. Prototip de Realizare a Unui Magazin Online

Capitolul I

Afaceri pe Internet

1.1. Internet

Rețeaua Internet a apărut în anul 1969, când au fost legate pentru prima dată patru calculatoare aflate la distanță, pentru a se dovedi că un astfel de proiect este viabil. Rețeaua formată a fost numită ARPANET (Advanced Research Projects Agency Network).

Rețeaua ARPANET s-a extins, in 1972 fiind conectate 50 de universități și unități de cercetare implicate în proiecte militare, ca apoi, la începutul anilor ’80, mai mult de 80,000 de calculatoare să fie conectate într-o serie de rețele. Suma acestor rețele a devenit ceea ce astăzi se numește Internet.

La începuturile ei, Internetul a fost o rețea privată, rezervată indeosebi cercetătorilor, învățământului și armatei. Cu toate că firmele comerciale se puteau conecta la rețea, derularea afacerilor în acest mediu era interzisă. Acest lucru s-a schimbat în 1991, când interdicția a fost ridicată și s-a permis separarea fluxurilor informaționale comerciale de cele necomerciale.

Din acest moment, Internetul a crescut cu o viteză pe care cercetătorii sau fondatorii acestei rețele nici nu au visat-o. Noi companii s-au lansat cu o viteză fenomenală și milioane de persoane accesează acum Internetul prin distribuitori sau servicii familiare.

Fig. 1.1. Evoluția Internetului

Deși cerințele de administrare a unei astfel de rețele sunt uriașe, nu există o autoritate supremă care să o guverneze. Există în schimb un număr de organizații constituite pe bază de voluntariat care au ca scop investigarea problemelor care pot apare și care propun măsuri de îmbunătățire.

Internetul, ca orice comunitate, are propria sa culturã și reguli, motiv pentru care cei ce publicã trebuie sã înțeleagã și sã respecte unele concepte-cheie care caracterizeazã Internetul, referitoare la conținut și la caracterul utilizatorilor. Aplicațiile trebuie să respecte cerințe standard solicitate de W3C (World Wide Web Consortium), precum și alte norme privind securitatea pe Internet.

Dezvoltarea Internetului cunoaște în ziua de azi o anumită plafonare. Dacă în perioada 1996-2000 s-a înregistrat o creștere de 50 milioane utilizatori/an, ritmul de creștere a fost mai lent în perioada 2000-2005, de aproximativ 20 milioane utilizatori/an. Statistic vorbind, se poate observa o diferențiere pe țări a numărului de utilizatori ai Internetului.

Fig. 1.2. Utilizarea Internetului

Motivele diferențierii sunt date de distanța dintre comunități și natura sistemului de comunicații. Folosirea Internetului depinde de balanța valoare-cost. (vezi Fig. 1.3)

Începând cu anii ’80, Internetul a căpătat valențe comerciale, rețeaua fiind folosită în diferite domenii, precum educația, cercetarea, afacerile, comerțul sau activitățile guvernamentale sau militare, fapt datorat caracterului său internațional. Dimensiunile rețelei au crescut exponențial, putând spune că acum Internetul acoperă majoritatea regiunilor importante ale globului.

In ultimii ani a fost creat cadrul propice pentru utilizarea facilităților Internet și în România, existând totuși o piedică în calea expansiunii Internetului în țara noastră, constituită de infrastructura deficitară, în special sistemele telefonice de calitate mai slabă.

Domeniul economic este unul din cele mai dinamice domenii de activitate, prin Internet, o firmă particulară având la dispoziție un nou spațiu, un spațiu virtual, de desfășurare și publicitate. Din alt punct de vedere, Internetul este important pentru domeniul economic și datorită faptului că informațiile transmise în timp util și în siguranță constituie un factor hotarâtor în derularea procesului decizional, atât la nivelul companiilor cât și la nivelul persoanelor fizice. Posibilitățile și avantajele oferite de mediul Internet sunt variate și neexplorate în totalitate.

Fig. 1.3. Balanța valoare-cost

Paginile realizate pentru Internet sunt scrise în limbajul HTML (HyperText Markup Language), limbaj pe care orice browser este capabil să-l citească. Pentru a se manifesta în această lume a Internetului, trebuie să existe o pagină web foarte bine gândită și proiectată de o așa manieră încât să atragă un număr cât mai mare de vizitatori. Pentru acesta trebuie utilizate cele mai noi tehnologii de proiectare a unei pagini Web.

1.2. Web

1.2.1. Scurt istoric

World Wide Web (într-o traducere nepretențioasă "pânza de păianjen de întindere mondială") a apărut ca un proiect destinat să distribuie informația științifică. Ideea centrală era aceea de a permite cercetătorilor să-și prezinte informația într-un mod integrat. Pentru transferarea documentelor la distanță, oriunde în lume, a fost creat un nou protocol, numit HTTP (HyperText Transfer Protocol).

WWW a început să se dezvolte în 1989 la Laboratorul European pentru Fizica Particulelor (CERN). Web este creația lui Tim Berners-Lee, care a propus acest sistem pentru a facilita colaborarea fizicienilor din întreaga lume.

Cele trei componente pe care trebuia să le conțină acest sistem în viziunea specialiștilor CERN erau:

interfață utilizator consistentă;

capacitatea de a incorpora o mare varietate de tehnologii și tipuri de documente;

capacitatea de a accesa informația unitar în ciuda unei mari varietăți a tipurilor de calculatoare și a soft-ului rulat de acestea, și aceasta într-un mod cât mai simplu din punctul de vedere al utilizatorului.

Începutul anilor ’90 a fost marcat de apariția tipurilor multimedia și acest lucru a făcut ca Web să devină mai mult un mediu Hypermedia decât unul Hypertext. Spre sfârșitul anilor ’90, mediul de afaceri a fost puternic influiențat de acest fenomen aflat în expansiune. Întregul sistem de comunicare a fost revoluționat de apariția Internetului în general și a mediului numit Web, în special.

Web permite oricui o prezențã permanentã pe Internet prin fișiere cu format special, plasate pe un server conectat non stop. Oricine poate vizualiza aceste fișiere cu ajutorul unor navigatoare (browsere), iar conținutul acestor fișiere poate fi complex: text, imagini, sunete, secvențe video sau programe interactive.

1.2.2. Mediul Web ca mediu de afaceri

Principala cale de succes pentru orice afacere este modul în care managerii găsesc calea de atragere a noi clienți și de păstrare a celor existenți. Cei mai mulți manageri au ajuns la concluzia că un site web bine conceput și structurat poate fi de un real folos în atingerea obiectivului indiferent de amploarea planurilor de viitor ale firmelor.

Aici ia naștere conceptul de e-Business, datorat extinderii zonei de desfășurare a afacerilor, prin intermediul utilizării Internetului. Business-ul Electronic este un mod nou de gândire, o nouă perspectivă asupra afacerilor. Pe când massmedia, în mod tradițional, oferă doar comunicare unidirecțională (de la o sursă către mai mulți), noul mediu de comunicație permite interacțiuni multiple în ambele sensuri.

Ca și un mediu comercial, Web oferă un număr important de beneficii care pot fi examinate atât la nivelul consumatorilor cât și la nivelul firmelor.

Un beneficiu important al consumatorilor este accesul la cantitatea mare de informații dinamice pentru sprijinirea luării deciziilor. În plus caracterul interactiv a Web-ului permite căutare mai adâncă, neliniară inițiată și controlată de clienți. Abilitatea Web-ului de a aduna, analiza și controla cantități mari de date poate permite compararea cumpărărilor și accelerarea procesului de găsire a articolelor.

Avantajele consumatorilor industriali sunt costurile reduse datorită competiției în procurarea materiilor prime, deoarece mai mulți furnizori pot concura într-o piață electronică deschisă. Acesta determină pe competitori să ofere produse de gamă largă și de mai bună calitate și de a produce articole conform cererii.

Beneficiile firmelor rezultă în primul rând din utilizarea Web-ului ca un canal de distribuție, costurile de distribuție sau costul vânzării se reduc la zero. Acesta este mai probabilă în domeniul publicității, in furnizarea informațiilor sau în vânzarea produselor bitabile (asigurări, softuri, muzică). Mai mult de atât, cumpărătorii și vânzătorii se pot contacta direct eliminând cheltuieli de marketing. Acesta face ca distribuția să devină mai eficientă, reducându-se timpul pentru desavârșirea tranzacțiilor. Tehnologia oferă firmelor oportunitatea de a monitoriza alegerile consumatorilor prin dezvăluirea preferințelor lor în comportamentul de navigare și cumpărare prin Web.

În general firmele utilizează Web-ul pentru a furniza informații despre firme și despre oferta lor, precum și pentru comunicare internă și externă cu alte firme și consumatori. Caracterul interactiv al mediului poate fi folosit de marketeri pentru atragerea atenției clienților, prin angajarea lor într-un dialog care este o comoditate pentru ambele părți, acesta oferind oportunitatea de a croi comunicație precisă cu consumatorii individuali, permițând clienților de a solicita informații atunci când doresc. În plus, permite firmelor obținerea informațiilor relevante despre clienți, care sunt utilizate în scopul de a-i servi mai eficient în viitor.

În prezent consumatorii navighează mai mult pentru a căuta ceva decât pentru a cumpăra.

1.3. E-business

1.3.1. Considerații generale

În ultimii ani s-a discutat foarte mult despre e-business, care s-a transformat într-un scurt interval de timp dintr-un concept într-o realitate incontestabilă. La prima încercare, e-business pare a fi un concept simplu -"organizație care conecteazã direct actorii mediului de afaceri (clienții, salariații, furnizorii și distribuitorii) prin intermediul intranetului, extranetului și prin Web". Dar acest concept simplu se complicã repede. Clienții, salariații, furnizorii și distribuitorii sunt toți conectați în acest nou sistem de afaceri și pot sã primeascã informația de care au nevoie. E-business transformã radical mediul de afaceri.

Firmele încep sã publice diferite informații, crează o pagină Web, sau un sistem Intranet pentru salariați, respectiv un sistem Extranet pentru partenerii de afaceri. Valoarea realã a e-business-ului apare în momentul în care companiile acceptă ideea comunicãrii în douã sensuri, când ei integreazã propriile pagini Web, sistemele Intranet și Extranet în sistemul existent de afaceri, creând noi oportunități pentru clienți, salariați, furnizori și distribuitori pentru a interacționa cu ei în orice moment și oriunde.

Informațiile obținute de firme, prin interacțiunile directe cu salariații, clienții, distribuitorii și furnizorii devin resurse pentru acestea. Firmele pot folosi aceste cunoștinte și experiențe pentru a fundamenta calea spre care trebuie condusã afacerea. Acesta este adevãrata forțã a e-business-ului.

E-business-ul crează oportunități semnificative pentru creșterea veniturilor și creșterea satisfacției clienților. Întreprinderile au descoperit faptul cã e-business-ul îi ajutã sã gãseascã noi clienți, sã le ofere servicii de calitate mai bunã .

E-business oferã o oportunitate pentru a obține un avantaj maxim, dar aceastã oportunitate trebuie sã fie planificatã.

Importanța fundamentală a e-business-ului – reducerea costurilor, creșterea veniturilor, satisfacerea clienților – se dovedește a fi doar vârful unui aisberg. După ce și-au dat seama de beneficiile Web-ului se încearcă sporirea acestor beneficii prin integrarea aplicațiilor și tehnologiilor noi și existente e-business. Aceste procedee ajută la satisfacerea clienților și îmbunătățesc eficiența. Cheia către succes, este găsirea unor mijloace, de a oferi clienților ceea ce-și doresc, fără cheltuielile operațiilor unei afaceri tradiționale.

În aceastã nouã erã, e-business-ul are capacitatea de a crește competivitatea firmei creând o nouã cale de creștere a loialității cliențiilor, timpul de cumpãrare devenind mult mai scurt.

E-business-ul a devenit o cerință pentru orice mărime de afacere și pentru fiecare secțiune a întreprinderii. Creșterea potențială a vânzărilor, satisfacerea îmbunatățită a clienților și cheltuielile reduse detă a clienților și cheltuielile reduse de marketing sunt conductorii de cheie a afacerii.

1.3.2. Arhitectura de bază a e-business

Arhitectura sistemelor e-business cuprinde un număr mare de componente distincte operând într-o manieră de siguranță și vrednic de încredere. Componenetele de bază ale unui site simplu de e-business sunt:

Serverul Web commerce. Acest server rulează un program care aplică protocolul HTTP pentru schimbarea mesajelor dintre server și browser-ul Web. Server-ul găzduiește pagina home a vânzătorului, cataloagele și metodele de comandă.

Sistemul „Payment gateway". Acest sistem validează și autorizează tranzacțiile cu cardurile de credit sau alte metode de plată.

Integrarea între „Web storefront" si aplicațiile back-office. Această interfață permite vânzătorilor și marilor companii să-și adapteze sistemul și infrastructura existentă prin conectarea lor la „Web storefront”.

Funcționalitatea site-urilor e-business a crescut, au devenit mai complexe și bogate în trăsături caracteristice. Ca urmare arhitectura simplă a unui server Web s-a extins rapid în straturi de aplicații și servere de baze de date. Această arhitectură extinsă admite site-uri e-business de înaltă performanță pentru a obține scalabilitate și flexibilitate mai ridicată.

1.3.3. Caracteristici ale e-business

Succesul în e-business începe cu noi tehnologii Web și cu funcționalitatea comerțului electronic, și le combină cu design, dezvoltare, implementare, discipline și practici de management care au fost demonstrate pentru alte sisteme complexe și de scară largă.. E-business nu este doar un server Web, storefront, procesor de tranzacție sau o bază de date, ci reprezintă un nou mod de abordare bazat pe o apropiere de un sistem cuprinzător și formal.

Experiența marilor companii ce au dezvoltat sisteme robuste dovedește că cei mai importanți factori de succes sunt dați de: funcționalitatea, integritatea și scalabilitatea sistemelor, caracteristici care diferențiează produsele și tehnologiile alternative.

Funcționalitatea comerțului electornic este setul de capacități de marketing, cumpărare, realizare și servire a clienților printr-un produs e-commerce. Aceste produse sunt denumite servere e-commerce.

Integritatea sau conectarea tehnologică este setul de tehnologii, produse și servicii care integrează aplicațiile Web, aceste implementând procesele de afaceri e-commerce, cu sistemele de afaceri care le suportă.

Scalabilitatea este capacitatea unui sistem e-business de a răspunde la sarcinile sale prin menținerea unui nivel acceptabil de performanță iar sistemele e-business trebuie să fie scalabile pentru a asigura satisfacția și devotamentul clienților.

1.4. E-commerce

1.4.1. Ce este comerțul electronic?

Comertul electronic, în concepția Organizației Economice de Cooperare și Dezvoltare (OECD), reprezintă desfașurarea unei afaceri prin intermediul rețelei Internet, vânzarea de bunuri și servicii având loc offline sau online.

În tranzacțiile comerciale clasice distingem patru etape diferite:

informarea comercială referitoare la tranzacție: cercetarea de marketing;

încheierea contractului comercial;

vânzarea produsului sau a serviciului;

plata produsului sau a serviciului.

În figura de mai jos este prezentat modul în care se reflectă aceste patru etape în cazul comerțului electronic:

Fig. 1.4. Etape ale comerțului

Pentru unele firme, comerț electronic înseamnă orice tranzacție financiară care utilizează tehnologia informatică. Pentru altele, noțiunea de comerț electronic acoperă circuitul complet de vânzări – inclusiv marketingul și vânzarea propriu-zisă. Mulți oameni consideră comerțul electronic ca fiind orice tranzacție comercială condusă electronic pentru cumpărarea unor produse cum ar fi cărți, CD-uri, bilete de călătorie și altele. Dar, comerțul electronic are, în sens larg, un impact mult mai profund asupra evoluției afacerilor și cuprinde, în fapt, nu numai noile achiziții comerciale ci și totalitatea activităților care susțin obiectivele de marketing ale unei firme și care pot include, spre exemplu, publicitate, vânzări, plăți, activități post-vânzare, servicii către clienți, etc.

Ca urmare, s-a lărgit gama de servicii care sprijină și acordă asistență acestui nou domeniu al afacerilor. Aceste servicii se referă la furnizorii de Internet, la sistemele de securitate și semnăturile electronice, la tranzacțiile online sau rețelele de magazine, precum și la serviciile cu caracter general, cum ar fi consultanța, designul de pagini web, elaborarea site-urilor etc.

Această evoluție are un impact major asupra economiei, în ceea ce privește crearea de noi intreprinderi, diversificarea celor existente și, în special, asupra potențialului pieței forței de muncă și a gradului de ocupare a acesteia în viitor. Datorită acestei diversități a condițiilor de piață ce cuprinde un mare număr de furnizori de servicii și care este într-o permanentă schimbare, se impune ca o necesitate punerea la dispoziția intreprinderilor și în special a intreprinderilor mici și mijlocii, a unei ”surse” unde să găsească sprijinul adecvat pentru aplicarea soluțiilor comerțului electronic în activitatea proprie.

1.4.2. Tipuri de comerț electronic

Industria comerțului electronic face, în general, distincție între tranzacțiile Business-to-Business (B2B) și tranzacțiile Business-to-Consumer (B2C). Deși nu singurele, acestea sunt cele mai întâlnite tipuri de comerț electronic.

B2B cuprinde toate tranzacțiile ce se efectuează între doi sau mai mulți parteneri de afaceri. Aceste tranzacții se bazează, de obicei, pe sisteme extranet.

B2C se referă la relațiile dintre comerciant și consumatorul final, fiind considerat comerț electronic cu amănuntul.

B2G se referă la relațiile ce apar între administrație/guvern și firme, având ca principal scop facilitarea sistemului de taxare și impozitare.

Fig. 1.5. Aplicații ale e-business

Business to Employee (B2E) se refera la tranzacțiile din interiorul unei firme, destinate personalului angajat al firmei și efectuate prin sistemul intranet propriu.

Alte relații stabilite prin intermediul rețelei Internet sunt: Government to Government (G2G), Government to Business (G2B), Government to Consumer (G2C), Consumer to Government (C2G), Consumer to Business (C2B) și Consumer to Consumer (C2C):

Fig. 1.6. Relații între organisme

1.4.3. Modele de afaceri pe Internet

Există deja multe modele pentru derularea afacerilor pe Internet. Acestea pot fi clasificate în funcție de numărul de furnizori, prestatori de servicii către clienți, astfel:

1-către-1 (e-shop);

mai mulți-către-1 (e-mall);

mai mulți-către-mai mulți (e-licitație).

Se constituie astfel, un lanț de servicii în cadrul căruia fiecare element poate fi dominant.

Un prim element este furnizorul de produse sau servicii, al doilea este furnizorul de servicii Internet, care poate pune la dispoziție de la spațiu pe pagina web până la posibilitatea integrarii într-un e-mall. Al treilea element al lanțului este clientul, având o anumită formare profesională, interese proprii și preferințe. Acest client poate fi un consumator (B2C), o altă firmă (B2B), administrația publică (B2G) sau un angajat (B2E), în contextul tranzacțiilor interne din cadrul unei firme.

Prezentăm în continuare, în linii generale, câteva modele de afaceri pe Internet.

Magazinul electronic (e-shop)

Ideea de bază a comerțului electronic este aceea de a transpune afacerea fizică, materială, în pagina de Internet. Astfel, firma își prezintă catalogul de produse precum și serviciile prin Internet.

Produsele sunt oferite, în general, la diferite categorii de preț, ținând seama de tendința clienților de a testa calitatea, viteza și eficiența livrării înainte de a decide să cumpere produse mai scumpe. Produsele adecvate comercializarii prin Internet sunt, de obicei, cele care pot fi descrise cu ușurință și nu necesită folosirea simțului tactil: bilete de avion sau de concert, CD-uri, cărți, software, unelte, piese de schimb, anumite alimente sau chiar autoturisme. Pe de altă parte, produse care au fost considerate inițial ca nefiind potrivite pentru comercializarea pe Internet – cravatele, spre exemplu, se vând acum foarte bine.

Serviciile completează de obicei oferta de produse, dar se circumscriu deseori unei sfere mai largi: spre exemplu, în cazul în care se comercializează cravate, site-ul poate prezenta și un desen/schiță despre cum se face nodul de cravată. În plus, site-ul poate include și un ghid de culori și stiluri pentru oamenii de afaceri, un îndrumar pentru succesul în afaceri sau, magazinul de cravate poate decide să vândă și șosete, pantofi și pălării prin includerea pe site și a altor vânzători.

Prețurile produselor vândute prin Internet ar trebui să fie mai mici decât cele practicate pentru comenzile clasice. Cărțile, spre exemplu, sunt oferite pe Internet cu o reducere de 10-50% sau, cel puțin, fără a se percepe taxe adiționale de livrare. Serviciile și în special serviciile de informare ar trebui să fie în mare parte gratuite. Serviciile de informare prin publicații periodice sunt oferite gratuit la început, prin acces liber sau abonamente gratuite; ulterior, ofertanții inițiază servicii suplimentare de tipul accesului la arhive și extind posibilitățile de căutare, solicitând utilizatorului să se aboneze și să plătească pentru a beneficia de acestea. S-a constatat că impactul abonamentului online asupra utilizatorilor este foarte mic: majoritatea rămâne fidelă abonamentelor clasice și, în general, numai clienții noi apelează la acest nou sistem de abonament. Cu toate acestea, abonamentele contra cost online pentru accesul la știri de ultimă oră sau la dezbateri cu participare restrictivă de exemplu, suscită interesul doar dacă serviciile oferite sunt de valoare excepțională.

Există diferite variante de găzduire a unui e-shop, astfel:

pe un server distinct (un computer proprietatea firmei deținătoare a unui e-shop) destinat unor pagini ample și complexe de web; acesta va fi localizat în cadrul firmei dacă frecvența modificărilor ce trebuie făcute este mare (ex. știri, prețuri, etc.) sau dacă este necesar un trafic intens între firmă și serverul aferent e-shop;

pe un server virtual (un spațiu deținut de firma proprietară a unui e-shop, pe un hard disk al unui computer furnizor de web); in corelație cu un spațiu mai mare de tipul www.yourshop.com, soluție preferată de majoritatea întreprinderilor mici și mijlocii;

în cadrul unui magazin universal electronic (e-mall).

Alegerea variantei optime pentru magazinul electronic depinde de costurile de telecomunicație, know-how-ul tehnic la nivelul firmei, grupul țintă, mărimea, structura și obiectivele pe termen mediu ale viitorului e-shop.

În măsura în care este posibil, un e-shop ar trebui să poată fi accesat pe mai multe căi: un link/publicitate permanent pe un site portal, un cuvânt-cheie publicitar în cadrul motoarelor de căutare sau în cadrul prezentării pe Internet a informațiilor generale despre întreaga activitate a firmei sau despre întreaga gamă de produse și o fereastră a acestui site în cadrul unui e-mall – toate acestea concomitent. În plus, o idee interesantă ar fi să se stabilească denumiri de genul ”www.produs1.com” pentru grupele de produse, cu link exact la pagina corespunzatoare din cadrul magazinului electronic.

Magazinul universal electronic (e-mall)

Un e-mall oferă un front comun pentru mai multe e-shop-uri și poate fi realizat utilizând diverse modele de tranzacții, în funcție de tipul de servicii pe care proprietarul mall-ului dorește să le ofere. Tot proprietarul este cel care se ocupă și de marketingul aferent mall-ului, astfel încât alegerea mall-ului potrivit este o decizie esențială pentru deținătorul unui magazin. Mall-ul potrivit se definește ca fiind un mall cu o rețea puternică, cu o strategie de marketing bună, cu un front de prezentare potrivit și din care să se poată accesa direct și pe mai multe căi e-shop-ul; cu o structură adecvată de magazine și care să ofere și servicii, cum ar fi furnizarea de informații curente regionale sau sectoriale.

Pentru unele domenii este benefică participarea în cadrul unui mall alături de produse competitive. Aceasta duce la creșterea traficului în mall și astfel la creșterea cifrei de afaceri a fiecărui magazin din structura acestuia. Pe de altă parte, deținătorul mall-ului poate obține profit din reclamă, taxe percepute membrilor și/sau taxe asupra tranzacțiilor.

Achiziția publică electronică (e-procurement)

Achiziția publică prin modelul B2B este aplicabilă în cazul în care organisme guvernamentale sau mari organizații lansează apeluri pentru licitarea achiziționării de bunuri sau servicii. Sfera de cuprindere a licitațiilor tipice include de la serviciile din construcții și bunurile pentru investiții până la studii și alte lucrări ample. Achizițiile publice prin Internet pot include negocierea electronică, contractarea și licitarea în colaborare, spre exemplu.

Pentru ca acest model să poată fi și la îndemana intreprinderilor mici, s-au înființat platforme sau consorții în cadrul cărora vânzătorii acționează împreună pentru a obține oferte mai avantajoase de la producători.

Licitația electronică (e-auction)

Licitarea produselor și obiectelor pe Internet s-a dovedit a fi un model de mare succes. Poate fi utilizat atât pentru comerțul electronic B2B, cât și pentru cel B2C și, datorită faptului că este un domeniu de mare interes, poate fi de asemenea integrat și în e-shop-urile obișnuite.

Produsele vândute prin licitația electronică pot fi produse de ultimă oră, de suprastoc sau cu stoc fluctuant sau obiecte de valoare pentru colecționari specializați și includ de la bunuri materiale, metale și materii prime agricole, la obiecte de artă unicat. Asemeni unui e-mall, o licitație electronică include de obicei mai multi vânzători. Operatorul licitației elaborează mecanismele pentru plasarea obiectului licitației, pentru licitare (de obicei prin e-mail) și poate oferi în plus servicii de plăți și de livrare.

Comunitatea virtuală (virtual community)

Pe Internet – exact ca și în realitate, oameni având interese comune se întrunesc în comunități pentru a discuta sau a asculta tematicile preferate. Aceste forumuri – cum sunt forumul de discuții, grupul de discuții interactiv (chat) sau lista de corespondenți (mailing list) – sunt utile atât pentru timpul liber cat și pentru comunicările de afaceri și sunt denumite “comunități virtuale”.

Instrumentele menționate sunt adesea oferite ca servicii gratuite, în scopul sporirii traficului pe pagina de Internet și pentru stimularea atașamentului emoțional față de aceasta. Dar, comunicările de afaceri se pot face și prin intermediul unui serviciu contra cost. Canalul de comunicare directă sau video-conferințele sunt instrumente atractive care reduc costurile de călătorie și sunt utilizate de firmele mari atât pentru comunicări științifice cât și pentru cele comerciale.

În funcție de rolul organizatorului de conferință (firmă, prestator de servicii, asociație) și obiectivele pe care și le propune (marketing, beneficii), taxele pot fi de participare sau specifice evenimentului, sau nu se percep deloc.

Modele de publicitate

Pe lângă vânzările directe și sistemul abonamentelor, reclamele găzduite pe pagina de Internet respectivă sunt și ele, deseori, generatoare de profit pentru magazinele electronice și pentru paginile de Internet în general. Dar, reclama pe Internet nu este întotdeauna posibilă sau adecvată: designul magazinului universal electronic permite sau nu, publicitatea în magazinele proprii, în funcție de tipul de tranzacții practicate în cadrul e-mall.

În mod obișnuit, banerele publicitare – cea mai cunoscută formă de publicitate – sunt plasate pe paginile de Internet cu un conținut corespunzător, cum ar fi pagina-gazdă, subpagini atractive, pagini rezultate în urma căutarilor prin cuvinte-cheie, ș.a. Cu toate acestea, activitatea de reclamă poate genera profit doar în cazul în care site-ul beneficiază de un trafic intens. Agențiile de publicitate vor fi interesate de un anumit site, doar în cazul în care există garanții în ceea ce privește numărul mare de vizitatori lunar.

Având în vedere faptul că rata de accesare a banerelor publicitare este relativ scazută și depinde în mare masură de design, prețurile pentru publicitate se bazează în prezent mai mult pe vizibilitatea paginii de Internet (numărul de vizitatori). S-a constatat că rata de accesare a banerelor publicitare găzduite pe o pagină de Internet se situează frecvent între 0,05 – 0,3 %, uneori crescând până la 3% sau mai mult. Dar, numarul de accesări al banerelor poate fi identificat direct de beneficiarul reclamei, pe site-ul propriu, spre deosebire de numărul de accesări al paginii de Internet care găzduiește reclama și care nu poate fi monitorizat decât de proprietarul acestei pagini.

Prețurile pentru publicitate se diferențiază foarte mult în funcție de importanța contractului, valoarea specifică și specializarea paginii de Internet gazdă (cu cât e mai specializată cu atât e mai scumpă) și de alte criterii (spre exemplu, într-un motor de căutare, utilizarea în scop publicitar a cuvântului-cheie “e-commerce” este cotată cu un preț mai mare decât alte astfel de cuvinte-cheie cum ar fi “provider” sau “business”). Prețurile actuale sunt cuprinse între 0,01 și 0,30 euro/accesare a paginii de Internet, gazdă a reclamelor.

În practică se întâlnesc și cazuri când proprietarii de pagini de Internet acceptă banere publicitare pe paginile lor, în schimbul găzduirii banerelor proprii pe alte pagini de Internet. Acest schimb de banere publicitare este organizat în cadrul “inelelor de web” (cercuri pe domenii), create cu miile pe diferite tematici. În cadrul unui astfel de inel, paginile de Internet aferente unui anumit domeniu sunt legate prin link-uri, în baza dorinței exprimate de proprietarii paginilor și, evident, a intereselor lor comune.

1.4.4. E-commerce în lume

Studiile efectuate arată cu claritate faptul că B2B a devenit un domeniu extrem de atractiv pentru marile companii, care vor ajunge ca, la un moment dat, să-i excludă de pe piață pe competitorii lor de dimensiuni mai reduse.

În 1998, raportul B2B față de B2C era de 5,5:1, iar în 2004 este estimat să crească la 12:1. În anul 2000, la nivel mondial, volumul total al afacerilor B2B a depășit 433 miliarde dolari (dublu aproape față de 1999) și a ajuns la 1000 miliarde dolari în anul 2001.

Fig. 1.7. Dinamica comerțului electronic pe termen scurt și mediu

Este prognozat ca pe termen-scurt și mediu, creșterea comerțului electronic să fie în continuare determinată de segmentul B2B, care în 2002 reprezenta cca. 80% din activitatea de e-commerce și va crește la cca. 88% în 2006.

În România există încă piedici majore care frânează dezvoltarea comerțului electronic, piedici care în viitorul apropiat vor fi înlăturate. Diferențele în evoluția comerțului electronic din diferite țări se explică în principal prin:

veniturile scăzute ale populației,

întârzieri în reglementarea telecomunicațiilor;

lipsa de încredere în Internet;

penetrarea redusă a cărților de credit.

Fig. 1.8. Evoluția comerțului electronic pe regiuni ale lumii

1.4.5. Securitatea tranzacțiilor

Din momentul în care informațiile puse în site părăsesc calculatorul personal și încep călătoria pe Internet, ele aparțin domeniului public. Există un mare grad de preocupare privind securitatea informațiilor financiare transmise pe Internet și impactul acesteia asupra intențiilor de cumpărare a consumatorilor. Această barieră este critică pentru adoptarea în masă a Internet-ului ca mediu comercial. Astfel, în prezent, limitarea legată de securitatea informațiilor financiare influențează comportamentul consumatorilor pe Internet, în sensul că majoritatea utilizează rețeaua pentru informații și căutări și într-o măsură mult mai mică pentru cumpărări efective de mărfuri.

Într-un sistem electronic, caracterizat de accesul la mare distanță a informațiilor, numeroase rapoarte subliniază faptul că în dezvoltarea afacerilor apar o serie de probleme legate de:

Securitatea internă, cunoscute fiind numărul mare al infracțiunilor de securitate produse de către persoane din interior;

Atacurile externe continue, cunoscute ca atacuri frecvente ale hacker-ilor care încearcă diverse modalități de perturbare a securității și integrității datelor și acționează asupra conexiunii dintre client și server;

Codul malițios creat cu scop distructiv, rău intenționat;

Atacurile la servicii care încearcă să ocolească mecanismele de confidențialitate și integritate.

In domeniul tranzacțiilor electronice apar o serie de cerințe minime de securitate:

Confidențialitatea presupune ca datele să fie păstrate în forma criptată inclusiv față de vânzătorul care supraveghează tranzacția pentru a preveni ascultarea și înregistrarea neautorizată. Această caracteristică presupune totodată și criptarea canalelor de comunicație între cumpărător și vânzător.

Autentificarea originii tranzacțiilor implică suportul pentru semnătura digitală, care se referă la posibilitatea de a identifica expeditorul, cunoscut fiind faptul că doar pentru cumpărător autentificarea este opțională.

Integritatea datelor este o cerință menținută permanent în cadrul plății electronice și este asigurată prin calculul unei chei de integritate a mesajului.

Nerepudierea este împiedicarea nerecunoașterii tranzacției de către expeditor și garantează integritatea și originea tranzacțiilor din punct de vedere al expeditorului și nu al destinatarului.

Aplicarea selectivă a unor servicii este necesară în special la acoperirea unei părți a tranzacțiilor (numărul cărții de credit, pin-ul,etc.) ce sunt inaccesibile clar vânzătorului. Pentru aceasta se folosesc sisteme criptografice cu chei publice.

Instrucțiunile de plată date de cumpărător băncii sale pot avea un suport electronic oferit de specificațiile EDI (Electronic Data Interchange). Riscul de fraudă este destul de ridicat, fiind necesară plata unei bonificații pentru îmbunătățirea securității mesajelor care conțin instrucțiuni de plată. Transferarea banilor de banca cumpărătorului la cea a vânzătorului se realizează prin intermediul unor specificații pentru transferul electronic de fonduri EFTS (Electronic Funds Transfer System) . Există multe variații în cadrul mecanismului de plată, mai ales în cazul comerțului, unde asigurarea în prealabil de capacitatea de plată a cumpărătorului este o condiție pentru livrarea mărfurilor.

Un protocol electonic de plată este un protocol de comunicație între patru părți reprezentate de vânzător, cumpărător, banca emițătoare și un furnizor de cărți de credit. Pentru un sistem electronic pe Internet care utilizează plata electronică, cerințele de securitate pot fi divizate în două categorii :

securitatea canalului de transmisie, care se referă la securitatea conexiunii și este asigurată de un protocol securizat la nivelul transport;

securitatea specifică plății, privitoare la protocolul de plată electronică și care se realizează prin furnizarea semnăturii, non-repudiere, criptare.

1.4.6. Importanța comerțului electronic

Folosirea Internetului duce la scăderea costurilor de comunicare, reduce durata vânzării unui produs, permite livrarea datelor în format digital, reduce costurile de transport și distribuție și permite formarea unor parteneriate integrate și puternice, creând astfel premisele creșterii cifrei de afaceri și a profitului. Avantajele comerțului electronic constă în: creșterea semnificativă a vitezei de comunicare, reducerea stocurilor și a costurilor legate de ciclul de cumpărare, micșorarea virtuală a distanței dintre furnizori și clienți sau reducerea costurilor de promovare.

Evoluția sa are loc foarte rapid urmând îndeaproape dezvoltarea rapidă a sistemelor Internet și World Wide Web.

Comerțul electronic oferă ocazii unice de reorganizare a afacerilor, redefinire a piețelor sau crearea de noi piețe.

Avantajele resimțite de consumator sunt:

Comoditate. Consumatorii pot lansa comenzi timp de 24 de ore din 24, oriunde s-ar afla. Ei nu sunt nevoiți să piardă timp în aglomerația de pe stradă, să găsească un loc de parcare și să străbată nenumărate coridoare pentru a găsi și a examina bunurile de care sunt interesați. În plus, nu mai trebuie să bată drumul până la magazin, doar pentru a descoperi că produsul de care au nevoie tocmai s-a terminat.

Informații. Consumatorii pot găsi o grămadă întreagă de date comparative despre firme, produse și concurenți, fără a trebui să iasă din casă sau din birou. În plus, au posibilitatea de a pune accent pe criterii de selecție strict obiective, cum ar fi prețurile, calitatea, performanța și disponibilitatea.

Mai puțină hărțuială și bătaie de cap. Apelând la serviciile online, consumatorii nu mai sunt nevoiți să se confrunte cu agenții de vânzări sau să se lase supuși la “atacuri” persuasive și factori de influență emoționali.

Printre avantajele resimțite de firme se numără:

Posibilitatea de adaptare rapidă la condițiile pieței. Firmele pot să-și suplimenteze rapid oferta de produse și pot modifica rapid prețurile și modul de prezentare.

Costurile mai scăzute. Marketerii care aplică sistemul online evită astfel cheltuieli de întreținere a unui magazin, inclusiv cele cu chiriile, asigurarea, consumul de electricitate, gaz și apă. Iar cataloagele digitale pot fi realizate la un cost mult mai mic decât cel tipărit și de expediere a cataloagelor clasice, pe suport de hârtie.

Posibilitatea de consolidare a relației cu clientela. Firmele care utilizează servicii online pot discuta direct cu consumatorii, de la care pot astfel obține informații utile. Totodată, ele pot introduce în sistem diverse rapoarte de activitate, o mostră demonstrativă de program informatic sau fragmente din buletinul informativ corporatist, pe care consumatorii le pot copia în propriul calculator.

În ceea ce privește evaluarea audienței, firmele pot afla câte persoane au vizitat site-ul lor online și câte au fost interesate de fiecare tip de informație, iar pe baza acestor date își pot perfecționa oferta și reclamele.

1.5. Legislația în domeniu

1.5.1. Legislația internațională

Cunoașterea diferitelor legi ce guverneazã Internetul și hotărârea comunitãții internaționale de a acoperi toate golurile legale ale acestei noi lumi și de a le armoniza, este o problemă foarte actuală.

Legislația comercială trebuie să reflecte:

acceptabilitatea semnăturii electronice pentru scopuri comerciale și legale;

posibilitatea ca cele două părți implicate într-o tranzacție electronică să aleagă metodele de autentificare potrivite;

eliminarea discriminărilor și barierelor a metodelor de autentificare și de semnătură digitală ale altor țări;

asigurarea unei protecții efective a datelor cu caracter personal și a rețelelor globale de calculatoare;

încurajarea cooperării internaționale între autoritățile statelor în combaterea și prevenirea activităților ilegale pe Internet și exploatare și folosire ilegală a comerțului electronic de către organizații teroriste și criminale.

filtrarea accesului: în cazul în care anumite persoane nu doresc să recepționeze anumite tipuri de informații, trebuie să existe mijloace tehnice de filtrare a informațiilor furnizate prin Internet.

Un document important pe plan european pentru reglementarea statutului juridic a semnăturilor digitale și electronice îl constituie Proiectul de Directivă asupra semnăturilor electronice elaborat de Comisia Comunității Europene și supus dezbaterii și adoptării de către Parlamentul și Consiliul Europei la 13 mai 1998.

Scopul fundamental al documentului îl constituie crearea cadrului internațional privind recunoașterea legală a semnăturilor digitale, ce folosesc metode criptografice cu chei publice. Pe parcursul a 14 articole și două anexe se parcurg principalele aspecte ale jurisdicției semnãturilor electronice: terminologia folosită, principiile și accesul sistemelor de semnătură la piața internã, efectele legale, aspectele internaționale, crearea pe lângă Comisia Europeană a unui Comitet (Electronic Signature Committee), format din reprezentanți ai țărilor membre, cu rol de asistență și de elaborare a unor măsuri practice privind sistemele de semnătură electronică, cerințele ce se impun furnizorilor de servicii de certificare precum și modul lor de notificare și autorizare.

1.5.2. Cadrul legislativ al afacerilor electronice din România

Guvernul României a elaborat și înaintat spre aprobare legi electronice și a lansat o serie de proiecte pentru care se vor organiza licitații, proiecte care accelerează introducerea informatizării în toate domeniile.

Legile e-business sunt :

Legea 455/2001 privind semnătura electronică;

Legea 677/2001 pentru protecția persoanelor privind prelucrarea datelor cu carcter personal și libera circulație a acestor date;

Legea 365/2002 privind comerțul electronic.

Legea semnăturii electronice este cheia comerțului electronic. Până acum orice act autentic era legalizat de către un notar public, dar având în vedere această lege a semnăturii electronice, autentificarea actului o va face semnătura electronică. La baza semnăturii stau certificatele de identitate. Termenul de valabilitate a certificatului este de trei ani de zile, data și ora eliberării lui, precum data și ora expirării fiind disponibile prin intermediul unui registru electronic de certificate menținut de firma care eliberează certificatele. Acest registru se poate consulta prin intermediul Internetului sau prin alte mijloace de comunicare.

Capitolul II

E-licitație pentru Galeria de Artă Satu Mare

2.1. Licitații

2.1.1. Trecut și prezent

Licitația, un sistem modern de achiziții, își are originea mult în trecut. Trebuie să ne întoarcem în secolul 5 î.e.n., când Herodot vorbește despre obiceiul babilonian de licitație, obiectul licitației constituindu-l nevasta. Acest obicei s-a răspândit cu repeziciune și în alte teritorii și a căpătat deosebită importanță în Imperiul Roman, unde în atrium auctionarium soldații romani își scoteau la licitație prada de război. Mecanismul s-a dezvoltat puternic, fiind adesea folosit pentru lichidarea proprietății.

Atracția pentru licitație poate fi explicată prin faptul că este cea mai evidentă formă a pieței transformată într-un joc. Fenomenul s-a extins în Olanda, Anglia, Japonia, China, India, având ca obiecte ale licitației pământuri, castele, grâne, obiecte de artă. Licitația avea particularitățile sale în toate regiunile.

Necesitatea de a înțelege licitația practicată în trecut a dus la dezvoltarea piețelor de licitație în prezent. Tranzacțiile din ziua de azi implică miliarde de dolari, fie că sunt realizate clasic sau on-line.

Bucuria câștigătorului a fost umbrită din cele mai vechi timpuri de blestemul gândului de a fi licitat mult mai mult decât ar fi fost nevoie ca să câștige. Licitațiile din ziua de azi doresc să prevină acest disconfort, prin menținerea licitației publice și a unui preț ascendent. Acest lucru dă fiecărui participant o referință, prevenindu-se astfel supralicitarea.

2.1.2. Tipuri de licitații

De-a lungul timpului au apărut mai multe tipuri de licitații. Astfel, se disting:

1. după valoarea bunului pus în vânzare:

licitații cu valoare comună;

licitații cu valoare privată;

licitații cu valoare corelată.

2. după modul de desfășurare a licitației:

licitații open-cry;

licitații secrete (sealed).

3. după prețul plătit de câștigător:

licitații first-price;

licitații second-price.

4. după sensul în care evoluează prețul:

licitații ascendente;

licitații descendente.

În funcție de îmbinarea acestor trăsături, cele mai cunoscute tipuri de licitații sunt:

Licitația englezească (English auction). Caracteristici:

Open-cry, first-price, ascendentă;

Licitația începe la un preț (numit preț de rezervare). Bidder-ii licitează, crescând prețul, în mai multe runde. Câștigătorul este cel care a oferit prețul cel mai mare și plătește suma licitată;

Strategia dominantă este licitarea cu câte puțin mai mult decât ultimul preț.

Licitația Dutch (Dutch Auction). Caracteristici:

Open-cry, first-price, descendentă;

Licitația începe la un preț mare, stabilit de auctioneer;

În timpul mai multor runde, prețul scade succesiv până când cineva este dispus să plătească prețul respective.

Licitația First-price sealed-bid. Caracteristici:

First-price, secretă;

Se desfășoară pe parcursul unei singure runde;

Sumele licitate sunt cunoscute doar de auctioneer, care stabilește câștigătorul ;

Nu există o soluție generală pentru a se determina cât de “puțin” trebuie oferit.

Licitația Vickrey. Caracteristici:

Secretă, second-price ;

Este asemănătoare cu licitația Dutch, dar câștigătorul plătește prețul imediat inferior oferit de altcineva.

2.1.3. Licitații on-line

În ultimii ani, piața electronică a cunoscut o dezvoltare exponențială, atât din punct de vedere al dimensiunii, cât și a valorii și a utilității. Studiile arată că fenomenul nu numai se va menține și în anii următori, ci chiar își va continua dezvoltarea.

Datorită dezvoltării rapide a Internetului, produsele care erau anterior achiziționate de pe piața tradițională, pot fi ușor cumpărate cu ajutorul sistemelor de licitare on-line. Licitațiile on-line sunt o componentă majoră a pieței electronice și utilizează mecanismele comerțului electronic.

Peste două milioane de articole diverse (de la automobile la instrumente muzicale) sunt de vânzare pe Internet. Dar nu într-un magazin, ci într-un imens bazar virtual, numit eBay.

Fig. 2.1. Site-ul eBay

Geneza companiei eBay Inc. poate părea tot atât de neverosimilă ca și cea a lui Yahoo! sau Amazon.com. Ideea a pornit de la faptul că este greu să găsești un lucru mai vechi prin magazine sau trebuie să pierzi mult timp cu telefoanele, consultarea anunțurilor publicitare, pentru a intra în posesia unui produs mai rar. Iar dacă ceea ce cauți nu se află în țară, ci chiar pe un alt continent, problema se complică si mai mult. Astfel, singura și cea mai buna soluție pentru rezolvarea acestor probleme era un loc unde fiecare locuitor de pe glob să poată să posteze anunțuri de vânzare, iar cumpărarea acestora să se facă prin licitație de către ceilalți utilizatori, iar locul acesta să fie un site de web. Așa că, în septembrie 1995, dl Omidyar lansează o companie, numită eBay, care se ocupă cu gestionarea anunțurilor de mică publicitate ale surferilor de pe Internet. Cifra de afaceri a eBay, în anul 1998, a fost de 47 milioane dolari, bani rezultați din vânzarea de spații publicitare (1,5 miliarde de afișări pe lună), toate serviciile destinate utilizatorilor fiind gratuite.

Categoriile de produse listate pe eBay sunt foarte multe, în jur de 1600. În momentul de față, există peste două milioane de articole propuse spre vânzare sau cumpărare. Site-ul dispune de un serviciu de căutare fără de care găsirea produsului ar dura zile intregi. Tot pe prima pagină a lui eBay există o listă cu cele mai avantajoase oferte. Utilizatorul poate să apeleze la un newsletter sau să intre în discuție directă cu alți participanți, eventual pentru a cere informații suplimentare despre folosirea site-ului, în caz că „help-ul” on-line (foarte bine pus la punct) nu îl lămurește. Pentru început, eBay cere noului utilizator să se înregistreze, o procedură foarte simplă, care conferă dreptul de a posta anunțuri de vânzare și de a licita. Pentru ca înregistrarea să se poată face, este neapărat nevoie de o adresa de e-mail. Vânzarea unui produs este o procedură simplă, folosindu-se un formular în care se vor introduce datele corespunzătoare privind produsul vândut, informații despre cel ce vinde etc. Se poate „atașa” o adresa de web unde există o descriere amănunțită a produsului și, eventual, niște poze. Durata licitației se stabilește tot de vânzător. Dacă la finalul licitației nimeni nu e interesat de produsul pus în vânzare, se poate prelungi termenul sau diminua prețul inițial. Succesul depinde, bineînțeles, de interesul pe care îl poate provoca produsul care se vinde, care, dacă este foarte licitat, poate mări prețul stabilit inițial. La sfârșitul licitației, vânzătorul îl va contacta pe câștigătorul licitației și va efectua tranzacția.

Lider în domeniu, eBay a devenit unul dintre locurile preferate de întâlnire a surferilor din toate colturile lumii.

Tot de vânzare și cumpărare se ocupă și eTrade, dar, de data aceasta, se operează cu acțiuni pe piețele de capital din SUA: NYSE, NASDAQ și AMEX. Activitatea principală a lui eTrade este brokerajul on-line, dar cei din cadrul companiei s-au gândit că vor atrage noi clienți prin oferirea unui joc on-line, ce simulează exact vânzarea și cumpărarea de acțiuni. Suma inițială oferită de organizatori pentru fiecare jucător este de 100.000 USD, bineînțeles, virtuali. Pentru cei ce se afla în SUA și Canada, jocul are și o finalitate concretă: un premiu lunar de 1.000 USD pentru cel ce a reușit să-și măreasca cel mai mult portofoliul inițial. Jocul are un farmec deosebit, mai ales că simulează perfect brokerajul on-line și poate fi astfel preludiul unei aventuri viitoare la bursă, pe bani reali. După completarea obișnuitului formular de înregistrare, eTrade oferă un ID și o parolă cu care vă autentificați și intrați imediat în jocul bursier. Cotațiile sunt oferite on-line și cu o întârziere de 20 de minute față de cursul real al pieței, ceea ce nu este un impediment pentru speculații. După cumpărarea unui lot de acțiuni, portofoliul inițial este divizat în bani aflați în acțiuni și bani cash. În ceea ce privește datele despre societățile aflate pe burse, eTrade oferă extrem de multe și prețioase informații.

În România, unul din cele mai cunoscute și mai bine cotate site-uri de licitații este OKazii. Site-ul este pus la dispoziția vânzătorilor și cumpărătorilor gratuit. Articolele scoase la vânzare au o descriere completă, putându-se anexa o fotografie a lor și de asemenea prezenta o scurtă istorie a obiectului de când se află în posesie. Site-ul oferă posibilitatea cunoașterii vânzătorului și a altor cumpărători.

Fig. 2.2. Site-ul OKazii.ro

OKazii necesită la fel ca alte site-uri din domeniu înregistrarea utilizatorilor. Articolele sunt listate pe categorii. Site-ul oferă căutare avansată și o listare separată a celor mai noi licitații (OKazii noi), a acelor licitații cărora le corespund cele mai multe oferte (OKazii atractive) și a celor mai interesante articole (OKazii speciale). O licitație poate dura 3, 5, 7, 15 sau 30 de zile. În fiecare moment, atât cumpărătorul cât și vânzătorul pot verifica ce oferte au mai fost făcute, numărul total de oferte, oferta maximă și istoricul licitației. Datorită sistemului de calificative, participanții la licitație pot să afle informații despre partenerii lor.

OKazii permite participanților înscrierea la mai multe tipuri de licitații, în funcție de preferințele lor. Astfel, se evidențiază:

Licitația Standard

Licitația standard  este licitația preferată de majoritatea proprietarilor, având reguli simple care nu diferă cu mult de cele ale licitației clasice. Se poate pune în vânzare un singur articol, câștigătorul licitației fiind cumpărătorul care oferă cel mai mare preț pe durata stabilită pentru desfășurarea licitației.

OKazie Instant

Licitația este ideala pentru cei care doresc să vândă utilizând procedura standard de comerț electronic, fără licitație. La vânzare se scot unul sau mai multe articole identice la un preț fix. Prețul de cumpărare este întotdeauna egal cu prețul fix stabilit de către vânzător. Cumpărătorii la OKazia Instant sunt toți utilizatorii care au făcut oferte pentru unul sau mai multe articole în perioada activă a OKaziei Instant. Cumpărătorul trebuie să achiziționeze numărul de articole specificat, la prețul fix stabilit de către vânzator, iar vânzătorul este obligat să le vândă.

Licitația Olandeză

Licitația olandeză este tipul de licitație recomandat în cazul în care se dorește tranzacționarea mai multor articole de același fel. Astfel se poate pune în vânzare un număr de articole de același fel, pentru oricare dintre articole cerându-se un același preț minim. La acest tip de licitație pot exista mai multi câștigători, aceștia fiind cumpărătorii care au făcut cele mai mari oferte, iar cantitățile cerute de ei, însumate, nu depășesc cantitatea de articole oferită de vânzător. Există posibilitatea ca pentru ultimul câștigător să rămână o cantitate mai mică decât cea cerută, numită "cantitate parțială". Câștigătorul parțial are dreptul să refuze cantitatea parțială, caz în care pierde calitatea de câștigător. Prețul de vânzare este stabilit astfel: pentru fiecare câștigător numim ultimul preț oferit "preț final". Prețul de vânzare este prețul final cel mai mic. Astfel, chiar dacă există câștigători care au oferit un preț mai mare decât prețul de vânzare, ei vor achiziționa articolele cu prețul de vânzare rezultat.

La finalizarea licitației, OKazii.ro trimite fiecărei părți un mesaj prin e-mail cu coordonatele celeilalte părți. După aceea, atât cumpărătorul cât și vânzătorul sunt pe deplin responsabili pentru tranzacția încheiată. Ei vor trebui să ia contact unul cu celălalt și să încheie afacerea la prețul stabilit.

O nouă adresă de Internet este eeeBid, unde românii pot licita pentru produsele pe care doresc sa le achiziționeze sau pot vinde obiecte sau alte bunuri. eeeBid este prescurtarea de la Eastern European Electronic Bidding, numele firmei care a pus pe picioare acest site. Compania-mamă are sediul în Statele Unite, iar filiale europene sunt deschise la Praga, Budapesta și România. Principiul pe baza căruia funcționează site-ul este asemănător cu cel al altor pagini de licitații. Toate tranzacțiile efectuate prin intermediul acestui site sunt gratuite, nu se percepe nici un comision din partea organizatorilor.

eMarket este un site gratuit de licitații pe Internet, aparținând Ministerului Comunicațiilor și Tehnologiei Informațiilor. Pe eMarket se pot realiza licitații pentru achiziția de bunuri standardizate, conform Ordonanței Guvernului nr. 20 / 2002. Pe site se găsește o largă paletă de articole, grupate pe categorii, ceea ce permite găsirea cu ușurință a produsului solicitat.

Fiecare participant la licitațiile inițiate, este evaluat în funcție de seriozitatea pe care o prezintă și comportamentul afișat în tranzacțiile la care participă, astfel că după fiecare participare la o tranzacție i se dă o notă numită “bonitate” , notă ce poate fi cunoscută de ceilalți utilizatori. Anularea unei licitații, precum și nefinalizarea unei tranzacții poate afecta în sens negativ “bonitatea” .

Spre deosebire se celelalte site-uri, unde licitația este organizată de vânzător, pe eMarket, licitațiile pot fi inițiate de cumpărători. În acest caz, acestea pot fi de două feluri:

Licitația Inversă Standard

Organizatorul licitației (cumpărătorul) va introduce prețul de pornire al licitației (în acest caz, prețul maxim pe care cumpărătorul este dispus să îl plătească) care va fi cunoscut tuturor ofertanților. Participanții la licitație vor furniza un preț de pornire (care va trebui să fie mai mic sau egal cu prețul de pornire introdus de organizator) și un preț rezervat (prețul minim până la care sunt dispuși să liciteze). Prețul rezervat va fi cunoscut doar celui care l-a introdus. Ofertantul va licita pentru întreaga cantitate de articole pe care cumpărătorul o cere, neadmitându-se licitarea pentru cantități fracționate. Pentru fiecare licitație se stabilește un pas de licitare (o cuantă) în funcție de prețul de pornire stabilit de cumpărător. Această cuantă este un număr întreg și folosește sistemului pentru a licita în numele ofertanților. Prețul câștigător la o licitație va fi cu o cuanta mai mic decât cel mai bun preț rezervat oferit de ceilalți ofertanți, preț care nu poate fi mai mic decat prețul rezervat asociat participării respective. La fiecare nouă înscriere la licitație, sistemul va recalcula câștigătorul, licitând în numele participanților până la limita stabilită de aceștia. Orice modificare de situație va fi anunțată participanților implicați prin mesaje e-mail, aceștia putând să-și modifice oferta până la data de închidere a licitației. În cazul existenței mai multor prețuri minime egale, câștigătorul se va alege funcție de vechimea ofertei (cele mai vechi având prioritate) și bonitate (bonitatea mai mare având prioritate). Dacă egalitatea persistă, sistemul va prezenta organizatorului licitației lista potențialilor câștigători, pentru ca acesta să desemneze câștigătorul final.

Licitația Inversă cu Preț Rezervat

Cumpărătorul va introduce prețul de pornire al licitației și prețul rezervat, acesta din urmă fiind cunoscut doar de organizatorul licitației. Participanții la licitație, la randul lor vor furniza un preț de pornire și un preț rezervat. Pentru fiecare licitație se stabilește o cuantă în funcție de prețul de pornire stabilit de cumpărător. Prețul câștigător la licitație va fi cu o cuantă mai mic decât cel mai bun preț rezervat oferit de ceilalți ofertanți. Prețul câștigător nu poate fi mai mic decât prețul rezervat asociat participării respective. Ofertantul va licita pentru întreaga cantitate de articole pe care cumpărătorul o cere. Dacă participantul declarat câștigător oferă un preț peste prețul stabilit de organizator, acesta va putea să refuze să cumpere.  

2.2. Economia și arta

Tranzacțiile efectuate prin sistemul de licitații au cunoscut o creștere substanțială la sfârșitul secolului XX. Principala țintă a celor care au dorit să-și investească banii a fost arta, mai exact tablourile. Atât pe piața românească, cât și pe cea mondială, tablourile au fost adjudecate la sume impresionante, maeștrii români fiind foarte bine cotați, picturi ca „Fată cu cobiliță“ și „Fată cu oglindă“ ale lui Nicolae Grigorescu fiind vâdute cu 850 milioane lei. Aceleași tendințe au fost înregistrate pe piața mondială. Printre cele mai prețioase obiecte scoase la licitație de Casa Christie’s din Londra s-a numărat un tablou semnat de Rembrandt, „Portretul unei doamne“, pentru care un cumpărător a plătit aproximativ 20 milioane lire sterline, sumă record pentru un Rembrandt cât și pentru un artist olandez. Recordul mondial în materie de tablouri este deținut de o pânză semnată de Van Gogh, „Portretul doctorului Gachet“, adjudecată în 1990 la New York contra sumei de 82,5 milioane USD.

Chiar dacă nu este una dintre formele de plasament preferate ale românilor, tot mai multe persoane încep să privească cu interes achizițiile de opere de artă. Simplul anunț al unei licitații pentru o lucrare semnată de un nume cunoscut generează imediat interes în rândul unui număr în creștere de cumpărători. Piața românească de artă are avantajul unor prețuri raportate la nivelul de trai de aici. Cu alte cuvinte, prețurile sunt ceva mai mici decât în alte țări cu un standard de viață mai ridicat. Este adevărat, pe de altă parte, că piața românească are de multe ori preferințe pentru artiști care în Occident poate că nu generează același interes. Cert este că nume precum Grigorescu, Popp sau Sasu, se găsesc din ce în ce mai greu. Iar acest lucru a determinat în primul rând creșterea prețurilor și, în al doilea rând, o lichiditate ridicată pentru operele semnate de aceste nume. Lichiditatea unui astfel de plasament este esențială pentru un potențial cumpărător. În general, lucrările pictorilor contemporani cu cotă se vând cu 14-15 milioane de lei, însă prețurile depașesc de multe ori aceste valori. Cei care au în proprietate opere de artă și vor să le vândă au două opțiuni: ori merg la o consignație, ori la o casă de licitații. Comisioanele practicate de consignații sunt, în general, în jurul a 30-35% din prețul de vânzare, iar cele ale caselor de licitație de aproximativ 25%.

2.3. Galeria de artă – Satu Mare

2.3.1. Date generale

Str. I.C. Brătianu nr.10, Satu Mare

tel. 0261-714579

Plasată în centrul orașului Satu Mare, Galeria de artă atrage zilnic zeci de vizitatori, iar calitatea serviciilor permite circulația unor fonduri impresionante.

În cadrul Galeriei, sunt expuse tablouri (ulei, pastel, grafică, tempera), sculpturi, icoane, precum și diferite alte obiecte de artă (amfore, vaze etc.). Aflate în proprietatea artiștilor sau a unor simpli admiratori ai frumosului, aceste obiecte își gasesc un „cămin” temporar în Galerie, fiind scoase la vânzare contra unui comision de 20% din prețul de vânzare. Prețurile variază mult, în funcție de lucrare, artist și data realizării.

Pe lângă simple expoziții cu vânzare, în cadrul Galeriei se organizează periodic licitații pentru cele mai atractive obiecte, a căror valoare depășește posibilitațile românului de rând.

2.3.2. Strategia de dezvoltare

Am realizat această lucrare bazându-mă pe datele referitoare la Galeria de artă Satu Mare și pe gama de produse și servicii ce constituie obiectul de activitate al firmei. Aceste date mi-au fost oferite de către conducerea Galeriei. Firma nu dispunea de un site până în momentul de față.

Am construit site-ul urmărind două direcții:

prezentarea Galeriei, a artiștilor plastici ce expun aici și operele lor;

partea de comerț electronic, pentru a extinde afacerea desfășurată până în prezent doar în mod tradițional.

Cele două părți se îmbină cu succes la nivelul licitației, când cei interesați de o lucrare pot afla detalii despre autor, anul realizării, tehnica folosită etc.

Licitația on-line este reglementată în România de Ordonanța nr. 20 /24 ianuarie 2002 privind achizițiile publice prin licitații electronice. Pentru licitația on-line am folosit metoda Licitației First-price sealed-bid. Caracteristici:

Toate obiectele scoase la licitație au un preț de pornire stabilit de către Galerie;

Ofertanții pot să liciteze doar sume cel puțin egale cu prețul de pornire;

Sumele licitate sunt cunoscute doar de către Galerie;

Un ofertant poate licita pentru mai multe obiecte;

Câștigătorul este cel care a oferit cel mai mare preț;

Dacă există mai mulți câștigători, se realizează o departajare în funcție de termenul de plată (10, 20, 30 de zile) și modalitatea de livrare (ridicare prin delegat sau livrare prin Prioripost). În funcție de varianta aleasă de ofertant, Galeria acordă „note”. Dacă și aceste note sunt egale, câștigătorul este cel care a plasat primul oferta.

Câștigătorii sunt anunțați prin intermediul site-ului la data încheierii licitației.

O altă facilitate pe care am dorit s-o ofer prin intermediul acestui site este aceea ca, printr-un simplu formular, vizitatorul site-ului să poată transmite Galeriei întrebări și comentarii.

Cap. III

Proiectarea site-ului

Pentru proiectarea unui set complex de documente Web interconectate, așa cum este și aplicația prezentă, procesul elaborării trebuie abordat într-o manieră sistematică. Din acest motiv, am construit un ghid de planificare a acestui proces, structurat pe pași și nivele.

3.1. Concepția aplicației

3.1.1. Scopul site-ului

Deciziile de proiectare și soluțiile HTML luate decurg din scopul urmărit prin paginile HTML și de la utilizatorii la care se speră să se ajungă prin intermediul acestor pagini.

Ideea de la care s-a plecat la elaborarea acestei lucrări este promovarea Galeriei de artă Satu Mare, ceea ce presupune o activitate de marketing bazată pe cunoștințe de informatică. Viitorul activității de marketing este mediul informațional. Este foarte important să se înțeleagă cine sunt cumpărătorii, unde, cum și de ce își cheltuie banii și ce oferte de produse și servicii sunt necesare pentru a-i atrage sau a-i păstra. Am considerat piața țintă ca fiind persoane cu vârsta cuprinsă între 30 și 70 de ani, cu un venit peste medie, cu o pregătire culturală deosebită și care se conectează la Internet de acasă printr-o conexiune de tip dial-up sau cablu.

Am creat site-ul de promovare a Galeriei de artă atât ca mijloc de publicitate și promovare online a obiectelor de artă, cât și pentru a extinde afacerea tradițională prin realizarea soluției de e-commerce. Site-ul oferă informații complete despre obiecte se artă și artiști, dispunând de asemenea de un sistem de achiziție prin licitație on-line.

Licitația este bazată pe un sistem B2C, vânzătorul „virtual” fiind în acest caz același cu organizatorul, adică însăși Galeria, decontarea între Galerie și vânzătorii „reali” realizându-se după perfectarea tranzacției.

3.1.2. Schițarea conținutului

Un punct important în inițierea acestei faze este determinarea browserului pe care se presupune că l-ar putea avea cei mai mulți dintre utilizatorii vizați. În consecință, este indicat ca paginile să fie testate cu ajutorul acestuia. Am presupus în cadrul acestei lucrări că tipul de browser deținut de cei mai mulți dintre vizitatori ar fi Internet Explorer 5.0. Pagina a fost realizată pe o rezoluție de 1024*768 pixeli, însă a fost optimizată și pentru rezoluție mai mică, de tipul 800*600 pixeli.

3.1.2.1. Sursele de date

Materialul care urma să fie inclus în pagină cuprindea text, imagini, animații. Textul și imaginile au fost oferite de către conducerea Galeriei prin intermediul unor cataloage. Am realizat împărțirea conținutului pe paginile ce urmau a fi puse în legătură, în următorul mod: fiecărui artist i-am alocat o pagină separată, cuprinzând datele referiotoare la studii, expoziții, curente care le-au influențat munca, imagini ale operelor realizate. Partea de licitații a fost concepută prin pagini ce cuprind obiectele scoase la licitație, formularul de înregistrare, pagina de confirmare, pagina cu datele referitoare la contul ofertantului.

Imaginile referitoare la operele artiștilor au fost puse la dispoziție printr-un catalog al Galeriei, urmând a fi scanate și prelucrate.

Echipamentele necesare realizării acestei faze au presupus existența:

unui calculator AMD Athlon XP 1,8 GHz, cu 256MB RAM, 40GB HDD, placă video NVIDIA GeForce 4MX la 64MB cu sistem de operare Windows XP Professional;

unui scanner HP ScanJet 3970 de 2400dpi/ 48 bit;

softului specializat pentru preluarea imaginilor: Adobe Photoshop 7.0.

Tratarea și pregătirea imaginilor pentru integrare a presupus retușarea acestora și redimensionarea lor pentru a crea un standard în cadrul site-ului. Acest lucru a fost realizat cu Adobe PhotoShop 7.0.

Adobe PhotoShop 7.0. este un mediu de lucru oferit designerilor profesioniști și infograficienilor, cu ajutorul căruia se pot crea imagini sofisticate pentru listări, Web, dispozitive wireless și alte obiecte media.

Mă voi referi în continuare la comenzile folosite pentru realizarea prezentei lucrări.

Imaginile fiind preluate prin intermediul scanner-ului, au trebuit uneori răsturnate, acest lucru realizându-se cu comanda Rotate Canvas din meniul Image. Tot din meniul Image am folosit comanda Crop pentru realizarea tăieturilor, adică selectarea unor anumite părți ale imaginilor și eventual salvarea lor sub nume noi (prin binecunoscutele Copy, Paste din meniul Edit și Save As din meniul File). De asemenea am folosit comanda Image Size pentru redimensionarea imaginilor. Imaginile au fost redimensionate respectând două cerințe:

toate imaginile au fost redimensionate la înălțimea (Height) de 110 pixeli, păstrându-se proporția imaginii cu opțiunea Constrain Proportion;

imaginile care reprezintă detalii ale operelor au fost redimensionate la lățimea (Width) de 300 pixeli, în mod analog păstrându-se proporția imaginii cu opțiunea Constrain Proportion.

Nivelele de luminozitate, de contrast, de culoare le-am setat tot din meniul Image, submeniul Adjustments prin comenzile Brightness/Contrast respectiv, Level.

Ca o măsură de securitate a imaginilor publicate pe site, am decis să folosesc o nouă tehnică de copyright, filigranarea (watermarking-ul). Atât watermarking-ul vizibil, cât și cel invizibil presupun „ștampilarea” imaginii, adică suprapunerea a două imagini care să facă incontestabil dreptul de proprietate. Filigranul vizibil presupune editarea unui text deasupra imaginii, de genul „© Nume proprietar”. Am ales totuși filigranul invizibil, deoarece nu se poate îndepărta printr-o simplă tăiere. Filigranul invizibil creat de Digimarc este prezent în Photoshop sub formă de plug-in. Filigranul folosit pentru protecție în cazul acestei lucrări este ID-ul imaginii. Watermarking-ul se realizează selectând comanda Embed Watermark din submeniul Digimarc din Filter. Am completat următoarele informații:

Image Information – Image ID fiind numărul de identificare al imaginii;

Image Attributes – Restricted Use și Do Not Copy, pentru a stabili atributele imaginii (uz restricționat, a nu se copia);

Target Output – Web, pentru a se ști că imaginea urmează să circule pe o pagină Web;

Watermark Durability – 4, pentru ca filigranul să fie cât mai durabil și vizibil.

Citirea filigranului se face cu comanda Read Watermark din submeniul Digimarc, meniul Filter.

Utilitarul pe care l-am folosit pentru realizarea animațiilor este Swish 2.0. Cu Swish se pot crea animații Flash, doar că mult mai simplu. Animațiile pot să includă text, imagini, grafice, sunete. Swish are încorporate peste 150 de efecte și permite de asemenea desenarea mai multor figuri geometrice: linii, dreptunghiuri, elipse, curbe etc. toate integrate într-o interfață prietenoasă și ușor de folosit.

Am realizat câteva animații cu acest utilitar, ca un intro pentru secțiunile de Pictori, Graficieni și Sculptori. De-asemenea mici animații mai însoțesc și alte pagini, însă acestea consider că sunt cele mai importante.

Fig. 3.1. Animație realizată cu Swish

Introducerea imaginilor am realizat-o cu comanda Image din meniul Insert, iar a textului cu comanda Text. Am folosit numeroase efecte, începând de la Move, continuând apoi cu Slide In, Slide Out, Fade In, Fade Out, Blur, Transform, Typewriter, Explode.

Culoarea background-ului a fost și ea modificată de la o animație la alta, pentru a imprima un aspect inovator, cu comanda Background Color din Movie Panel. Tot din Movie Panel am setat și mărimea pânzei de lucru (cu Height și Width). Textele ce apar în cadrul animațiilor au calitatea unor link-uri către celelalte pagini, la evenimentul OnClick realizându-se acțiunea corespunzătoare.

În cazul animației licitații.swf, aceasta constituie In ansamblul ei o imagine sensibilă, un link, lucru realizat prin setarea din Scene Panel a informației URL.

După salvare, animațiile au fost exportate cu comanda Export din meniul File în fișiere Flash și HTML, putând fi folosite independent, sau putând fi încadrate în pagini mai complexe.

Meniul de navigare aflat în partea stângă a paginilor a fost creat cu Macromedia Fireworks MX 6.0. Fireworks este soluția folosită de designeri și graficieni pentru a crea, edita și anima grafice, pentru a adăuga interactivitate avansată și a optimiza imagini într-un mediu profesional.

Caracteristicile Fireworks permit ieșirilor HTML și JavaScript să creeze rollover, bucăți de imagine, hărți de imagini cu comportament asociat chiar și cele pentru site Dreamweaver.

Fireworks combină tehnologia vectorială cu cea bitmap, oferind abilități de export în Fireworks cu imagini ce pot fi optimizate prin dimensiunea fișierelor, culori, scale, etc.

Când se lucreazã în Fireworks există minim două fișiere sursă pentru fiecare imagine: fișierul sursă propriu și imaginea exportată. De ori câte ori au loc alterări majore, acestea se fac în sursă și sunt actualizate în fișierele exportate.

Meniul este construit din simple dreptunghiuri create cu ajutorul panel-ului Vector din Tools, care apoi sunt convertite în butoane cu ajutorul comenzii Convert to Symbol din submeniul Symbol, meniul Modify. Se creaza astfel o imagine rollover cu 4 stări. Cele 4 stări ale imaginii rollover: Up, Over, Down și Over Down sunt manipulate în Fireworks prin cadre separate. Ca și la un GIF animat, fiecare cadru are aceeași dimensiune ca și documentul dar conținutul este alterat pentru a indica acțiunile utilizatorului. Mulți programatori folosesc doar cele două stări inițiale: Up și Over în butoane rollover. A treia stare Down ia locul când utilizatorul acceseazã butonul click. Starea Down indică de asemenea care buton este selectat (este down) când apare o nouă pagină, utilizând aceeași bară de navigare. A patra stare Over Down este apelată când butonul anterior este așezat de către pointerul utilizator.

Butoanele meniului se pot duplica cu comanda Clone din meniul Edit, iar textul ce este afișat pe el se poate schimba folosind instrumente puse la dispoziție de panel-ul Properties.

Imaginile se salvează și se exportă, în cazul de față ca HTML and Images cu ajutorul comenzii Export din comanda File. Este bine ca înainte de salvare să se realizeze și optimizarea imaginilor, adică stabilirea formatelor GIF, JPEG etc. în funcție de mărime și calitate.

3.1.2.2. Dezvoltarea aplicației

Aplicația a fost proiectată pe două nivele:

1. interfața, care cuprinde datele ce se oferă utilizatorilor și datele care se prelevează prin intermediul formularelor;

2. structurile de date. Datele se grupează în:

informație nestructurată: textul și imaginile care vor apare în paginile site-ului;

informație structurată: care va fi stocată într-o bază de date, pe server.

Concepția bazelor de date este o etapă vitală în bunul mers la realizării aplicației. Baza de date este concepută atât pe baza informațiilor de intrare introduse de către administratorul bazei de date (referitoare la obiectele scoase la licitație) sau preluate din formularele de înregistrare, cât și pe baza datelor de ieșire (reprezentate de detalii ale tranzacțiilor).

Din acest punct de vedere am considerat necesară construirea unei baze de date relaționale, bază de date formată din trei tabele ce conțin informații referitoare la obiectele scoase la licitație, ofertanți și tranzacții.

Cele trei tabele proiectate conțin următoarele câmpuri:

Tabela PRODUSE:

id_prod  (întreg fără semn)

categ (șir de caractere)

nume_prod (șir de caractere)

autor (șir de caractere)

an (întreg fără semn)

tehnica (șir de caractere)

dimx (întreg fără semn)

dimy (întreg fără semn)

imagine (șir de caractere)

link (șir de caractere)

pretp (întreg fără semn)

valuta (șir de caractere)

Tabela CLIENTI

id_client (întreg fără semn)

username (șir de caractere)  

passwd (șir de caractere)

nume (șir de caractere)

prenume (șir de caractere)

cnp (șir de caractere)

adresa (șir de caractere)

cod (întreg fără semn)  

localitate (șir de caractere)

judet (șir de caractere)

tel_fix (întreg fără semn)  

tel_mobil (întreg fără semn)

email (șir de caractere)

Tabela TRANZACTII

id_tranz (întreg fără semn)

id_client (întreg fără semn)

id_prod (întreg fără semn)

suma (întreg fără semn)

data (dată)

valuta (șir de caractere)

termen (șir de caractere)

livrare (șir de caractere)

nota (caracter)

Top of Form

Bottom of Form

3.1.3. Structura site-ului

Am construit site-ul ca având o structură ierarhică. Acest tip de structură este cel mai ușor de folosit datorită posibilităților extinse de navigare dintr-un document în altul.

Fig. 3.2. Structura ierarhică a site-ului

Pagina principală a site-ului este Index.htm ce conține o scurtă introducere și link-urile către celelalte documente. Am încercat să ofer site-ului flexibilitate în navigare, lucru realizat cu ajutorul meniului din partea stângă care apare pe toate paginile.

Pagina principală a fost proiectată astfel încât să conțină meniul de navigare, un scurt text introductiv și o mică animație. Am denumit paginile cât mai sugestiv, pentru o mai ușoară regăsire și utilizare a lor în cadrul legăturilor.

3.2. Construcția paginilor

În cadrul acestui nivel se crează efectiv site-ul, cu ajutorul limbajului HTML și a instrumentelor conexe. Am început cu pagina gazdă, urmată de celelalte pagini din setul care trebuia realizat.

Este deja cunoscut faptul că funcționarea unui site Web se bazează pe patru componente:

unul sau mai multe computere care rulează softul Web server (program care înțelege protocolul HTTP și răspunde unei solicitări făcute de un Web client);

documentele făcute publice pe Web, formatate pentru a putea fi vizualizate oarecum uniform pe diverse monitoare;

softul de navigare (numit client Web, navigator sau browser) care ruleazã pe computerul client;

un set de legãturi de rețea.

Pe baza protocolului HTTP cele două capete ale conexiunii realizează o comunicare, ce se desfașoară între un client, cel care inițiază cererea și un server, cel care încearcă să răspundă cererii inițiale.

Pentru a rezolva cererile primite, serverul HTTP are nevoie de programe externe care să rezolve efectiv cererile clienților. Astfel devine necesară existența unei interfețe prin care serverul HTTP să comunice cu aplicațiile pe care le utilizează.

Realizarea site-ului se bazează pe o abordare front-end, pornind de la cerințele audienței, care determină back-end-ul (datele) și middleware-ul (programele agent care preiau cereri utilizator și gestionează baza lor datele).

3.2.1. Soluția front-end

Designul paginilor și implicit, integrarea datelor au fost realizate în cod HTML, cu ajutorul editorului Macromedia Dreamweaver MX 6.0.

Dreamweaver este un program de dezvoltare a sistemelor Web profesionale, care folosește avantajele oferite de editoarele generațiilor anterioare. Posedă un editor vizual (WYSIWYG) precum și un editor text, oferind posibilitatea editării tagurilor <meta> precum și a comenzilor incluse în codul HTML (în cazul de față, JavaScript și PHP). Dreamweaver permite utilizarea plug-in-urilor ce extind funcționalitatea browserelor, pentru afișarea animațiilor Flash, muzicii, graficii 3D etc.

Spațiul de lucru Dreamweaver combină o serie de ferestre, palete și inspectori, care permit fluidizarea procesului de elaborare a site-urilor.

Pentru realizarea site-ului Galeriei de Artă Satu Mare am folosit o serie de unelte puse la dispoziție de către editorul Dreamweaver. În continuare mă voi rezuma la prezentarea instrumentelor folosite.

Am început prin a crea un site, lucru realizat din meniul Site, comanda New Site, pentru a avea mai mult control asupra documentelor și pentru o mai ușoară navigare. File Panel, aflat în dreapta editorului împreună cu alte panouri ca Design, Code, Application, Answers etc. manipuleazã elemente de mentananță precum și de publicare a site-ului, prin modificări, ștergeri și actualizări de fișiere, Site Map Representation oferind o viziune globală asupra site-ului (harta). Legăturile sunt actualizate automat sau sunt controlate de utilizator, oferind o bibliotecă de elemente repetitive ce pot fi inserate în pagină, precum și posibilitatea definirii unor șabloane ce controleazã întregul aspect al site-ului, prin care orice modificare din template se răsfrânge asupra tuturor paginilor.

Vorbind despre aceste panouri, trebuie să amintesc submeniul Behaviors din Design care atribuie una sau mai multe acțiuni JavaScript unui eveniment selectat din listă: onAbort, onError, onLoad, onMouseDown, onMouseUp, onMouseOut, onClick, onDbClick, onKeyDown, onKeyPress, onMouseOver. Prin Validate Form se specifică ușor orice condiții de validare aplicate asupra informațiilor de intrare.

Modificarea aspectului paginii a fost realizat din meniul Modify, comanda Page Properties prin care am precizat culoarea link-urilor Link Color, Visited Link Color, Active Link Color și titlul documentelor – Title.

Poziționarea absolută este facilitatea oferită de editor, prin care obiectele pot fi poziționate în locații specifice pe pagina Web. Dreamweaver include Rulers și Grid oferind și posibilitatea specificării unităților de măsură (inch, cm, pixeli).

Elementele constitutive ale paginii: imaginile, tabelele, caracterele speciale, cadrele, formularele, obiectele multimedia, etc. le-am inserat cu ajutorul lui Objects Palette și le-am modificat cu Property Inspector. Property Inspector este accesibil din meniul Windows, comanda Properties și permite manipularea atributelor obiectelor, fiind dependent de obiectul selectat. Tag Selector indică tag-ul curent și face legătura cu Property Inspector.

Objects Pallete este structurat pe panel-uri, astfel:

Common Objects Panel conține:

Insert Hyperlink – prin care am realizat legăturile cu alte pagini, acestea fiind link-uri interne sau externe, precizând de asemenea și target-ul unde va apărea pagina apelată.

Exemplu:

<a href="licitatii.php"><font color="#FF6600">Licitati acum!</font></a>

Insert Image – am utilizat această comandă la inserarea imaginilor, precizând calea și numele fișierului. Cu Property Inspector apoi am realizat manipularea atributelor de imagine: sursa, dimensiunea, aliniamentul în pagină, etc. Alinierea imaginii a fost realizată în unul din modurile: Browser Default, Baseline, Top, Middle, Text Top, Absolute Middle, Absolute Bottom, Left, Right. Cu ajutorul imaginilor se pot realize și link-uri, specificând URL-ul.

Exemplu:

<a href="index.html"><img src="Images/poza1.jpg" width="230" height="155"></a>

Insert Table – deschide caseta de dialog pentru crearea de tabele la poziția cursorului. Tabelele se definesc precizând numărul de coloane și rânduri (Columns, Rows), Cell Padding (marginile celulelor), Cell Spacing (spațierea între celule), Width, Height (dimensiunile celulelor, exprimate în unități de măsură convenționale sau procente). Cu ajutorul lui Property Inspector am realizat redimensionarea coloanelor, rândurilor și culorilor de font și background. Modificarea tabelelor (Modify Table) s-a realizat prin selecția: întregului tabel, a unui singur rând, a rândurilor mulțiple, adiacente sau separate, a coloanelor multiple, adiacente sau separate, a unei singure celule sau a multiplelor celule adiacente sau separate. Opțiunile de modificare acționeazã asupra dimensiunii, permit divizare de celule (Split), uniune (Merge), umbrire, formatare etc. Am folosit tabele imbricate pentru a respecta design-ul site-ului în ansamblul său, paginile având același format;

Insert Horizontal Rule – deseneazã o linie de-a lungul paginii, la poziția cursorului; divizarea paginilor cu linii orizontale (<hr>) este utilă pentru adăugarea unei diversități în pagini fără a afecta timpul de download. Cu Properties Inspector se selectează Width și Height (valoare sau procent), alinierea, umbrirea;

Draw Layer – permite desenarea unui strat de dimensiune și formă specificată, la poziția cursorului;

Insert Flash -insereazã un fișier Flash.

Frames permite definirea cadrelor cu tehnica click-and-drag și modificarea proprietăților acestora prin Property Inspector. Am utilizat cadre datorită faptului că am considerat necesară prezența unui meniu în mod permanent.

Form Object este utilizat la inserarea următoarelor elemente:

Insert Form – inserează o formă (formular);

Insert Text Field – inserează un câmp la poziția cursorului;

Insert Text Area – inserează un spațiu mai mare în care se poate introduce un text mai lung, eventual structurat pe mai multe linii (Multi Line);

Insert List/Menu – crearea listelor a fost realizată prin introducerea elementelor componente cu List Values;

Insert Checkbox – inserează o casuță de validare;

Insert Button – am inserat butoane cu funcții de Submit și Reset, care acționează asupra datelor din formularul din care fac parte.

Characters permite:

Insert Line Break – insereazã <BR> în documentul curent;

Insert NonBreaking Space – inserează hard space la poziția cursorului.

Copyright – am considerat necesară includerea unui text ce menționează drepturile de autor, de genul copyright © Mona, 2003.

JavaScript este un limbaj de scripting recunoscut de toate browserele, care face posibilă încapsularea unor funcționalități suplimentare în paginile HTML. În cazul aplicației curente am utilizat acest limbaj din mai multe considerente:

pentru realizarea unui mic efect vizual, și anume afișarea zilei și datei în colțul din dreapta sus al paginii index.htm și a zilelor rămase până la încheierea licitației în colțul dreapta jos. Acest lucru s-a realizat aplicând diferite funcții și folosind diferite proprietăți ale obiectelor de tip Date.

Fig. 3.3. Exemplu de JavaScript

pentru validările de formulare ce apar în paginile Inscriere.php, Cont.php, folosind funcții, proprietăți și metode specifice limbajelor obiectuale.

<script language=”JavaScript”>

function fixElement(element, message) {

alert(message);

element.focus();

}

function isReady(form) {

var passed = false;

if (form.username.value == "") {

fixElement(form.username, "Introduceti user-ul dvs. ! ");

}

}

</script>

Funcția isReady(form) va fi apelată la apăsarea butonului Submit din cadrul formularului.

<form name="form" method="post" action="date.php" onSubmit="return isReady(this);">

Validările s-au referit asupra necesității introducerii unor valori valide din punct de vedere sintactic în câmpurile formularului: username, parolă, nume, prenume, adresă, localitate nevide, coduri poștale de 6 cifre, adresă de e-mail validă. Validarea presupune îndeplinirea unor condiții, printre care și aceea a marcării unui checkbox.

Fig. 3.4. Validarea unui formular cu JavaScript

3.2.2. Soluția back-end

Pentru crearea și actualizarea datelor în baza de date am folosit MySQL. MySQL este un server de baze de date SQL, robust, multi-thread și multi-user. Este ușor de folosit, fiind conceput analog celorlalte limbaje de interogare de tip SQL.

MySQL necesită prezența serverului Apache, pe care acesta rulează. Programul NuSphere este un pachet integrat care realizează instalarea pe calculator a serverului Apache, a MySQL și a consolei Perl. După instalare, n-a fost necesară modificarea fișierului de configurare, iar serverul Apache pornește automat, fiind un proces demarat de sistem. Astfel PHP-ul este gata a fi folosit.

Tot NuSphere pune la dispoziția proiectantului și programul phpMyAdmin. Versiunea 2.2.1. include numeroase facilități, dintre cea mai importantă este oferirea unei interfețe prietenoase pentru crearea bazelor de date și a tabelelor, editarea și actualizarea câmpurilor lor. Astfel, phpMyAdmin scapă programatorul de corvoada scrierii instrucțiunilor, totul realizându-se automat, prin intermediul căsuțelor de dialog și a butoanelor.

Crearea bazei de date a fost din acest motiv un lucru facil de realizat. Baza de date Galeria este formată din trei tabele: Produse, Clienți și Tranzacții. Câmpurile concepute anterior și prezentate în subcapitolul 3.1.2.2. au fost transpuse în MySQL în următorul mod:

Fig. 3.5. Tabela Produse

Fig. 3.6. Tabela Clienți

Tabelele Produse și Clienți sunt indexate după ID-ul produsului, respectiv al clientului, iar tabela Tranzacții, după ID-ul tranzacției și data realizării ei.

Fig. 3.7. Tabela Tranzacții

3.2.3. Soluția middleware

Limbajul pe care l-am folosit ca interfață între aplicația client și aplicația server este PHP, abrevierea lui „Hypertext Preprocessor”. Este un limbaj de scripting des utilizat în dezvoltarea paginilor Web și poate fi inserat în HTML. Sintaxa lui se bazează pe C, Java și Perl și este ușor de învățat. Principalul rol al acestui limbaj este de a permite proiectanților de pagini Web realizarea rapidă a unor documente dinamice.

Am considerat necesară includerea codului PHP pentru ușurarea activității de realizare și actualizare a paginilor. Astfel printr-un cod simplu, de doar câteva rânduri, am putut realiza o întreagă pagină. Am inserat codul PHP în paginile HTML, aceste fișiere primind extensia .php. Inserarea codului este o activitate simplă, codul fiind scris între <? php și ?>.

Fig. 3.8. Exemplu de pagină realizată în PHP

Se pot observa informațiile repetitive care, realizate în HTML ar fi presupus un timp mai îndelungat de realizare.

Conectarea la baza de date și regăsirea informațiilor se face prin instrucțiuni simple, iar afișarea se face prin includerea în cod HTML.

<?

mysql_pconnect("localhost", "root", "");

mysql_select_db("galeria");

$result = mysql_query ("SELECT * FROM produse");

$row = mysql_fetch_array($result);

echo ($HTTP_POST_VARS["nume_prod"]);

?>

Valorile câmpurilor sunt transmise dintr-o pagină într-alta prin metodele GET și POST. PHP-ul folosește variabilele predefinte $HTTP_GET_VARS și $HTTP_POST_VARS pentru a regăsi aceste date.

De multe ori am fost nevoită să introduc codurile PHP în bucle while pentru ca să se baleieze întreaga bază de date pentru a satisface o căutare sau doar o simplă listare.

Pagina Licitații.php prezintă obiectele scoase la licitație, informațiile fiind preluate din tabela Produse. Vizitatorul poate să liciteze pentru un anumit obiect, dar doar cu o sumă mai mare sau egală ca prețul de pornire. Dacă se doresc detalii suplimentare referitoare la obiect, link-ul Detalii oferă această posibilitate. Pagina Detalii.php preia identificatorul obiectului și pe baza acestuia încarcă informațiile din baza de date ce corespund obiectului. Tot dinamic, pagina Detalii.php afișează un link către autorul lucrării, link-ul fiind luat din baza de date.

<a href="<? print($row["link"]);?>" target="_self <? print ($row["autor"]); ?> </a>

Din pagina Licitații.php se transmite către pagina Inscriere.php ID-ul obiectului pentru care s-a licitat. Pagina Inscriere.php conține formularul de înscriere, construit pe două secțiuni: unul pentru utilizatorii înregistrați (verificându-se compatibilitatea username-ului și a parolei) și unul pentru utilizatori noi, care pentru a continua, sunt nevoiți să se înregistreze. Validările sunt făcute atât la nivel de client (cu JavaScript), cât și la nivel de server (cu PHP, verificându-se existența în baza de date a unui utilizator înregistrat în prealabil cu același username). Dacă totul este în regulă, la apăsarea butonului Trimite, se încarcă pagina Login.php, respectiv Confirmare.php funcție de faptul că utilizatorul este mai vechi sau proaspăt înregistrat. Paginile redau informațiile proaspăt oferite de vizitator, fără a fi însă înregistrate în baza de date. Actualizarea tabelelor se fac în momentul confirmării cu ajutorul paginii Insert.php.

Ofertantul are posibilitatea să revadă tranzacțiile pe care le-a făcut și își poate modifica unele date personale. Acest lucru se realizează cu ajutorul paginilor Cont.php, Date.php și Modificare.php. Mecanismul este același, de transmitere de la o pagină la alta a variabilelor, lucru realizat cu $HTTP_GET_VARS și $HTTP_POST_VARS.

Fig. 3.9. Pagina Date.php

Ca o ultimă facilitate oferită de site este existența unui formular de e-mail, care realizează transmiterea mesajului către administratorul site-ului și a unui e-mail de confirmare a primirii către expeditorul comentariului. Acest lucru este realizat cu paginile Contact.htm și Mail.php.

<? mail("$UserEmail", "$SiteSubject", $UserMessage, "From: $SiteEmail"); ?>

Nu în ultimul rând, trebuie să menționez că PHP folosește și stochează cookie-uri HTTP. Cookie-urile sunt un mecanism de a păstra date pe calculatorul aflat la distanță. În cazul de față am utilizat funcția setcookie() pentru a păstra username-ul ofertanților, pentru ca aceștia să nu trebuie să introducă din nou aceleași date pentru aceeași sesiune de lucru.

3.3. Testarea

Pe măsura conceperii lucrării, am realizat și testarea acesteia pagină cu pagină. Realizarea și testarea au un caracter intermitent, cele două etape neputând fi clar delimitate în ciclul de viață a unei aplicații Web.

Testarea este o etapă foarte importantă. Datorită numărului mare de browsere cu facilități diverse, și a diferenței de hard dintre diferiții utilizatori ai Internetului, pagina poate să arate cu totul altfel sau să nu poată fi deloc vizualizată de către anumite categorii de clienți. Cum am amintit deja, testarea de detaliu se face intermitent cu dezvoltarea incrementală a documentelor. Pentru final, a rămas doar testarea locației.

Testarea și revizuirea locației a presupus:

verificarea codurilor HTML și a diverselor aplicații intergrate;

testarea cu ajutorul diferitelor browsere și pe diverse sisteme;

înregistrarea propriu zisă.

Timpul de încărcare a paginii are limita acceptabilă situată între 15 și 30 de secunde chiar dacă intervin o mulțime de factori care pot mări sau micșora acest interval: tipul de conectare, lățimea de bandă, infrastructura comunicațiilor. Un criteriu universal valabil este totuși greutatea paginii care trebuie să se situeze între 30 și 60 kb, incluzând elementele grafice.

3.4. Încărcarea fișierelor pe serverul Web

Când faza de testare locală a paginilor construite a luat sfârșit, ele au fost încărcate pe un server Web pentru a fi testate la distanță.

3.4.1. Pregătirea fișierelor pentru server

Fișierele au fost transferate de pe calculatorul personal, pe unul din serverele puse la dispoziție de compania care asigură găzduirea web, prin FTP ( File Transfer Protocol).

Pentru conectarea la un server FTP este necesar un program client FTP (în cazul de față Total Commander 5.51) instalat pe calculatorul sursă și un URL sau adresa IP a gazdei FTP obținută la înscriere. Conectarea s-a realizat cu un nume de identificare (login) și parola (password) pentru un cont pe un server FTP.

Odată conectat prin FTP, se pot primi sau transmite fișiere iar pentru a obține anumite fișiere/foldere de pe serverul gazdă se poate alege opțiunea download respectiv upload care asigură transferul dintr-un/într-un anumit director pe/de pe calculatorul personal. Prin introducerea loginului și parolei obținute la înregistrarea la calculatorul gazdă, se obține acces la un cont care dă dreptul la accesarea unui anume director pentru a transfera fișiere.

Verificarea URL-ului propriu

Dupa transferarea prin FTP a fișierelor site-ului, a fost verificată funcționalitatea acestuia prin:

navigarea prin fiecare pagină și verificarea tuturor legăturilor interne și externe, a butoanelor de navigare;

verificarea din punct de vedere gramatical și ortografic a textului din fiecare pagină;

tipărirea fiecărei pagini web și verificarea modului de aranjare în pagină, dacă mai existã cuvinte greșite, erori de punctuație etc.;

determinarea timpilor de încarcare pentru fiecare pagină web.

Corectarea tuturor erorilor s-a făcut off-line, etapă urmată de retransmiterea prin FTP a fișierelor care au fost modificate. Am efectuat copii după toate fișierele și le-am salvat într-un director separat pe calculator și pe CD.

3.5. Exploatarea, intreținerea și actualizarea

Pentru ca site-ul creat să aibă succes și să atragă noi vizitatori, trebuie întreținut și actualizat periodic. Pe baza statisticilor s-a constatat că o pagină web neactualizată devine neinteresantă după o perioadă medie de 60 de zile. De aceea, pentru a menține interesul vizitatorilor, un site web nu trebuie sa fie static. Dacă nu sunt oferite informații noi sau resurse utile vizitatorilor, ei nu vor avea nici un motiv să mai revină, iar site-ul își va pierde popularitatea.

Întreținerea și actualizarea unui site web se realizează cu diferite scopuri:

îmbunătățirea proiectării și machetării;

actualizarea sau adăugarea unor informații suplimentare;

legături și resurse utile, sfaturi sau informații recente;

adăugarea de funcționalități;

extinderea spre noi dimensiuni ale afacerii;

realizarea unor versiuni multi-lingve;

ca soluție a feedback-ului, pentru a răspunde comentariilor, cerințelor sau observațiilor vizitatorilor;

pentru a corecta erorile și problemele funcționale apărute în timpul proiectării;

pentru îmbunătățirea configurației hardware și resursele software suplimentare.

3.6. Promovarea propriei pagini Web

Pentru ca site-ul Web să poată fi accesat de un număr mare de vizitatori se realizează o campanie de promovare a acestuia pentru a fi adus la cunoștința publicului. În acest sens se elaborează o listă cu diverse acțiuni de promovare. După completarea formularului on-line de înregistrare, în funcție de motorul de căutare ales, înregistrarea site-ului poate să dureze de la cîteva zile până la câteva săptămani. Promovarea unui site web este o acțiune complexă și de durată, realizată prin una sau numeroase metode de promovare: Motoare de căutare, Directoare, Marketing prin email (concretizat în Liste email " Opt-In ", Ziare electronice, Anunțuri publicitare, Liste de discuții),  Newsgroup, Schimb de banere,  Schimb de legături, Inele web,  Fișiere semnătură,  Autoresponder, Pagini FFA,  Premii.

Promovarea cu ajutorul motoarelor de căutare presupune gestionarea tabelară a unor informații referitoare la: numele motorului de căutare /directorului, data înregistrării, timpul necesar pentru realizarea înregistrării, cuvintele cheie folosite, codul care atestă că site-ul a fost înregistrat etc.

Căutarea unei informații cu ajutorul unui motor de căutare presupune formularea unei interogări alcatuită din cuvinte sau expresii având sensul cât mai apropiat de semantica dorită. Motorul de căutare interoghează baza lui de date și returnează o listă cu un număr mare de legături (chiar și câteva zeci de mii) către site-uri Web care conțin cuvântul cheie sau expresia folosită. Lista este fragmentată astfel încat nu vor apare mai mult de 10 sau 20 de legături pe fiecare pagină rezultat, așezate în ordinea relevanței, după un algoritm specific fiecărui motor de cautare. Dacă site-ul creat se regăsește pe prima pagină șansele ca el să fie văzut de un potențial vizitator cresc deoarece sunt puțini surferi care au răbdare să deruleze mai multe pagini cu legături rezultat.

Cele mai importante motoare de căutare sunt Yahoo, Lycos, Altavista, Google Webcrawler etc.

Între directoarele de site-uri web și motoarele de căutare există mai multe diferențe. În timp ce motoarele de căutare folosesc roboți automați pentru căutarea site-urilor Web, directoarele vor lista un site numai dacă acesta a fost trimis prealabil de catre webmaster. Directoarele cu site-uri Web sunt create manual, existând mai mulți redactori care analizează site-urile transmise, evaluează și comentează conținutul lor. Cum aceste comentarii au dimensiuni limitate, uneori se rezumă la o scurtă redare a conținutului. Redactorii care evaluează site-ul transmis analizează în principal titlul, descrierea site-ului și categoria sau categoriile care au fost selectate și nu iau în calcul etichetele META.

Directoarele sunt divizate în categorii și subcategorii în ordine alfabetică, iar vizitatorul are posibilitatea de a parcurge diferite categorii și capitole, până găsește informația de interes. În cazul directoarelor, lista cu înregistrarea site-urilor noi sau modificările apărute durează mai mult timp deoarece redactorii trebuie să conceapă fiecare evaluare .

Marketingul prin e-mail se poate clasifica în funcție de mijloacele și metodele folosite pentru promovarea unui site web: nediferențiat (bulk e-mail sau spam) și diferențiat prin: închirierea de liste cu adrese email "Opt In", editarea unui ziar electronic, reclame sau anunțuri publicitare online și participarea la liste de discuții prin email.

Promovarea nediferențiată prin e-mail (bulk e-mail sau spam) este o practică des întâlnită, prin care se transmit multe mesaje on-line la o listă largă de adrese e-mail sau grupuri de discuții, fără ca persoanele respective să solicite acest lucru, fapt ceea ce deranjează persoanele care primesc mesaje care nu au nimic în comun cu preocupările lor. Practica, deși legală și foarte răspândită fiind mult mai ieftină decât mijloacele de promovare on-line tradiționale este foarte controversată.

Eficiența promovării diferențiate prin e-mail se datorează faptului că permite adunarea unui număr mare de potențiali vizitatori, este rapidă, iar primele rezultate se văd în decurs de cateva ore sau zile și este ușor de testat.

Înregistrarea voluntară a adreselor de e-mail pe anumite site-uri (liste "Opt In" cu adrese e-mail) permite informarea periodică, prin e-mailuri comerciale, de către diverse companii sau persoane fizice despre apariția de noi produse, servicii, oportunități de afaceri sau diverse domenii de interes.

Aceste site-uri conțin baze de date imense cu sute de directoare și zeci de mii de adrese e-mail ale persoanelor care și-au exprimat dorința de a fi contactate. Eficiența metodei de marketing on-line este dată de publicul țintă care se încadrează într-un anumit domeniu dar este destul de costisitoare, închirierea unor astfel de liste solicitând o sumă medie de 0.05 – 0.15 USD pentru fiecare adresa email. Cele mai cunoscute sunt: Bonusmail, Bulletmail, Targ-It.

Dezvoltarea propriei comunități Internet este realizabilă prin editarea propriul ziar electronic (e-zine) în care se vor expune opinii, păreri sau se vor publica articole interesante. Site-uri ca Yahoo sau Excite valorează astăzi miliarde de dolari deoarece există o mare comunitate de oameni care îi vizitează în mod regulat, iar în prezent există câteva mii de ziare electronice, fiecare având un număr cuprins între câteva sute și câteva sute de mii de cititori, domeniile fiind foarte largi, de la cele de interes general până la cele extrem de specializate. Spre deosebire de ziarele tradiționale, nu există costuri cu tipărirea sau expedierea și se poate oferi subscrierea gratuită care asigură un mare număr de potențiali clienți.

Realizarea unui ziar electronic are mai multe avantaje: mărește credibilitatea și încrederea de care poate beneficia firma respectivă, asigură recunoașterea ca expert în domeniul de activitate propriu firmei, menține un contact permanent cu potențialii clienți, produsele sau serviciile oferite devin mai cunoscute pe o piață tot mai competitivă și permite schimbul de reclame cu alți editori de ziare electronice.

Reclamele sau anunțurile publicitare (classified ads) bombardează continuu utilizatorii dintre care una reușește să atragă atenția. Motivul îl putem afla analizând reclama și urmărind care sunt elementele care au atras atenția, analiza fiecărei părți componente a reclamei, identificarea cuvântului sau cuvintelor care pot avea un impact maxim asupra cititorului și verificarea formatului în care a fost scrisă reclama respectivă. Reclama nu trebuie realizată pentru a încheia o tranzacție on-line ci are scop trezirea curiozității cititorilor, de a-i determina să ia legătura cu „emițătorul informațiilor”.

Listele de discuții e-mail (discussion list) reprezintă comunități virtuale de persoane care schimbă între ele mesaje, pe baza unui subiect specific, asigurând o modalitate de comunicare prin e-mail între utilizatorii de Internet, indiferent de zona geografică sau naționalitatea lor. Listele de discutii sunt organizate pe baza unor idei, preferințe sau interese comune tuturor utilizatorilor. Prin participarea la un grup de discuții prin e-mail se pot primi mesaje în același mod cum se primește un ziar electronic, dar diferența este că se permite exprimarea propriilor opinii, prin intermediul unui moderator, se pot cere soluții, ajutor sau se pot oferi sfaturi sau informații persoanelor care solicită acest lucru. Deoarece se adresează unei audiențe țintă specifică, folosirea acestei metode de marketing electronic este foarte eficientă.

Grupurile de discuții (newsgroups) reprezintă largi sisteme de comunicații prin care persoane având diverse preocupări și pasiuni schimbă informații, discută pe baza unor teme de interes general sau particular. Majoritatea grupurilor de discuții sunt distribuite în mari rețele de calculatoare și sunt cunoscute sub numele generic de UseNet Users' Network (rețeaua utilizatorilor). În prezent există peste 40,000 de grupuri de discuții, iar numărul lor este în continuă creștere deoarece tematica abordată este foarte diversă cuprinzând atât teme de cultură generală cât și subiecte specifice, accesibile numai unui număr restrâns de utilizatori specializați.

Schimbul de banere permite prin conținutul lor trimiterea la un alt site web și au ca unic scop atragerea atenției vizitatorilor astfel încât aceștia să efectueze un clic pe ele. Banerele animate s-au dovedit mai eficiente decât cele statice, dar trebuie folosite cu prudență, deoarece duc la creșterea timpului de încarcare a paginii web și nu orice animație reușește să atragă vizitatori deoarece ori nu sunt bine realizate, ori solicită resurse suplimentare.

Schimbul de legături înseamnă plasarea unei legături către un alt site web într-una din paginile site-ului în schimbul căreia webmasterul site-ului respectiv va plasa o altă legătură catre site-ul propriu. Dacă un schimb de legături este bine realizat, numărul de vizitatori către site-ul propriu va crește vizibil.

Inelul web (webring) reprezintă un concept interesant, similar cu schimbul de banere sau legături reprezentat de o înlanțuire de pagini Web dedicate aceluiași subiect sau având o temă similară. Un mare avantaj este că se pot alege paginile pe care se va face reclama, pagini care ar trebui să se potrivească cât mai bine cu specificul paginii proprii. Dezavantajul acestui sistem este că vizitatorii paginii proprii au posibilitatea să vadă și alte site-uri din inelul web cu subiecte similare care le pot capta atenția și este posibil ca să nu mai revină la paginile de referință, dacă nu li se oferă un conținut de calitate.

Fișierul semnătură (signature file) reprezintă un mijloc de promovare indirectă a unui site Web sau a unei afaceri on-line. Deși este considerată o metodă pasivă, datorită modului cum sunt transmise informațiile, este universal acceptată și poate fi folosită cu mult succes în toata corespondența electronică: e-mail, newsgroup-uri, liste de discuți , etc. Fișierul semnatură reprezintă un text așezat la sfârșitul mesajelor e-mail sau celor transmise la grupuri de discuții și conține informații care permit identificarea și contactarea rapidă a persoanei care a transmis mesajul respectiv ca o carte de vizită atașată automat la sfarșitul fiecărui mesaj. Pentru a nu plictisi cititorul și pentru ca acesta să aiba un impact maxim, fișierul semnatură nu trebuie să depășescă 6 sau 7 linii a câte maxim 65 de caractere astfel încat să poată fi citit fără dificultate de diferitele programe de e-mail existente și este indicată includerea unei linii care să despartă textul mesajului transmis de fișierul semnătură.

Autoresponderul nu reprezintă practic o metodă de promovare a unui site Web, ci un mijloc eficient și necostisitor pentru realizarea acestui lucru, fiind de fapt o adresă e-mail specială care este programată să furnizeze instantaneu un răspuns e-mail preformatat de fiecare dată cand se trimite un mesaj la adresa respectivă. Când o persoană trimite un e-mail la adresa specificată, ea va primi în cateva minute documentul plasat anterior în autoresponder și în acelasi timp și un e-mail de confirmare.

Paginile cu legături gratuite – Free For All Link Pages (FFA) pot găzdui o legătură gratuită catre propriul site-ul și sunt structurate pe categorii specifice: afaceri, educație, calculatoare etc. Cu fiecare nouă legătură adăugată, celelalte coboară cu o treaptă motiv pentru care cele mai multe site-uri care oferă legaturi FFA primesc zilnic mii sau poate chiar zeci de mii de subscrieri. Aceasta determină ca legătura să coboare în topul afișărilor chiar și după câteva ore de la trimitere, iar pentru obținerea de rezultate cât mai bune, site-ul trebuie trimis la cât mai multe pagini FFA și cât mai des posibil. Automatizarea procesului de subscriere la paginile FFA se realizează cu un software care trimite legătura catre propriul site într-un mod prestabilit.

Obținerea unuia sau mai multor premii on-line pentru un site Web reprezintă o etapă importantă în marketingul electronic, deși cea mai bună cale de a obține un premiu o constituie realizarea unui site Web de excepție. După trimiterea adresei site-ului la acele firme specializate care vor studia machetarea, prezentarea grafică, meniul de navigare etc. se poate primi eventual un premiu, dacă site-ul întrunește condiții calitative superioare.

Promovarea offline. Creșterea numărului de afaceri pe Internet face tot mai dificil de distins prezența on-line a site-ului propriu, deși un nume și un logo clare și concise pot veni în sprijinul promovării off-line, care se poate face cu cheltuieli minime, înscriind adresa URL a site-ului și adresa de e-mail pe materiale folosite în mod curent sau în scop publicitar: corespondență, facturi, fax-uri, scrisori, materiale promoționale, broșuri, pliante, reclame tipărite, cărți de vizită.

Cap. IV

Eficiența economică a aplicației

Pentru cuantificarea eficienței economice a aplicației prezentate este necesară pe de o parte cunoașterea efectului economic pe care îl are utilizarea acesteia, iar pe de altă parte evaluarea efortului necesar elaborării și dezvoltării aplicației. Analiza, proiectarea, implementarea, testarea și întreținerea aplicațiilor software ce sunt utilizate în diferite domenii de activitate reprezintă un intens efort de inteligență, asistat de unul organizatoric și financiar, aceste eforturi sunt de dimensiuni apreciabile și aflate într-o continuă creștere, ca pondere în totalul resurselor umane și materiale utilizate.

Creșterea interesului pentru minimizarea costurilor de elaborare a aplicațiilor precum și a creșterii din ce în ce mai mare a interesului pentru asigurarea unei calități corespunzătoare pentru aplicații, justifică volumul mare al activității necesare pentru a dezvolta și întreține o aplicație.

Rentabilitatea economică a procesului de dezvoltare software este un criteriu din ce în ce mai impus de către managerii financiari, reprezentând un aspect critic al activității de dezvoltare a proiectelor.

Obiectivul final al oricărei companii interesate în dezvoltarea și comercializarea produsului său informatic a fost și va rămâne profitul. Aceste presiuni permanente din partea managerilor financiari obligă echipele de programatori să aplice noi metode de producție, cât mai moderne.

Pentru exprimarea ciclului de viață al unui produs software se poate folosi procentul de timp alocat fiecărei etape din procesul de dezvoltare. Produsele trebuie să coste cât mai puțin, să fie de calitate și să apară pe piață cât mai repede și toate acestea pentru a învinge concurența.

Acest obiectiv se poate atinge doar printr-o abordare organizatorică, planificată a procesului de dezvoltare. Unul din primii pași realizați atunci când se ia decizia de elaborare a unui nou program este evaluarea calitativă și cantitativă a acestuia pentru a stabili în mod concret necesarul de resurse umane, materiale și de timp. Sunt utilizate metode și instrumente adecvate analizei în detaliu a cerințelor software și de elaborare sau testare a programelor, ce asigură un minimum de erori admisibile și o productivitate cât mai mare.

4.1. Reguli și măsuri ale eficienței

Toate elementele unei pagini Web, cele de grafică și de interactivitate sunt dictate de scopul paginii, de mesajul pe care pagina Web îl are de comunicat. La atmosfera pe care o pagină Web trebuie să o comunice e necesar să concure toate elementele paginii respective, incluzând fondul, grafica, textul și culoarea lui, elementele de interactivitate, dar în primul rând cuvintele și expresiile folosite în text.

Alegerea numelui site-ului poate fi un criteriu select de eficiență. Succesul unei afaceri pe Internet începe cu alegerea numelui de domeniu, un domeniu secundar nefiind cea mai bună recomandare pentru o firmă serioasă care vrea să se lanseze pe Internet. Alte recomandări de eficiență ar fi alegerea unei adrese scurte pe considerentul că se reține mai ușor decât una lungă, alegerea unui domeniu principal, cumpărarea domeniul site-ului. Actualizarea periodică a site-ului îmbunătățește și ea eficiența site-ului, deoarece vizitatorii se vor întoarce doar dacă site-ul are ceva nou de oferit.

La o primă impresie, elementele remarcate vor fi: viteza de încărcare, calitatea graficii și structurarea informației.

Performanța unui site va fi dată de audiența câștigată, ceea ce depinde nu numai de calitatea produsului, ci și de evoluția pieței browserelor, de accesabilitatea serverului on- line sau de instrumentele de acces la Web de care dispune populația, aspecte ce variază semificativ în timp .

Raportul cost/venit. Dacă site-ul este destinat comercializării, se obține un venit a cărui mărime este influențată înainte de orice de aspecte de marketing și management. În consecință, raportul va fi mai mult sau mai puțin favorabil. Dacă scopul site-ului este promovarea, costul proiectării Web se va îngloba în activitatea de publicitate și nu va produce un venit direct. Însă, dacă site-ul Web intermediază o activitate comercială, de vânzare a unor produse, avem echivalentul unei consignații, deci un mijloc fix virtual.

Bineînțeles, obiectivul unui site Web nu se reduce doar la aspectul comercial. Înainte de orice, Web-ul este, așa cum a fost gândit și proiectat inițial, un mediu de informare și comunicare, caz în care interesează prea puțin elementele economice.

Dacă definim fiabilitatea ca probabilitatea de funcționare corectă într-o perioadă dată, la o privire superficială se poate spune că site-urile Web sunt softurile cele mai fiabile. Trebuie însă avute în vedere particularitățile acestui tip de programe, pentru o abordare corectă a problemei.

Aplicația conține fișiere HTML, care reprezintă partea de prezentare și formatul paginii, fișiere PHP care reprezintă partea de interactivitate.

Limbajul HTML nu este unul procedural sau de enunțuri, ci un mod de a îngloba într-un text propriile lui trăsături de formatare. Codul este dezvoltat incremental și confruntat permanent cu rezultatul. Erorile pot fi cel mult de sintaxă și sunt tratate de browsere prin ignorarea elementelor eronate. În forma finală, nu există surse potențiale de erori conținute în cod, iar apariția ulterioară a erorilor este cauzată doar de browsere sau de mediul fizic. În faza de proiectare pot apare probleme legate de elementele externe apelate în pagină, care necesită instrumente de tipul plug-inurilor. Din marea varietate de plug-inuri trebuie alese cele mai potrivite, prin testare comparativă. Problemele de fiabilitate a plug-inurilor nu sunt responsabilitatea proiectantului. Scripturile conținute în fișiere HTML sunt componentele cărora li se poate aplica conceptul de fiabilitate a softului. Totuși, ele sunt programe de mică dimensiune, care nu necesită o dezvoltare sau depanare complicată. Cele uzuale sunt chiar puse la dispoziția proiectanților pentru folosire directă . În general se folosesc limbaje obiectuale. Scripturile de tratare a evenimentelor sunt clar modularizate pe funcții-handlere, ceea ce ușurază mult depanarea . Un risc suplimentar apare din faptul că scripturile mobile sunt interpretate de browsere și erorile sunt detectate doar la declanșarea lor. Pe de altă parte, scripturile de pe server pot fi compilate și se leagă mai mult de dezvoltarea produselor program. Se poate afirma că scripturile cele mai complicate nu se apropie nici pe departe de complexitatea softurilor de exploatare, iar problema fiabilității nu se ridică la nivelul respectiv. De obicei, în scurt timp de la lansarea site-ului erorile sunt determinate și depanate, astfel că majoritatea site-urilor Web funcționează la fiabilitate maximă.

Complexitatea există pe două planuri: pe planul logic în funcții și scripturi și e dependentă de numărul instrucțiunilor executabile, numărul ciclurilor și imbricărilor, numărul selecțiilor și salturilor și, pe planul interfețelor, fiind o funcție dependentă de numărul de proceduri, subrutine sau în cazul scripturilor, de numărul de mesaje prin care comunică obiectele. Probleme de interfațare mai sunt plug-inurile, comunicarea cu severul și cu handlerele de evenimente.

Complexitatea calculului se bazează pe complexitatea logicii și frecvența instrucțiunilor, respectiv rutinelor de calcul sau conversie. În aceleași situații ca și complexitatea logicii apare și complexitatea intrărilor și ieșirilor care e o funcție de frecvența numărului de instrucțiuni de intrare/ieșire. În general, intrările și ieșirile au o complexitate ridicată deoarece, spre deosebire de softurile de exploatare, datele introduse de utilizator sunt procesate de mai multe sisteme consecutiv. Codul HTML permite preluarea datelor din formulare, care ulterior sunt prelucrate de scripturi ce generează ieșirile. De asemenea, în calcul intră și intrările/ieșirile determinate de scripturi.

Claritatea se referă la ponderea comentariilor în codul total. Atât limbajele scripturale, cât și HTML dau posibilitatea introducerii de comentarii. În HTML, acestea pot fi utilizate pentru ascunderea unor marcaje sau scripturi pe care anumite browsere nu le recunosc.

Complexitatea totală se bazează pe toți acești indicatori prin relația:

Ctotala= Clogicii+ 0.1* Ccalculului+ 0.4* Ci/o+ 0.1*Cl

Din punctul de vedere al portabilității, Web-ul este un mediu eterogen atât sub aspect hard cât și sub cel al softurilor utilizate. Deși se susține necesitatea globalizării, motive legate de competiția economică fac ca astăzi să nu existe un browser care să accepte toate marcajele specificațiilor propuse spre standardizare. Proiectantul este astfel pus în următoarea dilemă: să realizeze un site spectaculos și interactiv, cu riscul ca o parte a audienței potențiale să nu dispună de browserul sau plug-inul necesar (desi aceste instrumente se pot lua gratuit de pe internet de către cei interesați) sau să realizeze un site în mod text, renunțând la hypermedia și la interactivitate, câștigând atenția celor ce folosesc instrumente mai vechi, dând totuși posibilitatea tuturor utilizatorilor să viziteze site-ul, cu riscul de a-i pierde însă pe cei care caută dinamismul potențial al mediului Web. Aplicația curentă înglobează HTML, JavaScript și PHP suportate de întreaga gamă de browsere, iar aplicațiile Flash consider că nu mai reprezintă o problemă în momentul de față.

4.2. Eficiența economică

Eficiența economică este un criteriu deosebit de important ce stă la baza deciziei de a pune sau nu în practică o descoperire, o idee. Cu cât raporturile preț/calitate, cost/beneficiu sunt mai bune, cu atât respectivul produs este mai căutat și își justifică rațiunea de a exista într-o lume în care resursele sunt din ce în ce mai limitate.

Internetul care a apărut ca o necesitate în distribuirea cât mai rapidă a informației era previzibil sa fie utilizat și la distribuirea informației publice. Clienții pot testa și vizualiza produsele în timp real, înaintea cumpărării, iar firmele își pot face reclamă la costuri foarte scăzute. Ele pot atrage clienți noi în timp foarte scurt, pot obține informații superioare din punct de vedere calitativ și cantitativ.

O adevarată provocare pentru cei ce se ocupă cu publicitatea și marketingul pe Internet este să testeze efectele, rezultatele unei investiții în acest domeniu.

Indicatorii de eficiență a unei publicații Web sunt:

accesarea – cine vizitează site-ul, cât timp durează navigarea, din ce domeniu provin vizitatorii;

activitatea – semnături in “guestbook” – analiza reacției vizitatorilor site-ului;

vanzări / tranzacții – cât se cumpără, ce anume;

premii, poziția în topuri – o conparație cu competitorii;

solicitările de link-uri încrucișate din partea altor site-uri.

Deoarece, site-ul ce face obiectul prezentei lucrări nu este publicat, nu putem vorbi în situația de față de ultimii doi indicatori de eficiență prezentați.

Cele mai multe firme folosesc următoarele metode de estimare a termenului de recuperare a investiției (TRI):

creșterea cifrei de afaceri;

creșterea profitabilității;

reacția clienților.

4.2.1. Costul realizării aplicației

Presupunem că un program poate fi obținut dintr-un număr i de instrucțiuni grupate într-un număr m de module. Costurile mai importante la realizarea unui program sunt:

Cm – costul de realizare al unui modul;

Ci – costul de realizare al interfețelor modulelor;

Cs – costul de asamblare al modulelor;

Ca – costul de apelare al modulelor.

Cm, Ci și Cs depind de etapa de proiectare, fiind costuri mult dimininuate la o proiectare riguroasă, iar Ca depinde de resursele serverului. Costurile de apelare sunt mai ridicate dacă aplicația interacționează cu o bază de date.

Am realizat proiectarea acestei aplicații, urmărind 4 module împărțite pe segmente de funcțiuni logice, în următoarea manieră: modulul de prezentare și licitație a obiectelor, modulul unității ajutătoare (care realizează partea de validare a datelor) și modulul relațiilor cu baza de date .

Costul  total  C se obține din suma costurilor parțiale și este dat de relația:

C = M * Cm + Ci + Cs + Ca,

unde M este numărul de module componente, în cazul de față, M=4.

În  practică pot exista și alte criterii de determinare a numărului optim de module, în afara costului, cum ar fi spre exemplu, minimizarea timpului de execuție, minimizarea costului de exploatare etc.

Costul de realizare al unei aplicații depinde in general de cele patru costuri indicate mai sus, costul pe modul scăzând cu creșterea numărului de  module componente. Costurile  de asamblare,  apelare  și  realizare   a interfețelor dintre module cresc odată cu creșterea numărului de module.

Costul  total de realizare al unei aplicații  realizează  un minim calculabil în raport cu numărul de module componente. Acest minim depinde de numărul total de instrucțiuni. Costul minim de realizare modularizată este mai mic decât costul de realizare nemodularizată a acestuia, la aproximativ 71.4% pentru acest tip de aplicație.

Se poate studia costul C al unei aplicații în funcție de costurile fixe,  Cf, costurile variabile, Cv, numărul total de erori ale aplicației, E și numărul de erori eliminate din aplicație, u și acesta poate fi exprimat  prin relația:

C = Cf * n + Cv (E – u).

Costul aplicației este ridicat, o reducere a acestuia chiar cu câteva procente poate însemna o aplicație mai ieftină și chiar o cucerire a pieței. Se poate spune că o reducere a costurilor începe cu o cunoaștere profundă a acestora, mai ales în ceea ce privește factorul uman. Costul aplicației depinde de numărul de testări, numărul de erori care trebuie corectate, coeficientul de eficiență al programatorilor, numărul de module înglobate.

Dacă site-ul ar fi realizat de o firmă care oferă prezență pe Internet și se ocupă de realizarea paginilor Web, costul ar fi chiar prețul practicat de firmă. Pornind de la oferta unei firme care oferă astfel de servicii, incluzând:

peste 10 pagini (+ pagina principală);

peste 10 imagini, prelucrare, scanare;

1 banner cu sigla firmei;

meniu cu peste 5 butoane;

folosire scripturi PHP și MySQL;

modificări minore în termen de 30 de zile;

elemente de JavaScript;

formular de contact,

costul de realizare a site-ului este de 250 EUR și nu include TVA. Plata se face în LEI la cursul BNR din ziua plății.

Pentru găzduirea pe server a site-ului, firma trebuie să plătească:

înregistrare domeniu www.numedomeniu.ro, 40 EUR;

găzduire site + 3 adrese de e-mail ([anonimizat]), 3 EUR/lună.

Costul unei aplicații poate fi exprimat în funcție de:  

coeficientul uman  de  eficiență;

timpul pe care echipa soft îl are la dispoziție;

gradul de complexitate al aplicației;

numărul de cicluri necesare pentru punerea la punct a aplicației.

4.2.2. Formule ale eficienței

Cheltuielile de elaborare pentru proiectarea generalizată a unui produs program se compun din  cheltuielile  pentru realizarea  produsului solicitat de beneficiar și cheltuielile pentru proiectarea generalizată a produsului program.

Cr = Ci + Cg

În general, în cazul societăților comerciale cu echipe de soft independente partea este suportată de aceasta, iar partea este suportată de beneficiar.

Se poate vorbi aici despre trei coeficienți de eficiență, și anume:

Ep, eficiența proiectantului;

Eb, eficiența beneficiarului;

Eg, eficiența generalizată.

Modelul generalizat de eficiență A

Voi presupune în cadrul acestei analize că adaptarea este realizată de către proiectant fără ca acesta să perceapă vreo taxă.

Cheltuielile de  adaptare, Ca, sunt în acest  caz invers proporționale cu cheltuielile de proiectare  generalizată,  Cg.

, unde a este un coeficient de proporționalitate.

Cheltuielile de exploatare, Ce, sunt direct proporționale cu cele de proiectare generalizată.

, unde c,d sunt constante.

Costurile avute de beneficiar se consideră o relație de forma:

, unde K este o constantă care exprimă beneficiul proiectantului.

În  acest caz, cele trei eficiențe sunt date de relațiile:

;

;

.

Valorile sunt exprimate în zeci de milioane lei, iar constantele modelului sunt luate cu valorile: f = 4; a = 1; c = 0; d = 1; K = 1/4. Costul proiectării generalizate este Cg = 10, pentru  un număr variabil de beneficiari potențiali, N = 5. Valorile coeficienților de eficiență în acest caz vor deveni:

Eg = 0.84;

Ep = 0.24;

Eb = 0.32.

Coeficientul de eficiență al proiectantului, Ep, exprimă atitudinea acestuia față de investiția necesară obținerii unei aplicații și beneficiul pe care acesta îl poate obține. Acest coeficient prezintă o tendință de creștere, pe fondul creșterii sumei investite, Cg.

Coeficientul de eficiență al beneficiarului, Eb, ca și coeficientul global de eficiență, Eg crește, are un maxim apoi scade sau continuu odată cu creșterea sumei investite  pentru proiectarea generalizată, Cg.

Stăpânirea coeficientului global de eficiență, Eg este esențială pentru o firmă producătoare de soft. Valoarea maximă a coeficientului de eficiență globală depinde de numarul utilizatorilor potențiali, crescând cu creșterea lui N.

Cap. V

Concluzii și propuneri

Comerțul electronic este unul dintre cele mai importante mijloace de folosire a Internetului, pe care le are la dispoziție o firmă. Făcând contactul între o firmă și clienții sau partenerii săi, precum și eliminând unele ineficiențe ale comerțului tradițional, comerțul electronic întărește poziția firmei pe piață și ajută la obținerea unor avantaje în fața concurenților.

În viitor, sfera scumpă și complicată a mediului real de afaceri va fi părăsită de către consumatori și de către organizații, pentru că într-o societate informatizată, majoritatea activităților comerciale și de afaceri vor putea fi realizate prin intermediul Internetului, făcând din acesta o parte integrantă a vieții obișnuite a fiecărui om.

Lucrarea îmbină elemente de natură economică cu cele informatice și se bazează pe cunoștințele teoretice și practice dobândite în facultate. Aplicația informatică concretizată în site-ul Galeriei de Artă Satu Mare a fost proiectată și realizată conform necesităților firmei urmărind promovarea produselor firmei prin intermediul Internetului.

Trebuie amintite aici și avantajele consumatorilor, care au la dispoziție prin intermediul Internetului și a ofertelor prezentate prin acest site, posibilitatea să compare caracteristici, prețuri și utilități în funcție de propriile nevoi, fiind scutiți de drumul la o firmă la alta în căutare de oferte.

Datorită profilului Galeriei și mai precis, a facilitații de licitație on-line, site-ul ar putea fi extins cu o versiune multilingvă, adresată vizitatorilor de peste hotare.

Într-o lume dominată de micul „e”, într-o lume care nu contenește a vorbi despre e-business, e-commerce, o lume care devine practic e-everything, există un concept interesant care pune în evidență una dintre cele mai importante facilități oferite de rețeaua Internet omenirii: capacitatea de comunicare dincolo de granițe, de timp și spațiu.

Impactul extraordinar al tehnologiilor noi, revoluționare, deci tot ceea ce este sau devine „e”, își pune amprenta asupra întregii vieți economice, sociale, culturale a omenirii și guvernează practic toată lumea modernă.

Bibliografie

Constantin Avornicului, Sisteme informatice și proiectarea lor, Ed. Risoprint, Cluj Napoca 2001

Sabin Goron, Fiabilitatea produselor program, Ed. Risoprint, Cluj Napoca 1999

Ștefan Nițchi, Esențial… în comunicarea pe Internet & World Wide Web, Ed. Risoprint, Cluj Napoca 1999

Lucia Rusu, Robert Buchmann, Proiectarea și realizarea aplicațiilor Web, Ed. Risoprint, Cluj Napoca 2003

Nicolae Tomai, Rețele de calculatoare, Ed. Risoprint, Cluj Napoca 2001

Luke Welling, Laura Thomson, Dezvoltarea aplicațiilor Web cu PHP și MySQL, Ed. Teora, București 2003

www.business-online.ro/VersiuneaRomana/Discutii4.html

www.capital.ro/index.jsp?page=archive&magazine_id=162&article_id=6003

www.capital.ro/index.jsp?page=archive&magazine_id=18&article_id=682

www.capital.ro/index.jsp?page=archive&magazine_id=91&article_id=3113

www.concorde.utcluj.ro/courses/cci/Comert%20electronic.htm

www.crie.ro/nouaeconomie/master-ro.html?http://www.crie.ro/nouaeconomie/sr1542-situatiaalte-VD.html

www.csm.ornl.gov/~sheldon/public/sheldonf_auction.pdf

www.ebay.com

www.eeebid.ro/pages/About/ro_media.asp#comp

www.efinance.ro/oldefinance/rev/102000/pg/3.html

www.e-licitatie.ro/legislatie.htm

www.e-market.e-licitatie.ro/Start_Regulament.htm

www.e-training.iatp.md/seminars/e-business/Afaceri_pe_web.htm

www.e-training.iatp.md/seminars/e-business/E-commerce.htm

www.imagetech.ro/ro_tehnologii.htm

www.infolib.ro/marketplace/auction.html

www.integrator.ebony.ro/servicii_aplicatii.html

www.moldovainomc.org/modules/mydownloads/pdf/2003-02.pdf

www.okazii.ro/

www.php.net/docs.php

www.slowpacefastchange.com/more_game.htm

www.tpb.traderom.ro/Ro/Cd/noupag/e_commerce/Aplicatii.htm

www.turing.cs.pub.ro/ai_mas/session3/Licitatii_files/frame.htm

www.zakon.org/robert/internet/timeline/

www3.infoiasi.ro/~so/labs/client-server.html