Protejarea și conservarea mediului reprezintă, în zilele noastre, o problemă globală a umanității. Protecția naturii este o preocupare de interes… [311144]

[anonimizat], o problemă globală a umanității. Protecția naturii este o [anonimizat]-uman, cu rol determinant în strategia de dezvoltare durabilă a societății.

[anonimizat], care poate să rezulte din folosirea ineficientă și necontrolată a [anonimizat]. Societatea umană a devenit conștientă de urmările nefaste ale unora din activitățile proprii și depune eforturi pentru stoparea deteriorării pe mai departe a mediului, [anonimizat].

Ridicarea standardului de viață nu mai poate fi înțeleasă doar ca o diversificare a [anonimizat], ci mai ales ca o integrare a [anonimizat] a stării de sănătate.

[anonimizat], [anonimizat].

[anonimizat] a devenit conștientă de urmările nefaste ale unor activități proprii.

[anonimizat] a [anonimizat]. Creșterea nivelului vieții materiale și spirituale a populației, [anonimizat].

Energia a devenit un factor strategic în politica globală, o [anonimizat] o serie de preocupări majore la nivel mondial. [anonimizat] ([anonimizat], sol, floră, faună), sectorul energetic fiind considerat în toate țările printre principalele surse de poluare. [anonimizat] o importantă amenințare la adresa sănătății publice. [anonimizat]. Emisiile provenite de la centralele pe cărbune din Europa contribuie semnificativ la numărul îmbolnăvirilor datorate poluării.

Importanța sectorului energetic (resurse – [anonimizat]), [anonimizat], [anonimizat] o [anonimizat], strategică și politică. Nu se poate realiza o economie și o [anonimizat], fără o [anonimizat]. [anonimizat] a fost în mod clar evidențiat în ultimii 30 [anonimizat], [anonimizat]că a unei țări.

Strategia în domeniul energiei este formulată în contextul aderării României la Uniunea Europeană. Politica energetică trebuie să fie capabilă să susțină o creștere economică durabilă, bazată pe armonizarea cerințelor de eficiență economică, considerentelor sociale și obiectivelor de mediu.

Resursele energetice au influențat permanent și în mod covârșitor evoluția societății umane și dezvoltarea ei economică. În acest sens, „energia este esențială pentru dezvoltarea economică și socială și îmbunătățirea calității vieții” (United Nations, Agenda 21, în Capitolul 9 “Protection of the Atmosphere”, Rio de Janeiro, 1992, www.un.org/esa/sustdev/documents/

agenda21/english/agenda21chapter9.htm). [ * ]

În prezent, securitatea energetică se afirmă puternic ca o latură aparte a securității naționale, regionale și globale. Asigurarea securității energetice, implică astăzi, mai mult decât

în trecut, corelații cu aspectele politice și militare ale securității în ansamblul său.

În această ecuație, securitatea energetică a României ca țară membră a Uniunii Europene și parte importantă a Regiunii Mării Negre, depinde în mare măsură de cooperarea economică, de un parteneriat strategic și energetic solid între Uniunea Europeană și Rusia.

De asemenea, devine extrem de important ca țara noastră să-și valorifice la maxim avantajele geostrategice, potențialul energetic și nu în ultimul rând posibilitatea de a deveni un important coridor de tranzit dinspre producătorii răsăriteni spre consumatorii occidentali.

În ultimii ani, toate țările au cunoscut degradarea mediului, care poate să rezulte din folosirea ineficientă și necontrolată a energiei din dezvoltările economico-sociale și au introdus legi care să protejeze mediul.

Dintre toate realizările omului, instalațiile energetice se află, prin întinderea lor fizică foarte mare, într-o strânsă intercondiționare cu mediul înconjurător.

Instalațiile energetice, respectiv termocentralele care folosesc drept combustibil cărbunele, prezintă un impact complex asupra tuturor componentelor de mediu din zona învecinată acestora (aer, apă, sol, floră și faună, aliment și habitaclu), încât sectorul energetic este considerat ca principală sursă de poluare.

În amplul proces de producție a energiei electrice și termice pe bază de cărbune, mediul înconjurător este afectat de activitățile din:

Minerit (extragerea și prepararea cărbunelui);

Arderea cărbunelui și producerea energiei electrice și termice;

Gestiunea și desfacerea deșeurilor – eliminare noxe.

La scară mondială, cărbunele a fost și rămâne una din principalele resurse primare de energie, fiind opțiunea cea mai ieftină pentru generarea de energie. Zăcămintele de cărbune sunt disponibile în cantități mari, fiind răspândite uniform în diferite zone geografice ale globului, însă folosirea pe scară largă a atras după sine degradarea considerabilă a mediului înconjurător și reducerea teritoriului optim pentru locuire.

Cărbunele, în comparație cu petrolul și gazele naturale, are avantajul unui preț mai stabil și mai puțin sensibil la o serie de evenimente internaționale, în schimb, are dezavantajul unor costuri importante suplimentare, datorită tehnologiilor de extracție și a tehnologiilor necesare de reducere a emisiilor în mediul ambiant.

Cărbunele, în ciuda prerogativelor sale slabe de mediu, rămâne o componentă de bază în alimentarea cu energie în nenumărate țări. (Resurse mondiale de energie – 2013 – Raport al Consiliului Mondial al Energiei). [ * ]

Evacuarea gazelor de ardere și a poluanților atmosferici se face prin coșuri de fum, iar difuzia poluanților nu are loc imediat ce aceștia părăsesc coșul.

Prin coșurile de fum, termocentralele emit în atmosferă gaze arse, care conțin importante cantități de substanțe poluante cum sunt: noxele gazoase (oxizii de sulf – SOX, oxizii de azot -NOX, monoxidul și dioxidul de carbon – CO și CO2), precum și praful de cenușă zburătoare (pulberi în suspensie – aerosoli și pulberi sedimentabile), nearse, funingine.

Pulberile au efecte locale asupra mediului înconjurător, emisiile de SO2 și NO2 contribuie la formarea “ploilor acide”, cu acțiune regională, a cărui grad de aciditate al precipitațiilor se datorează, în principal, prezenței unor cantități apreciabile de acizi tari (acid sulfuric – H2SO4) și acid azotic – HNO3), acizi tari proveniți din oxidarea în atmosferă a dioxidului de sulf (SO2) și a oxizilor de azot (NOX), gaze cu mare solubilitate în apă. [ * ]

Ploile acide determină efecte negative asupra tuturor factorilor mediului natural și artificial.

Emisiile de CO2 contribuie la creșterea “efectului de seră” la scară planetară și sunt supuse unui control internațional cu scopul stabilizării emisiilor, ulterior, cantitatea de CO2 trebuind să fie redusă, astfel încât efectul de seră să fie diminuat.

Controlul cantității de CO2 emis presupune, în mod evident, inventarierea și evaluarea surselor de CO2, evoluția probabilă a cantității de CO2, posibilitatea reducerii cantitative, precum și implicațiile economice ale acestei reduceri.

Cantitatea de CO2 este diminuată în fiecare an în mod natural datorită activității metabolice a pădurilor.

La poluarea atmosferei mai poate contribui și fenomenul de spulberare a particulelor din depozitele de cărbune și din depozitele de zgură și cenușă.

Datorită funcționării termocentralei Mintia, au fost și sunt afectați (într-o măsură mai mare sau mai mică) o serie de factori de mediu, astfel:

Atmosfera: – cu pulberi sedimentabile și pulberi in suspensie;

Apele: – subterane, prin alterarea indicatorilor de calitate ai pânzei de ape freatice

din depozitele de zgură-cenușă și din incintă;

– supraterane, prin creșterea temperaturii apei rîului Mureș, în aval, pe timp

de vară cu circa 3÷7 C;

Solul: – prin spulberarea pe timp de vânt puternic a particulelor de zgură și cenușă

din depozitele (haldele) de zgură și cenușă și aceasta în ciuda operațiilor de

înierbare a taluzurilor și a supraînălțării depozitelor;

Flora (vegetația și pădurile): – prin deteriorarea unor suprafețe de păduri și a

suprafețelor înierbate din zona învecinată termocentralei;

Fauna (fauna acvatică și animalele domestice): – prin alterarea directă a mediului

de viață și indirectă, datorită consumului apei și furajelor poluate, cu

implicații directe asupra producțiilor animaliere (carne și lapte).

Funcționarea termocentralelor care utilizează drept combustibil cărbunele energetic va necesita și în viitor o atenție maximă a producătorilor de energie electrică, precum și a organismelor abilitate pentru protejarea mediului ambiant, știut fiind efectul ireversibil al poluării.

Conștientizarea acțiunii nefaste pe care o au poluanții asupra mediului înconjurător și înăsprirea legislației naționale de mediu (prin normele impuse și sancțiunile aplicate), precum și începerea acțiunii de aderare la Uniunea Europeană au impus ca în întreg Sistemul Energetic Național să se ia măsuri privind îmbunătățirea și modernizarea echipamentelor energetice existente și instalarea unor echipamente noi, la nivelul tehnic actual, acolo unde situația o permite, sau conservarea și chiar închiderea și dezafectarea echipamentelor energetice care – cu toate măsurile luate – nu se vor putea încadra în normele impuse de legislația europeană de mediu.

Printre problemele prioritare din domeniul energetic se numără: controlul emisiilor de pulberi și noxe gazoase (CO2, SO2, NOX), protecția apelor, minimizarea și dispunerea sigură a deșeurilor industriale.

Aceste probleme, prezentate succint în cele de mai sus, sunt caracteristice tuturor centralelor termoelectrice bazate pe combustibili fosili.

Datorită acestor considerente, în prezent se iau măsuri pentru adoptarea unor tehnologii moderne, cât mai puțin poluante, de instalare a unor echipamente performante care să reducă concentrația emisiilor de poluanți evacuați în atmosferă, apă, sol, monitorizarea poluanților, minimalizarea și gestionarea sigură a deșeurilor și protecția factorilor de mediu reprezentând teme prioritare.

Toate aceste aspecte reprezintă priorități ale Sucursalei Electrocentrale Deva în lupta pentru respectarea normelor europene de mediu și voi încerca să le abordez cu mare grijă în lucrarea de disertație.

Abordarea acestei teme mi-a fost sugerată de impactul produs de Sucursala Electrocentrale Deva asupra ecosistemului din zonă (municipiul Deva și zona învecinată – subsemnatul fiind un locuitor al orașului Deva), zonă expusă în ultimii ani acestui fenomen antropic negativ.

CAPITOLUL 1

TERMOCENTRALA MINTIA – ÎNCADRAREA ÎN MEDIU

Localizarea geografică a C.T.E. Mintia

SUCURSALA ELECTROCENTRALE DEVA – MINTIA (C.T.E. Mintia), este situată în partea de sud-est a Transilvaniei, în județul Hunedoara, pe malul stâng al râului Mureș, în aval de localitatea Mintia, în zona km 483 – 480,2, lângă DN 7 București – Curtici –Budapesta – Viena și calea ferată București – Budapesta – Viena (figura 1.1).

Figura nr. 1.1 – Amplasarea termocentralei Mintia pe harta geografică

Terenul pe care este amplasată centrala se află în proprietatea Sucursalei Electrocentrale Deva (termocentrala Mintia), conform Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor.

Amplasamentul cuprinde o suprafață totală de teren de 289,41 ha, din care:

– incintă – suprafața actuală: 42,72 ha;

– depozit zgură – cenușă mal drept râul Mureș: suprafața proiectată – 55 ha;

(închis la 31 decembrie 2006, conf. H.G. nr. 349/2005);

– depozit zgură- cenușă Bejan (aflat în exploatare):suprafața actuală: 150,11 ha;

– teren în afara incintei – suprafața = 41,58 ha (turnuri răcire apă, casa sitelor,

depozit central echipamente).

Electrocentrale Deva are următoarele vecinătăți:

– la Nord: -zonă industrială: Preparație minieră, stație mixturi asfaltice, pădure;

– la Sud: – pădure și teren agricol;

– la Vest: – zonă rezidențială (loc. Vețel), teren agricol și zonă industrială (S.C. Messer Energo Gaz S.R.L. Deva – Mintia, S.C. Energomontaj S.A. Deva, S.C. Energoconstrucția S.A. Deva);

– la Est: – teren agricol și satul Mintia.

Coordonatele amplasamentului: latitudine nordică N 450 54’; longitudine estică E 220 49’.

Electrocentrale Deva prezintă o importanță strategică pentru Sistemul Energetic Național (S.E.N.) datorită amplasării sale geografice, pe linia de 400 kV, care realizează legătura cu rețeaua vest europeană, asigurând injecția de putere obligatorie pentru funcționarea stabilă a sistemului energetic interconectat (figura nr. 1.2).

Figura nr. 1.2. – Harta Sistemului Energetic Național din România

SCURT ISTORIC AL TERMOCENTRALEI MINTIA

C.T.E. Mintia (termocentrala Mintia) a fost pusă în funcțiune în perioada 1969 ÷ 1980 fiind construită ca termocentrală de reglaj în cadrul Sistemului Energetic Național (S.E.N.), având o poziționare strategică, fapt care i-a conferit ani la rând poziția de centrală de bază în sistem.

CENTRALA TERMOELECTRICĂ MINTIA – DEVA (figura nr. 1.3) a luat ființă la data de 31 Martie 1966, având ca obiect de activitate producerea de energie electrică, fiind proiectată inițial la 4 grupuri energetice de 210 MW fiecare. Prima conectare în Sistemul Energetic Național a grupului energetic nr. 1 a avut loc în seara zilei de 30 Noiembrie 1969.

Termocentrala Mintia a fost pusă în funcțiune în trei etape, după un program riguros stabilit, după cum urmează:

1) În perioada 1969 – 1971 s-au dat în folosință primele 3 grupuri energetice, la intervale cuprinse între 6 și 8 luni. Astfel, lansarea grupului energetic nr. 2 a avut loc după exact 6 luni de la pornirea centralei, la data de 31.05.1970, fiind urmat de pornirea grupului energetic nr. 3, la data de 28.11.1970, încheierea primei etape de 840 MW având loc la data de 10.08.1971, odată cu inaugurarea grupului energetic nr. 4;

2) În primăvara anului 1975 au început lucrările de investiții cuprinse în cadrul celei de a 2-a etape de punere în funcțiune a centralei, care s-au încheiat la data de 30 aprilie 1977, prin punerea în funcțiune a grupului energetic nr. 5;

3) Ultima etapă s-a încheiat la data de 31 august 1980, prin punerea în funcțiune a grupului energetic nr. 6, în acel moment puterea instalată a termocentralei ajungând la 1.260 MW. [ * ] [ * ]

Figura nr. 1.3 – Centrala Termoelectrică Mintia – Deva

Grupul energetic nr. 3 a fost retehnologizat între anii 2003 ÷ 2009 fiind echipat cu o turbină Alstom, puterea instalată crescând de la 210 la 235 MW.

În toată perioada de punere în funcțiune, termocentrala a produs circa 8 – 10 % din energia totală a țării și 18 – 30 % din energia produsă de centralele electrice pe cărbune, ocupând pe merit locul de „centrală de bază” a Sistemului Energetic Național. [ * ]

La momentul actual, în care se tinde spre o piață de energie, cota C.T.E. Mintia a scăzut destul de mult, iar ploile abundente care favorizează funcționarea hidrocentralelor (care produc energie electrică mai ieftin), normele de mediu (foarte stricte) și prețul relativ ridicat al achiziționării cărbunelui (70% din costul de producție) i-au scăzut cota de piață în cadrul Sistemului Energetic Național.

Sucursala Electrocentrale Deva (termocentrala Mintia) face parte din Societatea Complexul Energetic Hunedoara S.A, care a fost constituită la 01.11.2012 prin procesul de fuziune dintre S.C. Electrocentrale Deva S.A. și S.C. P.E.E.T. Electrocentrale Paroșeni S.A. La data de 01.08.2013 a fost înregistrată fuziunea prin absorbție dintre Societatea Complexul Energetic Hunedoara S.A. în calitate de societate absorbantă și Societatea Națională a Huilei S.A. (S.N.H.), în calitate de societate absorbită, în a cărei administrare sunt patru exploatări miniere din Valea Jiului: Lonea, Livezeni, Vulcan și Lupeni.

Domeniul principal de activitate al Societății Complexul Energetic Hunedoara S.A. – Sucursala Electrocentrale Deva este producția, transportul și distribuția energiei electrice, iar obiectul principal de activitate este producția de energie electrică (Cod CAEN – 3511).

Energia electrică produsă în turbinele cu abur este livrată în Sistemul Energetic Național la tensiuni de 200 kV și 400 kV, cu posibilități de livrare și în exteriorul țării pe linia Sibiu – Arad – Szeged, iar energie termică produsă în cogenerare este livrată cetățenilor municipiului Deva prin sistemul de termoficare urbană.

Combustibilul de bază folosit în complexul proces de producere a energiei electrice este huila energetică (77-87%), susținută în procesul de ardere și susținere a flăcării în cazanele energetice, de gaz natural și uneori de păcură.

Geomorfologia ZONEI de amplasament a TERMOCENTRALEI

Sub aspect geomorfologic, perimetrul studiat aparține unor unități distincte de relief și anume: Valea Mureșului, Munții Apuseni și Munții Banatului.

Valea Mureșului prezintă o luncă ale cărei lățimi variază de la 1 km (la Șoimuș) până la 5 km (la Deva). În cadrul luncii sale (2-6 m altitudine), Mureșul are despletiri și meandre, efect al eroziunii laterale și al acumulărilor din albia minoră. Nivelele de terase, de 8-12 m și 8-22 m, sunt dezvoltate fragmentar pe ambele maluri ale văii. Valea nu este numai un culoar de eroziune ci și o arie geografică cu caracteristici particulare. Râul prezintă îngustări sub formă de defilee, dar și lărgiri ca niște adevărate depresiuni. Chiar în zona comunei Brănișca se termină o asemenea îngustare cunoscută în literatura de specialitate drept „culoarul vântului”, pentru ca imediat la vest de comună să se deschidă depresiunea Iliei. În zona localității Mintia, pe malul stâng al Mureșului se evidențiază un nivel de terasă.

Munții Apuseni sunt reprezentati prin Munții Metaliferi, mai precis prin extinderea sudică a acestora, care se caracterizează prin altitudini mici, de unde și denumirea de "muncei" (dealul Cerbului 312 m). Ei sunt tăiați de văi adânci și relativ strâmte (Valea Bejanului) din cauza nivelului de bază coborât al Mureșului. La pătrunderea în lunca Mureșului apele au format mici conuri de dejecție. Panta reliefului dinspre valea Mureșului este puternic înclinată și împădurită.

Munții Banatului sunt reprezentați prin munții Poiana Ruscăi, care în contradicție cu unitatea precedentă este ceva mai ridicată. De asemenea, munții sunt tăiați de numeroase văi, cu pante puternic înclinate și împădurite.

Din punct de vedere al resurselor subsolului, regiunea este însemnată prin existența unor bogății naturale ca: zăcămintele cuprifere din apropierea municipiului Deva, cele auro-argintifere din nordul Mureșului (Munții Metaliferi), minereurile de fier din masivul Poiana Ruscăi și prin materialele de construcție.

GEOLOGIA ZONEI DE AMPLASAMENT A TERMOCENTRALEI

Din punct de vedere geologic, amplasamentul Electrocentrale Deva este situat în limitele de aflorare ale Pânzei Getice (figura nr. 1.4). În zona termocentralei Mintia se află limita geologică importantă de tranziție între formațiunile cristaline (șisturi cristaline) și formațiunile sedimentare (gresii și marne).

Fundamentul cristalin al regiunii este reprezentat prin formațiuni metamorfice ale Seriei de Padeș (Carbonifer inf.) care aflorează în versantul drept al văii Mureșului în apropierea depozitului de cenușă, sub denumirea „Pintenul de Brănișca”, precum și în versantul stâng în jurul localității Vețel. Din punct de vedere petrografic sunt prezente: șisturile sericitoase cloritoase, șisturile verzi tufogene, șisturile muscovito-biotitice.

Formațiunile sedimentare, care se așează pe fundamentul cristalin, ocupă suprafețe întinse și sunt reprezentate prin depozite de vârstă de la cretacic mediu și superior până la neogen. Aceste formațiuni sunt reprezentate printr-o variată gamă litologică: șișturi argiloase negre, gresii, gresii calcaroase albicioase cenușiu deschis, conglomerate, pietrișuri, nisipuri, marne, calcare, gipsuri și piroclastite.

Terenul din amplasamentul termocentralei are următoarea structură litologică:

– pe o adâncime de circa 2 – 4 m sub solul vegetal se află strat de argilă prăfoasă și nisipoasă;

– urmează un strat de nisipuri fine, uneori argiloase;

– sub acest strat se găsește pietriș și bolovăniș până la 4 – 5 m adâncime;

– sub acest orizont, se află stratul de marnă și gresii ce constituie roca de bază.

Adâncimea de îngheț este de 0,8 – 0,9 m (conform STAS 6054-85).

Nivelul terenului pe care se găsește amplasamentul se situează la cota medie de 185 – 185,5 m, care spre sud continuă cu versanți cu pante 30 – 400.

Gradul de seismicitate al zonei este 6.

Zona de terasă ocupă o suprafață însemnată în cadrul zonei studiate.

Centrala este situată pe nivelul mediu, unul din cele trei nivele de terasă existente în bazinul Vețel – Brănișca, delimitat față de bazinul depresionar Cerna – Strei, prin îngustarea de la Șoimuș și de bazinul Ilia prin îngustarea de la Brănișca (O.S.P.A. Hunedoara, 2010, p. 19). [ * ]

Din punct de vedere geologic Valea Bejan –Târnăvița în care este amplasat depozitul de zgură și cenușă Bejan este săpată în formațiuni sedimentare atribuite Cretacicului și Neogenului. În partea superioară și mediană a cursului pârâului Bejan se întâlnesc depozite cretacice reprezentate în principal din șisturi argiloase negre, calcare și piroclastite bazaltice, iar în partea inferioară a cursului se întâlnesc depozite terțiene constituite din conglomerate, gresii masive și marne cunoscute sub numele de Strate de Deva cu înclinarea medie de 150. La suprafață, roca este acoperită cu un strat de deluviu, a cărui grosime atinge 1-4 m în zona barajului de amorsare și depășește 4 m în zona celorlalte baraje.

Figura nr. 1.4 – Harta geologică a zonei Mintia – Deva

(Sursa: Institutul geologic – 1967) [ * ] [ * ]

Din punct de vedere seismic amplasamentul depozitului de zgură și cenușă Bejan se află potrivit STAS 11.100/1-77 și a normativului „Proiectarea antiseismică a construcțiilor social-culturale și industriale", indicativ P 100-92, în zona macroseismică de gradul 6, în zona seismică de calcul „F" ce se caracterizează prin următoarele valori pentru parametrii de calcul: Kl = 0,08 și Tc = 0,7 s (Halcrow, 2009, p.32). [ * ]

Depozitul de zgură și cenușă Mureș se găsește pe terasa râului Mureș, care din punct de vedere geologic este formată din sedimente cuaternare holocene, alcătuite din argile nisipoase, nisip și pietriș cu bolovăniș. Aceste sedimente au o grosime de cca. 10 -12 m de la suprafața actuală. Sedimentele cuaternare repauzează pe roca de bază alcătuită în general din gresii, marne, de vârsta cretacică.

Pe lunca Mureșului se întâlnesc aluviuni și depozite aluviale, cu o granulometrie variată. Granulometria este influențată și de materialele transportate de apele ce taie perpendicular valea și formează mici conuri de dejecție. Pe terasa râului Mureș în zona amplasamentului termocentralei Mintia, depozitele fluviatile de terasă sunt mai fine, cu textura luto-argiloasă și argiloasă.

Forajele efectuate în albia majoră a râului Mureș au arătat următoarea stratificație: la suprafață depuneri argiloase nisipoase de 1,0 – 1,5 m grosime, urmate de pietrișuri și bolovănișuri până la 3 m adâncime, roca de bază, marna.

Pentru argilele nisipoase principalele caracteristici geotehnice sunt: greutatea volumetrică: 18 – 19 kN/m3; unghiul de frecare: 18 – 20; coeziunea: 0,3 daN/cm2, presiunea admisibilă: 1,8 – 2,5 daN/cm2.

Pentru pietrișurile cu nisip principalele caracteristici geotehnice sunt: greutatea volumetrică: 19 – 20 kN/m3; unghiul de frecare: 30; coeziunea: 0,0 daN/cm2, presiunea admisibilă: 2,5 – 3,5 daN/cm2.

Adâncimea de îngheț este de 0,8 m. Din punct de vedere seismic amplasamentul depozitului de zgura și cenușa Mureș se află în zona macroseismică de gradul 6, în zona seismică de calcul „F" (O.S.P.A. Hunedoara, 2010, p. 35).

Componența formațiunilor din arealul depozitului Mal drept Mureș situate în imediata vecinătate a termocentralei, pe celălalt mal al râului Mureș este următoarea:

– la suprafață, sol vegetal, urmând apoi:

– depozite aluvionare fine cu o grosime de cca. 4,0 m:

– nisipuri fine;

– nisipuri prăfoase argiloase;

– aluviuni grosiere, respectiv nisipuri și pietrișuri cu rare elemente de bolovăniș având

o grosime de 3,2 – 5 m;

– la partea inferioară, la aproximativ 8 m adâncime s-a întâlnit roca de bază –

formațiunile cretacice, constituite din gresii. [ * ]

Hidrologia și hidrogeologia zonei Mintia – Deva

Cel mai important râu din apropiere, curgând de la est spre vest, este Mureșul, acesta trece șerpuind prin vecinătatea municipiului Deva și a zonei Mintia, printr-un culoar alcătuit de ultimele ramificații ale Munților Poiana Ruscăi și cele ale Apusenilor.

Pe întregul său parcurs, patul minor al Mureșului are o înclinație suficientă pentru a împiedica apa să stagneze și să producă bălți mărginașe însoțitoare.

Râul și-a săpat albia adânc în sedimente fine, pietrișurile și prundișurile găsindu-se de obicei sub apă. Terenul uscat, cultivabil, se întinde până la apa curgătoare, accesul la râu fiind posibil aproape pretutindeni.

Mureșul străbate pe o lungime de 105 km, un culoar tectonic larg între Munții Șureanu și Munții Poiana Ruscăi la sud și Munții Apuseni la nord. La intrarea în județ, râul are o suprafață de bazin hidrografic de 20.100 km2, în amonte de localitatea Aurel Vlaicu, iar la ieșire, în aval de localitatea Zam, ajunge la 25.315 km2 (figura nr. 1.5).

Figura nr. 1.5 – Harta hidrologică a zonei [ * ] [ * ]

Din punct de vedere termografic, media anuală a Mureșului, în sectorul Orăștie-Deva, variază între 100C și 110C. Sub raportul termic, el aparține râurilor de câmpie, caracterizate prin faptul că apa este mai caldă decât aerul.

În dreptul localității Șoimuș (comună suburbană a municipiului Deva) a fost construit peste Mureș un pod de 538 m, cel mai lung de pe râurile interioare ale țării, cu o importanță deosebită pentru transporturile rutiere pe D.J. Deva-Brad și mai nou face legătura cu autostrada Șoimuș – Sibiu.

Panta generală a râului pe acest sector este redusă și în general uniformă, iar albia sa este stabilă. Primește pe stânga afluenți importanți, de ordinul I ca: Orăștie (S = 399 km2, L=7 km), Strei (S = 1970 km2, L = 89 km), Cerna (S = 725 km2, L = 67 km) și Dobra (S = 183 km2, L = 42 km). Afluenții pe dreapta, cu excepția Geoagiului (S = 321 km2, L = 34 km), sunt de dimensiuni reduse. Debitul mediu multianual este între 120 m3/s în secțiunea de intrare în județ, la 165 m3/s în cea de ieșire, aportul cel mai mare pe acest tronson datorându-se râului Strei.

Principalul afluent pe care îl primește Mureșul pe teritoriul județului (14 km amonte de Deva), îmbogățindu-i mult debitul, este Streiul, identificat ipotetic cu anticul Sargetia, amintit de istoricul Dio Cassius ca fiind râul în albia căruia și-a ascuns regele Decebal comorile.

Din apa curată și nepoluată a Streiului se alimentează municipiul Deva cu apă potabilă.

Tot în albia stângă a Mureșului, în sectorul Deva, se varsă Cerna, ce-și culege afluenții din Munții Poiana Ruscăi, pe care îi parcurge în diagonală de la sud-vest spre nord-est. Punctul de joncțiune al Cernei cu Mureșul este la nord de Sântuhalm (suburbie a municipiului Deva).

Afluenții de dreapta ai Mureșului, care coboară de pe dealurile sudice ale Munților Apuseni, sunt: Geoagiu, Cărpiniș, Certej, Căinel, Băița (sau Căian). Toți au un curs repede, și datorită frumuseții și varietății peisajului prin care trec, le oferă o valoare turistică. [ * ]

Deși teritoriul învecinat orașului Deva este brăzdat de numeroase râuri, în vatra propriu-zisă a municipiului se află câteva văi lipsite de apă în cea mai mare parte a anului. Cele mai de seamă dintre acestea, ca valea Bejanului din apropierea iazului Bejan sau pârâul Măgheruței, sunt lipsite de apă în sezonul de vară, aceasta datorită subsolului (roci sedimentare poroase, nisipuri și gresii nisipoase).

Afluenții din sud ai Mureșului se grupează prin văile mai mari ale Grădiștei, Streiului, Cernei, precum și prin râuri mai mici.

Grădiștea (sau “Apa orașului”) își adună apele din nordul Munților Șureanului și trece pe lângă cetățile și așezările dacice de înălțime: Grădiștea de Munte (Sarmizegetuza Basileion), Blidaru, Costești. Ea deschidea în antichitate, ca și astăzi, accesul din lunca Mureșului spre aceste obiective istorice atât de importante și semnificative pentru trecutul nostru milenar.

Variația debitului mediu anual de la an la an indică pentru anii ploioși valori de două ori mai mari, iar pentru anii secetoși de aproximativ jumătate, comparativ cu debitele medii multianuale.

Volumul maxim scurs pe anotimpuri se produce la sfârșitul primăverii și începutul verii (aprilie – iunie), iar cel minim, toamna, în intervalul septembrie – noiembrie, când se scurg în medie 40 – 45 % și respectiv, 12 -13 % din volumul anual.

Lunar, volumul maxim scurs se înregistrează, de obicei, în aprilie, iar cel minim în septembrie, în medie aproximativ 16 – 17 % și respectiv 3 – 4 % din volumul anual.

La intrarea și ieșirea din județ, debitele medii zilnice minime (anuale) cu probabilitatea de 80% sunt de 14 m3/s și respectiv 20 m3/s, iar cel din perioada de vegetație iunie – august, când cerințele diverselor folosințe sunt maxime, de 25 m3/s și respectiv 40 m3/s.

Debitul mediu multianual de aluviuni în suspensie variază între 65 – 90 kg/s.

Fenomenele de îngheț (gheață la mal, curgeri de sloiuri, pod de gheață) se înregistrează, în medie, în 80 – 90% din ierni și au o durată medie de 45 – 50 zile. Podul de gheață apare mai rar la aproximativ 2 ani și are o durată medie de 30 zile.

Amenajarea lacului de acumulare a determinat ridicarea nivelului freatic, procesul fiind semnalat în prezent până la Șoimuș. Drenajul apelor provenite din zona de versant a fost afectat prin amenajarea digurilor de apărare contra inundațiilor, fapt care a contribuit la intensificarea proceselor de hidromorfism.

Calitatea apei râului Mureș este afectată de evacuările de ape uzate industriale și municipale. Apele râului Mureș se încadrează în categoria II pentru amoniu, nitrați și fenoli și în categoria III pentru CCO-Cr.

Zona de amplasare a depozitului Mal drept Mureș se află sub influența râului Mureș. În perimetrul depozitului există o pânză de apă freatică cu nivel liber, cantonată sub straturile de pietrișuri și nisipuri. Nivelul hidrostatic al acesteia depinde direct de regimul precipitațiilor din zonă. Acviferul freatic este tributar râului Mureș, nivelul hidrostatic măsurat fiind la adâncimea de 2,10÷3,50 m.

Apele de infiltrații provenite din precipitațiile cantonate în depozit drenează spre baza versantului pe care se sprijină depozitul, circulația acestor ape făcându-se la contactul deluviu-rocă de bază.

Depozitul de zgură – cenușă Bejan este amplasat pe cursul pârâului Târnăvița – Bejan, care se formează la cca 500 m de barajul de atenuare din două brațe, unul spre nord, celălalt spre vest (figura nr. 3.6). Pe parcurs, pârâul primește o serie de afluenți situați pe văile și viroagele adiacente, afluenți al căror debit este variabil fiind condiționat de cantitatea de precipitații căzută în zonă și al căror debit mediu variază între 0,2 – 1,0 l/s.

Pe versanți, în zonele în care roca prezintă intercalații nisipoase, apar în perioadele ploioase izvoare cu debite ce oscilează între 0,1 – 0,5 l/s.

Din punct de vedere hidrogeologic, în zona depozitului Bejan se întâlnesc două pânze de apă freatică: o pânză freatică mai bogată cantonată în stratul de pietrișuri din albia majoră la adâncimea de 1.5 – 2.0 m și un nivel de apă subterană cu debit mai redus cantonat în intercalațiile nisipoase ale rocii de bază sau la baza deluviului, pe suprafața rocii, în zonele erodate (viroage) la adâncimi ce oscilează între 4 – 6 m. Ambele pânze sunt influențate de precipitații. Direcția de curgere este dinspre versanți spre albie și spre sud (spre Mureș).

Nivelul hidrostatic crește în zonă proporțional cu înălțimea depozitului, astfel ca direcția actuală să se schimbe dinspre versanți spre cele două văi vecine. În studiul de proiectare se apreciază că apele pârâului Târnăvița – Bejan cât și pânza freatică în aval de barajul de amorsare pot fi poluate.

Figura nr. 1.6. – Bazinul hidrografic aferent depozitului Bejan [ * ]

În ceea ce privește poluarea apelor din văile adiacente (Valea Bejan și Valea Cerbului), datele geologice permit să se aprecieze o poluare lentă, după ce nivelul apei din depozit va crește la 20 – 30 m. Practic nu au existat soluții tehnice pentru a împiedica infiltrarea lentă a apei din depozit spre văile adiacente.

CLIMA ÎN ZONA MINTIA – DEVA

Clima din arealul Mintia – Deva se încadrează în climatul general temperat al țării noastre. Datorită situării sale la o altitudine relativ scăzută, într-o mică depresiune, verile nu sunt excesiv de călduroase (temperaturile maxime ating în general 320C vara, în ultimii ani au urcat și spre 360C), iar iernile sunt, în general, blânde, lipsite de geruri puternice (în medie -140C). Temperatura medie anuală este de 9,70C, iar amplitudinea anuală de 22,70C.

Direcția dominantă a vântului este din V-SV, cantonată pe culoarul Mureșului. Un fenomen caracteristic zonei sunt vânturile de tip briză. Perimetrul fiind situat în sectorul de îngustare a culoarului Mureșului, se semnalează un procent ridicat de zile afectate de vânturi.

Vântul predominant este cel din direcția NV, acesta favorizând formarea și transportarea norilor din această parte deasupra depozitelor de cenușă și care aproape întotdeauna aduc ploaia. Pe lângă vântul din direcția NV, în lunile iunie, august și decembrie se înregistrează și o direcție din vest, cantonată pe culoarul Mureșului (figura nr. 1.7). [ * ]

Evapotranspirația este suma evaporației și transpirației în condițiile în care solul este permanent acoperit de vegetație și este aprovizionat în mod permanent cu apă. Evapotranspirația potențiala prezintă valori de 669 mm anual.

Figura nr. 1.7. – Direcția vântului în zona Mintia – Deva – lunile ianuarie – decembrie

(Sursa: Atlasul Climatologic al României)

Depozitul de la Bejan fiind situat pe valea Bejan, care coincide ca poziție cu direcția vântului predominant (NV), este supus unei „spulberări” fără obstacole, astfel că aria externă contaminată se întinde până la ≈ 3 km, respectiv până în zona de deal de pe versantul stâng al râului Mureș.

Precipitațiile sunt în medie de 578 mm/an. Cele mai mari cantități de precipitații cad la sfârșitul primăverii și începutul verii, iar cele mai scăzute în sezonul rece.

Ninsorile cad în mod obișnuit (octombrie-aprilie), însă grosimea stratului de zăpadă nu este mare (în medie 4 cm) și nu stagnează îndelung pe sol.

Strict pentru amplasamentul termocentralei, condițiile climatice sunt următoarele:

– conform Cod de proiectare. Evaluarea acțiunii vântului asupra construcțiilor CR 1-1-4/2012 valoarea caracteristică a presiunii de referință a vântului la 10 m, mediată pe 10 min. cu 50 ani interval mediu de recurență este qr=0,4kPa (2% probabilitate anuală de depășire);

– conform “Cod de proiectare. Evaluarea acțiunii zăpezii asupra construcțiilor” CR-1-1-3-2012 valoarea caracteristică a încărcării din zăpadă pe sol pentru un interval mediu de recurență de 50 de ani este s(0,k)=1,5 kN/m2 (Halcrow, 2010, p.40).

1.7. VEGETAȚIA, FLORA ȘI FAUNA DIN AREALUL DEVA – MINTIA

Cercetările, deși încă în curs de desfășurare, consemnează în flora arealului Deva – Mintia circa 1200 de fanerogame, peste 15 criptogame vasculare, la care se adaugă 217 briofite și aproximativ 100 de ciuperci și alge, astfel încât numărul speciilor se ridică la peste 1450. Unele din ele, rare, sau chiar unice, sunt de origine mediteraneană, balcanică sau din Crimeea. Datorită condițiilor climatice, cât și altor factori au putut dăinui aici grupări vegetale cu numeroase specii submediteraneene, rare sau deloc întâlnite în alte părți ale Transilvaniei.

Vegetația din zona Deva – Mintia cuprinde pe lângă arboretul obișnuit al pădurilor de foioase: stejar (Quercus robur), carpen (Carpinus betulus), fag (Fagus silvatica), tei (Tilia cordata), mojdrean (Fraxinus ornus), mesteacăn (Betula verrucosa), plop (Populus tremula), jugastru (Acer campestre) etc. și o floră caracteristică de stâncărie, care se deosebește mult de cea de câmpie, fiind mai interesantă decât aceasta din urmă atât sub raportul științific, cât și pentru frumusețea și specificul ei.

Din gama largă a rarităților ce constituie podoaba vegetală a dealurilor Devei se remarcă în flora de stâncărie: iarba de șoaldină (Sedum acre L), lipicioasa (Galium spurium f. vaillenti), șopârlița (Veronica crinita var. thracica), clopoțeii (Campanula grosseckii Heuff), pe dealurile Cetății și Piatra Coziei: omagul galben (Aconitum anthora L), hajma păsărească (Allium flavum L), floarea raiului (Allium montanum Schm.), pe dealul Coziei: Silene longiflora Ehrh. (o rudă mai rară a gușei porumbelului), pe dealul Cetății și al Coziei.

Bogat reprezentate în flora dealurilor Devei și a împrejurimilor sunt genurile din familia Rosacee și Quercus, ambele, cu o mare diversificare, prezentând forme și varietăți puțin răspândite, iar altele nesemnalate în afara hotarului municipiului, cum este Rosa abstrusifolia var. Obornyana Prod. (o varietate de măceș).

Printre speciile rare se cuvin a fi amintite: cinci degete (Potentila conescenes), crucea voinicului (Hepatica media), osul iepurelui (Onanis columnae), leurda (Allium ursinum) ș.a.

O raritate este și brânca, (Salicornia herbacea), care crește pe terenurile sărate de la poalele de nord ale dealului Cetății.

În poienile pădurii Bejan și-a găsit mediul favorabil de existență și planta hibrid Centaurea x Traiani Savulescui Prod., care nu a mai fost întâlnită până în prezent în alte părți ale țării. În tăieturile și lizierele pădurilor de deal obișnuit întâlnim rugi de zmeură (Rubus idaeus), mure (Rubus sulcatus), soc (Sambucus racemosa), tufărișuri de alune (Corzlus avellana) ș.a.

În ce privește plantele spontane și cultivate, de șes sau de pe versantele și platformele dealurilor învecinate localității, acestea sunt întâlnite, în general, în regiunea văii de mijloc a Mureșului. Arboretul care adeseori însoțește râul este format din sălcii și arini, în timp ce în lunca fertilă a acestuia și în terenurile mai reduse ale afluenților săi mai importanți (Streiul și Cerna) se cultivă cereale de tot felul – grâu, porumb, cartofi, leguminoase, plante industriale și furajere.

Pe versantele mai joase ale dealurilor din jurul orașului se întâlnesc livezi cu pomi fructiferi și viță de vie. O suprafață însemnată este ocupată de fânețe și pășuni.

Vegetația în zona de amplasament a termocentralei, pe terenurile din lunca Mureșului este alcătuită din culturi agricole și pajiști formate din grupări de Agropyrum repens, Agrostis alba, Alopecurus pratensis, Poa pratensis. Pe versanții împăduriți se întâlnesc păduri de cer și gârniță.

Vegetația de pe depozitele de zgură și cenușă este diversă. Astfel, pe versanții acestora, înierbați pe întreaga suprafață, s-au identificat următoarele grupe de plante:

Speciile Chrysopogon gryllus, Bromus mollis, Bromus sterilis, Achillea millefolium, specii dezvoltate pe versanții însoriți. Aceste specii sunt rezistente la secetă și sunt favorizate de textura nisipoasă a terenului.

Speciile Calamagrostis villosa, Calamagrostis epigeios, Bromus arvensis. Aceste specii caracterizează flora locală, ele întâlnindu-se îndeosebi pe marginile pădurilor. Spre deosebire de speciile precedente, acestea preferă terenurile umede, dar tot cu textură ușoară.

Speciile Lolium perene, Doerycnium herbaceum sunt specii ce cresc pe soluri calcaroase, uscate. Existența primei specii atestă intervenția omului în activitatea de înierbare a versanților. Celelalte specii și mai ales speciile din grupa 2 dovedesc faptul că instalarea naturală a vegetației a avut o mare importanță pentru prevenirea fenomenelor de eroziune.

Specii de trifoliene reprezentate de sulfina galbenă, lucernă și trifoi cu un rol important în ameliorarea fizico-chimică a terenului.

Pe unele suprafețe sunt întâlnite petice formate din stuf, prezența acestuia reflectând existenta unei supraumeziri a materialelor.

Modul de înierbare reflectă existența unei mari diversități a proprietăților terenului de pe versanții haldei.

Fauna din arealul Deva – Mintia cuprinde numeroase specii de animale, unele dintre ele având un interes cinegetic deosebit.

În pădurile de fag și de stejar de pe dealurile ce înconjură orașul își fac apariția, la venirea toamnei, turmele de mistreți (Sus scrofa), în căutarea ghindei și jirului. Lupul (Canis lupus) și vulpea (Canis vulpes) pot fi întâlnite în pădurile de la poalele dealurilor și prin dumbrăvi.

Renumita pădure Bejan, rezervație forestieră, este locul de trai al multor familii de căprioare (Capreolus capreolus). Dealul Cetății Deva este locul numeroaselor specii de mamifere, cum sunt: jderul de copac (Martes martes), veverița (Sciurus vulgaris) etc; totodată aici se găsește și vipera cu corn (Vipera ammodytes), indicatorul nordic al faunei de tip mediteranean. Această specie poate fi întâlnită pe stâncile însorite, în locurile mai puțin accesibile oamenilor.

Pajiștile din jurul dealului Cetății sunt animate, primăvara și vara, de numeroasele specii de fluturi (lahiclides podalirius, Inachis io, Gonepteryx rhami etc.), de cosași și de greieri.

În câmpiile cultivate, presărate cu tufișuri și mărăcinișuri, trăiesc iepurii de câmp (Lepus europaeus). Dintre păsările care prezintă un interes cinegenetic deosebit menționăm mierla (Turdus merula) și potârnichile (Perdix perdix) în câmpiile ce înconjoară localitatea, găinușa de alun (Tetrastes bonasia), pasăre rară, ocrotită de lege și rața sălbatică (Anas plathyrhyncas) pe Valea Mureșului ș.a.

Fauna ihtiologică a râurilor Mureș și Strei este destul de bogată și variată în specii ca: mreana (Barbus fluviatilis), scobarul (Chondrostoma nasus), știuca (Esox lucius), somnul (Silurus glanis), cleanul (Leuscius squalius), crapul (Cyprinus carpia) etc. În Mureș își face apariția și cega (Acipenser ruthenus), pește din familia sturionilor pontici, care urcă, în căutare de hrană, din Dunăre pe Tisa până în sectorul de jos și de mijloc al Mureșului.

Pe malurile împădurite ale Mureșului sălășluiește vidra (Lutra lutra), mamifer foarte bun înotător și consumator de mult pește.

Apele de munte ce se varsă în Mureș, în special Streiul, Sibișelul, Grădiștea, Cerna etc., în sectorul lor superior și de mijloc, până la ieșirea din strâmtoarea munților, sunt bogate în păstrăv (Salma trutta fario) și lipan (Thymallus thymallus), ca și în alte specii mai puțin reprezentative.

CAPITOLUL 2

TERMOCENTRALA MINTIA – ACTIVITĂȚILE ȘI FLUXURILE TEHNOLOGICE

DESCRIEREA PRINCIPALELOR ACTIVITĂȚI

Activitatea desfǎșuratǎ de Societatea Complexul Energetic Hunedoara S.A. – Sucursala Electrocentrale Deva (termocentrala Mintia) este cuprinsǎ în Anexa I a Legii nr. 278/2013 -privind emisiile industriale: „1.1. Instalații de ardere cu o putere termicǎ nominalǎ mai mare de 50 MW” și este prevăzută cu următoarele instalații mari de ardere (IMA):

IMA 1 (CA 1A, 1B și 2A, 2B) cu o putere termicǎ instalatǎ totalǎ de 1056 MWt (4x 264 MWt), pusǎ în funcțiune în anul 1969 (tip I);

IMA 2 (CA 3A, 3B si 4A, 4B) cu o putere termicǎ instalatǎ totalǎ de 1056 MWt (4x 264 MWt), pusǎ în funcțiune în anul 1971 (tip I);

IMA 3 (CA 5A, 5B si 6A, 6B) cu o putere termicǎ instalatǎ totalǎ de 1056 MWt (4x 264 MWt), pusǎ în funcțiune în anul 1977/1980 (tip I); [ * ]

Termocentrala Mintia are o putere instalată de 1075 MW, în 4 grupuri de condensație de 210 MW fiecare, și un grup de condensație cu priză reglată de termoficare de 235 MWe și 140 MWt pentru producerea energiei termice, alimentate de cazane de abur cu debitul de 660 t/h, presiunea de 140 bar, temperatura de 550ș C, fiecare grup constituind o unitate independentă (grupul energetic nr. 1 a fost retras din exploatare în anul 2012).

Planul de ansamblu al termocentralei este redat în figura nr. 2.1.

Figura nr. 2.1. – Planul de ansamblu al termocentralei [ 41 ]

Din punct de vedere al funcționalității specifice, termocentrala Mintia cuprinde obiectivele:

a. Partea termomecanică;

b. Partea electrică;

c. Conducerea centralizată;

d. Gospodăria de combustibil solid;

e. Partea hidrotehnică;

f. Instalațiile de tratare chimică a apei;

g. Depozitele de zgură și cenușă.

Condițiile locale ale amplasamentului au impus folosirea unei incinte înguste. Clădirea principală are frontul paralel cu axa Mureșului, ceea ce a permis realizarea unui circuit direct și scurt al apei de răcire. Aceeași orientare o au și stațiile exterioare de 110, 220 și 400 kV, plasate în linie cu clădirea principală (actualmente sunt în proprietatea Transelectrica).

Depozitul de cărbune este desfășurat pe un front paralel cu al clădirii principale, fiind deservit de un triaj de căi ferate.

Celelalte obiective sunt intercalate funcțional între cele precedente. Legăturile cu rețelele de circulație sunt realizate prin racorduri la linia ferată București – Arad în stația Mintia, precum și la șoseaua națională București – Arad.

Partea termomecanică

Clădirea principală se compune din sala cazanelor, corpul buncărelor și sala turbinelor.

Centrala este echipată cu 10 cazane energetice tip Pp55 cu străbatere forțată, (câte 2 pentru fiecare turbină) cu debitul de 330 t/h, 4 turboagregate tip K-200-130-1 cu puterea electrică de 210 MWe și o turboagregat tip Alstom în condensație, cu priza de abur reglată pentru termoficare, în cogenerare, cu puterea electrică de 235 MWe și puterea termică de 140 MWt.

Cazanele sunt identice, fiind realizate din câte două corpuri jumelate (articulate) și sunt coaxiale cu turbinele. În sala cazanelor sunt amplasate instalațiile de degazare, morile de cărbune, ventilatoarele pentru recirculația de aer și gaze de ardere (Figura nr. 2.2 a).

Figura nr. 2.2. – Plan de amplasare a instalațiilor termoenergetice

Turbinele sunt amplasate transversal, (distanța între axe – 48 m), care formează sala mașinilor (Figura nr. 2.2 b). În exterior sunt amplasate ventilatoarele de aer și de gaze arse, precum și instalațiile pentru desprăfuirea gazelor arse – electrofiltrele. Evacuarea gazelor arse se face prin 3 coșuri de fum, câte unul la 2 grupuri energetice, cu înălțimea de 220 m, avînd formă de dublu trunchi de con, cu diametrul la vârf de 6,44 m (coșurile nr. 1, 2) și 7,76 m (coșul nr. 3).

Partea electrică

Centrala dispune de trei stații electrice de tensiuni 110, 220 și 400 kV, legătura între ele fiind asigurată de autotransformatoare de 200 MVA și 400 MVA (figura nr. 2.3).

Figura 2.3. – Stația electrică de distribuție a energiei electrice (400 kV)

La barele statiei de 220 kV sunt racordate generatoarele de 210 MWe (aparținând grupurilor 1, 2, 4, 5 și 6) și generatorul de 235 MWe aparținând grupului nr. 3, în schemă bloc cu transformatoarele cu puteri de 400 MVA, între 400 si 220 kV și de 200 MVA între 220 si 110 kV.

c. Conducerea centralizată.

Se realizează prin intermediul mai multor camere de comandă specializate:

– o cameră de comandă centrală (figura nr. 2.4);

– o cameră de comandă tehnologică la fiecare grup de două blocuri energetice;

– o cameră de comandă electrică pentru stațiile de 110, 220 și 400 kV;

– două camere de comandă pentru gospodăria de combustibil (fluxul I și fluxul II);

– o cameră de comandă pentru instalația de tratare chimică a apei;

– o cameră de comandă hidrotehnică.

Figura nr. 2.4. – Camera de comandă grup energetic

d. Gospodăria de combustibil solid.

Utilajele și instalațiile sunt supraterane, iar manipularea cărbunilor se face prin mașini cu funcționare continuă. Conducerea, supravegherea și dirijarea operațiilor de manipulare și mișcare a cărbunelui se fac din două camere de comandă. Cărbunii aduși în vagoane de cale ferată sunt descărcați pe trei estacade supraterane, cu o capacitate de 22.000 t/zi, de la baza acesteia fiind preluați pe benzi de mașini cu roată cu cupe, deplasabile pe calea ferată; fiecare mașină are o capacitate de 500 t/h.

Depozitul de cărbune (figura nr. 2.5) este format din patru silozuri, având capacitatea totală de 530.000 tone, depunerea combustibilului efectuându-se cu ajutorul unei mașini de stivuit care are o capacitate totală de 600 t/h. Preluarea din depozit se face cu ajutorul a șase mașini cu roată cu cupe, deplasabile pe șine, având debite de 600 t/h fiecare.

Figura nr. 2.5. – Gospodăria de combustibil supraterană a Electrocentrale Deva

e. Instalațiile de tratare chimică a apei

Instalațiile de tratare a apei de alimentare asigură o calitate a condensatului de 0,02 mg/l SiO2, de asemenea stația de pretratare asigură decarbonatarea apei până la duritate normală. O serie de filtre mecanice și filtre barieră pentru acțiunea substanțelor organice asigură demineralizarea apei. (figura nr. 2.6).

Figura nr. 2.6. – Alimentarea cu apă industrială și tratarea chimică a apei

f. Partea hidrotehnică

Sursa de alimentare cu apă industrială este râul Mureș a cărui albie a fost regularizată prin realizarea unui canal șenal excavat, în lungime de 640 m. În acest șenal s-a construit un baraj deversor pentru menținerea nivelului constant de apă de 5 m. Debitul captat este 60 m3/s suficient pentru toate grupurile turbogeneratoare de 210 MW. Sistemul de răcire este în circuit mixt, folosindu-se apa din râul Mureș și 2 turnuri de răcire hiperbolice.

g. Depozitele de zgură și cenușă

Zgura și cenușa se evacuează prin transport hidraulic, într-un amestec de cca. 10 părți apă la 1 parte solid în două depozite de zgură – cenușă: Depozitul Mureș (figura nr. 4.7), situat în albia majoră a râului Mureș, pe malul drept, pe o suprafață de cca 55 ha, închis din 31.12.2006, aflat în curs de închidere și ecologizare și Depozitul Bejan (figura nr. 4.8), situat pe Valea pârâului Bejan – Târnăvița, la circa 4 km de termocentrală, cu o suprafață de cca 137 ha, aflat încă în exploatare. [ * ] [ * ] [ * ]

Cantitatea de zgură și cenușă evecuată hidraulic din centrală în cursul unui an este de 0,7÷0,9 mil. tone, iar pomparea hidroamestecului se face în două trepte, prin opt linii de pompare de câte 12 bar fiecare, cu ajutorul a 6 conducte metalice ф 600 mm (fire Bagger). Apa utilizată la transportul hidraulic al zgurii și cenușii, după limpezirea în depozitul de zgură și cenușă, se captează prin puțuri și se recirculă prin două fire Bagger de recirculație.

Figura nr. 2.7. – Depozitul de zgură – cenușă Mureș [ * ] [ * ]

Figura nr. 2.8. – Depozitul de zgură și cenușă Bejan

2.2. DESCRIEREA PRINCIPALELOR PROCESE TEHNOLOGICE

2.2.1. Producerea energiei electrice: 1.075 MW

Arderea cărbunelui în stare pulverizată transformă apa din circuitul cazanului energetic în abur (energie termică), care se destinde în turbină producând energie mecanică, energie care se transformă în generator în energie electrică.

Electrocentrale Deva are în funcțiune 10 cazane de abur care produc energie electrică și o furnizează Sistemului Energetic Național. Energia termică produsă în cogenerare cu energia electrică este livrată sub formă de caldură și apă fierbinte consumatorilor din zona municipiului Deva, prin intermediul rețelei de termoficare urbană.

În acest scop sunt utilizate instalații de ardere pentru conversia energiei chimice a cărbunelui (huila energetică) și a gazelor naturale sau păcurii în energie termică.

Cazanele (două corpuri) de la grupul de 235 MW al Electrocentrale Deva, au un debit de abur de 330 t/h fiecare , la parametrii aburului viu de p=140 bar la t= 550șC și p=24,4 bar, la t=540șC, pentru aburul supraîncălzit intermediar.

Constructia cazanului este de tip Ramzin, grupul deținând două corpuri de cazane distincte, simetrice față de axa acestuia, care debitează în paralel aburul în turbina Alstom, fiecare putând funcționa independent cu turbina. Fiecare corp de cazan este conceput cu 2 drumuri de gaze de ardere, unul ascendent și unul descendent, legate între ele prin camera de întoarcere.

Cărbunele este principalul combustibil utilizat pentru producerea energiei electrice și termice. Acesta este depozitat în gospodăria de cărbune, transportat cu ajutorul benzilor transportoare, preparat pentru ardere (măcinat prin concasare, apoi măcinat și uscat în morile de cărbune) pulverizat în arzătoarele din focarul cazanului, împreună cu aerul de ardere și ars cu degajare de energie.

Combustibilul de bază este cărbunele măcinat în morile de cărbune, câte 4 pentru fiecare corp de cazan: cu ciocane (grupurile energetice 1, 2, 4), cu role (tip Alstom – grupul nr. 3) și cu bile (grupurile nr. 5 și 6). Pentru pornire și susținerea flăcării este folosit un combustibil auxiliar: gaz metan sau păcură. Păcura este utilizată ca suport de flacără și este depozitată în gospodăria de păcură, de unde este încălzită și transportată la cazan, unde este pulverizată prin arzătoare în focarul cazanului și arsă cu degajare de energie.

Aerul necesar arderii este transportat cu ajutorul ventilatoarelor de aer (VA), este preîncălzit în preîncălzitorul de aer (unde se încălzește preluând parțial căldura gazelor de ardere) și introdus în arzătoare împreună cu combustibilii, asigurând oxigenul necesar arderii. O parte din aerul preîncălzit este utilizat la uscarea cărbunelui în morile de cărbune și antrenarea pulberii de cărbune la arzătoare.

În centrul flăcării, temperatura este adesea mai mare decât temperatura de topire a cenușii, astfel încât o fracție de 15 % din sterilul din cărbune este transformată în zgură și este evacuată la partea inferioară a cazanului, restul de cenușă de 85 % fiind transportat de gazele de ardere către electrofiltre unde are loc desprăfuirea gazelor de ardere și reținerea cenușii zburătoare.

Arderea combustibilului în focar se face într-un regim depresionar (- 4 până la – 6 mm H2O în zona camerei de întoarcere), asigurat de un ventilator de gaze de ardere de tip axial

Injectorul de păcură, arzătorul de gaz și cel de cărbune pulverizat formează o construcție unitară. Arzătoarele sunt amplasate pe pereții laterali ai focarului, în două etaje, cu câte 4 arzătoare pe etaj. Fiecare arzător poate fi alimentat individual cu gaz sau păcură. Alimentarea focarului cu cărbune pulverizat se face de la fiecare moară prin două arzătoare în cruce, pe fiecare față laterală.

Debitul de cărbune măcinat în moară este asigurat de alimentatorul de cărbune brut (cu bandă, cu racleți) a cărui viteză se poate regla de la distanță, prin tensiunea aplicată motorului de antrenare în camera de comandă.

Gazele de ardere obținute în urma arderii combustibilului spală suprafețele de schimb de căldură a cazanului, după care fiind răcite ajung în electrofiltre unde sunt desprăfuite, iar apoi cu ajutorul ventilatoarelor de gaze se elimină prin coșul de fum în atmosferă.

Ponderea mare a suprafețelor de schimb de căldură prin radiație asigură menținerea parametrilor de proiect până la sarcina de 70% din sarcina nominală. Randamentul cazanului la sarcina nominală ajunge la 90,07% (din proiect), îndeosebi prin amplasarea suprafețelor de schimb de căldură prin convecție recuperative (economizorul și preîncălzitorul de aer), care duc la micșorarea temperaturii gazelor de ardere până la valoarea de 150°C la ieșire din cazan, la arderea integrală pe amestec de cărbune.

Parametrii apei de alimentare la sarcina nominală la intrarea în cazan sunt:

presiunea: 180 bar;

temperatura: 240°C.

Evacuarea zgurii din focar se face în stare solidă cu ajutorul transportorilor de zgură, iar cenușa zburătoare este reținută în electrofiltre, în proporție de 99,12 ÷ 99,7 %.

Zgura și cenușa se formează în urma procesului de ardere în focarul cazanelor de abur, unde are loc procesul de reacție cu degajare de căldură dintre combustibili (huilă, gaze naturale și păcură) și aerul de ardere.

Cenușa și zgura rezultate în urma arderii cărbunelui este formată din compușii necombustibili existenți în cărbune și dintr-o fracție de carbon nears.

Cenușa evacuată se prezintă sub formă de pulbere foarte fină, iar zgura la ieșirea din cazan are dimensiuni de 3-4 mm. Cele două componente au compoziția chimică asemănătoare însă zgura are un conținut mai mare de carbon nears decât cenușa.

Gazele de ardere evacuate la coș (înălțime 220 m și diametrul la vârf 7 m) sunt formate din amestecul de gaze produse în urma arderii în focarul cazanului a elementelor combustibile din combustibili împreună cu oxigenul din aer și din amestecul de gaze din aerul de combustie. Gazele de ardere evacuate la coș mai conțin și pulberi (cenușă).

Gazele de ardere cedează căldură apei pentru formarea aburului, cedează căldură pentru preîncălzirea aerului, sunt desprăfuite cu ajutorul electrofiltrelor și sunt evacuate la coș cu ajutorul ventilatoarelor de gaze arse (VG).

Zgura formată în focar din elementele necombustibile din cărbune, este colectată la partea inferioară a focarului într-o pâlnie și este transportată uscat cu ajutorul unei bande cu racleți la concasoarele de zgură, unde este mărunțită. Zgura mărunțită este amestecată cu apă și este evacuată prin canale hidraulice la bazinul de aspirație a pompelor Bagger (figura nr. 2.9).

Figura nr. 2.9 – Schema fluxuri materiale producere zgură și cenușă

Evacuarea zgurii din focar se face în stare uscată, iar evacuarea cenușii zburătoare captată în electrofiltre se face hidraulic. Transportul zgurii și cenușii de la punctele de captare, la stația de pompe Bagger și apoi în depozitul de cenușă și zgură se face prin antrenare cu apă.

Apa decantată în iazul depozitului de zgura și cenușă, este recirculată în circuitul de spălare zgură și cenușă. (figura nr. 3.12).

Cazanele de abur energetic de 330 t/h sunt echipate cu electrofiltre (instalații de depoluare), care au rolul de a reține cenușa antrenată de gazele de ardere.

Electrofiltrele sunt de tip orizontal uscat, fiecare electrofiltru fiind constituit din mai multe câmpuri de desprăfuire, independente între ele, iar fiecare câmp este despărțit în două zone independente din punct de vedere electric.

Instalația de desprăfuire (figura nr. 2.10) este montată în interiorul unei carcase din tablă de oțel sudată, etanșă la gaze și izolată termic pentru a evita scăderea temperaturii gazelor sub punctul de rouă.

Desprăfuirea gazelor de ardere se face în câmpul electric creat de electrozii de emisie și electrozii de depunere din componența electrofiltrului. Câmpul electric foarte puternic precum și forma electrozilor de emisie favorizează apariția fenomenului Corona, prin care electronii părăsesc electrozii de emisie provocând ionizarea gazelor și a cenușii care trec prin câmp. Având încărcătura electrică negativă dobândită prin ionizare, cenușa este deviată de câmpul electric spre polul pozitiv constituit de electrozii de depunere. Forma ondulată a electrozilor de depunere favorizează oprirea cenușii, care, la contactul cu acești electrozi cedează sarcina negativă rămânând pe suprafața lor, de unde este scuturată periodic (figura nr. 2.11).

Figura nr. 2.10. – Instalația de desprăfuire electrostatică (electrofiltrul)

Pentru curățarea periodică a electrozilor există sisteme de scuturare. Electrozii de depunere sunt scuturați cu ajutorul unor ciocane, scuturarea electrozilor făcându-se pe rând datorită așezării decalate a ciocanelor.

Figura nr. 2.11 – Procesul de separare în electrofiltru (Efectul Corona)

Cenușa separată din gazele de ardere se colectează la baza electrofiltrelor în buncări de cenușă. Din buncării de cenușă, cenușa cade în canalele colectoare, unde este amestecată cu apă și evacuată prin canale hidraulice la bazinul de aspirație a pompelor Bagger de unde sunt transportate și evacuate în depozitul de zgură – cenușă Bejan.

Schema termomecanică

Schema termomecanică (figura nr. 2.12) este concepută după sistemul bloc: cazan – turbină, fără legături transversale între circuitele de bază ale blocului. Legăturile dintre blocuri sunt prevăzute în general pe partea de joasă presiune, în vederea racordării blocurilor la echipamentul general comun al centralei și pentru a face posibile operațiile de pornire.

Figura nr. 2.12. – Schemele de funcționare a grupului de 210 MW de la C.T.E. Deva

Există și instalații care deservesc mai multe blocuri: 1 coș de fum la 2 grupuri energetice, 1 stație pompe Bagger la 3 grupuri energetice, priza de apă de alimentare, epurarea chimică, gospodăria de cărbune, stația de electroliză și stația de compresoare, comune pentru toate grupurile.

Aburul viu este trimis de la cazan la corpul de înaltă presiune (CIP) al turbinei, prin două conducte, una pentru fiecare corp al cazanului. De la ieșirea din CIP, aburul este trimis la supraîncălzitorul intermediar al cazanului prin două conducte, una pentru fiecare corp. Legătura dintre supraîncălzitoarele intermediare ale cazanului și corpul de medie presiune (CMP) se face prin patru conducte, două pentru fiecare corp al cazanului. După trecerea prin CMP, aburul este condus în corpul de joasă presiune al turbinei (CJP), constituit în dublu flux. După destinderea in CJP, aburul este trimis în două condensatoare pentru fiecare flux.

Din condensatoare, condensul este preluat de 3 pompe orizontale de condens principal (bază) treapta I (PCB Tr.I ) și trimis la stația de tratare condens, de unde este preluat de pompele de condens de bază treapta II (PCB Tr.II) verticale (3 x 50 %) care refulează prin sistemul regenerativ (preîncălzitoarele de joasă presiune PJP 1, 2, 3, 4 în degazor). Din rezervorul degazorului, apa este preluată de electropompele de alimentare (EPA 1,2,3) și refulată prin preîncălzitoarele de înaltă presiune (PIP 5, 6, 7) spre nodul de alimentare al cazanului.

Pentru siguranță și pornire sunt prevăzute 2 stații de reducere – răcire rapide de by-passare a turbinei, care intră automat în funcțiune, făcând legătura directă cu condensatorul. La declanșarea generatorului, cazanul trece automat pe regimul de pornire (30% din sarcină) pe gaz natural.

Caracteristicile grupului turbogenerator

Tip turbină: ALSTOM 13 CK 240 de 235 MWe.

Turbina cu abur cu parametrii înalți de condensație, tip ALSTOM 13 CK 240, reprezintă un agregat cu trei corpuri de presiune: CIP, CMP și CJP, cu o singură linie de arbori, cu 2 condensatoare și o supraîncălzire intermediară a aburului și o priză de abur reglată, pentru termoficare.

Celelalte turbinele de tip K-210-130-1 , nr. 2, 4, 5 și 6 au sarcina electrică nominală de 210 MW, fiind de tipul în condensație.

Turbina nr. 3 are sarcina electrică nominală de 235 MW, la parametrii nominali ai aburului viu, cu posibilități de prelevare de abur pentru termoficare din priza reglată de 1,2 – 2,5 bar (A) asigurând o sarcină maximă în termoficare de 140 MWt.

Turbina are 6 prize nereglabile de abur prevăzute pentru preîncălzirea apei de alimentare până la 242șC, care corespunde la sarcina de 235 MW:

Priza 1 cu prelevare din CJP.

Prizele 2 (reglată), 3, 4, 5 cu prelevare din CMP.

Prizele 6 și 7 cu prelevare din CIP.

Instalația de condensare a turbinei constă din 2 condensatoare, fiecare fiind deservit de o pompă de circulație.

Parametrii funcționali ai turbinei

– Puterea electrică a turbinei: 235 MW;

– Turația: 3000 rot/min;

– Presiunea aburului la intrare în CIP: 130 bar;

– Temperatura aburului la intrare în CIP: 540șC;

– Presiunea în condensatorii turbinei: 0,035 bar;

– Temperatura apei de răcire: 15șC;

– Debitul de abur la intrarea in turbina: 634 t/h;

Generatorul de curent alternativ este de tip TVV 200 – 2; Putere: 235 MW; tensiune nominală la borne: 15,75 kV; factor de putere: 0,85. Răcirea se realizează pentru rotor cu hidrogen și pentru stator cu apă.

Transformatorul blocului este de tip TFTG – 250000/220 și racordat bloc cu generatorul având are caracteristicile:

– Putere: 250 MVA;

– Raport de transformare: 15,75/242 kV, fără reglajul tensiunii;

Producerea energiei termice: 160 Gcal/h

Energia termică produsă în termocentrală se obține integral prin cogenerare având ca principiu prelevarea din turbină a unei anumite cantități de abur utilizat (peste 90%) ca și potențial energetic, transferarea acestuia în schimbătoare de căldură (boilere) unde potențialul energetic conținut se transferă sub formă de căldură la agentul termic primar (apa tratată din rețeaua de termoficare) care apoi în rețeaua de distribuție (centrale termice de cartier) va transfera căldura conținută la agentul termic secundar (încălzire și apă caldă de consum).

De la prizele fixe ale turbinelor se prelevează abur folosit pentru încălzirea apei din rețeaua de termoficare incintă și municipiul Deva (figura nr. 2.13).

Electrocentrale Deva este o centrală care produce în cogenerare energie electrică și termică, având în un randament global brut de cogenerare de cca. 39,7 % la unitatea nr. 3, cel mai performant grup energetic al termocentralei.

Cogenerarea, ca soluție de producere combinată și simultană e energiei electrice și termice, prin avantajele energetice, economice și ecologice pe care le prezintă se încadrează în categoria tehnologiilor "curate" de producere a energiei.

Cogenerarea este deci consideratǎ ca cel mai important BAT ca opțiune în ordinea de a reduce cantitatea de CO2 evacuatǎ în atmosferă pe unitatea de energie generatǎ. Grupul energetic nr. 3 a fost retehnologizat, având ca rezultat creșterea puterii electrice la 235 MWe, cu turbina de abur în condensație și priza reglată de abur pentru termoficare, cu o putere în termoficare de 140 MWt. Acest grup functionează în regim de cogenerare asigurând energia termică pentru întreg municipiul Deva (populație și agenți economici).

Figura nr. 2.13. – Scheme generale a circuitului de producere a energiei termice

Electrocentrale Deva desfǎșoară acestǎ activitate de distribuție a agentului termic, prin Serviciul Termoficare. Sistemul de distribuție este proprietate publică și privată a Consiliului Local al municipiului Deva și se compune din rețeaua de agent termic secundar, puncte termice și echipamente/utilaje de exploatare și intervenție. Sistemul de distribuție concesionat este compus din 39 km de rețea de termoficare și 35 puncte termice (P.T.-uri) La aceste puncte termice se adauga încă 25 puncte termice ale unor agenți economici pentru care exploatarea și mentenanța nu este concesionată.

Instalația de termoficare urbanǎ și rețeaua de transport au fost puse în funcțiune în septembrie 1984, odatǎ cu adaptarea turbinelor cu abur de la termocentrala Mintia pentru a produce și energie termică sub formǎ de apǎ fierbinte, deservind în acest moment circa 10.000 de apartamente și instituții publice.

Instalația de producere a agentului termic (apǎ fierbinte) aferentǎ grupului energetic nr. 3 cuprinde:

– două boilere de bazǎ;

– două boilere de vârf,

totalizând o putere termicǎ instalatǎ pe grup energetic de 140 MWt. Energia termică este măsurată cu contor DANFOSS INFOCAL 5.

În regim maxim, de iarnă sunt în funcțiune 4 boilere pe grup energetic, ridicând temperatura apei la 125șC. Lungimea totală a conductelor tur – retur pe rețeaua de agent primar este de 65.048 m.

În regim mediu, de iarnǎ sunt în funcțiune 2 boilere, boilerele nr. 1 și 2, temperatura apei ajungând la 95 – 100șC.

În regimul mediu, de varǎ este în funcțiune boilerul nr. 1, temperatura apei atingând valoarea de 65 – 70 șC.

Debitul de apă de rețea ce se vehiculează prin boilerele grupului energetic pentru a putea evacua cantitatea maximă de căldură pentru termoficare este de 2.200 t/h.

Apa utilizatǎ în scop tehnologic pentru circuitul de termoficare se preia din rețeaua orǎșeneascǎ de alimentare cu apǎ aparținând S.C. APA PROD S.A. DEVA (sursa râul Mare – Sântămăria Orlea sau râul Strei), are caracter potabil, este demineralizatǎ, respectiv dedurizată la secția chimicǎ din cadrul Electrocentrale Deva, este recirculatǎ și se completeazǎ doar pierderile. Apa recirculatǎ nu este impurificatǎ.

GOSPODĂRIREA COMBUSTIBILILOR UTILIZAȚI

2.3.1. Alimentarea cu combustibil solid. Gospodăria de cărbune (530.000 t)

Termocentrala Mintia este prima centrală din România la care gospodăria de combustibil s-a realizat cu toate utilajele și instalațiile supraterane și este echipată cu mașini cu funcționare continuă pentru manipularea cărbunilor.

Schema gospodăriei de cărbune (figura 2.14) cuprinde stația de descărcare a vagoanelor cu cărbune, instalațiile de transport a cărbunelui spre centrală și în depozitul de cărbune, instalațiile de sortare și concasare a cărbunelui, instalațiile de preluare a cărbunelui din depozitul de cărbune și depozitul propriu-zis.

Analiza elementară la starea inițială a cărbunelui (valori medii anuale pentru anul 2017 este prezentată în tabelul 3.1:

Tabelul nr. 2.1. – Caracteristicile cărbunelui utilizat

Conducerea, supravegherea și dirijarea operațiilor de manipulare și transport a cărbunelui se realizează din două camere de comandă, câte una pentru fiecare flux. Utilajele și instalațiile din gospodăria de cărbune sunt supraterane, iar manipularea cărbunilor se face prin intermediul mașinilor cu funcționare continuă.

Huila de Valea Jiului sau din import este:

combustibilul de bază care se arde în focarele cazanelor energetice;

se aduce în vagoane, pe calea ferată și se descarcă pe trei estacade supraterane de tip pod de cale ferată, cu o capacitate de 22.000 t/zi, de la baza acestora fiind preluată de benzi transportoare, de mașini de preluare cu roată și cupe, deplasabile pe șine de cale ferată (capacitate de preluare 500 t/h – flux I și 600 t/h – flux II).

depozitul de cărbune este format din patru stive, având capacitatea totală de 530.000 tone, depunerea combustibilului efectuându-se cu ajutorul a două mașini de stivuit, care au o capacitate totală de 2.500 t/h (1.300 t/h – flux I și 1.200 t/h – flux II).

stația de descărcare a vagoanelor cu cărbune este realizată sub forma a trei estacade supraterane, având o înălțime de 8 m, estacadele nr. 1 și 3 fiind duble, iar estacada nr. 2 simplă. La estacadele de descărcare a vagoanelor cu cărbune se descarcă vagoane autodescărcătoare, automate sau semiautomate., iar frontul de descărcare corespunde unei reprize de 10-15 vagoane;

pentru perioada de iarnă, există două tuneluri pentru dezghețat cărbunele din vagoane: cu aer cald preluat de la preîncălzitoarele de aer ale cazanelor;

de sub estacadă cărbunele este preluat cu mașini de preluare cu roată cu cupe deplasabile pe șine de cale ferată, având o capacitate de încărcare de 800t/h respectiv 1.200 t/h (5 bucăți) și încărcat pe benzile transportoare către sortatoarele cu bare rotative și concasoarele cu ciocane;

pentru descărcarea vagoanelor de uz general este montată o instalație de descărcare prin culbutare (capacitatea efectivă de descărcare de peste 70 vagoane/24 ore).

de aici poate fi transportat la buncării cu cărbune a cazanelor energetice sau la cele 2 depozite de cărbune cu câte 2 stive de depozitare fiecare, cu capacitate totală de 530.000 t, corespunzătoare unei înălțimi de 12 m a stivelor de cărbune;

depunerea cărbunelui în depozitul de cărbune se face cu mașini de stivuire cu debit de 1.300 t/h, iar preluarea cărbunelui din depozitul de cărbune se face cu mașini de preluare cu roată cu cupe (figura 2.14).

Figura nr. 2.14. – Schema gospodăriei de combustibil

Printre particularitățile gospodăriei de cărbune de la C.T.E. Mintia, menționăm folosirea de transportoare cu bandă de cauciuc, funcționând cu viteze ridicate (2,7 ÷ 3,2 m/s), precum și realizarea unei scheme deosebit de elastice, realizată cu un număr redus de transportoare, schemă ce permite alimentarea directă a centralei cu cărbune preparat (sortat și concasat) sau alimentarea depozitului cu cărbune preparat, livrarea spre depozit a cărbunelui neconcasat, dacă este necesar, preluarea cărbunelui depozitat, existând posibilități de comutare între cele două fire de alimentare paralele.

Alimentarea cu păcură și gaz natural

Gospodăria de păcură: 2 x 2.500 m3

Gospodăria de păcură alimentează cazanele centralei cu păcură pentru pornirea lor și pentru stabilizarea focului. Păcura, împreună cu gazul natural constituie combustibilul secundar.

Instalația din gospodăria de păcură se compune din:

– rampa de descărcare a păcurii din vagoane;

– 2 rezervoare subterane de 2.500 m3 fiecare, pentru depozitarea păcurii;

– stația de pompare cu 4 pompe de 14 t/h, 40 bar (kgf/cm2);

– canale de legatură între rampa de descărcare, rezervoarele subterane și stația de

pompare.

Rampa de descărcare a păcurii din vagoane (figura nr. 2.15) se compune din: 1 rampă dublă pentru descărcarea vagoanelor cisternă cu 24 guri de racord pentru golire, conducta de abur pentru încălzirea cisternelor, cu ventile de închidere, furtune flexibile de racord a colectorului de păcură la gura de golire a cisternelor, colectorul și conductele de abur, închise într-un canal de beton.

Figura nr. 2.15. – Rampa C.F.U. de descărcare păcură

Scurgerile de păcură și condens sunt colectate în 2 canale amplasate de o parte și de alta a rampei, de unde, printr-un canal de beton ajung la separatorul de păcură din spatele rezervorului subteran nr. 2 de 2.500 m3. Din separatorul de păcură (figura 2.16), apa și condensul ajung la canal, iar păcura se recuperează cu ajutorul unei pompe și se trimite prin cădere liberă în rezervorul subteran nr. 2.

Rezervoarele subterane de păcură (figura nr. 3.18) se compun din: 2 rezervoare subterane de 2.500 m3, serpentine de abur pentru încălzirea păcurii din rezervoarele subterane, dispuse pe fundul rezervoarelor și un sertar în jurul sorbului plutitor, serpentinele având rolul de a încălzi păcura la 50 ÷ 70 șC, conducta de umplere de la rampa de descărcare, conducta de aspirație a pompelor, racordată între pompe și sorb, cu diametrul de 160 mm, conducta de drenaj de 180 mm, conducta de retur pacură de 60 mm, conducta de condens de 45 mm, guri de aerisire cu site DEVIS și conducta pentru stins incendiu, cu abur.

Figura nr.2.16 – Rezervoarele de păcură și separatorul de produse petroliere

Stația de pompare a păcurii se compune din 4 pompe de 13 m3/h, 40 kgf/cm2, din care 2 pompe în functiune, 1 pompă de rezervă și 1 în reparație, 3 preîncălzitoare de păcură având o suprafață de încălzire de 50 m2 și un debit de păcură de 14 t/h, 3 filtre grosiere cu un debit de 14 t/h, 2 filtre, unul pe turul conductei de alimentare a centralei și 1 pe returul de la centrală la stație, 2 pompe de drenaj cu debitul de 20 m3/h si 4 kgf/cm2, 3 debimetre montate după filtrele fine, 1 pe retur și 2 pe cele 2 tururi.

Canalele de legatură se compun din: 1 canal între rampa de descărcare și cele 2 rezervoare subterane de păcură, canale de aducțiune a conductei de abur din stația de pompare la rampa de descărcare, canale de legătură dintre stația de pompe și rezervoarele subterane.

Toate canalele sunt asigurate cu puncte de scurgere naturală.

În canalul de legatură dintre rampa de descărcare și rezervoarele subterane de păcură se află un cămin cu vane prin care se realizează admisia păcurii, care se descarcă fie în ambele rezervoare simultan, fie se poate izola unul din rezervoarele subterane, la alegere, prin închiderea unei vane.

Puterea calorifică inferioară a păcurii se determină de către furnizor , se verifică de beneficiar cu un laborator autorizat. Consumul de păcură se determină cu un debitmetru cu contor tip P25DE/2050.

Începînd din luna aprilie 2010 nu s-a mai folosit păcură la termocentrala Mintia.

Stația de gaz natural

Gazul natural este utilizat ca și combustibil secundar, folosit la pornirea centralei și la susținerea flăcării. Gazul natural are putere calorifică inferioară – 8.125 kcal/Nmc.

Gazul natural utilizat în centrală este adus din Stația de reglare – măsură a gazului natural (figura 2.17), care se află în proprietatea S.N.T.G.N. TRANSGAZ S.A. Mediaș, prin conducte pozate pe estacada tehnologică, în colectorul din spatele cazanelor, de unde se face racordarea fiecărui cazan. Gazul furnizat în centrală este contorizat, la fel și cel consumat la grupul nr. 3.

Figura nr. 2.17 – Stația de gaz natural

Puterea calorifică inferioară: Qiig = 35371 kJ/Nm3 .(cca 9360 MWh / 1000 Nmc ). Puterea calorifică inferioară a gazului metan se determină de către furnizorul S.C. Transgaz S.A. și se transmite periodic cu buletin de analiză. Consumul de gaz se determină cu contorul de gaz tip FR 04 și NELES type NDQ822/XS1. Compozitia volumetrică a gazului natural (valori medii anuale pentru anul 2013 este prezentată în tabelul nr. 2.2:

Tabelul nr. 2.2. – Caracteristicile gazului natural utilizat

2.4. Surse de apă tehnologică și circuitul apelor în cadrul

termocentralei mintia

Societatea Complexul Energetic Hunedoara S.A. – Sucursala Electrocentrale Deva (termocentrala Mintia)utilizeazǎ douǎ surse de alimentare cu apǎ:

Râul Mureș – apă de suprafață utilizată în scop tehnologic (pentru rǎcirea agregatelor);

Sursa de alimentare cu apǎ din rețeaua orǎșeneascǎ.

Apa preluată din rețeaua S.C. APA PROD S.A. Deva este utilizată în mai multe scopuri:

potabil, menajer, igienico – sanitar (pentru personalul angajat pe întreaga platformǎ industrialǎ);

în scop tehnologic (pentru producerea aburului tehnologic necesar în circuitul termic al termocentralei);

în scopul stingerii incendiilor;

Aceastǎ apă este captatǎ și tratatǎ (dedurizatǎ, deferizatǎ și demineralizatǎ) la Secția Chimicǎ. Apa utilizatǎ în scop tehnologic pentru circuitul de termoficare se preia din rețeaua orǎșeneascǎ de alimentare cu apǎ aparținând S.C. APA PROD S.A. DEVA (sursa râul Mare – Sântămăria Orlea sau râul Strei), are caracter potabil, este demineralizatǎ, respectiv dedurizatǎ la secția chimicǎ din cadrul Electrocentrale Deva și este recirculatǎ completându-se doar pierderile. Apa recirculatǎ nu este impurificatǎ.

Sursa de alimentare cu apă industrială de răcire este râul Mureș (figura nr. 2.18), a cărui albie a fost regularizată prin realizarea unui canal – șenal, în lungime de 640 m, pe care s-a construit un baraj deversor cu 7 stavile, având fiecare o lățime de 18 m și asigurând un nivel normal de retenție de 5 m pentru menținerea unui nivel constant de apă.

Figura 2.18. – Emisarul – râul Mureș – sursa principală de alimentare cu apă industrială

Alimentarea cu apă de răcire

Alimentarea cu apă brută se face din râul Mureș în circuit deschis în cea mai mare parte a timpului, printr-un circuit hidrotehnic compus din:

– regularizarea albiei amonte și aval de baraj;

– baraj deversor mobil cu 7 stavile – segment, cu clapetă;

– priza de apă cu grătare rare și dese, mașini de curătat cu greble și stavile de admisie; asigură captarea unui debit maxim de Q=60mc/s, necesarul de apă pentru etapa finală de dezvoltare (6 grupuri x 210 MW) fiind de 46 mc/s;

– 6 canale de aducțiune gravitațională a apei, de la priză la casa sitelor și de la condensatori la priza de captare a apei (din care unul este înfundat și nu a fost folosit niciodată). debit maxim fiecare: 10mc/s; pentru etapa I (4 x 210 MW sunt executate 3 canale, iar pentru etapele II-III (2 x 210 MW sune executate 2 canale);

– casa sitelor și stația de pompe apă rece, care aduc apa de răcire în bazinele de încărcare; Constructiv, casa sitelor și stația de pompe sunt formate dintr-o cuvă subterană în care sunt instalate sitele rotative și pompele propriu-zise și dintr-o parte supraterană cuprinzând echipamentul uscat;

– Bazinele de încărcare – unul pentru pompele de circulație ale grupurilor 1-4 și altull pentru pompele de circulație ale grupurilor 5-6;

– Canale și conducte de apă rece;

– Pentru trimiterea apei de răcire de la stația de pompe apă rece la condesatori și la ceilalți schimbători de caldură din sala mașinilor s-au prevăzut 12 conducte din beton armat cu diametrul de 1.600 mm (8 fire pentru grupurile din etapa I și 4 pt. grupurile de la etapa II și III)

(figura 3.36).

– Pentru transportul apei răcite de la cele două turnuri de răcire la bazinul de comutare s-a prevăzut un canal trapezoidal deschis, cu secțiunea variabilă, în funcție de debitele de apă preluată (Q = 8,25 – 16,50 m3/s);

– Racordarea între bazinul de comutare și bazinele casei de site aferente se realizează prin 4 canale de beton armat, deschise, cu dimensiunile 1,60 x 2 m;

– canal de amestec între aducțiune și evacuare, prin care se aduce apa caldă în aducțiune pentru a evita înghețarea acesteia în iernile geroase;

– Canale și conducte de apă caldă, inclusiv bazine – 6 canale închise din beton armat, cu dimensiunile 2,00 x 2,70 m.

Căminul de sifonare aferent etapei I (figura 3.33) este prevăzut cu 4 canale și are ca scop menținerea unui nivel constant pe coloana de evacuare a apei din condensatoarele respective. De la căminul de sifonare aferent etapei I, apa caldă curge prin 4 canale închise din beton armat cu secțiunea 2 x 2,70 m. După subtraversarea liniei ferate București-Arad și a DN 7 cele 4 canale închise din beton armat se continuă cu un singur canal trapezoidal de aproxomativ 300 m). Înainte de debușarea în râul Mureș, există un bazin de racord pentru derivația apei calde spre stația de pompare a turnurilor de răcire sau spre Mureș printr-o microhidrocentrală;

– Stația de pompe apă caldă turnuri de răcire – amplasată în exteriorul centralei, în vecinătatea MHC de 1,5 MW, lângă bazinul de racord la râul Mureș.

– 2 turnuri de răcire pentru perioadele în care nu se poate asigura debitul de apă de răcire în circuit deschis; turnurile de răcire sunt de tip clasic, hiperbolice, cu tiraj natural, în contracurent; debitul recirculat printr-un turn: 28.000 m3/h.

– Stația de pompe apă brută – asigură debitul de apă necesar în procesul epurării chimice, aflată în aceeași camera cu pompele de spălare site, transportul realizându-se prin intermediul a două conducte Dn 300 m.

Apa caldă de la condensatoare se evacuează în râul Mureș prin 4 canale din beton armat, în aval de baraj, la evacuare fiind amplasată o microhidrocentrală de 1,5 MW, pentru recuperarea parțială a energiei folosită la pomparea apei de răcire (figura nr. 2.19).

Figura nr. 2.19 – Schema de alimentare și evacuare a apei de răcire industriale

Sistemul de răcire al centralei este în circuit deschis sau mixt, debitul de apă al râului Mureș asigurând parțial necesarul de apă pentru răcirea grupurilor energetice.

Apa de alimentare din râul Mureș este utilizată pentru răcirea condensatoarelor (cu un consum specific de 0,033 m3/s/MW produs, la un consum de apă de 25.000 m3/h), respectiv pentru răcirea altor agregate auxiliare (cu un consum specific de apă de 0,003 m3/s/MW produs, la un consum de apă de 2.000 m3/h.

Apa asigurată de râul Mureș este necesară pentru funcționarea centralei în circuit deschis de funcționare, în perioadele de vară și de iarnă și în circuit mixt de funcționare, sporadic, în perioadele de vară, cu 1÷2 turnuri de răcire, cu grad de recirculare de 49 % și în perioada de iarnă, cu 1 turn de răcire, cu grad de recirculare de 65 %.

Funcționarea în circuit mixt se realizează sporadic în cursul unui an calendaristic, în perioadele de secetă extremă, în cazul inundațiilor sau în condiții tehnice impuse de funcționarea termocentralei.

Circuitul mixt prevede două turnuri de răcire de tip umed, cu tiraj natural, în contracurent, cu înălțimea de 88,25 m și cu o capacitate de răcire de 27.000 m3/h fiecare. Pentru pomparea apei în turnurile de răcire se folosesc 4 pompe de răcire (PAC), fiecare având un debit de 13.500 m3/h și P=127,5 kPa.

Alimentarea cu apă de calitate

O altă sursă de alimentare cu apă industrială pentru producerea aburului tehnologic necesar în circuitul termic al termocentralei este apa de calitate din rețeaua de apă potabilă a municipiului Deva, necesară atunci când debitul apei râului Mureș este scăzut și nu poate asigura alimentarea centralei în condiții de siguranță.

Se face în principal din sursa Râul Mare – baraj Orlea, prin intermediul rezervoarelor de 2 x 1.000 m3 și a aducțiunii 600-500 mm, iar sursa Strei-Batiz este în rezervă. Conducta de aducțiune funcționează gravitațional și este dimensionată pentru un debit maxim de 400 m3/h. Această apă este utilizată la obținerea apei dedurizate și demineralizate în stația chimică, rǎcire agregate TA3, precum și în sistemul de apă potabilă și de stins incendiu.

Captarea se face printr-un branșament la rezervoarele de apă de calitate, aparținând Societății Complexul Energetic Hunedoara S.A. – Electrocentrale Deva, din rețeaua de apă de calitate a S.C. APA PROD S.A.

Această apă este o apă de adaos și este tratată chimic, cu ajutorul a 5 linii de demineralizare, fiind necesară circuitului termic al grupului energetic (umplerea cazanelor energetice, adaos răcire la condensatoarele turbinelor și degazor) și cu ajutorul a 3 filtre Na-cationice de dedurizare, necesară circuitului de termoficare (umplerea și adaosul în circuitul închis de termoficare tur / retur).

Alimentarea cu apă potabilă și pentru stins incendiu (comune)

Apa potabilă și P.S.I. provine din:

– Stația de pompe și compresoare – treaptǎ sursa veche ( 4 foraje de mică adâncime și stație de tratare), aflată în prezent în conservare;

– Sursa nouă (racord la aducțiunea de apă de calitate);

În ansamblu, sistemul de alimentare cu apă potabilă și de incendiu cuprinde următoarele sisteme:

– Captări de apă potabilă (sursa veche și sursa nouă);

– Instalații de tratare și înmagazinare în zona captării;

– Stație pompe și compresoare treaptă (în conservare);

– Stație deferizare și filtrare (în conservare);

– Punct termic;

– Stație de clorinare;

– Rezervor de apă: 100 m3;

– Stație de pompe în zona captării;

– Conducte de aducțiune AP și AI în exteriorul incintei;

– Rezervoare AP și AI in exteriorul incintei;

– Stație electropompe incendiu exterior;

– Stație pompe incendiu gospodăria de cable și transformatoare;

– Rețea de distribuție apă potabilă și incendiu în incintă.

Apa folosită pentru stingerea incendiilor este preluată tot din rețeaua de apă de calitate a municipiului Deva și este stocată în 2 rezervoare de stocare a apei potabile și de P.S.I. de 2 x 300 m3.

Alimentarea cu apă potabilă se face din rețeaua de apă potabilă aflată în administrarea S.C. APA PROD S.A. Deva. Apa captată este utilizată în scop potabil, igienico – sanitar pentru personalul angajat pe întreaga platformă industrială.

Evacuarea apelor uzate tehnologice, de canalizare și fecaloid – menajere

Fazele procesului tehnologic de unde rezultă ape uzate, datorită funcționării Termocentralei Mintia sunt:

apele de răcire: rezultă din procesele de răcire cazane, turbină și generator;

apele de la evacuarea hidraulică a zgurii și cenușii: rezultă din formarea surplusului de transport a zgurii și cenușii;

apele uzate de la stația chimică: rezultă din procesul de demineralizare și dedurizare a apei;

apele uzate de la cazane: rezultă periodic prin spălarea cazanului;

apele uzate menajere: rezultă de la grupurile sociale și cantină.

Instalațiile de depoluare a apelor uzate sunt:

două separatoare Imhoff, pentru 2×500 persoane, cu o capacitate de 2×15 l/s, având o eficiență de 60%;

un separator de produse petroliere pentru apele de la gospodăria de păcură, cu o capacitate de 6 l/s, exploatat corespunzător și având o eficiență de 95%;

depozitele de zgură și cenușă (depozit Mureș și depozit Bejan) pentru evacuarea hidraulică a zgurii și cenușii pe o suprafață de 67 ha (depozit Mureș) și 137 ha (depozit Bejan), cu o exploatare corespunzătoare și o eficiență a instalației de 88÷95%, apele uzate recirculându-se prin circuitul de zgură și cenușă.

Apele uzate evacuate rezultate de la stația de tratare chimică nu se deversează în râul Mureș ci în circuitul de hidrotransport zgură-cenușă, ele ajungând în depozitele de zgură și cenușă.

Apele provenite de la gospodăria de păcură (rezervoarele nr. 1 și 2) sunt trecute printr-un separator de produse petroliere, neexistând astfel nici un pericol de a fi deversate în emisar.

Există de asemenea, o rețea de puțuri de observație (control) în incinta termocentralei și în zona depozitelor de zgură și cenușă, prin care se urmărește calitatea apelor subterane prin analize efectuate trimestrial de către laboratorul termocentralei.

Evacuarea apelor uzate în emisar – râul Mureș se face prin 3 guri de vărsare:

GV 1 – este gura de evacuare amplasată amonte de barajul de priză.

Se evacuează apele uzate de răcire (apa caldă), provenite de la răcirea condensatorilor grupurilor energetice nr. 1, 2 și 3 în perioada de iarnă, pentru dezghețarea stavilelor de la baraj;

GV 2 – este gura de evacuare amplasată aval de barajul de priză.

Se evacuează: – apele uzate fecaloid – menajere, epurate în 2 decantoare Imhoff de 500 LE, având caracteristicile: D = 5 m și H = 6,15 m;

– apele uzate tehnologice din circuitul de răcire agregate auxiliare;

– apele pluviale colectate de pe platforma termocentralei;

– apele convențional curate provenite din drenajele din incinta centralei.

GV 3 – este gura de evacuare amplasată aval de GV 2 și este gura principală de evacuare (figura nr. 2.20).

Figura nr. 2.20. – Evacuarea apelor uzate pe gurile de vărsare

Se evacuează apele uzate tehnologice de răcire provenite de la condensatorii turbinelor, înainte de deversarea în Mureș. Pe GV 3 este instalată o microhidrocentrală.

Din procesului tehnologic al funcționării termocentralei Mintia rezultă și ape uzate fecaloid – menajere provenite de la grupurile sociale și cantină.

Debitul maxim de ape uzate fecaloid – menajere provenit de la termocentrală este 2 l/s.

Rețeaua de canalizare a apelor fecaloid – menajeră are drept scop colectarea apelor fecaloide și menajere uzate de la clădirile din incinta centralei și de la cantina unității, pe care le conduc la cele 2 decantoare etajate IMHOFF (figura nr. 2.21), de tip cheson circular, de 2×500 persoane, având caracteristicile: D=5 m și H=6,15 m, cu o capacitate de 2x15l/s și o eficiență de 60 % . Decantoarele sunt de tipul cheson circular. Lângă decantoare sunt amplasate căminele de vane și căminele de nămol, executate din beton armat. Evacuarea nămolului se face prin vidanjare periodică, acesta fiind eliminat prin serviciul de salubrizare al orașului.

După decantarea mecanică a reziduurilor fecaloid – menajere și epurarea lor, acestea sunt evacuate în râul Mureș pe gura de evacuare – GV 2, amplasată aval de barajul de priză.

Această rețea se compune dintr-un colector principal și ramuri secundare.

Colectorul principal începe din dreptul stației de epurare chimică, fiind pozat paralel cu drumul dintre clădirea principală a centralei și atelierul mecanic, se continuă până în apropierea DN 7, apoi face un unghi de 90° spre stația de pompare apă rece, subtraversează DN 7 și linia ferată București – Arad, racordându-se la cele 2 decantoare etajate.

Colectorul este realizat din tuburi de beton simplu prefabricat, cu Dn 300 mm, având o pantă de 2,5%. De-a lungul colectorului s-au prevăzut cămine de vizitare din 50 în 50 m și un număr de 4 cămine de spălare.

Ramurile secundare colectează apele uzate menajere provenite de la clădirea principală și de la celelalte clădiri din incintă, pe care le conduce la colectorul principal. Rețeaua secundară este realizată din tuburi de beton simplu, Dn 200 mm.

Figura nr. 2.21. – Evacuarea apelor uzate pe gurile de vărsare GV2 și GV3

Tratarea chimică a apei

Scopul instalațiilor de tratare chimică a apei este producerea mai multor tipuri de apă tratată necesară consumului intern al termocentralei, iar scopul sistemului de tratare a condensatului este tratarea continuă a condensatului principal.

Consumul de apă demineralizată, apă dedurizată și apă tehnică este contorizat separat pentru grupul nr. 3, care este grupul energetic principal al termocentralei.

Stația de tratare chimică a apei cuprinde mai multe sisteme:

sistemul de pretratare a apei;

sistemul de demineralizare a apei compus din: filtre mecanice, filtre barieră și 5 linii de demineralizare, urmate de finisare în filtrele cu pat mixt.

sistemul de dedurizare;

sistemul de neutralizare a apelor;

sistemul de tratare a condensului principal pentru fiecare grup energetic

Instalația de tratare chimică a apei de adaos (figura nr. 2.22) este compusă din 3 linii de demineralizare și a fost dimensionată pentru un debit normal de 53 m3/h și maxim de 153 m3/h, destinată să acopere necesarul de apă de adaos pentru cazane, pentru spălările acide ale țevilor cazanelor și conductelor de abur, precum și regenerarea filtrelor la stațiile de tratare a condensatorului.

Figura nr. 2.22 – Stația de tratare chimică a apei

Instalațiile de tratare a condensatului principal asigură tratarea continuă și integrală a condensatului din circuitul primar pentru fiecare grup energetic în parte (cca. 500 t/h) și sunt intercalate între pompele de condensat treapta I-a și treapta a II-a, care asigură o conductivitate a condensatului de maxim 0,2 S/cm și o concentrație de maxim 0,02 mg/l SiO2

Pretratarea apei: decarbonatarea cu Ca(OH)2 și coagularea cu FeCl3

În treapta de pretratare are loc reținerea prin coagulare a impurităților mecanice aflate în suspensie și reducerea durității prin decarbonatare. Pentru aceasta, apa brută este tratată în decantoare cu soluție de clorură ferică diluată (5%) și cu Ca(OH)2 soluție de 2-3%.

Stația de pretratare cuprinde un număr de 6 decantoare ce asigură decarbonatarea până la duritatea de 3od și limpezirea apei de râu destinată fie circuitelor de răcire, fie alimentării stației de demineralizare-dedurizare. Debitul stației: 1.050 m3/h.

Dedurizarea apei: 320 m3/h

Apa limpezită, dedurizată pentru adaos în circuitul de termoficare oraș și incintă și pentru prepararea soluțiilor de regenerare a liniilor de demineralizare, se obține prin trecere peste schimbǎtori de ioni în ciclu Na-cationic. Clorura de sodiu la care se face referire se folosește pentru regenerarea schimbǎtorilor de ioni tip cationic pentru dedurizare.

Demineralizarea apei: 180 m3/h

În acest proces se urmărește eliminarea tuturor sărurilor din apă și producerea apei demineralizate. Pentru aceasta, apa pretratatǎ, limpezită este trecutǎ peste schimbǎtori de ioni (anionici și cationici) în liniile de demineralizare.

Stația de demineralizare este compusă din filtre mecanice, filtre barieră pentru reținerea substanțelor organice și de 5 linii de demineralizare pe schema H-OH1-OH2, urmate de finisare în filtrele cu pat mixt. Alimentarea este cu apă pretratată cu salinitate de cca 8,1 mval/l, ce asigură demineralizarea apei de adaos la cazane până la 0,2 S/cm conductivitate și 0,02 mg/l concentrație de SiO2. Debitul unitar al liniilor de demineralizare de 60 m3/h asigură un debit al stației de cca. 180 m3/h total. Ca reactivi de regenerare se folosesc HCl și NaOH.

Neutralizarea apei uzate: 2 x 300 m3

Apele uzate de la stația chimică sunt parțial neutralizate în două bazine de amestec și evacuate la stația de pompe Bagger de unde sunt eliminate prin hidroamestecul de zgură și cenușă în depozitul Bejan.

Producere hidrogen: 40 N m3/h

Hidrogenul pentru răcirea generatorului este produs prin electroliza apei în 2 electrolizoare, din care unul este în rezervǎ sau reparație. Capacitatea maximǎ a unui electrolizor este 20 Nm3/h.

EVACUAREA DEȘEURILOR DE ZGURĂ ȘI CENUȘĂ

La CTE Mintia evacuarea zgurii din focarul cazanului și a cenușii captate de la instalațiile de desprăfuire electrostatică (electrofiltrele)se realizează hidraulic prin intermediul pompelor de tip Bagger, în cele două depozite de zgură și cenușă:

depozitul Mureș

suprafața actuală 55 ha

volum de depozitare 20 milioane m3 (16.000.000 t)

depozitul Bejan

suprafața actuală 146 ha

volum de depozitare 30 milioane m3 (23.000.000 t).

Evacuarea deșeurilor de zgură și cenușă se face în hidroamestec cu 1 parte cenușă și 10 părți apă cu ajutorul stației de pompe Bagger (figura 3.37) în două trepte de pompare datorită înălțimii mari la care s-a ajuns în depozitul de decantare Bejan. Evacuarea hidroamestecului de zgură și cenușă din centrală se face prin intermediul unor conducte supraterane, cu ajutorul pompelor (PH – 250 având Q= 1.080 mc/h și H = 80 m) din două stații de pompare care deservesc grupurile energetice 1, 2 și 3 și grupurile energetice 4, 5 și 6.

Depozitul de zgură și cenușă Bejan are două compartimente, primul compartiment a fost supraînălțat la cota 240.00 m, iar al doilea se situează la cota 237.00 m unde se și fac deversări.

Apele decantate în depozitul de zgură și cenușă sunt captate prin puțuri deversoare și evacuate înspre centrală prin conducte de recirculare. Puțurile sunt racordate la două conducte Dn 500 montate în canalul de beton subteran (H = 2.00 m) ce străbate depozitul și care ajung la nodul de vane de la bazinul deversor. De aici și până la centrală apele curg gravitațional prin conducte pentru ape recirculate.

Cantitatea de zgură și cenușă evacuată hidraulic din centrală se situează la aproximativ 0,4 milioane tone/an în funcție de cantitatea de combustibil consumată. Canalele de evacuare a zgurii pornesc de sub cuva focarelor cazanelor (pâlnia rece), iar cele pentru evacuarea cenușii de sub buncărele electrofiltrelor, ajungând în stațiile de pompe Bagger, cu ajutorul unor injectoare de apă, pe canale deschise cu panta de înclinare de circa 20.

Stația de pompe Bagger este construită intr-o cuvă subterană din beton armat, izolată hidrofug și cu o parte supraterană realizată din cadre de beton armat monolit și acoperită cu chesoane prefabricate din beton armat. Evacuarea hidroamestecului de la stațiile de pompe Bagger se face prin 6 conducte Dn 500 mm, câte 3 de la fiecare stație de pompe Bagger. Traseul conductelor cuprinde 2 zone distincte (figura nr. 2.22):

– traseul de la stația Bagger până la gardul centralei: 6 conducte amplasate în canale de beton nevizitabile;

– traseul de la gardul centralei până la depozitul de zgură și cenușă: 6 conducte amplasate pe estacade de beton armat.

Figura nr. 2.22 – Stația de pompe Bagger aferentă grupurilor energetice nr. 1-2-3

Apa utilizată la transportul hidraulic al zgurii și cenușii, după limpezirea în depozitul de zgură și cenușă, se captează prin puțuri și se recirculă prin două fire Bagger de recirculație. (figura nr. 2.23):

Depozitul de zgură și cenușă Mureș nou

Este un depozit nou, situat lângă depozitul vechi Mureș, în amonte și va asigura depozitarea deșeurilor de zgură – cenușă sub formă de șlam dens în raport de 1:1. Urmează să fie dat în exploatare spre sfârșitul anului 2019 după realizarea instalației de desulfurare a gazelor arse de la grupurile energetice nr. 3 și 4.

Figura nr. 2.23. – Sistemul de evacuare a hidroamestecului de apă – zgură – cenușă