Protectia Mediului Marin In Legislatia Romana

Cuprins

BIBLIOGRAFIE

-Legea nr.192/2001 privind fondul piscicol, pescuitul și acvacultura, republicată (M.Of.627/2003);

-Ordonanța de urgență nr.69/2004 pentru modificarea și completarea Legii nr.192/2001 privind fondul piscicol, pescuitul și acvacultura (M.Of.883/2004);

-Legea nr.298/2004 pentru modificarea și completarea Legii nr.192/2001 privind fondul piscicol, pescuitul și acvacultura (M.Of.593/2004);

-ORDIN nr. 178 din 23 martie 2005 privind prohibitia pescuitului în anul 2005;

-Ordinul nr.218/712/2004 privind organizarea și funcționarea Fișierului Navelor și Ambarcațiunilor de Pescuit (M.Of.403/2004);

-Ordinul nr.229/183/2004 privind înființarea Centrului de monitorizare prin satelit a navelor de pescuit (M.Of.389/2004);

-Hotărârea Guvernului nr.288/2004 privind accesul navelor și ambarcațiunilor de pescuit străine aflate sub pavilionul altor state, în marea teritorială și zona economică exclusivă a României (M.Of.236/2004);

-Ordinul nr.228/2003 pentru aprobarea normelor tehnice privind măsurarea tonajului navelor și ambarcațiunilor de pescuit, cod MTCT.ANR-TNPESC-2003 (M.Of.652/2003);

-Ordinul nr.653/2003 pentru aprobarea Normelor tehnice privind construcția și echiparea navelor maritime de pescuit cu lungimea de 24 m sau mai mare, cod MLPTL.ANR-NPESC-2003 (M.Of.374/2003);

-Legea nr.17/1990 privind regimul juridic al apelor maritime interioare, al mării teritoriale, al zonei contigue și al zonei economice exclusive ale României (M.Of. 765/2002)

– ORDONANTA nr. 14 din 27 ianuarie 2000, prevede ca România adera la Convenția internationala privind pregătirea, răspunsul și cooperarea în caz de poluare cu hidrocarburi, adoptată la Londra la 30 noiembrie 1990.

– HOTĂRÂRE nr. 1.593 din 18 decembrie 2002, privind aprobarea Planului național de pregătire, răspuns și cooperare în caz de poluare marina cu hidrocarburi

– ORDIN nr. 217 din 9 februarie 2004, pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Comandamentului Operativ pentru Depoluare Marina

– LEGE Nr. 6 din 8 martie 1993, pentru aderarea României la Convenția internationala din 1973 pentru prevenirea poluarii de către nave, modificată prin Protocolul încheiat la Londra la data de 17 februarie 1978

– ORDIN nr. 1.730 din 16 noiembrie 2001, privind aprobarea sistemelor de raportare a incidentelor în care sunt implicate nave maritime care transporta mărfuri periculoase, substanțe dăunătoare și/sau poluanti marini

– ORDIN nr. 728 din 19 mai 2003, pentru aprobarea Sistemului de informare și monitorizare a traficului navelor care intra/ies în/din apele naționale navigabile ale României

– ORDIN nr. 654 din 8 mai 2003, pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a prevederilor <LLNK 12000 38131 301 0 33>Ordonanței Guvernului nr. 38/2000 privind implementarea standardelor internaționale pentru siguranta navelor, prevenirea poluarii și asigurarea condițiilor de munca și viata la bordul navelor maritime sub pavilion străin care utilizează porturile sau instalațiile românești din largul marii, care operează pe sau deasupra platoului continental romanesc (controlul statului portului)

– ORDONANTA nr. 50 din 23 august 2001, pentru ratificarea Memorandumului de înțelegere privind controlul statului portului în regiunea Marii Negre, semnat la Istanbul la 7 aprilie 2000

– ORDONANTA nr. 15 din 27 ianuarie 2000, pentru aderarea României la Protocolul din 1992 pentru amendarea Convenției internaționale privind răspunderea civilă pentru pagubele produse prin poluare cu hidrocarburi, 1969, încheiat la Londra la 27 noiembrie 1992

– HOTĂRÂRE nr. 1.232 din 29 noiembrie 2000, pentru aprobarea Normelor metodologice de implementare a prevederilor Convenției internaționale privind răspunderea civilă pentru pagubele produse prin poluare cu hidrocarburi, 1992 (CLC, 1992)

– Rezoluția IMO A.851(20) – Rezoluția Organizației Maritime Internaționale privind principiile generale pentru sistemele de raportare ale navei și cerințele de raportare ale navei, incluzând principiile pentru raportarea incidentelor implicând mărfuri periculoase, substanțe dăunătoare și/sau poluanti marini;

– Convenția SOLAS – Convenția internationala din 1974 pentru ocrotirea vieții omenești pe mare, încheiată la Londra la 1 noiembrie 1974, modificată și completată prin Protocolul din 1988, la care România a aderat prin <LLNK 11979 80 30 801 0 40>Decretul Consiliului de Stat nr. 80/1979, cu amendamentele ulterioare acceptate;

– Convenția MARPOL 73/78 – Convenția internationala din 1973 pentru prevenirea poluarii de către nave, modificată prin Protocolul din 1978, la care România a aderat prin <LLNK 11993 6 10 201 0 16>Legea nr. 6/1993 la anexele I, II și V și prin <LLNK 12001 38130 301 0 32>Ordonanta Guvernului nr. 38/2001 la anexa III, cu amendamentele ulterioare acceptate;

– Codul IMDG – Codul maritim internațional de mărfuri periculoase, adoptat prin Rezoluția A.716(17) a Organizației Maritime Internaționale (OMI) la 6 noiembrie 1991, la care face trimitere cap. VII din Convenția SOLAS, cu amendamentele adoptate pana la data intrării în vigoare a prezentului ordin;

– Codul IBC – Codul internațional pentru construcția și echiparea navelor care transporta produse chimice periculoase în vrac, adoptat de Comitetul Securității Maritime (CSM) al OMI prin Rezoluția MSC.4(48) și devenit obligatoriu prin prevederile Convenției SOLAS, cap. VII, adoptat și de Comitetul pentru Protecția Mediului Marin (CPMM) al OMI prin Rezoluția MEPC.19(22) și devenit obligatoriu prin prevederile Convenției MARPOL 73/78, anexa II, pentru navele-cisterna care transporta mărfuri chimice periculoase, construite la sau după 1 iulie 1986, cu amendamentele adoptate pana la data intrării în vigoare a prezentului ordin;

– Codul ISM – Codul internațional de management pentru exploatarea în siguranta a navelor și pentru prevenirea poluarii, cu amendamentele ulterioare, pe care România l-a acceptat prin <LLNK 11997 85 10 201 0 17>Legea nr. 85/1997;

– Convenția internationala din 1973 pentru prevenirea poluarii de către nave, modificată prin Protocolul din 1978, încheiat la Londra la data de 17 februarie 1978 (MARPOL 73/78), la care România a aderat prin <LLNK 11993 6 10 201 0 16>Legea nr. 6/1993;

– Protocolul din 1992 pentru amendarea Convenției internaționale privind răspunderea civilă pentru pagubele produse prin poluare cu hidrocarburi, 1969, încheiat la Londra la 27 noiembrie 1992 (CLC 92), la care România a aderat prin <LLNK 12000 15130 301 0 32>Ordonanta Guvernului nr. 15/2000, aprobată prin <LLNK 12000 158 10 201 0 18>Legea nr. 158/2000;

– Convenția răspunderii, 1969, înseamnă Convenția internationala privind răspunderea civilă pentru pagubele produse prin poluare cu hidrocarburi, 1969. Pentru statele părți la protocolul din 1976 la aceasta convenție, termenul va include Convenția răspunderii, 1969, amendata de acest protocol.

– ATLASUL PROBLEMELOR DE MEDIU DE LA LITORALUL ROMÂNESC(Produs realizat de ONG Mare Nostrum în parteneriat cu Atlantic States Legal Foundation în cadrul proiectului “Black sea costal Initiative”

– Legislația Mediului (note de curs), Conf. Dr. Achim Gheorghe, editura Concordia 2001

=== Glosar ===

GLOSAR

acvacultura – ansamblu de procedee și tehnici având ca scop reproducerea și/sau creșterea pestilor și a altor viețuitoare acvatice;

ape continentale – apele situate pe teritoriul României, cu excepția apelor maritime interioare și a mării teritoriale;

ape maritime românești – apele maritime în care România își exercită drepturi suverane și jurisdicția, în conformitate cu dispozițiile legislației naționale și prevederile acordurilor și convențiilor internaționale la care România este parte;

cota – parte din captura totală admisibilă din fiecare specie sau grup de specii, ce se stabilește anual persoanelor fizice sau juridice autorizate să desfășoare activități comerciale de pescuit;

efectiv piscicol – totalitatea populatiilor de pești, scoici, broaște și alte viețuitoare acvatice, existente în bazinele piscicole amenajate;

gestionare /exploatare durabilă – exploatarea resurselor acvatice vii, prin metode și procedee adecvate de pescuit, la un nivel care să nu aibă consecințe negative pe termen lung asupra biodiversitatii ecosistemelor marine și continentale;

fișierul navelor și ambarcațiunilor de pescuit – registru în care sunt înregistrate toate navele și ambarcațiunile de pescuit, pe categorii, dimensiuni, putere a motorului, tipuri de activități și tehnologii de pescuit, zone de pescuit, proprietari;

jurnal de pescuit – registru la bordul navelor/ambarcațiunilor de pescuit, în care sunt înregistrate zilnic datele privind efortul de pescuit și capturile realizate, cu clasificarea lor corespunzătoare pe specii;

nava de pescuit – orice navă sau ambarcațiune echipată pentru exploatarea comercială a resurselor acvatice vii;

pescarie – ansamblu de activități care privesc pescuitul, acvacultura, procesarea și comercializarea pestelui; acest termen poate defini și un segment al acestui ansamblu pentru o specie sau grup de specii;

resurse acvatice vii – speciile de pește și alte viețuitoare acvatice marine și continentale, disponibile și accesibile;

mărfuri periculoase – bunuri care, datorită naturii lor, cantității sau modului în care sunt depozitate, sunt susceptibile, singure sau în combinație cu altele, să pună în pericol viata persoanelor sau nava;

poluanți marini – substanțele identificate în Codul IMDG ca poluanți marini;

substanțe dăunătoare – hidrocarburile, așa cum sunt definite în anexa I la Convenția MARPOL 73/78, și substanțele lichide nocive, așa cum sunt definite în anexa II la Convenția MARPOL 73/78.

certificat – certificatul de conformitate cu cerințele normelor tehnice, la care va fi permanent anexată lista echipamentului, precum și certificatul de scutire, dacă acesta a fost emis;

operare – prinderea sau prinderea și prelucrarea peștelui ori a altor viețuitoare marine fără a prejudicia dreptul la trecerea inofensivă prin apele teritoriale și libertatea de a naviga prin zona economic exclusivă de 200 mile marine măsurate de la liniile de bază;

nava – orice tip de navă exploatată în mediul marin, incluzând ambarcațiunile cu aripi portante, vehiculele cu perna de aer, submersibilele și mijloacele plutitoare de orice tip;

gravitatea incidentului – aprecierea amplorii fenomenului de poluare produs sau pe cale de a se produce, în funcție de cantitatea de hidrocarburi descărcate sau pe cale de a fi descărcate. În scopul prezentului Plan, se disting trei clase de poluare:

– poluare marină minoră – nivel 1 – mai puțin de 7 tone de hidrocarburi descărcate;

– poluare marină medie – nivel 2 – între 7 și 700 tone de hidrocarburi descărcate;

– poluare marină majoră – nivel 3 – peste 700 tone de hidrocarburi descărcate sau care este asimilată situației de dezastru;

coordonator operațiuni maritime – persoană responsabilă pentru organizarea operațiilor de depoluare marină;

coordonator operațiuni terestre – persoană responsabilă pentru organizarea operațiilor de depoluare a zonelor marine de coastă;

zone sensibile – zonele ale căror resurse pot fi puse în pericol în cazul unui incident de poluare;

pregătire – ansamblul activităților de prevenire (dispecerat, control, asigurare a sistemului informațional, alarmare, gestionarea bazei de date, elaborare de metodologii, reglementări, acte legislative, pregătirea teoretică și practica – exercitii), de asigurare a suportului decizional (observare, avertizare, raportare, cercetare, prognoză) și de organizare și asigurare a forțelor, mijloacelor și materialelor de intervenție;

răspuns – ansamblul măsurilor operative pentru activitatea de intervenție și combatere efectivă în caz de incident și al măsurilor de restabilire a situației normale după încetarea incidentului, la nivel național și/sau regional;

cooperare – ansamblul măsurilor pentru asigurarea activităților de pregătire și răspuns în caz de incident și al măsurilor de restabilire a situației normale după încetarea incidentului, la nivel național și/sau regional.

mărfuri periculoase:

– mărfuri clasificate în Codul IMDG;

– substanțe lichide periculoase enumerate în cap. 17 din Codul IBC;

– gaze lichefiate enumerate în cap. 19 din Codul IGC;

– mărfuri solide la care se face referire în Apendicele B la Codul BC;

– materialele radioactive cuprinse în Codul INF;

– mărfurile pentru transportul cărora s-au stabilit condiții anterioare corespunzătoare în conformitate cu paragraful 1.1.3 din Codul IBC sau cu paragraful 1.1.6 din Codul IGC;

mărfuri poluante:

– produse petroliere, așa cum sunt definite în anexa nr. I la Convenția MARPOL;

– substanțe lichide nocive, așa cum sunt definite în anexa nr. II la Convenția MARPOL;

– substanțe dăunătoare, așa cum sunt definite în anexa nr. III la Convenția MARPOL;

căpitănia portului – organul teritorial operativ al ANR, desemnat pentru fiecare port sa primească și să transmită mai departe informațiile raportate ca urmare a prevederilor prezentului ordin;

serviciul Port Control – serviciul desemnat să asigure una sau mai multe dintre următoarele atribuții: managementul traficului navelor; operarea unei instalații cu bază la țărm, răspunzătoare pentru un sistem de raportare obligatorie aprobat de IMO, coordonarea operațiunilor de căutare și salvare, a activităților întreprinse în caz de poluare ori a operațiunilor pentru depoluare;

serviciu de trafic al navelor (VTS) – un serviciu desemnat sa îmbunătățească siguranța și eficiența traficului de nave, protecția mediului, să mențină în permanență legatura cu navele aflate în trafic și să gestioneze situațiile de trafic care se desfășoară în zona de aplicabilitate a VTS;

accident sau incident maritim – are aceeași semnificație cu definiția cuprinsă la art. 4 din Codul pentru investigarea accidentelor și incidentelor maritime, adoptat prin Rezoluția A.849(20) a Organizației Maritime Internaționale la 27 noiembrie 1997, cu amendamentele ulterioare;

A/S – sistem de identificare automată a navei;

VDR – înregistrator al parametrilor de navigație.

Autoritatea Navală Română – organ tehnic de specialitate din subordinea MLPTL, căruia i se deleagă competențele pentru activitatea de control al statului portului – PSC, denumit în continuare ANR;

MOU – Memorandumul de înțelegere privind controlul statului portului în regiunea Marii Negre, semnat la Istanbul la 7 aprilie 2000, ratificat de către România prin <LLNK 12001 50130 301 0 32>Ordonanta Guvernului nr. 50/2001, aprobată prin <LLNK 12001 639 10 201 0 18>llegea nr. 639/2001;

Secretariatul tehnic – organism nonprofit, independent, situat în Istanbul, Turcia, ale cărui sarcini sunt cuprinse în anexa nr. 11 la MOU;

inspecție – verificarea la bordul unei nave a valabilității certificatelor statutare, a documentelor necesare, a stării navei, a echipamentelor sale și a echipajului acesteia, precum și a condițiilor de munca și viata la bord ale echipajului;

factor de risc – termen generic care înseamnă elementele prioritare în alegerea navelor pentru inspecția PSC, menționate în anexele nr. 1 și 5;

hidrocarburi înseamnă orice produs petrolier persistent, precum țițeiul, păcura, motorina și uleiul de ungere, fie că este transportat la bordul unei nave ca marfa sau în tancurile de combustibil ale acelei nave;

paguba produsă prin poluare înseamnă:

a) pierderea sau dăună cauzată de nava care transporta produse petroliere, prin contaminare, rezultată din scurgerea sau din descărcarea produselor petroliere din nava, oriunde asemenea scurgere sau descărcare are loc, cu condiția ca compensarea pentru degradarea mediului, alta decât pierderea de profit datorată acestei degradari, sa fie limitată la costurile măsurilor rezonabile de eliminare a efectelor poluarii întreprinse sau care vor fi întreprinse;

b) cheltuielile pentru măsurile preventive și pierderi sau daune ulterioare cauzate de măsurile preventive;

incident înseamnă orice eveniment sau serie de evenimente având aceeași origine, care cauzează pagube datorate poluării sau creează o amenințare gravă și iminentă de a cauza asemenea pagube;

armator – persoană juridică sau fizică, română sau străină, care deține titlul de proprietate asupra navei la data producerii poluarii;

asigurator sau garant:

a) asociațiile mutuale de asigurare de răspundere ale armatorilor – cluburile P & I, pentru asigurările prevăzute la pct. 1.3 lit. a);

b) asiguratori membri Lloyd's, Internațional Underwriting Association of London ( IUA ), American Institute of Marine Underwriters ( AIMU ), Verein Bremer Seeversicherer e.V. (VBS), Verein Hamburger Assecuradeure ( VHA ), pentru asigurările prevăzute de la pct. 1.3 lit. a);

c) Fondul internațional de despăgubire, pentru certificatele de garanție financiară prevăzute la pct. 1.3 lit. c);

d) alți asiguratori/garanți români sau străini;

liniile de bază – liniile celui mai mare reflux de-a lungul țărmului sau, după caz, liniile drepte care unesc punctele cele mai avansate ale țărmului, inclusiv ale țărmului dinspre larg al insulelor, ale locurilor de acostare, amenajărilor hidrotehnice și ale altor instalații portuare permanente, astfel cum sunt definite în <LLNK 11990 17 10 202 1 28>art. 1 din Legea nr. 17/1990 privind regimul juridic al apelor maritime interioare, al marii teritoriale și al zonei contigue ale României;

marea teritorială – fâșia de mare adiacentă țărmului ori, după caz, apelor maritime interioare, având lățimea de 12 mile marine, masurată de la liniile de bază, astfel cum este definită în <LLNK 11990 17 10 202 1 28>art. 1 din Legea nr. 17/1990;

zona economică exclusivă – zona care se întinde în partea ei exterioară până la o distanta de 200 mile marine de la liniile de bază de la care se măsoară lățimea mării teritoriale, astfel cum este definită în <LLNK 11986 142 30 801 0 21>Decretul nr. 142/1986 privind instituirea zonei economice exclusive a României în Marea Neagră;

pagube produse prin poluare – pierderile/daunele provocate de navă, costurile și alte cheltuieli aferente, definite la lit. a) și b) ale pct. 6 al art. I din CLC, 1992.

Abrevieri utilizate

*ST* – text tradus partial

*T* – text tradus

Art. – articol

cap. – capitolul