Protejarea Patrimoniului Prin Mijloacele Dreptului Penal.furtul Calificat

Drept

Protejarea Patrimoniului Prin Mijloacele Dreptului Penal.furtul Calificat

Byadmin ianuarie 1, 2024

cuprins

CAPITOLUL I CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND INFRACȚIUNILE CONTRA PATRIMONIULUI ……………………………………………………….. 3

SECȚIUNEA I SCURT ISTORIC PRIVIND INFRACȚIUNILE CONTRA PATRIMONIULUI ……………………………………………………………………. 3

SECȚIUNEA II ELEMENTE DE DREPT COMPARAT ………………………… 5

SECȚIUNEA iii TRĂSĂTURI GENERALE ALE INFRACȚIUNILOR CONTRA PATRIMONIULUI …………………………………………………………………………………………… 6

CAPITOLUL II CONSIDERAȚII GENERALE ALE DREPTULUI PENAL PRIVIND INFRACȚIUNEA DE FURT …………………………………………… 11

CAPITOLUL III FURTUL CALIFICAT ……………………………………………………… 16

SECȚIUNEA I DEFINITIE …………………………………………………………………………. 16

SECȚIUNEA II OBIECTUL ……………………………………………………………………….. 17

SECȚIUNEA III SUBIECȚII ………………………………………………………………………. 20

SECȚIUNEA IV LATURA OBIECTIVĂ …………………………………………………….. 21

SECȚIUNEA V LATURA SUBIECTIVĂ …………………………………………………….. 24

SECȚIUNEA VI FORMELE INFRACȚIUNII …………………………………………….. 24

SECȚIUNEA VII SANCȚIONARE ……………………………………………………………… 26

SECȚIUNEA VIII ASPECTE PROCESUALE …………………………………………….. 27

SECȚIUNEA IX

ANALIZA FORMELOR INFRACȚIUNII DE FURT CALIFICAT ……………… 27

CAPITOLUL IV JURISPRUDENȚĂ ………………………………………………………….. 38

CONCLUZII ……………………………………………………………………………………………….. 46

BIBLIOGRAFIE …………………………………………………………………………………………. 47

CAPITOLUL I

CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND INFRACȚIUNILE CONTRA PATRIMONIULUI

SECȚIUNEA I

SCURT ISTORIC PRIVIND INFRACȚIUNILE CONTRA PATRIMONIULUI

Legislațiile penale din cele mai vechi timpuri au incriminat și sancționat sever faptele săvârșite împotriva patrimoniului. Erau aspru pedepsite furtul, tâlhăria și jaful chiar din perioada sclavagistă

Apoi, în perioada feudală aria infracțiunilor care aduc atingere patrimoniului se extinde cuprinzând în sfera sa, treptat, toate infracțiunile din actualul Cod penal de acest gen.

Deși furturile mărunte erau pedepsite cu biciuirea, la al treilea furt se aplică pedeapsa cu moartea (tres furtilius). Cu toate acestea furturile grave erau pedepsite cu moartea de la prima faptă.

Având în vedere frecvența infracțiunilor și gravitatea lor, în acea perioadă, se impuneau pedepse crude, inumane pentru reducerea acestora.

Primele reglementări penale din țara noastră au fost pravilele lui Vasile Lupu și Matei Basarab, Codicele penale ale lui Alexandru Sturza în Moldova și a lui Barbu Știrbei în Muntenia, care conțineau dispoziții cu privire la infracțiunile contra patrimoniului.

În Codul penal român din 1864, copiat în mare parte după Codul penal francez, erau incriminate, în capitolul privitor la "Crime și delicte contra proprietății" numeroase infracțiuni de protejare a patrimoniului, inspirate, din Codul penal prusac (art.306-380).

Ulterior, Codul penal român din 1936 pedepsea furtul în Cartea II, Titlul XIV intitulat "Infracțiuni contra patrimoniului", sistematizat în cinci capitole: Cap.I-Furtul ; Cap.II-Tâlhăria și pirateria; Cap.III-Delicte contra patrimoniului prin nesocotirea încrederii; Cap.IV-Strămutarea de proprietăți ;Cap.V-Jocul de noroc, loteria și specula contra economiei publice.

În timpul celor două coduri penale menționate mai sus, au existat și anumite infracțiuni împotriva patrimoniului prevăzute în legi speciale, ca de exemplu, în Codul Justiției Militare, în Codul Comercial, în Codul Silvic, în Codul Marinei Comerciale și altele.

În perioada anilor 1944-1989, au avut loc schimbări importante legislative, fiind adoptat Decretul nr.192 din 1950 care cuprindea definiția noțiunii de "obștesc" și implicit și aceea de "avut obștesc". Atunci a fost introdus în Titlul XIV al Codului penal din 1936, un nou capitol cu denumirea "Unele infracțiuni contra avutului obștesc", capitol modificat ulterior mai ales în privința agravării pedepselor.

În Codul penal din 1936 a apărut prima dată noțiunea protejării patrimoniului, care era considerat "particular"sau "obștesc".

În Codul penal de la 1969 infracțiunile contra patrimoniului, după ce anterior erau reglementate în două titluri distincte (infracțiuni contra avutului personal sau particular și infracțiuni contra avutului obștesc), au fost comasate într-un titlu unic: „Infracțiuni contra patrimoniului”.

În Noul Cod penal, infracțiunile contra patrimoniului sunt reglementate în cinci capitole, în funcție de situația bunurilor ca entități patrimoniale și de natura acțiunilor ilicite.

SECȚIUNEA II

ELEMENTE DE DREPT COMPARAT

Toate sistemele de drept moderne reglementează infracțiunile care aduc atingere proprietății, datorită importanței relațiilor patrimoniale petru societate în ansamblu cât și pentru stimularea interesului la progresul acesteia.

Clasificarea infracțiunilor contra patrimoniului în mai multe categorii este prevăzută și în codurile penale ale unor țări din Uniunea Europeană, adoptate recent, precum Codul penal francez sau Codul penal spaniol, sau mai vechi, precum Codul penal italian, Codul penal german etc.

Astfel, noul Cod francez a intrat în vigoare la 1 septembrie 1994. În acest cod, cartea a III-a este consacrată "Crimelor și delictelor contra bunurilor". Titlul I din această carte cuprinde incriminările referitoare la furt (care se pedespește în formă simplă cu închisoare până la 3 ani, iar în forma agravată cu închisoare până la 10, 15, 20 de ani sau chiar închisoare pe viață, în funcție de consecințele produse prin infracțiune).

Codul penal spaniol, în vigoare din 1973, reglementează în Titlul XIII delicte contra proprietății. Aici găsim incriminat furtul sub forma sustragerii prin violență și amenințare (art.500-506), furtul fără violență și amenințare (art.514), aceste incriminări având fiecare o formă simplă și una agravată .

Codul penal german, în vigoare din 1871, reglementează în capitole diferite infracțiunile contra proprietății. Astfel, în capitolul al XIX-lea este incriminat furtul simplu (pedepsit cu închisoare de până la 5 ani), furtul savârșit în formă agravată (cu pedeapsa închisorii de până la 10 ani), furtul savârșit cu arme ori în bandă, furtul atenuat când este comis de o rudă ori de cel care locuieste cu victima , folosirea ilicită a unui autovehicul, sustragerea de energie electrică. În capitolul XXX sunt incriminate infracțiunile de furt cu violență, șantaj și șantaj cu violență.

În Codul penal italian, în vigoare din 1930, infracțiunile contra patrimoniului sunt incriminate în Titlul XIII. Aici sunt prevăzute infracțiunile contra patrimoniului săvârșite cu violență asupra bunurilor și persoanei (furtul simplu și agravat, răpirea) dar și infracțiunile contra patrimoniului săvârșite prin fraudă (înșelăciune, camătă, tăinuire).

În Codul penal portughez, în vigoare din 1982, infracțiunile contra patrimoniului sunt reglementate în Titlul IV, numit "Crime contra proprietății". Aici sunt incriminate infracțiunile de furt simplu, furtul calificat, furt între membrii familiei, furt din necesitate, înșelăciune, etc.

În Codul penal american, în vigoare din 1985, infracțiunile contra proprietății sunt reglementate în art.220 și următoarele, cu următoarele infracțiuni: furtul simplu, primirea de lucruri furate , furtul de servicii, folosirea neautorizată a unui vehicul, pătrunderea abuzivă într-o locuință în scopuri criminale etc.

SECTIUNEA III TRĂSĂTURILE GENERALE ALE INFRACȚIUNILOR CONTRA PATRIMONIULUI

3.1. OBIECTUL

OBIECTUL JURIDIC

Obiectul juridic al infracțiunilor contra patrimoniului este reprezentat de relațiile sociale care privesc ocrotirea patrimoniului.

Unele infracțiuni precum tâlhăria și pirateria au un obiect juridic complex fiind compus în principal din relațiile sociale privind ocrotirea patrimoniului iar în secundar din relațiile sociale privind viața, sănătatea, integritatea corporală și libertatea persoanei.

Obiectul material este constituit din bunurile asupra cărora a fost comisă infracțiunea.

La toate infracțiunile contra patrimoniului aceste bunuri sunt mobile, singurele care pot avea ca obiect material un bun imobil sunt distrugerea și tulburarea de posesie.

3.2. SUBIECȚII

Subiectul activ poate fi orice persoană, excepție făcând infracțiunile la care legea prevede o calitate specială a acestuia (de exemplu administrator judiciar la infracțiunea de gestiune frauduloasă).

Infracțiunile contra patrimoniului pot fi comise în participație penală sub forma coautoratului, instigării sau complicității, fiind posibilă și participația improprie.

În cazul anumitor infracțiuni coautoratul necesită o anumită calitate pentru toți autorii (la gestiunea frauduloasă aceștia având obligația comună de administrare sau conservare a bunurilor iar la abuzul de încredere bunul a fost încredințat în grija lor comună).

Subiectul pasiv poate fi orice persoană fizică sau juridică și chiar statul dacă bunurile care au făcut obiectul infracțiunii sunt proprietate publică. La unele infracțiuni putem avea un subiect pasiv principal și unul secundar, de exemplu în cazul infracțiunilor de tâlhărie și piraterie.

Nu avem condiții speciale de loc și timp la aceste infracțiuni dar acestea pot fi circumstanțe agravante.

3.3. Latura obiectivă

Elementul material – majoritatea infracțiunilor contra patrimoniului pot fi comise prin acțiuni, cu excepția însușirii bunului găsit, care se comite printr-o inacțiune, respectiv nepredarea bunului găsit.

În doctrină s-a stabilit că infracțiunile contra patrimoniului pot fi grupate în trei mari categorii, în funcție de elementul lor material:

fapte de sustragere (furt, tâlhărie, piraterie)

fapte realizate prin fraudă (abuz de încredere, gestiune frauduloasă, înșelăciune, delapidare și însușirea bunului găsit sau ajuns din eroare la făptuitor) și

fapte de samavolnicie (distrugere, tulburare de posesie).

Urmarea socialmente periculoasă este paguba produsă patrimoniului unei persoane fizice sau juridice putând fi afectate și viața, integritatea corporală sau libertatea persoanei vătămate în cazul tâlhăriei sau pirateriei.

Legătura de cauzalitate dintre elemental material și urmarea imediată rezultă din materialitatea faptei iar la unele infracțiuni aceasta trebuie dovedită prin probe.

3.4. Latura subiectivă la aceste infracțiuni este intenția directă sau indirectă, calificată prin scop în anumite situații sau praeterintenția în cazul tâlhăriei sau pirateriei, singura excepție fiind distrugerea din culpă, unde latura subiectivă este culpa.

3.5. Forme. Modalități. Sancțiuni

Forme

Săvârșirea infracțiunilor contra patrimoniului poate îmbrăca toate formele, respectiv actele pregătitoare, tentativa și infracțiunea consumată.

Actele pregătiroare la aceste infracțiuni nu sunt incriminate de legea penală.

Conform prevederilor art. 232, 237, 248 și 252 Cod penal, tentativa se pedepsește.

Modalități

Infracțiuniile contra patrimoniului cunosc numeroase modalități normative și o diversitate de modalități faptice.

Sancțiuni

Pedeapsa în cazul acestor infracțiuni este închisoarea sau alternative închisoarea sau amenda, la care se adaugă în unele cazuri și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi.

Dacă sunt îndepinite condițiile art. 112 Cod penal poate fi luată și măsura de siguranță a confiscării speciale.

CAPITOLUL II

CONSIDERAȚII GENERALE ALE DREPTULUI PENAL PRIVIND INFRACȚIUNEA DE FURT

Rolul dreptului penal în protejarea proprietății

Legislația penală prevede pedepsele aplicate făptuitorilor și măsurile luate în cazul comiterii erie)

fapte realizate prin fraudă (abuz de încredere, gestiune frauduloasă, înșelăciune, delapidare și însușirea bunului găsit sau ajuns din eroare la făptuitor) și

fapte de samavolnicie (distrugere, tulburare de posesie).

Urmarea socialmente periculoasă este paguba produsă patrimoniului unei persoane fizice sau juridice putând fi afectate și viața, integritatea corporală sau libertatea persoanei vătămate în cazul tâlhăriei sau pirateriei.

Legătura de cauzalitate dintre elemental material și urmarea imediată rezultă din materialitatea faptei iar la unele infracțiuni aceasta trebuie dovedită prin probe.

3.4. Latura subiectivă la aceste infracțiuni este intenția directă sau indirectă, calificată prin scop în anumite situații sau praeterintenția în cazul tâlhăriei sau pirateriei, singura excepție fiind distrugerea din culpă, unde latura subiectivă este culpa.

3.5. Forme. Modalități. Sancțiuni

Forme

Săvârșirea infracțiunilor contra patrimoniului poate îmbrăca toate formele, respectiv actele pregătitoare, tentativa și infracțiunea consumată.

Actele pregătiroare la aceste infracțiuni nu sunt incriminate de legea penală.

Conform prevederilor art. 232, 237, 248 și 252 Cod penal, tentativa se pedepsește.

Modalități

Infracțiuniile contra patrimoniului cunosc numeroase modalități normative și o diversitate de modalități faptice.

Sancțiuni

Pedeapsa în cazul acestor infracțiuni este închisoarea sau alternative închisoarea sau amenda, la care se adaugă în unele cazuri și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi.

Dacă sunt îndepinite condițiile art. 112 Cod penal poate fi luată și măsura de siguranță a confiscării speciale.

CAPITOLUL II

CONSIDERAȚII GENERALE ALE DREPTULUI PENAL PRIVIND INFRACȚIUNEA DE FURT

Rolul dreptului penal în protejarea proprietății

Legislația penală prevede pedepsele aplicate făptuitorilor și măsurile luate în cazul comiterii infracțiunilor însă doar după constatarea lor de către organelle judiciare.

Libertatea economică asigură proprietarului dreptul de a decide cu privire la bunurile sale, exercitându-și astfel în totalitate atributele dreptului de proprietate.

Conform naturii subiective, proprietatea aparține indivizilor, grupurilor cu interese comune și statului, în calitatea sa de producător și consumator și nu ca factor politic, de putere.

În decursul timpului, proprietatea a existat, există și se va dezvolta sub forma proprietății privat-particulare și a celei de stat, publice.

Prin patrimoniu înțelegem o sumă de drepturi și obligații privind bunuri care pot fi evaluate economic. Astfel, noțiunea de patrimoniu este mai amplă decât cea de proprietate, întrucât include orice situație, chiar dacă prezintă doar o aparență de drept.

Dacă, din punctul de vedere al dreptului civil, prin patrimoniu înțelegem totalitatea drepturilor și obligațiilor pe care le are o persoană și care au o valoare economică sau, altfel spus, totalitatea drepturilor și datoriilor actuale și viitoare ale unei persoane, din punctul de vedere al dreptului penal, prin patrimoniu înțelegem bunurile private nu ca o universalitate, ci în individualitatea lor, susceptibile să fie apropriate de făptuitor prin mijloace ilegale sau de a fi distruse, deteriorate, tăinuite, gestionate fraudulos etc.

În ceea ce privește infracțiunile contra patrimoniului, victima nu este ținută să-și dovedească dreptul de proprietate asupra bunului sustras, însușit sau distrus, ori alt drept asupra acestui bun, legislația penală insistând asupra faptei ilicite și nu asupra poziției juridice a victimei. Din acest motiv, în unele situații este pedepsit însuși proprietarul când, prin acțiunea sa modifică starea de fapt a unui bun al său, dăunând astfel interesele legitime ale altei persoane.

În ceea ce privește categoria claselor exploatate, legislațiile penale nu au incriminat faptele prin care minoritatea exploatatoare sustrage munca, reprezentând dealtfel singura avere a celor exploatați. Astfel, activitățile infracționale contra patrimoniului spoliatorilor s-au grupat în jurul asociațiilor organizate în bande, purtând diferite denumiri de-a lungul timpului.

În Noul Cod penal, pedeapsa pentru infracțiunea de furt este mai mică comparativ cu cea prevăzută în Codul penal anterior (maximul special fiind redus cu 9 ani) și s-a introdus pedeapsa altrenativă a amenzii penale.

Această reducere a pedepsei de către legiuitor a avut în vedere următoarele aspecte:

necesitatea reflectării în limitele pedepsei a ierarhiei valorilor sociale ocrotite, combaterea eficientă a infracțiunilor nefiind realizată prin pedepse exaggerate ci prin pedepse proporționale cu gravitatea infracțiunilor;

necesitatea armonizării părții special a codului penal cu partea generală, având în vedere faptul că unele forme agravante ale infracțiunii erau prevăzute și ca circumstanțe agravante în partea generală;

pedepsele aplicate concret de instanțe pentru aceste infracțiuni;

necesitatea revenirii la tradiția codurilor penale anterioare (Codulpenal din 1864, Codul penal din 1936 și cel din 1968).

Aspectele legislative de protecția a domiciliului

Infracțiunile care aduc atingere proprietății publice sau particulare au ca obiectiv juridic comun totalitatea relațiilor patrimoniale referitoare la existența și integritatea lor.

Din cele mai vechi timpuri, locuința a fost privită de către oameni ca un refugiu, pătrunderea fără drept prin violență într-o locuință fiind pedepsită cu asprime de lege.

Locuința unei persoane a purtat, în diferite sisteme de drept, diferite denumiri, respectiv ”fortăreața unei persoane” în legislația britanică sau ”un loc inviolabil” în sistemul de drept francez.

Importanța locuinței unei persoane și a protejării acesteia a fost subliniată și de organizațiile internaționale care au adoptat mai multe acte în acest sens.

Astfel inviolabilitatea domiciliului era adoptată de Declarația Universală a Drepturilor Omului sub egida Organizației Națiunilor Unite, fiind prevăzută și în Pactul privind drepturile civile și politice.

Ulterior Comunitatea Europeană a adoptat Convenția europeană a drepturilor omului unde este consacrat dreptul persoanei de a avea un domiciliu, respectiv un loc pentru desfășurarea vieții personale.

Legislația română corespunde în cea mai mare parte exigențelor Convenției, prevăzând inviolabilitatea domiciliului ca un drept fundamental al ființei umane, fiind, alături de celelalte drepturi și libertăți fundamentale ale omului, valori supreme și garantate ale societății.

Conform dreptului constituțional, prin inviolabilitatea domiciliului se înțelege interdicția pătrunderii în domiciliul sau reședința unei persoane, impusă de necesitatea apărării ordinii de drept și realizării justiției.

Excepțiile privind inviolabilitatea domiciliului au fost organizate în 2 categorii conform Constituției României:

a) pătrunderea în locuință a persoanelor învestite cu exercițiul autorității publice, respectiv:

– executarea unui mandat de arestare;

– executarea unei măsuri asiguratorii asupra bunurilor;

– executarea unei hotărâri judecătorești;

b) pătrunderea oricăror persoane particulare sau oficiale determinate de o stare de necesitate, în următoarele situații:

– pentru înlăturarea unei primejdii privind viața, integritatea fizică sau bunurile unei persoane;

– pentru apărarea siguranței naționale sau a ordinii publice;

– pentru prevenirea răspândirii unei epidemii.

Aceste situații reprezintă limitări legale ale dreptului la inviolabilitatea domiciliului și absolvă de răspundere penală agenții publici ori persoanele particulare care pătrund împotriva voinței subiectului pasiv, dar cu respectarea dispozițiilor legale în domiciliul acestuia.

Cu toate acestea legislația penală prevede că perchezițiile efectuate în timpul nopții sunt interzise, cu excepția delictului flagrant.

CAPITOLUL III

FURTUL CALIFICAT

SECȚIUNEA I DEFINIȚIE

Infracțiunea de furt constă în fapta oricărei persoane care, fără drept, ia un bun mobil din posesia sau detenția altei persoane, pentru a-l trece în propria sa stăpânire.

Conform prevederilor art. 228 Cod penal, “luarea unui bun mobil din posesia sau detenția altuia, fără consimțământul acestuia, în scopul de a și-l însuși pe nedrept, se pedepsește”.

Definiția legală a infracțiunii de furt a rămas neschimbată față de vechiul Cod penal, unde era prevăzută în art. 208.

Totodată, în alin.2 al aceluiași art. se prevede că fapta constituie furt și dacă bunul aparține în întregime sau în parte făptuitorului, dar în momentul săvârșirii se găsea în posesia sau detenția legitimă a altei persoane. Sunt incluse în categoria bunurilor mobile înscrisurile, energia electrică și orice alt fel de energie cu valoare economică (art. 228 alin.3 Cod penal).

Conform art. 230 Cod penal, constituie furt în scop de folosință luarea unui vehicul cu scopul de a-l folosi pe nedrept și folosirea fără drept a unui terminal de comunicații al altuia sau folosirea unui terminal de comunicații racordat fără drept la o rețea, dacă s-a produs o pagubă.

Având în vedere discuțiile din practică privind încadrarea juridică a faptei prin care o persoană se racordează ilegal la rețeaua electrică publică sau a altei persoane, legiuitorul a menționat expres în noul Cod penal că energia electrică poate constitui obiect matreial al infracțiunii.

Alt element de noutate în noul Cod penal îl reprezintă faptul că furtul de folosință beneficiază de o reglementare distinctă, fiind pedepsit mai blând comparativ cu furtul în scop de însușire a bunului pe nedrept.

Furtul calificat reprezintă o variantă a infracțiunii de furt, considerată de geliuitor ca având un grad de pericol social mai ridicat. Furtul calificat este caracterizat prin anumite împrejurări în care este săvârșit și care constituie elemente circumstanțiale de agravare a faptei. Aceste elemente circumstanțiale nu fac parte din elementele esențiale ale furtului, fiind însă valorificate de legiuitor astfel încât comiterea furtului în una sau mai multe din aceste circumstanțe va atrage încadrarea juridică a faptei conform dispozițiilor art. 229 Cod penal.

SECȚIUNEA II OBIECTUL

Obiectul juridic generic îl reprezintă relațiile sociale a căror formare și normală desfășurare și dezvoltare sunt asigurate prin apărarea patrimoniului.

Noțiunea de patrimoniu include bunurile corporale și incorporale, bunurile consumptibile ori fungibile, mobile sau imobile, principale ori accesorii, respectiv tot ce reprezintă aptitudini, puteri, facultăți ale subiectului cu valoare economică, privite din punct de vedere al raporturilor care se nasc din exercițiul acestor aptitudini, facultăți, puteri.

Obiectul juridic special este format din relațiile sociale de ordin patrimonial a căror existență, evoluție și desfășurare este condiționată de păstrarea situației fizice a bunurilor mobile și de împiedicare a luării pe nedrept a acestora din patrimoniul privat sau public.

Aici observăm că legiuitorul a folosit noțiunile de posesie sau detenție, atribute exterioare ale dreptului de proprietate. Astfel, pentru existența infracțiunii se consideră că este suficientă aparența legitimității prin ținerea în mână a bunului de către victimă, de la care făptuitorul încearcă să-l ia, fără consimțământul acesteia, având intenția de a și-l însuși pe nedrept.

În jurisprudență s-a decis că nu există îndoieli în ceea ce privește apărarea posesiei legitime inclusiv împotriva proprietarului bunului, care va fi tras la răspundere penală pentru comiterea infracțiunii de furt dacă ia acel bun în condițiile art. 228 alin. 1 Cod penal din posesia sau detenția legitimă a altei persoane. Cu toate acestea nu se va reține infracțiunea de furt dacă proprietarul ia bunul respectiv din posesia sau detenția hoțului, fiind evident în acest caz că detenția sau posesia nu sunt legitime.

Obiectul material îl reprezintă bunul mobil, de o anumită valoare, care se află în posesia sau detenția legală a persoanelor vătămate.

Bunul care face biectul furtului trebuie să aibă o valoare pentru el care îl deține și nu o valoare în general. Astfel, pot fi incluse aici și bunurile care au o valoare sentimentală (o scrisoare primită de persoana vătămată) sau o valoare specială, precum colecțiile de timbre, relicvele istorice etc.

Prin bun mobil înțelegem bunul care poate fi deplasat, transportat, transferat dintr-un loc în altul, conform dreptului civil.

Pot face obiectul infracțiunii de furt calificat bunurile mobile animate (animale, păsări etc.) sau neanimate (bunuri corporale, bani etc.).

Bunurile abandonate sau fără stăpân nu pot fi obiect material al infracțiuni de furt calificat.

Bunurile imobile nu pot constitui obiectul material al acestei infracțiuni însă părți ale acestor bunuri, devenite mobile prin detașare pot, respectiv cărămizi, ferestre, uși, plăci de faianță, calorifere, iarba cosită, arbori tăiați, fructe culese, recolta etc.

Conform alin.3 al art. 228 Cod penal, se consideră bunuri și înscrisurile precum și energia electrică și orice alt fel de energie care are valoare economică, precum energia termică sau hidraulică. În categoria înscrisurilor putem introduce și actele scrise cu o valoare materială independentă precum manuscrisele, jurnalele, memoriile, corespondența precum și actele care servesc la dovedirea unor raporturi juridice.

SECȚIUNEA III SUBIECȚII

Subiect activ poate fi orice persoană care răspunde penal, fără a fi necesară îndeplinirea vreunei condiții speciale.

De obicei subiectul activ nu are niciun drept asupra bunului însă putem întâlni situația în care acesta are în tot sau în parte un drept de proprietate asupra acestui bun. Astfel, conform prevederilor alin. 2 al art 228 Cod penal, bunul sustras poate aparține în întregime sau în parte făptuitorului dar în momentul comiterii faptei se găsea în posesia su detenția legitimă a altei persoane.

În jurisprudență a fost reținută infracțiunea de furt fapta persoanei care a sustras oile sale din oborul comunal, unde au fost aduse deoarece au fost găsite păscând pe terenul unei unități agricole care, conform legii, urma să fie despăgubită.

Dacă însă subiectul activ are calitatea de membru de familie cu persoana vătămată, minor care fură de la tutorele său sau locuiește împreună cu persoana vătămată ori este găzduit de acesta, infracțiunea se va pedepsi doar la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, confrom prevederilor art. 231 Cod penal.

Participația penală este posibilă sub toate formele sale.

Subiectul pasiv poate fi orice persoană fizică sau juridică, condiția fiind ca aceasta să aibă bunul sustras în posesie sau detenție. Deși atât posesia cât și detenția presupun o stăpânire de fapt asupra bunului, dieferența dintre posesor și detentor este că primul stăpânește bunul ca și cum i-ar aparține iar ultimul îl deține pentru altul sau în numele altuia.

Putem întâlni și pluralitatea de subiecți pasivi atunci când bunul sustras aparține mai multor persoane. În acest caz persoana din posesia sau detenția căreia bunul a fost sustras este subiect pasiv direct iar celelalte persoane vor fi subiecți pasivi indirecți.

Dacă însă făptuitorul sustrage mai multe bunuri dintr-un depozit iar aceste bunuri aparțin unor persoane diferite, va fi reținută o singură infracțiune și nu un concurs de infracțiuni.

SECȚIUNEA IV LATURA OBIECTIVĂ

Latura obiectivă a infracțiunii de furt calificat este formată din elementul material, reprezentat de obicei printr-o acțiune, urmarea imediată și raportul de cauzalitate.

Elementul material al infracțunii de furt calificat este prezentat în alin.1 al art. 228 Cod penal și constă în luarea unui bun mobil din posesia sau detenția altuia.

Această “luare” este realizată prin deposedare, când se înlătură situația de fapt care permite posesorului sau deținătorului să dispună de bunul sustras și prin apropriere, când se realizează o nouă situație de fapt, bunul fiind acum în stăpânirea făptuitorului. Astfel este modificată situația patrimonială existentă anterior comiterii faptei.

Elementul material poate consta într-o acțiune, în cele mai multe cazuri, sau într-o inacțiune.

Atunci când constă într-o acțiune, luarea bunului sustras poate fi realizată prin orice mijloace, respectiv apucare, dosire, înhățare, deviere, consumare, ascundere, prin folosirea unor animale dresate sau cu propria mână, prin racordări la sursele de energii etc.

Atunci când constă într-o inacțiune, făptuitorul predă, conform unor obligații legale sau contractuale, o masă de bunuri însă omite intenționat să predea uneele bunuri, reținându-le pentru el.

Elementul material are mai multe cerințe esențiale:

bunul să fie mobil;

bunul să se afle în posesia sau detenția altei persoane. În practica judiciară s-a stabilit că a comis infracțiunea de furt cel care își însușește un bun încredințat de persoana vătămată pe peronul gării, pentru pază.

bunul să fie luat fără consimțământul posesorului sau deținătorului. Dacă fapta a fost comisă cu încuviințarea celui deposedat (expresă sau tacită), nu mai reprezintă infracțiune. Pentru a legitima luarea bunului consimțământul trebuie dat înaintea sau în timpul comiterii faptei, să nu fie obținut prin amenințare su violență și trebuie să fie dat de o persoană capabilă. Dacă acest consimțământ este dat după comiterea faptei, nu mai este eficient deoarece infracțiunea este consumată.

luarea bunului să aibă loc în scopul însușirii pe nedrept. Condiția scopului caracterizează astfel elementul material și nu latura subiectivă, întrucât bunul este luat în vederea însușirii.

Urmarea imediată este reprezentată de schimbarea stării de fapt a bunului, ocazie cu care persoana vătămată nu mai are posibilitatea folosirii bunului pe care-l avea în posesie sau detenție și care a trceut în posesia nelegitimă a făptuitorului.

În situația furturilor din magazine, se consideră că urmarea imediată are loc în momentul luării bunului respectiv de pe raftul magazinului și ascunderii sau consumării lui în magazin, întrucât făptuitorul a început să efectueze acte materiale asupra acestui bun, ca și cum i-ar aparține, rezultând astfel intenția de însușire.

Chiar dacă are loc o restituire sau o despăgubire după comiterea faptei nu este înlăturată în acest mod existența urmării imediate.

Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă din însăți materialitatea faptei – ex re.

Conform literaturii de specialitate, legătura de cauzalitate dintre urmarea imediată și acțiunea de sustragere este firească, dovedirea ei rezultând din dovedirea acțiunii de luare și din producerea urmării imediate.

SECȚIUNEA V LATURA SUBIECTIVĂ

Forma de vinovăție este intenția, de cele mai multe ori directă, întrucât făptuitorul prevede și urmărește rezultatul faptei sale. Uneori elementul subiectiv presupune intenția indirectă, de exemplu când făptuitorul sustrage un bun care conține un alt bun despre care acesta nu știe, situație acceptată de făptuitor și pe care ar fi putut să o prevadă.

Intenția trebuie să aibă ca scop însușirea pe nedrept a bunului de către făptuitor.

Dacă bunul nu a fost sustras în scopul însușirii pe nedrept ci în glumă sau în situația în care un colocatar ia un vas din bucătăria comună, îl folosește după care îl pune la loc, nu se reține infracțiunea de furt.

SECȚIUNEA VI FORMELE INFRACȚIUNII

Tentativa la infracțiunea de furt calificat se pedepsește, conform prevederilor art. 232 Cod penal.

La infracțiunea de furt nu putem întâlni tentativa perfectă, datorită particularității acțiunii de luare, ci doar tentativa întreruptă sau tentativa relativ improprie, în situația în care obiectul lipsea de la locul unde făptuitorul știa că se află.

Actele de pregătire nu sunt incriminate de legea penală dar pot fi uneori asimilate tentativei, ca de exemplu atunci când făptuitorul efectuează săpături pe terenul din zona conductei de transport al țițeiului, benzinei, motorinei sau altor produse petroliere sau gaze naturale sau când acesta deține, în aceste zone sau în apropierea depozitelor sau cisternelor, dispozitive sau instalații de prindere sau perforare.

Infracțiunea de furt calificat se consumă atunci când bunul sustras este scos din posesia sau detenția persoanei vătămate trecând în stăpânirea de fapt a făptuitorului.

Pentru stabilirea momentului consumării infracțiunii, în doctrină au fost propuse mai multe teorii:

teoria aprehensiunii (atunci când s-a pus mâna pe bun);

teoria amoțiunii (atunci când bunul a fost deplasat din locul în care se află);

teoria ilațiunii (atunci când bunul a fost ascuns sau dus în altă parte) și

teoria apropriațiunii (atunci când bunul a trecut efectiv în stăpânirea de fapt a făptuitorului, indiferent cât a durat acest lucru).

Infracțiunea de furt calificat poate îmbrăca uneori forma infracțiunii continue, precum în cazul sustragerii de energie electrică sau a unei activități continuate, precum în cazul sustragerii unor bunuri din diferite autovehicule sau locuințe, în executarea aceleiași rezoluții infracționale. În aceste situații momentul epuizării infracțiunii coincide cu momentul încetării actelor ilicite de sustragere.

SECȚIUNEA VII SANCȚIONARE

Pedeapsa prevăzută de lege pentru comiterea infracțiunii de furt calificat diferă în funcție de forma agravanta a acesteia.

Pentru infracțiunea prevăzută de alin.1 al art. 229 Cod penal, respectiv furtul săvârșit într-un mijloc de transport în comun, în timpul nopții, de o persoană mascată, deghizată sau travestită, prin efracție, escaladare sau prin folosirea fără drept a unei chei adevărate sau mincinoase ori prin scoaterea din funcțiune a sistemului de alarmă sau supraveghere, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.

Pentru infracțiunea prevăzută de alin.2 al art. 229 Cod penal, respectiv furtul săvârșit asupra unui bun care face parte din patrimoniul cultural, prin violare de domiciliu sau sedu profesional sau de o persoană având asupra sa o armă, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 2 la 7 ani.

Pentru infracțiunea prevăzută de alin.3 al art. 229 Cod penal, respectiv furtul care are ca obiect țiței, gazolină, condensat, etan lichid, benzină, motorină, alte produse petroliere sau gaze naturale din conducte, depozite, cisterne ori vagoane-cisternă, componente ale sistemelor de irigații, componente ale rețelelor electrice, un dispozitiv ori un mijloc de semnalizare, alarmare ori alertare în caz de incendiu sau alte situații de urgență public, un mijloc de transport sau orice alt mijloc de intervenție la incendiu, la accidente de cale ferată, rutiere, navale sau aeriene ori în caz de dezastru, instalații de siguranță și dirijare a traficului feroviar, rutier, naval, aerian și componente ale acestora, precum și componente ale mijloacelor de transport aferente, bunuri prin însușirea cărora se pune în pericol siguranța traficului și a persoanelor pe drumurile publice, cabluri, linii, echipamente și instalații de telecomunicații, radiocomunicații, precum și componente de comunicații, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 3 la 10 ani.

SECȚIUNEA VIII ASPECTE PROCESUALE

În cazul infracțiunilor prevăzute de alin. 1 al art. 229 Cod penal (furtul săvârșit într-un mijloc de transport în comun, în timpul nopții, de o persoană mascată, deghizată sau travestită, prin efracție, escaladare sau prin folosirea fără drept a unei chei adevărate sau mincinoase ori prin scoaterea din funcțiune a sistemului de alarmă sau supraveghere) și alin. 2, lit. b și c al art. 229 (furtul săvârșit prin violare de domiciliu sau sediu profesional și de o persoană având asupra sa o armă), împăcarea înlătură răspunderea penală.

Competența de soluționare a cauzei în primă instanță revine judecătoriei.

SECȚIUNEA IX ANALIZA FORMELOR INFRACȚIUNII DE FURT CALIFICAT

Furtul săvârșit într-un mijloc de transport în comun

Legiuitorul a prevăzut această modalitate agravantă deoarece, având în vedere aglomerația din mijloacele de transport în comun, starea de oboseală a călătorilor, imposibilitatea de supraveghere a bagajelor, infractorii pot profita și sustrage diferite bunuri.

Este considerat mijloc de transport în comun mijlocul care servește la transportul de persoane și care este anume destinat sau are posibilitatea reală de a transporta deodată mai multe persoane (autobuze, troleibuze, tramvaie, trenuri, vapoare, avioane etc.).

Se va reține această agravantă dacă făptuitorul sustrage un bun de la o persoană aflată în mjlocul de transport, chiar dacă în acesta se aflau doar cei doi și șoferul și indiferent de faptul că mijlocul de transport se află în mers sau staționează. În schimb, dacă, în momentul comiterii faptei, mijlocul de transport în comun se află staționat în garaj sau depou această agravantă nu va mai fi reținută.

În cazul furturilor comise în taxiuri, părerile sunt împărțite. În literatura juridică s-a precizat că taxiul, trasportând de regulă un număr redus de pasageri, între care se stabilesc relații de încredere, nu este un mijloc de transport în comun și nu oferă, precum un autobuz aglomerat, condițiile favorabile comiterii furtului.

Pe de altă parte, poate fi considerat mijloc de transport în comun și acela care este folosit pentru a transporta mai multe persoane deodată, deși nu are această destinație (precum remorca unui tractor). Totodată, având în vedere rutele și orarele fixe ale mijloacelor de transport în comun și prețul mare al taxiurilor, sau lipsa acestora, tot mai multe persoane aleg să fie transportate în comun de același taxi, deși nu se cunosc. În această situație, având în vedere înghesuiala creată în taxi, se creează condiții propice comiterii infracțiunilor de furt și îndepărtare de la locul faptei.

Furtul săvârșit în timpul nopții

Noaptea reprezintă un moment propice săvârșirii de infracțiuni datorită vizibiității precare și faptului că, în general, oamenii se retrag pentru odihnă, ceea ce reduce semnificativ numărul de potențiali martori sau posibilitatea de a fi surprins de persoana vătămată.

Prin noapte înțelegem intervalul de timp de când s-a instalat întunericul și până când lumina a luat locul întunericului. Acest interval de timp diferă în raport de perioada calendaristică, anotimp, condițiile atmosferice, poziția topografică etc. Amurgul nu este noapte deoarece nu s-a instalat încă întunericul dar zorile de zi fac parte din noapte, întrucât lumina nu a luat locul întunericului.

Această agravantă va fi reținută dacă făptuitorul sustrage în timpul nopții dar într-o parcare luminată bunuri din autoturisme, chiar dacă vizibilitatea în aceste condiții este foarte bună sau când făptuitorul avea acces la locul comiterii infracțiunii și fapta a fost comisă în timpul nopții sau când fapta a fost comisă în timp ce făptuitorul lucra în tură de noapte.

În același timp nu se va reține această agravantă atunci când fapta a fost comisă în timpul zilei, dar făptuitorul profită de starea de întuneric de la locul comiterii faptei, respectiv într-o cameră neluminată sau într-un tren, în timpul în care trece printr-un tunel, sau în timpul eclipsei.

Furtul săvârșit de o persoană mascată, deghizată sau travestită

Legiuitorul a introdus această agravantă având în vedere dificultatea de recunoaștere și identificare a făptuitorului și faptului că acesta acționează în acest mod tocmai pentru a nu fi recunoscut, ceea ce-i conferă o stare de spirit superioară, de încredere, procedând în multe cazuri la amenințarea victimelor sau chiar la comiterea de acte de violență.

Prin persoană mascată înțelegem persoana care poartă o mască, total sau parțial, fiind astfel mult mai dificil de recunoscut. Putem exemplifica aici făptuitorul care a transformat un fes într-o cagulă pe care a purtat-o apoi intrând în locuința vecinilor, uitată deschisă, de unde a sustras bani și bijuterii sau făptuitorul care, după ce și-a pus în zona feței o batistă și o pereche de ochelari de soare, a pătruns în curtea persoanei vătămate, sustrăgând mai multe bunuri.

Prin persoană deghizată înțelegem persoana care se îmbracă și se aranjează astfel încât să nu fie recunoscută, purtând barbă su mustață false, purtând perucă etc. Exemplificăm aici făptuitorul care s-a deghizat într-un ospătar și a participat la un dineu, de unde sustrage mai multe obiecte de aur și argint.

Prin persoană travestită înțeegem persoana care se îmbracă și se aranjează astfel încât să lase impresia că este de sex opus, inducând în eroare martorii și persoana vătămată. De exemplu făptuitorul se îmbracă cu o fustă și o basma pentru a comite furtul, lăsând impresia că este de sex feminin.

Furtul comis prin efracție, escaladare sau prin folosirea fără drept a unei chei adevărate ori a unei chei mincinoase

Această agravantă a fost introdusă pentru a sublinia și pedepsi corespunzător furtul comis în aceste împrejurări sau folosind aceste mijloace care dau faptei o periculozitate socială sporită.

Prin efracție înțelegem distrugerea sistemelor de închidere, necesare pentru intrarea fără drept într-o locuință sau sediu profesional, respectiv prin distrugerea, forțarea încuietorilor, ruperea, spargerea, demontarea dispozitivelor de închidere.

Se reține efracție când făptuitorul strică sau forțează lacătul ușii de acces de la o locuință, sparge geamul unei uși după care deschide zăvorul aflat în interior sau sparge peretele și pătrunde apoi în locuință prin gaura produsă și sustrage diferite bunuri.

Atunci când efracția privește ușa de acces într-o locuință, în doctrină s-a apreciat că pătrunderea fără drept nu reprezintă infracțiunea de violare de domiciliu fiind absorbită în infracțiunea de furt calificat.

În jurisprudență nu s-a reținut această agravantă dacă făptuitorul a scos un belciug de care era prins lacătul, belciug care era pus de formă, facilitând astfel deschiderea ușii de acces și pătrunderea într-o locuință, de unde a sustras mai multe bunuri.

În schimb nu se reține această agravantă dacă făptuitorul distruge din culpă sistemul de închidere al unei locuințe iar după câteva zile pătrunde în aceasta și sustrage mai multe bunuri. În acest caz se rețin infracțiunile de violare de domiciliu și furt.

Prin escaladare înțelegem ocolirea sau depășirea unui obstacol care se situează între făptuitor și bunul sustras, respectiv săparea unui șanț sub gardul unei locuințe, trecerea peste un gard, cățărarea pe un zid pentru a pătrunde în locuința vizată prin balcon etc.

Efracția și escaladarea trebuie realizate pentru a sustrage bunul vizat și nu pentru a părăsi locuința de unde s-a sustras bunul.

Cheia adevărată este cheia reală, folosită legitim de către persoana îndreptățită a deschide locuința dar care ajunge în mâna faptuitorului prin diferite împrejurări, care o folosește fără drept pentru a pătrunde în locuința respectivă și a sustrage diferite bunuri.

Cheia mincinoasă este o copie, o cheie falsă, contrafăcută, o cheie universală, un șperaclu sau orice alt instrument folosit pentru deschiderea mecanismului de acces, fără a-l deteriora.

Furtul săvârșit prin scoaterea din funcțiune a sistemului de alarmă ori de supraveghere

Legiuitorul a introdus această agravantă, inexistentă în Codul penal anterior, având în vedere faptul că în prezent tot mai multe proprietăți sunt prevăzute cu sisteme de alarmă sau supraveghere iar infractorii le anulează pentru a pătrunde în locuințe și a comite furturi, fiind chiar un modus operandi modern.

Sistemul de alarmare este ansamblul de echipamente electronice care poate fi compus din central de comandă și semnalizare optică și acustică, detectoare, butoane și pedale de panică, control acces și televiziune cu circuit închis cu posibilitatea înregistrării și stocării imaginilor și datelor.

Pentru reținerea acestei agravante o cerință esențială este ca sistemul de alarmă sau supraveghere să fie funcțional și în funcțiune în momentul comiterii faptei.

Furtul unui bun care face parte din patrimonial cultural

Această agravantă privește natura bunului care face obiectul infracțiunii de furt calificat și care face parte din patrimonial cultural fiind incluse aici, conform legii, bunurile cu valoare deosebită, istorică, artistică sau documentară, precum și bunuri în alcătuirea cărora intră metale și pietre prețioase.

Totodată Codul penal incriminează ca o formă agravantă distrugerea unor asemenea bunuri.

Conform O.G. nr. 43/2000 bunurile de patrimoniu arheologic fac parte integrantă din patrimonial cultural național. Astfel este inclus în această categorie ansamblul bunurilor arheologice, compus din siturile arheologice (de la suprafață, din subteran sau din mediul acvatic), incluzând vestigii arheologice, așezări, necropole, structuri, construcții, bunurile mobile, obiectele sau urmele manifestărilor umane.

În jurisprudență s-a reținut această agravantă atunci când făptuitorul a sustras dintr-o biserică mai multe icoane din secolul al XIV-lea, pe care a încercat să le scoată din țară în scopul valorificării lor sau când a sustras mai multe tablouri cu valoare culturală deosebită din casa unui colecționar.

Furtul săvârșit prin violare de domiciliu sau sediu professional

Legiuitorul a introdus această agravantă, inexistentă în Codul penal anterior, în vederea rezolvării legale a situației în care infracțiunea de furt este comisă prin pătrunderea fără drept într-o locuință particulară sau sediu profesional, fiind date soluții neunitare în practica judiciară.

În acest caz infracțiunea de violare de domiciliu, prevăzută și pedepsită de art. 224 Cod penal este absorbită în infracțiunea de furt calificat.

Nu are relevanță modalitatea de pătrundere în domiciliu sau în sediu profesional, fiind reținută această agravantă indiferent de modalitatea de pătrundere.

Furtul săvârșit de o persoană având asupra sa o armă

Legiuitorul a introdus această agravantă având în vedere pericolul social crescut al faptei atunci când făptuitorul comite infracțiunea având asupra sa o armă, ceea ce-i sporește încrederea în sine, având oricând posibilitatea folosirii armei respective pentru a intimida sau răni persoana vătămată sau alte persoane și a-și mări astfel șansele de reușită în activitatea infracțională. Nu are importanță pentru reținerea acestei agravante dacă făptuitorul folosește sau nu această armă la comiterea faptei.

Dacă făptuitorul folosește arma respectivă pentru amenințări sau provocând moartea unor persoane sau vătămări corporale, se va reține infracțiunea de tâlhărie.

Nu are importanță dacă făptuitorul deține această armă cu scopul comiterii acestei infracțiuni sau cu alt scop.

Noțiunea de armă o găsim în art. 179 alin.1 Cod penal, fiind instrumentele, dispozitivele sau piesele declarate astfel prin dispoziții legale. Conform alin.2 al aceluiași articol “sunt asimilate armelor orice alte obiecte de natură a putea fi folosite ca arme”.

Conform Legii nr. 295/2004 armele pot fi militare, de tir, de vânătoare, de panoplie și ascunse. Prin arme, conform acestei legi, înțelegem orice obiect sau dispozitiv care funcționează determinând aruncarea unuia sau mai multor proiectile, substanțe explozive, aprinse sau luminoase, amestecuri incendiare ori împrăștierea de gaze nocive, iritante sau de neutralizare. Armă de foc reprezintă orice armă care funcționează având la bază forța de expansiune dirijată a gazelor provenite din detonarea unei capse ori prin arderea unei încărcături. Sunt asimilate armelor de foc ansamblurile, subansamblurile și dispozitivele care se pot constitui și pot funcționa ca arme de foc.

S-a reținut această agravantă în jurisprudență atunci când un gardian public, aflat în serviciu și având în dotare un spray paralizant, a săvârșit infracțiunea de furt.

Pentru a se reține această agravantă nu are importanță locul unde ține făptuitorul arma respectivă și nici dacă arma este ascunsă sau la vedere. Esențial este ca arma să se afle asupra făptuitorului.

Dacă făptuitorul deține o armă pentru care are nevoie de un permis legal și nu deține acest permis se va reține un concurs real între infracțiunea de furt calificat și infracțiunea de nerespectare a regimului armelor și munițiilor (art. 342 Cod penal).

Furtul săvârșit în condițiile alin.3 al art. 229 Cod penal

Legiuitorul a pedepsit mai grav furtul având ca obiect material anumite bunuri de utilitate publică, respectiv:

a) țiței, gazolină, condensat, etan lichid, benzină, motorină, alte produse petroliere sau gaze naturale din conducte, depozite, cisterne ori vagoane-cisternă;

Dacă făptuitorul, prin comiterea faptei, avariază conducta, depozitul etc. se va reține în concurs și infracțiunea de distrugere prevăzută de art. 253 Cod penal.
b) componente ale sistemelor de irigații, incluzând conductele, stațiile de pompare, hidranții, stațiiile de punere sub presiune a apei etc.;

c) componente ale rețelelor electrice, incluzând rețelele de transport și distribuție, conductorii, transformatoarele, stâlpii, cabluri electrice, console, component de alimentare cu energie a altor instalații etc.;

d) un dispozitiv ori un sistem de semnalizare, alarmare ori alertare în caz de incendiu sau alte situații de urgență public, incluzând senzorii de detecție a căldurii, dispositive de stropire cu apă, instalații pentru praf inert sau apă, circuitele dintre acestea etc., menționate de Legea nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor și Ordinul M.A.I. nr. 163/2007;

e) un mijloc de transport sau orice alt mijloc de intervenție la incendiu, la accidente de cale ferată, rutiere, navale sau aeriene ori în caz de dezastru;
f) instalații de siguranță și dirijare a traficului feroviar, rutier, naval, aerian și componente ale acestora, precum și componente ale mijloacelor de transport aferente. Conform Legii nr. 285/2005 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea fenomenului infracțional în domeniul transportului pe calea ferată, sunt infracțiuni:

distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuințare a căii ferate, a materialului rulant, precum și a instalațiilor, accesoriilor sau a altor componente ale acestora (art. 5);

sustragerea de componente ale căii ferate, de bunuri din vagoanele care sunt în compunerea unui tren aflat în circulație sau programat pentru circulație (art. 6). Fapta este mai gravă dacă a avut ca urmare o tulburare gravă în activitatea de transport pe calea ferată, sau a produs poluarea mediului înconjurător ori degradarea gravă a solului. De asemenea infracțiunile menționate mai sus sunt mai grave dacă sunt comise de către un angajat al căii ferate sau de către o persoană cu atribuții în siguranța circulației pe calea ferată. Tentativa la infracțiunile menționate mai sus se pedepsește;
g) bunuri prin însușirea cărora se pune în pericol siguranța traficului și a persoanelor pe drumurile publice, incuzând semafoare, indicatoare, balustrade de protecție, capace de canal, lumini fluorescente amplasate în zone und ear putea fi puse în pericol siguranța traficului și a persoanelor;

h) cabluri, linii, echipamente și instalații de telecomunicații, radiocomunicații, precum și componente de comunicații (cerința esențială este ca acestea să fie efectiv integrate într-o rețea sau sistem de comunicații aflat sau nu în funcțiune, la momentul comiterii faptei).

La introducerea acestei agravante legiuitorul a avut în vedere importanța economică sau socială pe care o prezintă aceste bunuri de utilitate publică.

În acest caz modalitățile de comitere pot fi cele menționate anterior, singura diferență fiind că obiectul material este diferit (țiței, gazolină, component ale rețelei electrice etc.).

CAPITOLUL IV

JURISPRUDENȚĂ

Infracțiune de furt calificat prin efracție din domiciliu

Judecătoria Gorj l-a condamnat prin sentința penală nr. 353 din 24 aprilie 2011 pe inculpatul I. C. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsită de art. nr. 192 alin. 2 din vechiul Codul penal cu aplicarea art. 37 lit. a și la 4 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1 lit. g din vechiul Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a. După contopirea pedepselor s-a dispus executarea pedepsei celei mmai grave, respectiv 4 ani închisoare. Cu această ocazie a fost revocat și beneficiul liberării condiționate pentru un rest de 367 zile neexecutate, rezultate dintr-o pedeapsa anterioară de 3 ani și 6 luni de închisoare.

În noaptea de 9/10 iunie 2011, inculpatul I.C., aflându-se sub influența băuturilor alcoolice a intrat pe poarta de acces, asigurată, a persoanei vătămate P.C. și a furat un cal, creând astfel un prejudiciu în valoare de 900 lei.

Instanța de fond a stabilit că s-au comis două infracțiuni, de violare de domiciliu și de furt calificat, constatându-se pericolul social al faptelor, recunoașterea acestora, valoarea prejudiciului și starea de recidivă a inculpatului I.C., care fusese condamnat anterior la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiuni identice.

Apelul inculpatului I.C a fost respins de către Tribunalul Gorj, prin decizia penală nr. 177 din 14 iulie 2011, ca nefondat, instanța de apel constatând că pedepsele au fost corect individualizate iar fapta a fost încadrată juridică correct, având în vedere probatoriul administrat.

Inculpatul I.C. a declarat recurs, care a fost admis prin decizia penală nr. 145 din 17 august 2011.

Instanța de recurs a constatat că inculpatul I.C. a pătruns pe poarta de acces în domiciliul persoanei vătămate P.C., poarta respectivă fiind asigurată cu un drug (dispozitiv de închidere) pe care l-a îndepărtat.

În concluzie, s-a stabilit că acțiunea de pătrundere a inculpatului I.C. în domiciliul părții vătămate P.C., face parte din latura obiectivă a infrațiunii de furt calificat, prin efracție, motiv pentru care nu s-a mai reținut infracțiunea de violare de domiciliu, faptele comise fiind reîncadrate corect într-o singură infracțiune de furt. Având în vedere antecedentele penale ale inculpatului, pentru nfracțiuni de același tip, s-a apreciat că pedeapsa dată a fost corect aplicată.

Furt calificat în formă continuată

Prin sentinta penala nr.1542/26.08.2009, pronuntata de Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti în dosarul nr.9333/4/2009, în baza art.208 alin. 1 – art. 209 alin.1 lit.a, e C.pen.vechi, cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen.vechi si art.37 lit.a C.pen.vechi, a fost condamnat inculpatul C.I.S. la o pedeapsa de 4 (patru) ani si 6 (sase) luni închisoare pentru savârsirea infractiunii de furt calificat în forma continuata si în stare de recidiva postcondamnatorie.

În baza art.61 C.pen. s-a revocat liberarea conditionata privind pedeapsa de 863 de zile închisoare aplicata inculpatului prin sentinta penala nr.1093/09.05.2007 pronuntata de Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti, definitiva prin decizia penala nr.479/11.07.2007 a Tribunalului Bucuresti Sectia a II-a Penala, si s-a contopit restul ramas de executat de 248 zile de închisoare cu pedeapsa de 4 ani si 6 luni închisoare aplicata prin sentinta, inculpatul urmând sa execute pedeapsa cea mai grea, de 4 (patru) ani si 6 (sase) luni închisoare.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre prima instanta a retinut ca prin rechizitoriul nr. 4717/P/2009 al Parchetului de pe lânga Judecatoria Sector 4 Bucuresti a fost trimis în judecata în stare de arest preventiv inculpatul C.I.S. pentru savârsirea infr. prev. de art. 208 – 209 lit. a, e C. pen.vechi cu aplic. art. 41 alin. 2 C. pen.vechi si art. 37 lit. a C.pen.vechi, retinându-se ca în perioada aprilie – iunie 2009 în baza aceleiasi rezolutii infractionale, inculpatul C.I.S. a sustras bunuri în valoare totala de aprox. 1500 lei din mai multe hipermarket-uri si a încercat sa sustraga bunuri împreuna cu numitul L.G.D. Pe parcursul urmaririi penale au fost administrate urmatoarele mijloace de proba: plângeri parti vatamate, declaratii martori, procese verbale de constatare a infractiunii flagrante, dovezi de restituire bunuri, planse foto si declaratii inculpat.

Astfel, la data de 25.04.2009 inculpatul C.I.S. a intrat în magazinul C.G.A., s-a deplasat la raionul electronice, a luat detector de radar caruia i-a rupt ambalajul dupa care l-a introdus în buzunarul de la pantaloni, fiind oprit de agentii de paza dupa ce a trecut de casele de marcat fara a achita contravaloarea bunului.

La data de 28.04.2009 inculpatul C.I.S. împreuna cu numitul L.G.D. s-au deplasat în magazinul S.C.C. de unde au încercat sa sustraga mai multe produse fiind opriti la timp de catre angajatii magazinului.

La data de 03.05.2009 inculpatul C.I.S. a intrat în magazinul O.R., de unde a luat o marchiza de aprox. 4 m, fiind oprit de agentii de paza dupa ce a trecut de casele de marcat fara a achita contravaloarea bunului.

La data de 09.05.2009 inculpatul C.I.S. a intrat în magazinul C.V., s-a deplasat la raionul electronice, a luat detector de radar pe care l-a ascuns sub haine, fiind oprit de agentii de paza dupa ce a trecut de casele de marcat fara a achita contravaloarea bunului.

La data de 17.06.2009 inculpatul C.I.S. a intrat în magazinul H. de unde a luat trei freze universale pe care le-a ascuns în buzunarul de la pantaloni, fiind oprit de agentii de paza dupa ce a trecut de casele de marcat fara a achita contravaloarea bunurilor.

La data de 21.06.2009 inculpatul C.I.S. a intrat în magazinul H. de unde a luat un ghiveci în valoare de 149,99 lei, fiind oprit de agentii de paza dupa ce a trecut de casele de marcat fara a achita contravaloarea bunului.

În drept fapta inculpatului C.I.S. care în stare de recidiva postcondamnatorie, în perioada aprilie – iunie 2009, în baza aceleasi rezolutii infractionale, a sustras bunuri în valoare totala de aprox. 1500 lei din mai multe hipermarket-uri de pe raza sectorului 4 Bucuresti si a încercat sa sustraga bunuri împreuna cu numitul Lica Gabi Dorin în valoare de 276,64 lei, întruneste elementele constitutive ale infractiunii de furt calificat în stare de recidiva postcondamnatorie si în forma continuata prevazute de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a, e C. pen.vechi cu aplic. art. 41 alin. 2 C. pen.vechi si art. 37 lit. a C. pen.vechi. Retinerea agravantei prevazute de lit.a a art.209 Cod penal vechi se impune având în vedere faptul ca inculpatul a încercat sa sustraga bunuri împreuna cu o alta persoana în una dintre ocazii, fapt suficient pentru retinerea si acestei agravante. De asemenea încadrarea s-a facut în forma consumata deoarece nu prezenta relevanta faptul ca unul din actele materiale a ramas în forma tentativei. De asemenea, actele de executare au fost savârsite în conditiile art. 152 lit. b Cod penal vechi în interiorul hipermarket-urilor amintite, în timp ce publicul avea acces în acele locuri, fiind incidenta agravanta prevazuta de art. 209 lit. e Cod penal vechi. Întrucât actele de executare, constând în actiuni ce realizeaza fiecare continutul infractiuni de furt calificat sau tentativa la aceeasi infractiune, au fost savârsite la diferite intervale de timp, în realizarea aceleasi rezolutii infractionale, urmeaza a retinut incidenta art. 41 alin. 2 C.p.vechi.

Împotriva acestei hotarâri a declarat apel inculpat C.I.S., solicitând reducerea pedepsei. Tribunalul, analizând hotarârea primei instante, atât prin prisma criticilor formulate de inculpat, cât si din oficiu, sub toate aspectele de fapt si de drept, conform art.371 alin.2 C.proc.pen.vechi, apreciaza ca aceasta este legala si temeinica.
Prima instanta de fond a retinut în mod corect situatia de fapt, aceasta constând în aceea ca: în perioada aprilie – iunie 2009, în baza aceleiasi rezolutii infractionale, inculpatul C.I.S. a sustras bunuri în valoare totala de aproximativ 1500 lei din mai multe hipermarket-uri, unul din actele materiale – savârsit împreuna cu numitul Lica Gabi Dorin – ramânând în faza de tentativa.

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-inculpat C.I.S. împotriva sentintei penale nr.1542/26.08.2009, pronuntata de Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti în dosarul nr.9333/4/2009. Deduce retinerea de 24 de ore si arestarea preventiva de la 21.06.2009 la zi. Mentine masura arestarii preventive a inculpatului. În baza art.192 alin.2 din Codul de procedura penala vechi, obliga pe apelantul-inculpat la plata a 250 lei, cheltuieli judiciare catre stat, onorariul aparatorului din oficiu, în cuantum de 200 lei urmând a fi avansat din fondurile Ministerului Justitiei si Libertatilor Cetatenesti.

Furt calificat prin efracție

Prin sentința penala nr. 514/21.06.2010, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr. 17600/300/2010, s-a dispus ,in temeiul art. 345 alin. 2 C.pr.pen., condamnarea inculpatului PC la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea, în formă continuată, a infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. a, g și i și alin. 2 lit. b C.pen.vechi cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen.vechi, art. 76 alin. 1 lit. c C.pen.vechi rap. la art. 74 alin. 1 lit. a și c C.pen.vechi și art. 80 alin. 1 C.pen.vechi.

În temeiul art. 345 alin. 2 C.pr.pen.vechi, a condamnat pe inculpatul DF, la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea, în formă continuată, a complicității la infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 26 C.pen.vechi rap. la art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. a, g și i și alin. 2 lit. b C.pen.vechi cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen.vechi, art. 76 alin. 1 lit. c C.pen.vechi rap. la art. 74 alin. 1 lit. c C.pen.vechi și art. 80 alin. 1 C.pen.vechi.

Pentru a dispune astfel, prima instanta a retinut ca in noaptea de 28/29.04.2010, în jurul orelor 01.00-03.30, în timp ce inculpatul DF le asigura paza, inculpații PC și PG, prin efracție, au pătruns în imobilul nr. 10 din str. Podul Neagului din sectorul 2, aparținând părții vătămate BM, și au sustras o geantă conținând acte de identitate, un telefon mobil marca Samsung și două portofele cu suma de 170 de lei, apoi, în timp ce inculpatul DF le asigura paza, inculpații PC și PG, prin efracție, au pătruns în imobilul nr. 94A din str. Bujorul Alb din sectorul 2, aparținând părții vătămate LV, și au sustras diverse bunuri (trei genți care conțineau, printre altele, și documente de identitate, un telefon mobil marca Nokia, unul Samsung și unul Sony Ericsson, talonul și cheile de la autoturism și o pânză de flex), cauzând un prejudiciu în valoare totală de 2.700 de lei.

Impotriva acestei sentinte au declarat apel inculpatii solicitand admiterea apelurilor formulate, punând concluzii pentru aplicarea unor pedepse orientate către minimul special prevăzut de lege, întrucât cei doi inculpați au recunoscut și au regretat faptele comise.
Examinand legalitatea si temeinicia sentintei apelate , atat prin prisma motivelor invocate de apelantii-inculpati, cat si din oficiu, sub toate aspectele, potrivit art 371 alin.2 V.C.p.p, tribunalul apreciaza ca apelul este nefondat fiind respins.

Furt calificat de cabluri electrice

Prin sentința penală nr.1235/13.12.2010 Judecătoria Sectorului 1 București în temeiul art. 208 alin.1 – 209 al.1 lit. e, g, i V.C.p. cu aplic. art.37 lit.a si b V.C.p. si art. 320 ind.1 V.C.p.p. s-a dispus condamnarea inculpatului T.N. la o pedeapsă de 4 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art.71 raportat la art.64 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal anterior.
În baza art.61 al.1 vechiul Cod penal s-a dispus revocarea liberării condiționate și contopirea restului de 356 de zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.1037/19.05.2008 a Judecătoriei Slobozia, definitivă prin decizia penală nr. 4099/24.10.2000 a C.S.J., cu pedeapsa aplicată prin prezenta, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că prin Rechizitoriul nr. 16937/P/2010 din data de 05.11.2010, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul T.N. pentru infracțiunea prevăzuta de art. 208 alin.1 – 209 al.1 lit. e, g, i Cod penal vechi cu aplic. art.37 lit. a si b vechiul Cod penal. În fapt, prin actul de sesizare al instanței, Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 1 București a reținut că la data de 16.10.2010, în jurul orei 22.00, inculpatul T.N. a fost surprins in flagrant de organele de politie spărgând cu o șurubelnița geamul portierei dreapta față a autoturismului marca Daewoo Matiz cu nr. de înmatriculare IF-84-SIM proprietatea numitei N.S., ce se afla parcat la intersecția străzilor Calea Dorobanților cu str. Tudor Vianu, după care a pătruns în interior și a luat o geacă de piele și o pungă cu mai multe produse cosmetice, producând un prejudiciu in valoare de 1100 lei.

În drept, fapta inculpatului T.N., care în data de 12.10.2010 ora 03.00 in dreptul imobilului situat in Calea Plevnei nr. 86, a tăiat si a sustras un cablu electric cu lungimea de aproximativ 26 de metri integrat intr-un sistem de furnizare a energiei electrice aparținând S.C. ENEL DISTRIBUTIE MUNTENIA S.A., producând un prejudiciu in valoare de 1985,4 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin.1 – 209 al.1 lit. e, g si al. 3 lit.c V.C.p. cu aplic. art.37 lit.a si b V.C.p.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul, motivele de recurs nefiind depuse la dosar anterior termenului de judecată. La termenul din data de 13.01.2011, Curtea de Apel București a recalificat calea de atac declarată de inculpat ca fiind apel, față de dispozițiile art. XXIV din Legea nr. 202/2010 și a pus în discuție declinarea cauzei în favoarea Tribunalului București, instanța competentă material să soluționeze apelul.
Prin decizia penală nr.70/13.01.2011 Curtea de Apel București – Secția I Penală a declinat competența de soluționare a apelului declarat de inculpatul T.N. împotriva sentinței penale nr.1235/13.12.2010 pronunțată de Judecătoria Sector 1 București în favoarea Tribunalului București.

Prin urmare, Tribunalul, în baza art.42 și art.XXIV alin.(1) din Legea nr.202/2010, a declinat competența de soluționare a cauzei – recursul declarat de inculpatul T.N. împotriva sentinței penale nr.1235/13.12.2010 pronunțată de Judecătoria Sector 1 București – în favoarea Curții de Apel București. În baza art.43 alin.3 Cod de procedură penală, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

În baza art.42 și art.XXIV alin.(1) din Legea nr.202/2010, declină competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București. În baza art.43 alin.3 Cod de procedură penală, sesizează Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

CONCLUZII

În lucrarea de față am realizat un studiu aprofundat al infracțiunii de furt calificat, plecând de la originile istorice până la ultimele modificări în materie. Cu această ocazie am analizat noile agravante ale furtului calificat, adaptate noilor realități sociale, deci ca urmare a unor necesități de politică judiciară.

Pentru realizarea acestei lucrări am utilizat un material bilbiografic bogat, alcătuit atât din lucrări de referință, cât și din lucrări și studii recente.

Inițial am considerat necesar să realizez un scurt istoric al evoluției reglementărilor în domeniu, după care am analizat elementele constitutive ale infracțiunilor contra patrimoniului, apoi elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, cu modalitățile agravante ale acesteia. În capitolul IV am analizat o speță de furt calificat, respectiv furt prin efracție.

Având în vedere ponderea infracțiunilor de furt calificat în practica judiciară din ultimii ani, consider că tema a fost bine aleasă.

Furtul calificat este o infracțiune specifică proprietății, prezentând diverse forme, fiind una din cele mai vechi infracțiuni contra patrimoniului. Acesta, din cauza pericolului social pe care-l prezintă, a fost pedepsit de legi de la apariția sa până la momentul actual, pedepsele aplicate având scopul de a diminua săvârșirea acestuia în repetate rânduri.

BIBLIOGRAFIE

Bogdan, D., Arestarea preventivă și detența în jurisprudența CEDO, Editura Hamangiu, București, 2008.

Boroi Al., Ghe. Nistoreanu. Drept Penal – Partea Generală , Ed. All. Beck, București 2004.

Alexandru Boroi, Drept penal. Partea specială conform Noului Cod penal, Ed. C.H.Beck, București, 2011.

Boroi, G., Rădescu, D., Codul de procedură civilă comentat și adnotat, Editura A.L.L. București, 2011.

Elisabeta Boțian, Drept penal. Partea specială, București, 2014.

Bulai C., Filipaș A., Mitrache C., Instituții de Drept penal, Editura Trei, București, 2001.

Crișu, A., Drept procesual penal. Partea specială, Editura Hmangiu, București, 2009.

Dr. Mihail David, Drept penal. Partea specială, Ed. Europolis, Constanța, 2008.

Deleanu I., Muraru I., Constantinescu M., Iorgovan A., Vida I., Vasilescu F., Constituția României comentată și adnotată, Editura Regia Autonomă Monitorul Oficial, București, 1992.

Dobrinoiu Vasile, Nicolae Conea, Drept Penal – Partea specială, Editura LUMINA LEX, București, 2000.

Dongoroz Vintilă, Kahane S., Oancea I., Fodor I., Iliescu N., Bulai C., Stănoiu R., Roșca V., Explicații teoretice ale codului penal român, Editura Academiei R.S.R, București 1971.

Dongoroz V. și colab, Explicații teoretice ale Codului penal român, vol. III, Editura Academiei, București, 2001.

Dragu Crețu, Elemente de drept penal și procesual penal,Galați, 2008.

Ionaș Al., Măgureanu Ilie, Noul Cod Penal comentat – Brașov: Romprint, 2004.

Mitrache Constantin, Drept penal. Partea generală, Editura “Casa de Editură și Presă “Șansa”” , București 2002.

Moldovan Aurel Teodor, Drept penal. Partea generală, Editura Lux Libris, Brașov, 2009.

Nistoreanu Gh., Boroi Al., Drept penal. Partea specială, Editura All Beck, București, 2002.

Gh.Nistoreanu, V.Dobrinoiu, Al.Boroi, I.Pascu, I.Molnar, V.Lazăr "Drept Penal.Partea speciala ", Editura EUROPA NOVA , Bucuresti, 1999.

Păvăleanu, V,. Drept procesual penal. Partea generală., Editura Lumina Lex, București, 2001.

Costică Bulai, Avram Filipaș, C. Mitrache, Instituții de drept penal. Curs selectiv pentru licență, Ed. Trei, București, 2006;

Costică Bulai, Manual de drept penal. Parte generală, Ed. Universul Juridic, București 2007;

C. Mitrache, Drept penal român – partea generală, Casa de editură și presă Șansa, București, 2002;