Protectia Sociala a Somerilor. Repere Teoretice Si Realitati Concrete

Diverse2

Protectia Sociala a Somerilor. Repere Teoretice Si Realitati Concrete

Byadmin ianuarie 1, 2024

PROTECȚIA SOCIALĂ A ȘOMERILOR: REPERE TEORETICE ȘI REALITĂȚI CONCRETE

– Rezumat –

C U P R I N S

Lista tabelelor Lista figurilor Lista abrevierilor INTRODUCERE

CAPITOLUL 1. SISTEMUL DE PROTECȚIE SOCIALĂ: DEFINIRE, CONȚINUT ȘI

ROL SOCIAL

1.1. Repere generale conceptual-metodologice privind protecția socială

1.2. Asigurările sociale și asistența socială – componente ale protecției sociale

1.2.1. Asigurările sociale: principii și surse de formare a fondurilor

1.2.2. Asistența socială: caracteristici și principii

1.3. Politici sociale, bunăstare socială și welfare state

1.4. Eficiența, eficacitatea și focalizarea programelor sociale

1.5. Concluzii

CAPITOLUL 2. SISTEMUL DE PROTECȚIE SOCIALĂ A ȘOMERILOR

2.1. Șomajul – realitate a lumii contemporane

2.1.1. Aspecte conceptuale

2.1.2. Consecințele negative ale șomajului și necesitatea luptei anti-șomaj

2.2. Politici de combatere a șomajului și a efectelor sale

2.2.1. Politicile active. Direcțiile micro și macroeconomice de acțiune

2.2.2 Politicile pasive de protecție socială a șomerilor

2.3. Componentele sistemului de protecție a șomerilor

2.3.1. Sistemul de asigurare împotriva șomajului

2.3.2. Sistemul de solidaritate socială

2.4. Complementaritatea asigurare – solidaritate în sistemele de protecție socială a șomerilor în unele țări selectate

2.4.1 Viziunea vest-europeană

2.4.2. Viziunea nord-europeană

2.4.3. Viziunea americană

2.4.4. Viziunea asiatică

2.4.5. Asemănări și deosebiri privind sistemele de protecție socială a șomerilor în țările

OECD

2.5. Concluzii

CAPITOLUL 3. PROTECȚIA SOCIALĂ A ȘOMERILOR ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ

3.1. Strategia europeană privind flexicuritatea

3.1.1. Flexicuritatea: considerații generale

3.1.2. Principiile și obiectivele flexicurității

3.2. Politici și programe europene de protecție și incluziune socială

3.2.1. Protecția și incluziunea socială – obiective europene majore

3.2.2. Programe europene pentru ocuparea forței de muncă și incluziune socială

3.2.3. Programe de protecție și incluziune socială a tinerilor

3.2.4. Repere legislative europene privind protecția socială a șomerilor

3.3. Analiza cheltuielilor privind protecția socială a șomerilor la nivelul Uniunii

Europene

3.3.1. Evoluții ale cheltuielilor privind protecția socială a șomerilor în perioada 2000-2010

3.3.2. Cheltuielile privind formarea profesională a persoanelor aflate în șomaj

3.3.3. Cheltuielile privind mobilitatea șomerilor

3.4. Surse de finanțare a protecției sociale la nivelul UE

3.4.1. Contribuțiile sociale – principala sursă de finanțare a protecției sociale

3.4.2. Contribuțiile sociale plătite de administrația publică și corporații în țările europene

3.5. Concluzii

CAPITOLUL 4. PROTECȚIA SOCIALĂ A ȘOMERILOR ÎN ROMÂNIA

4.1. Scurt istoric al protecției sociale a șomerilor în România

4.2. Repere legislative privind protecția socială a șomerilor în România

4.2.1. Beneficiile acordate în sistemul asigurărilor pentru șomaj

4.2.2. Sursele de formare a fondurilor asigurărilor sociale în România

4.3. Analiza cheltuielilor privind protecția socială a șomerilor în România în perioada

1990 – 2010

4.3.1. Dimensiuni ale șomajului în România în perioada 1990-2010

4.3.2. Analiza cheltuielilor privind protecția socială a șomerilor în România

4.3.3. Formarea profesională – măsură activă de protecție socială a șomerilor

4.3.4. Șomajul și protecția socială a șomerilor: aspecte regionale

4.3.5. Șomajul și protecția socială a șomerilor în județul Bihor

4.4. Concluzii

CAPITOLUL 5. ANALIZA ECONOMETRICĂ A CHELTUIELILOR CU PROTECȚIA SOCIALĂ A ȘOMERILOR ÎN ROMÂNIA

5.1. Prezentarea și ipotezele modelului

5.2. Analiza cheltuielilor cu protecția socială, seria în prețuri curente

5.2.1. Testarea staționarității

5.2.2. Prognoza cheltuielilor, în prețuri curente

5.3. Analiza cheltuielilor cu protecția socială, seria în prețuri constante (decembrie 2012)

5.3.1. Analiza staționarității

5.3.2 Prognoza cheltuielilor cu protecția socială în prețuri constante

5.4. Concluzii

CONCLUZII FINALE ȘI CONTRIBUȚII ALE TEZEI

BIBLIOGRAFIE ANEXE

Cuvinte-cheie: șomaj, protecție socială, politică socială, asigurări sociale, asistență socială, politici active și pasive de combatere a șomajului, solidaritate socială, flexicuritate, formare profesională, criza economico-financiară, cheltuieli privind protecția socială a șomerilor, contribuții sociale, analiza econometrică etc.

Sinteza principalelor părți ale tezei de doctorat

Într-o concepție modernă, integratoare, protecția socială reprezintă un ansamblu de acțiuni întreprinse de societate pentru prevenirea, diminuarea sau înlăturarea consecințelor unor evenimente considerate ca „ riscuri sociale" cu influență directă sau indirectă asupra nivelului de trai al întregii populații.

Prin amploarea îngrijorătoare, prin structurile complexe, dar mai ales prin dinamicile ce își schimbă ritmurile și sensurile, șomajul a devenit o problemă macrosocială ce face obiectul unei aprige dispute teoretice, metodologice și politico-ideologige.

Situația persoanelor în dificultate, precum și eficiența reală a sistemului de protecție socială destinat acestora, depinde în mare măsură de corelația dintre nivelul dezvoltării economice a țării și calității vieții familiei, pe de o parte și politica socială promovată de stat, responsabilitatea și rolul protector, socializator al familiei, atitudinea întregii societăți față de generația în căutarea unui loc de muncă și capitalul uman al țării, pe de altă parte.

Una dintre provocările majore ale Uniunii Europene este aceea de a promova ocuparea forței de muncă precum și creșterea economică, fără a pierde suportul politic prin reducerea protecției sociale pentru angajare. Flexicuritatea a fost una dintre cele mai discutate subiecte ale politicii privind piața muncii în ultimii ani. A fost văzută ca un mijloc de rezolvare a problemelor privind nivelul scăzut de ocupare a forței de muncă, al ratei ridicate a șomajului și ca un mijloc de conservare a ceea ce a fost perceput ca fiind nucleul modelului social european, ca un grad

ridicat de securitate a cetățenilor1.

În condițiile continuării în ritm accelerat a proceselor de privatizare și restructurare, creșterea gradului de ocupare a forței de muncă se va realiza prin mutarea accentului politicilor

1 Magnusson, L., Murhem, Sofia (2008), Social Europe – the role of institutions and social partners, p. 2, disponibil la: www.snee.org/filer/papers/373.pdf

de protecție socială, de la măsurile pasive la cele active și prin promovarea de măsuri de prevenire a șomajului, în special în rândul tinerilor și a persoanelor expuse riscului de a deveni șomeri de lungă durată. În acest context, prevenirea și combaterea șomajului în rândul tinerilor și a șomajului de lungă durată constituie o problemă majoră și o preocupare imediată a Guvernului României și a organismelor specializate în vederea elaborării unor măsuri speciale de formare profesională pentru tineri și adulți, în concordanță cu cerințele pieței muncii.

Problema protecției sociale este una complexă, atât din punct de vedere teoretic, cât și din punct de vedere practic. Așa cum politicile economice ale statelor lumii nu mai pot ignora sau ocoli problemele sociale precum sărăcia și bunăstarea socială, tot așa politicile sociale nu pot eluda aspecte legate de eficiență și eficacitate economică. De aceea, se poate afirma că fundamentarea teoretică a protecției sociale reprezintă o temă de actualitate care provoacă interes și în țara noastră.

Sistemul de protecție socială a fost îmbogățit, perfecționat și reformat în pas cu evoluțiile în domeniu din țările dezvoltate, sub influență germană și franceză, în principal. Cu unele particularități, o asemenea evoluție a avut loc și în anii regimului comunist. România a ieșit din acest regim cu un sistem de protecție socială care, prin construcția sa, poate fi apreciat ca modern.

Consolidarea protecției sociale constituie o premisă obligatorie pentru stabilitatea forței de muncă și pentru o creștere economică durabilă.

Fiecare țară în mod independent își formulează propria strategie și politică privind piața muncii cât și protecția socială a persoanelor apte de muncă, respectiv dezvoltarea pieței muncii, luând în considerare specificitatea concretă a acestora, atât din punct de vedere al modelului politic adoptat cât și din punctul de vedere al culturii, precum și al nivelului dezvoltării economice a națiunilor.

Analizând cu precădere aspectele teoretice referitoare la protecția socială, lucrarea noastră nu rămâne însă doar în sfera ideilor și conceptelor, ci încearcă să înscrie vasta sa problematică în actualul context european dominat de forțele globalizării. În condițiile în care România este stat membru al Uniunii Europene considerăm că tema de cercetare este una de mare actualitate în contextul în care ne aflăm, deoarece procesul de integrare este departe de a se fi terminat.

Motivația alegerii temei

Protecția socială este o temă de importanță majoră în perioada actuală și un domeniu într-o perpetuă schimbare, datorită fenomenelor economice și sociale care au loc în întreaga lume. Pe lângă acest lucru, motivația alegerii acestei temei de cercetare constă în:

 radiografierea protecției sociale la nivelul statelor UE și România;

 abordarea cadrului conceptual al protecției sociale și a celor două componente ale

sale: asigurările sociale și asistența socială;

 semnificația politicilor sociale în asigurarea bunăstării sociale;

 abordarea și identificarea problemelor cu care se confruntă protecția socială a

șomerilor;

 descrierea reglementărilor legislative, în ceea ce privește protecția socială a

șomerilor;

 necesitatea implementării strategiei europene privind flexicuritatea;

 actualitatea problemelor cu care se confruntă tinerii pe piața forței de muncă;

 importanța cheltuielilor cu protecția socială a șomerilor la nivelul statelor europene

cu particularizarea acestora la nivelul României;

 și nu în ultimul rând, practica personală în domeniul de activitatea al protecției sociale.

Scopul temei alese pentru cercetare este de a scoate în evidență și de a supune unei analize științifice problemele sociale cu care se confruntă persoanele aflate în șomaj și de a evalua eficiența modelelor de protecție socială, implementate în ultimii ani.

Protecția socială pe care UE o promovează pentru toate țările membre și mai ales pentru regiunile din interiorul său a suferit numeroase schimbări de-a lungul timpului. De aceea doresc să scoatem în evidență aspectele legate de protecția socială a persoanelor pornind de la necesitatea, conținutul și rolul protecției sociale, continuând cu sistemul de protecția sociala a șomerilor și prezentând în detaliu un fenomen inerent oricărei economii – șomajul.

În urma cercetării acestei teme dorim să prezentăm noi măsuri prin care protecția socială să devină mai viabilă pentru țara noastră, să identificăm direcții de acțiune pentru reformarea și restructurarea acestuia, prin eficientizarea protecției sociale și totodată să previzionăm cheltuielile cu protecția socială pentru următorii trei ani.

Metodologia cercetării

Suportul metodologic și tehnico-științific utilizat în cadrul acestei lucrări se bazează pe principiile și teoriile economice elaborate de clasici economiști prezentate în literatura de specialitate în domeniul protecției sociale, precum și pe studiile naționale cu privie la situația șomerilor sau a persoanelor beneficiare de protecție socială, studii internaționale referitoare la protecția socială, actele legislative de ordin național și internațional, care prevăd măsuri de protecție socială.

Sursele de informare folosite includ în special studii și rapoarte de cercetare, publicații statistice, lucrări de specialitate, articole științifice, prezentări, analize, pagini web ale Comisiei Europene și ale Institutului Național de Statistică, ale Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Riscurilor Sociale și Demografice, ale Comisiei Naționale de Prognoză, ale Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă, ale Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă Bihor cu privire la tema propusă.

Baza empirică a lucrării o constituie datele statistice cu referire la evoluția cheltuielilor cu protecția socială, precum și sursele de finanțare a protecției sociale care sunt prezentate prin analize comparative ale situației existente în țările Uniunii Europene și prin prelucrarea și evaluarea de date statistice furnizate de Biroul European de Statistică (EUROSTAT), Institutul Național de Statistică, Direcția Județeană de Statistică Bihor, Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă și Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Bihor.

Baza metodologică și teoretico-științifică a tezei o constituie teoriile elaborate de Karl

Marx, J.M.Keynes, A.W.Phillips, Milton Friedman, Joseph Shumpeter, P.A. Samuelson etc.

Totodată, drept suport teoretico-științific servesc lucrările fundamentale ale autorilor în domeniul protecției sociale și șomajului (Alina Bădulescu, C. Zamfir, Elena Zamfir, E. Blaga, C. Ristea, Luana Pop etc.), actele juridice internaționale și naționale cu privire la drepturile persoanelor afate în situații de risc, actele normative în domeniul protecției sociale adoptate de Comisia Europeană, Guvernul României, rezultatele analizelor organizațiilor naționale și internaționale.

Drept bază legislativă au servit: Legea 76/2002 privind ocuparea forței de muncă, Legea

12/2010 privind bugetul asigurărilor sociale de stat pe anul 2010, Stategia națională de dezvoltare economică a României, Cartea Albă a reformei asigurărilor sociale și pensiilor,

legislația țărilor europene privind protecția socială și șomajul, Stategia Europeană privind ocuparea forței de muncă,Rapoartele privind progresele înregistrate de strategia Europa 2020 etc.

Studierea problemei protecției sociale a șomerilor s-a realizat în baza unei metodologii complexe de studiu, care a permis obținerea datelor relevante atât de natură cantitativă cât și calitativă, sprijinind interpretarea fenomenului în cauză. Drept metode principale în realizarea studiului s-au utilizat: analiza documentară (studierea legislației în vigoare, rapoartelor anuale ale MMPS, ANOFM, Comisiei Europene, OECD, Parlamentului european etc); culegerea informației, obiective (analiza datelor statistice la nivel european și național); observația, comparația între implementarea politicilor sociale la nivel național și european, studii de caz și analize de conținut (materiale ale conferințelor științifice, discursuri publice etc.).

Parcurgerea și sistematizarea materialelor bibliografice din țară și străinătate ne-a oferit posibilitatea elaborării unei viziuni de ansamblu asupra protecției sociale în general și în special asupra șomerilor, iar această etapă de documentare și cercetare a fost întregită prin efectuarea unor analize cu privire la dinamica șomajului și a evoluției cheltuielilor cu protecția socială a șomerilor atât la nivel european cât și național, urmărind reflectarea realității specifice protecției sociale din țările analizate.

Structura lucrării și sinteze ale părților principale

Lucrarea este structurată în cinci capitole – dintre care primele două sunt destinate clarificării conceptelor, redării cadrului teoretic necesar identificării stadiului cunoașterii, urmate de particularizarea protecției sociale la nivelul Uniunii Europene și al României, crearea unui model econometric referitor la evoluția viitoare a cheltuielilor cu protecția socială a șomerilor, iar în încheiere sunt prezentate concluzii finale și contribuții ale tezei.

Primul capitol – Sistemul de protecție socială: definire, conținut și rol social are patru

subcapitole care răspund obiectivelor formulate. Analizând noțiunile generale privind protecția socială, definind componentele protecției sociale, politicile sociale, bunăstarea socială precum și eficiența, eficacitatea și focalizarea programelor de protecție socială, prezentul capitol își propune să răspundă la următoarele întrebări:

 Ce este protecția socială și care sunt componentele sale?

 Care sunt principiile și sursele de formare a fondurilor asigurărilor sociale?

 Care sunt caracteristicile și principiile asistenței sociale?

 Care este rolul politicilor sociale în fundamentarea protecției sociale?

 Care este relația dintre eficiența, eficacitatea și focalizarea programelor sociale?

Pe baza întrebărilor de mai sus obiectivele acestui capitol sunt:

 Definirea conceptelor de protecție socială, asigurări sociale, asistență socială;

 Prezentarea principiilor și a surselor de formare a fondurilor asigurărilor sociale;

 Delimitarea caracteristicilor și a principiilor asistenței sociale;

 Stabilirea rolului politicilor sociale în fundamentarea protecției sociale;

 Determinarea relației dintre eficacitate, eficiență și focalizarea programelor sociale.

La începutul capitolului sunt prezentate conceptele de bază privind protecția socială, componentele protecției sociale, principiile și sursele de formare a fondurilor asigurărilor sociale și caracteristicile asistenței sociale precum și politicile sociale ca o măsură de intervenție a statului în scopul asigurării protecției sociale a persoanelor contra riscurilor sociale.

Protecția socială prin cele doua compomente ale sale, asigurările sociale și asistența socială, asigură un nivel de bunăstare și securitate socială pentru întreaga populație și, în mod special, pentru persoanele care nu pot să realizeze prin efort propriu condiții normale, minime de

viață.

Beneficiile și serviciile de asistență socială, garantează refacerea graduală a celor marginalizați, dar și prevenția unor viitoare riscuri ce pot să apară, iar realizarea lor împreună, determină un sistem de asistență socială eficient, integrat, coerent.

Deosebirea dintre sistemul de asigurări sociale și cel de asistența socială constă în finanțarea acestora și anume: sistemul de asigurări sociale se finanțează în funcție de contribuții, iar modul de finanțare al sistemul de asistența socială se finanțează în funcție de nevoi.

În fapt, beneficiile financiare în asistență răspund unui deficit economico monetar, în

timp ce serviciile de asistență pot reface și deficitul de capacități individuale2.

Obiectivele reformei în domeniul protecței sociale constau în reintegrarea categoriilor sociale defavorizate, în viața normală, prin stimularea forțelor active, a creșterii capacităților lor de a face față problemelor dificile, a scăderii perioadelor de criză economică prin mobilizarea eforturilor proprii.

Au fost prezentate apoi cele mai importante principii ale sistemului de asigurări sociale și

anume: unicitatea, obligativitatea, ocrotirea cetățenilor pe toată perioada de incapacitate de

2 Zamfir, Elena (2012), Asistența socială față în față cu societatea riscurilor , din perspectiva politicilor sociale europene, apărut în revista Calitatea vieții XXIII, nr.2, p. 145

muncă, garantarea drepturilor asiguraților, contributivitatea, egalitatea, solidaritatea socială, repartiția, ocrotirea cetățenilor în concordanță cu etica și echitatea socială etc.

Prin reglementări juridice, protecția socială trebuie să pună în aplicare programe naționale și regionale în vederea asigurării unor ajutoare, indemnizații, alocații și servicii sociale destinate persoanelor defavorizate.

Asistența socială este domintă de următoarele principii: universalitatea dreptului, acordarea dreptului în funcție de nevoi, autodeterminarea, confidențialitatea întemeiată pe secretul profesional al asistentului social.

Elaborarea unei politici sociale eficiente depinde de modul de aplicare a principiului

potrivit căruia bunăstarea societății este influențată hotărâtor de bunăstarea fiecărui individ în

parte.

Statul trebuie să întreprindă măsuri eficiente de îmbunătățire a nivelului de trai al cetățenilor, în condițiile socio-economice actuale, în vederea eliminării stării de sărăcie existentă. Trebuie evitată protecția socială financiară pasivă fără posibilități de dezvoltare, de refacere a capacităților personale. Aceasta reprezintă, în condițiile societății noastre, mai degrabă o cale spre accentuarea marginalizării și excluziunii sociale. Efectul său nu este scoaterea din sărăcie, ci continuarea degradării capacităților individuale și sociale, a scăderii suportului social și al coeziunii sociale.

Pentru a fi eficiente și durabile, politicile de incluziune socială trebuie să fie: integrate și transversale; să aibă o viziune comună a problemelor; să promoveze un acord general în ceea ce privește respectul față de diversitate și egalitate în exercitarea drepturilor și co-responsabilitate în luarea deciziilor.

Un sistem de protecție socială este considerat eficient dacă resursele au fost rațional alocate în funcție de nevoile reale ale societății, eficiență materializată printr-un nivel corespunzător de protecție socială acordată tuturor celor care au nevoie de aceasta.

Capitolul al doilea – Sistemul de protecție socială a șomerilor este structurat în patru subcapitole care au ca obiective de cercetare următoarele aspecte:

 șomajul în gândirea și teoria economică, consecințele negative ale acestuia;

 politicile active și pasive pentru combaterea șomajului;

 componentele sistemului de protecție socială a șomerilor;

 complementaritatea asigurare – solidaritate în sistemele de protecție socială a șomerilor în unele țări.

Ca fenomen macroeconomic, șomajul este un fenomen negativ, un dezechilibru ce reflectă incapacitatea economiei unei țări de a asigura posibilitatea de a munci pentru cetățenii săi. Șomajul este o problemă spinoasă a zilelor noastre, iar teoria economică demonstrează complexitatea lui. Astfel, existența unor beneficii mari acordate într-o perioadă mai lungă, reduce posibilitatea căutării unui loc de muncă și implicit beneficiile acordate, atrăgând după sine o rată slabă de ocupare a locurilor de muncă, iar drept consecință – scăderea productivității lucrătorilor pe termen lung.

Cauzele generatoare de șomaj provin, în esență, din necorelarea cererii cu oferta de muncă, evoluția nefavorabilă a activităților economice, inflexibilitatea și rigiditatea pieței muncii, puternica migrație a forței de muncă, conform teoriilor economice ale mai multor economiști printre care amintim: Milton Friedman, Joseph Shumpeter, Alban William Phillips, John Maynard Keynes, Karl Marx etc.

În ceea ce privește consecințele nefaste ale statutului de șomer, sunt dezastroase atât din punct de vedere social, economic, cât și moral, psihologic, fapt ce necesită luarea unor măsuri anti-șomaj, în vederea găsiri unor soluții de ocupare a forței de muncă la un grad cât mai înalt și noi forme de angajare de ex: contract pe durată determinată sau cu timp parțial de muncă.

Politicile active și pasive, de combatere a creșterii șomajului, și anume cele privind protecția socială a șomerilor sunt analizate împreună cu consecințele și efectele pe care acestea le produc în unele țări europene.

Atât politicile active cât și cele pasive folosite pentru stimularea ocupării forței de muncă urmăresc două obiective majore:

 Menținerea unui număr de șomeri în limite rezonabile care să nu producă disfuncționalitate socială;

 Crearea unor facilități în vederea stimulării ocupării locurilor de muncă.

Politicile active constituie o modalitate eficientă de asistență socială a șomerilor deoarece:

 urmăresc să contracareze imperfecțiunile pieței forței de muncă, inclusiv ineficiențele

provocate de acordarea ajutoarelor financiare;

 ajută populația afectată de șomaj să își găsească locuri de muncă prin acțiuni de consultanță profesională;

 contribuie la încurajarea mobilității forței de muncă prin asigurarea resurselor necesare

pregătirii profesionale;

 reprezintă o cale eficientă de stopare a abuzurilor la nivelul pieței forței de muncă3.

Sistemul de asigurare precum și cel de solidaritate socială ca și componente ale sistemului de protecție a șomerilor, contribuie la completarea mijloacelor de trai ale șomerilor, pe perioada determinată în care aceștia se află în această situație.

Subcapitolul referitor la complementaritatea asigurare-solidaritate în sistemele de protecție socială a șomerilor în diferite țări europene – beneficiază de tabele concluzive, comparative și sintetice prelucrate de autoare, cu asemănări și deosebiri comentate în profunzime.

Astfel, se concluzionează faptul că modelul social european actual – prin Strategia Lisabona – și-a propus sustenabilitatea sistemului de redistribuire, precum și o rată ridicată de creștere economică, care să permită sporirea ratei ocupării. Promovarea unor politici active și preventive sunt menite să asigure pentru categoriile vulnerabile, asistență în căutarea unui loc de muncă, programe de formare profesională și asigurarea unei securități sociale reale.

S-a impus, astfel, o corelare mai eficientă între sistemele de beneficii sociale și fiscale, pentru a diminua dependența de bugetul de asigurări cât și asigurarea protecției sociale.

Un sistem legislativ și instituțional bine consolidat este necesar pentru realizarea unei flexibilizări a relațiilor de muncă, în vederea scăderii presiunii fiscale asupra locurilor de muncă și asigurarea integrării absolvenților în domeniul muncii. Calitatea forței de muncă se poate îmbunătăți printr-o continuă formare profesională, prin încurajarea educației, printr-o mai bună adaptare la nevoile șomerilor.

Pe de altă parte, creearea locurilor de muncă suficiente, în conformitate cu nevoile societății, în industrie și servicii, presupune o economie deosebit de stabilă, cu investiții notabile în toate sectoarele ei.

Este nevoie de o restructurare profundă, proces în care globalizarea are un rol deosebit de important. Astfel, este nevoie acută de accelerarea procesului de restructurare, pentru evitării unei delocalizării a locurilor de muncă, deoarece se caută țările care oferă salarii mai atractive.

La nivelul statelor membre ale Uniunii Europene există mai multe acte normative (Carta Socială Europeană, Carta Comunitară a Drepturilor Fundamentale ale Lucrătorilor) în care s-au stipulat și obiective referitoare la promovarea ocupării forței de muncă și îmbunătățirea

condițiilor de viață și protecției sociale. Un rol important îl joacă piața unică existentă în cadrul

3 Neamțu, G. (2003), Tratat de asistență socială, Editura Polirom, Iași, p. 616

Uniunii Europene, care permite oportunități egale de muncă tuturor cetățenilor statelor membre, în aceleași condiții de care beneficiază și cetățenii statului în care își găsesc de lucru.

În ultimii ani, statele membre ale UE și-au dezvoltat sistemul de asigurări de șomaj, reformându-l și promovându-l prin mai multe măsuri în ceea ce privește corelarea optimă între protecția socială și căutarea unui loc de muncă, de ex:

 acordarea ajutorului de șomaj numai în funcție de perioada contributivă anterioară la asigurările sociale; de exemplu, o contribuție anterioară de 12 luni din ultimii doi ani în Germania, Italia, Danemarca, Finlanda, de 6 luni în situația Olandei, Franței și de 26

săptămâni în ultimele 12 luni în Austria;

 reducerea ajutorului de șomaj, ca pondere în totalul salariului net anterior, în țări precum

Marea Britanie, Portugalia, Germania, Grecia, Austria, Suedia, Slovacia;

 stabilirea unui plafon al ajutorului de șomaj la 90% din salariul brut anterior în Danemarca,

70% în Olanda, Suedia, Spania (pentru primele 6 luni, apoi 60% până la 1 an) din ultimul salariu, 67% în Germania din ultimul salariu net, 23% din salariul net anterior în Marea Britanie și la 20% în Italia din ultimul salariu;

 reducerea duratei de acordare a acestuia, până la maximum 20 săptămâni în situația

Austriei;

 stabilirea unor obligații stricte de căutare activă a unui loc de muncă în Austria, Belgia, Portugalia, Franța, Spania, Slovacia;

 condiționarea acordării ajutorului de șomaj de căutarea unui loc de muncă, în Germania,

Italia, Belgia, Letonia și Portugalia.

O altă latură a sistemului economic este latura fiscalității, implicată în această ecuație și anume: dacă e prea ridicată dăunează funcționării pieței muncii, atât asupra raportului cererii cât și a ofertei, deoarece mărirea valorii contribuțiilor sociale plătite de salariați va conduce la majorarea costurilor firmelor și de aici, va rezulta o reducere a volumului venitului celor care muncesc. Totodată, acest fapt se va oglindi în sens negativ și în creșterea economică, cu efecte nedorite asupra ratei reduse de ocupare a forței de muncă, în creșterea ponderii economiei subterane precum și în creșterea unor presiuni suplimentare asupra statutului bunăstării. Unele state ale UE, au dezvoltat o asemenea politică economică de creștere a fiscalității aplicate muncii pentru a veni în sprijinul procesului de redistribuire. O consecință a acestui fapt a fost afectarea sustenabilității pe durată medie și lungă a statului bunăstării. De aici s-a impus o modificare majoră a fiscalității în cele mai multe sisteme economice europene, prin promovarea unor

reduceri substanțiale asupra contribuțiilor la asigurările sociale. Acestea au constituit implicit

avantaje fiscale pentru lucrătorii cu venituri mici.

Pentru a diminua efectele negative atât asupra creșterii economiei, cât și asupra beneficiarilor ei, ar trebui adoptate o serie de măsuri de către statele membre ale UE cu consecințe benefice, cum ar fi:

 condiționarea acordării ajutorului de șomaj de participarea la programe de reconversie profesională și de căutarea activă a unui loc de muncă;

 reducerea duratei acordării ajutorului de șomaj și a cuantumului acestuia, pentru a reduce șomajul voluntar;

 creșterea ratei de ocupare prin scăderea asistenței sociale pentru persoanele inactive; această măsură ar trebui să fie însoțită de reducerea stimulentelor firmelor de a angaja lucrători la negru, deoarece mulți inactivi activează în economia subterană;

 reducerea fiscalității aplicate muncii, pentru a reduce costurile firmelor și pentru a majora cererea pe piața muncii și în special reducerea fiscalității pentru salariile mici, ceea ce ar determina sporirea ocupării lucrătorilor cu calificări mai reduse care se află sub pragul sărăciei relative și participarea lor la programele de formare profesională.

Crearea pieței unice în cadrul Uniunii Europene permite cetățenilor acesteia să aibă acces egal la oportunitățile de muncă în toate țările membre, ei fiind liberi „să trăiască, să lucreze, să-și facă cumpărăturile și să călătorescă oricând și oriunde în statele membre”4.

Sistemele de protecție socială a șomerilor se caracterizeză pentru fiecare țară printr-un amestec al principiilor de asigurări cu cele de asistență, însă cu accentuarea particularităților naționale ale acestor sisteme.

La finalul acestui capitol sunt analizate modelele de politici sociale privind șomajul din unele țări ale lumii, prin prezentarea succintă a specificităților politicilor sociale din mai multe țări, grupate în funcție de localizarea acestora. Toate statele în baza reglementărilor specifice legislative cu privire la piața muncii, și-au alocat fonduri cu destinație clară de susținere a politicilor de ocupare, prin măsuri pasive și active.

În cadrul subcapitolului „Asemănari și deosebiri în cadrul țărilor OECD” sunt prezentate

prin comparație, gradul de acoperire, nivelul și durata beneficiilor, condițiile de eligibilitate și sursele de finanțare privind asigurările de șomaj.

4 Itt’s a better life How the EU’s single market benefits you (2002), European Commission, p. 11.

Al treilea capitol – Protecția socială a șomerilor în Uniunea Europeană are ca obiective: analiza strategiei europene a flexicurității, prezentarea politicilor și programelor europene de protecție socială, inventarierea cheltuielilor cu protecția socială precum și sursele de finanțare a protecției sociale la nivelul UE.

Identificând principalele provocări comune ale angajatorilor și angajaților din statele membre, Comisia Europeană se pronunță asupra necesității imperioase a flexibilizării pieței muncii, în corelație cu asigurarea securității corespunzătoare nevoilor participanților la procesul productiv. În viziunea UE, adaptarea pieței muncii la noile provocări, se concretizează

în conceptul de „flexicurity”, rezultat al combinării unor necesități fundamentale ale pieței forței de muncă: flexibilitatea și securitatea.

Strategia europeană privind flexicuritatea, la nivel european, este prezentată prin stabilirea delimitărilor conceptuale și direcțiilor de acțiune în privința flexicurității, precum și a principiilor și obiectivelor privind acest concept.

După definirea complexă a fenomenului, a modalităților diverse de abordare, a principiilor și obiectivelor flexicurității, s-a trecut la o analiză profundă a acestuia în perioada crizei economice.

Pentru a realiza piețe ale muncii mai flexibile, mai sigure și mai benefice incluziunii, este necesară, dezvoltarea unui spectru larg de acțiuni. Astfel, realizarea acestor obiective principale depinde în foarte mare măsură de principiile flexicurității: condiții contractuale flexibile și fiabile, politici active privind piața forței de muncă, învățarea în permanență și existența unor sisteme moderne de securitate socială. Aceste reforme pot deveni viabile, numai dacă se va reuși înlăturarea unor blocaje instituționale, care pun în pericol buna funcționare a piețelor muncii din cadrul spațiului comunitar, având efecte nefaste asupra creșterii ocupării forței de muncă și implicit a creșterii nivelului de trai al populației.

În cadrul politicilor sociale aplicate de statele europene și de colectivitățile locale, protecția socială a șomerilor ocupă un rol important, în scopul asigurării protecției necesare a persoanelor și grupurilor de persoane împotriva riscurilor sociale, a marginalizării și a excluderii sociale.

Existența unor diferențieri legislative pe piața forței de muncă, atrage după sine o deosebire majoră între cei care muncesc în baza unor contracte permanente și cei care prestează o muncă temporară, primii fiind avantajați din punctul de vedere al protecției sociale. În timpul

crizei economice, pierderile de locuri de muncă pentru lucrătorii temporari au fost de aproape

patru ori mai mare decât în cazul celor cu locuri de muncă stabile.

Educația, formarea și învățarea permanentă devin pârghii esențiale în creșterea durabilă a

incluziunii, fapt pentru care se prevăd investiții mari în acest sens.

Subcapitolul Politici și programe europene de protecție și incluziune socială prezintă politicile de protecție socială și incluziune socială, precum și programele comunitare la nivelul UE pentru ocuparea forței de muncă și incluziunii sociale

Tinerii au reprezentat unul dintre grupurile cele mai afectate de criza economică și au fost de multe ori printre primii care și-au pierdut locurile de muncă. Cele mai afectate categorii de tineri sunt cei cu nivel scăzut de calificare, având cele mai înalte rate ale șomajului. În unele țări aflate în spațiul comunitar pentru a veni în ajutorul tinerilor, s-au dezvoltat programe pentru participarea la oportunități de educației și formare ale acestora, precum și programe de sprijin material, cum ar fi oferirea de stimulente (subvenții la angajare și reducerea contribuțiilor) societăților care angajează tineri și creează locuri de muncă suplimentare pentru aceștia.

Programele de protecție și incluziune socială la nivelul UE (PROGRESS, Agenda pentru noi competențe și locuri de muncă, Platforma europeană de combatere a sărăciei și a excluziunii sociale, Fondul social european), permit tinerilor să-și îmbunătățească șansele de angajare și oferă un sprijin substanțial pentru susținerea încadrării acestora în muncă, pentru antreprenoriatul și mobilitatea în scop educațional a tinerilor lucrători, pentru prevenirea părăsirii timpurii a școlii și pentru creșterea nivelului competențelor.

Inițiativa emblematică „Tineretul în mișcare” a Strategiei Europa 2020 aduce tinerii în centrul atenției UE, pentru crearea unei economii bazate pe cunoaștere, cercetare și inovare, nivele înalte de educație și competențe în conformitate cu nevoile pieței forței de muncă. Toate acestea reprezintă componente-cheie ale prosperității viitoare a Europei. Este necesară o acțiune urgentă din partea statelor membre, atât la nivel național, cât și la nivel regional și la nivelul UE, pentru a aborda provocările cu care se confruntă tinerii și pentru a asigura faptul că atât sistemele educaționale și de formare, cât și structurile pieței muncii, sunt bine pregătite în

vederea redresării economice pentru viitor5.

5 Comisia Europeană, (2010),„Tineretul în mișcare” O inițiativă de eliberare a potențialului tinerilor de a realiza o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii în Uniunea Europeană, disponibil la http://ec.europa.eu/education/yom/com_ro.pdf

În continuare au fost prelucrate datele referitoare la evoluția indicatorilor absoluți și relativi privind cheltuielile cu protecția socială a șomerilor pe tipuri de cheltuieli, în principalele țări europene între anii 2000-2010, utilizând informații din baza de date EUROSTAT, MISSOC al Uniunii Europene.

Analizînd datele prelucrate se observă faptul că în perioada 2000-2010, cheltuielile privind protecția socială au crescut în mod simțitor, atât în prețuri nominale, cât și în cele comparabile aferente anului 2010.

Comparând datele prezentate, se poate constata că în perioada 2000-2010, există câteva țări (Danemarca, Finlanda, Suedia, Irlanda, Luxemburg, Germania, Olanda, Belgia, Franța) care au cele mai mari cheltuieli pentru protecția socială, iar România, alături de Bulgaria, Estonia, Lituania și Letonia, au avut cele mai mici cheltuieli în această privință, acordând beneficii mici, incapabile să înlocuiască veniturile salariale anterioare. Pe de altă parte, se constată faptul că acolo unde cheltuielile privind protecția socială sunt mici, acest fapt atrage după sine și încasări ale contribuțiilor sociale reduse.

Dimpotrivă, în țările dezvoltate precum Danemarca, Finlanda, Suedia, Norvegia, Luxemburg, Germania, Olanda, Belgia, Franța atât cheltuielile privind protecția socială cât și încasările contribuțiilor sociale sunt mari.

În concluzie, cheltuielile legate de protecția socială privind șomajul, cresc sau scad direct

proporțional cu valoarea contribuțiilor sociale plătite, atât de angajați, cât și de angajatori.

Se constată faptul că în multe dintre statele europene s-au creat condiții legislative diferențiate, în funcție de anumite criterii „subiective” privitoare la situația familială a șomerilor, vârsta acestora, pe lângă vechimea în muncă sau valoarea veniturilor anterioare. Aceste măsuri sunt menite să contribuie la diminurea sărăciei, în general, dar și ajutorării unor generații vulnerabile pe piața muncii (ca de exemplu, șomerii apropiați vârstei de pensionare, care nu-și mai pot găsi un loc de muncă, se pensionează anticipat).

La scară mondială statele UE au devenit un model în ceea ce privește sistemul de protecția socială. Prin numeroasele măsuri promulgate privind șomajul, sănătatea, invaliditatea, situația familială în toată complexitatea sa, se garanteză accesul la sistemele de protecție socială fără să se lezeze demnitatea umană.

Statele membre organizează și finanțează aceste sisteme, iar Uniunii Europene îi revine rolul major de a coordona sistemele naționale de securitate socială, mai ales în ceea ce privește mobilitatea în spațiul comunitar precum și modernizarea acestor sisteme de protecție.

Rata de ocupare a locurilor de muncă de către femei reprezintă o altă problemă a Europei contemporane, în sensul că ar trebuit îmbunătățită prin diverse preocupări legate de armonizarea vieții profesionale cu cea a familiei, de flexibilitatea formelor de ocupare, ca și de o dezvoltare calitativă a acesteia.

În spațiul comunitar actual, confruntat cu efectele crizei financiare, există o nevoie stringentă de a se asigura o importanță deosebită factorului educație – cu toate componentele sale, în deplină complementaritate cu cererea de pe piața muncii, mai ales pentru adaptarea și reinserția unor categorii sociale dezavantajate. Educația pe întreg procesul vieții poate contribui la perfecționarea sistemului de securitate socială prin compatibilizarea progresului tehnic cu creșterea rolului protecției sociale. Așadar, printr-o politică socială adecvată, prin promovarea flexicurității, a parteneriatului social și a calității ocupării, se va putea răspunde marilor probleme sociale și economice actuale.

Strategia „Europa 2020”, de care am amintit mai sus, a promulgat câteva deziderate privind reducerea rapidă a șomajului și instituirea unor reforme eficiente ale pieței forței de muncă, menite să îmbunătățească cantitativ și calitativ locurile de muncă.

Prin așa-numita „metodă deschisă de coordonare” (MDC), Uniunea Europeană își propune să coordoneze politicile naționale în vederea protecției sociale și a incluziunii sociale, prin schimburi și cunoașteri reciproce, menite să elimine atât sărăcia și excluziunea socială, cât și îmbunătățirea pensiilor și asistenței medicale. Toate acestea constituie, de fapt, drepturi fundamentale ale cetățenilor din sistemul comunitar, valori ale demnității umane și ale solidarității. Aceste obiective trasate de UE devin viabile, active, eficace prin efortul tuturor țărilor membre numai în condițiile punerii lor în practică.

Pentru a sublinia ideea că statele membre ale Uniunii Europene sunt deocamdată singurele în măsură să decidă în privința domeniilor de ordin social, fapt care le diferențiază substanțial, mai ales în modul de aplicare a programelor și măsurilor de protecție socială, am realizat o analiză comparativă a evoluției cheltuielilor cu protecția socială a șomerilor, cu evoluția beneficiilor acordate persoanelor aflate în șomaj, cu formarea profesională a șomerilor și cu beneficiile acordate șomerilor privind mobilitatea, pe o perioadă de 10 ani, cuprinsă între anii

2000 și 2010.

Având în vedere rolul important al formării profesionale în sporirea competitivității și ocupării forței de muncă, sunt prezentate particularitățile acesteia în țări ca: Danemarca, Franța, Suedia, Belgia.

În continuare sunt analizate Sursele de finanțare a protecției sociale la nivelul UE și anume: contribuțiile sociale plătite de angajatori și de angajați, analizând în detaliu contribuțiile sociale plătite în cadrul sectoarelor de activitate mai reprezentative: administrația publică și corporațiile.

Sunt efectuate analize comparative între statele membre ale UE cu privire la contribuțiile plătite de angajați și angajatori în totalul contribuțiilor sociale, constatând că procentul contribuțiilor sociale plătite de angajatori peste 70%, în 2010, se întâlnește în următoarele țări: Estonia – 97 %, Suedia – 80%, Spania – 78%, Finlanda –75%, Lituania – 76%, Letonia – 74%, Marea Britanie – 73%, Polonia – 72%, Italia – 72%, Malta și România – 70%.

Capitolul al patrulea, intitulat Protecția socială a șomerilor în România, încearcă să răspundă la următoarele întrebări care constituie și obiectivele acestui capitol:

 Care sunt reperele legislative privind sistemul de protecție socială a șomerilor în

România?

 Care sunt sursele de finanțare a protecției sociale a șomerilor în România?

 Care este dinamica șomajului în România?

 Care este evoluția cheltuielilor cu protecția socială a șomerilor în țara noastră?

În prima parte este prezentat un scurt istoric al protecției sociale a șomerilor în România, continuând cu beneficiile acordate în sistemul asigurărilor pentru șomaj, măsurile active pentru stimularea ocupării forței de muncă și sursele de formare a fondurilor asigurărilor sociale.

Am continuat cu prezentarea evoluției numărului de șomeri și a ratei șomajului, în perioada 1990-2010, pe grupe de vârste, nivele de educație, sexe, medii și în profil teritorial. Am efectuat apoi o analiză amplă comparativă a cheltuielilor cu protecția socială a șomerilor, pe tipuri de cheltuieli, la nivelul întregii țării, al regiunii Nord Vest și al județului Bihor.

În România protecția socială a șomerilor ocupă un rol important în cadrul politicilor sociale aplicate de stat și de colectivitățile locale în scopul asigurării protecției necesare a persoanelor și grupurilor de persoane contra riscurilor sociale, a marginalizării și a excluderii sociale.

Atât la nivel național, cât și la nivel regional și județean se constată o rată crescută a șomajului și, mai ales, a celui de lungă durată în rândul tinerilor, fapt ce sugerează o problemă serioasă a sistemului de pregătire educațional.

Pentru perioada 1991-2010, se constată că rata șomajului a înregistrat un nivel minim în anul 1991 de 1,8%, urmată de 4% în anul 2008, iar un nivel maxim în anul 1999 de 11,4%, ajungând în 2010 la 7,59%. Totodată rata șomajului BIM a fost mai mare în rândul bărbaților

comparativ cu cea în rândul femeilor (o diferență de 2,1 puncte procentuale în 2004, respectiv

1,4 puncte procentuale în 2010), consecință a procesului de restructurare economică din industrie, ramură care a eliberat tot mai multă forța de muncă masculină, absorbită ulterior de sectorul terțiar, în care femeile și-au găsit mai ușor locuri de muncă.

Analizând dinamica șomajului la nivel național, pe grupe de vârste se contată faptul că în anul 2000, rata șomajului la șomerii înregistrați, beneficiari de drepturi bănești, care aveau sub

24 ani, era de 18,4%, iar în 2010 a crescut la 22,1% fața de grupa de vârstă peste 25 ani, care înregistreză o rată a șomajului de numai 5,1% în 2000 și 5,8% în 2010.

Din analiza datelor înregistrate de către AJOFM Bihor, pentru anii 2001-2010, se poate observa că numărul șomerilor înregistrați cu studii superioare este mai mic decât al absolvenților de liceu, care este mai mic decât cel al absolvenților de școală profesională; adică cei cu calificări inferioare sunt mai expuși riscului de șomaj decât cei cu studii superioare.

Conectarea insuficientă a sistemului de educație la piața muncii este un factor de creștere a riscului de a deveni șomer și de a intra în faza șomajului de lungă durată sau de excludere de pe piața muncii.

Populația șomeră din județul Bihor, la sfârșitul anului 2010, reprezintă 19,8 % din populația șomeră din regiunea Nord-Vest și 2,35 % din populația șomeră la nivel național. În perioada 2002-2010, la nivelul județului, populația șomeră a crescut considerabil începând cu anul 2009 (16.679 persoane) cu 8083 persoane mai mult decât în 2008 (8596 persoane) datorită restructurării industriei și a crizei economice. În anul 2010, județul Bihor se situează printre județele cu o rată a șomajului scăzută (5,8%), cu 2 puncte procentuale față de rata șomajului din România de 7,8% și cu 1 punct procentual sub nivelul Regiunii Nord-Vest de 6,8%.

Un loc aparte în cadrul acestui capitol îl ocupă analiza comparativă a datelor statistice privind evoluția indicatorilor absoluți și relativi privind cheltuielile cu protecția socilă a șomerilor la nivel național, regiunii Nord Vest și județul Bihor, pornind de la dimensiunile șomajului în România.

În perioada 2000-2010, cheltuielile privind protecția socială au crescut în mod simțitor, atât în prețuri nominale, cât și în cele comparabile aferente anului 2010. În precizarea acestui indicator au fost utilizate informații din baza de date Tempo-Online a INS, precum și date de la Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă și Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Bihor referitoare la principalii indicatori economico-sociali. Concluzia privind

majorarea cheltuielilor sociale răspunde nevoilor acute ale unei mari părți a populației, care nu-și poate asigura condiții de trai decente.

Creșterea numărului de persoane care au nevoie de protecție socială din partea statului și scăderea fondurilor alocate asigurărilor sociale sunt consecință micșorării numărului de salariați cât și a reducerii salariilor.

Din analiza datelor privind cheltuielile cu protecția socială a șomerilor pe tipuri de cheltuială rezultă că, în perioada 2000-2010, cele mai mari cheltuieli se înregistrează la plata indemnizației de șomaj la șomerii cu experiență în muncă (60,69% din total în anul 2010), urmate de cheltuielile pentru plata indemnizației de șomaj la șomerii fară experiență în muncă care reprezintă 2,99% din total.

În decurs de 20 ani, ponderea cheltuielile cu protecția socială în PIB s-au majorat cu 4,4 puncte procentuale, de la 8,3% (1991), la 12,7% (2010). Majorarea nivelului cheltuielilor sociale se datorează necesității acoperirii unor nevoi a unei părți din populația activă, care este în imposibilitatea satisfacerii nevoilor primare. Procentul de 12,7 din PIB orientat spre protecție socială se datoreză adoptarii unor măsuri de politică fiscală începând cu anul 2008 pe fondul manifestării efectelor crizei economico-financiare, corelată cu tăierile de salarii din anul 2010. Diminuarea numărului de salariați și reducerea salariilor a condus la reduceri ale fondurilor destinate asigurărilor sociale și la creșterea numărului de persoane ce necesită protecție socială din partea statului.

La nivel regional, cheltuielile cu protecția socială s-au concentrat preponderent în

regiunea Sud Muntenia (16,9%), urmată îndeaproape de regiunea Centru (15,4%) și regiunea

Nord Vest (12,2%).

Regiunea Nord-Vest deține ponderea cea mai mare, în procent de 20,4 % în anul 2010, la cheltuielile acordate angajatorilor care au încadrat în muncă pe durată nedeterminată, absolvenți ai unor instituții de învățământ în baza art. 80 din Legea nr. 76/2002, urmată de regiunea Centru (19,2%), regiunea Nord-Est (15,4%).

Cheltuielile cu protecția socială a șomerilor au crescut într-un procent de 276%, de la începutul crizei anului 2008 și până în anul 2010, în toate județele țării, cea mai mare creștere a cheltuielilor cu protecția socială a șomerilor se înregistrează în județul Timiș (503%), urmat de județul Galați (423%) și județul Bihor cu o creștere de 401%.

În anul 2010, cheltuielile cu protecția socială a șomerilor, la nivelul județului Bihor, reprezintă 2,36% din cheltuielile de la nivel național și 19,31% din cheltuielile de la nivel regional.

Creșterea cheltuielilor cu indemnizația de șomaj pentru șomerii cu experiență în perioada

2005-2010, se reflectă în creșterea ratei șomajului, la nivelul țării (de la 5,9% la 7,59%) și la nivelul județului Bihor (de la 2,7% la 5,8%).

Formarea profesională reprezintă cea mai puțin costisitoare măsură de protecție a șomerilor în vederea reintegrării acestora pe piața muncii. Cu toate că nu reprezintă decât 0,55% din totalul cheltuielilor în anul 2010, cele mai mari cheltuieli se înregistrează în regiunea București Ilfov (53,4%), urmată la mare distanță de regiunea Nord Est 10,8%.

În condițiile continuării în ritm accelerat a proceselor de privatizare și restructurare, creșterea gradului de ocupare a forței de muncă se va realiza prin mutarea accentului politicilor de protecție socială, de la măsurile pasive, la cele active și prin promovarea de măsuri de prevenire a șomajului, în special în rândul tinerilor și a persoanelor expuse riscului de a deveni șomeri de lungă durată. În acest context, prevenirea și combaterea șomajului în rândul tinerilor și a șomajului de lungă durată constituie o problemă majoră și o preocupare imediată a Guvernului României și a organismelor specializate în vederea elaborării unor măsuri speciale de formare profesională pentru tineri și adulți, în concordanță cu cerințele pieței muncii, în vederea îmbunătățirii capacității de angajare și prelungire a vieții active.

În cel de-al cincilea capitol al tezei − Analiza econometrică a cheltuielilor cu protecția socială a șomerilor în România – am încercat să construim un model econometric care în urma analizei cheltuielilor cu protecția socială în prețuri curente și prețuri constante (decembrie 2012), să prognozeze cheltuielile cu protecția socială până în decembrie 2015, folosind serii de date lunare din perioada ianuarie 2001- decembrie 2012.

Obiectivele modelului econometric au fost atât verificarea teoriei economice cât și elaborarea de previziuni cu privire la evoluția viitoare a cheltuielilor cu protecția socială.

Pentru elaborarea unor scenarii privind evoluția cheltuielilor cu protecția socială într-un orizont de timp de 3 ani (ianuarie 2013-decembrie 2015), s-a utilizat programul informatic EViews ce permite modelarea fenomenelor economice.

Având în vedere componenta sezonieră a seriei de timp a cheltuielilor cu protecția socială (valori nominale lunare din perioada ianuarie 2001-decembrie 2012) și faptul că este nestaționară, pentru a fi utilizată în ecuații econometrice, aceasta a fost transformată

corespunzător în seria staționară DPS2-12, calculându-se diferențe față de perioada corespunzătoare a anului precedent.

Prin intermediul indicilor cu bază fixă (decembrie 2012) ai prețurilor de consum (IPC), seria inițială a cheltuielilor cu protecția socială (în prețuri curente) a fost transformată în prețuri constante (decembrie 2012), pentru a elimina efectul indus de modificarea prețurilor asupra cheltuielilor cu protecția socială.

Seria lunară din prețuri curente (prețurile anului 2012) a fost transformată, pentru a elimina influența inflației asupra evoluției cheltuielilor cu protecția socială, astfel încât IPC – decembrie 2012 = 100%.

Descompunerea seriei în cele patru componente (tendința, componenta sezonieră, componenta ciclică și componenta reziduală) se poate realiza după o schemă aditivă (când fluctuațiile sezoniere se încadrează într-o bandă relativ constantă în jurul tendinței) sau o schemă multiplicativă (dacă amplitudinea componentei sezoniere nu este relativ constantă în timp).

Din graficele efectuate privind tendința cheltuielilor cu protecția socială, seriile (în prețuri constante și în prețuri curente) rezultă un puternic fenomen de sezonalitate, care prezintă o tendință de creștere.

Prognoza este realizată în trei etape: prognoza tendinței, evaluarea factorilor de sezonalitate și prognoza efectivă a cheltuielilor cu protecția socială.

Constatând că seria prezintă tendințe diferite pentru perioada 2001 – 2007, comparativ cu

2008-2012 am folosit testul Perron cu ruptură de tendință (punctul de ruptură este calculat pentru decembrie 2007), pentru a demonstra că seria este staționară: valoarea testului Perron de rădăcină unitate este -6,04, inferior pragului critic de 5%.

Prognoza respectă modelul (sezonier) de evoluție a cheltuielilor cu protecția socială, valorile nominale prognozate obținându-se prin rectificarea datelor cu valorile indicelui prețurilor pentru bunurile de consum (IPC) cu baza fixă (luna curentă față de decembrie 2012).

Din prognoza realizată se constată că cheltuielile cu protecția socială înregistrează o creștere de 104,43% față de decembrie 2012 și 110,8% față de decembrie 2010, ajungând în luna decembrie 2015 la 51.112 (în prețuri decembrie 2012), creștere datorată majorării pe viitor a cheltuielilor care au în vedere promovarea măsurilor active de prevenire a șomajului.

Calculele progozate pot fi comparate cu estimările Guvernului prezentate în Strategia fiscal bugetară pe perioada 2013-2015 care prevede pentru România, în domeniul ocupării forței de muncă, atingerea țintei naționale de creștere a ratei de ocupare până la 70% pentru populația

din grupa de vârstă 20-64 ani, în orizontul anului 2020, precum și reducerea ratei șomajului, conform BIM, în perioada 2013-2015, până la 6,5%.

Strategia fiscal bugetară pe perioada 2014-2016 prevede asigurarea unui cadru legislativ

flexibil pentru creșterea ratei de ocupare a forței de muncă, prin6:

 creșterea ratei de ocupare a forței de muncă, cu focalizare pe următoarele grupuri țintă: tineri cu vârste între 15 și 25 de ani, lucrători cu vârsta între 50 și 64 de ani, femei, lucrători necalificați, persoane cu handicap, persoane cu responsabilități familiale complexe, minorități etnice, inclusiv minoritatea romă;

 stimularea investițiilor care au ca destinație îmbunătățirea condițiilor de muncă ale salariaților, cu accent pentru locurile de muncă verzi;

 susținerea celui de al treilea sector, economia socială și a întreprinderilor sociale, având drept scop creșterea coeziunii și inserției sociale a persoanelor provenind din grupuri vulnerabile prin înființarea, în interes local, de noi locuri de muncă și/sau servicii sociale;

 introducerea procedurii de șomaj parțial care să permită, pe o perioadă limitată, cumularea veniturilor din muncă în regim part-time cu o parte din indemnizația de șomaj;

 introducerea cazierului social în raport cu accesul la achizițiile/contractele publice;

 reducerea fenomenului muncii la negru și întărirea disciplinei fiscale concomitent cu reducerea barierelor și costurilor administrative pentru angajator, cu până la 18%, prin crearea cardului de asigurat în sistemul asigurărilor sociale;

 limitarea fenomenului de „migrație a creierelor”;

 stimularea și extinderea măsurilor de încurajare a angajării tinerilor pe piața muncii, în special a celor proveniți din centrele de plasament și a persoanelor cu handicap;

 promovarea de programe integrate pentru incluziunea socială a romilor.

La finalul tezei sunt prezentate concluziile finale desprinse din analizele efectuate pe parcursul lucrării, relevând contribuțiile acesteia, precum și măsuri de eficientizare a protecției sociale și trasarea unor direcții viitoare de cercetare.

Analiza situației macroeconomice și a celei de pe piața forței de muncă în UE, relevă

faptul că statele membre trebuie să adopte măsuri pentru a evita o creștere lentă, care să genereze puține locuri de muncă („scenariul unui deceniu pierdut"). Cea mai mare prioritate în concepția

6 Guvernul României (2013), Strategia fiscal bugetară pe perioada 2014-2016,disponibil pe:

http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/strategbug/Strategiafiscal_bugetara2014_2016.pdf

Strategiei Europene o reprezintă ieșirea din cercul vicios al datoriei nesustenabile, al perturbărilor existente pe piețele financiare și al creșterii economice slabe care s-a instaurat în unele state membre. Politicile de stimulare a creșterii și restabilirii rapide a sectorului financiar, reprezintă prioritatea numărul unu, pentru a găsi calea către redresarea economiei. A doua prioritate este reducerea rapidă a șomajului și aplicarea unor reforme eficiente pe piața forței de muncă, pentru a avea locuri de muncă mai multe și mai bune. Aceste priorități vor putea fi abordate în mod eficient numai dacă vor fi susținute de eforturi majore, de o relansare a creșterii economice7.

CONCLUZII FINALE ȘI CONTRIBUȚII ALE TEZEI

Protecția socială se concretizează prin programe sociale care cuprind măsurile și instrumentele menite să asigure creșterea standardului de viață și îmbunătățirea calității vieții, precum și protecția populației de efectele negative ce pot apărea, în anumite perioade, determinate de diferitele condiții economice și sociale.

Analiza abordărilor teoretice referitoare la studiul protecției sociale ne-au condus la concluzia că sistemul de protecție socială are ca obiectiv susținerea persoanelor aflate în situații de dificultate în vederea asigurării unui nivel de trai compatibil cu demnitatea umană.

Prin cele doua componente ale sale, asigurările sociale și asistența socială, protecția socială asigură un nivel de bunăstare și securitate socială pentru întreaga populație și în mod special, pentru persoanele care nu pot să realizeze condiții minime de viață.

Politicile sociale de asistență socială, deși au contribuit la limitarea/stingerea unor fenomene explozive social, sunt departe de a oferi o soluție satisfăcătoare în procesul de incluziune socială a persoanelor și grupurilor defavorizate/marginalizate social. Factorii politici de decizie vor trebui să susțină constant politici sociale active, de prevenire și reducere a fenomenelor de natură socială, de dezvoltarea a unor mecanisme locale, eficiente, de integrare și recuperare punctuală a celor în dificultate și de acțiuni comune orientate spre creșterea bunăstării individuale și colective.

Analizând în profunzime caracteristicile și principiile celor doua componentele ale

protecției sociale am ajuns la concluzia că aceasta funcționeză pe baza unor principii diferite:

7 Comisia Europeană (2011), Analiza anuală a creșterii, Anexa 1 Raport privind progresele înregistrate de

Strategia Europa 2020, p. 3, disponibil pe : http://ec.europa.eu/europe2020/pdf/1_ro_annexe_part1.pdf

asigurările sociale au la bază contribuția financiară a persoanelor și redistribuirea fondurilor pentru cei care se află în situații problematice, iar asistență socială finanțează în funcție de nevoi, persoanele defavorizate, marginalizate sau cu risc de excluziune socială, prin oferirea de sprijin pentru obținerea condițiilor unei vieți decente în vederea integrării lor în societate.

Nu am putut trece cu vederea nici aspectele care privesc legătura de necontestat dintre politicile economice și cele de ordin social, iar o scurtă analiză a mecanismului economiei de piață a pus în evidență necesitatea implicării statului în asigurarea bunăstării sociale a cetățenilor săi, precum și formele prin care se poate realiza acest deziderat.

Mutațiile produse în viața economică, socială și politică a UE și României au deschis calea unor transformări în domeniul protecției sociale, proces care a acutizat și amplificat sarcinile sociale ale statului.

Un scurt istoric și punctarea principalelor momente și etape care au dus la consolidarea politicilor sociale moderne stau la baza realizării, de către specialiștii în domeniu, a mai multor modele și tipologii ale statelor bunăstării sociale. Am încercat să surprindem o gamă cât mai largă de concepții filosofice, economice și sociologice privind bunăstarea socială și relația dintre stat și aceasta. Am prezentat principalele regimuri ale bunăstării și diverse tipologii ale statelor bunăstării sociale, punând accent pe celebra tipologie a lui G. Esping-Andersen. De asemenea, am arătat faptul că principalele modele ale statului bunăstării sociale (liberal, conservator și social-democrat) sunt circumscise celor două mari modele ale capitalismului contemporan (neoamerican și renan)

Statul social-democrat al bunăstării sociale din Suedia a permis cetățenilor săi să atingă unul dintre cele mai înalte standarde de viață din lume, prin faptul că statul a preluat o parte importantă a cheltuielilor pe care le implică viața de familie, asumându-și responsabilitatea directă pentru îngrijirea anumitor categorii de persoane.

Spre deosebire de sistemele țărilor scandinave bazate pe acordarea de servicii sociale, țările continentale sunt considerate state ale transferurilor, ponderea cea mai mare în cadrul acestora având-o prestațiile sociale în bani.

Elaborarea unei politici sociale eficiente depinde de modul de aplicare a principiului după care bunăstarea societății este influențată hotărâtor de bunăstarea fiecărui individ în parte.

În vederea eliminării stării de sărăcie existentă, statul trebuie să întreprindă măsuri eficiente de îmbunătățire a nivelului de trai al cetățenilor în condițiile socio-economice actuale.

O activitate în domeniul social se dovedește eficientă dacă răspunde obiectivului social urmărit, iar sub aspectul alocării resurselor, dacă satisface nevoia pentru care s-au consumat resursele financiare, respectiv a generat un efect curativ sau de prevenție (limitarea, reducerea riscului de vulnerabilitate sau/ și de excluziune socială).

În urma celor prezentate anterior se desprinde concluzia că, un sistem de protecție socială este considerat eficient dacă resursele au fost rațional alocate în funcție de nevoile reale din societate, eficiență materializată printr-un nivel corespunzător de protecție socială tuturor celor care au nevoie de aceasta.

Cercetarea se continuă cu cea mai importantă parte a sa, și anume analiza sistemului de protecție socială a șomerilor − sistem care ocupă un rol important în cadrul politicilor sociale aplicate de stat și de colectivitățile locale în scopul asigurării protecției necesare persoanelor și grupurilor de persoane contra riscurilor sociale, a marginalizării și a excluderii sociale.

Demersul teoretic încercă să delimiteze aspectele conceptuale privind șomajul, cauzele acestuia în gândirea economică, consecințele negative ale acestuia și necesitatea luptei anti- șomaj precum și politicile de combatere a șomajului prezentate în statele europene, americane și asiatice.

Din analiza diversității abordărilor conceptuale privind șomajul, ajungem la concluzia că acesta reprezintă un fenomen negativ caracterizat prin incapacitatea economiei unei țări de a asigura locuri de muncă pentru cetățenii săi.

Problematica ocupării, este abordată, prin politicile active și pasive de combatere a șomajului, care sunt analizate împreună cu consecințele și efectele pe care le produc în unele țări europene.

Programele de protecție socială a șomerilor reflectă atât starea generală a economiei, cât și preocuparea pentru atenuarea efectelor negative ale șomajului asupra nivelului de trai al persoanelor direct afectate, precum și evitarea unor implicații sociale în plan mai larg.

Protecția socială are un caracter activ, fiind însoțită de o serie de programe privind reconversia șomerilor, pregătirea acestora în concordanță cu structura cererii de muncă sau redistribuirea lor în profil teritorial, programe de formare profesională a tinerilor pentru a fi integrați cât mai activ într-o ocupație economico-socială.

În condițiile creșterii ratei șomajului și încetinirii ritmului creșterii economice, sistemele de asigurări de șomaj nu au mai rezistat presiunii plății unor alocații generoase și pe termen lung pentru persoanele rămase fără loc de muncă. În consecință, în ultimul deceniu, a avut loc o

schimbare de orientare, trecându-se din sfera preocupărilor exclusive pentru asigurarea unor condiții de trai decente pentru șomeri și punându-se mai mult accentul pe stimularea interesului acestora pentru muncă, reconversia profesională, reintegrarea lor cât mai rapidă într-o activitate și reducerea dependenței sociale.

În subcapitolul referitor la complementaritatea asigurare-solidaritate în sistemele de protecție socială a șomerilor în unele țări selectate, am oferit o viziune asupra protecției sociale a câtorva state europene, americane și asiatice ale căror principii ale protecției sociale sunt aproximativ aceleași. Am vrut să arătăm prin tabele concluzive, comparative și sintetice prelucrare de autoare, cu asemănări și deosebiri comentate în profunzime, că țelul tuturor statelor este protejarea lucrătorilor împotriva riscurilor de pierdere a veniturilor în timpul șomajului, reglementarea drepturilor și obligațiilor angajaților și angajatorilor făcându-se prin legislația specifică fiecărei țări.

Carta Socială Europeană, semnată la Torino, Carta Comunitară a Drepturilor Fundamentale ale Lucrătorilor sunt acte normative ale Uniunii Europene și al statelor membre în care s-au stipulat și obiective referitoare la promovarea ocupării forței de muncă și îmbunătățirea condițiilor de viață și protecției sociale. Un rol important îl are piața unică existentă în cadrul Uniunii Europene, care permite oportunități egale de muncă tuturor cetățenilor statelor membre, în aceleași condiții ca și cetățenii statului în care își găsesc de lucru.

Analizele întreprinse ne-au condus la concluzia că statele europene analizate și-au dezvoltat sistemul de asigurări de șomaj, în ultimii ani, promovând mai multe măsuri privind corelarea optimă între protecția socială și căutarea unui loc de muncă, astfel:

 stabilirea ajutorului de șomaj, ca pondere în totalul salariului net anterior, în țări precum

Marea Britanie, Portugalia, Germania, Grecia, Austria, Suedia, Slovacia;

 în funcție de perioada contributivă anterioară la asigurările sociale se acordă ajutorul de șomaj; de exemplu, o contribuție anterioară de 12 luni din ultimii doi ani în Germania, Italia, Danemarca, Finlanda, de 6 luni în situația Olandei, Franței și de 26 saptămâni în ultimele 12 luni în Austria;

 reducerea duratei de acordare a ajutorului de șomaj, până la maximum 20 săptămâni în situația Austriei;

 stabilirea unui plafon al ajutorului de șomaj la 90% din salariul brut anterior în Danemarca,

70% în Olanda, Suedia, Spania (pentru primele 6 luni, apoi 60% până la 1 an) din ultimul

salar, 67% în Germania din ultimul salar net, 23% din salariul net anterior în Marea

Britanie și la 20% în Italia din ultimul salar;

 condiționarea acordării ajutorului de șomaj de căutarea unui loc de muncă, în Germania, Italia, Belgia, Letonia și Portugalia;

 menținerea ajutorului de șomaj doar prin stabilirea unor obligații stricte de căutare activă a unui loc de muncă în Austria, Belgia, Portugalia, Franța, Spania, Slovacia.

Referitor la sistemul american de asigurări de șomaj, putem spune că nu a fost construit pentru susținerea pe termen lung a șomerilor, acesta acționând mai mult ca o punte de legătură între două locuri de muncă deoarece rata șomajului în SUA s-a menținut, în general, la un nivel scăzut. Compensația de șomaj reprezintă, de regulă, 50% din salariu, fiind acordată, în cele mai multe state, pentru o perioadă de până la 26 de săptămâni, iar în statele cu un nivel mai înalt al șomajului se pot acorda, suplimentar, alte 13 săptămâni.

Sistemul asiatic de protecție a șomerilor este finanțat pe baza contribuțiilor salariaților, patronatelor și din subvenții de stat. Nivelul maxim al alocației de șomaj este acordat în Japonia (60-80% din salariu), pe o perioadă de 90-300 zile, față de beneficiile forfetare sub veniturile medii acordate de China pe o durată de 1-2 ani.

O altă latură a sistemului economic este cea a fiscalității, care dacă e prea ridicată dăunează asupra funcționării pieței muncii, atât asupra cererii cât și a ofertei, deoarece mărirea contribuțiilor sociale plătite de salariați va duce la majorarea costurilor firmelor și de aici, va rezulta o reducere a venitului celor care muncesc. Totodată, acest fapt va avea efecte nedorite asupra ratei reduse de ocupare a forței de muncă, în creșterea ponderii economiei subterane și în presiuni suplimentare asupra statutului bunăstării. Unele state ale UE, au dezvoltat o asemenea politică economică de creștere a fiscalității, aplicate muncii, pentru a veni în sprijinul procesului de redistribuire, acest fapt afectând sustenabilitatea pe durată medie și lungă a statului bunăstării. De aici s-a impus o modificare majoră a fiscalității, în cele mai multe sisteme economice europene, cu promovarea unor reduceri substanțiale privind contribuțiile la asigurările sociale, ceea ce au constituit implicit avantaje fiscale pentru lucrătorii cu venituri mici.

Schimbând modalitatea abordării și trecând la analiza situației efective a protecției sociale a șomerilor, am analizat în capitolul al treilea protecția socială a șomerilor în Uniunea Europeană, cu referiri speciale asupra strategiei flexicurității, ca un răspuns al pieței muncii la provocările induse de procesul de globalizare.

Flexicuritatea rămâne principalul instrument pentru combaterea șomajului pe termen lung și al segmentării pieței forței de muncă, deoarece implică politici active pe piața muncii, legi moderne de muncă și sisteme eficiente de securitate socială, toate susținute de un nivel înalt și eficient al învățarii pe tot parcursul vieții, care facilitează tranziția în timpul ciclului de viață și conduce la crearea de locuri de muncă.

Punerea în aplicare a strategiei de creștere a locurilor de muncă de calitate cu o conducere capabilă, o bună organizare a muncii și actualizarea continuă a competențelor, asigurând noi forme de flexibilitate și securitate pentru creșterea adaptabilității, a ocupării forței de muncă și a coeziunii sociale, constituie obiective ale flexicurității.

Pentru a realiza piețe ale muncii mai flexibile, mai sigure și mai benefice, incluziunii, e necesară dezvoltarea unui spectru larg de acțiuni privind flexicuritate cu toate componentele ei: condiții contractuale flexibile și fiabile, politicii active privind piața forței de muncă, învățarea în permanență și sisteme moderne de securitate socială.

Cu toate că implică costuri bugetare, politicile de flexicuritate ar trebui aplicate, astfel

încât, să contribuie la sustenabilitatea politicilor bugetare.

Referitor la tineri putem constata că șansele de pătrundere a lor în sistemul de învățământ au crescut considerabil, dar au scăzut șansele de a găsi un loc de muncă corespunzător studiilor efectuate. Astfel, tinerii sunt obligați să accepte locuri de muncă temporare, sau să se confrunte cu dificultăți reale, privind tranziția de la educație și formare profesională la piața forței de muncă. Având salarii relativ mici și locuri de muncă instabile, tinerii sunt cei mai expuși crizei economice. Pentru ajutorarea tinerilor, în unele țări din spațiul comunitar, s-au dezvoltat programe pentru participarea la oportunități de educației și formare a tinerilor („Progress”, „Tineretul în mișcare”, „Agenda pentru noi competențe și locuri de muncă”, „Platforma europeană împotriva sărăciei și excluziunii sociale” etc.), precum și programe de sprijin material, cum ar fi oferirea de stimulente (subvenții la angajare și reducerea contribuțiilor), celor care angajează tineri și creează locuri de muncă suplimentare pentru aceștia.

Într-o Europă din ce în ce mai complexă, educația poate deveni un factor esențial în

promovarea modernizării informaționale și comunicative.

Strategia Europa 2020 și-a propus ca obiectiv legat de educația tinerilor scăderea sub 10

%, a procentajului tinerilor, cu vârste cuprinse între 18 și 24 ani, care părăsesc școala timpuriu.

În vederea garantării absorbției efectivelor de absolvenți pe piața muncii, se ajunge la concluzia că trebuie să existe un mecanism de planificare la nivel național, a necesarului de forță de muncă pe domenii sau sectoare ale economiei.

Pornind de la prezentarea unor repere legislative europene privind protecția socială a șomerilor (Regulamentul nr. 1408/1971/CEE, Regulamentul nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului și Regulamentul nr. 987/2009/CEE), care urmăresc ca lucrătorul migrant, cetățean sau rezident care circulă în interiorul UE, să beneficieze de protecție socială corespunzătoare în situația de șomaj, am analizat comparativ principalele prevederi privind acordarea indemnizatiei de șomaj în unele state europene.

Un loc aparte în cadrul acestui capitol îl ocupă analiza detaliată a dimensiunii cheltuielilor cu protecția socială, pe tipuri de cheltuieli, în principalele țări europene, între anii

2000-2010, folosind informații din baza de date statistice EUROSTAT, MISSOC al Uniunii

Europene.

Datele analizate din perioada 2000-2010 evidențiază cele mai mari cheltuieli pentru protecția socială în: Danemarca, Finlanda, Suedia, Irlanda, Luxemburg, Germania, Olanda, Belgia, Franța, iar cele mai mici cheltuieli, incapabile să înlocuiască veniturile salariale anterioare în: România, Bulgaria, Estonia, Lituania și Letonia.

Se constată faptul că, nivelul cheltuielilor legate de protecția socială privind șomajul, cresc sau scad direct proporțional cu valoarea contribuțiilor sociale plătite, atât de angajați, cât și de angajatori.

Factorii care influențează creșterea cheltuielilor cu protecția socială pot fi: creșterea nivelului unor ajutoare sociale, modificările legislative în sistemele de protecție socială prin care au intrat în vigoare noi prestații sociale și extinderea acoperirii sistemului de protecție socială.

La scară mondială statele UE prin numeroasele măsuri promulgate privind șomajul, sănătatea, invaliditatea, situația familială în toată complexitatea sa, au devenit un model în ceea ce privește sistemul de protecția socială, garantând accesul la sistemele de protecție socială, fără să lezeze demnitatea umană.

Strategia „Europa 2020”, a promulgat câteva deziderate privind reducerea rapidă a șomajului și instituirea unor reforme eficiente ale pieței forței de muncă, menite să îmbunătățească cantitativ și calitativ locurile de muncă.

Capitolul al patrulea al prezentei lucrări este dedicat analizei sistemului de protecția socială a șomerilor în România, prezentând reperele legislative privind sistemul de protecție a

șomerilor pornind de la un scurt istoric al sistemului și beneficiile acordate în sistemul asigurărilor pentru șomaj, măsurile active pentru stimularea ocupării forței de muncă și sursele de formare a fondurilor asigurărilor sociale.

Ca și alte sisteme de protecție socială naționale, sistemul de protecție a șomerilor din România s-a constituit treptat începând cu perioada de sfârșit al secolului al XIX-lea și primele decenii ale acestui secol, când au fost instituite primele măsuri legislative. Sistemul a fost îmbogățit, perfecționat și reformat, sub influența germană și franceză, în pas cu evoluțiile în domeniu din aceste țări. Cu unele particularități, o asemenea evoluție a avut loc și în anii regimului comunist, România ieșind din acest regim, cu un sistem de protecție socială care prin construcția lui poate fi apreciat ca modern.

De la data apariției Legii 1/1991 privind protecția socială a șomerilor și reintegrarea lor profesională, și până în prezent, acesta a cunoscut multiple transformări în cadrul sistemului de securitate socială. Adâncirea procesului de tranziție, dar mai ales restructurarea economiei românești a făcut necesară apariția unei noi legi a sistemului asigurărilor pentru șomaj și anume Legea nr. 76/2002, care pune accentul pe măsurile active necesare în vedere stimulării ocupării forței de muncă.

Din analiza comparativă a evoluției șomajului în România, Regiunea Nord-Vest, și județul Bihor se constată o rată crescută a șomajului și, mai ales, a celui de lungă durată în rândul tinerilor, fapt care sugerează, o problemă serioasă a sistemului de pregătire educațional.

Prevenirea și combaterea șomajului în rândul tinerilor și a șomajului de lungă durată constituie o problemă majoră și o preocupare imediată a Guvernului României și a organismelor specializate în vederea elaborării unor măsuri speciale de formare profesională pentru tineri și adulți, în concordanță cu cerințele pieței muncii, în vederea îmbunătățirii capacității de angajare și prelungire a vieții active.

Integrarea României în Uniunea Europeană, oferă avantajul programelor operaționale sectoriale pentru dezvoltarea resurselor umane POSDRU, bazate pe finanțare din fonduri structurale, pentru reintegrarea și reprofesionalizarea șomerilor.

Din analiza datelor înregistrate de către AJOFM Bihor, pentru anii 2001-2010, se poate observa că numărul șomerilor înregistrați cu studii superioare este mai mic decât al absolvenților de licee, absolvenților de școală profesională, adică șomerii având calificări inferioare sunt mai expuși riscului de șomaj, decât cei cu studii superioare.

Comparativ cu nivelul național, la sfârșitul anului 2010, populația șomeră din județul Bihor, reprezintă 2,35 %, iar comparativ cu regiunea Nord-Vest reprezintă 19,8 %. Cu o rată a șomajului scăzută (5,8%), în anul 2010, județul Bihor se situează printre județele cu 2 puncte procentuale față de rata șomajului din România de 7,59% și cu 1 punct procentual sub nivelul Regiunii Nord-Vest de 6,8%.

Analiza comparativă a datelor statistice privind evoluția indicatorilor cu cheltuielile cu protecția socială a șomerilor la nivel național, regiunii Nord Vest și județul Bihor, ocupă un loc aparte în cadrul acestui capitol, folosind informații din baza de date Tempo-Online a INSSE, precum și date de la Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă și Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Bihor, referitoare la pricipalii indicatori economico-sociali.

Analizele pe care le-am realizat, ne-au permis să concluzionăm faptul că, în perioada

2000-2010, ponderea cheltuielile privind protecția socială în PIB a crescut în mod simțitor, de la

8,3% în anul 1991, la 12,7% în anul 2010, datorită nevoilor acute ale unei părți a populației, care nu-și poate asigura condiții de trai decente.

Analiza datelor privind cheltuielile cu protecția socială a șomerilor, pe tipuri de cheltuială, în perioada anilor 2000-2010, reprezintă contribuția proprie la dezvoltarea științelor sociale și economice, concluziile putând fi preluate în alte lucrări de cercetare sau la fundamentarea unor politici noi în domeniul șomajului.

Astfel în perioada analizată în România, din anul 2000 și până în anul 2010, ajutorul de șomaj, respectiv indemnizația de șomaj, a crescut permanent până în anul 2007, pe fondul creșterii susținute a economiei, după care a intrat într-un declin din 2008, urmând ca în 2009 să înregistreze o creștere de 263% față de anul precedent, iar în anul 2010 de 139% față de anul

2009. Aceeași traiectorie a fost urmată de cheltuielile pentru plata absolvenților. Ajutorul de integrare profesională, plățile compensatorii efectuate în cadrul programelor de restructurare, privatizare și lichidare, au consemnat o evoluție sinuoasă. În anul 2010 cheltuielile cu indemnizația de șomaj la șomerii cu experiență în muncă, reprezintă 60,69% din total, urmate de cheltuielile pentru plata indemnizației de șomaj la șomerii fară experiență în muncă, care reprezintă 2,99% din total, iar cheltuielile cu formarea profesională reprezintă 0,55% din total, fiind o măsură de protecție a șomerilor în vederea reintegrării acestora pe piața muncii.

Analizând la nivel regional, cheltuielile cu protecția socială se constată că acestea s-au concentrat preponderent în regiunea Sud Muntenia (16,9%), urmată îndeaproape de regiunea Centru (15,4%) și regiunea Nord-Vest (12,2%). Ponderea cea mai mare a cheltuielilor acordate

angajatorilor care au încadrat în muncă pe durată nedeterminată, absolvenți ai unor instituții de învățământ, conform art.80 din Legea nr. 76/2002, revine Regiunea Nord-Vest cu 20,4 % în anul 2010, urmată de regiunea Centru (19,2%) și regiunea Nord-Est (15,4%).

Constatăm că Bihorul se situează pe locul trei, cu o creștere de 401%, după județul Timiș (503%) și județul Galați (423%), într-o situație a județelor în privința creșterii cheltuielilor cu protecția socială a șomerilor, de la începutul crizei, anul 2008 și până în anul

2010. Comparativ cu cheltuielile cu protecția socială a șomerilor la nivel național, în anul 2010, aceste cheltuieli la nivelul județului Bihor reprezintă 2,36% și 19,31% din cheltuielile de la nivel regional.

Ca o concluzie referitoare la fenomenul șomajului în România, putem afirma faptul că nivelul cheltuielilor cu protecția socială a șomerilor a crescut datorită adoptării unor măsuri de politică fiscală începând cu anul 2008, pe fondul manifestării efectelor crizei economico- financiare, corelată cu tăierile de salarii din anul 2010. Diminuarea numărului de salariați și reducerea salariilor a condus la reduceri ale fondurilor destinate asigurărilor sociale și la creșterea numărului de persoane ce necesită protecție socială din partea statului.

Creșterea gradului de ocupare a forței de muncă, se va putea realiza prin mutarea

accentului politicilor de protecție socială de la măsurile pasive la cele active și prin promovarea de măsuri de prevenire a șomajului, în special în rândul tinerilor și a persoanelor expuse riscului de a deveni șomeri de lungă durată.

O problemă semnalată ca pericol pe piața muncii după integrarea României în Uniunea Europeană o constituie migrația forței de muncă calificată. Astfel în ultimii ani, una din patru persoane ia în considerare căutarea unui loc de muncă mai bine plătit, în străinătate.

Acest fapt a determinat un deficit al forței de muncă, ce necesită măsuri urgente pentru acoperirea lui prin atragerea și stimularea lucrătorilor să se întoarcă în țară.

Întărirea eforturilor pentru a lupta împotriva sărăciei și excluziunii sociale și de a promova incluziunea persoanelor vulnerabile prin măsuri de incluziune activă rămâne unul din elementele centrale ale politicii sociale ce se va dezvolta în următorii ani. Reducerea sărăciei reprezintă elementul central al politicii pe care România și-o propune pentru viitorul ciclu de programe, și în acest sens, își va concentra eforturile și resursele pe creșterea gradului de ocupare a grupurilor vulnerabile, pe implementarea măsurilor prin care se investește în dezvoltarea competențelor personale, pe promovarea oportunităților egale și pe dezvoltarea unui sistem adecvat de protecție socială.

Unul dintre pașii necesari pentru creșterea calității vieții cetățenilor este stimularea participării pe piața muncii, precum și dezvoltarea spiritului antreprenorial al tuturor și mai ales al grupurilor dezavantajate. În perioada următoare, România trebuie să dezvolte sectorul privind economia socială, pentru a avea o economie eficientă și dinamică care să interacționeze cu o economie bazată pe justiție socială

Capitolul cinci, intitulat ”Analiza econometrică a cheltuielilor cu protecția socială a șomerilor în România” este destinat aplicației practice, reprezentând contribuția proprie pentru cercetarea științifică.

Realizarea studiilor care au ca obiectiv modelarea econometrică a cheltuielilor cu protecția socială a șomerilor se bazează pe informațiile statistice disponibile din ultimii 11 ani (serii de date lunare din perioada ianuarie 2001 – decembrie 2012) și se conformează suportului metodologic de prelucrare și interpretare oferit de programul informatic EViews − folosit în special pentru analiză econometrică. Demersul pornește de la analiza cheltuielilor cu protecția socială a șomerilor, seria în prețuri curente, testând staționalitatea seriei de timp analizate, continuând cu analiza seriei în prețuri constante (decembrie 2012) și elaborarea de previziuni cu privire la evoluția pe următorii 3 ani a cheltuielilor cu protecția socială.

Lucrarea își propune să elaboreze scenarii, pe baza unor modele econometrice, ale căror rezultate să poată fi folosite, pe termen mediu, în elaborarea unor politici sau măsuri de eficientizare a cheltuielilor privind protecția socială a șomerilor.

Programul informatic EViews ne-a permis modelarea componentei sezoniere a seriei de timp a cheltuielilor cu protecția socială (valori nominale lunare din perioada ianuarie 2001 – decembrie 2012).

Constatând faptul că această serie este nestaționară, pentru a fi utilizată în ecuații econometrice, a fost necesară transformarea acesteia în seria staționară DPS2-12, calculându-se diferențe față de perioada corespunzătoare a anului precedent.

Pentru a elimina efectul indus de modificarea prețurilor asupra cheltuielilor cu protecția social, seria inițială a cheltuielilor cu protecția socială (în prețuri curente), a fost transformată în prețuri constante (decembrie 2012), prin intermediul indicilor prețurilor de consum (IPC) cu bază fixă (decembrie 2012).

Analizând și comparând graficele efectuate privind tendința cheltuielilor cu protecția socială, seriile (în prețuri constante și în prețuri curente) rezultă un puternic fenomen de sezonalitate, care prezintă o tendință de creștere.

Deoarece nu s-a putut identifica o componentă ciclică, pentru analiza econometrică, seria cheltuielilor cu protecția socială (în prețuri constante) a fost descompusă în două componente: ft

– tendința (inclusiv șocurile aleatoare) și st – sezonalitatea.

Prognoza cheltuielilor cu protecția socială a fost realizată în trei etape: prognoza

tendinței, evaluarea factorilor de sezonalitate, prognoza cheltuielilor pentru protecția socială.

Constatând că seria prezintă tendințe diferite pentru perioada 2001 – 2007, comparativ cu

2008 – 2012, am folosit testul Perron cu ruptură de tendință (punctul de ruptură este calculat pentru decembrie 2007), pentru a demonstra că seria este staționară: valoarea testului Perron de rădăcină unitate este -6,04, inferior pragului critic de 5%.

La finele modelului econometric, am determinat prognoza cheltuielilor pentru protecție socială (în prețuri constante decembrie 2012), pentru următorii 3 ani, corectând tendința prognozată de evoluție a cheltuielilor respective (seria PS_SAF), cu factorii de sezonalitate corespunzători fiecărei luni și am constatat faptul că prognoza respectă modelul (sezonier) de evoluție a cheltuielilor cu protecția socială.

Se constată că nivelul cheltuielile cu protecția socială, înregistrează o creștere de

104,43% față de decembrie 2012 și 110,8% față de decembrie 2010, ajungând în luna decembrie

2015 la 51.112 (în prețuri decembrie 2012), creștere datorată majorării pe viitor a cheltuielilor

care au în vedere promovarea măsurilor active de prevenire a șomajului.

Comparând calculele prognozate cu Strategia fiscal bugetară pe perioada 2013-2015, care prevede pentru România, în domeniul ocupării forței de muncă, atingerea țintei naționale de creștere a ratei de ocupare până la 70% pentru populația din grupa de vârstă 20-64 ani în orizontul anului 2020, în contextul Strategiei Europa 2020, precum și reducerea ratei șomajului, conform BIM, în perioada 2013-2015, până la 6,5%, concomitent cu creșterea ratei de ocupare a

populației de 20-64 ani, până la 65%8, rezultă necesitatea creșterii cheltuielilor cu protecția

socială prin implementarea unor măsuri care au în vedere ambele segmente ale pieței muncii (angajator și persoană aflată în căutarea unui loc de muncă), precum și dezvoltarea relațiilor personalizate cu angajatorii.

Pachetul de măsuri destinate stimulării ocupării forței de muncă, trebuie să sprijine persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă, în vederea consolidării capacității individuale de

ocupare (prin oferirea de programe de informare și consiliere în carieră personalizate, formare și

8 Guvernul României (2012), Strategia fiscal bugetară pe perioada 2013-2015, disponibil pe:

http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/strategbug/STRATEGIA_2013_2015_29mai2012_anexe.pdf

perfecționare profesională și stimularea inițiativei antreprenoriale individuale), având la bază un cadru legal reformat privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și promovarea ocupării forței de

muncă.

Pe baza modelului econometric propus pot fi elaborate în temele de cercetare viitoare estimări pe scenarii particulare, ce pot avea în vedere factori de influență asupra cheltuielilor cu protecția socială a șomerilor ex: nivelul PIB-ului, valoarea salariului mediu brut, rata inflației, numărul mediu al salariaților etc.

Capitolul destinat concluziilor finale conține o succintă prezentare a rezultatelor și concluziilor obținute pe parcursul cercetărilor efectuate precum și recomandări ce pot fi aplicabile României, sub forma unor direcții de reformare prin eficientizarea sistemului de protecție socială a șomerilor.

Concluziile finale, alături de ideile și aprecierile personale descrise în cuprinsul lucrării, pot fi utile factorilor decizionali, în fundamentarea deciziilor de politică socială în domeniul protecției sociale a șomerilor. Acestea, pot conduce la modificări de politici publice, în scopul alocării eficiente și eficace a resurselor, pentru asigurarea de beneficii adecvate și o mai bună sustenabilitate pe termen lung.

Având în vedere obiectivul principal al politicilor privind protecție socială a șomerilor – consolidarea financiară a sistemului, durabilitatea și sustenabilitatea pe termen lung și luând în considerare rezultatele analizelor anterioare, am identificat o serie de direcții de acțiune pentru reformarea și restructurarea acestuia, prin eficientizarea protecției sociale, acestea fiind prezentate sintetic în continuare:

 asigurarea unor venituri minimale pentru persoanele care nu au venituri din salariu sau din pensie;

 pe viitor, ar trebui acordată o atenție deosebită distribuirii și redistribuirii veniturilor, în sensul mutării acestora la familiile cu copii și pentru încurajarea intrării tinerilor și șomerilor pe piața muncii;

 indiferent de vârstă, salarizarea ar trebui să acorde recompense egale la performanțe egale;

 crearea unor locuri de muncă pentru mediul rural și zonele sărace, prin realizarea unor programe de lucrări publice, la care să participe atât șomerii, cât și persoanele fără venituri;

 un alt mijloc eficient de creare de locuri de muncă este promovarea formelor flexibile de

muncă: munca temporară, munca la domiciliu, munca cu timp parțial etc;

 dezvoltarea unui sistem coerent și integrat de formare profesională și învățare continuă ar crește posibilitatea angajării și implicit siguranței păstrării funcției ocupate;

 dezvoltarea în mediul rural a unui sistem de formare profesională, bazat pe formatori din

mediul rural, accesibil persoanelor ocupate informal și în agricultura de subzistență;

 îndepărtarea barierelor de intrare/revenire pe piața muncii prin schimbarea politicilor de ocupare dinspre protecția locului de muncă înspre protecția omului. Astfel persoanele cu calificare redusă care ies de pe piața muncii, ajung în șomaj de lungă durată sau se ocupă cu agricultură de subzistență, iar înlăturarea femeilor de pe piața muncii le trece pe acestea în nișa economiei domestice;

 îmbunătățirea și extinderea măsurii active de ocupare temporară și acordarea unor beneficii pentru șomerii care lucrează cu program redus;

 raporturile dintre salariul minim, ajutorul de șomaj minim, pensia minimă (socială), Venitul Minim Garantat, trebuie astfel stabilite pentru a încuraja munca, de exemplu, pensia minimă (socială) ar trebui să fie mai mare decât venitul minim garantat sau indemnizația de persoană cu handicap, dar sensibil mai mică decât ajutorul de șomaj, iar acesta sensibil mai mic decât salariul minim.

Soluția pe care o consider optimă referitoare la protecția socială a persoanelor aflate în dificultate este sporirea considerabilă a resurselor alocate și utilizate, pornind de la creșterea proporției cheltuielilor sociale în bugetul public și în PIB, diferențiat pe componente, fără o sporire a fiscalității (impozite, taxe, contribuții).

În viitorul apropiat ponderea măsurilor se va axa pe monitorizarea politicilor sociale și a rezultatelor obținute prin aplicarea lor, pe participarea la cursuri de formare profesională, pentru dobândirea cunoștințelor necesare, în vederea intrării pe piața muncii.

Pentru dezvoltarea de politici sociale eficiente, reformele naționale vor fi elaborate printr- un efort colectiv cu acordul majorității decidenților politici, asigurându-se o redistribuție echitabilă a resurselor ca rezultat al economiei și pieței concurențiale.

Reformele naționale vor avea în vedere asigurarea unui climat macroeconomic stabil prin continuarea eforturilor de creștere economică, creșterea investițiilor în economie și în sectorul social, promovarea incluziunii sociale și creșterea ofertei de locuri de muncă mai bine plătite. Modernizarea sistemului de protecție socială reprezintă elementul central al politicilor

sociale din România, în sensul formării unui sistem adecvat care să sprijine toate persoanele încadrate pe piața muncii, precum și persoanele aflate în dificultate.

Sintetizând principalele contribuții ale tezei, ca o concluzie finală, putem afirma că s-a încercat în această lucrare să se aducă aportul, prin intermediul analizelor realizate, la îmbogățirea stadiului cunoașterii cu privire la evoluțiile privind protecția socială a șomerilor asupra țărilor europene și, în special, asupra României. După prezentarea principalelor aspecte teoretice, am încercat să construim o analiză detaliată la nivelul Uniunii Europene, în vederea identificării principalelor trăsături ale protecției sociale a șomerilor în Uniunea Europeană și România, atât din punct de vedere economic, social cât și politic. Această analiză a conturat, totodată, poziția României în cadrul Uniunii Europene prezentându-se asemănările, deosebirile și particularitățile unor state membre ale UE în privința protecției sociale. Am încercat să conturăm principalele direcții în politica europeană în domeniul proteției sociale a șomerilor, dar și modul în care România se poate integra în ansamblul acestor măsuri și politici, locul ei în ansamblul acțiunilor europene vizând protecția socială.

Analiza specială acordată protecției sociale a șomerilor din România a pornit de la istoricul fenomenului, insistând pe anumite trăsături ale protecției sociale și prezentând beneficiile acesteia la nivel național. Astfel, pe baza datelor statistice disponibile și selectate, am încercat să construim un profil al protecției sociale a șomerilor în Uniunea Europeană și România.

Sistemele de protecție socială în țările UE, dar și în România, se confruntă cu o criză puternică legată de slăbirea sustenabilității financiare, ceea ce a generat un val de reforme pentru a găsi soluții de rezolvare a acestei probleme. Reducerea nivelului prestațiilor sociale, creșterea contribuțiilor sociale sau a impozitelor, apelul la împrumuturi pentru a face față deficitelor bugetelor sociale, prelungirea vârstelor de pensionare, sau o combinație a unora din elementele ce aparțin acestor măsuri, sunt în centrul dezbaterilor în vederea elaborării unor noi politici în domeniile sociale.

Într-o Uniune Europeană din ce în ce mai integrată, educația poate contribui asupra perfecționării sistemului de securitate socială, prin compatibilizarea progresului tehnic în raport de creșterea rolului protecției sociale. Astfel, prin promovarea flexicurității, a parteneriatului social și a calității ocupării, printr-o politică socială adecvată, se va putea răspunde marilor probleme sociale și economice.

Încadrarea României în modelul european relevă eforturile autorităților naționale, acționând potrivit realităților românești, dar într-un context politic, economic și legislativ european, pentru creșterea calității vieții cetățenilor prin stimularea participării pe piața muncii, prin măsuri speciale de formare profesională în vederea îmbunătățirii capacității de angajare și prelungire a vieții active, în concordanță cu cerințele pieții.

Lucrarea contribuie, în opinia noastră, și la îmbogățirea stadiului cunoașterii cu privire la particularitățile sistemului de protecției socială a șomerilor din România, posibilele evoluții generate de contextul transformărilor economice prezente, anticipări pentru următorii ani, identificarea de măsuri, activități și scenarii la nivel european, național sau regional, pentru un control eficient al șomajului, îmbinarea intereselor naționale sau europene.

Ca o concluzie finală, putem spune că, deși în România în ultimii 21 ani s-au adoptat anumite prevederi legale de politică socială, specifice economiei de piață și care s-au adăugat componentelor deja existente legate de asigurările sociale (de exemplu, introducerea salariului minim și a alocației de șomaj), precum și alte reglementări din domeniul asistenței sociale (venitul minim garantat, indemnizația de creștere a copilului etc.), nu s-a ajuns încă să se constituie acel nivel de politici sociale orientate spre dezvoltare economico-socială și spre un înalt grad al calității vieții populației, specific statelor din Europa de Vest. Ținând cont, în primul rând, de nevoile sociale ale cetățenilor săi, dar și de reglementările și directivele trasate de Uniunea Europeană în domeniul social, România trebuie să continue procesul de reformă al sistemului său de protecție socială.

O direcție de cercetare pe care o anticipăm, ar putea consta în identificarea modalităților prin care autoritățile centrale și locale își pot adapta politicile și modul de acțiune pentru a obține surse de finanțare a cheltuielilor cu protecția socială prin atragerea potențialilor contribuabili din economia subterană sau crearea condițiilor optime pentru rămânerea în țară a celor care vor să emigreze.

Ca o tema de cercetare pentru viitor, propun, analiza relației dintre protecția socială și stimulentele acordate pentru angajarea pe piața muncii în cadrul țărilor europene pentru a arăta în ce măsură diferențele dintre ratele ocupării pot fi influențate de stimulentele acordate pentru ocuparea unui loc de muncă. În cadrul acestui studiu aș propune utilizarea unor indicatori care evidențiază impactul fiscalității asupra veniturilor suplimentare: capcana șomajului, capcana salariului redus sau a sărăciei, capcana inactivității, rata netă a înlocuirii, ponderea taxelor cu forța de muncă.

BIBLIOGRAFIE

Cărți, studii, articole din jurnale științifice:

1. Abraham Frois, G. (1994), Economia politică, Editura Humanitas, București

2. Aceleanu, Mirela, Ionela (2012), Modelul suedez în domeniul ocupării forței de muncă. Soluții postcriză, apărut în revista Economie teoretică și aplicată Volumul XIX, Nr. 4

3. Alber, H. (1986), Germany în P.Flora (ed), Growth to Limits, Berlin-New York: Walter de Gruyter, vol. 1,2

4. Albert, M. (1994), Capitalism contra capitalism, Editura Humanitas, București

5. Alexandru, I. (2007), Administrația publică, Teorii, Realităti, Perspective, Ediția a IV a, Editura Lumina Lex, București

6. Angelopoulos, A. (1980), Pentru o nouă politică a dezvoltării internaționale, Editura Politică, București

7. Angelopoulos, A. (1987), Un plan mondial pentru ocuparea forței de muncă, Editura Politică, București

8. Atkinson, A. B. (1995), Incomes and the Welfare State, Essays on Britain and Europe, Cambridge, U.K: Cambridge University Press

9. Băcescu, M., Băcescu, Angelica (1997), Macroeconomie. Bazele macroeconomie, Editura Economică, București

10. Bădulescu, Alina (1997), Șomajul în România, Editura Treira, Oradea

11. Bădulescu, Alina (2006), Șomajul în România. O analiză retrospectivă (1991-2005), apărut în Economie teoretică și aplicată nr. 2

12. Bădulescu, Alina (2006), Ocuparea și șomajul: între abordări teoretice și realități contemporane, Editura

Universității din Oradea, Oradea

13. Bădulescu, D. (2007), Globalizarea și băncile. Cu o privire specială asupra Europei Centrale și de Est și asupra României, Editura Economică, București

14. Bari, I. (1997), Economia mondială, Editura Didactică și Pedagogică, București

15. Barr, N. (1998), The Economics of Welfare State, Stanford: Stanford University Press

16. Bârsan, O. ( 2005), Macroeconomie, Editura Universității ASE, București

17. Becker, S. G. (2000), Capitalul uman, Editura All, București

18. Beveridge, L. (1954), Full emplyment în Free Society, Ediția a III-a, Londra

19. Beveridge, W. H. (1942), Social Insurance and Allied Services, London: HMSO

20. Biagi, F., Lucifora, C. ( 2007), Demographic and education effects on uemployment in Europe, Labour

Economics

21. Bistriceanu, Ghe. (2006), Asigurări și reasigurări în România, Editura Universitară, București

22. Blaga E. (2005), Politicile de ocupare și formare profesională – abordare comparativă a sistemului din

România cu cele mai relevante modele din Europa, Revista de Asistență socială nr. 3-4

23. Blaga, E. (2004), Politici sociale de ocupare a forței de muncă, Editura Polirom, București

24. Blaga, E. (2005), Configurația socială a asigurărilor pentru șomaj, Editura Pinguinbook, București

25. Blaga, E. (2010), Măsuri active pe piața forței de muncă, Editura Didactică și Pedagogică, București

26. Bocancea, Cristina (1999), Elemente de asistență socială, Editura Polirom, Iași

27. Boccard, N. și Van Ypersele, T. și Wunsch, P. (2003), Comparative advantage and social protection, European

Journal of Political Economy, vol. 19

28. Bodogai, Simona Ioana (2009), Protecția socială a persoanelor vârsnice, Editura Universității din Oradea

29. Bossaert, Danielle (2002), Funcția publică în Europa celor cincisprezece, Noi tendințe și evoluții, Editura

Economică, București

30. Bradford, S. (2005), Protection and Unemployment, Journal of International Economics

31. Bramley, G . și Hill, M. (1986), Analising Social Policy, Oxford: Basil Blackwell

32. Brânzei, Ghe. (2004), Directorul Sucursalei BNR Maramureș, în lucrarea Considerații privind valorificarea resurselor umane pe piața regională a muncii, prezentată în cadrul Simpozionului Național al Asociației Române de Științe Regionale Galați, Editura Oscar Print, București

33. Breazu, G. (1999), Aspecte privind fundamentarea programelor de reconversie și formare profesională, în

Raporturi de muncă, nr. 7/1999

34. Bremond, Janine și Geledan, A. (1990), Dictionnaire economique et social, Hatler, Paris

35. Brewster, C. și Teague, P. (1989), European Community Social policy: It’s Impact on the UK, London: Institute of Personnel Management

36. Briggs, A. (1961), The Welfare State în Historical Perspective, Archives Europeennes de Sociologie 2

37. Burloiu, P. (2002), Economia muncii, Editura Lumina Lex, reeditare, București

38. Casey B. Mulligan (1999), Social Security in Theory and Practice (I), Facts and Political Theories, – University of Chicago and NBER, Xavier Sala I Martin. Columbia University, Universitat Pompeu Fabra, and NBER

39. Câmpeanu, I., Marinescu, Cornelia (2010), Enciclopedia Universală Britanică, vol. 15, Editura Litera, București

40. Ciucur, D., Scurtu, M., Duțu, Mihaela (2010), Macroeconomie, Editura Independența Economică, Pitești

41. Ciocodeică, V. (2010), Sistemul de protecție socială, Petroșani, disponibil pe:

http://biblioteca.regielive.ro/cursuri/sociologie/sistemul-de-protectie-sociala-203227.html

42. Codirlașu, A. (2007), Econometrie aplicată utilizând EViews 5.1, Managementul Sistemelor Bancare, Note de

curs, ASE București

43. Colectivul Catedrei de Economie și Politici Economice (2003), Economie, Editura Economică, București

44. Conde-Ruiz, J.I., Profeta, Paola, (2002), What Social Security: Beveridgean or Bismarckian? Universitat

Pompeu Fabra, Universitá Bocconi and Universitá di Pavia

45. Constantinescu, N. (2000), Probleme ale tranziției la economia de piață în România, Editura Fundației

România de Mâine, București

46. Cotrău Carmen Daniela (2011), Sistemul informațional financiar-contabil privind protecția personalului angajat în România, rezumatul tezei de doctorat, Cluj Napoca, disponibil la:

http://doctorat.ubbcluj.ro/sustinerea_publica/rezumate/2011/contabilitate/Cotau_Pojar_Daniela_RO.pdf

47. D’Antoni, M. și Pagano, U. (2002), National cultures and social protection asalternative insurance devices, în

Structural Change and Economic Dynamics no.13

48. Dăianu D. (1993), Echilibrul economic și moneda. Keynesism și monetarism,Editura Humanitas, București

49. Dăianu, D. (1999), Tranziția economică în România – trecut, prezent, viitor, Editura Arta Grafică, București

50. Deacon, B. (1995), Developments in East European Social Policy, New Perspectives on the Welfare States în

Europe, London and New York: Routledge

51. Deacon, B. și Szalai, J. (1990), Social Policy in the New Eastern Europe, Aldershot:Avebury

52. Dickens, E. (2008), Unemployment.Encyclopedia of Social Problems, SAGE Publications, Londra

53. Dider, M. (1998), Economia: regulile jocului, Editura Humanitas, București

54. Dobre, Baron, Oana (2008), Securitatea socială în procesul de integrare a României în structurile Uniunii

Europene, Teză de doctorat, Universitatea din Craiova

55. Dobrotă, N. (coord.) (1999), Dicționar de economie, Editura Economică, București

56. Dobrotă, N. et al. (1995), Economie politică, Editura Economică, București

57. Dobrotă, N., Aceleanu, Mirela (2007), Ocuparea resurselor de muncă în România, Editura Economică, București

58. Dodescu, Anca (2000), Statul și economia de piață, Editura Economică, București

59. Dodescu, Anca (2004), Economia integrării europene, Editura Universității, Oradea

60. Dogan, M. și Pelassy, D. (1992), Economia mixtă – Jumătate capitalistă, jumătate socialistă, Editura Alternative,

București

61. Dohmen, T. (2005), Housing, mobility, and unemployment, Regional, Science and Urban Economics, no. 35

62. Drucker, P. (2001), Eficiența factorului decizional, Editura Destin, București

63. Dunning, J., H. (2008), Multinational Entreprises and the Global Economy, UK: Edward Elgar Publishing

64. EAPN (1996), Lutter contre la pauvreté et l'exclusion en Europe. Guide d'action et description des politiques sociales, Paris: Syros

65. Enjolras, E. și De Brouwer, D. (1995), Le marche – providence: aide a domicile, politique sociale et creation d'emploi, Paris

66. Esping-Andersen, G. (1991), The Three Worlds of Welfare Capitalism, Cambridge: Politcy Press

67. Fan, S., Stark, O. (2007), International migration and “educated unemployment”, Journal of Development

Economics, nr. 83

68. Feldstein, M. (2005), Structural Reform of Social Security, NBER Working Paper No. 8451

69. Feldstein, M. și Liebman, J. (2000), Social Security, Handbook of Public Economics

70. Filipescu, C. (2004), Probleme și politici sociale, Editura Aeternitas, Alba Iulia

71. Florea, A. (2010), Elemente de macroeconomie, Editura Universității din Oradea, Oradea

72. Flynn, P. (1995), Social Protection in Europe, Luxemburg: Office for Official Publications of the European

Communities

73. Freynet, M. (1995), Les mediations du travail social, Les Editions de la Chronique Sociale, Lyon

74. Gagea, Mariana (2009), Analiza seriilor de timp sezoniere, Editura Sedcom Libris, Iași

75. Gabraith, K. J. (1997), Societatea perfectă, Editura Eurosong & Book, București

76. Gazier, B., Herrera, R. (2000), Politique de l’emploi et protection contre le chômage en Corée du Sud depuis la crise asiatique, conférence « Políticas sociales y integración regional » organisée par l’IEDES et l’Université de Panama City

77. Ghimpu, S., Țiclea, Al. (1995), Dreptul muncii, Casa de editură și presă Șansa – SRL, București

78. Godwin, C. N. (2008), Social security mechanisms: theories, design and practice, Office for Official

Publications of the European Communities, Luxemburg

79. Goga, P. A. și Mărginean, Ș. (2001), Restructurare, ocupare și șomaj. Teorii, idei și soluții pentru România

80. Grossman, R. J. (2006), Sistemul asigurărilor de șomaj amenințat: analiza unui parteneriat problematic,

Orizonturile afacerilor, nr. 49

81. Hairault, J.O., Langot, F., Ménard, S., Sopraseuth, T. (2009), Optimal Unemployment Insurance for Older

Workers, IZA DP No. 4071

82. Ham, J., Svejnar, J., Terrell, Katherine (1999), Șomajul în rândul femeilor în perioada de tranziție, Economia

de tranziție, vol. 7

83. Hantrais, L. (1995), Social Policy in the European Union, Houndmills and London, Macmillan Press, Ltd.

84. Hesselius, P. (2007), Absența de la locul de muncă pe motive medicale afectează riscul de șomaj?, Jurnalul socio-economic, nr. 36

85. Hill, M. (1996), Social Policy: A comparative analysis, Prentice Hall, London

86. Hochschild, Jennifer (2010), How Did the 2008 Economic Crisis Affect Social and political Solidarity in

Europe?, Universitatea Harvard

87. Ionete, C. (1993), Criza de sistem a economiei de comandă și etapa sa explozivă, Editura Expert, București

88. Iovițu, Mariana (1997), Bazele politicii sociale, Editura Eficient, București

89. Irizan, Stela (2009), Șomajul temporar din Belgia a dus la economii de un miliard de euro, disponibil la http://www.capitalul.ro/macro-economie/somajul-temporar-din-belgia-a-dus-la-economii-de-un-miliard-de- euro.html

90. Johnson, W. R. (1979), The Demand for General and Specific Education with Occupational Mobility, în

„Review of Economic Studies"

91. Jula, D. ( 2012), Econometrie, Editura Mustang, București

92. Jula, D., Jula N. M. ( 2012), Prognoza economică, Editura Mustang, București

93. Jula, D., Jula, N. M. (2013), Econometria seriilor de timp, Editura Mustag, București

94. Kardos, Mihaela (2010), Trendul ocupării și prolematica șomajului în economia românească, Studia

Universitatis Petru Maior Series Oeconomica, Fasciculus 1, vol. IV

95. Keynes, J.M. (1970), Teoria generală a folosirii mâinii de lucru, a dobânzii și a banilor, Editura Științifică, București

96. Kims,W. (2007), Enfranchisement and the welfare state: Institutional design of unemployment compensation,

The Journalul of Socio-Economics xxx,

97. Kolm, Sofie (2005), Labor law and unemployment, Economics letters, no. 88

98. Kuznets, S. (1972), Croissance et structures economiqe, Calman Levy

99. Kvist, K. și Agren,G. (1979), Social democracy în the seventies, în J.Fry(ed), Limits of the Welfare State.

Critical Views on Post-War Sweden, Farnborough: Saxon House

100. Lazăr, Dorina (2009), Modele clasice de previziune economie. Econometria seriilor de timp Notițe de curs,

Editura Universității „Babeș-Bolyai” Cluj Napoca

101. Lazăr, I., Aspecte privind administrația publică și structurile etatice în Uniunea Europeană, disponibil pe:

http://www.uab.ro/reviste_recunoscute/reviste_drept/annales_10_2007/Ioan_Lazar_ro.pdf

102. Lampert, H. (1994), Ordinea economică socială, Editura Universității A.I.Cuza, Iași

103. Lefresne, Florence (2010), A comparative overview of unemployment benefit: striving to provide security for employees in their career paths , ETUI, Brussells

104. Lepage, H. (1978), Demain le capitalisme, Editura Pluriel, Paris

105. Manolescu, Elena (2011), Modele social-economice în perioada de criză, apărut în revista Economie teoretică și aplicată Volumul XVIII, No. 9

106. Magnusson, L., Murhem, Sofia (2008), Social Europe – the role of institutions and social partners

107. Major, D. (2009), Asigurările sociale în România − Realități și perspective, Casa Cărții de Știință, Cluj- Napoca

108. Maniac, E. (1998), Șomajul, Editura Călăuza, București

109. Manolescu, Ghe. (1997), Politici economice. Concepte, instrumente, experiențe, București, Editura Economică

110. Mărginean, I., (2005), Politici sociale, Analiza comparativă a finanțării politicilor sociale din România, alte țări în tranziție și țările UE, București

111. Mărginean, I., Bălașa, A. (2002), Calitatea Vieții în România, Editura Expert, București

112. Menard, S. (2006), Optimal Unemployment Ensurance with Inseparable Optiona, Economics letters, no. 93

113. Menard, S.(2006), Asigurarea de șomaj optimă cu preferințe neseparabile, Scrisori economice, nr. 93/2006

114. Meșter, Ioana, Teodora (2012), Econometrie Note de curs și aplicații, Editura Univesității din Oradea

115. Mihăescu, C. (2001), Populație&Ocupare – Trecut, prezent, viitor, Editura Economică, București

116. Mihuț, Liliana (1998), Modele de politici sociale, Editura Didactică și Pedagogică, București

117. Mihut, Liliana (2007), Politici sociale comparate, Suport de curs, Univeritatea „Babeș-Bolyai”, Cluj-Napoca

118. Moldoveanu, G. (2000), Analiza organizațională, Editura Economică, București

119. Molnar, Maria (1999), Sărăcia și protecția socială, Editura România de Mâine, București

120. Mosher, J., Trubek, D. (2003), Abordări alternative ale conducerii UE Politica socială a UE și Strategia europeană de ocupare a forței de muncă, JCMS, nr. 1

121. Mulligan, C. (1999), Social Security in Theory and Practice (I), Facts and Political Theories, University of

Chicago and NBER, Xavier Sala I Martin. Columbia University, Universitat Pompeu Fabra and NBER

122. Neamțu, G. (2003), Tratat de asistență socială, Editura Polirom, Iași

123. Nica, E., (2004), Strategii și politici de ocupare a forței de muncă în România, Editura Economică, București

124. Olah, G. (2001), Repere de politică economică, Editura Economică, București

125. Olah, Ghe., Florea, A. (2003), Macroeconomie, Editura Treira, Oradea

126. Orgonaș, C. (20009), Cum au evoluat PIB-ul și șomajul între 1991 și 2009, disponibil pe:http://www.blogurieconomice.ro/2009/11/cristian-orgonas-cum-au-evoluat-pib-ul.html

127. Pater, Mihaela, Vasilescu, Liliana (1999), Servicii sociale în Europa, Editura Sesam, București

128. Pavoni, Nicola (2007), On optimal unemployment compensation, Journal of Monetary Economics, no. 54

129. Pelinescu, Elena, Jula, D., Dospinescu , S., A. (2010), Modele și prognoze economice, Universitatea Hyperion, Suport de curs, disponibil la: http://www.id-hyperion.ro/cursuri/ Modele%20si%20prognoze%20-MAN%20-

%20%20an%20III%20sem%202.pdf

130. Poenaru, M. (1998), Politica socială și indicatorii sociali, Editura All, București

131. Poenaru, M. (coordonator) (2004), Direcții de acțiune, măsuri și instrumente de îmbunătățire a funcționalității și eficienței sistemelor de protecție socială în România, CIDE, București

132. Polome, P. , Marzetti, S., Van der Veen, A. (2005), Economic and social demands for coastal protection, în

Journal of Coastal Engineering no. 52

133. Pop, Luana (2002), Dicționar de politici sociale, Editura Expert, București

134. Pop, Luana (2002), Dicționar de economie, Editura Expert, București

135. Pop, Luana (2005), Curs de politici sociale, Editura Expert, București

136. Postelnicu, Marcela, Proiectarea populației active în România la orizontul anului 2025 , disponibil pe:

http://www.mmuncii.ro/pub/imagemanager/images/file/Statistica/

137. Preda, M. (2002), Politica socială românească – între sărăcie și globalizare, Editura Expert, București

138. Profiroiu, M. (2001), Managementul organizațiilor publice, Editura Economică, București

139. Răboacă, G. (1988), Ocuparea deplină și folosirea eficientă a forței de muncă în România, Editura Politică, București

140. Răboacă, Ghe.(2000), Procese și tendințe în sfera ocupării și șomajului, CIDE, București,

141. Racoceanu, Nicolina (2003), Politicile familiale, Editura Instant Autotip, București

142. Ristea, C. (2005), Piața Muncii Comportament Modelare Eficiență, Editura Cartea Universitară, București

143. Ristea, C. (2007), Piața muncii și piața formării profesionale, Editura Sitech, Craiova

144. Rosch, M., The Unemployment Insurance in The USA , accesibil la http://tiss.zdv.unituebingen.de/webroot /sp/spsba01JW98_W98_1/usa6d.htm

145. Samuelson, P. A., Nordhaus, W.D. (2004), Economics, McGraw-Hill Book, New-York

146. Samuelson, P.A., Koopmans, T.C., Stone, J.R.N.(1954), Report of the evaluative committee for Econometrica,

în Econometrica,

147. Sârbovan, Luminița (2001), Piața muncii – o problemă, în Revista Mersul ideilor

148. Sârbovan, Marina (1997), Politici de cupare în România, Editura Orion, București

149. Sauvy, A. (1978), La tragédie du pouvoir, Editura Calaman – Levy, Paris

150. Săvoiu, Ghe., Manea, C., Simăn V., I.,Bălțat, Virginia (2010), Corporațiile multinaționale – O abordare statistică comparativă în România și Serbia, apărut în Statistica ecomică și financiară, disponibil pe site-ul: http://www.revistadestatistica.ro/Articole/2010/A3ro_11_2010.pdf

151. Shipman, G. W. (2005), The History and Future of Social Security, Networks Financial Institute

152. Simon Fan, C. (2007), Migrația internațională și șomajul persoanelor educate, Oded Stark, Jurnalul

dezvoltării economice, nr. 83/2007

153. Sinclair, P. (1987), Unemployment: Economic Theory and Evidence, Basil Blackwell, Oxford

154. Socol, C., Marinaș, M., Socol, Aura, Gabriela (2010), Impactul statului bunăstării asupra pieței muncii.

Diferențe în submodelele europene, apărut în revista Economie teoretică și aplicată, Volumul XVII, nr. 8

155. Spicker, P. (1991), The Principle of Subsidiarity and the Social Policy of the European Community, Journal of

European Social Policy

156. Spicker, P. (1993), Poverty and Social Security, London: Routledge

157. Standing, G. (1996), Social Protection in Central and Eastern Europe: a Tale of Slipping Anchors and Torn safety Nets, SAGE Publications, New Delhi

158. Standing, G. (2000), Unemployment and Income Security, International Labour Organization, Geneva

159. Stoleru, L. (1969), L'equilibre et la croissance economique, Editura Dunod, Paris

160. Sapir, A.(2006), Globalization and the Reform of European Social Models, Blackwell Publishing Ltd., disponibil pe http://www.ulb.ac.be/cours/delaet/econ076/docs/sapir.pdf

161. Szaka, A. (2009), Asigurări și protecție socială, Editura Universității din Oradea

162. Szarka, A. (2005), Asigurări sociale, Editura Universității din Oradea

163.Tamaș, S. (1993), Dicționar politic. Instituțiile democrației și cultura civică, Editura Academiei Române, București

164. Tănăsescu, M. (13.06.2006), Protecția socială, Ziarul Financiar

165. Tangian Andranik, S. (2007), Flexibility–Flexicurity–Flexinsurance, WSI-Diskussionspapier, ISSN 1861-0625,

166. Tella, R., MacCulloch, R. (2002), The Determination of Unemployment Benefits, Journal of Labor Economics, Chicago

167. Teșliuc, Cornelia Mihaela., Teșliuc, E.D., Pop, L. (2001), Sărăcia și sistemul de protecție socială, Editura

Polirom, Iași

168. Țigănescu, E., Roman, M. (2009), Analize macroeconomice, Curs online, Biblioteca ASE, București

169. Ungureanu, Emilia (2005), Piața muncii în context european, Editura Didactică și Pedagogică, București

170. Văcărel, I. (1996), Politici economice de ieri și de azi, Editura Economică, București

171. Văcărel, I. (1999), Finanțe publice, Editura Didactică și Pedagogică R.A., București

172. Văcărel, I. (2002), Bugetul de programe multinaționale, Editura Expert, București

173. Vârjan, Daniela (2005), Economie și politici sociale, Biblioteca ASE, București

174. Vodopivec, M. (2009), Introducing Unemployment Insurance to Developing Countries, Iza Policy Paper, nr.6

175. Voineagu, V. (2007), Teorie și practică econometrică, Editura Meteor Press, București

176. Vorzsak M., Guț C.(2008), Problems of unemployment in post-communist România, The Journal of the Faculty of Economics – Economic Science, Universitatea Oradea, Vol. I

177. Weityman, M. (1984), The Share Economy, Cambridge University Press

178. Wilensky, H. L. (1975), The Welfare State and Equality: Structural and Ideological Roots of Public

Expenditure, Berkley/Los Angeles/London: University of California Press

179. Wilhite, A. (2006), Protection and social order, Journal of Economic Behavior & Organization, vol. 61

180. Wilthagen, T., Tros, F. (2004), The Concept of “Flexicurity”: A new approach to regulating employment and labour markets Transfer 10(2)

181. Young, D. R. (2009), A unified theory of social entreprise: international applications, prezentare în cadrul conferinței The future of social entreprises: models and experience

182. Zaman, Ghe., Zenovic, Ghe. ( 2007), Criteriile și principii ale dezvoltării durabile din punctul de vedere al

resurselor acesteia, Buletinul AGIR nr. 1 ianuarie-martie, București.

183. Zamfir, C. (2004), Elemente pentru o strategie antisărăcie în România, Editura Polirom, București

184. Zamfir, C. (coord.) (1999), Politici sociale în România, Editura Expert, București

185. Zamfir, C., Stănescu, Simona (2007), Enciclopedia dezvoltării sociale, Editura Polirom, Iași

186. Zamfir, C., Stoica, Laura (2006), O nouă provocare: dezvoltarea socială, Editura Polirom, Iași

187. Zamfir, C., Stoica, Laura, Stănculescu, Manuela, Sofia (2007), Proiectarea dezvoltării sociale. Ghid

metodologic, Editura Marketing Highest Option, București

188. Zamfir, C.,Vlăsceanu, L. (1998), Dicționar de sociologie, Editura Babel, București

189. Zamfir, Elena (2012), Asistența socială față în față cu societatea riscurilor , din perspectiva politicilor sociale

europene, apărut în revista Calitatea vieții XXIII, nr.2

190. Zamfir, Elena (2003), Propuneri pentru reorganizarea sistemul de asistență socială în România, Editura Babel,

București

191. Zamfir, Elena (2004), Dezvoltarea Comunitară – sursa bunăstării colective, Editura Babel, București

192. Zamfir, Elena (2004), Suport de curs – Sistemul de asistență socială, Editura Babel, București

193. Zamfir, Elena și Preda, M. (2006), Sources of social exclusion in România, Românian Journal of Sociology,

No. 1-2

194. Zamfir, Elena și Zamfir, C. (1995), Politici sociale. România în context european, Editura Alternative,

Bucureșt

195. Văcărel, I. (2007), Tendințe în evoluția sistemelor fiscale ale țărilor membre ale OCDE,Uniunii Europene și

României, disponibil la: www.revistacalitateavietii.ro/2007/CV-3-4-2007/08.pdf

Articole și lucrări proprii:

1. Gal, Anișoara, Marian, Emilia, Galiș, Delia (2004), Direcția pentru Dialog, Familie și Solidaritate Socială – rolul ei în combaterea sărăciei și promovarea incluziunii sociale, în volumul: Combaterea sărăciei și promovarea incluziunii sociale, Studiu de caz în județul Bihor, coordonatori: prof.univ.dr. Florica Chipea, lector univ.dr. Florica Ștefănescu, Editura Universității din Oradea, ISBN 973-613-651-5, pp. 193-204

2. Gal, Anișoara (2009), Costs and social effects of unemployment, în The Programme of the International

Conference "European Integration – New Challenges for the Romanian Economy”, 5th Edition, May 29-30, p.

20

3. Gal, Anișoara (2009), Welfare – the objectives of social policy, în The Programme of the International

Conference "European Integration – New Challenges for the Romanian Economy”, 5th Edition, May 29-30, p.

20

4. Gal, Anișoara (2009), Social Protection of the Elderly, Buletinul Universității Petrol -Gaze din Ploiești, Law and social sciences Series, Vol LXI • No. 2/2009, ISSN 1841-8795, ISSN-L 1841-6594

5. Gal, Anișoara, Roșca, Mihaela, Gabriela (2010), Unemployment – a socio-economical issue of the labour market, în Conference proceedings "European Integration – New Challenges for the Romanian Economy”, 6th Edition, May 28-29, p. 506, ISBN 978-606-10-0149-1

6. Gal, Anișoara, Roșca, Mihaela, Gabriela, (2010), Unemployment in the time of economical crises, în Analele Universității din Oradea seria Științe Economice, nr. 2/2010, revistă B+, indexată în: RePEc, DOAJ, EBSCO, SCIPIO, CABELL'S DIRECTORY OF PUBLISHING , p. 712

7. Vonea, R., Gal, Anișoara (2011), School managers or leaders: a study from nine European countries, în Analele Universității din Oradea – Fascicola Departamentului pentru Pregătirea și Perfecționarea Personalului Didactic – TOM XV / 2011, Sesiunea de Comunicări Științifice cu participare internațională “Educația pentru toți – o școală pentru fiecare”, Oradea, 26-28 mai 2011, redactor șef conf. univ. dr. Valentin Cosmin Blându, Editura Universității din Oradea, ISSN 1224-6239, pp. 343-353

8. Gal, Anișoara, Roșca, Mihaela, Gabriela (2011), Dezvoltarea economică și progresul tehnic – factori generatori

de șomaj, în volumul: România și provocările crizei economice. Răspunsul tinerilor economiști, Lucrările Sesiunii naționale de comunicări științifice a doctoranzilor în economie, ediția II, Oradea, 23 noiembrie 2011, editori: prof.univ.dr. Alina Bădulescu, prof.univ.dr. Anca Dodescu, Editura Universității din Oradea, ISBN 978 –

606-10-0659-5, pp. 225-233

9. Gal, Anișoara (2011), Impactul crizei economice asupra ocupării forței de muncă, în volumul: România și provocările crizei economice. Răspunsul tinerilor economiști, Lucrările Sesiunii naționale de comunicări științifice a doctoranzilor în economie, ediția II, Oradea, 23 noiembrie 2011, editori: prof.univ.dr. Alina Bădulescu, prof.univ.dr. Anca Dodescu, Editura Universității din Oradea, ISBN 978-606-10-0659-5, pp. 234-

243

10. Gal, Anișoara (2012), Evoluția populației active, ocupate în România în perioada 2000-2010, în volumul: Economia și afacerile pe piețele emergente. Contribuții ale tinerilor cercetători, Editor coordonator: prof.univ.dr. Alina Bădulescu, Editura Universității din Oradea, ISBN 978-606-10-0659-5, pp. 229-237

11. Gal, Anișoara (2012), Protecția socială a șomerilor în România în perioada 2004-2010, în volumul: Economia și afacerile pe piețele emergente. Contribuții ale tinerilor cercetători, Editor coordonator: prof.univ.dr. Alina Bădulescu, Editura Universității din Oradea, ISBN 978-606-10-0659-5, pp. 238-247

Rapoarte ale Comisiei Europene:

1. *** Comisia Europeană (2011), Analiză anuală a creșterii Anexa 1 Raport privind progresele înregistrate de

strategia Europa 2020, disponibil la: http://ec.europa.eu/europe2020/pdf/1_ro_annexe_part1.pdf

2. *** Comisia Europeană (2011), Analiza anuală a creșterii Anexa 3 Proiect de raport comun privind ocuparea forței de muncă, disponibil la: http://ec.europa.eu/ europe2020/pdf/3_ro_annexe _part1.pdf

3. *** Comisia Europeană (2011), Analiza anuală a creșterii, Anexa 2, Raport macroeconomic, Bruxelles disponibil la: http://ec.europa.eu/europe2020 /pdf/2_ro_ annexe_part1.pdf

4. *** Comisia Europeană (2012), Analiza anuală a creșterii pentru 2013, Proiect de raport privind ocuparea

forței de muncă, Bruxelles, disponibil la: http://ec.europa.eu/europe2020/pdf/ags2013_emplr_ro.pdf

5. *** Comisia Europeană (2013), Către investiții sociale pentru promovarea creșterii și coeziunii – inclusiv implementarea Fondului social european pentru perioada 2014-2020, disponibil pe: www.cdep.ro/afaceri_europene/…/COM_2013_83_RO_ACTE_f.doc

6. *** Comisia Europeană (2013), Evidence on Demography and Social Trends – Social Policies' Contribution to Inclusion, Employment and the Economy, disponibil la: http://eur- lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=COM:2013:0083

7. *** Comisia Europeană, Employment in Europe 2010, disponibil la: http://ec. europa. eu/ social/Blob

Servlet?docId=6288&langId=en

8. *** European Commission (1996), ESSPROS Manual, disponibil pe: http://ec.europa.eu/eurostat/ramon/

statmanuals/files/ESSPROS_manual_1996_EN.pdf

9. *** Comisia Europeană, Flexicurity, disponibil la: http://ec.europa.eu/social/main. jsp?catId=102&langId=en

10. *** Comisia Europeană (2013), Impactul liberei circulație a lucrătorilor în contextul extinderii Uniunii Europene, disponibil pe: http://www.mmuncii.ro/pub/imagemanager/images/file/Domenii/Mobilitatea%20 fortei%20de%20munca/24112008Raport_comisie_masuri_tranzitorii.pdf

11. *** European Commission (2002), Itt’s a better life How the EU’s single market benefits you disponibil pe: http://eeas.europa.eu/delegations/kosovo/documents/publications/how_the_eu_single_market_benefits_you_sq. pdf

12. *** Comisia Europeană (2013), Liderii UE convin asupra unor măsuri de combatere a șomajului în rândul

tinerilor(2013), disponibil pe: http://www.european-council.europa.eu/home-page/highlights/eu-leaders-agree- measures-to-fight-youth-unemployment?lang=ro

13. *** Comisia Europeană (2012), O industrie europeană mai puternică pentru creșterea și redresarea economiei.

Bruxelles disponibil la: http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=COM:2012:0582:FIN:RO:PDF

14. *** Comitetul European Economic și Social (2009), Opinion of the European Economic and Social Committee on The post-2010 Lisbon Strategy (exploratory opinion, Bruxelles

15. *** Comisia Europeană (2013), Primul tău loc de muncă EURES, disponibil pe:

http://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=993&langId=ro

16. *** Comisia Comunităților Europene (2008), Propunere de decizie a Consiliului privind liniile directoare ale

politicilor de ocupare a forței de muncă ale statelor membre, nr. 869, Bruxelles

17. *** Comisia Comunităților Europene (2008), Recomandarea Comisiei privind incluziunea activă a persoanelor excluse de la piața muncii

18. *** Comisia Europeană (2000), Regulamentul (CE) nr. 1500/2000 al Comisiei din 10 iulie 2000 de aplicare a Regulamentului nr. 2223/96 al Comisiei privind cheltuielile și veniturile administrației publice, disponibil la: http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUri

19. *** Comisia Europeană (2013), Report on Follow-up on the Implementation by the Member States of the 2008

European Commission Recommendation on Active Inclusion of People Excluded from the Labour Market – Towards a social investment approach (Raport privind urmărirea implementării de către statele membre a Recomandării Comisiei din 2008 privind incluziunea activă a persoanelor excluse de pe piața forței de muncă – Către o abordare privind investițiile sociale), disponibil la: http://ec.europa.eu/social/BlobServlet?docId=9767&langId=en

20. *** Comisia Europeană, (2008) Synthesis Reports – Increasing labour supply by focusing on people at the margins of the labour market and youth, linked with the development of flexicurity policies, Spring disponibil la: http://www.mutual-learning-employment.net/uploads/Documents/SynthesisReports/ synthesis % 20report %

20spring%202008 _EN.pdf

21. *** European Commision (1995), Social Protection in Europe, Luxemburg: Office for Official Publications of the European Communities

22. *** Comisia Europeană (2010),”Tineretul în mișcare” O inițiativă de eliberare a potențialului tinerilor de a realiza o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii în Uniunea Europeană, disponibil la http://ec.europa.eu/education /yom/com_ro.pdf

23. *** European Commission (1995), Your social security rights when moving within the European Union. A

practical guide, Office for Official Publications of the European Communities, Luxemburg

24. *** Comisia Europeană (2007), Direcția Generală Ocuparea Forței de Muncă, Probleme Sociale și Șanse Egale,

Zece ani de Strategie europeană privind ocuparea forței de muncă (SEOFM)

Rapoarte oficiale și alte resurse disponibile on-line:

1. *** Anuarul Statistic al României 1990-2011

2. *** Administration and the civil service in the EU 27 member states (2008), disponibil pe site-ul: http://www.fonction-publique.gouv.fr/files/files/publications/etudes_perspectives/Administration_and_ the_Civil_service_in_the_27_EU_Member_states.pdf

3. *** Agenda pentru noi competențe și locuri de muncă, disponibil la:

http://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=958&langId=ro

4. *** Comisia Națională de Prognoză. Prognoza de primăvară 2013 – Proiecția principalilor indicatori macroeconomici pentru perioada 2013 – 2016 disponibil pe: http://www.cnp.ro/user/repository/prognoza_primavara_2013.pdf

5. *** Condițiile de viață ale populației din România, Institutul Național de Statistică, București, 2003

6. *** Consiliul UE (2008), Decizia Consiliului privind liniile directoare pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre, Bruxelles

7. *** Consiliul Fiscal: Sistemul de taxe este administrat ineficient. Colectarea este cu mult sub media UE (2012), disponibil pe site-ul: http://www.mediafax.ro/economic/consiliul-fiscal-sistemul-de-taxe-este- administrat-ineficient-colectarea-este-cu-mult-sub-media-ue-9614045

8. *** Decalaje regionale la orizontul anului 2010, disponibil pe:

http://www.cnp.ro/user/repository/a4bbdbfe7f08371a6804.pdf

9. *** Dicționar complet al economiei de piață (1994), Editura Societatea Informația SRL, București

10. *** Economia socială în UE (2007), rezumatul raportulului întocmit pentru CESE de CIRIEC, disponibil la:

http://www.eesc.europa.eu/resources/docs/di_ces96-2007_di_ro.pdf

11. *** Europa 2020, Program de reformă economică al UE, disponibil la: http://ec. europa.eu/europe2020/

index_ro.htm

12. *** Employment Policies’ Response to the Crisis: Ensuring Rapid Re-Integration into the Labour Market through Tailor-Made Training and Better Matching disponibil la: http://www.mutual-learning- employment.net/uploads/MLP_Synthesis _ Final_report. pdf

13. *** Europa Socială, Strategia europeană privind ocuparea forței de muncă, Eforturi de îmbunătățire a ocupării forței de muncă în Europa, disponibil la: http://ec. europa.eu/social/main.jsp?catId=738&langId=ro&pubId=610&furtherPubs=yes

14. ***Europe 2020: stratégie pour la croissance de l’Union européenne disponibil la:

http://europa.eu/legislation_summaries/employment_and_social_policy/growth_and_jobs/em0028_fr.htm-

15. *** Forța de muncă în România. Ocupare și șomaj în anul 2009, disponibil pe:

http://194.117.236.69:7893/Docs/AMIGO_tr3.pdf

16. *** Guvernul României – Ministerul Muncii și Protecției Sociale – Cartea Albă a reformei asigurărilor sociale și pensiilor, Departamentul Informațiilor Publice, decembrie 1993

17. *** Institutul Național de Statistică, Tendințe Sociale, 2009

18. *** Integrated guidelines for growth and jobs (2005 – 2008) including a Commission recommendation on the broad guidelines for the economy policies of the Member States and the Community (2005)

19. *** Inclusion sociale et lutte contre la pauvreté- disponibil la: http://europa.eu /legislation_summaries

/employment_and_social_policy/social_inclusion_fight_ against_ poverty/index_fr.htm

20. *** Inovația – o prioritate a Uniunii Europene, disponibil la: http://www.euractiv.ro /uniunea-europeana

/articles|displayArticle/articleID_21194

21. *** Instrumentul european de microfinanțare Progress, disponibil la http://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=836&langId=ro

22. *** Învățarea și formarea în rândul adulților: nu este niciodată prea târziu pentru a învăța (2007), Europa,

Sinteze ale legislației europene, disponibil la:

http://europa.eu/legislation_summaries/education_training_youth/lifelong_learning/c11097_ ro .htm

23. *** Legea 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă

24. *** Legea 12/2010 privind bugetul asigurărilor sociale de stat pe anul 2010

25. *** Locuri de muncă mai bune pentru mai mulți dintre noi, disponibil la:

http://ec.europa.eu/news/employment/101123_1_ro.htm

26. *** Monitorizarea Planului Regional Nord Vest pentru ocupare și incluziune socială 2009-2013, disponibil pe: http://www.stp-nv.ro/docs/Raport-monitorizare-PRAO-NV-2009-2013-oct-2011.pdf

27. *** MISSOC (1996), La protection sociale dans les Etats membres de l'Union européenne, Luxemburg: Office des publications officielles des Communautés européennes

28. ***Ministry of Health, Labour and Welfare, Trends and Features of the Labor Economy in 1998, disponibil la:

www.mhlw.go.jp/english/

29. *** Nations Unies, Assemblée générale, (2007), Rapport sur la situation sociale dans le monde en 2007:

l’impératif de l’emploi

30. *** Noi competențe pentru noi locuri de muncă, disponibil la: http://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId

=822&langId=ro

31. *** NR15 – Contribuțiile la asigurarile sociale și profesiile liberale, disponibil pe http://www.cameraconsultantilorfiscali.ro/content/editoriale/nr15.pdf

32. *** NR18 – Reducerea sau plafonarea contribuțiilor sociale – stimulent pentru ocuparea forței de muncă și atragerea investițiilor străine în România, disponibil la: http://www.cameraconsultantilorfiscali.ro/content/editoriale/nr15.pdf

33. *** Ocupare și șomaj în 2010, disponibil pe:

http://www.insse.ro/cms/files/statistici/comunicate/com_anuale/ocup-somaj/somaj_2010. pdf

34. *** Ocupare, Mobilitate, Șomaj și Protecția Socială a Șomerilor în anul 2010 , disponibil pe:

http :// www. m mu nc ii.r o /p ub /i mage ma na ger /i ma ge s/f ile/Sta t istica/b u letin %2 0 stati stic/2 0 1 0 /șo maj %2 0 an%2 0 2 0

10.pdf

35. *** OECD Employment Outlook 2004 disponibil la: http://www.oecd.org

/document/62/0,3746,en_21571361_34628784_31935102_1_1_1_1,00.html

36. *** Olanda: Salarii plătite integral pentru mii de angajati aflati în somaj parțial (2009), disponibil pe http://www.wall-street.ro/articol/International/56435/Olanda-Salarii-platite-integral-pentru-mii-de-angajati-

aflati-in-somaj-partial.html

37. *** Parlamentul European (2009), Raport privind economia socială , disponibil la:

http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?language=RO&reference=A6-0015/2009

38. *** Planul Regional de acțiune pentru ocupara forței de muncă și incluziune socială 2009-2013, Regiunea

Nord Vest, disponibil la: http://www.stp-nv.ro/docs/prao.pdf

39. *** Platforma europeană de combatere a sărăciei și a excluziunii sociale, disponibil la http://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=961&langId=ro

40. *** President Barroso José Manuel – European Commission – My vision – Political guidelines, disponibil la:

http://ec.europa.eu/commission_2010-2014/president about/political/index_en.htm

41. *** Programme communautaire pour l'emploi et la solidarité – PROGRESS (2007-2013) disponibil la:, http://europa.eu/legislation_summaries/employment_and_ social_policy/social_inclusion _fight_against_ poverty/c11332_fr.htm

42. *** Protecție socială și incluziune socială, disponibil la: http://ec.europa.eu /social/main.jsp?catId=

750&langId=en

43. *** Protection sociale – disponibil la: http://europa.eu/legislation_summaries/

employment_and_social_policy/social_protection/index_fr.htm

44. *** Raport de activitate pentru anul 2010 disponibil pe: http://www.anofm.ro/anofm-raport-de-activitate- pentru-anul-2010

45. *** Raport de cercetare privind economia socială în România din perspectiva europeană comparată (2010),

MMFPS, București

46. *** Raport național strategic privind protecția socială și incluziunea socială, București, 2008-2010 ), MMFPS,

București

47. *** Raport Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse (2007), Evoluția politicii europene în domeniul ocupării forței de muncă, Observatorul Național al Ocupării și Formării Profesionale a Forței de Muncă, București

48. *** Raport Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse (2007), Flexisecuritatea, Observatorul Național al Ocupării și Formării Profesionale a Forței de Muncă, București

49. *** Raport de implementare a Programului Național de Reforme, Octombrie 2008, disponibil la:

http://ec.europa.eu/social/BlobServlet?docId=6263&langId=ro

50. *** Rezoluția Parlamentului European din 20 noiembrie 2012 privind Pactul referitor la investițiile sociale –

ca răspuns la criză, disponibil la: http://www.cdep.ro/afaceri_europene/afeur/2012/szs_1217.pdf

51. *** Rețeaua Europeană a Întreprinderilor Sociale de Inserție, disponibil la: www.ensie.org

52. *** Riscuri și inechități sociale în România (2009), Comisia Prezidențială Pentru Analiza Riscurilor

Sociale și Demografice, disponibil la http://www.presidency.ro/static/CPARSDR_raport_extins.pdf

53. *** Scurt istoric al serviciilor publice de ocupare, disponibil pe http://www.anofm.ro/1_scurt-istoric-al- serviciilor-publice-de-ocupare

54. *** Sisteme de impozitare în Uniunea Europeană, raport al Direcției generale de analiză macroeconomică și politici fianciare din Ministerul Finanțelor, disponibil pe: http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/trezorerie/sisteme_imp_UE_directe_indir_contributii.pdf

55. *** Sprijinirea inițiativei private, disponibil la: http://ec.europa.eu/social /main.jsp?catId= 952&langId=ro

56. *** Strategia europeană privind ocuparea forței de muncă, disponibil la:

http://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=101&langId=ro

57. *** Tendințe sociale și economice în România – privire de ansamblu, apărut în : Studii de impact de pre- aderare, Phare Ro 9907-02-01, disponibil pe : http://www.ier.ro/documente/studiideimpactPaisI_ro/Pais1_studiu9_anexe_ro.pdf

58. *** The Social Economy in the European Union (2007), CIRIEC

59. *** The New Encyclopedia Britannica, 1993

60. *** U.S. Departament of Health and Human Services (1994), Social Security Programs Throughout theWorld-J993,

SSA Publication, Washington D.C

61. *** Vers des principes communs de flexicurité, disponibil la: http://europa.eu/

legislation_summaries/employment_and_social_policy/job_creation_measures/c10159_fr.htm

62. *** Youth@work în turneu prin Europa, disponibil la http://ec.europa.eu/eures /main.jsp?lang=ro&acro

=news&catId=20&parentId=0&function=focusOn&focusOnId=9652&fromHome=Y

63. http://www.bihor.anofm.ro

64. http://eures.anofm.ro/legislatie.html

65. http://economie.hotnews.ro/stiri-cariere-5573830-somajul-R o mâ nia -sta-mai-prost-decat-sua.htm

66. http://www.libertatea.ro/stire/in-america-si-milionarii-primesc-ajutor-de-somaj-305759.html

67. http://www.mmuncii.ro/pub/imagemanager/images/file/Integrare/Austria.pdf

68. http://www.mmuncii.ro/pub/imagemanager/images/file/Integrare/Germania.pdf

69. http://www.mmuncii.ro/pub/imagemanager/images/file/Integrare/Bulgaria.pdf

70. http://www.mmuncii.ro/pub/imagemanager/images/file/Integrare/Cehia.pdf

71. http://www.mmuncii.ro/pub/imagemanager/images/file/Integrare/Polonia.pdf

72. http://www.oecd.org/dataoecd/37/57/2504548.pdf