Protectia Sociala a Veteranilor, Invalizilor, Orfanilor Si Vaduvelor de Razboi Si a Fostilor Det

PROTECȚIA SOCIALĂ A VETERANILOR, INVALIZILOR, ORFANILOR ȘI VADUVELOR DE RĂZBOI ȘI A FOȘTILOR DEȚINUȚI POLITICI

INTRODUCERE ÎN DOMENIUL ASISTENȚEI SOCIALE

Organizarea și funcționarea serviciilor sociale din românia

Evoluția sistemului de asistență socială s-a dezvoltat sub impactul unor factori contradictorii, care au împiedicat imprimarea unei direcții clare. Presiunile unor crize punctuale, ale unor competiții instituționale, ale unei atitudini nu de puține ori ambigue din partea colectivităților locale și uneori chiar a actorilor politici, lipsa unei strategii clare în domeniu au generat măsuri și acțiuni susinute din banii publici cu prea puține efecte pozitive față de categoriile sociale vizate. Concret, eu voi pune accentul pe protecția socială a veteranilor, invalizilor, orfanilor și văduvelor de război și a foștilor deținuți politici.

Sistemul serviciilor sociale din România comparativ cu cele existente în alte țări din Uniunea Europeană

În țările europene, serviciile sociale sunt o componentă a „sistemului de bunăstare socială”. De fapt, serviciile sociale sunt indispensabil legate de sistemul de securitate socială. Sistemele de securitate socială sunt gândite pe mai multe paliere, astfel încât să se asigure bunăstarea cetățenilor în primul rând prin muncă, dar și prin diferite forme de compensații financiare, prin forme de protecție socială, diversele riscuri sociale fiind acoperite fie prin sisteme de asigurări de solidaritate între activi, fie din buget ca formă de solidaritate socială între toți cetățenii.

Toate aceste tipuri de activități sunt complemente necesare unui sistem eficient de asistență socială. Ele vor orienta treptat sistemul de asistență socială spre schimbare și perfecționare în cadrul unui proces de reformă bine structurat. Pe baza unui feedback permanent cu beneficiarii sistemului de asistență socială se poate realiza corecția acestui proces complex de reformă prin evaluarea permanentă a gradului de acoperire a nevoii de asistență socială, prin estimarea eficacității / eficienței sistemului și a diferitelor sale

componente raportate la cerințele persoanelor / grupurilor excluse social, grupuri aflate în situații de nevoie extreme.

Serviciile sociale, ca parte a asistenței sociale, sunt ultima plasă de siguranță, o formă de acțiune imediată focalizată pe nevoia anumitor persoane sau anumitor grupuri țintă.

Serviciile sociale asigură cetățenilor un anumit nivel de bunăstare nu numai prin măsuri financiare, ci și prin intervenții și tehnici specifice. Ele au un rol specific în strategia de prevenție a excluziunii și marginalizării sociale, fiind cele mai apropiate de populație. În strategia socială, serviciile sociale pot fi percepute ca intervenții la nivel micro, care potențează performanțelor sistemului de protecție socială la nivel macro.

România, angajată ferm în procesul integrării europene, a demarat construcția instituțională și armonizarea legislativă cu sistemele de securitate socială din țările Uniunii Europene. S-au constituit structuri și construcția instituțională continuă în paralel cu formarea profesională a personalului care lucrează în domeniu.

Eu consider să sistemului de servicii sociale din România îi lipsescurmătoarele aspecte pentru a ajunge la nivelul celor din Uniunea Europeană:

– în primul rând sistemul de asistență socială din România este reglementat în prezent de mai multe legi, unele dintre acestea modificând direct sau indirect aplicarea altora, contribuind implicit la modificarea întregii configurații ;

– în al doilea rând, nu există un sistem coerent de servicii sociale care să se adreseze tuturor problemelor importante cu care se confruntă populația. Există situații personale extrem de grave care sunt prea puțin acoperite sau sunt tratate marginal * persoane fără adăpost, femei și copii victime ale violenței și abuzurilor, copii abuzați în familie, persoane vârstnice care nu se pot descurca singure, delnicvenți minori, consumatori de droguri * și lista ar putea continua.

Consider că o primă urgență o reprezintă crearea cadrului legislativ pentru serviciile sociale, iar apoi îmbunătățirea metodei de lucru prin instituirea de standarde de calitate și a inspecției, garantarea resurselor pentru a asigura perenitatea și evoluția sistemului, și nu în ultimul rând demararea unui program de formare a lucrărilor din domeniu.

Reforma asistenței sociale

Pentru prima dată în istoria post decembristă, probleme sociale sunt grupate de un organism guvernamental unic, responsabil în domeniu, capabil să reconstruiască într-un mod structurat și coerent sistemul de protecție și asistență socială. Pornim, firesc, de la ideea că nevoile indivizilor sunt complex structurate, de tip integrat, și ele nu pot fi gândite și soluționate pe „bucățele”, pe „felii”.

Pentru stabilirea modalităților de prevenție, terapie și recuperarea persoanelor / grupurilor în funcție de cerințele lor concrete, se pornește de la definirea tipului specific de necesitate, de la identificarea cauzelor care au generat nevoia, de la ponderea pe care aceasta o are pentru fiecare individ în parte.

Inexistența unei diagnoze clare a nevoii de asistență socială are drept consecință incapacitatea stabilirii explicite a priorităților de acțiune, fapt care poate dăuna apariției și dezvoltării unui sistem structural de servicii specializate în condiții de limitare severă a resurselor disponibile.

CADRU LEGISLATIV

2.1 Comentarea Legii 705/2001 privind sistemul național de asistență socială

Asistența socială, componentă a sistemului de protecție socială, reprezintă ansamblul de instituții și măsuri prin care statul, autoritățile publice ale administrației locale și societatea civilă asigură prevenirea, limitarea sau înlăturarea efectelor temporare sau permanente ale unor situații care pot genera marginalizarea sau excluderea socială a unor persoane.

Asistența socială are ca obiectiv principal protejarea persoanelor care, datorită unor motive de natură economică, fizică, psihică sau socială, nu au posibilitatea să își asigure nevoile sociale, să își dezvolte propriile capacități și competențe pentru integrare socială.

Nevoia socială reprezintă ansamblul de cerințe indispensabile fiecărei persoane pentru asigurarea condițiilor de viață în vederea integrării sociale.

Evaluarea nevoilor sociale se realizează potrivit reglementărilor stabilite prin acte normative.

Asistența socială este în responsabilitatea instituțiilor publice specializate ale autorităților administrației publice centrale și locale și a organizațiilor societății civile.

În sensul prezentei legi, asistența socială cuprinde drepturile acordate prin prestații în bani sau în natură, precum și serviciile sociale.

Sistemul național de asistență socială se întemeiază pe următoarele principii generale:

respectarea demnității umane, potrivit căruia, fiecărei persoane îi este garantată dezvoltare liberă și deplină a personalității;

universalitatea, potrivit căruia fiecare persoană are dreptul la asistență socială, în condițiile prevăzute de lege;

solidaritatea socială, potrivit căruia comunitatea participă la sprijinirea persoanelor care nu își pot asigura nevoile sociale, pentru menținerea și întărirea coeziunii sociale;

parteneriatul, potrivit căruia instituțiile publice și organizațiile societății civile cooperează în vederea organizării și dezvoltării serviciilor sociale

subsidiaritatea, potrivit căruia statul intervine atunci când inițiativa locală nu a satisfăcut sau a satisfăcut insuficient nevoile persoanelor.

Statul își asumă responsabilitatea de realizare a măsurilor de asistență socială prevăzute prin legi speciale și asigură transferul atribuțiilor și al mijloacelor financiare necesare către autoritățile publice locale, serviciile publice descentralizate și societatea civilă.

În cadrul planului național al asistenței sociale Ministerul Muncii și Solidarității Sociale stabilește direcțiile prioritare în domeniu, este autoritatea care inițiază legile speciale în domeniul asistenței sociale, și urmărește aplicarea acestora la nivel central și local.

Aplicarea măsurilor de asistență socială Ministerul Muncii și Solidarității Sociale colaborează cu instituțiile guvernamentale, consiliile județene și locale, precum și cu reprezentanții societății civile.

Dreptul la asistență socială

Au dreptul la asistență socială, în condițiile legii, toți cetățenii români cu domiciliul în România, fără deosebire de rasă, de naționalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenență politică, de avere sau de origine socială.

Cetățenii altor state și apatrizii, care au domiciliul sau reședința în România, au dreptul la măsuri de asistență socială, în condițiile legislației române și ale tratatelor internaționale la care România este parte.

Asistența socială se acordă la cerere sau din oficiu, în conformitate cu prevederile legii.

Toți cetățenii au dreptul de a fi informați asupra conținutului și modalităților de acordare a drepturilor de asistență socială.

Drepturile la asistență socială se stabilesc în condițiile prevăzute de legile speciale care le reglementează.

Evidența beneficiarilor drepturilor la asistență socială se realizează pe baza codului numeric personal, cu asigurarea, potrivit legii, a confidențialității datelor personale.

Prestațiile și serviciile sociale

Prestațiile sociale

Prestațiile sociale în bani sau în natură sunt susținute de măsuri de redistribuție financiară și cuprind: alocațiile familiale, ajutoarele sociale și speciale către familii sau persoane, în funcție de nevoile și veniturile acestora.

Alocațiile familiale se acordă familiilor cu copii și au în vedere, în principal, nașterea, educația și întreținerea copiilor.

Ajutoarele sociale sunt prestații acordate în bani și în natură persoanelor sau familiilor ale căror venituri sunt insuficiente pentru acoperirea nevoilor minime.

Persoanele cu deficiențe fizice, senzoriale, psihice sau mentale beneficiază de ajutoare speciale.

Persoanele care au dreptul la măsuri de asistență socială pot beneficia și de facilități prevăzute în legi speciale.

Serviciile sociale

În sensul prezentei legi, serviciile sociale au drept obiectiv menținerea, refacerea și dezvoltarea capacităților individuale pentru depășirea unei situații de nevoie, cronice sau de urgență, în cazul în care persoana sau familia este incapabilă singură să o soluționeze.

Statul organizează și susține financiar și tehnic sistemul serviciilor sociale, promovând un parteneriat cu comunitatea locală și cu reprezentanți ai societății civile.

Serviciile sociale se acordă la domiciliu, în instituții specializate de zi sau în instituții rezidențiale.

Serviciile sociale pot fi servicii de îngrijire social-medicală și servicii de asistență socială.

Serviciile de îngrijire social-medicală sunt acordate persoanelor care, fără acestea, temporar sau permanent, datorită unor afecțiuni fizice, psihice, mintale sau senzoriale, se află în imposibilitatea desfășurării unei vieți demne, precum și persoanelor care suferă de boli incurabile în ultima fază.

Serviciile de îngrijire social-medicală sunt realizate de personal specializat.

Serviciile de asistență socială au drept obiectiv refacerea și dezvoltarea capacităților individuale și ale celor familiale necesare pentru a depăși cu forțe proprii situațiile de dificultate.

Serviciile de asistență socială sunt servicii profesionalizate și sunt efectuate de persoane cu calificare în domeniu.

Serviciile de asistență socială se realizează prin metode și tehnici specifice de diagnoză a nevoii de asistență și de intervenție socială și constau, în principal, din informare, consiliere, terapie individuală și colectivă.

Serviciile de asistență socială pot fi servicii de asistență socială comunitară și servicii de asistență socială specializate.

Serviciile de asistență socială comunitară au un caracter primar-general și se acordă la dcaracter primar-general și se acordă la domiciliu, în familie și în comunitate.

Serviciile de asistență socială specializate se acordă pentru nevoi speciale atât la domiciliu, cât și în instituții specializate sau în cadrul altor instituții, cum ar fi: școli, spitale, penitenciare și alte unități.

Ministerul Muncii și Solidarității Sociale stabilește prioritățile naționale în ceea ce privește serviciile sociale și inițiază proiecte de acte normative pentru reglementarea acordării acestora.

Consiliile județene și locale stabilesc strategiile și prioritățile locale în funcție de nevoile comunității respective, în conformitate cu strategia națională.

Organizarea sistemului de servicii și modul de acordare a acestora se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

Instituțiile publice și unitățile private, precum și asociațiile și fundațiile care acordă servicii sociale au obligația să respecte standardele de calitate, precum și normele metodologice stabilite potrivit legii.

Instituții de asistență socială

Instituțiile de asistență socială sunt înființate și organizate ca unități specializate, publice sau private.

Instituțiile de asistență socială asigură protecție, ocrotire, găzduire, îngrijire, activități de recuperare și reintegrare socială pentru copii, persoane cu handicap, persoane vârstnice și alte categorii de persoane, în funcție de nevoile specifice.

Găzduirea în instituțiile de asistență socială se realizează atunci când menținerea la domiciliu nu este posibilă și poate fi dispusă în urma evaluării sociale și socio-medicale a persoanei, cu consimțământul acesteia.

În situația în care nu se poate obține consimțământul persoanei, accesul acesteia în instituțiile de asistență socială se realizează cu consimțământul reprezentantului legal sau, după caz, cu acordul autorității tutelare.

Instituțiile de asistență socială pot acorda servicii sociale și la domiciliul persoanelor, în funcție de nevoile acestora.

Nomenclatorul instituțiilor de asistență socială, procedura și modul de acreditare a instituțiilor de asistență socială, publice și private, după caz, se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii și Solidarității Sociale.

Instituțiile de asistență socială acreditate au obligația să respecte standardele de calitate pentru serviciile acordate, iar proiectele de construcție și modernizare a așezămintelor sociale trebuie să răspundă nevoilor beneficiarilor.

Instituțiile de asistență socială prevăzute la alin. (1) au obligația să respecte criteriile minime de organizare și funcționare, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

Instituțiile publice de asistență socială, finanțate parțial sau total de la bugetul de stat, se înființează prin hotărâre a Guvernului, iar cele finanțate de la bugetul județean sau de la bugetele locale, prin hotărâre a consiliului județean sau local.

Instituțiile publice de asistență socială sunt conduse de un director a cărui activitate este sprijinită de un consiliu consultativ compus din reprezentanți ai beneficiarilor și ai partenerilor sociali.

Organizarea și funcționarea instituțiilor publice de asistență socială se stabilesc de organele care le înființează.

Consiliul local împreună cu conducerea instituției publice de asistență socială au obligația să asigure soluționarea urgențelor sociale din unitatea administrativ-teritorială unde își are sediul instituția.

Organizarea și funcționarea sistemului național de asistență socială

La nivel central

În cadrul administrației publice centrale Ministerul Muncii și Solidarității Sociale este autoritatea care elaborează politica de asistență socială, stabilește strategia națională de dezvoltare în domeniu și promovează drepturile familiei, copilului, persoanelor singure, persoanelor vârstnice, persoanelor cu handicap și ale oricăror alte persoane aflate în nevoie. În elaborarea strategiei de dezvoltare în domeniu Ministerul Muncii și Solidarității Sociale se va consulta cu principalii reprezentanți ai societății civile.

Ministerul Sănătății și Familiei, Ministerul Educației și Cercetării, Ministerul Administrației Publice, Ministerul Justiției, Ministerul de Interne, Autoritatea Națională pentru Protecția Copilului, precum și alte instituții și organisme guvernamentale elaborează în domeniul lor de competență politici și programe de asistență socială.

În vederea coordonării sistemului național de asistență socială se constituie Comîșia interministerială privind asistența socială, coordonată de ministrul muncii și solidarității sociale.

Comîșia interministerială privind asistența socială are, în principal, următoarele atribuții:

elaborarea politicii unitare în domeniul asistenței sociale;

coordonarea la nivel național a activităților de asistență socială;

avizarea politicilor și măsurilor de asistență socială elaborate de ministerele și instituțiile prevăzute la art. 34 alin. (2).

Componența, modul de organizare, precum și alte atribuții ale Comîșiei interministeriale privind asistența socială se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

Principalele atribuții ale Ministerului Muncii și Solidarității Sociale în domeniul asistenței sociale sunt următoarele:

coordonează și controlează funcționarea sistemului național de asistență socială;

elaborează proiecte de acte normative, norme metodologice și reglementări privitoare la funcționarea sistemului de asistență socială;

elaborează planul național prin care se stabilesc direcțiile prioritate de acțiune în raport cu configurația concretă a nevoilor și a resurselor existente;

elaborează standardele de calitate pentru serviciile sociale, în colaborare cu instituțiile universitare și de cercetare din domeniu, cu organizațiile profesionale de profil, cu specialiștii din sistemul de asistență socială și din sistemul de sănătate;

elaborează, implementează și evaluează programele naționale de asistență socială;

îndrumă și controlează activitatea instituțiilor de asistență socială, publice sau private, în ceea ce privește aplicarea măsurilor de asistență socială;

elaborează programe de formare și perfecționare a personalului din domeniul asistenței sociale, în colaborare cu Ministerul Educației și Cercetării, Ministerul Sănătății și Familiei, asociațiile profesionale și cu instituțiile universitare;

organizează procesul de acreditare, elaborează metodologia de acreditare și criteriile de evaluare a instituțiilor de asistență socială, publice și private, precum și a organizațiilor neguvernamentale care activează în domeniu;

îndrumă și controlează activitatea asociațiilor și fundațiilor în vederea respectării drepturilor de asistență socială ale persoanelor aflate în situație de nevoie;

dezvoltă relații de colaborare și cooperare cu organisme internaționale, încheie convenții de colaborare cu acestea pentru derularea de programe cu finanțare externă;

finanțează programele naționale de asistență socială;

administrează și gestionează fondurile alocate, conform legii, pentru asistență socială.

Ministerul Muncii și Solidarității Sociale poate constitui organisme consultative care să sprijine dezvoltarea strategiei în domeniu, elaborarea de standarde, evaluarea calității serviciilor sociale.

Ministerul Muncii și Solidarității Sociale poate organiza în subordinea sa organisme executive cu funcția de rezolvare a problemelor sociale punctuale sau implementare a unor programe sociale.

La nivel teritorial

1. La nivelul direcțiilor de muncă și solidaritate socială județene, respectiv al Direcției generale de muncă și solidaritate socială a municipiului București

Ministerul Muncii și Solidarității Sociale organizează în cadrul direcțiilor de muncă și solidaritate socială județene, respectiv în cadrul Direcției generale de muncă și solidaritate socială a municipiului București, compartimente de specialitate, denumite în continuare servicii publice de asistență socială.

Direcțiile de muncă și solidaritate socială județene, respectiv Direcția generală de muncă și solidaritate socială a municipiului București, pot organiza birouri în localitățile în care numărul, structura beneficiarilor și complexitatea activității la nivel teritorial o impun.

Direcțiile de muncă și solidaritate socială județene, respectiv Direcția generală de muncă și solidaritate socială a municipiului București, îndeplinesc în domeniul asistenței sociale următoarele atribuții principale:

realizează, la nivel local, evidența beneficiarilor și a sumelor cheltuite cu asistența socială;

acreditează personalul specializat care acordă servicii sociale la domiciliu, în conformitate cu legislația în vigoare;

colectează informații din domeniul asistenței sociale și evaluează impactul politicilor sociale asupra beneficiarilor;

realizează studii și analize în domeniul asistenței sociale;

colaborează la elaborarea planului județean și al municipiului București pentru dezvoltarea strategiilor locale de intervenție în sprijinul persoanelor aflate în nevoie;

controlează aplicarea legislației în domeniu și aplică sancțiuni în caz de nerespectare a acesteia;

controlează activitatea instituțiilor publice și private de asistență socială cu privire la acordarea prestațiilor și serviciilor sociale, precum și a organizațiilor neguvernamentale care activează în domeniul social;

sprijină și îndrumă din punct de vedere metodologic elaborarea și derularea programelor din domeniul asistenței sociale dezvoltate pe plan local;

administrează și gestionează fondurile alocate, conform legii, pentru asistență socială;

elaborează propuneri pentru alocarea de fonduri pentru asistență socială și le transmite Ministerului Muncii și Solidarității Sociale.

Stabilirea, în condițiile legii, a drepturilor de asistență socială și plata acestora, precum și acordarea facilităților reglementate de lege se fac de către directorul direcției județene de muncă și solidaritate socială, respectiv de directorul general al Direcției generale de muncă și solidaritate socială a municipiului București.

2. La nivelul consiliilor județene, respectiv al Consiliului General al Municipiului București

Consiliile județene și Consiliul General al Municipiului București organizează, ca serviciu public, un compartiment de asistență socială care asigură la nivel teritorial aplicarea politicilor de asistență socială în domeniul protecției copilului, familiei, persoanelor singure, persoanelor vârstnice, persoanelor cu handicap, precum și a oricărei persoane aflate în nevoie.

Regulamentul-cadru de organizare și funcționare a serviciului public se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii și Solidarității Sociale și a Ministerului Administrației Publice, în termen de 30 de zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Consiliile județene și Consiliul General al Municipiului București au, în domeniul asistenței sociale, următoarele atribuții principale:

aprobă planul județean de asistență socială pentru dezvoltarea strategiilor locale de intervenție în sprijinul persoanelor aflate în nevoie;

stabilesc măsuri de prevenire a situațiilor de marginalizare și excludere socială și asigură mijloacele umane, materiale și financiare necesare pentru soluționarea urgențelor sociale la nivel județean și, în lipsa resurselor, și la nivel local;

evaluează activitățile desfășurate de organizațiile neguvernamentale în cadrul programelor subvenționate de la bugetul consiliului județean și, respectiv, al Consiliului General al Municipiului București;

aprobă înființarea, finanțarea sau, după caz, cofinanțarea instituțiilor publice de asistență socială și evaluează activitățile desfășurate de către acestea;

colaborează cu serviciile publice de asistență socială în vederea aplicării strategiilor din domeniul asistenței sociale;

încheie convenții de parteneriat cu reprezentanți ai societății civile implicați în derularea programelor de asistență socială.

3. La nivelul consiliilor locale

Consiliile locale ale municipiilor, orașelor și sectoarelor municipiului București organizează, în condițiile art. 40 alin. (2), ca serviciu public, compartimente de asistență socială.

Consiliile locale comunale vor angaja în aparatul propriu persoane cu atribuții de asistență socială.

Consiliile locale ale orașelor și comunelor pot organiza servicii zonale de asistență socială.

Consiliile locale ale municipiilor, orașelor, sectoarelor municipiului București și ale comunelor au, în domeniul asistenței sociale, următoarele atribuții principale:

asigură identificarea problemelor sociale din domeniul asistenței sociale și soluționarea acestora în condițiile legii;

administrează și gestionează fondurile alocate pentru asistență socială;

organizează și susțin financiar sistemul de servicii de asistență socială;

organizează servicii sociale, în funcție de solicitările locale;

asigură plata subvențiilor aprobate pentru asociațiile și fundațiile române cu personalitate juridică, care desfășoară programe de servicii sociale, în condițiile legii;

elaborează propuneri pentru alocarea de fonduri pentru asistență socială și le transmit direcției generale a finanțelor publice județene, respectiv a municipiului București;

aprobă programe de colaborare cu organizații neguvernamentale, instituții de cult recunoscute în România și cu alți reprezentanți ai societății civile, în conformitate cu prevederile planului național și ale planului județean de asistență socială;

încheie, în condițiile legii, convenții în vederea asigurării serviciilor sociale;

acordă spații, mijloace financiare și logistice pentru susținerea realizării activităților de asistență socială;

asigură locuințe sociale, în condițiile legii;

finanțează sau, după caz, cofinanțează instituțiile publice de asistență socială de interes local, precum și programele de servicii de asistență socială;

comunică lunar direcției de muncă și solidaritate socială județene, respectiv Direcției generale de muncă și solidaritate socială a municipiului București, numărul de beneficiari de asistență socială și sumele cheltuite cu această destinație.

Stabilirea, în condițiile legii, a drepturilor la prestații de asistență socială și plata acestora, precum și acordarea facilităților reglementate de lege se fac de către primar, prin dispoziție.

Personalul din sistemul de asistență socială

În domeniul asistenței sociale activează personal angajat și voluntari, specialiști cu diverse calificări, care au competențe, responsabilități și atribuții specifice domeniului de activitate.

Serviciile de asistență socială prevăzute la art. 23 sunt realizate de personal de specialitate de asistență socială.

Formarea personalului de specialitate de asistență socială se realizează în instituții de învățământ superior, postliceal sau prin alte forme de învățământ având profil de asistență socială, cu respectarea prevederilor legislației în vigoare.

Personalul de specialitate de asistență socială are obligația să îndeplinească atribuțiile și responsabilitățile prevăzute în statutul profesiei, aprobat prin lege, la propunerea asociațiilor profesionale, înființate potrivit legii și acreditate de Ministerul Muncii și Solidarității Sociale.

Tinerii care au optat pentru serviciul utilitar alternativ pot participa, după instruirea adecvată, la acordarea serviciilor de îngrijire social-medicală.

Personalul și voluntarii care activează în domeniul asistenței sociale au obligația:

să asigure confidențialitatea informațiilor obținute prin exercitarea profesiei;

să respecte intimitatea persoanei, precum și libertatea acesteia de a decide;

să respecte etica profesională.

Nerespectarea obligațiilor prevăzute la art. 47 atrage, în condițiile legii, răspunderea materială, disciplinară, civilă sau penală, după caz.

Instituțiile de asistență socială au obligația să asigure structura de personal stabilită prin normativele aprobate prin hotărâre a Guvernului.

În statutul prevăzut la art. 45 alin. (2) este obligatorie înființarea comîșiei de disciplină în cadrul fiecărei asociații profesionale, stabilindu-se și regulamentul de organizare și funcționare a acesteia.

Prin deciziile comisiei de disciplină se sancționează abaterile de la etica și deontologia profesională săvârșite în exercitarea profesiei de către personalul prevăzut la art. 45.

Deciziile comîșiei de disciplină pot fi atacate la judecătorie în termen de 30 de zile de la data comunicării.

În domeniul asistenței sociale nu își pot exercita profesia persoanele care au fost condamnate definitiv pentru săvârșirea unei infracțiuni de natură să le facă incompatibile cu exercitarea acestei profesii.

Activitățile de evaluare a programelor de asistență socială sunt realizate de serviciile publice teritoriale, scop în care pot apela și la experți independenți.

Finanțarea asistenței sociale

Asistența socială se finanțează din bugetele locale și din bugetul de stat.

La finanțarea asistenței sociale sunt utilizate și sume provenite din fonduri extrabugetare, din donații, sponsorizări sau din alte contribuții din partea unor persoane fizice ori juridice, din țară și din străinătate, din contribuția plătită de către persoanele beneficiare de servicii sociale, precum și din alte surse, cu respectarea legislației în domeniu.

Modul de finanțare a asistenței sociale, potrivit prevederilor art. 53, se stabilește prin legile speciale care reglementează acordarea de prestații și servicii sociale.

Instituțiile publice de asistență socială pot organiza activități autofinanțate.

Veniturile obținute din activitățile prevăzute la alin. (1) se utilizează pentru acoperirea cheltuielilor activităților respective, precum și pentru îmbunătățirea serviciilor acordate de către instituția publică de asistență socială.

Contribuțiile persoanelor beneficiare de servicii sociale se suportă din veniturile proprii lunare realizate de acestea sau, după caz, prin participarea altor persoane obligate la întreținere, potrivit normelor metodologice aprobate prin hotărâre a Guvernului.

Contribuțiile prevăzute la alin. (1) nu pot depăși nivelul costului mediu lunar aprobat prin ordin al ministrului muncii și solidarității sociale, pe tipuri de instituții.

Consiliile județene, Consiliul General al Municipiului București, precum și consiliile locale pot contracta, în condițiile legii, servicii sociale cu furnizorii de astfel de servicii.

Instituțiile de asistență socială sunt scutite de taxe și impozite pe terenuri și clădiri folosite pentru activitățile de asistență socială.

Disponibilitățile existente în contul instituțiilor bugetare la sfârșitul anului, provenite din activități extrabugetare, se reportează cu aceeași destinație în anul următor.

Jurisdicția asistenței sociale

Cererea pentru acordarea drepturilor de asistență socială se înregistrează la primarul unității administrativ-teritoriale în a cărei rază teritorială locuiește persoana, urmând ca în termen de 30 de zile de la data înregistrării cererii să se emită dispoziția primarului și să se comunice solicitantului.

Dispoziția primarului poate fi atacată potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990.

Cererile adresate instanțelor judecătorești pentru soluționarea litigiilor în legătură cu drepturile de asistență socială sunt scutite de taxa judiciară de timbru.

Comisia de mediere socială

În fiecare județ și sector al municipiului București se înființează o comîșie de mediere socială, cu rol consultativ.

Comîșia de mediere socială clarifică prin dialog punctele divergente dintre solicitanții, beneficiarii drepturilor de asistență socială și reprezentanții instituțiilor care acordă aceste drepturi.

Organizarea și funcționarea comisiilor de mediere socială se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii și Solidarității Sociale și a Ministerului Administrației Publice.

Dispoziții tranzitorii și finale

La solicitarea persoanelor interesate serviciile publice teritoriale de asistență socială, compartimentele de specialitate ale consiliilor județene și ale Consiliului General al Municipiului București, precum și ale consiliilor locale acordă gratuit consultanță de specialitate în domeniul asistenței sociale.

Consiliile județene și locale, organizațiile neguvernamentale și celelalte persoane juridice care realizează programe de asistență socială au obligația să comunice lunar serviciilor publice de asistență socială date și informații referitoare la activitatea în acest domeniu.

Institutul Național de Statistică, în colaborare cu Ministerul Muncii și Solidarității Sociale, organizează și asigură prelucrarea datelor din domeniul asistenței sociale, în vederea fundamentării de strategii, și publică anual indicatorii de asistență socială în Anuarul Statistic al României.

2.2 Comentarea Legii nr 44/1994 privind veteranii de război, precum și unele drepturi ale invalizilor și văduvelor de război

Calitatea de veteran de război și văduva de război

Au calitatea de veteran de război persoanele care au participat la primul sau al doilea război mondial în armata română și s-au aflat într-una din următoarele situații:

au luptat în unități militare – subunități, mari unități sau comandamente – la diferite eșaloane ori au făcut parte din formațiunile logistice, astfel cum sunt prevăzute în Nomenclatorul Marelui Stat Major;

au acționat în unitățile speciale din zona interioara la dezamorsarea proiectilelor, precum și la curățarea teritoriului de mine la 31 decembrie 1946;

au fost comandanți militari sau comandanți ai gărzilor militare ori membri în consiliile militare de control și recepție în întreprinderi furnizoare de material de război, prevăzute în Nomenclatorul Marelui Stat Major;

au luptat pe teritoriul național vremelnic ocupat de inamic, împotriva acestuia, în unități ori formațiuni constituite, recunoscute ca atare de Marele Stat Major;

au făcut parte din justiția militară, poliția militară jandarmerie, din unități de pompieri militari și companii de politie din cadrul Ministerului de Interne, care au acționat în zona de operațiuni ori s-au aflat în unități sau formațiuni constituite și au acționat în timpul războiului, în perioadele arătate în Nomenclatorul Marelui Stat Major;

au devenit invalizi de război;

au fost prizonieri de război.

Sunt considerați, de asemenea, veterani de război:

cetățenii români din orice teritoriu care s-au înrolat voluntar și au luptat în rândurile armatelor Națiunilor Unite;

locuitorii din provinciile românești, vremelnic ocupate în perioada 1940-1945, care au fost incorporați sau mobilizați în mod obligatoriu și au luptat în armatele altor state, în cazul în care și-au păstrat sau redobândit cetățenia româna și domiciliul în România;

persoanele de naționalitate germană care au fost încadrate obligatoriu în unități ale armatei germane, în cazul în care și-au păstrat sau redobândit cetățenia româna și domiciliul în România.

Invalid de război este veteranul de război care a suferit prin rănire sau accidentare în timpul sau din cauza războiului o invaliditate atestata printr-un act medical legal.

Prizonier de război este:

persoana capturată de inamic în cursul operațiunilor de război, indiferent daca a fost combatant sau necombatant, precum și asimilată cu aceasta potrivit convențiilor internaționale la care România este parte;

persoana care, după încetarea ostilităților, la 23 august 1944, a fost dezarmată de trupele sovietice sau germane, sau, chiar nedezarmată, a fost internată în lagăre de prizonieri;

elevul școlilor militare de ofițeri, subofițeri și maiștri militari, trimis la studii în Germania, precum și soldatul și cadrul aflați în aceasta țara la specializare, considerați prizonieri de război de către autoritățile germane la 23 august 1944.

Calitatea de veteran de război se stabilește de către Ministerul Apărării Naționale, pe baza datelor din livretul militar, ori în lipsa acestora, pe baza de acte oficiale eliberate de către organele stabilite de acest minister, prin care se confirmă situațiile prevăzute la art. 1 și 2.

Invalizii de război, indiferent de gradul de invaliditate, își dovedesc calitatea prin procesul-verbal de clasare și decizia de pensie respectivă.

Prizonierii de război își dovedesc calitatea prin datele înscrise în livretul militar, precum și în orice alt document emis de Ministerul Apărării Naționale ori de organul la care au fost reținuți.

În cazurile în care, din diferite motive, cei îndreptățiți nu posedă livret militar ori nu li se poate elibera dovada necesară datorită inexistenței sau distrugerii arhivelor, confirmată în scris, calitatea de veteran de război se va determina de către consiliile de reconstituire, cu martori, în condițiile prevăzute de lege și de metodologia stabilita, în acest scop, de Ministerul Apărării Naționale.

Legitimația de veteran de război se eliberează persoanelor prevăzute la art.1 și 2 de către Ministerul Apărării Naționale.

Legitimația de veteran de război se poate elibera celor îndreptățiți și de către Asociația Națională a Veteranilor de Război sau de către alte asociații ale veteranilor de război constituite legal, fiecare pentru membrii săi; aceasta va fi contrasemnata de împuterniciții Ministerului Apărării Naționale.

Calitatea de veteran de război nu poate fi dobândită de persoana care:

a comis acte de trădare de patrie ori a acceptat sa fie folosita de inamic ca spion sau agent de diversiune pe teritoriul țării, fapte constatate printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă;

a luptat ca voluntar în armate străine împotriva țării sau a Națiunilor Unite ori a săvârșit acte de teroare și crime împotriva populației autohtone din teritoriile vremelnic ocupate de inamic;

a dezertat din armata româna în timpul războiului;

a obținut actul doveditor prevăzut la art. 5 alin. 1 prin declarații false ori prin manopere dolosive constatate prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă sau când hotărârea comisiei de recunoaștere dată în condițiile art. 5 alin. 4 a fost anulată.

Dovedirea împrejurărilor restrictive prevăzute la art. 2 lit. a) și b), precum și la art. 7 lit. b) și c) revine organului competent în stabilirea calității de veteran de război sau se constată, după caz, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă.

În cazul în care faptele prevăzute la alin. 1 lit. a), b) și c) au fost constatate după stabilirea calității de veteran de război, precum și în cazul prevăzut la alin. 1 lit. d), cel în cauza va pierde această calitate și va fi obligat, potrivit legii, să restituie sumele încasate necuvenit, precum și contravaloarea facilitaților de care a beneficiat ca veteran de război.

În afară de cazurile în care legea dispune altfel, drepturile decurgând din calitatea de veteran de război nu sunt transmisibile și ele încetează prin moartea titularului.

Văduva de război este soția supraviețuitoare a celui decedat pe front, în prizonierat sau ca urmare a rănilor ori bolilor contractate pe front sau în prizonierat.

Calitatea de văduva de război se stabilește pe bază de documente, în condițiile prevăzute în reglementările elaborate de Ministerul Muncii și Protecției Sociale.

Drepturile veteranilor de război și văduvelor de război

Timpul participării în război, precum și perioadele de prizonierat, de spitalizare și de concedii medicale, ca urmare a rănilor suferite în război sau în prizonierat, se consideră vechime în muncă sau în serviciu, la calcularea pensiei, indiferent de teatrul de operațiuni pe care au luptat.

Văduva de război care are dreptul la pensia I.O.V.R. în condițiile legii primește, pe lângă această pensie, și pensia de asigurări sociale.

Soția supraviețuitoare a veteranului de război, care nu s-a recăsătorit, beneficiază de jumătate din indemnizația de veteran de război și din renta lunară prevăzută al art. 13, precum și de jumătate din numărul călătoriilor gratuite, la care avea ori trebuia să aibă dreptul, potrivit legii, soțul decedat.

Veteranii de război beneficiază de indemnizațiile și de sporul lunar, proporțional cu timpul cit au luptat în război, potrivit legii.

De aceleași drepturi beneficiază și văduvele de război care nu s-au recăsătorit, cu excepția sporului lunar menționat la alineatul precedent.

În cazurile în care una și aceeași persoană se încadrează atât în categoria de veteran de război, cit și în aceea de fost deținut politic sau deportat, inclusiv prizonier de război în fosta U.R.S.S., luat după 23 august 1944 sau, deși declarat înainte de această dată, a fost reținut după data armistițiului, beneficiază cumulativ de drepturile bănești pe perioadele corespunzătoare calității avute, cu condiția ca perioadele sa fie distincte.

Persoana prevăzută la alineatul precedent nu poate cumula celelalte drepturi, altele decât cele bănești, dar va avea dreptul să opteze pentru cele mai avantajoase sau, după caz, să le obțină pe cele care nu sunt prevăzute în prezenta lege, dar sunt recunoscute prin lege pentru cealaltă categorie sau celelalte categorii în care se încadrează.

Veteranii de război, cărora le-au fost acordate ordine și medalii pentru faptele de arme săvârșite pe câmpul de lupta, beneficiază de următoarele drepturi , daca nu le-au primit, în conformitate cu Legea nr. 18/1991 sau sub orice altă formă, de la data decorării și până la data intrării în vigoare a prezentei legi și dovedesc cu acte legale aceste împrejurări de fapt:

cei decorați cu Ordinul "Mihai Viteazu" sau Ordinul "Virtutea Aeronautica" cu spade, clasa cavaler:

– împroprietărirea cu un lot de 5 ha teren agricol, din rezerva creată conform Legii nr. 18/1991 în localitatea de domiciliu sau cu un loc de casă de 500 mp în municipiul, orașul sau comuna în care domiciliază decoratul;

– o rentă lunară, echivalenta soldei de grad a unui sublocotenent;

cei decorați cu Ordinul "Steaua României" cu spade și panglica de "Virtute Militară" sau Ordinul "Steaua României" cu spade, Ordinul "Virtutea Aeronautica" cu spade, Ordinul "Coroana României" cu spade și panglica de "Virtute Militară" sau Ordinul "Coroana României" cu spade, Ordinul "Crucea Regina Maria", Medalia "Virtutea Maritimă", Medalia "Serviciul Credincios" cu spade, Medalia "Bărbăție și Credință" cu spade, Crucea "Serviciul Credincios" cu spade și Crucea "Meritul Sanitar":

– împroprietărirea cu 500 mp pentru loc de casă în municipiul, orașul sau comuna în care domiciliază sau, dacă acest lucru nu este posibil, cu 1 ha teren arabil;

cei decorați cu Medalia "Virtutea Militară de Război":

– împroprietărirea cu 500 mp pentru loc de casă în municipiul, orașul ori comuna în care domiciliază sau, dacă acest lucru nu este posibil, cu 1 ha teren arabil.

Cei decorați cu ordinele sau medaliile prevăzute la lit. b) și c) beneficiază de o rentă lunară echivalentă cu 75% din solda de grad a unui sublocotenent.

Veteranii de război pot beneficia de avansări onorifice în grad, potrivit propunerilor anuale ce se vor face cu respectarea criteriilor stabilite de Ministerul Apărării Naționale.

Veteranii de război, ofițeri, au dreptul de a purta uniformă militară în condițiile stabilite de Ministerul Apărării Naționale și, respectiv, de Ministerul de Interne.

Veteranii de război și văduvele de război beneficiază și de următoarele drepturi:

câte 12 călătorii interne gratuite dus-întors sau 24 simple în cursul unui an calendaristic la clasa I pe calea ferată, pentru marii mutilați, pentru invalizii de război, precum și pentru veteranii de război decorați cu ordine și medalii.

Veteranii de război nedecorați, precum și văduvele de război au dreptul, în cursul unui an calendaristic, la 6 călătorii interne gratuite dus-întors sau 12 simple pe calea ferată. Generalii și ofițerii călătoresc la clasa I, iar ceilalți veterani de război nedecorați și văduvele de război, la clasa a II-a.

Veteranii de război și văduvele de război care locuiesc în mediul rural au dreptul, în cursul unui an calendaristic, la 12 călătorii interne dus-întors gratuite pe mijloacele de transport auto, dacă nu exista posibilitatea să călătorească pe calea ferată, sau la 12 călătorii interne gratuite dus-întors pe căile fluviale, la alegere.

În cadrul numărului de călătorii stabilit pentru titulari, aceștia le pot folosi și pentru însoțitor.

Însoțitorii marilor mutilați și ai invalizilor de gradul I beneficiază de aceleași drepturi de transport gratuit și la aceeași clasă ca și titularii drepturilor ai căror însoțitori sunt.

gratuități pe mijloacele de transport în comun în mediul urban (metrou, tramvai, troleibuz, autobuz);

prioritate la repartizarea și închirierea locuințelor din fondul locativ de stat;

prioritate în acordarea de credite pentru construirea sau cumpărarea de locuințe în condiții avantajoase;

scutirea de impozite a indemnizațiilor și a rentei lunare, acordate potrivit prezentei legi, de impozitul pe salarii și de impozitul pe clădiri, pe terenurile din municipii, orașe și comune și pe alte venituri, cu excepția celor provenite din activități comerciale. Aceste scutiri se aplica și văduvelor nerecăsătorite ale veteranilor de război;

scutirea de taxe pentru șederea în stațiunile balneoclimaterice, pentru vizitarea muzeelor, caselor memoriale, monumentelor istorice, de arhitectura și arheologie, precum și de plata abonamentelor de telefon și de radio-televiziune;

acordarea unui ajutor anual pentru acoperirea unei părți din costul chiriei, energiei electrice și energiei termice (aprovizionării cu combustibil lichid, solid sau gaze naturale, după caz) pentru nevoi casnice, al cărui cuantum se va stabili, în funcție de evoluția prețurilor și posibilitățile bugetului de stat, anual, de către Ministerul Apărării Naționale, Ministerul de Interne, Ministerul Muncii și Protecției Sociale, cu Ministerul Finanțelor, după consultarea asociațiilor veteranilor de război. Ajutorul anual se va asigura prin organele care efectuează plata indemnizațiilor de veteran de război din fondurile puse la dispoziție în acest scop de la bugetul de stat.

asigurarea gratuit a 4 mc lemne de foc sau echivalent cărbuni pentru marii mutilați de război din mediul rural și urban care folosesc asemenea combustibil;

asigurarea de facilitați la obținerea buteliilor de aragaz;

asistentă medicală gratuită în toate instituțiile medicale civile de stat sau militare și asigurarea de medicamente gratuite atât în tratamentele ambulatorii, cât și pe timpul spitalizării;

bilete de tratament gratuite, în limita posibilităților existente, în stațiuni balneoclimaterice, pe baza reglementarilor stabilite de către Ministerul Apărării Naționale, Ministerul de Interne, Ministerul Muncii și Protecției Sociale și Ministerul Turismului;

obținerea gratuita de către invalizii de război a protezelor, a cârjelor, a ghetelor ortopedice, a cărucioarelor și asigurarea cu prioritate și în condiții avantajoase a aparatelor auditive și implanturile cardiace, mijloacelor moto și auto speciale pentru handicapați locomotor;

reduceri cu 50% a costului biletelor de intrare la toate spectacolele, iar la serbările Naționale li se vor rezerva 5% din totalul locurilor;

acces gratuit la manifestările cultural-sportive organizate de unitățile Ministerului Apărării Naționale și ale Ministerului de Interne;

accesul la Cercul Militar Național, la cercurile militare de garnizoană, la casele de cultură, la căminele de garnizoană, la restaurantele și popotele aparținând Ministerului Apărării Naționale și Ministerului de Interne, precum și la locurile de agrement ale acestora în aceleași condiții ca și cadrele active.

Veteranii de război și văduvele de război suferinzi pot beneficia, la cerere și în condițiile legii, de internare în căminele de bătrâni, căminele-spital existente și alte așezăminte de ocrotiri sociale ce se vor mai înființa.

Ministerul Apărării Naționale, Ministerul de Interne și Ministerul Muncii și Protecției Sociale vor lua, în comun, măsuri în vederea construirii, dotării și administrării de cămine speciale pentru veteranii de război, invalizii și văduvele de război lipsiți de familie.

Veteranilor și văduvelor de război li se asigură în mod gratuit locuri de înhumare în cimitirele militare și civile. Veteranilor de război li se acordă funeralii și onoruri militare potrivit ultimului grad avut, conform reglementarilor în vigoare pentru cadrele militare active.

De drepturile prevăzute la art. 15 lit. c), d), g), i), l), m), și la art. 16 alin. 3 beneficiază și accidentații de război în afara serviciului ordonat, care au suferit o infirmitate din cauza acțiunii mijloacelor de luptă ale războiului.

În desfășurarea activității lor, veteranii și văduvele de război vor fi sprijiniți de Ministerul Apărării Naționale și Ministerul de Interne prin:

fondurile speciale repartizate de la bugetul de stat, pentru desfășurarea în bune condiții a activităților pe care aceștia le organizează pe plan intern și internațional, în scopul menținerii unei strânse legături cu asociațiile Naționale și internaționale de profil la care urmează a se afilia și a plăti cotizații anuale în valută;

asigurarea spațiilor necesare pentru birouri, consfătuiri și activități de educație patriotică și de cinstire a eroilor care s-au jertfit pentru patrie;

asigurarea cu mijloace de transport, cu personal activ strict necesar, în raport cu numărul veteranilor și văduvelor de război în evidență.

Contestațiile privind modul de stabilire a calității de veteran de război și de văduva de război se soluționează conform Legii contenciosului administrativ, nr. 29/1990.

Drepturile bănești care se acorda în temeiul Legii privind acordarea de indemnizații și sporuri invalizilor, veteranilor și văduvelor de război, nr. 49/ 1991 și al prezentei legi vor fi indexate periodic în funcție de evoluția prețurilor.

Suprafețele de teren necesare împroprietăririlor prevăzute la art. 13 se vor asigura prin grija autorităților administrației publice din municipiile, orașele sau comunele în care veteranii de război își au domiciliul, din disponibilitățile acestora, în condițiile Legii fondului funciar nr. 18/1991.

Terenurile de 500 mp cu care au fost împroprietăriți veteranii de război în vederea construirii de case pot fi transmise prin succesiune, dacă pe acestea au fost construite case de locuit în termen de 10 ani de la data dobândirii terenului. Moștenitorii veteranului de război pot dobândi terenurile neconstruite, dacă deschiderea succesiunii a avut loc anterior expirării termenului de 10 ani. Obligația de construire a casei de locuit revine și moștenitorilor în termen de 5 ani de la preluarea moștenirii.

Pentru acoperirea tuturor cheltuielilor determinate de aplicarea acestei legi , fondurile necesare se vor suporta de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat sau de la bugetele locale, în limita sumelor aprobate anual Ministerului Apărării Naționale, Ministerul de Interne, Ministerului Muncii și Protecției Sociale, celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale sau locale.

Călătoria pe calea ferată se efectuează pe baza de bilete speciale de călătorie puse la dispoziție de Societatea Națională a Căilor Ferate Române, le cererea asociațiilor veteranilor de război legal constituite. Achitarea costurilor de călătorie pe calea ferată, căile fluviale și auto județene, pe baza biletelor speciale, se face de către Ministerul Finanțelor direct Ministerului Transporturilor, iar costul biletelor pe mijloacele de călătorie în comun din municipii și orașe se suporta de către consiliile județene și locale.

Ministerele și celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale și locale, precum și agenții economici din domeniile respective de activitate vor lua fiecare măsurile necesare ce le revin pentru aplicarea prezentei legi.

2.3 Comentarea Legii 49/1991 privind veteranii de război, precum și unele drepturi ale invalizilor și văduvelor de război

Pensionarilor invalizi, veteranilor și văduvelor de război li se acordă o indemnizație după cum urmează:

Invalizilor de război – 2.000 lei lunar, pentru marii mutilați și cei încadrați în gradul I de invaliditate;

– 1.500 lei lunar, pentru cei încadrați în gradul II de invaliditate;

– 1.200 lei lunar, pentru cei încadrați în gradul III de invaliditate.

Veteranilor de război – 1.000 lei lunar.

Văduvelor de război, daca nu s-au recăsătorit – 1.000 lei lunar.

Invalizii, precum și veteranii de război, pe lângă indemnizațiile prevăzute la art. 1, și un spor de câte 240 lei lunar pentru primul an de participare la război, indiferent de durata participării, la care se adaugă câte 20 lei pentru fiecare luna de participare la război ce depășește un an calendaristic .

Timpul de internare în spitale sau sanatorii și de concedii medicale necesare pentru vindecarea rănilor ori bolilor contractate pe front sau apărute în termen de un an după încetarea participării pe front, dar din cauza acelei participări se ia în considerare la acordarea sporului prevăzut la alin. 1.

Va fi, de asemenea, luat în considerare timpul petrecut în prizonierat, altul decât cel prevăzut în Decretul-lege nr.118/1990, modificat și completat , precum și timpul necesar pentru vindecarea bolilor contractate în timpul prizonieratului ori după acesta, în termen de un an, din cauza prizonieratului.

Invalizii și accidentații de război, indiferent de gradul de invaliditate , își păstrează, la încetarea activității, dreptul la pensie I.O.V.R. și dacă, potrivit legii, li se cuvine o altă pensie atât pentru perioada anterioară, cât și pentru cea ulterioară primirii pensiei I.O.V.R.

Văduvele de război, care nu s-au recăsătorit, au dreptul sa primească pensia I.O.V.R. indiferent de perioada în care au fost căsătorite.

Indemnizațiile și sporurile prevăzute în prezenta lege se acordă, la cerere, de la data intrării acesteia în vigoare.

Dovada calității de veteran de război, precum și a perioadei de participare la război, se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale, eliberate de Ministerul Apărării Naționale.

Indemnizațiile și sporurile acordate în baza prezentei legi nu afectează plafoanele de venituri în funcție de care se stabilesc chiriile pentru locuințele din fondul locativ de stat, bursele pentru elevi și studenți și ajutoarele sociale.

În vederea aplicării prevederilor prezentei legi se autoriza Ministerul Economiei și Finanțelor ca, pe baza documentațiilor prezentate de Ministerul Apărării Naționale și Ministerul Muncii și Protecției Sociale, să modifice în mod corespunzător indicatorii financiari prevăzuți în bugetul administrației centrale de stat și bugetul asigurărilor sociale de stat.

Ministerul Apărării Naționale împreună cu Ministerul Muncii și Protecției Sociale și Ministerul Economiei și Finanțelor vor elabora metodologia de calcul, de indexare și de plată a indemnizațiilor și sporurilor prevăzute în prezenta lege.

În termen de 3 luni, Guvernul va elabora un proiect de lege care să reglementeze unitar statutul și drepturile veteranilor de război și ale celor decorați cu ordinele "Mihai Viteazu", "Virtutea Militară" și celelalte ordine militare de război.
Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Muncii și Protecției Sociale și Ministerul Economiei și Finanțelor vor examina, pe baza de convenții internaționale, în condiții de reciprocitate cu statele interesate, situația cetățenilor români care au luptat în cadrul altor armate.

Resursele financiare necesare acoperirii cheltuielilor suplimentare rezultate din aplicarea prezentei legi vor fi repartizate, în condiții derogatorii, din suma prevăzuta la art. 1 alin. (3) din Legea nr. 22/1991, pentru acoperirea cheltuielilor materiale și de capital determinate în funcție de evoluția indicilor de prețuri.

PROTECȚIA SOCIALĂ A VETERANILOR, INVALIZILOR, ORFANILOR ȘI VADUVELOR DE RĂZBOI ȘI A FOȘTILOR DEȚINUȚI POLITICI

Calitatea de veteran de război

Calitatea de veteran de război se stabilește de către Ministerul Apărării Naționale, pe baza datelor din livretul militar, ori în lipsa acestuia, pe bază de acte oficiale eliberate de către organele stabilite de acest minister.

În cazul în care, din diferite motive, cei îndreptățiți nu posedă livret militar ori nu li se poate elibera dovada necesară datorită inexistenței sau distrugerii arhivelor, confirmată în scris, calitatea de veteran de război se va determina de către comîșiile de reconstituire, cu martori, și de metodologia stabilită, în acest scop, de Ministerul Apărării Naționale.

În conformitate cu prevederile art. 1 din Legea nr. 44/1994, au calitatea de veteran de război persoanele care au participat la primul sau al doilea război mondial în armata română și s-au aflat într-una din următoarele situații:

au luptat în unitățile militare – subunități, mari unități sau comandamente – la diferite eșaloane, ori au făcut parte din formațiunile logistice, astfel cum sunt prevăzute în Nomenclatorul Marelui Stat Major;

au acționat în unitățile speciale din zona interzisă la dezamorsarea proiectilelor, precum și la curățarea teritoriului de mine până la 31 decembrie 1946;

au fost comandanți militari sau comandanți ai gărzilor militare ori membri în consiliile militare de control și recepție în întreprinderi furnizoare de material de război, prevăzute în Nomenclatorul Marelui Stat Major;

au luptat pe teritoriul național vremelnic ocupat de inamic, împotriva acestuia, în unități sau unități constituite, recunoscute ca atare de Marele Stat Major;

au făcut parte din justiția militară, poliția militară, jandarmerie, din unități de pompieri militari și companii de poliție din cadrul Ministerului de Interne, care au acționat în zona de operațiuni ori s-au aflat în unități sau formațiuni constituite și au acționat în timpul războiului, în perioadele arătate în Nomenclatorul Marelui Stat Major;

au devenit invalizi de război;

au fost prizonieri de război;

Sunt considerați, de asemenea, veterani de război:

cetățenii români din orice teritoriu care s-au înrolat voluntar și au luptat în rândurile armatelor Națiunilor Unite;

locuitorii din provinciile românești, vremelnic ocupate în perioada 1940-1945, care au fost încorporați sau mobilizați în mod obligatoriu și au luptat în armatele altor state, în cazul în care și-au păstrat s-au redobândit cetățenia română și domiciliul în România;

persoanele de naționalitate germană care au fost încadrate obligatoriu în unități ale armatei germane, în cazul în care și-au păstrat sau redobândit cetățenia română și domiciliul în România.

Legitimația de veteran de război se eliberează de Ministerul Apărării Naționale. Ea se poate elibera celor îndreptățiți de către Asociația Națională a Veteranilor de Război sau de către alte asociații ale veteranilor de război constituite legal, fiecare pentru membrii săi; aceasta va fi contrasemnată de împuterniciții Ministerului Apărării Naționale.

Calitatea de invalid de război

Invalidul de război este veteranul de război care a suferit prin rănire sau accidentare în timpul sau din cauza războiului o invaliditate atestată printr-un act medical legal.

Invalizii de război, indiferent de gradul de invaliditate, își dovedesc calitatea prin procesul-verbal de clasare și decizia de pensie respectivă.

Această calitate de invalid de război este recunoscută în baza art. 3 din Legea nr. 44/1994.

Calitatea de văduvă de război

Văduva de război este soția supraviețuitoare a celui decedat pe front, prizonierat sau ca urmare a rănilor ori a bolilor contractate pe front sau în prizonierat.

Calitatea de văduvă de război este stabilită pe bază de documente în condițiile prevăzute de reglementările elaborate de Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei.

Calitatea de orfan de război

Orfanul de război este copilul supraviețuitor al celui decedat pe front, prizonierat sau ca urmare a rănilor sau a bolilor contractate pe front sau în prizonierat.

Calitatea de orfan de război este stabilită pe bază de documente în condițiile prevăzute de reglementările elaborate de Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei.

Calitatea de prizonier de război

Prizonierii de război sunt persoanele prevăzute în articolul 4 al Legii 44/1994 și își dovedesc calitatea prin datele înscrise în livretul militar, precum și în orice alt document emis de Ministerul Apărării Naționale ori de organul la care au fost reținuți.

Au calitatea de prizonieri de război următoarele persoane:

persoana capturată de inamic în cursul operațiunilor de război, indiferent dacă a fost combatant sau necombatant, precum și cea asimilată cu aceasta potrivit convențiilor internaționale la care România este parte;

persoana care, după încetarea ostilităților, la 23 august 1944, a fost dezarmată de trupele sovietice sau germane, sau, chiar nedezarmată, a fost internată în lagărele de prizonier;

elevul școlilor militare de ofițeri, subofițeri și maiștri militari, trimis la studii în Germania, precum și soldatul și cadrul aflați în această țară la specializare, considerați prizonieri de război de către autoritățile germane la 23 august 1944.

Pentru a nu se face nici o confuzie, legiuitorul a reglementat în mod expres, în articolul 7 din aceeași lege, categoriile de persoane care nu pot dobândi calitatea de veteran de război, și anume, acele persoane care:

au comis acte de trădare de patrie ori a accepta să fie folosite de inamic ca spioni sau agenți de diversiune pe teritoriul țării, fapte constatate printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă;

au luptat ca voluntari în armate străine împotriva țării sau a Națiunilor Unite ori au săvârșit acte de teroare și crime împotriva populației autohtone din teritoriile vremelnic ocupate de inamic;

au dezertat din armata română în timpul războiului;

au obținut acte doveditoare prevăzute în art. 5 alin. (1) prin declarații false ori prin manopere dolosive constatate prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă sau când hotărârea comisiei de reconstituire dată în condițiile art. 5 alin. (4) a fost anulată.

Calitatea de deținut politic

Deținutul politic este persoana persecutată din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la data de 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri. Aceste persoane sunt prevăzute în Decretul-lege nr. 118 din 1990.

Beneficiază de drepturile acestui decret persoanele, cetățeni români, care în perioada regimurilor instaurate de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 au avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează:

au fost deportate în ghetouri și lagăre de concentrare în străinătate;

au fost private de libertate în locuri de detenție sau în lagărele de concentrare;

au fost strămutate în alte localități decât cea de domiciliu;

au făcut parte din detașamentele de muncă forțată;

au fost supraviețuitori ai trenului morții;

sunt soțul sau soția persoanei asasinate sau executate din motive etnice sau în urma masacrelor îndreptate împotriva populației minoritare, dacă ulterior nu s-a recăsătorit;

au fost evacuați din locuința pe care o dețineau.

Drepturile veteranilor, invalizilor, orfanilor și văduvelor de război

Drepturile veteranilor și văduvelor de război potrivit Legii nr. 44/1994

Veteranii de război beneficiază, potrivit art. 15, de următoarele drepturi:

câte 12 călătorii interne gratuite dus-întors sau 24 simple în cursul unui an calendaristic la clasa I pe calea ferată, pentru marii mutilați, pentru invalizii de război, precum și pentru veteranii de război decorați cu ordine și medalii. Veteranii de război nedecorați au dreptul, în cursul unui an calendaristic la 6 călătorii interne gratuite dus-întors sau 12 simple pe calea ferată. Generalii și ofițerii călătoresc la clasa I, iar ceilalți veterani de război nedecorați, la clasa a II-a. Cei care locuiesc în mediul rural au dreptul, în cursul unui an calendaristic, la 12 călătorii interne dus-întors gratuite pe mijloacele de transport auto, dacă nu există posibilitatea să călătorească pe calea ferată, sau la 12 călătorii interne dus-întors pe căile fluviale, la alegere. În cadrul numărului de călătorii stabilit pentru titulari, aceștia le pot folosi și pentru însoțitori. Însoțitorii marilor mutilați și ai invalizilor de gradul I beneficiază de aceleași drepturi de transport gratuit și la aceeași clasă ca și titularii drepturilor ai căror însoțitori sunt;

gratuități pe mijloacele de transport în comun în mediul urban (metrou, tramvai, troleibuz, autobuz);

prioritate la repartizarea și închirierea locuințelor din fondul locativ de stat;

prioritate la acordarea de credite pentru construirea sau cumpărarea de locuințe în condiții avantajoase;

scutirea de impozite a indemnizațiilor și a rentei lunare, acordate, de impozitul pe salarii și de impozitul pe clădiri, pe terenurile din municipii, orașe și comune, și pe alte venituri, cu excepția celor provenite din activități comerciale;

scutirea de taxe pentru șederea în stațiunile balneoclimaterice, pentru vizitarea muzeelor, caselor memoriale, monumentelor istorice de arhitectură și arheologie, precum și de plata abonamentelor de telefon și de radio-televiziune;

asigurarea gratuit a 4 m3 lemne de foc sau echivalent cărbuni pentru marii mutilați de război din mediul rural și urban care folosesc asemenea combustibil;

asigurarea de facilități la obținerea buteliilor de aragaz;

asistență medicală gratuită în toate instituțiile medicale civile sau de stat sau militare și asigurarea de medicamente gratuite atât în tratamentele ambulatorii, cât și pe timpul spitalizării;

bilete de tratament gratuite, în limita posibilităților existente, în stațiuni balneoclimaterice, pe baza reglementărilor stabilite de către Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Administrației și Internelor, Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei și Ministerul Tineretului;

obținerea gratuită de către invalizii de război a protezelor, a cârjelor, a ghetelor ortopedice, a cărucioarelor, și asigurarea cu prioritate și în condiții avantajoase a aparatelor auditive și implanturilor cardiace, mijloacelor moto și auto speciale pentru cei handicapați locomotor;

reduceri cu 50 % a costului biletelor de intrare la toate spectacolele, iar la serbările naționale li se vor rezerva 5 % din totalul locurilor;

acces gratuit la manifestările cultural-sportive organizate de Ministerul Apărării Naționale și ale Ministerului Administrației și Internelor;

accesul la Cercul Militar Național, la cercurile militare de garnizoană, la casele de cultură, la căminele de garnizoană, la restaurantele și popotele aparținând Ministerului Apărării Naționale și Ministerului Administrației și Internelor, precum și la locurile de agrement ale acestora în aceleași condiții ca și cadrele active.

Veteranii de război cărora le-au fost acordate ordine și medalii în temeiul art. 13 pentru faptele de arme săvârșite pe câmpul de luptă, beneficiază de următoarele drepturi, dacă nu le-au primit prin alte legi de împroprietărire de la data decorării și până în prezent și dovedesc cu acte legale dreptul solicitat:

cei decorați cu ordinul „Mihai VIteazu” sau ordinul „Virtutea Aeronautică” cu spade, clasa Cavaler

împroprietărirea cu un lot de 5 ha teren agricol, din rezerva creată conform Legii nr. 18/1991 în localitatea de domiciliu, sau un loc de casă de 500 m2 în municipiul, orașul sau comuna în care domiciliază decoratul;

cei decorați cu Ordinul „Mihai Viteazu” o rentă lunară, echivalentă cu solda de bază a unui sublocotenent;

cei decorați cu Ordinul „Virtutea Aeronautică” cu spade, clasa Cavaler de o rentă lunară echivalentă cu solda de grad a unui sublocotenent;

cei decorați cu Ordinul „Steaua României” cu spade și panglică de „Virtute Militară” sau Ordinul „Steaua României” cu spade, Ordinul „Virtutea Aeronautică” cu spade, Ordinul „Coroana României” cu spade și panglică de „Virtute Militară” sau Ordinul „Coroana României” cu spade, Ordinul „Crucea Regina Maria”, Medalia „Virtutea Maritimă”, Medalia „Serviciul Credincios” cu spade, Medalia „Bărbăție și Credință” cu spade, Crucea „Serviciul Credincios” cu spade, Crucea „Meritul Sanitar” și Medalia „Virtutea Oștenească”:

împroprietărirea cu 500 m2 pentru loc de casă în municipiul, orașul sau comuna în care domiciliază sau, dacă acest lucru nu este posibil, cu un ha teren arabil în extravilan;

cei decorați cu ordinele sau medaliile prevăzute la litera b beneficiază de o rentă lunară echivalentă cu 75 % din solda de grad a unui sublocotenent.

În conformitate cu art. 10, în cadrul vechimii utile la pensie recunoscută veteranilor de război se include timpul participării la război, precum și perioadele de prizonierat, de spitalizare și de concedii medicale ca urmare a rănilor suferite în război sau în prizonierat, indiferent de teatrul de operațiuni pe care aceștia au luptat.

În baza art. 1 lit. c din legea nr. 49/1991, văduvele de război, dacă nu s-au recăsătorit beneficiază de o indemnizație lunară la cerere.

Asemenea veteranilor de război, aceste indemnizații nu afectează plafoanele de venituri în funcție de care se stabilesc chiriile pentru locuințele din fondul locativ de stat, bursele pentru elevi și studenți și ajutoarele sociale.

Nu putem ocoli și faptul că sunt recunoscute anumite drepturi și soțiilor supraviețuitoare ale veteranilor de război care nu au calitatea de văduvă de război.

Potrivit art. 11 alin. 2 și 3, soția supraviețuitoare a veteranului de război, care nu s-a recăsătorit beneficiază de jumătate din indemnizația de veteran de război din renta lunară prevăzută la art. 13 precum și de jumătate din numărul călătoriilor gratuite la care avea ori trebuia să aibă dreptul, potrivit legii, soțul decedat.

Văduvele de război, care nu s-au recăsătorit beneficiază de 100 % din indemnizația de război, dacă soții acestora înaintea decesului, nu au fost decorați cu ordine sau medalii de război, ori cu Medalia „Crucea comemorativă a celui de-al doilea război mondial 1941-1945”.

Pe lângă indemnizație, văduvele de război mai beneficiază și de drepturile reglementate în favoarea veteranilor de război nedecorați, printre care menționăm:

6 călătorii interne gratuite dus-întors sau 12 călătorii simple pe calea ferată;

gratuități pe mijloacele de transport în comun în mediul urban;

scutirea de impozitare a indemnizațiilor și rentei lunare acordate potrivit prezentei legi, de impozitul pe salarii, impozitul pe clădiri, pe terenurile din municipii, orașe, comune. În acest caz scutirea de impozite se acordă și soțiilor supraviețuitoare ale veteranilor de război care nu s-au recăsătorit;

asistență medicală gratuită în toate instituțiile medicale de stat sau militare și asigurare gratuită de medicamente atât în tratamente ambulatorii, cât și pe timpul spitalizării.

Veteranii de război pot beneficia de avansări onorifice în grad, potrivit propunerilor anuale ce se vor face cu respectarea criteriilor stabilite de Ministerul Apărării Naționale.

Veteranii de război, ca și ofițerii, au dreptul de a purta uniforma militară în condițiile stabilite de Ministerul Apărării Naționale și, respectiv, de Ministerul Administrației și Internelor.

Veteranii de război, și văduvele de război suferinzi pot beneficia, la cerere, și de internare în centre de îngrijire și asistență și alte așezăminte de ocrotiri sociale ce se vor mai înființa.

Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Administrației și Internelor și Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei vor lua, în comun, măsuri în vederea construirii, dotării și administrării de cămine speciale pentru veteranii de război, invalizii și văduvele de război lipsiți de familii.

Veteranilor și văduvelor de război li se asigură în mod gratuit locuri de înhumare în cimitirele militare și civile, sau incinerare, după caz. Veteranilor de război li se asigură funeralii cu onoruri militare potrivit ultimului grad avut la data decesului, conform reglementărilor în vigoare pentru cadrele militare active. Slujbele religioase se asigură gratuit de către capelanii din garnizoanele militare.

În cazurile în care una și aceeași persoană se încadrează atât în categoria de veteran de război, cât și în aceea de fost deținut politic sau deportat, inclusiv prizonier de război în fost URSS, luat după 23 august 1944 sau, deși declarat înainte de această dată, a fost reținut după data armistițiului, beneficiază cumulativ de drepturile bănești de perioada corespunzătoare calității avute, cu condiția ca perioadele să fie distincte.

Persoana prevăzută în alin. 3 din art. 12 nu poate cumula celelalte drepturi, altele decât cele bănești, dar va avea dreptul să opteze pentru cele mai avantajoase sau să le obțină pe cele care nu sunt prevăzute în prezenta lege, dar sunt recunoscute prin lege pentru cealaltă categorie sau celelalte categorii în care se încadrează.

Drepturile acordate invalizilor, orfanilor și văduvelor de război, potrivit Legii nr. 49/1999

Aceste drepturi au un caracter în mare parte reparatoriu și servesc pentru satisfacerea trebuințelor materiale ale unor persoane cu venituri mici în vederea compensării privațiunilor de ordin social și material la care beneficiarii lor au fost sau continuă să fie expuși.

Natura juridică a drepturilor acordate invalizilor, orfanilor și văduvelor de război, este o natură juridică complexă, pentru că ele conțin elemente specifice atât drepturilor de asigurări sociale cât și celor de asistență socială.

Potrivit Legii nr. 49/1991 invalizii și accidentații de război au dreptul la pensie de invaliditate. Stabilirea acestei pensii se face pe categorii de persoane indiferent dacă erau sau nu încadrați în muncă înainte de a deveni invalizi, diferența făcându-se doar de gradul de invaliditate după cum urmează:

Văduvele de război au dreptul la pensie I.O.V.R. în cuantum de 1.000.000 lei.

Conform art. 3, invalizii și accidentații de război, marii mutilați și cei încadrați în gradul I de invaliditate primesc, pe lângă pensia I.O.V.R., și o sumă fixă pentru îngrijire de 2.800.00 lei lunar.

Această sumă fixă prevăzută pentru îngrijire se actualizează periodic, prin hotărâre de guvern, în funcție de resursele financiare alocate din bugetul de stat.

Invalizii și accidentații de război au dreptul să primească, pe timpul cât sunt încadrați în muncă atât pensia I.O.V.R. cât și salariu. La încetarea activității au dreptul să primească pe lângă pensia I.O.V.R. și pensia de asigurări sociale la care sunt îndreptățiți.

Văduvele de război care au dreptul la pensia I.O.V.R. primesc pe lângă această pensie și pensia de asigurări sociale. Conform dispozițiilor art. 5, copii celor morți sau dispăruți în război, precum și ai celor care la data decesului erau pensionari I.O.V.R. au dreptul la pensie de urmaș, în condițiile în care se acordă, pensiile de urmaș în cadrul asigurărilor sociale de stat.

Văduvele de război au dreptul la pensie de urmaș indiferent de durata căsătoriei cu soțul decedat. Soțiile celor care la data decesului erau pensionari I.O.V.R. au dreptul la pensie de urmaș, în condițiile în care se acordă pensiile de urmaș în cadrul asigurărilor sociale de stat.

În privința stabilirii și acordării acestei pensii, trebuiesc făcute unele observații.

Este necesar să reamintim că, pentru acordarea pensiei, beneficiarul va trebui să îndeplinească condițiile prevăzute de lege cu privire la soția supraviețuitoare și copiii minori.

Prin această lege s-a stabilit, însă, că dreptul soției supraviețuitoare la pensie I.O.V.R. este recunoscut indiferent de durata căsătoriei cu soțul decedat.

Prin urmare, s-a instituit o excepție în favoarea văduvelor de război, acestea beneficiind de pensie I.O.V.R. fără a se ține cont de durata minimă a căsătoriei, condiție obligatorie în dreptul comun pentru acordarea pensiei de urmaș soției supraviețuitoare.

Totodată, potrivit art. 11, soția supraviețuitoare (văduva de război) are dreptul să cumuleze această pensie cu pensia pentru munca depusă și limită de vârstă, ceea ce, de asemenea, constituie o excepție de la dreptul comun unde există doar posibilitatea opțiunii între pensia propriu-zisă și cea de urmaș.

Modul de stabilire a pensiei de urmaș instituie o măsură de favoare cât privește baza de calcul a acesteia, precizând că dacă susținătorul la data decesului, cumula pensia I.O.V.R. cu altă pensie de asigurări sociale, pensia de urmaș se stabilește luându-se în calcul pensia cea mai avantajoasă (acest lucru este prevăzut în art. 5 alin. 4).

Pensia accidentaților de război în afara serviciului onorat este 50 % din cuantumurile prevăzute pentru invalizii de război, diferențiat în funcție de gradul de invaliditate în care sunt încadrați și pot fi cumulate cu o altă pensie de asigurări sociale și pot constitui baza pentru acordarea pensiei de urmaș.

Pensionarii I.O.V.R. au dreptul, conform art. 7, în mod gratuit, la asistență medicală în spitale și ambulatoriu, întreținere și medicamente pe timpul internării. Pe lângă toate acestea, poate beneficia de trimiteri la tratament în stațiunile balneoclimaterice.

Indemnizații acordate invalizilor, veteranilor și văduvelor de război potrivit Legii nr. 49/1991

Această lege a fost modificată prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 215/2000 ce prevede că invalizilor, veteranilor și văduvelor de război li se acordă o indemnizație după cum urmează:

Invalizilor de război:

200.000 lei lunar, pentru marii mutilați și cei încadrați în gradul I de invaliditate;

180.000 lei lunar, pentru cei încadrați în gradul II de invaliditate;

150.000 lei lunar, pentru cei încadrați în gradul III de invaliditate.

Veteranilor de război:

125.000 lei lunar.

Văduvelor de război, dacă nu s-au recăsătorit:

125.000 lei lunar (art. 1).

Invalizii, precum și veteranii de război primesc, pe lângă indemnizațiile amintite și un spor de câte 30.000 lei lunar pentru fiecare an de participare la război, indiferent de durata participării, la care se adaugă câte 3.000 lei pentru fiecare lună de participare la război ce depășește un an calendaristic.

Drepturile foștilor deținuți politici

Aceste drepturi sunt prevăzute de ordonanța guvernului nr. 105/1999 pentru modificarea și completarea Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatură instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri.

Au dreptul la indemnizație lunară, de 130.000 lei pentru fiecare an de detenție, de deportare sau de strămutare în alte localități persoanele care:

au fost deportate în ghetouri și lagăre de concentrare în străinătate;

au fost private de libertate în locuri de detenție sau în lagăre de concentrare;

au fost strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu.

Cele care s-au aflat în următoarele situații:

au făcut parte din detașamente de muncă forțată;

au fost supraviețuitoare ale trenului morții;

au dreptul la o indemnizație lunară de 55.000 lei pentru fiecare an în care au făcut parte din aceste situații.

Au dreptul la o indemnizație de o indemnizație de 130.000 lei persoanele soț sau soție a persoanei asasinate ori executate din motive etnice sau în urma masacrelor îndreptate împotriva populației minoritare, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.

Persoanele care au fost evacuate din locuințele pe care le dețineau au dreptul la o indemnizație lunară în același cuantum cu al indemnizației acordate persoanelor prevăzute în art. 1 lit. d) și e), (art. 2) din Ordonanța Guvernului nr. 105/1999.

Soțul supraviețuitor al celui decedat, din categoria persoanelor prevăzute anterior va beneficia, începând cu data de 1 a lunii următoare celei în care a fost depusă cererea, în condițiile prezentei ordonanțe de o indemnizație lunară de 130.000 lei neimpozabilă, dacă ulterior nu s-a căsătorit (art. 3).

Nivelul indemnizațiilor acordate potrivit art. 2 și 3 vor fi indexate prin hotărâre a Guvernului, în funcție de evoluția prețurilor și a tarifelor (art. 4).

Persoanele prevăzute la art. 1 și 3 vor beneficia de prevederile prezentei ordonanțe cu începere cu 1 al lunii următoare celei în care a fost depusă cererea și de următoarele drepturi:

asistență medicală și medicamente în mod gratuit și prioritar, atât în tratament ambulatoriu, cât și pe timpul spitalizărilor;

transport urban gratuit cu mijloace de transport în comun aparținând unităților cu capital de stat (autobuz, troleibuz, tramvai, metrou);

6 călătorii dus-întors gratuite, anual, pe calea ferată română cu clasa I;

6 călătorii dus-întors gratuite, anual, cu mijloacele de transport auto, sau după caz, cu mijloacele fluviale de la localitatea de domiciliu la reședința de județ, pentru persoanele care nu au posibilitatea să călătorească pe calea ferată;

un bilet pe an, gratuit, pentru tratament într-o stațiune balneoclimaterică;

scutirea de plata taxelor de abonament pentru radio și televizor;

prioritate la instalarea unui post telefonic, precum și scutire pentru plata taxei de abonament;

acordarea, la cerere, cu titlu gratuit a unui loc de veci (art. 5).

Perioada în care persoana persecutată din motive etnice nu s-a putut încadra încă, ca urmare a unei invalidități de gradul I sau II, survenite ca urmare a persecuției, constituie vechime în muncă și se ia în considerare la stabilirea pensiei și a celorlalte drepturi ce se acordă în funcție de vechime în muncă (art. 6).

Stabilirea și plata drepturilor prevăzute în ordonanță se fac de casa județeană de pensii sau, de Casa de Pensii a Municipiului București. Pentru stabilirea situațiilor prevăzute la art. 1 se înființează, în cadrul fiecărei case județene de pensii, o comisie alcătuită din președinte și 3 membri. Președintele trebuie să fie jurist. În luarea hotărârilor referitoare la stabilirea drepturilor, comisia solicită avizul organizațiilor minorităților naționale legal constituite. Comisia lucrează în prezența a două treimi din numărul total al persoanelor care o alcătuiesc și adoptă hotărâri cu acordul majorității membrilor prezenți.

La nivelul Casei de Pensii a Municipiului București, comisia prevăzută mai sus este formată din președinte și 10 membri.

Avizul organizațiilor minorităților naționale se va elibera în 30 de zile de la solicitare.

Comisia este obligată să se pronunțe asupra cererii în termen de cel mult 30 zile de la sesizare, printr-o hotărâre motivată.

Împotriva hotărârii, persoana interesată poate face contestație la Curtea de Apel în termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii, potrivit legii contenciosului administrativ nr. 29/1990. hotărârea Curții de Apel este definitiv (art. 7).

Prevederile ordonanței nu se aplică persoanelor condamnate pentru infracțiuni contra păcii și omenirii, celor care înainte de 23 august 1944 au desfășurat o activitate fascistă în cadrul unei organizații sau mișcări de acest fel precum și celor care în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 au făcut parte din aparatul de represiune, securitate, poliție și din instanțele militare care au instrumentat și au judecat procese politice ale opozanților regimului comunist (art. 8).

Privire comparativă între drepturile veteranilor de război înainte de 1989 și situația actuală

Înainte de 1989 veteranii de război nu aveau nici un drept. Ei erau doar recunoscuți ca fiind veterani. Nici un drept material, nici transport gratuit, nici îngrijire medicală gratuită sau cu bani mai puțini. Absolut nimic, nici măcar pentru marii mutilați! După Revoluție, insă, lucrurile s-au mai îndreptat. Nu fără probleme! Când au cerut o lege în Parlament, o lege care sa reglementeze statutul veteranilor de război, au fost întrebați „ce ați făcut voi de cereți atâtea drepturi…” Acum lucrurile merg mai bine.

Lucrurile s-au mai reglementat în ultimul timp – încă din timpul regimului Constantinescu, dar si astăzi sunt ajutați de Guvern. În primul rând, au asigurat un venit financiar lunar, pe lângă pensie. Sunt de la câteva sute de mii la câteva milioane de lei, în funcție de perioada petrecută pe front. Este bine în primul rând pentru veteranii care locuiesc la țară și după război au lucrat în CAP și au pensii de câteva sute de mii de lei. Cu această „pensie de veterani” pot ajunge la două milioane sau și mai mult. Apoi, cei invalizi primesc intre 3,1 si 5 milioane de lei în fiecare lună. Apoi, cei decorați călătoresc gratuit cu orice mijloc de transport, inclusiv cu vaporul. Doar cu avionul nu. Unii consideră că este exagerat să ceară așa ceva. În fiecare an primesc 30.000 de bilete de tratament în stațiuni și au asigurate medicamente gratuite în valoare de pana la 3 milioane de lei lunar și drept la spitalizare gratuită plus locuri de veci gratuite.

Ar fi de preferat ca locurile de veci ale acestor oameni luptați cu soarta să nu poată fi înstrăinate așa cum beneficiază juriștii și revoluționarii. Până în prezent veteranilor le-a fost refuzat acest lucru și trebuie să fie îndreptat.

Veteranii de război sunt nemulțumiți pentru faptul că sunt tratați mult mai prost decât revoluționarii. Unii revoluționari primesc pentru trei zile petrecute în revoluție mult mai multe drepturi decât unii veterani care au luptat trei ani pe diverse fronturi, parcurgând mii de kilometri între frontul de Est și cel din Vest.

Veteranii sunt constituiți ca asociație încă din 27 decembrie 1989, înlocuind Comitetul Organizatoric al Veteranilor din Războiul Antifascist, o organizație înființata de comuniști, care îi avea în evidență pe veteranii de război. La acea vreme erau înregistrați 800.000 de veterani, invalizi de război, văduve si veterane, iar acum au mai rămas în viață aproximativ 285.000 de veterani, 360.000 de văduve si sub 11.000 de invalizi de război de toate gradele.

STUDIU DE CAZ

Au peste 80 de ani. Unii au fost prizonieri, alții si acum își poartă suferința rănilor căpătate pe front. Cu medaliile pe piept, veteranii se zbat acum pentru obținerea drepturilor lor, care le-ar putea asigura supraviețuirea.

Războiul le-a oferit imaginea cruda a morții. Mintea celor care au pășit pe pământul însângerat al câmpului de lupta încă mai rememorează spaimele si crimele văzute. Acum, la vârsta de 80-90 de ani, veteranii de război se bucură si pentru o cană cu apă. Ba, mai mult, au ajuns să-și vândă de prin casă sau chiar biletele de drum, pentru a putea să-și cumpere un litru de lapte. O duc greu. Și nu au parte nici măcar de recunoștință. "Am luptat pe front, sunt mândru de faptele mele", spune nea Lucică, frecându-și mâinile. "De multe ori am fost la un pas de moarte, dar nu mi-era frică. Știam ca mă lupt pentru țara mea", spune nea Lucică. Are 87 de ani.

Mărturisește ca de mult timp nu a mai mâncat o bucată de carne. A renunțat și la cafea pentru a se ajunge cu banii. Strânge din dinți si rabdă, căci, zice el "oamenii care s-au chinuit de-o viață se chinuiesc și acum. Cei care o duc mai bine sunt ăia care au avut funcții si decorații, dar mie ce merite să mi se aducă? Numai ăștia care și-au văzut colegii cum mureau, răniții care urlau de durere știu ce e ăla război. Ce mai contează? A trecut, și nimeni nu mă întreabă dacă am cu ce să-mi cumpăr o pâine! Nimeni nu ne mai baga in seama!". Tristețe mare citesc în vorbele bătrânului. "Am o pensie de la CAP cu care iei vreo 2 kg de mușchi. Mai mă ajută copiii care stau aici în București, că eu… vai de capu’ meu!", își spune nea Lucică, povestea tristă. "Cu indemnizația de război reușesc să mai plătesc din datorii, mai dau și la doctor, că deh!, nu te poți duce cu mâna goală și, uite așa, se duc toți, că nici de mâncare nu-ți ajung", își varsă năduful, nemulțumit. Nea Lucică este unul dintre sutele de mii de veterani nedecorați.

PĂMÂNT DAT CU LINGURIȚA

Din 43.068 de veterani decorați doar 14.291 au intrat în posesia pământului, iar în București, doar 4. "S-a obținut de la Parlament o derogare ca cei care doresc să poată fi împroprietăriți în altă localitate decât reședința. S-a modificat legea si câțiva, foarte puțini, au obținut pământ". Anul trecut, prin Legea 167 s-a aprobat ca cei care nu au primit pământ să beneficieze de suma de 15.000.000 de lei pe hectar. Însă și această plată s-a sistat de la 1 ianuarie 2005. Conform Legii 44/1994, veteranii de război decorați cu Ordinul Mihai Viteazul primesc 5 ha teren arabil sau 500 de metri pătrați loc de casa, iar cei care dețin alte ordine si medalii de război, 1 ha si 500 de metri pătrați de casa.

GRATUIT, DOAR PE REȚETĂ

Eliberarea de medicamente gratuite reprezintă un alt "of" al veteranilor. Asistența medicală, medicamentele, care fie nu se găsesc, fie trebuie cumpărate aproape integral de veterani, îi nemulțumesc. "Ca să-mi iau medicamentele a trebuit să mai dau eu cam 800.000 de lei, deși ele ar fi trebuit să fie gratuite. Eu am avut banii ăștia, dar ceilalți, care nu au nici de pâine, ce fac?", se întreabă un veteran de război, schițând un gest de dezamăgire.

SĂRĂCIE PÂNĂ LA MOARTE

Conform Legii 44/1994, veteranilor de război decorați cu Ordinul Mihai Viteazul li se acordă o rentă de 5.840.000 de lei. Celor care au primit ordine si medalii de război li se oferă 75% din solda de grad a unui sublocotenent activ, circa 1.600.000 de lei si doar 25% celor decorați cu Crucea Comemorativa a celui de-al doilea război mondial. Însă, după cum spune Halic Teodor, majoritatea celor care au cunoscut ororile războiului – țăranii – are parte de o pensie din care de-abia reușește să-și ducă zilele.

Exista o răsplata materială și una morală. Răsplata materială trebuie să cadă în sarcina guvernului care trebuie să rezolve cu înțelepciune toate problemele. Din nefericire guvernele care s-au succedat din 1989 încoace au avut alte priorități: protejarea clientelei, vendete politice, legi care să satisfacă cererile susținătorilor politici cu putere economică, etc. Astăzi s-a dat legea 44 fără ca aceasta sa fie clară, fără a se vedea mai întâi dacă există posibilitatea împroprietăririi (azi dai la veterani mâine îi târăști in judecăți că vin foștii proprietari). Nu mai există o gândire limpede în acest sens. S-au vândut iluzii. Răsplata morală ar putea veni din partea educației. Dascălii să insufle elevilor respectul pentru eroii neamului, să cultive un cult în acest sens. Dar și aici miniștrii educației, dornici să revoluționeze tot ce se putea revoluționa în educația și învățământul românesc au avut grijă să introducă în școlile românești noi probleme de studiu: drogurile, prostituția, criminalitatea. Ar mai rămâne scriitorii și ceilalți slujitori ai artei. Dar ce să facă și ei dacă cultul eroilor e o marfă ce se vinde greu la concurența cu sexul si obscenitățile într-o cultură "profund revoluționata?"

CONCLUZIE

Un popor ce nu-și respectă trecutul nu are nici un viitor! păcat că guvernanții noștri nu văd mai departe de vilele lor.

Există o carență a educației dată în casă, de fiecare din noi….nu avem timp să ascultăm bătrânii pe care-i mai avem în viață ,s-au cei care nu-i mai avem și le cunoaștem poveștile nu le insuflăm celor mici nu le insuflăm nici respectul pentru trecut, pentru drapel sau pentru ceea ce este românesc. Nu spun că am făcut numai lucruri de laudă dar trebuie cunoscute și bunele si relele. Înainte se mai făcea bruma de educație prin filatelie sau chiar numismatică. Acum aceste pasiuni sunt aproape "moarte" . Colecționarii sunt de regulă de vârsta veteranilor de război si nu au forța și răbdarea necesară a se impune în fața unui public nepregătit si neascultător. Este greu să educi dacă nu ai pârghii iar școala nu prea se ocupă de chestia asta. Îmi pare rău de ce se întâmplă, cu fiecare veteran dispărut se pierde o fila din istoria noastră. Dumnezeu să-i binecuvânteze și să-i țină-n viață !

BIBLIOGRAFIE

1. Popescu, Andrei – Integrarea Europeană- Dicționar de termeni

și Ion Jinga comunitari, Editura Lumina Lex, București

2000

2. Țiclea, Alexandru

și Constantin Tufan – Dreptul Securității sociale, Editura Global Lex

București, 2005

3. Revista de asistență socială 2003

4. Legea nr. 705 din 3 decembrie 2001 privind sistemul național de asistență socială

5. Legea nr.44 din 1 iulie 1994 privind veteranii de război, precum și unele drepturi ale invalizilor și văduvelor de război.

6. Legea nr.49 din 29 iulie 1991 privind acordarea de indemnizații și sporuri invalizilor, veteranilor și văduvelor de război