Protectia Muncii

Drept

Protectia Muncii

Byadmin ianuarie 1, 2024

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL I. NOȚIUNI INTRODUCTIVE

1.1. Relația risc – securitate

1.2. Noțiunea de risc acceptabil

1.3. Determinarea coordonatelor riscului

CAPITOLUL II. DESCRIEREA METODEI ELABORATǍ ÎN CADRUL I.N.C.D.P.M. BUCUREȘTI

2.1. Scop și finalitate

2.2. Principiul metodei

2.3. Utilizatori potențiali

2.4. Etapele metodei

2.5. Instrumente de lucru utilizate

CAPITOLUL III. APLICAREA METODEI ELABORATǍ ÎN CADRUL I.N.C.D.P.M. BUCUREȘTI

3.1. Procedura de lucru

3.2. Condiții de aplicare

3.3. Considerații privind utilizarea tehnicii de calcul automate în aplicarea metodei și gestiunea computerizată a riscurilor

CAPITOLUL IV. EVALUAREA RISCURILOR DE ACCIDENTARE ȘI ÎMBOLNĂVIRE PROFESIONALĂ ÎN CADRUL MAGAZINULUI DELICATESE

4.1. Procesul de muncă

4.2. Elemente componente ale sistemului de muncă evaluat

4.3. Factorii de risc identificați

4.4. Fișă de evaluare a locului de muncă

4.5. Interpretarea rezultatelor evaluării

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

INTRODUCERE

Acțiunile cu privire la protecția muncii, vizează elaborarea pachetului de reglementări care să consolideze crearea unui cadru legal, corespunzător structurilor economice, menit să asigure desfășurarea proceselor de muncă în condiții de siguranță și prevenirea accidentelor de muncă și bolilor profesionale. În situația actuală de recesiune, reglementările referitoare la sistemul de asigurări sociale nu sunt de natură să stimuleze agenții economici în luarea măsurilor de îmbunătățire a condițiilor de muncă și pentru prevenirea accidentelor și a bolilor profesionale.

Din experiența altor țări cu tradiție s-a reținut ca mijloc eficace pentru creșterea preocupărilor agenților economici în acest domeniu, aplicarea unui sistem de asigurări la riscurile profesionale, specifice activității desfășurate. Se observă că aplicarea unor cote diferențiate de asigurări, la agenții economici, în funcție de indicatorii de morbiditate înregistrați, înfluențează luarea măsurilor pentru normalizarea condițiilor de lucru și creșterea gradului de securitate a muncii.

Măsurile luate trebuie să fie fundamentate din toate punctele de vedere și trebuie să contribuie în mod eficient la reducerea nivelului de risc și creșterea gradului de securitate a locurilor de muncă și implicit în întreaga unitate. Pentru ca aceste măsuri să fie luate corect trebuie inițial să se facă o analiză a fiecărui profil de activitate luând în considerare factorii care influențează nivelul de risc și securitate specifica.

Cercetările de psihologie inginerească au reușit să depisteze mecanismele diferitelor funcții și procese psihice implicate în activitatea profesională, să evidențieze fondul de cunoștințe și deprinderi necesare conducerii eficiente a procesului de munca și să precizeze unele calități necesare omului ca participant activ la acest proces.

Cercetările în acest domeniu se axează în principal pe probleme privind siguranța operatorului, în funcție de caracteristicile componentelor umane și tehnice, precum și strategiile de informare, decizie, diagnosticare și optimizare în cadrul diferitelor funcții ale operatorului uman. Elaborarea unor noi sisteme și îmbunătățirea celor existente presupune luarea în considerare a unui întreg complex de factori, inclusiv factorii ambianți și particularitățile constituționale ale omului.

Analiza profilului și mediului de muncă are drep scop descoperirea, înțelegerea și stăpânirea fenomenelor precum și cunoașterea mecanismului intim de apariție și desfășurare în timp a acestora, fenomene care pot genera disfuncții, conducând la accidente de muncă și îmbolnăviri profesionale.

Printr-o bună cunoaștere a acestor aspecte se pot identifica factorii perturbatori (factori de risc) și se poate evalua atât nivelul de risc cât și nivelul de securitate a sistemului analizat. Cunoscând nivelul de risc sau de securitate a unui sistem se pot lua decizile finale, care constă în aplicarea unor măsuri fundamentate științific, pentru eliminarea sau reducerea factorilor perturbatori și perfecționarea sistemului de muncă.

În prima parte a lucrării de disertație este prezentată o descriere detaliată a metodei elaborate de I.N.C.D.P.M. București (finalitate, principiu, utilizatori, etape, mod de aplicare, procedura de lucru și condiții de aplicare), precum și a instrumentelor de lucru (lista de identificare a factorilor de risc, lista de consecințe, scala de cotare a gravității și a frecvenței, grila de încadrare a nivelurilor de risc etc.).

Partea a doua a lucrării de disertație este dedicată prezentării modului concret de utilizare a metodei elaborate de I.N.C.D.P.M. București în vederea evaluării riscurilor de accidentare și îmbolnăvire profesională pentru locul de muncă „Vânzător” din cadrul S.C. Delicatese S.R.L.

CAPITOLUL I NOȚIUNI INTRODUCTIVE

Relația risc – securitate

În terminologia de specialitate, securitatea omului în procesul de muncă este considerată ca acea stare a sistemului de muncă în care este exclusă posibilitatea de accidentare și îmbolnăvire profesională.

În limbajul uzual, securitatea este definită ca faptul de a fi la adăpost de orice pericol, iar riscul – posibilitatea de a ajunge într-o primejdie, pericol potențial.

Dacă luăm în considerare sensurile uzuale ale acestor termeni, se poate defini securitatea ca starea sistemului de muncă în care riscul de accidentare și îmbolnăvire este zero.

Prin urmare, securitatea și riscul sunt două noțiuni abstracte, contrare, care se exclud reciproc.

În realitate, datorită trăsăturilor oricărui sistem de muncă, nu se pot atinge asemenea stări cu caracter de absolut. Nu există sistem în care să fie exclus complet pericolul potențial de accidentare sau îmbolnăvire; apare întotdeauna un risc „rezidual", fie și numai datorită imprevizibilității acțiunii omului. Dacă nu se fac intervenții corectoare pe parcurs, acest risc rezidual crește, pe măsură ce elementele sistemului de muncă se degradează prin „îmbătrânire". În consecință, sistemele pot fi caracterizate prin „niveluri de securitate", respectiv „niveluri de risc", ca indicatori cantitativi ai stărilor de securitate, respectiv de risc. Definind securitatea ca o funcție de risc y = f(x), unde , se poate afirma că un sistem va fi cu atât mai sigur, cu cât nivelul de risc va fi mai mic și reciproc. Astfel, dacă riscul este zero, din relația dintre cele două variabile rezultă că securitatea tinde către infinit, iar dacă riscul tinde către infinit, securitatea tinde către zero (figura 1.1):

.

Figura 1.1. Relația risc – securitate

În acest context, în practică trebuie admise o limită de risc minim, respectiv un nivel al riscului diferit de zero, dar suficient de mic pentru a se considera că sistemul este sigur, ca și o limită de risc maxim, care să fie echivalentă cu un nivel atât de scăzut de securitate, încât să nu mai fie permisă funcționarea sistemului.

1.2.Noțiunea de risc acceptabil

Riscul a fost definit în literatura de specialitate în domeniul securității muncii prin probabilitatea cu care, într-un proces de muncă, intervine un accident sau o îmbolnăvire profesională, cu o anumită frecvență și gravitate a consecințelor.

Într-adevăr, dacă admitem un anumit risc, putem să-l reprezentăm, în funcție de gravitatea și probabilitatea de producere a consecințelor, prin suprafața unui dreptunghi F1, dezvoltat pe verticală; rezultă că aceeași suprafață poate fi exprimată și printr-un pătrat F2 sau printr-un dreptunghi F3 extins pe orizontală (figura 1.2).

În toate cele trei cazuri riscul este la fel de mare. În consecință, putem atribui unor cupluri gravitate – probabilitate diferite, același nivel de risc.

Dacă unim cele trei dreptunghiuri printr-o linie trasată prin vârfurile care nu sunt pe axele de coordonate, obținem o curbă cu alură de hiperbolă, care descrie legătura dintre cele două variabile: gravitate – probabilitate. Pentru reprezentarea riscului funcție de gravitate și probabilitate, standardul CEN-812/85 definește o astfel de curbă drept „curbă de acceptabilitate a riscului" (figura 1.3).

Figura 1.2. Reprezentarea grafică a echivalenței riscurilor caracterizate prin cupluri diferite de gravitate – probabilitate

Figura 1.3. Curba de acceptabilitate a riscului

Această curbă permite diferențierea între riscul acceptabil și cel inacceptabil. Astfel, riscul de producere a unui eveniment A, cu consecințe grave, dar frecvență foarte mică, situat sub curba de acceptabilitate, este considerat acceptabil, iar riscul evenimentului B, cu consecințe mai puțin grave, dar cu o probabilitate mai mare de apariție, ale cărui coordonate se situează deasupra curbei, este inacceptabil.

De exemplu, în cazul unei centrale atomice se iau astfel de măsuri încât riscul unui eveniment nuclear – fie el riscul evenimentului A – este caracterizat printr-o gravitate extremă a consecințelor, dar de o probabilitate de producere extrem de mică. Din cauza frecvenței foarte reduse de apariție, activitatea este considerată sigură și riscul acceptat de societate.

În schimb, dacă pentru riscul evenimentului B luăm ca exemplu accidentul rutier din activitatea unui conducător auto, deși acest tip de eveniment provoacă consecințe mai puțin grave decât un accident nuclear, probabilitatea de producere este atât de mare (frecvență foarte ridicată), încât locul de muncă al șoferului este considerat nesigur (risc inacceptabil).

Orice studiu de securitate are drept obiectiv stabilirea riscurilor acceptabile. O asemenea tratare a riscului ridică două probleme:

cum se stabilesc coordonatele riscului: cuplul gravitate – probabilitate;

ce coordonate ale riscului se vor alege pentru a delimita zonele de acceptabilitate de cele de inacceptabilitate.

Pentru a le rezolva, premisa de la care s-a pornit în elaborarea metodei de evaluare a fost relația risc – factor de risc.

Determinarea coordonatelor riscului

Existența riscului într-un sistem de muncă este datorată prezenței factorilor de risc de accidentare și îmbolnăvire profesională. Prin urmare, elementele cu ajutorul cărora poate fi caracterizat riscul, deci pot fi determinate coordonatele sale, sunt de fapt probabilitatea cu care acțiunea unui factor de risc poate conduce la accident și gravitatea consecinței acțiunii factorului de risc asupra victimei.

În consecintǎ, pentru evaluarea riscului, respectiv a securității, este necesară parcurgerea următoarelor etape:

identificarea factorilor de risc din sistemul analizat;

stabilirea consecințelor acțiunii asupra victimei, ceea ce înseamnǎ determinarea gravitǎții lor;

stabilirea probabilitǎții de acțiune a lor asupra executantului;

atribuirea nivelurilor de risc funcție de gravitatea și probabilitatea consecințelor acțiunii factorilor de risc.

a. Modelul teoretic al genezei accidentelor de muncă și bolilor profesionale elaborat în cadrul I.N.C.D.P.M. București, abordând sistematic cauzalitatea acestor evenimente, permite elaborarea unui instrument pragmatic pentru identificarea tuturor factorilor de risc dintr-un sistem.

În condițiile unui sistem de muncă real, aflat în funcțiune, nu există suficiente resurse (de timp, financiare, tehnice etc.) pentru ca să se poată interveni simultan asupra tuturor factorilor de risc de accidentare și îmbolnăvire profesională. Chiar dacă ar exista, criteriul eficienței (atât în sensul restrâns, al eficienței economice, cât și al celei sociale) interzice o astfel de acțiune. Din acest motiv, nici în cadrul analizelor de securitate nu se justifică luarea lor integral în considerare. Din multitudinea factorilor de risc a căror înlănțuire se finalizează potențial cu un accident sau o îmbolnăvire, factorii care pot reprezenta cauze finale, directe, sunt cei a căror eliminare garantează imposibilitatea producerii evenimentului, deci devine obligatorie orientarea studiului asupra acestora.

b.Diferențierea riscurilor în raport cu gravitatea consecinței este ușor de realizat. Indiferent de factorul tru identificarea tuturor factorilor de risc dintr-un sistem.

În condițiile unui sistem de muncă real, aflat în funcțiune, nu există suficiente resurse (de timp, financiare, tehnice etc.) pentru ca să se poată interveni simultan asupra tuturor factorilor de risc de accidentare și îmbolnăvire profesională. Chiar dacă ar exista, criteriul eficienței (atât în sensul restrâns, al eficienței economice, cât și al celei sociale) interzice o astfel de acțiune. Din acest motiv, nici în cadrul analizelor de securitate nu se justifică luarea lor integral în considerare. Din multitudinea factorilor de risc a căror înlănțuire se finalizează potențial cu un accident sau o îmbolnăvire, factorii care pot reprezenta cauze finale, directe, sunt cei a căror eliminare garantează imposibilitatea producerii evenimentului, deci devine obligatorie orientarea studiului asupra acestora.

b.Diferențierea riscurilor în raport cu gravitatea consecinței este ușor de realizat. Indiferent de factorul de risc și de evenimentul pe care-l poate genera, consecințele asupra executantului pot fi grupate după categoriile definite prin lege: incapacitate temporară de muncă, invaliditate și deces. Mai mult, pentru fiecare factor de risc se poate afirma cu certitudine care este consecința sa maximă posibilă. De exemplu, consecința maximă posibilă a electrocutării va fi întotdeauna decesul, în timp ce consecința maximă a depășirii nivelului normat de zgomot va fi surditatea profesională – invaliditate. Cunoscând tipurile de leziuni și vătămări, ca și localizarea potențială a acestora, în cazul accidentelor și bolilor profesionale, așa cum sunt ele precizate de criteriile medicale de diagnostic clinic, funcțional și de evaluare a capacității de muncă elaborate de Ministerul Sănătății și Ministerul Muncii și Solidarității Social, se poate aprecia pentru fiecare factor de risc în parte la ce leziune va conduce in extremis, ce organ va fi afectat și, în final, ce tip de consecință va produce: incapacitate, invaliditate sau deces. La rândul lor, aceste consecințe se pot diferenția în mai multe clase de gravitate. De exemplu, invaliditatea poate fi de gradul I, II sau III, iar incapacitatea: mai mică de 3 zile (limita minimă stabilită prin lege pentru definirea accidentului de muncă), între 3 – 45 zile și între 45 – 180 zile. Ca și în cazul probabilității de producere a accidentelor sau îmbolnăvirilor, putem stabili și pentru gravitatea consecințelor mai multe clase, după cum urmează:

clasa 1: consecințe neglijabile (incapacitate de muncă mai mică de 3 zile);

clasa 2: consecințe mici (incapacitate cuprinsă între 3 – 45 zile, care necesită tratament

medical);

clasa 3: consecințe medii (incapacitate 45 – 180 zile, tratament medical și spitalizare);

clasa 4: consecințe mari (invaliditate gradul III):

clasa 5: consecințe grave (invaliditate gradul II);

clasa 6: consecințe foarte grave (invaliditate gradul I);

clasa 7: consecințe maxime (deces).

c. Referitor la frecvență, este cunoscut că accidentul sau boala sunt evenimente aleatorii. Prin urmare, factorii de risc se vor diferenția între ei prin faptul că fiecare conduce cu o altă probabilitate la producerea unui accident sau a unei îmbolnăviri. De exemplu, probabilitatea de producere a unui accident datorită mișcării periculoase a organelor în mișcare ale unei foreze este diferită față de cea a producerii, la același loc de muncă, a unui accident datorită trăsnetului. De asemenea, același factor va putea fi caracterizat printr-o altă frecvență de acțiune asupra executantului, în diverse momente ale funcționării unui sistem de muncă sau în sisteme analoge, în funcție de natura și de starea elementului generator. Astfel, probabilitatea de electrocutare prin atingere directă la manevrarea unui aparat acționat electric este mai mare dacă acesta este vechi și are uzată izolarea de protecție a conductorilor, decât dacă aparatul este nou.

Din punct de vedere al operativității, nu se poate lucra însă cu probabilitǎți determinate strict pentru fiecare factor de risc. În unele cazuri, ele nici nu pot fi calculate, cum se întâmplă cu factorii proprii executantului.

Probabilitatea de a acționa într-o anumită manieră generatoare de accident nu poate fi decât aproximată. În alte situații, calculul necesitat de determinarea riguroasă a probabilitǎții de producere a consecinței este atât de elaborios, încât ar fi mai costisitor și mai îndelungat decât aplicarea efectivă a măsurilor de prevenire.

De aceea ar fi mai indicat să se stabilească probabilitǎțile, de regulă, prin apreciere și să se grupeze pe intervale. Este mai ușor și mai eficient pentru scopul urmărit să se aproximeze că un anumit accident este probabil să fie generat de acțiunea unui factor de risc cu o frecvență mai mică de o dată la 100 de ore. Diferența față de niște valori riguroase de 1 la 85 ore sau 1 la 79 ore este nesemnificativă, evenimentul putând fi caracterizat în toate trei cazurile ca fiind foarte frecvent.

Din acest motiv, dacă utilizăm intervalele precizate în CEI 812/1985, obținem 5 grupe de evenimente, pe care le putem ordona astfel:

extrem de rare: P < 10-7/h;

foarte rare: 10-7 < P < 10-5/h;

rare: 10-5 < P < 10-4/h;

puțin frecvente: 10-4 < P < 10-3/h;

frecvente: 10-3 < P < 10-2/h;

foarte frecvente: P > 10-2/h.

d.Având la dispoziție aceste două scale – de cotare a probabilității și a gravității consecințelor acțiunii factorilor de risc (Anexa 3) – putem să asociem fiecărui factor de risc dintr-un sistem un cuplu de elemente caracteristice, gravitate – probabilitate, pentru fiecare cuplu stabilindu-se un nivel de risc.

Pentru atribuirea nivelurilor de risc, respectiv de securitate s-a utilizat curba de acceptabilitate a riscului.

Mai întâi, deoarece gravitatea este un element mai important din punct de vedere al finalității protecției muncii, s-a admis ipoteza că are o incidență mult mai mare asupra nivelului de risc decât frecvența. În consecință, corespunzător celor 7 clase de gravitate s-au stabilit 7 niveluri de risc, în ordine crescătoare, respectiv 7 niveluri de securitate, dată fiind relația invers proporțională între cele două stări (risc – securitate):

– N1 – nivel minim de risc – S7 – nivel maxim de securitate;

– N2 – nivel foarte mic de risc – S6 – nivel foarte mare de securitate;

– N3 – nivel mic de risc – S5 – nivel mare de securitate;

– N4 – nivel mediu de risc – S4 – nivel mediu de securitate;

– N5 – nivel mare de risc – S3 – nivel mic de securitate;

– N6 – nivel foarte mare de risc – S2 – nivel foarte mic de securitate;

– N7 – nivel maxim de risc – S1 – nivel minim de securitate.

CAPITOLUL II

DESCRIEREA METODEI ELABORATǍ ÎN CADRUL I.N.C.D.P.M. BUCUREȘTI

2.1. Scop și finalitate

Metoda elaboratǎ în cadrul I.N.C.D.P.M. București are ca scop determinarea cantitativă a nivelului de risc/securitate pentru un loc de muncă, sector, secție sau întreprindere, pe baza analizei sistemice și evaluării riscurilor de accidentare și îmbolnăvire profesională. Aplicarea metodei se finalizează cu un document centralizator (FIȘA DE EVALUARE A LOCULUI DE MUNCĂ), care cuprinde nivelul de risc global pe loc de muncă.

Fișa locului de muncă astfel întocmită constituie baza fundamentării programului de prevenire a accidentelor de muncă și îmbolnăvirilor profesionale pentru locul de muncă, sectorul, secția sau întreprinderea analizată.

2.2. Principiul metodei

Esența metodei constă în identificarea tuturor factorilor de risc din sistemul analizat (loc de muncă) pe baza unor liste de control prestabilite și cuantificarea dimensiunii riscului pe baza combinației dintre gravitatea și frecvența consecinței maxim previzibile.

Nivelul de securitate pentru un loc de muncă este invers proporțional cu nivelul de risc.

2.3. Utilizatori potențiali

Metoda poate fi utilizată atât în faza de concepție și proiectare a locurilor de muncă, cât și în faza de exploatare. Aplicarea ei necesită însă echipe complexe formate din persoane specializate atât în securitatea muncii, cât și în tehnologia analizată (evaluatori + tehnologi).

În prima situație, metoda constituie un instrument util și necesar pentru proiectanți în vederea integrării principiilor și măsurilor de securitate a muncii în concepția și proiectarea sistemelor de muncă.

În faza de exploatare, metoda este utilă personalului de la compartimentele de protecție a muncii din întreprinderi pentru îndeplinirea următoarelor atribuții:

analiza pe o bază științifică a stării de securitate a muncii la fiecare loc de muncă;

fundamentarea riguroasă a programelor de prevenire.

2.4. Etapele metodei

Metoda cuprinde următoarele etape obligatorii:

definirea sistemului de analizat (loc de muncă);

identificarea factorilor de risc din sistem;

evaluarea riscurilor de accidentare și îmbolnăvire profesională;

ierarhizarea riscurilor și stabilirea priorităților de prevenire;

propunerea măsurilor de prevenire.

2.5. Instrumente de lucru utilizate

Etapele necesare pentru evaluarea securității muncii într-un sistem, descrise anterior, se realizează utilizând următoarele instrumente de lucru:

Lista de identificare a factorilor de risc;

Lista de consecințe posibile ale acțiunii factorilor de risc asupra organismului uman;

Scala de cotare a gravității și probabilității consecințelor;

Grila de evaluare a riscurilor;

Scala de încadrare a nivelurilor de risc, respectiv a nivelurilor de securitate;

Fișa locului de muncă – document centralizator;

Fișa de măsuri propuse.

Conținutul și structura acestor instrumente sunt prezentate în continuare.

Lista de identificare a factorilor de risc (Anexa 1) este un formular care cuprinde, într-o formă ușor identificabilă și comprimată, principalele categorii de factori de risc de accidentare și îmbolnăvire profesională, grupate după criteriul elementului generator din cadrul sistemului de muncă (executant, sarcină de muncă, mijloace de producție și mediu de muncă).

Lista de consecințe posibile ale acțiunii factorilor de risc asupra organismului uman (Anexa 2) este un instrument ajutător în aplicarea scalei de cotare a gravității consecințelor. Ea cuprinde categoriile de leziuni și vătămări ale integrității și sănătății organismului uman, localizarea posibilă a consecințelor în raport cu structura anatomo-funcțională a organismului și gravitatea minimă – maximă generică a consecinței.

Scala de cotare a gravității și probabilității consecințelor acțiunii factorilor de risc asupra organismului uman (Anexa 3) este o grilă de clasificare a consecințelor în clase de gravitate și clase de probabilitate a producerii lor.

Partea din grilă referitoare la gravitatea consecințelor se bazează pe criteriile medicale de diagnostic clinic, funcțional și de evaluare a capacității de muncă elaborate de Ministerul Sănătății și Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei.

În ceea ce privește clasele de probabilitate, în urma experimentărilor s-a optat în forma finală a metodei pentru adaptarea standardului Uniunii Europene, astfel încât în locul intervalelor precizate de acesta s-au luat în considerare următoarele:

– clasa 1 → frecvența evenimentului: o datǎ la peste 10 ani;

– clasa 2 → frecvența de producere: o dată la 5 –10 ani;

– clasa 3 → o dată la 2 – 5 ani;

– clasa 4 → o dată la 1 – 2 ani;

– clasa 5 → o dată la 1 an – 1 lună;

– clasa 6 → o dată la mai puțin de o lună.

Grila de evaluare a riscurilor (Anexa 4) este de fapt transpunerea sub formă tabelară a graficului din figura 1.5b prezentată în capitolul precedent. Liniile din tabel sunt liniile claselor de gravitate din grafic, iar coloanele – coloanele claselor de probabilitate. Fiecare căsuță corespunde câte unui punct din grafic, de coordonatele g,p. Culorile diferite marchează secțiunile obținute în grafic prin trasarea curbelor de nivel.

Cu ajutorul grilei se realizează exprimarea efectivă a riscurilor existente în sistemul analizat, sub forma cuplului gravitate – frecvență de apariție.

Scala de încadrare a nivelurilor de risc/securitate a muncii (Anexa 5), construită pe baza grilei de evaluare a riscurilor, este un instrument utilizat în aprecierea nivelului riscului previzionat, respectiv a nivelului de securitate.

Fișa de evaluare a locului de muncă (Anexa 6) este documentul centralizator al tuturor operațiilor de identificare și evaluare a riscurilor de accidentare și/sau îmbolnăvire profesională. Ca urmare, acest formular cuprinde:

date de identificare a locului de muncă: unitatea, secția (atelierul), locul de muncă;

date de identificare a evaluatorului: nume, prenume, funcție;

componentele generice ale sistemului de muncă;

nominalizarea factorilor de risc identificați;

explicitarea formelor concrete de manifestare a factorilor de risc identificați

(descriere, parametri și caracteristici funcționale);

consecința maximă previzibilă a acțiunii factorilor de risc;

clasa de gravitate și probabilitate previzionată;

nivelul de risc.

Fișa de măsuri propuse (Anexa 7) este un formular pentru centralizarea măsurilor de prevenire necesare de aplicat, rezultate din evaluarea locului de muncă sub aspectul securității muncii.

CAPITOLUL III

APLICAREA METODEI ELABORATǍ ÎN CADRUL I.N.C.D.P.M. BUCUREȘTI

3.1. Procedura de lucru

Constituirea echipei de analiză și evaluare

Primul pas în aplicarea metodei îl reprezintă constituirea echipei de analiză și evaluare. Aceasta va cuprinde specialiști în domeniul securității muncii și tehnologi, buni cunoscători ai proceselor de muncă analizate.

Înainte de începerea activității, membrii echipei trebuie să cunoască în detaliu metoda de evaluare, instrumentele utilizate și procedurile concrete de lucru. De asemenea, este necesară o minimă documentare prealabilă asupra locurilor de muncă și proceselor tehnologice care urmează să fie analizate și evaluate.

După constituirea echipei de analiză și evaluare, respectiv după însușirea metodei, se trece la parcurgerea etapelor propriu-zise.

Descrierea sistemului de analizat

În această etapă se efectuează o analiză detaliată a locului de muncă, urmărind:

identificarea și descrierea componentelor sistemului și modului său de funcționare: scopul sistemului, descrierea procesului tehnologic, a operațiilor de muncă, mașinile și utilajele folosite – parametri și caracteristici funcționale, unelte etc.;

precizarea în mod expres a sarcinii de muncă ce-i revine executantului în sistem (pe baza fișei postului, a ordinelor și deciziilor scrise, a dispozițiilor verbale date în mod curent etc.);

descrierea condițiilor de mediu existente;

precizarea cerințelor de securitate pentru fiecare componentă a sistemului, pe baza normelor și standardelor de securitate a muncii, precum și a altor acte normative incidente.

Informațiile necesare pentru această etapă se preiau din documentele întreprinderii (fișa tehnologică, cărțile tehnice ale mașinilor și utilajelor, fișa postului pentru executant, caiete de sarcini, buletine de analiză a factorilor de mediu, norme, standarde și instrucțiuni de securitate a muncii). O sursă complementară de informații pentru definirea sistemului o constituie discuțiile cu lucrătorii de la locul de muncă analizat.

Identificarea factorilor de risc din sistem

În această etapă, esențială pentru calitatea analizei, se stabilește pentru fiecare componentă a sistemului de muncă evaluat (respectiv loc de muncă), în baza listei prestabilite (Anexa 1) ce disfuncții poate prezenta, în toate situațiile previzibile și probabile de funcționare.

Pentru identificarea tuturor riscurilor posibile este deci necesară simularea funcționării sistemului și deducerea respectivelor abateri. Aceasta se poate face fie printr-o analiză verbală cu tehnologul, în cazul unor locuri de muncă relativ puțin periculoase, în care disfuncțiile accidentogene (sau generatoare de îmbolnăviri) sunt cvasievidente, fie prin aplicarea metodei arborelui de evenimente.

De asemenea, simularea se poate realiza concret, pe un model experimental sau prin procesare pe computer.

Indiferent de soluția adoptată, metodele de lucru sunt observarea directă și deducția logică.

În cazul factorilor de risc obiectivi (generați de mijloacele de producție sau mediul de muncă), identificarea lor este relativ ușoară, cunoscându-se parametrii și caracteristicile funcționale ale mașinilor, utilajelor, instalațiilor, proprietățile fizico-chimice ale materiilor și materialelor utilizate sau dispunându-se de buletinele de analiză a condițiilor de mediu.

Referitor la executant, operația este mult mai dificilă și implică un grad ridicat de nedeterminare. Pe cât posibil, se analizează toate erorile previzibile și probabile ale acestuia în raport cu sarcina de muncă atribuită, sub forma omisiunilor și acțiunilor sale greșite, precum și impactul lor asupra propriei sale securități și asupra celorlalte elemente ale sistemului.

Identificarea factorilor de risc dependenți de sarcina de muncă se realizează, pe de o parte, prin analiza conformității dintre conținutul său și capacitatea de muncă a executantului căruia îi este atribuită, iar pe de altă parte, prin precizarea eventualelor operații, reguli de muncă, procedee de lucru greșite.

Factorii de risc identificați se înscriu în Fișa de evaluare a locului de muncă (Anexa 6), unde se mai specifică, în aceeași etapă, și forma lor concretă de manifestare: descrierea acestora și dimensiunea parametrilor prin care se apreciază respectivul factor (de exemplu, rezistența la apăsare, forfecare, greutate și dimensiuni, curba Cz etc.).

Evaluarea riscurilor

Pentru determinarea consecințelor posibile ale acțiunii factorilor de risc se utilizează lista din Anexa 2. Gravitatea consecinței astfel stabilite se apreciază pe baza grilei din Anexa 3.

Informații importante pentru aprecierea cât mai exactă a gravității consecințelor posibile se obțin din statisticile accidentelor de muncă și bolilor profesionale produse la locul de muncă respectiv sau la locuri de muncă similare.

Pentru determinarea frecvenței consecințelor posibile se folosește scala din Anexa 3. Încadrarea în clasele de probabilitate se face după ce se stabilesc, pe bază statistică sau de calcul, intervalele la care se pot produce evenimentele (zilnic, săptămânal, lunar, anual etc.). Intervalele respective se transformă ulterior în frecvențe exprimate prin număr de evenimente posibile pe an.

Rezultatul obținut în urma procedurilor anterioare se identifică în Grila de evaluare a riscurilor (Anexa 4) și se înscrie în Fișa locului de muncă (Anexa 6). Cu ajutorul scalei de încadrare a nivelurilor de risc/securitate se determină apoi aceste niveluri pentru fiecare factor de risc în parte. Se obține astfel o ierarhizare a dimensiunii riscurilor la locul de muncă, ceea ce dă posibilitatea stabilirii unei priorități a măsurilor de prevenire și protecție, funcție de factorul de risc cu nivelul cel mai mare de risc.

Nivelul de risc global (Nr) pe locul de muncă se calculează ca o medie ponderată a nivelurilor de risc stabilite pentru factorii de risc identificați. Pentru ca rezultatul obținut să reflecte cât mai exact posibil realitatea, se utilizează ca element de ponderare rangul factorului de risc, care este egal cu nivelul de risc.

În acest mod, factorul cu cel mai mare nivel de risc va avea și rangul cel mai mare. Se elimină astfel posibilitatea ca efectul de compensare între extreme, pe care îl implică orice medie statistică, să mascheze prezența factorului cu nivel maxim de risc.

Formula de calcul al nivelului de risc global este următoarea:

unde:

Nr este nivelul de risc global pe loc de muncă;

ri – rangul factorului de risc „i”;

Ri – nivelul de risc pentru factorul de risc „i”;

n – numărul factorilor de risc identificați la locul de muncă.

Nivelul de securitate (NS) pe loc de muncă se identifică pe Scala de încadrare a nivelurilor de risc/securitate, construită pe principiul invers proporționalității nivelurilor de risc și securitate.

Atât nivelul de risc global, cât și nivelul de securitate se înscriu în Fișa locului de muncă (Anexa 6).

În cazul evaluării unor macrosisteme (sector, secție, întreprindere), se calculează media ponderată a nivelurilor medii de securitate determinate pentru fiecare loc de muncă analizat din componența macrosistemului (locurile de muncă similare se consideră ca un singur loc de muncă), pentru a se obține nivelul global de securitate a muncii pentru atelierul/secția/sectorul sau întreprinderea investigată – NS:

unde:

rp este rangul locului de muncă „p” (egal ca valoare cu nivelul de risc al locului);

n – numărul de locuri de muncă analizate;

Nsp – nivelul mediu de securitate a muncii pentru locul de muncă „p”.

Stabilirea măsurilor de prevenire

Pentru stabilirea măsurilor necesare îmbunătățirii nivelului de securitate a sistemului de muncă analizat se impune luarea în considerare a ierarhiei riscurilor evaluate, conform Scalei de încadrare a nivelurilor de risc/securitate a muncii în ordinea:

7 – 1 dacă se operează cu nivelurile de risc;

1 – 7 dacă se operează cu nivelurile de securitate.

De asemenea, se ține seama de ordinea ierarhică generică a măsurilor de prevenire, respectiv:

măsuri de prevenire intrinsecă;

măsuri de protecție colectivă;

măsuri de protecție individuală.

Pentru stabilirea gradului de prioritate de aplicare a acțiunilor de prevenire a riscurilor profesionale, literatura de specialitate recomandă gruparea în patru grupe de prioritate după cum urmează:

Tabel 3.1.

Stabilirea gradului de prioritate de aplicare a acțiunilor de prevenire a riscurilor profesionale

Măsurile propuse se înscriu în Fișa de măsuri de prevenire propuse (Anexa 7).

Aplicarea metodei se încheie cu redactarea raportului analizei. Acesta este un instrument neformalizat care trebuie să conțină, clar și succint, următoarele:

modul de desfășurare a analizei;

persoanele implicate;

rezultatele evaluării, respectiv fișele locurilor de muncă cu nivelurile de risc;

interpretarea rezultatelor evaluării;

fișele de măsuri de prevenire.

3.2. Condiții de aplicare

Pentru ca aplicarea metodei să conducă la cele mai relevante rezultate, prima condiție este ca sistemul ce urmează să fie analizat să fie un loc de muncă, bine definit sub aspectul scopului și elementelor sale. În acest mod se limitează numărul și tipul de interrelaționări potențiale ce urmează să fie investigate și implicit factorii de risc de luat în considerare.

O altă condiție deosebit de importantă este existența unei echipe de evaluare, complexă și multidisciplinară, care să includă specialiști în securitatea muncii, proiectanți, tehnologi, ergonomi, medici specialiști în medicina muncii etc., corespunzător naturii variate a elementelor sistemelor de muncă, dar și a factorilor de risc. Conducătorul echipei trebuie să fie specialistul în securitatea muncii, al cărui rol principal va fi de armonizare a punctelor de vedere ale celorlalți evaluatori, în sensul subordonării și integrării criteriilor folosite de fiecare dintre ei scopului urmărit prin analiză: evaluarea securității muncii.

Un avantaj al metodei elaborate în cadrul I.N.C.D.P.M. București îl constituie faptul că aplicarea ei nu este limitată de condiția existenței fizice a sistemului de evaluat. Ea poate fi utilizată în toate etapele legate de viața unui sistem de muncă sau a unui element al acestuia: concepția și proiectarea, realizarea fizică, constituirea și intrarea în funcțiune, desfășurarea procesului de muncă.

Deoarece formele concrete de manifestare a factorilor de risc, chiar și pentru un sistem relativ simplu, sunt multiple, procedura de lucru în cadrul acestei metode este relativ laborioasǎ. Aplicarea ei și gestionarea riscurilor la locurile de muncǎ pe baza rezultatelor obținute necesitǎ personal specializat și tehnicǎ de calcul.

3.3. Considerații privind utilizarea tehnicii de calcul automate în aplicarea metodei și gestiunea computerizată a riscurilor

Aplicarea practicǎ a metodei de evaluare a riscurilor în sistemul de muncǎ este suficient de laborioasǎ, ca numǎr de informații care trebuie luate în considerare în cazul urmǎririi mai multor locuri de muncǎ, pentru a justifica folosirea tehnicilor moderne de prelucrare automatǎ a datelor.

Utilizarea calculatoruluieste posibilă datorită anumitor caracteristici ale metodei, respectiv:

procedura de lucru etapizată;

existența unui algoritm de calcul al nivelului de risc;

tipul de legături dintre variabilele luate în considerare la determinarea nivelului de risc.

Tehnica automată de calcul poate fi aplicată atât la evaluarea propriu-zisă a riscurilor, cât și la gestiunea computerizată a acestora în cadrul unității.

În timpul evaluării propriu-zise utilizarea computerului este recomandabilă în două modalități:

constituirea unor bănci de date privind:

durata de viață a echipamentelor tehnice;

timpul de funcționare;

numărul de persoane expuse;

timpul de expunere;

statistica accidentelor de muncă și bolilor profesionale produse și utilizarea lor pentru a determina cu mai mare acuratețe clasele de probabilitate;

calculul automat al nivelurilor de risc parțiale și al nivelului de risc global pe loc de muncă, sector de activitate, întreprindere.

Gestiunea computerizată a riscurilor presupune realizarea unor bănci de date complete și actualizabile permanent, cuprinzând datele din fișele de risc și de măsuri pentru toate locurile de muncă evaluate din unitate.

În acest mod, în fiecare moment se poate cunoaște și corecta conform ultimei evaluări situația exactă a riscurilor existente, a dimensiunii acestora (nivelurile de risc), a măsurilor care trebuie luate, a celor care s-au luat, a răspunderilor și competențelor pentru respectivele măsuri.

CAPITOLUL IV

EVALUAREA RISCURILOR DE ACCIDENTARE ȘI ÎMBOLNĂVIRE PROFESIONALĂ ÎN CADRUL MAGAZINULUI DELICATESE

4.1. Procesul de muncă

În cadrul magazinului delicatase se comercializează carne de pui tranșată și refrigerată. Carnea de pui este adusă cu autoduba de transport în navete de plastic, gata tranșată și refrigerată. Persoanlul magazinului ajută la descărcarea mărfii și depune carnea în vitrina frigorifică. La comanda cumpărătorilor, vânzătoare preia din vitrina frigorifică cantitatea de carne comandată punând-o pe cântar până se realiuzează cantitatea comndadă. Închide punga după care o transmite cumpărătorului. Ulterior preia banii de la cumpărător, îi pune în casă, emite bonul de casă pe care îl transmite cumpărătorului împreună cu restul de bani dacă este cazul. Când vânzătoarea manipulează carnea pentru a o pune în pungă sau pentru a o așeza învitrină, aceasta foloște mănuși de protecție pe care le dă jos când încasează banul sau execută alte operațiuni care nu necesită contactul cu carnea. Mănușile de protecție se utilizează strict numai pentru manipularea cărnii.

4.2. Elemente componenete ale sistemului de muncă evaluat

Mijloace de producție

Vitrina frigorifică

Frigider

Cântar

Casă de marcat

Sarcina de muncă

Vânzatoarele primesc carnea de pui refrigerată de la producător transportată cu autoduba de transport, dispusă în navetă de plastic. Descarcă navetele de palstic și le transportă în magazin după care golesc navetele punând carnea în vitrina frigorifică a magazinului unde este păstrată la rece. Carnea este tranșată, vânzătoarele își pun manușile de protecție după care trebuie doar să o pună în pungi în funcție de cantitatea pe care o comnandă clientul prin cântărire, apoi predau punga cu carne clientului. În continuare își dau mănușile jos, încasează banii, îi depune în casa de marcar, dau restul și bonul fiscal. Operațiunile se repetă pentru fiecare client.

Mediul de muncă

Magazinul se compune dintr-o încăpere în care sunt dispuse vitrina frigorifică, cântarul și casa de marcat.

Tempeatura este menținută în limitele 200C – 230C cu ajutorul unui sistem de aer condiționat.

Zgomotul se rezumă la zgomotul produs de compresorul vitrinei frigorifice care este mai mic decât limita maximă admisă.

Iluminatul are un nivel corespunzător șise realizează mixt cu lumina naturală ce pătrunde prin geamuri și cu lumina artificială de la corpurile de iluminat.

Curenții de aer pot apareărea la deschiderea ferestrelor și a uși de acces.

4.3. Factorii de risc identificați

A. Factorii de risc proprii mijloacelor de producție

a. Factorii de risc mecanic

Mișcări periculoase:

Accidentarea lucrătorului de către mijloacele auto de transport în comun sau proprii în timpul programului sau pe timpul deplasării de acasă la serviciu și invers.

Căderea navetelor de palstic cu carne pe timpul descărcării din autoduba de transport

Prăbușirea unei stive cu navete de plastic în care se află carnea de pui la deschiderea ușilor de la autoduba de transport.

Suprafețe periculoase

Tăioase – muchiile și colțurile de la navetele de transport din plastic

Recipiente sub presiune

Compresorul de la vitrina frigorifică

b. Factori de risc termic

Flăcări, flame

Flăcări, flame – care apar în caz de incendiu la locul de muncă și care pot incendia echipamentul lucrătorilor

c. Factoride risc electric

Curentul electric

Atingerea directă – a firelor de curent rupte de furtună, cabșuri cu izolația deteriorată, cabluri scurt-circuitate

Atingerea indirectă – atingerea carcaselor de la aparatură pe timp cât legaerea la pământ este deteriorată sau întreruptă

d. Factori de risc biologic

Prezența în carne de pui a unor:

Bacterii

Virusuri

B. Factori de risc proprii mediului de muncă

a. Factori de risc fizic

Curenții de aer provocați de sistemul de aer condiționat pot produce afecțiuni respiratorii

Temperatura aerului – iarna sistemul de aer coniționat care asigură încălzirea în magazin nu satisface pe deplin nevoia de căldură dacă este frig, pot aparea situații când aceasta să scadă sub valorile normale

Calamități naturale – trăsnet, inundație, vânt, grindină, prăbușiri de copaci

b. Factori de risc biologici

Microorganisme în suspensie în aer (bacterii, virusuri)

C. Factori de risc prorii executantului

a. Acțiuni greșite

Utilizarea greșită a mijloacelor de producție

b. Efectuarea de operații neprevăzute prin sarcina de muncă

Deplasări cu pericol de cădere la același nivel prin:

Dezechilibrare

Alunecare

Împiedicare

c. Omisiuni

Neutilizarea mijloacelor de protecție

D. Factori de risc proprii sarcinii de muncă

a. Conținut necorespunzător al sarcinii de muncă în raport cu cerințele de securitate

Metode de muncă necorespunzătoare

b. Sarcină subdimensionată sau supradimensionată în raport cu capacitatea executantului

Solicitare fizică – efort static.

NIVELUL FACTORILOR DE RISC PENTRU LOCUL DE MUNCĂ MAGAZIN DE CARNE DE PUI DIN CADRUL S.C. DELICATESE S.R.L.

Nivelu de risc global al locului de muncă

Nrg = = = = 3,07

Legenda

Ponderea factorilor de risc pentru locul de muncă Magazin de carne de pui din cadrul S.C. DELICATESE S.R.L.

Figura 4.1. Ponderea factorilor de risc pentru locul de muncă Magazin de carne de pui din cadrul S.C. DELICATESE S.R.L.

FIȘĂ DE MĂSURI PROPUSE

4.5. Interpretarea rezultatelor evaluării

Rezultatele evaluării sunt prezentate în lucrare în ,,Fișa de evaluare” și ,,Fișa de măsuri” pentru locul de muncă Magazin der carne de pui din cadrul S.C. DELICATESE S.R.L.

În urma analizei factorilor de risc și a evaluarii efectuate, nivelul de risc global (Nrg) calculat conform normei avizate are valoare de 3,07 situându-se sub limita de acceptabilitate (3,5) în categoria riscurilor acceptabile.

S-au identificat un număr de 19 factori de risc, dintre care 14 factori de risc au valori partțiale de risc sub limita admisă, iar 5 factori depășesc nivelul admisibil.

Pentru diminuarea, respectiv eliminarea efectelor acestor factori de risc de accidentare și îmbolnăvire profesională este strict necesară aplicarea măsurilor prezentate în ,,Fișa de măsuri propuse”.

În ceea ce privește repartiția factorilor de risc pe sursele generatoare, situația se prezintă după cum urmează:

52,63% factori proprii mijloacelor de producție /echipamentelor de muncă

15,78% factori proprii executantului

10,05% factori proprii sarcinii de muncă

21,05% factori proprii mediului de muncă

După cum se observă ceam mai mare pondere a factorilor de risc este datorată echipamentelor de muncă și aceasta cu toate că nu se folosesc cuțite și diverse scule de tranșat, tăiat carne, aceasta se primețte gata tranșată și refrigerată, dar pe timpul descărcării ambalajele îi pot accidenta pe manipulatori, apoi pot apărea accidente datorită curentului electric care se utilizează de către utilajele frigorifice și accidente produse prin contaminarea biologicică respectiv cu virusuri sau bacterii ce pot să apară în carnea de pui vândută.

Următoarea categori de factori de risc ca și pondere o reprezintă factorii de risc ce se datorează mediului de muncă. Aici pot să apară probleme datorită aerului condiționat vara, deoarece dacă afară este foarte cald și în magazin răcoare, diferența prea mare de temperatură poate genera afecțiuni respiratorii, apoi iarna apare problema că pe timp deosebit de friguros instalația de aer condiționat nu poate asigura temperatura optimă pentru lucrători, iar mai apoi pot apărea probleme datorită unor virusuri sau bacterii ce pot fi eliberați din carnea de pui adusă spre vânzare.

Executanții și sarcina de muncă au ponderea mai mică în ansamblul factorilor de risc și se referă la situații de neutilizare sau utilizare greșită a EIP și la nerespecarea metedolor de lucru. Efortul static este unul din factorii de risc care poate cauza afecțiuni alea membrelor inferioare.

Din ,,Fișa de măsuri propuse”, rezultă direcțiile/măsurile primordiale și prioritățile pe care conducerea S.C. DELICATESE S.R.L. va trebui să le cuprindă în Planul de prevenire protecție și să urmărească realizarea la termenele prestabilite pentru îmbunătățirea situației privind prevenirea unor evenimente nedorite.

CONCLUZII

Stabilirea ipotezelor care stau la baza producerii fenomenului trebuie să scoată în evidență riscurile profesionale, să anticipeze condiționările, sau fenomenele care pot produce evenimente ce se pot solda cu accidente de muncă sau îmbolnăviri profesionale. Se stabilesc astfel elementele “statice“ care pot sta la baza producerii fenomenului și trebuie imaginate de asemenea acțiunile “dinamice“ posibile de a se produce, pe baza cărora să se poată aprecia consecințe probabile în funcție de expunerea la risc. În funcție de rezultatele analizei se proiectează măsuri pentru eliminarea riscurilor, sau pentru diminuarea posibilităților de manifestare a acestora.

Evaluarea consecințelor producerii unor fenomene similare se bazează pe datele statistice de analiză a gravității consecințelor accidentelor înregistrate, dar și de analiză. Riscului într-un sistem de muncă este datorat prezenței factorilor de risc de accidentare și îmbolnăvire profesională. Prin urmare, elementele cu ajutorul cărora poate fi caracterizat riscul sunt de fapt probabilitatea cu care acțiunea unui factor de risc poate conduce la accident.

Prezenta lucrare are ca scop determinarea cantitativă a nivelului de risc/securitate pentru un loc de muncă, pe baza analizei sistemice și evaluării riscurilor de accidentare și îmbolnăvire profesională. Aplicarea metodei se finalizează cu un document centralizator ‘’FIȘA DE EVALUARE A LOCULUI DE MUNCĂ,, care cuprinde nivelul de risc global la locul de muncă. Fișa locului de muncă astfel întocmită constituie baza fundamentării programului de prevenire a accidentelor de muncă și îmbolnăvirilor profesionale pentru locul de muncă.

În cadrul magazinului S.C. DELICATESE S.R.L. se comercializează carne de pui tranșată și refrigerată, factorii de risc identificați sunt:

Accidentarea lucrătorului de către mijloacele auto de transport în comun sau proprii în timpul programului sau pe timpul deplasării de acasă la serviciu și invers;

Căderea navetelor de plastic cu carne pe timpul descărcării din autoduba de transport

Prăbușirea unei stive cu navete de plastic în care se află carnea de pui la deschiderea ușilor de la autoduba de transport.

Suprafețe periculoase tăioase – muchiile și colțurile de la navetele de transport din plastic

Recipiente sub presiune, compresorul de la vitrina frigorifică

Atingerea directă – a firelor de curent rupte de furtună, cabluri cu izolația deteriorată, cabluri scurt-circuitate

Factori de risc biologic, prezența în carne de pui a unor bacterii, virusuri

Curenții de aer provocați de sistemul de aer condiționat pot produce afecțiuni respiratorii

Utilizarea greșită a mijloacelor de producție

Deplasări cu pericol de cădere la același nivel prin: dezechilibrare, alunecare, împiedicare

Neutilizarea mijloacelor de protecție

Rezultatele evaluării sunt prezentate în lucrare în ,,Fișa de evaluare” și ,,Fișa de măsuri” pentru locul de muncă magazin de carne de pui din cadrul S.C. DELICATESE S.R.L. În urma analizei factorilor de risc și a evaluarii efectuate, nivelul de risc global în categoria riscurilor acceptabile, s-au identificat un număr de 19 factori de risc, dintre care 14 factori de risc au valori parțiale de risc sub limita admisă, iar 5 factori depășesc nivelul admisibil.

Pentru diminuarea, respectiv eliminarea efectelor acestor factori de risc de accidentare și îmbolnăvire profesională este strict necesară aplicarea măsurilor prezentate în ,,Fișa de măsuri propuse”.

Din ,,Fișa de măsuri propuse”, rezultă direcțiile/măsurile primordiale și prioritățile pe care conducerea S.C. DELICATESE S.R.L. va trebui să le cuprindă în Planul de prevenire și protecție și să urmărească realizarea la termenele prestabilite pentru îmbunătățirea situației privind prevenirea unor evenimente nedorite.

BIBLIOGRAFIE

Băbuț, G., Moraru, R., Protecția muncii, Editura Universitas, Petroșani, 1999.

Băbuț, G., Moraru, R., Evaluarea riscurilor: transpunerea cerințelor Directivei 89/391/CEE în legislațiile statelor membre ale Uniunii Europene, Editura Universitas, Petroșani, 2009.

Darabont, Al., Pece, Șt., Protecția muncii, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1996.

Darabont, Al., Pece, Șt., Dăscălescu, A., Managementul securității și sănătății în muncă (vol. I și II), Editura AGIR, București, 2001.

Darabont, Al., Darabont, D., Constantin, G., Darabont, D., Evaluarea calității de securitate a echipamentelor tehnice, Editura AGIR, București, 2001.

Moraru, R., Băbuț, G., Analiză de risc, Editura Universitas, Petroșani, 2000.

Moraru, R., Băbuț, G., Matei, I., Ghid pentru evaluarea riscurilor profesionale, Editura Focus, Petroșani, 2002.

Moraru, R., Băbuț, G., Managementul riscurilor: abordare globală – concepte, principii și structură, Editura Universitas, Petroșani, 2009.

Pece, Șt., Metode de analiză apriorică a riscurilor profesionale, I.N.I.D., București, 1993.

Pece, Șt., Metodă de evaluare a securității muncii la nivelul microsistemelor (loc de muncă), Risc și securitate în muncă, I.C.S.P.M. București, nr. 3-4/1994.

Pece, Șt., Dăscălescu, A., Metodă de evaluare a riscurilor de accidentare și îmbolnăvire profesională la locurile de muncă, M.M.P.S.-I.C.S.P.M. București, 1998.

Pece, Șt., Dăscălescu, A. ș.a., Securitate și sănătate în muncă – Dicționar explicativ, Editura GENICOD, București, 2001.

Pece, Șt., Evaluarea riscurilor în sistemul om-mașină, Editura Atlas Press, București, 2003.

Pece, Șt., Metode europene de evaluare a riscurilor de accidentare și îmbolnăvire profesională, Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse – Revista Obiectiv, București, 2009.

***, Legea securității și sănătății în muncă nr. 319/2006, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646/26.07.2006.

***, H.G. nr. 1425/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 882/30.10.2006.

* * *, HG nr. 971/2006 Privind cerințe minime pentru semnalizarea de securitate și/sau de sănătate la locul de muncă;

* * *, HG nr. 1091/2006 Privind cerințe minime de securitate și sănătate pentru locul de muncă;

* * *, HG nr.1146/2006 Privind cerințe minime de securitate și sănătate în muncă referitoare la utilizarea echipamentelor de muncă.

***, SR EN ISO 14121-1: 2008 – Securitatea mașinilor. Aprecierea riscului. Partea 1: Principii, Asociația de Standardizare din România (ASRO), București, 2008.

ANEXA 1

LISTA DE IDENTIFICARE A FACTORILOR DE RISC

ANEXA 2

LISTA DE CONSECINȚE POSIBILE ALE ACȚIUNII FACTORILOR DE RISC

ASUPRA ORGANISMULUI UMAN

Sursa: Ministerul Sănătății și Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei

ANEXA 3

SCALA DE COTARE A GRAVITĂȚII ȘI PROBABILITĂȚII CONSECINȚELOR ACȚIUNII FACTORILOR DE RISC

ASUPRA ORGANISMULUI UMAN

ANEXA 4

GRILA DE EVALUARE A RISCURILOR

COMBINAȚIE ÎNTRE GRAVITATEA CONSECINȚELOR ȘI

PROBABILITATEA PRODUCERII LOR

ANEXA 5

SCALA DE ÎNCADRARE A NIVELURILOR DE RISC/SECURITATE

ANEXA 6

FIȘA DE EVALUARE A LOCULUI DE MUNCĂ

ANEXA 7

FIȘA DE MĂSURI PROPUSE

ANEXA 8

ORDINEA IERARHICĂ

A MĂSURILOR DE PREVENIRE