PROTECTIA MEDIULUI ÎN REZERVAȚIA BIOSFEREI DELTA DUNĂRII [301511]
UNIVERSITATEA „OVIDIUS” DIN CONSTANȚA
FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE ADMINISTRATIVE
PROGRAMUL DE STUDII UNIVERSITARE DE LICENTA ADMINISTRAȚIE PUBLICA
LUCRARE DE LICENȚA
Coordonator științific:
Prof. Univ. Dr. FLORI BRAȘOVEANU
Absolvent: [anonimizat]
2018
UNIVERSITATEA „OVIDIUS” DIN CONSTANȚA
FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE ADMINISTRATIVE
PROGRAMUL DE STUDII UNIVERSITARE DE LICENTA ADMINISTRAȚIE PUBLICA
LUCRARE DE LICENȚA
cu tema:
„PROTECTIA MEDIULUI ÎN REZERVAȚIA BIOSFEREI DELTA DUNĂRII”
Coordonator științific:
Prof. Univ. Dr. FLORI BRAȘOVEANU
Absolvent: [anonimizat]
2018
CUPRINS
INTRODUCERE
CERCETARE TEORETICA
I. REGIMUL JURIDIC DE PROTECȚIE ȘI CONSERVARE A REZERVAȚIEI BIOSFEREI „DELTA DUNĂRII”
1.1. Prezentare generală a Rezervației Biosferei „Delta Dunării”
1.2. Cadrul legislativ de funcționare al ARBDD
1.3. Atribuțiile Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării
II. CONSERVAREA DELTEI DUNĂRII CA ZONĂ UMEDĂ DE INTERES INTERNAȚIONAL
2.1. Amenajarea turistică a Rezervației Biosferei Delta Dunării
2.1.1. Rezervația Biosferei Delta Dunării localizarea zonei.
Spațiu turistic unicat în Europa.
2.1.2. Resursele turistice naturale
2.1.3. Resursele turistice antropice
2.2. Organizarea și dezvoltarea turismului în
Rezervația Biosferei Delta Dunării
2.2.1. Formele de turism practicate în cadrul Rezervației Biosferei Delta Dunării
2.2.2. Amenajarea Rezervației Biosferei Delta Dunării pentru turism
2.3. Principalele arii turistice acceptate în rezervația biosferei
2.3.1. [anonimizat]
2.3.2. [anonimizat]
2.3.2.1. Zonele cu regim de protecție integrală
2.3.2.2. Zonele tampon
2.3.2.3. Zonele economice
III. ECOTURISMUL. TEORETIZARE A ELEMENTELOR FUNDAMENTALE
3.1. Definirea ecoturismului
3.2. Conceptul de ecoturism
3.3. Principiile ecoturismului
3.4. Criterii de clasificare și valorificare
a parcurilor și rezervațiilor naturale
3.5. Situația ariilor naturale protejate și a monumentelor naturii
CERCETARE PRACTICA
IV. STUDIU DE CAZ
REZERVAȚIA BIOSFEREI DELTEI DUNĂRII ÎN CONTEXTUL STRATEGIEI DE TURISM DURABIL
4.1. Impactul activității turistice asupra ariilor protejate
4.1.1. Infrastructura și dotările turistice în Delta Dunării
4.1.2. Analiza circulației turistice
4.1.3. Consecințele utilizării turistice a ariilor protejate
4.2. Promovarea unor strategii și planuri de dezvoltare durabilă in R.B.D.D
4.2.1. Master Planul Deltei Dunării
4.2.2. Pregătirea Master Planului
4.2.3. Programul Master Planului
4.2.4. Strategia de dezvoltare a turismului
4.2.5. Dezvoltarea ecoturismului în RBDD din punct de vedere al conservării mediului
4.2.6. Propuneri de dezvoltare durabilă a turismului
BIBLIOGRAFIE
INTRODUCERE
Misiunea dezvoltării durabile este de a [anonimizat] a [anonimizat], [anonimizat].
[anonimizat].
Delta Dunării a fost inclusă în rețeaua internațională a rezervațiilor biosferei în cadrul programului ”Omul și Biosfera” [anonimizat]erea și extinderea unor specii de plante și animale pe cale de dispariție sau în pericol. Spre deosebire de alte arii protejate, o Rezervație a Biosferei nu este destinată unei protecții exclusive ci are mai multe scopuri, dintre care menționăm doar câteva: conservarea ecosistemelor și folosirea echilibrată a resurselor naturale regenerabile; păstrarea formelor tradiționale de activitate economică, care nu contribuie la producerea de dezechilibre ecologice; cercetarea și supravegherea continuă a componentelor ecosistemelor protejate; armonizarea intereselor populației autohtone cu obiectivul fundamental al Rezervației Biosferei- conservarea.
Efectele aplicării acestor planuri de reconstrucție ecologică sunt benefice pentru ecosistemul deltaic și se vor concretiza în extinderea habitatelor naturale existente, îmbunătățirea condițiilor ecologice în complexele acvatice naturale, extinderea zonelor de reproducere naturală, de hrănire și odihnă a speciilor de pești și păsări sălbatice.
Proiectele de reconstrucție ecologică din deltă vin în sprijinul dezvoltării durabile a sectorului pescăresc. În acest sens Agenția Națională de Pescuit și Acvacultură a inițiat Planul Operațional pentru Pescuit în concordanță cu reglementările Uniunii Europene și dezvoltarea durabilă.
Pentru o exploatare durabilă a resurselor acvatice este nevoie de reglementări clare și o restructurare în domeniul pescuitului și acvaculturii prin menținerea unui număr constant de pescari și nave de pescuit orientarea spre acvacultură și susținere financiară pentru dezvoltarea acestei ramuri. Pentru a evita exploatarea excesivă a resurselor acvatice este necesară o evaluare a zonelor și a cantităților disponibile și o planificare adecvată. Nici unul din planuri nu va avea succesul scontat, dacă nu se fac eforturi pentru combaterea braconajului în cele două domenii: piscicol și cinegetic.
Fauna acvatică și cinegetică este afectată major, în special când branconajul se face în perioadele de prohibiție și cu ajutorul unor unelte de pescuit neadecvate, dar performante sau, respectiv se vânează cu capcane neselective.
În situația actuală în care Terra parcurge o fază critică a existenței sale, deltele sunt caracterizate printr-o vulnerabilitate accentuată în raport cu orice intervenție antropică pe plan local și în cazul bazinului de recepție. În același timp modificările globale ale mediului accentuează această vulnerabilitate prin frecvența fenomenelor hidro-meteorologice extreme și prin tendința globală de ridicare a nivelului Oceanului Planetar.
Aceste fenomene sunt evidențiate și în lungul Dunării care, în ultimul deceniu a înregistrat două recorduri nedorite privind cele mai scăzute și cele mai ridicate niveluri din perioada în care se fac înregistrări sistematice. Inundațiile recente succesive a numeroase localități, căi de comunicație și drumuri dovedesc necesitatea unor studii aprofundate, interdisciplinare asupra fluviului și asupra câmpiei sale terminale, concepute ca un sistem unic cu o dinamică specifică.
Mai mult, în cadrul activității de turism, conducătorii recurg la instrumente și metode de management ecologic în desfășurarea activității. Turismul durabil care apare, în calitate de concept, încă din anul 1991 – ca urmare a eforturilor conjugate ale Uniunii Internaționale de Conservare a Naturii (UICN), Federației Mondiale pentru Ocrotirea Naturii (WNF) și Federației Europene a Parcurilor Naționale și Naturale – este considerat, de o bună parte dintre practicieni, drept o formă ce poate asigura valorificarea adecvată a resurselor turistice și dezvoltarea unor zone turistice, concomitent cu păstrarea integrității ecologice a acestora.
Ecoturismul reprezintă o experiență a călătoriei care pune în lumină natura și care contribuie la conservarea ecosistemelor, respectând integritatea comunităților – gazde; mai mult activitățile ecoturistice sunt forme ale turismului durabil.
Prin acest studiu se dorește conștientizarea în acest sens a beneficiilor cooperării dintre turism și ecologie:
diversificarea economică, în special în regiunile rurale, periferice și neindustrializate;
stabilitate economică pe termen lung;
tendință de creștere a cheltuielilor turistice și a sejurului ecoturiștilor;
creșterea cererii pentru bunuri și servicii, ce va atrage beneficii pentru economiile locale;
dezvoltarea infrastructurii;
o sporire a încasărilor valutare.
Acesta în special în zonele turistice care au statut de rezervații și parcuri naționale,în care se pune problema dezvoltării unui turism controlat și dirijat. Activitățile turistice într-o arie naturală protejată trebuie să fie în concordanță cu capacitatea de încărcare ecologică și cu particularitățile ecosistemelor existente. Amenajarea și valorificarea turistică adecvată și prudentă, ca și gestionarea eficace trebuie să devină punctul forte pentru păstrarea integrității ecologice a unor astfel de resurse.
Pornind de la aceste situații, am considerat necesar ca să desfășurăm o analiză a resurselor turistice și antropice, subliniind asfel potențialul turistic al RBDD și suportul legal de desfășurare a formelor de turism.
Ultimul capitol al acestei lucrări tratează RBDD în contextul strategiei de turism durabil, specificând impactul activitătilor turistice asupra ariilor protejate, infrastructura și dotările turistice, analiza și consecințele fluxului turistic în RBDD.
CERCETARE TEORETICA
I. REGIMUL JURIDIC DE PROTECȚIE ȘI CONSERVARE A REZERVAȚIEI BIOSFEREI „DELTA DUNĂRII”
1.1. Prezentare generală a Rezervației Biosferei „Delta Dunării”
Rezervația Biosferei "Delta Dunării" se întinde pe o suprafață de 580 000 ha și cuprinde câteva unități fizico-geografice deosebite atât din punct de vedere morfologic cât și genetic: Delta Dunării, Complexul Lagunar Razim – Sinoe, Dunărea maritimă până la Cotul Pisicii, sectorul Isaccea – Tulcea cu zona inundabilă, sărăturile Murighiol – Plopu și Litoralul Mării Negre de la Brațul Chilia până la Capul Midia, inclusiv marea teritorială până la izobata de 20 m. Limita vestică continentală a Rezervației este reprezentată de contactul Podișului Dobrogean cu zonele umede și palustre.
Din punct de vedere al organizării administrativ-teritoriale Rezervația este extinsă pe teritoriile a 3 județe: Tulcea(87,73%), Constanța(12,23%) și Galați(0,14%). Patrimoniul natural al Rezervației, domeniu public de interes național, este constituit din suprafețele terestre și acvatice din perimetrul Rezervației împreună cu resursele naturale pe care le generează.
Excepție fac:
terenurile din perimetrul Rezervației care, potrivit legii, sunt proprietate privată a persoanelor fizice;
terenurile din perimetrul Rezervației care, potrivit legii, sunt proprietate publică sau privată a unităților administrativ-teritoriale;
terenurile din perimetrul Rezervației, ocupate de amenajările agricole și piscicole, care, potrivit legii, constituie domeniu public de interes județean și care sunt în administrarea Consiliului Județean Tulcea.
Fig.nr.1 Rezervația Biosferei “Delta Dunării” – coordonate geografice, zonare
În categoria zone cu regim de protecție integrală au fost delimitate un număr de 18 zone naturale, a căror suprafață totală este de circa 50.600 hectare(8,7% din suprafața totală a rezervației). Aceste zone sunt reprezentative pentru ecosistemele biomului deltaic prin structură și stare a evoluției, și vor constitui în principal, obiect de studiu pentru dezvoltarea cunoașterii asupra stării și tendințelor de evoluție a fenomenelor deltaice și pentru elaborarea soluțiilor de conservare protecție și reconstrucție ecologică.
Zonele tampon au o suprafață totală de circa 223.000 ha (38,4%) și cuprind ecosisteme naturale, terestre și acvatice, stabilite în jurul zonelor cu regim de protecție integrală pentru a asigura, prin regimul diferențiat de utilizare, reducerea impactului antropic în special asupra zonelor cu regim de protecție integrală.
Zonele economice (de dezvoltare durabilă) au o suprafață de circa 306.100 hectare (52,9%) și cuprind atât ecosisteme naturale în care se desfășoară activități economice tradiționale cât și ecosisteme modificate antropic destinate unor activități economice intensive. În această categorie sunt incluse și suprafețele degradate de impactul antropic, destinate reconstrucției ecologice circa 11.425 hectare(2%).
Din suprafața totală a rezervației, circa 5800,0 km2, circa 8,7%(506,0 km2) este reprezentată de zonele cu protecție integrală(18 zone), circa 38,5%(2233,0 km2) este reprezentată de zone tampon, restul suprafeței de circa 52,8%(3061,0 km2) fiind reprezentată de zone economice.
Starea biodiversității în Rezervația Biosferei Delta Dunării
Diversitatea de ecosisteme acvatice, palustre, terestre, fluviale, fluvio-marine și costiere a creat posibilitatea populării regiunii cu o diversitate mare de ecotipuri ale speciilor migrate din refugiile postglaciale cuaternare, comparativ cu alte regiuni ale țării, mai ales cele montane, care au păstrat multe relicte preglaciale.
Lopătari Egrete
1.2. Cadrul legislativ de funcționare al ARBDD
Delta Dunării este cea mai mare și mai puțin afectată zonă umedă a Europei constituind o regiune de importanță internațională. Ea este în același timp deosebit de fragilă, mediul deltaic fiind supus, în ultimele decenii, unor degradări grave ca urmare a exploatării neraționale a resurselor deltei, operațiunilor de regularizare, și poluării sub diferite forme.
Într-o asemenea situație, în ultimii ani s-au adoptat o serie de măsuri, inclusiv legislative, vizând oprirea proceselor de degradare a patrimoniului natural al deltei și reconstrucția sa ecologică. Rezultatul principal îl reprezintă instituirea Administrației Rezervației Biosferei Delta Dunării, cu un statut juridic complex, menit sa asigure gestionarea corespunzătoare și dezvoltarea durabilă a resurselor naturale ale zonei.
Prin Decretul 103 din 7 februarie 1990 au fost sistate lucrările de aplicare a programului de amenajare și exploatare integrală a Deltei Dunării și a fost abrogat decretul 92/1983, precum și orice activitate care ar afecta mediul deltaic.
Prin Decretul nr.187 din 1990, România a aderat la Convenția privind patrimoniul mondial, cultural și natural, iar Delta Dunării a fost inscrisă pe lista patrimoniului natural mondial în decembrie 1991, fiind declarată Rezervație a Biosferei.
Prin Hotărârea Guvernului nr. 983 din 1990 s-a infiintat Administrația Rezervației Delta Dunării, instituție cu personalitate juridică în subordinea Ministerului Mediului.
Un pas important în stabilirea noului regim de protecție și conservare a mediului deltaic l-a constituit aderarea României, prin Legea 5/1991, la Convenția asupra zonelor umede de importanță internațională, în special ca habitat al păsărilor acvatice (Conventia RAMSAR) și înscrierea Deltei Dunării, în luna mai 1991, pe lista aferentă acestei Convenții.
Toate aceste reglementări au stabilit un ansamblu de reguli internaționale și naționale, aplicabile Deltei Dunării.
Caracteristicile legislative prezentate mai sus au constituit argumente pentru apariția Legii 82/1993 privind constituirea Rezervației Biosferei Delta Dunării.
Acest act legislativ cuprinde trei mari categorii de dispozitii:
referitoare la regimul general și special de protecție;
cu caracter instituțional și de autorizare;
sancțiuni.
Preluâd elemente din convențiile Ramsar și UNESCO, legea definește rezervația biosferei ca zona geografică cu suprafețele de uscat și de ape, inclusiv terenuri aflate permanent sub ape, în care există elemente și formațiuni fizico-geografice, specii de plante și animale care îi conferă o importanță biogeografică, ecologică și estetică deosebită, cu valoare de patrimoniu natural național și universal, fiind supusă unui regim special de administrare în scopul protecției și conservării acesteia, prin dezvoltarea așezărilor umane și organizarea activităților economice în corelare cu capacitatea de suport a mediului deltaic și a resurselor sale naturale (art 2).
Legea prevede inființarea Administrației Rezervației Biosferei Delta Dunării, care are ca activitate protecția factorilor de mediu, a florei și faunei, a cadrului natural și a resurselor naturale regenerabile.
Administrația Rezervației are funcția de Administrator al domeniului public de interes național, și autoritate de mediu pe întreg teritoriul Rezervației Biosferei Delta Dunării.
Pentru realizarea atribuțiilor sale, Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării uzează de legi importante care privesc alte activități care se desfașoară pe teritoriul Rezervației. Se utilizează legea privind protecția apelor, a pescuitului și acvaculturii, a vânătorii și vânatului, a pădurilor, și alte legi care vin în sprijinul protecției Rezervației Biosferei Delta Dunării.
Datorită calității de obiectiv al patrimoniului natural mondial și zonă umedă de importanță internațională a deltei, regimul juridic general al acesteia este completat prin prevederile documentelor internaționale în materie, ratificate de România. Totodată, sunt aplicabile o serie de reglementări cum sunt cele referitoare la circulația ambarcațiunilor pe căile navigabile interioare, circulația navelor pe Dunăre și zona maritimă, cele referitoare la urbanism etc. Vor fi elaborate norme tehnice privind desfășurarea activităților economiico-productive, de turism și agrement pe teritoriul rezervației, în vederea prevenirii poluării și perturbării echilibrului ecologic.
În aplicarea legii și potrivit prevederilor sale, Statutul Rezervației Biosferei „Delta Dunării” va completa acest regim, prin precizarea modului de organizare și funcționare a Administrației Rezervației, stabilirea măsurilor de gestionare, protecție și conservare a fiecărei zone funcționale, a procedurilor de autorizare a activităților și acordare a compensațiilor, realizarea controlului și pazei etc.
Odată adoptat și intrat în vigoare, regimul juridic de protecție și conservare a Rezervației Biosferei „Delta Dunării” va trebui perfecționat continuu, în raport și cu rezultatele aplicării sale practice.
1.3. Atribuțiile Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării
Administrația Rezervației este condusă de Consiliul științific în subordinea căruia se află Colegiul executiv ca organ de aplicare a hotărârilor Consiliului științific. Președintele Consiliului științific și al Colegiului executiv este guvernatorul Administrației Rezervației, numit de Guvern la propunerea Ministerului Apelor și Protecției Mediului, cu avizul prefectului județului Tulcea.
Controlul aplicării prevederilor acordului și autorizațiilor de mediu, al modului de valorificare a resurselor, de prestare a serviciilor și de exercitare a unor drepturi acordate populației locale se realizează de Corpul de inspecție și pază – Comisariatul Gărzii de Mediu și de alte persoane din cadrul serviciilor de specialitate, împuternicite de conducerea Administrației Rezervației.
În anul 2005 a fost conceput și elaborat în sensul planificării schimbărilor la nivel local și regional pentru creșterea nivelului de trai și îmbunătățirea sistemului de exploatare a resurselor într-un mod durabil, prin alegerea celor mai viabile soluții, Master Plan-ul pentru Delta Dunării.
Master Plan-ul pentru Delta Dunării a luat în considerare relațiile dintre diferitele sectoare de activitate și le-a coroborat cu aspectele esențiale ale dezvoltării regionale și naționale din punct de vedere economic și social. Principalii factori care influențează dezvoltarea socio-economică sunt de o mare diversitate stabilind astfel relații intersectoriale dinamice care necesită planificarea intervențiilor (planuri, proiecte).
Principalele componente ale Master Plan-ului :
îmbunătățirea sistemului de monitoring pentru ecosistemele Deltei Dunării utilizând facilitățile moderne de supraveghere satelitară;
îmbunătățirea infrastructurii utilităților publice, transport și comunicații în vederea reducerii poluării, izolării comunităților umane pentru creșterea nivelului standardului de viață în localitățile din Delta Dunării;
sprijinirea dezvoltării de activități economice tradiționale alternative în vederea reducerii presiunii asupra resursei piscicole;
sprijinirea conservării tradițiilor locale în utilizarea resurselor naturale și a tradițiilor locale în construcția de locuințe (peisajul sătesc), promovarea utilizării energiilor neconvenționale (mori de vânt, celule solare, navigația cu propulsie electrică etc.);
refacerea funcțiilor ecosistemelor naturale și a habitatelor naturale ale speciilor periclitate din Delta Dunării și determinarea respectiv caracterizarea efectelor semnificative potențiale pentru fiecare componentă majoră, acolo unde acestea crează un impact, fie negativ, fie pozitiv.
II. CONSERVAREA DELTEI DUNĂRII CA ZONĂ UMEDĂ DE INTERES INTERNAȚIONAL
2.1. Amenajarea turistică a Rezervației Biosferei Delta Dunării
Fig.nr.3 Locație europeană
Sursa: www.ddbra.ro
2.1.1. Rezervația Biosferei Delta Dunării localizarea zonei.
Spațiu turistic unicat în Europa.
Prima coordonată geografică a Deltei Dunării este situarea în emisfera nordică, la intersecția paralelei de 45° lat. N (deci la jumătatea distanței dintre Ecuator și Polul Nord) cu meridianul de 29° long. E, aproximativ între delta propriu-zisă și Complexul lagunar Razim-Sinoie, pe Dealurile Tulcei (figura nr.4).
Fig.nr.4 Delta Dunării și complexul lagunar Razim-Simoie (limite)
În aceste condiții, suprafața golfului Dunării excluzând și Complexul lagunar Razim-Sinoie, din sud, este de 4.455 km2. Dar oare această suprafață poate fi atribuită Deltei Dunării într-un sens mai larg, de regiune umedă (wetland), se poate include la acest golf deltaic, așa cum se face și cu unitatea Dranov, situată între brațul Sfântu Gheorghe și lacul Razim. În sens restrâns, Delta Dunării se poate limita la teritoriul dintre brațele extreme (Chilia și Sfântu Gheorghe), de la prima bifurcare (Ceatalul Chiliei) și până la țărmul Mării Negre, inclusiv delta secundară a Chiliei și insula Sacalin, ultima fiind deja alipită de deltă în jumătatea nordică.
Pe baza acestor considerente, din suprafața golfului Dunării, Delta Dunării propriu-zisă (între brațele Chilia și Sfântu Gheorghe) are suprafața de 2.940 km2, din care, pe teritoriul României, suprafața deltei este de 2.540 km2. Dacă la această cifră se mai adaugă lunca de pe partea dreaptă a brațului Sfântu Gheorghe și unitatea Dranov (970 km2), suprafața Deltei Dunării este de 3.510 km2 (84%).
2.1.2. Resursele turistice naturale
Relieful se remarcă prin dunele de nisip de pe grindurile Letea și Caraorman asociate, de regulă, cu o vegetație și faună specifice acestor forme de relief, care, sporește complexitatea și valoarea estetică și științifică. Fâșia litorală – plajele (forme de relief de acumulare aflate într-o continuă modificare), cele de la Sulina, Sfantu Gheorghe, Gura Portiței, constituie resurse turistice naturale, valorificate direct prin practicarea activității de turism balnear, suportul fizic în cura heliomarină.
Lacul Sinoe văzut de Canalul Șontea 1 Canalul de centură Delta Superioară
la Cetatea Enisala Sulina – Sfântu Gheorghe – Somova-Parcheș
Sursa: www.ddbra.ro
Apele sărate ale Mării Negre și ale unor lacuri (Numași, Tuzia) sunt factori naturali de cură prin aerosolii emiși ce pot fi inhalați în proximitatea lor, ceea ce generează forma de turism balnear.
Nufăr galben Nufăr alb Papură Stuf
Nuphar lutea Nymphaea alba
Sursa: www.ddbra.ro
Fraxinus excelsior Aalix babylonica Stejar secular la Letea Iasca –
"salcie plângătoare" Ganoderma applanatum
Sursa: www.ddbra.ro
Fauna deltei este alcătuită dintr-o mare varietate de specii acvatice și terestre, sedentare sau migratoare; se remarcă în mod deosebit aspectul avifaunistic (variat, cu un număr de 320 specii de păsări), deoarece Delta Dunării reprezintă habitatul unor specii periclitate și protejate. O serie de elemente faunistice sunt resurse turistice naturale pentru practicarea anumitor forme de turism; ihtiofaunagenerează turism de pescuit sportiv (speciile care se pescuiesc sunt: caras, plătică, babușcă, scrumbie de Dunăre în apele dulci, șprot în apele costiere marine). De asemenea, toate speciile de faună aparținând tuturor categoriilor taxonomice prezintă interes pentru turismul științific.
Colonie de pelicani Barza albă Cuib de lișită Codobatura albă
Pelecanus onocrotalus Coconia Coconia Fulica atra cuib Motacilla alba
Brotăcel – Hyla Arborea Cai semisălbatici Gușter – Lacerta viridis Porci semisălbatici
Sursa: www.ddbra.ro
Relieful, clima, hidrografia, vegetația și fauna sunt componente fizico-geografice ale peisajului natural, determinante pentru practicarea anumitor forme de turism balnear, de agrement, de odihnă, sportiv (sporturi nautice), sunt generatoare de turism științific-specializat (pentru biologi, botaniști, ornitologi, ihtiologi)
Cherhanaua Roșu La pescuit de scrumbie Colibă pescărească Construcția unui vintir
Sursa: www.ddbra.ro
2.1.3. Resursele turistice antropice
În Rezervația Biosferei Delta Dunării, cu deosebire în zona limitrofă/continentală, se găsesc numeroase vestigii, monumente, muzee, care atestă etapele de locuire din Antichitate și până în prezent. De asemenea, populația din delta propriu-zisă este deținătoarea unor tradiții – case, costume, obiceiuri cu valoare deosebită.
Fig.nr.5 Puncte de interes turistic
Sursa: Institutul de Cercetări Eco-muzeale Tulcea
Monumentele istorice, de arhitectură și de artă generează funcția de interes cultural-istoric a localității pe teritoriul căreia sunt situate (la fel și în cazul muzeelor și caselor memoriale). Astfel de monumente sunt la Malcoci, Sulina, Tulcea – bisericile reprezentând cultul romano-catolic. În localitatea Malcoci turiștii pot vizita biserica romano-catolică construită în stil gotic, cu un turn de 33 m înălțime, înălțată între 1873 și 1851, la Sulina, biserica datează din perioada în care aici a luat ființă Comisia Europeană a Dunării, construcție impunătoare, cu picturi interioare valoroase din punct de vedere artistic și spiritual, vitralii, o clopotniță cu trei clopote de bronz.
Dintre lăcașurile de cult ortodox se remarcă Biserica „Sfântul Nicolae" din Chilia -monument arhitectural, construită la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX și refăcută după bombardamentele din 1941, având caracteristică principală amestecul de stiluri arhitecturale: slav, gotic, românesc și mănăstirea Saun lângă aria de proiecție integrală Lacul Rotund. Un alt edificiu de valoare arhitecturală este clădirea Primăriei din Isaccea, specific dobrogeană, locașuri de cult musulman cu valoare de monumente de artă; gearnia din centrul orașului Isaccea construită în secolul XVII, geamia din Babadag construită în timpul sultanului Murad I (1359-1389).
Casă din Periprava Cetatea Heracleea Ruinele Cetății Histria, Farul vechi din Sulina
(Enisala) pe malul lacului Sinoe
Sursa: www.ddbra.ro
Muzee și case memoriale aflate la dispoziția vizitatorilor sunt situate în localități limitrofe rezervației în Tulcea – Muzeul Delta Dunării cu cele 4 secții: științe ale naturii, etnografie, artă și arheologie; în Babadag – Expozitia de Artă Orientală care adăpostește o valoroasă colecție cuprinzând costume, țesături și broderii, ceramică. Muzeul Gospodăria Țărânească de la Enisala, amplasat în centrul satului Enisala, reprezintă prototipul gospodăriei țărănești dobrogene de la începutul secolului al XX-lea; aici se pot vedea obiecte care constituiau inventarul unei gospodării de agricultori, începând cu locuința și terminând cu ultimul obiect pe care îl utiliza țăranul în munca sa, obiecte de artă populară pentru ornamentarea încăperilor (scoarțe de lâna, cuverturi, ștergare din borangic). În deltă, la Sulina, se distinge ca punct muzeal, casa în care a locuit scriitorul Eugen Botez (pseudonimul Jean Bart), autorul romanului Europolis.
Mărturii ale culturii populare (elemente de etnografie și folclor). Se remarcă arhitectura gospodăriilor tradiționale ale lipovenilor: case cu acoperișul de stuf în două ape, prispa îngustă pe două laturi, timpanul ornamentat cu motive florale, zoomorfe și geometrice, pot fi vizitate în satele Mila 23, Sfistofca, Periprava, Chilia Veche, în deltă, sau la Jurilovca, Sarichioi lângă lacul Razim. Alte elemente specifice gospodăriilor lipovenești sunt lejanca și bania.
Creația artistică populară (port popular, folclor literar, muzical și coregrafic), manifestări populare tradiționale (sărbătoarea pescarului) și alte manifestări și forme de cultură populară au dispărut aproape în totalitate din cauze sociale complexe. Totuși, turiștii pot asista sau participa la evoluția unor formații de dansuri și grupuri vocale la Sulina (românești și lipovenești), Sfântu Gheorghe și Crișan (ucrainene), iar în zona limitrofă la Murighiol, Dunavățu de jos (ucrainene), Jurilovca și Sarichioi (lipovenești), Instituțiile de știință, cultură și artă sunt amplasate aproape în exclusivitate la limita vestică a RBDD – Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Delta Dunării, Institutul de Cercetări Eco-Muzeale, Casa de Cultură, Casa Corpului Didactic, Casa Cărții – unde au loc manifestări cultural-artistice.
Străduță din Mila 23 Biserica Mila 23 Interior tradițional Ronton traforat cu
motivul "căluții"
Sursa: www.ddbra.ro
Satele turistice. Satele din RBDD pot să se constituie ca un produs turistic inedit, care să satisfacă o gamă variată de motivații în activitatea de turism rural; astfel sunt: Crișan, Mila 23, Sfântu Gheorghe. După tipurile de potențial turistic pe care îl dețin, satele din Delta Dunării se pot clasifica în:
Sate peisagistice profilate pe anumite funcții turistice: balneare, ca Sfântu Gheorghe, pescărești (toate satele din deltă, cu deosebire Mila 23).
Sate de interes cultural-istoric (cu monumente, muzee, vestigii, amplasate îndeosebi la limita vestică cu podișul dobrogean): Nufăru, Enisala, Mahmudia, Malcoci, Histria. Vârsta localității Nufăru se pierde în negura vremurilor; se consideră că s-a ridicat pe vatra unei cetăți romane, Prislava. La Nufăru, săpăturile arheologice au scos la iveală un strat gros de cenușă, ce presupune că vechea localitate a fost distrusă de un incendiu. În anul 1854, o parte din piatra de fundament a vechii cetăți a fost vândută de localnici la Galați. La poalele dealurilor Beștepe, localitatea Mahmudia reprezintă una dintre așezările importante sub aspect arheologic, deci de interes cultural-istoric. Cercetările arheologice au scos la iveală urme ale unei așezări geto-dacice. Localitatea a fost construită pe ruinele cetății civile și militare romano-bizantine Salsovia, ale cărei urme (șanțuri, ziduri, apeducte) se mai văd și astăzi în apropiere. Cetatea era situată la capătul drumului militar roman care o unea cu cetatea Aegyssus. La Salsovia s-a refugiat în anul 322 Vaierius Licinius Licimus, fost împărat al Imperiului Roman de Răsărit, în urma disputelor avute cu cumnatul său, Constantin cel Mare, cu care fusese asociat la domnie. Salsovia a fost distrusă de goți în secolul al IV-lea. Ulterior a fost refăcută, ea dăinuind ca atare până în secolul al IX-lea. Pe teritoriul localității Enisala turiștii pot vizita cetatea construită de genovezii stabiliți la gurile Dunării în scopuri comerciale, în ultima perioadă de stăpânire bizantină (secolele XII-XIV).
Urmele celei mai vechi colonii grecești de pe țărmul de vest al Pontului Euxin și vestigiile celui mai vechi oraș de pe teritoriul României (fondat în a doua jumătate a secolului VII I.Hr) dau valoare cultural-istorică localității Histria.
Sate de interes etno-folcloric (de creație artistică și artizanală): Jurilovca, unde un interes deosebit îl prezintă casele rușilor-lipoveni, construite după o anumită tradiție: pe dinafară sunt căptușite cu scânduri, iar interioarele prezintă adesea picturi originale în ulei, în special plafoanele, în curte un cuptor de pâine, iar în spatele casei nelipsita bania – originala baie de abur.
Forma de organizare a așezărilor din deltă, impusă de condițiile naturale, sistemul de construcție a locuințelor, ridicate de regulă din pământ (în paiantă, ciamur sau chirpici) și acoperite cu stuf, ca și ornamentica lor, ne demonstrează că aici se află o zonă etnografică deosebită. Casele sunt construite pe terenul cel mai ridicat, pentru a fi ferite de inundații (în multe cazuri chiar pe platforme făcute de om) și au frontoane laterale ornamentate cu figuri zoomorfe din scândură traforată. Împrejmuirile caselor, în majoritate din stuf, pe care oamenii îl împletesc la capătul superior, creează un aspect ornamental ce atestă gustul pentru frumos al localnicilor (gardurile din stuf se fac fie ca urmare a lipsei de alternative, fie datorită dorinței localnicilor de a păstra stilul tradițional; în unele cazuri se pot înfrumuseța estetic prin împletituri, dar acest lucru se practică din ce în ce mai rar, datorită lipsei de meșteșugari în domeniu).
Casă tradițională la Letea Cherhana Casă de pescar
Sursa: www.ddbra.ro
Partizani este un sat cu aproape 200 de case, care păstrează aspectul etnografic al caselor deltei: construcții ridicate din pământ, acoperite cu stuf și cu frontoane laterale, ornamentate cu figuri zoomorfe din scândură traforată – în locuințele oamenilor din comuna Crișan pot fi văzute scoarțele executate de localnici, care împodobesc pereții caselor. Mila 23 este un sat tipic de pescari, așezat la 12 km de comuna Crișan.
De interes etno-folcloric sunt și așezările pescărești de pe malul drept al brațului Sfântu Gheorghe: Nufâru, Beștepe (stilul arhitectural al caselor), Mahmudia, Murighiol.
Alături de satele turistice, orașul Sulina (cu o istorie milenară) și împrejurimile lui dispun de un potențial turistic natural remarcabil, insuficient valorificat (plaja marină, apropierea lacurilor Roșu, Roșuleț, Puiu, Lumina) și de un potențial turistic antropic, dintre care se remarcă cele patru faruri: primul înălțat în anul 1802 de către armatele rusești, reconstruit în 1842 (pe malul stâng al canalului): al doilea, farul fostei CED, construit în anul 1870, al treilea și al patrulea construite recent, în aval, pe malul drept al canalului Sulina, ultimul a intrat în funcțiune în anul 1982 și are o înălțime de 49 m.
Construcția acestui far (fig.6) a fost stabilită după înființarea Comisiei Europene a Dunării, prin "Actul public privind navigația la Dunăre", emis la 2 noiembrie 1865 la Galați. Planurile și construcția acestui obiectiv, au fost realizate de către inginerii englezi Ch. Hartley și M. Engelhardt care au participat, de asemenea și la realizarea planurilor de construire a canalului navigabil precum și cele de intreținere permanentă a brațului Sulina. Construcția farului este realizată în două etape și finalizată în anul 1870, fiind proprietatea Comisiei Europene a Dunării. Între anii 1856 și 1921, sediul Comisiei este la Sulina – Palatul C.E.D. din str. I, nr. 202, după care se mută la Orșova. După desființarea Comisiei, Ansamblul Farului din Sulina este transferat Administrației Fluviale a Dunării de Jos din Galați, ulterior intrând în patrimoniul Muzeului Delta Dunării din Tulcea. De aici, este preluat în 1991 de către Ministerul Culturii. Astăzi, monumentul istoric se află în administrarea Oficiului Național Pentru Protejarea Patrimoniului.
2.2. Organizarea și dezvoltarea turismului în
Rezervația Biosferei Delta Dunării
2.2.1. Formele de turism practicate în cadrul Rezervației Biosferei Delta Dunării
Tipurile de turism practicate în RBDD sunt: turism balneo-climatic (practicat îndeosebi pe litoralul deltaic), turism științific (cercetare, informare), sportiv (vânătoare și pescuit), de agrement, educativ pentru tineret.
Caracteristicile geografice și, îndeosebi, clima, hidrografia, relieful creează condiții pentru practicarea turismului balneo-climatic pe litoral, de la Sulina până la Capul Midia (și îndeosebi pe plajele de la Sulina, Sfântu Gheorghe, Gura Portiței), cât și în deltă și în sud-vestul RBDD (lacurile Histria, Nuntași, Tuzla), componentele acestei forme de turism balnear sunt: baia de aer, baia de soare (helioterapie), cura de aerosoli naturali, baia de nisip, baia de mare (talasoterapie).
Declararea Deltei Dunării ca rezervație a biosferei prin caracteristicile peisagistice, a speciilor de plante și animale care îi conferă o importanță biogeografică, ecologică și estetică deosebită, cu valoare de patrimoniu natural național și universal a dus la intensificarea turismului ștințific, cu deosebire după anul 1993.
În sprijinul celor ce practică turismul științific și a celorlalte categorii de turiști, funcționează Centrul de Informare și Documentare Ecologică la Crișan, Sulina și Tulcea și Complexul de Educație Ecologică de la Uzlina.
Pescuitul sportiv este o formă de turism deosebit de atractivă pentru turiștii români și străini, generată de bogăția piscicolă a deltei, în perioadele și arealele stabilite de instituțiile abilitate.
Stabilirea locurilor și a condițiilor de desfășurare a activităților de pescuit sportiv ca și emiterea autorizațiilor privind desfășurarea activităților de turism de către persoane fizice sau juridice pe teritoriul RBDD, intră în atribuțiile a ARBDD.
Activitățile turistice, în raport cu tipurile de turism menționate, se desfășoară în RBDD în mod organizat (în grup) și neorganizat (individual). Turismul organizat se desfășoară prin societățile de turism răspândite în RBDD la Tulcea, Murighiol, Uzlina, Roșu, Crișan, Mahmudia și Sfântul Gheorghe. La acestea se mai adaugă hoteluri plutitoare.
De regulă, turismul organizat se desfășoară cca 95% cu turiști stăini și cca 50% cu turiști români. Dacă turismul organizat se practică prin societățile abilitate și pe traseele stabilite anual, turismul neorganizat, individual se practică, totuși, cu autorizație și în locurile anume stabilite de ARBDD.
După perioada din an se practică în funcție de resursa turistică, turism sezonier, în perioada caldă a anului (mai-octombrie), pentru recreere, educație de mediu, cură helio-marină, pescuit, iar în sezonul rece, pentru petrecerea sărbătorilor de iarnă și a sfârșitului de an, turism permanent pentru găzduire conferințe, workshop-uri, agrement.
După durată, turismul se practică, de regulă, 3-5 zile pentru pescuit, monitoring și cercetare științifică (workshop-uri, simpozioane), 10-15 zile pentru odihnă (recreere, cură heliomarină).
După mijloacele de transport folosite, date fiind condițiile fizico-geografice, se practică, aproape în exclusivitate, turism naval, care prezintă avantajul că oferă turiștilor posibilitatea de a cunoaște valoarea peisagistică a deltei. Turismul nautic cere turiștilor o mai bună pregătire sportivă pentru parcurgerea deltei cu ambarcațiuni mici.
După mobilitate, se practică: turism sedentar rural – la Sfăntu Gheorghe, Uzlina, Maliuc, Crișan, Jurilovca, Chilia Veche și în alte localități, sau sedentar în afara localităților, în locurile de campare în corturi; turism itinerant pe traseele stabilite, pe apă cu ambarcațiuni de tip hoteluri plutitoare, nave fluviale, șalupe, bărci.
Tipurile de turism menționate se practică, cu precădere, în zonele economice, unde se găsesc și amenajările și dotările corespunzătoare, sunt interzise în ariile strict protejate (exceptând monitoringul și cercetarea științifică) și reduse mult în zonele tampon.
Fig.nr.6 Trasee Turistice în Delta Dunării
Sursa: www.ddbra.ro
2.2.2. Amenajarea Rezervației Biosferei Delta Dunării pentru turism
Pe teritoriul rezervației au fost conturate 9 zone turistice, fiecare cu un anumit grad de importanță calculat după: accesibilitate, resursele turistice, baza tehnico-materială, cadrul natural nedegradat și posibilitățile de amenajare a infrastructurii și poziția ariilor de protecție integrală cu zonele tampon corespunzătoare. Zonele cu cel mai mare potențial turistic sunt: Matița – Trei Iezere – Bogdaproste; Canat Mila 35 – sat Mila 23; Gorgova – Uzlina; Roșu – Puiu și zona Sulina -Sfântu Gheorghe. Presiunea turistică maximă se manifestă de-a lungul canalului Sulina, în zona turistică Mila 35-Mila 23, pe unde se dirijează cca 75% din fluxul turistic (cu maxime la Tulcea și Crișan.
În cadrul celor 9 zone turistice pe teritoriul RBDD se aprobă anual, de către Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării, traseele turistice. De regulă, sunt 7 trasee de bază (1,2,3,4,5,6,7) și alte 12 trasee secundare (8-19). Gradul de dotare și dezvoltare turistică la nivelul RBDD, este dat de baza tehnico-materială a turismului: mijloace de transport, capacități de cazare, alimentație publică, mijloace și dotări destinate să asigure practicarea activităților menționate.
Fig.nr.7 Trasee Turistice în Delta Dunării
Sursa: www.ddbra.ro
O primă condiție în promovarea și asigurarea activității turistice o constituie capacitatea de cazare, alimentația și formele de agrement. În privința capacității de cazare se remarcă o creștere a numărului de unități de cazare, de la 66, în anul 1998, la 144, în anul 2006, cu un total de 4.276 de locuri (inclusiv municipiul Tulcea), în hoteluri, vile, cabane, moteluri, campinguri, tabere pentru elevi, sate de vacanță, bungalow-uri, pensiuni urbane și rurale, nave etc.
În afară de municipiul Tulcea, capul de pod al deltei – unde sunt concentrate cele mai multe hoteluri (Delta, Egreta, Select, Europolis, Rex, Esplanada, Casa Albastră, City etc.) – mai menționăm Murighiol (Complex Pelican cu vile, motel și căsuțe), Hotel Halmiris, pensiunea Morena, pensiunea La Traian. Gura Portiței (vile, sat de vacanță), Uzlina (Complex Cormoran, cu hotel, vile, pensiunea Tamarin), Roșu (vile, bungalow-uri), Crișan (cu mai multe pensiuni, printre care: Cherhana, Delia, Măria, Nufărul, Oprișan, Vital, Hotel Sunrise), Dunavățul de Jos (Hotel Egreta, pensiuni – Casa Verde, Delta), Mila 23 (pensiuni La Vica, Grig), Sfântu Gheorghe (Complexul Green Vilage pentru acțiuni culturale, hotel, pensiuni – Mareea, Cristina), Sulina (hotel, pensiuni – Jean Bart, Coral) și altele la Vulturu, Gorgova, Chilia Veche, Periprava, Matița, Holbina.
Pensiune Chilia Veche Complex Turistic Gura Portiței Pensiune Mila 23
Sursa: www.ddbra.ro
2.3. Principalele arii turistice acceptate în rezervația biosferei
2.3.1. Cadrul legislativ, structura și organizarea
Delta Dunării a fost declarată de către Guvernul României în 1990, rezervație a biosferei, hotărâre confirmată, apoi de Parlamentul României, prin Legea nr. 82/1993. Valoarea universală a rezervației a fost recunoscută prin includerea acesteia în rețeaua internațională a rezervațiilor biosferei (1990), în cadrul Programului “Omul și Biosfera” (MAB), lansat de UNESCO în 1970, deoarece Delta Dunării îndeplinește principalele caracteristici ale unei rezervații a biosferei.
Conform Legii 82/1993, conducerea Rezervației Biosferei Delta Dunării este realizată de Consiliul Științific format din reprezentanți ai ARBDD și ai altor organizații implicate în administrarea rezervației (administrația locală, ministere, societăți economice, specialiști din institute de cercetare, membri ai Academiei Române).
2.3.2. Caracterizarea zonelor cu regim de protecție integrală, de tampon și economice în perimetrul RBDD
2.3.2.1. Zonele cu regim de protecție integrală
Zonele cu protecție integrală (fig.6) cuprind, în principal, formațiuni fizice și biologice sau grupuri de asemenea formațiuni, habitate ale speciilor de animale și vegetale amenințate sau situri naturale cu valoare mare din punct de vedere științific, al conservării sau al frumuseții (tabel.1).
În cadrul RBDD aceste zone sunt în număr de 18, totalizând o suprafață de 506 km2 și au ca scop principal conservarea și protecția păsărilor, ihtiofaunei, pădurilor cu aspect original și a unor eșantioane cu peisaj deltaic deosebit. Aici se pot desfășura cercetări științifice privind biologia, menținerea și conservarea calității mediului, precum și monitorizarea principalilor parametri ce definesc starea de evoluție a acestora.
2.3.2.2. Zonele tampon
Zonele tampon însumează 2233km2 și cuprind suprafețe de teren sau ape care înconjoară zonele cu regim de protecție integrală și în mare, în fața gurilor Dunării și complexului Razim-Sinoe, fiind delimitate 13 astfel de zone .
Matița-Merhei-Letea – 225,6km2
Țontea – 125,0 km2
Caraorman – 138,3 km2
Lumina-Vătafu – 134,6km2
Dranov – 217,6 km2
Sărături-Murighiol – 0,05 km2
Rotundu – 124,0 km2
Popina 26,0 km2
Doloșman – 0,28 km2
Zmeica-Sinoe – 315,1 km2
Potcoava – 29,37 km2
Periteașca-Leahova – 2,1 km2
Zona tampon marină – 1030,0 km2
Zonele tampon prezintă caracteristici biologice apropiate de cele ale ariei pe care o protejează și au funcția de limitare a impactului și presiunii antropice asupra zonelor cu regim de protecție integrală. În zonele tampon este permisă valorificarea resurselor naturale regenerabile în mod tradițional și cu condiții de conservare și protecție a mediului.
2.3.2.3. Zonele economice
Zonele economice totalizează 3061 km2, cuprind suprafața cea mai mare și cea mai diversă amenajată cu terenuri piscicole, agricole, silvice și în alte scopuri, terenurile din regim liber de inundații care nu sunt înglobate în ariile protejate, vetrele localităților și alte folosințe de interes economic din cuprinsul rezervației. În cadrul acestor zone, pe terenurile din domeniul public sau privat, se desfășoară, în condiții de protecție a mediului, activități sociale și economice dintre care: pescuitul și piscicultura, agricultură și creșterea animalelor, turismul etc.
Fig.nr.8 Rezervația Biosferei Delta Dunării
Sursa:Petre Gâștescu – Delta Dunării Rezervație a Biosferei, București, 2008
Tabel.1. Zonele cu regim de protecție intergrală
III. ECOTURISMUL. TEORETIZARE A ELEMENTELOR FUNDAMENTALE
Devine tot mai evident că dezvoltarea turismului în arii naturale sensibile în absența unui management corespunzător poate prezenta o amenințare pentru integritatea ecosistemelor și a comunităților locale. Un număr tot mai mare de vizitatori în zone fragile din punct de vedere ecologic poate duce la o degradare puternică a mediului. În plus, schimbările climatice, instabilitatea economică și condițiile politico-sociale pot face din turism o afacere riscantă, mai ales în zonele puternic dependente de această activitate economică.
Partea bună este că aceeași ascensiune a turismului creează numeroase oportunități atât pentru conservare cât și pentru bunăstarea comunităților locale. Ca răspuns la interesul crescut pentru cunoașterea naturii, dar și la semnalele de alarmă venite din cele mai îndepărtate colțuri ale lumii, s-a conturat treptat o nouă etică a călătoriei numită ecoturism.
3.1. Definirea ecoturismului
Ecoturismul este acea formă de turism în care principala motivație a turistului este aprecierea naturii și a tradițiilor locale legate de mediu și care trebuie să îndeplinească următoarele condiții:
conservarea și protejarea naturii;
folosirea resurselor umane locale;
caracter educativ, respect pentru natură – conștientizarea turiștilor și a comunităților locale;
impactul negativ minim asupra mediului natural și socio-cultural.
Potrivit The International Ecotourism Society – una din cele mai prestigioase organizații care se ocupă de ecoturism – acesta poate fi definit astfel: acea călătorie responsabilă spre o zonă naturală care contribuie atât la conservarea patrimoniului natural cât și la bunăstarea populației locale.
O altă definiție spune că ecoturismul este: vizitarea unei zone relativ neafectate de activitățile umane, cu un impact redus asupra mediului, care are o importantă componentă educațională și care oferă un beneficiu economic direct economiei și populației locale.
În mod normal, ecoturismul este asociat cu turismul de aventură, turismul de natură, turismul rural, turismul în medii sălbatice și cu agroturismul . Este important să reținem însă că nici una din formele menționate mai sus nu este în mod necesar o formă de ecoturism, ci numai atunci când îndeplinește condițiile menționate în definiția ecoturismului.
Ecoturismul a apărut din mișcarea de conservare a biosferei, el dovedindu-se o sursă importantă de venituri pentru ariile naturale care aveau nevoie de protecție. Cercetările întreprinse în Kenya (Africa) în anii ‘70 au arătat că beneficiile economice ale turismului în arii sălbatice au depășit cu mult vânătoarea, activitate care a și fost interzisă în anul 1977. La începutul anilor `80, pădurile tropicale și recifele de corali au devenit subiectul unor nenumărate studii științifice și filme documentare. Acest interes a condus la apariția unor mici afaceri locale axate mai ales pe ghidarea cercetătorilor și reporterilor în zone sălbatice. Treptat, aceste afaceri au devenit prospere în țări ca Ecuador (America de Sud) și Costa Rica (America Centrală), și o adevărată industrie a început să se dezvolte pentru a satisface nevoile unor grupuri mici de turiști, în principal naturaliști și iubitori ai vieții sălbatice. La începutul anilor `80, întreprinzătorii din turismul bazat pe atracții naturale au început să prospere în întreaga lume, odată cu interesul tot mai mare pentru mediu și pentru călătoriile în aer liber. Apariția unor echipamente de călătorie și campare tot mai performante a favorizat acest fenomen. Unele companii și-au dat seama că ar putea avea inițiativa de a conserva mediul prin sponsorizarea unor grupări locale de conservare sau prin colectare de fonduri. Curând, ei au învățat că instruind și angajând localnici pentru a conduce afacerea aveau numai de câștigat și în același timp puteau oferi populației locale beneficii importante. Touroperatorii care vând produse turistice în Insulele Galapagos, Costa Rica (America Centrală), Kenya (Africa) și Nepal (Asia) sunt printre primii care au avut astfel de inițiative și pot fi considerați pionieri ai ecoturismului, deși nu au avut la îndemână un set de principii, așa cum le cunoaștem în prezent.
Pe măsură ce ecoturismul se dezvoltă și câștigă popularitate, apar diferite obstacole care vor trebui surmontate. Problema unei definiții specifice este unul dintre ele. Dificultatea provine din faptul că ecoturismul nu poate fi descris doar prin activitatea desfășurată, așa cum se întâmplă cu alte forme de turism (turism de aventură, turism balnear, turism de afaceri, etc.). Ecoturismul încorporează întotdeauna activități diverse în mijlocul naturii (drumeții, ascensiuni montane, observarea viețuitoarelor în habitatul lor natural, etc.), dar poate include și activități culturale.
Ecoturismul are și o importantă componentă educațională, este o șansă de a învăța respectul pentru natură și pentru cultura locală, iar pentru unii o șansă de auto-reflecție inspirată de frumusețea împrejurimilor. Un alt aspect caracteristic ecoturismului este obținerea beneficiilor pentru comunitatea locală. Aceasta înseamnă angajarea personalului de pe plan local, aprovizionarea cu produse locale, implicarea localnicilor în luarea deciziilor și organizarea activităților turistice.
Una dintre primele definiții ale ecoturismului întâlnite în literatura de specialitate este cea dată în anul 1988, în cadrul Programului din Belize inițiat de Rio Bravo Conservation & Management Area: ecoturismul este o formă de turism cu impact scăzut asupra mediului, bazat pe aprecierea acestuia și unde se depune un efort conștient în vederea reinvestirii unei părți adecvate din venituri pentru conservarea resurselor pe care se bazează. Este o formă de turism durabil și care asigură beneficii populației locale.
Societatea Internațională de Ecoturism (TIES) a elaborat în 1991 o definiție mai succintă: călătoria responsabilă în arii naturale, care conservă mediul și susține bunăstarea populației locale.
În 1996, Uniunea Mondială pentru Conservare, actualmente denumită Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii și Resurselor Naturale (IUCN) formulează propria definiție astfel:
Ecoturismul este călătoria responsabilă față de mediu în zone naturale relativ nealterate, cu scopul aprecierii naturii (și a oricăror atracții culturale trecute și prezente), care promovează conservarea, are un impact negativ scăzut și asigură o implicare socio-economică activă și aducătoare de beneficii pentru populația locală.
Lista definițiilor ar putea continua, pentru că fiecare organizație sau autor a încercat să impună o variantă proprie. Deși anumite detalii variază, majoritatea definițiilor ecoturismului reflectă o formă distinctă de turism, care întrunește patru criterii de bază. Putem reprezenta aceste criterii într-un mod sugestiv prin patru forme geometrice parțial suprapuse, așa cum se observă în figura nr.9.
Fig.nr.9 Criterii de bază ale ecoturismului
Sursa: Kiss Valerica – autor
Dacă un proiect sau produs turistic îndeplinește toate aceste criterii, atunci ne aflăm cu siguranță în fața unui produs ecoturistic autentic, însă acest lucru se întâmplă destul de rar în practică. Multitudinea definițiilor și lipsa unui sistem unitar de acreditare duc la diferite interpretări din partea celor implicați. Desigur, nu putem spune că serviciile turistice care nu includ toate cele patru componente au întotdeauna o calitate scăzută, spunem doar că nu reprezintă o activitate ecoturistică.
3.2. Conceptul de ecoturism
Un alt termen întâlnit adesea este cel de turism alternativ. Problema în acest caz este că termenul se definește prin ceea ce nu este, adică turismul tradițional. Turiștii nu își descriu interesele ca fiind alternative, iar serviciile sau destinațiile pe care le aleg sunt tot cele care îi motivează de obicei: natura, religia, educația, aventura, etc. Intenția și în acest caz nu este de a desemna o nouă formă de turism ci de a sugera un alt fel de comportament, o mentalitate alternativă celei predominante în turismul clasic.
Termenul turism verde este folosit de obicei ca o versiune neacademică a turismului durabil.
Societatea National Geografic a lansat termenul de geoturism, ca fiind: forma de turism care sprijină sau îmbunătățește caracteristicile geofizice ale unui spațiu – mediu, cultura, estetica, patrimoniul și bunăstarea locuitorilor.
3.3. Principiile ecoturismului
Ecoturismul este o componentă a domeniului turismului durabil. În figura nr. 8 se poate observa locul ecoturismului în procesul evoluției spre forme de turism durabil.
Figura nr. 8 demonstrează, de asemenea, faptul că ecoturismul este o versiune durabilă a turismului în arii naturale, incluzând în același timp și elemente ale turismului rural și cultural.
Ecoturismul este prin definiție o formă de turism care respectă principiile dezvoltării durabile. Totuși, este important să menționăm faptul că toate formele de turism și toate activitățile turistice ar trebui să tindă spre o dezvoltare durabilă. Începând cu planificarea și dezvoltarea infrastructurii turistice și terminând cu activitatea de marketing, toate operațiunile turistice trebuie să aibă în vedere criterii durabile din punct de vedere economic, social, cultural și de mediu. Întrucât ecoturismul a fost inițial doar o idee și nu o disciplină, multe organizații l-au promovat fără a-i cunoaște principiile de bază. Eforturi pentru stabilirea unor principii și criterii de acreditare recunoscute pe plan internațional au fost inițiate încă din anul 1990, dar procesul a evoluat foarte încet, dată fiind diversitatea domeniilor, experiențelor, regiunilor implicate. Este recomandat ca fiecare regiune în care se practică ecoturismul să dezvolte propriul sistem de principii, linii directoare și criterii de certificare, bazate pe materialele disponibile pe plan internațional.
Fig.nr.10 Ecoturismul ca formă a turismului durabil
Sursa: Adaptat după Megan Epler Wood, Ecoturism: Principles, Practices and Polices for Sustainability, UNEP, 2002
Pentru a ajuta operatorii din ecoturism să obțină performanțe maxime respectând principiile enunțate, sunt necesare linii directoare specifice. Ele oferă soluții practice pentru atingerea obiectivelor de dezvoltare durabilă, o arie largă de recomandări pe care un turist responsabil, un om de afaceri sau un proprietar de teren le vor putea aplica pentru a selecta un sejur turistic, pentru a construi o cabană sau pentru a organiza un program ecoturistic.
3.4. Criterii de clasificare și valorificare
a parcurilor și rezervațiilor naturale
Organizarea parcurilor naționale și naturale reprezintă nu numai o sarcină socială, o operă importantă pusă în serviciul peisajului și al omului, ci și un important mijloc de valorificare a unor atracții turistice cu caracter de unicat. Sonneman, unul dintre susținătorii creării parcurilor naturale din Germania, spunea despre rolul acestora: Noi vrem să protejăm natura, nu numai pentru ea însăși, dar mai ales pentru oamenii care caută în ea o sursă de bucurie, sănătate și recreere inteligentă.
În anul 1978 IUCN-ul a publicat raportul Categorii, Obiective și Criterii pentru Ariile Protejate, raport elaborat de Comitetul asupra Criteriilor și Nomenclaturii prezidat de Domnul Dr. Kenton Miller. Acest raport a propus următoarele 10 categorii:
Rezervație Științifică/Rezervație Naturală Strictă
Parc Național
Monument Natural
Rezervație de Conservare a Naturii/ Rezervație Naturală Gospodărită
Peisaj Protejat
Rezervație de Resurse
Arie Naturală Biotică/Rezervație Antropologică
Arie Gestionată pentru Utilizări Multiple/Arie cu Resurse Gospodărite
Rezervație a Biosferei
Sit al Patrimoniului Mondial Natural
Rezervațiile naturale sunt arii protejate, care îmbină conservarea, reprezentând ecosistemele majore ale globului și dezvoltarea durabilă, servind ca model de dezvoltare pentru medii particulare. Ele formează o rețea mondială pentru cercetarea și monitorizarea ecologică și reprezintă zone pentru conștientizare, educație și instruire în domeniul mediului.
În mod normal, sunt arii cu o zonare particulară, cu diferite intensități ale managementului și anume:
zona strict protejată – pentru protecția strictă a ecosistemelor naturale;
zona tampon – pentru a tampona efectele asupra zonei strict protejate;
zona de tranziție – pentru dezvoltarea activităților economice într-un mod durabil.
3.5. Situația ariilor naturale protejate și a monumentelor naturii
Suprafața totală a ariilor naturale protejate din România, incluse în Legea nr. 5/2000 privind amenajarea teritoriului național, secțiunea a III-a, zone protejate este de 1.234.710 ha, adică 5,18% din suprafața țării. Situația este prezentată în tabelul nr.2.
Tabel nr.2. Suprafața totală a ariilor naturale protejate în România
Sursă: Legea 5/2000 privind amenajarea teritoriului național
În cadrul Programului de dezvoltare regională susținut de Consiliul Europei, în scopul aplicării Strategiei paneuropene de conservare a diversității biologice și peisagere, România, Republica Moldova și Ucraina, au încheiat în anul 2000 Acordul privind realizarea rezervației transfrontieră Delta Dunării și zona inferioară a râului Prut. În anul 2000, România a inițiat împreună cu Bulgaria, Republica Moldova și Ucraina crearea Coridorului Verde al Dunării, care reprezintă o rețea ecologică de nivel regional în Lunca Dunării.
Ministrul Mediului și Dezvoltării Durabile (MMDD)al României, Attila Korodi, a declarat că Agenția Națională pentru Arii Protejate (ANAP) va fi înființată în primăvara 2009, la Brașov. Noua structură va fi funcționabilă din vară și va administra atât ariile protejate, cât și siturile "Natura 2000".
După ședința de Guvern din data de 04.decembrie 2008, Agenția Domeniilor Statului (ADS) va transfera către Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării (ARBDD) terenuri cu o suprafață totală de 6.166,63 hectare, situate în zona economică, zona tampon și zona cu regim de protecție integrală ale Grindului Chituc. Guvernul a probat o hotărâre privind trecerea unor terenuri din domeniul privat în domeniul public al statului și transmiterea acestora din administrarea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) – Agenția Domeniilor Statului în administrarea Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile (MMDD) – Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării. Actul normativ se referă la terenuri amplasate pe Grindul Chituc, cu suprafețe de 2.302,75 ha în zona cu regim de protecție integrală, 3.214, 23 ha în zona tampon și 649,65 ha în zona economică a Grindului.Predarea – preluarea terenurilor se va face pe bază de protocol încheiat între părțile interesate, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a hotărârii adoptate astăzi de Guvern. Măsura a fost necesară pentru administrarea Grindului Chituc în conformitate cu regimul acestuia de arie naturală protejată, responsabilitatea administrării directe a zonelor cu protecție integrală și a zonelor tampon din cadrul Rezervației Biosferei Delta Dunării (RBDD) revenind, prin lege, Administrației RBDD.
IV. STUDIU DE CAZ
REZERVAȚIA BIOSFEREI DELTEI DUNĂRII ÎN CONTEXTUL STRATEGIEI DE TURISM DURABIL
4.1. Impactul activitãții turistice asupra ariilor protejate
Având în vedere că necesitatea îmbunătățirii calității ecosistemelor, prin refacerea sau prin conservarea potențialului lor natural, ca o cerință fundamentală în gestionare înțeleaptă a zonelor umede, definită în conceptul zonelor Ramsar, reprezintă o prioritate comună în managementul acestor rezervații, abordarea armonizată a problemelor de administrare în cele trei arii naturale protejate apare ca un principiu esențial. Principala provocare în această activitate o reprezintă de fapt, păstrarea echilibrului dintre măsurile preconizate pentru conservarea valorilor patrimoniului natural și cele care sa facă posibilă o utilizare cât mai intensă a resurselor naturale în funcție de cerințele mereu crescânde ale populației locale. Obiectivul principal al fiecărei rezervații îl constituie îndeplinirea cerințelor de conservare și în același timp asigurarea utilizării durabile a resurselor sale naturale precum și a creșterii nivelului de înțelegere a valorilor ecosistemelor deltaice.
Acțiunea de protejare a faunei și îndeosebi a păsărilor, ca și a pădurilor de pe grindurile Letea și Caraorman, s-a impus cu circa 70 ani în urmă (după Primul Război Mondial), atunci când a devenit din ce în ce mai complexă.
Prin insistența naturaliștilor de marcă, din perioada interbelică, s-a reușit ca din 1930 să se instituie două rezervații naturale, și anume: Parcul Natural Letea (1930) și zona Roșca-Buhaiova-Hrecișca – 1940 (în anul 1979, aceste două rezervații au fost trecute pe lista mondială a rezervațiilor biosferei – incluse între cele 177 de ecosisteme reprezentative de pe toate continentele lumii, decizie luată în cadrul programului internațional de studii Omul și biosfera (MAB) de pe lângă UNESCO, dar fără a se materializa o legislație și o organizare corespunzătoare).
După 1950, ca urmare a reorganizării Comisiei Monumentelor Naturii din cadrul Academiei Române (prin Decretul Prezidențial nr. 237/1950, înființată în 1930 prin Legea nr. 213) numărul și suprafața rezervațiilor în deltă s-a extins, ajungând la șase rezervații (trei ornitologice, una forestieră și două complexe), însumând 41.046 ha, la care se mai adăugau locurile de cuibărit de protecție mult mai redus.
Rezervația Roșca-Buhaiova-Hrecișca, cu o suprafață de 15.400 ha, era situată în deltă fluviatilă în nordul lacurilor Matița și Merhei, nucleul fiind constituit de stufării și lacuri mai mici. Rezervația reunea biotopuri variate: mlaștini stuficole, lacuri, plauri plutitori sau fixați, grinduri fluviatile, marginea vestică a grindului Letea, partea estică a Câmpului Chiliei. Pe plauri s-a stabilit singura colonie de pelicani comuni (Pelecanus onocrotalus) din Europa, iar în colonii mai mici, mai mari sau mixte, cormorani mici, lopătari, egrete mari, stârci roșii, țigănuși.
Rezervația Perișor-Zătoane (15.200 ha) este situată în delta fluvio-marină, în unitatea Dranov, între grindul Crasnicol și țărmul mării; caracteristica acestei rezervații, în care se întâlnesc în succesiune grinduri marine tinere, lacuri și zone mlăștinoase, o constituia întrepătrunderea apelor marine cu cele fluviale – fenomen ce se răsfrânge asupra vegetației și faunei.
Datorită poziției geografice, rezervația adăpostea numeroase păsări în tot timpul anului: cuibăreau lopătarii, lebedele, pelicanul creț, stârcii cenușii, galbeni și roșii; în perioada de pasaj se adunau, în mlaștini, numeroase cârduri de păsări limicole, iar pe dune, cârduri de culici, pescăruși, cătăligi, scoicari și sitari de mal; toamna înnoptau mii de cocori; iarna, în zătoane sau pe malul mării se adunau cârduri de gâște, lebede, pescăruși și rațe. Locurile sărăturate erau preferate pentru cuibărit, de către cătăligă și cioc întors. Din rezervație făcea parte și insula Sacalin, loc de maximă densitate pentru păsări atât iarna. Cât și în timpul pasajului de primăvară și toamnă.
Rezervația Periteașca-Leahova-Portița (3900 ha), situată în Complexul lagunar Razim-Sinoie și aproape jumătate formată din suprafețe lacustre, oferea condiții optime pentru păsările limicole și oaspeții de iarnă. În această rezervație se întâlneau biocenoze dezvoltate pe nisipurile uscate ale grindurilor, pe nisipurile scăldate de apele mării sau ale lacului Razim, cât și biocenoze adaptate la lacurile cu variații mari de salinitate.
Pădurea Letea (5200 ha) se învecina, la vest, cu rezervația Roșca-Buhaiova-Hrecișca. S-a dezvoltat pe dunele de nisip de pe grindul cu același nume cu vegetație lemnoasă ce amintește de pădurile subtropicale. Aici cresc arbori falnici (stejar pedunculat, frasinul comun și pufos, plopul gigant), dar și hameiul, curpenul de pădure, vița sălbatică și liana Periploca graeca. În corona copacilor cloceau codalbul și păsările răpitoare (buha, șerparul și șorecarul, ulii și ereții, gaia roșie), iar căpriorul, bursucul și vulpea sunt locuitori frecvenți ai pădurii.
Pădurea Caraorman (1.260 ha) este un bun loc de adăpost pentru avifaună.
Insula Popina (98 ha), situată în partea de nord a lacului Razim, era locul de cuibărit al călifarului roșu și a altor păsări migratoare, mai ales în timpul pasajului de toamnă.
Zonele de popas sau refugii (în suprafață totală de circa 8.000 ha ) erau teritorii mai mici în afara rezervațiilor naturale și alcătuiau locurile permanente pentru cuibăritul păsărilor migratoare. Sunt importante pentru numărul însemnat de colonii mixte, care aici găsesc condiții optime de creștere sau pentru prezența unor anumite specii mai puțin frecvente în celelalte locuri ale deltei:
Refugiul din vecinătatea lacului Marchelu, situat la nord de localitatea Mahmudia, care adăpostea o colonie mixtă, importantă atât pentru numărul de indivizi ( în special lopătar), cât și ca număr de specii;
Refugiul Uzlina, situat la nord-est de Uzlina (brațul Sfântu Gheorghe), care găzduia una din cele mai mari colonii de Ardeidae;
Refugiul Sărăturile, situat la sud de comuna Murighiol, în care cuibărea cătăliga și ciocîntorsul;
Refugiul Fundul Goloviței (Ceamurlia) adăpostea colonii de egrete mari și lopătari;
Refugiul Istria-Sinoie ocupa golful din dreptul localităților omonime și constituia un însemnat areal pentru cuibăritul călifarului alb.
Grindul Lupilor, în perioada premergătoare migrațiilor de toamnă, devenea unul dintre locurile de maximă densitate a avifaunei, în timpul verii întâlnindu-se cel mai des cocorul.
Prin extinderea amenajărilor agricole, piscicole și silvice în perioada 1970-1989, pe lângă faptul ca s-a micșorat suprafața totală cu 4.000 ha, s-a intensificat și presiunea activităților economice asupra ariilor protejate.
4.1.1. Infrastructura și dotările turistice în Delta Dunării
Gradul de dotare și dezvoltare turistică la nivelul RBDD, este dat de baza tehnico-materială a turismului: capacități de cazare, mijloace de transport, alimentație publică, mijloace și dotări destinate să asigure practicarea activitaților menționate.
O primă condiție în promovarea și asigurarea activității turistice o constituie capacitatea de cazare, alimentația și formele de agrement.
De regulă toate hotelurile au săli de conferință, restaurante, piscine și săli pentru fitness, ambarcațiuni pentru excursii în zonele învecinate.
Pensiunile asigură masă și ambarcațiuni ușoare. Așa cum s-a menționat o importanță a turismului o constituie și navele-cazare care, începând cu ATBAD și For 10 years togheter in the Danube Delta sub auspiciile societății Danube Delta Tours s-au alăturat Miraj Tour SRL, Liscom Tour, Delta-Cronos, Ibis Tours, Pelican Tours etc., toate acestea au capacitate de cazare între 10 si 20 de locuri, asigură confort și masă la nivel de 3- 4 stele.
Transporturile turistice sunt reprezentate în RBDD de ambarcațiuni ca: șalupe, bărci cu motor, pontoane, nave rapide, remorchere, practicate pe brațele Dunării, canale, lacuri, în turismul itinerant. Pentru accesul pe canalele interioare, transporturile se desfășoară cu nave și ambarcațiuni cu pescaje mici.
Fig.nr.11 Complexul hotelier Cormoran, Murighiol
4.1.2. Analiza circulației turistice
Din datele existente, referitoare la fluxul turistic din perioada 1971- 2003, se constată, o creștere treptată de la cca 70.000 de turiști în 1971 (31.000 români și 44.000 străini) la 148.000 în 1979 (59.600 români și 89.600 străini).
Cauzele acestei descreșteri sunt mai multe, printre care menționăm perceperea de taxe pentru turiștii străini, posibilitățile financiare modeste ale turiștilor români, lipsa unei structuri adecvate – alimentarea cu apă potabilă în așezările rurale și proliferarea unor poli, constituirea RBDD care a impus limitări în spațiul deltaic (ariile strict protejate și zonele de tampon), promovarea slabă a ofertei turistice în străinătate și în țară, infrastructura necorespunzătoare. (Fig.nr.12)
Turismul rural care ar putea constitui o alternativă și o sursă de câștig pentru populația locală, fie ca salariați direcți, fie implicați în activități colaterale.
Pentru desfășurarea în bune condiții a acestui tip de turism este nevoie de îmbunătățirea infrastructurii din mediul rural, de revitalizarea culturii locale, a obiceiurilor și culturilor tradiționale și de îmbunătățirea economiei locale.
Fig.nr.12 Dinamica fluxului de turiști români și străini
Sursa: Petre Gâștescu – Delta Dunării Rezervație a Biosferei, București, 2009
4.1.3. Consecințele utilizării turistice a ariilor protejate
Tehnicile de administrare a vizitatorilor în medii sensibile nu sunt în general bine cunoscute.
Deși ele costă deseori timp și bani, venitul pe care îl generează poate ajuta la acoperirea costurilor. De asemenea, dezvoltarea ecoturismului poate fi legată de industria manufacturieră și de locurile de muncă alternative la ferme, pentru a produce elementele necesare unei economii rurale durabile. Din ce în ce mai mulți tur operatori devin conștienți de faptul că un mediu sănătos și atrăgător este esențial pentru supraviețuirea pe termen lung a comerțului lor. În prezent, unele companii turistice europene încearcă să acționeze în moduri durabile și să lucreze cu organismele de conservare, pentru a investi în conservare; de asemenea, tot mai mulți turiști caută vacanțe care nu păgubesc mediul și nu ofensează cultura locală. Federația Europeană a Parcurilor Naționale și Naturale (FNNPE) a trecut recent în revistă turismul în jurul ariilor protejate și a concluzionat că turismul și conservarea pot fi deseori compatibile, reciproc avantajoase, dar numai dacă este practicat într-un mod durabil, în ariile potrivite. Guvernele naționale ar trebui să implice administratorii ariilor protejate și industria turismului în dezvoltarea și implementarea planurilor pentru turismul durabil. Acestea ar trebui să fie parte din strategiile naționale de dezvoltare durabilă și ar trebui incluse în planurile individuale de management ale ariilor protejate. Din punct de vedere al utilizării turistice, măsurile de care beneficiază ariile protejate includ:
transformarea dezvoltării existente nondurabile în forme mai durabile;
stabilirea standardelor durabile pentru noile dezvoltări, în special în mediile sensibile;
desemnarea unor zone pentru diferite grade de turism, bazate pe capacitatea portantă a ariilor protejate, incluzând sanctuare și zone liniștite, ca și zone potrivite pentru diferite niveluri de folosință turistica și de dezvoltare;
reducerea poluării și descongestionarea traficului de vacanță;
evitarea turismului și a recreării excesive în ariile protejate;
asigurarea că din turism beneficiază și comunitățile locale;
asigurarea de ajutoare și resurse pentru aplicarea din timp a planurilor;
pregătirea managerilor ariilor protejate în turismul durabil.
În același timp, ar trebui să se revizuiască și, dacă este nevoie, să se îmbunătățească legislația referitoare la turism, și în special:
să se dea managerilor ariilor protejate puterea de a controla dezvoltarea turismului;
să se ceară evaluarea completă din punct de vedere ecologic a propunerilor care privesc ariile protejate;
să se conlucreze cu industria turismului, să se ceară ca pagubele ecologice create de turismul din trecut să fie reparate și să se adopte tehnici manageriale pentru a face viitoarea utilizare durabilă.
Schemele de pionierat în turismul durabil ar trebui să se încurajeze, de exemplu prin:
împrumuturi, subvenții sau taxe de concesiune pentru fermieri și comunitățile locale, pentru înființarea de mici întreprinderi care să folosească ariile protejate într-un mod adecvat;
proiecte administrative, pentru a arăta abordarea inovatoare a turismului, adecvate economiilor locale;
folosirea fondurilor PHARE și a celor naționale pentru turism, cu scopul de a încuraja turismul durabil în blocul țărilor est – europene.
FNNPE a definit turismul durabil ca toate formele de dezvoltări turistice, management și activități turistice care mențin integritatea ecologică, socială și economică și bunăstarea resurselor naturale și culturale, construite în mod perpetuu.
Turismul durabil în interiorul și în afara ariilor protejate cere:
cooperare strânsă cu autoritățile ariilor protejate;
operatorii turistici și ghizii care lucrează în ariile protejate să aibă înalte cunoștințe ecologice;
contribuții practice și financiare ale operatorilor turistici pentru conservarea ariilor protejate;
reguli pentru promovarea și marketingul vacanțelor bazate pe ariile protejate;
linii directoare pentru implicarea comunităților locale;
standarde pentru proiectarea și operarea facilităților de turism durabil și a afacerilor.
4.2. Promovarea unor strategii și planuri de dezvoltare durabilă in R.B.D.D
4.2.1. Master Planul Deltei Dunării reprezintă un cadru și o strategie pentru dezvoltare de viitor a Deltei Dunării. Acesta stabilește în detaliu etapele de dezvoltare pe care Rezervația Biosferei Delta Dunării și toți factorii implicați din regiune ar trebui să le urmeze pentru conservarea patromoniului natural, păstrarea tradițiilor locale și îmbunătățirea condițiilor de viață ale populației din zonă. Master Planul a fost realizat de INCDD Tulcea, la solicitarea MMDD.
Un principiu important al conceptului dezvoltării durabile este echitate între generații, însemnând că gradul de acces la resursele pe care planeta poate să le furnizeze să nu fie mai mic în viitor decât cel din prezent. Aceasta este noțiunea de echitate între generații, aceasta este echitatea în cadrul populației prezente și înseamnă consumarea resurselor fără să nege consumul necesar pentru alții.
Pentru a rezulta cât mai bune soluții asupra planurilor regionale, Master Planul regional al Deltei Dunării se concentrează mult mai mult și mai aproape de definiția dezvoltării: Plănuirea managementului schimbărilor la nivel local și regional pentru accelerarea creșterii nivelului de trai și îmbunătățirea sistemului de exploatare a resurselor într-un mod durabil. Acesta acoperă nu numai forma fizică a dezvoltării, dar de asemenea toate celelalte elemente care au influență asupra oamenilor din Delta Dunării și se cer a fi bine făcute, incluzând dezvoltarea infrastructurii ca și dezvoltarea socială, culturală, comunitară respectând aspectele de mediu. Toate acestea sunt incluse în conceptul complex al dezvoltării durabile. Master Planul Dezvoltării Regionale a Deltei Dunării aderă la principiile dezvoltării durabile, împreună cu definițiile impuse de Națiunile Unite și acceptate de majoritatea națiunilor guvernamentale din lumea întreagă. Pentru a-și atinge obiectivele dorite și pentru reducerea poluării, Master Planul trebuie să se implice în multe sfere de activitate.
O parte din strategia Master Planului este urmărirea bunei guvernări la toate nivelurile, începând cu însuși Master Planul cu strategia sa de implementare. O bună planificare și un management al schimbării depinde nu numai de un plan care să conțină nu numai ceea ce este de făcut ci și cum trebuie procedat. Este de așteptat ca eforturi similare la nivel local și guvernamental să genereze planuri locale, regionale, care să fie pe deplin armonioase, foarte transparente, și să pună arealul propus pentru dezvoltare durabilă atât în mediul urban cât și rural.
Fig.nr.13 Master Planul – Cadrul de dezvoltare regională și națională
Sursa: www.mmediu.ro
4.2.2. Pregătirea Master Planului
Master Planul Regional este un cadru și o strategie pentru dezvoltare de viitor, bazat pe evaluarea diverselor scenarii și pe opțiunea pentru un scenariu preferat. Descrie forma și structura generală a ceea ce se va înfăptui, și stabilește în detaliu procesul pe care RBDD și toate organismele și organizațiile din regiune ar trebui sa îl urmeze pentru viitor.
4.2.3. Programul Master Planului
Perioada Master Planului Regional este structurată pe două faze: una pe termen scurt și altul pe termen lung, care să implice proiecte de infrastructură și schimbări legislative care au ținte îndepărtate în timp. Aceste probleme sunt împărțite astfel în două direcții:
(I) Etape: implementarea Master Planului implică două etape. Prima etapă se referă la
realizarea studiilor de fezabilitate și este detaliată în forma unui plan de acțiune, având ca ținte imediate: realizarea cadrului juridic de desfășurare a acțiunilor propuse, studii de teren detaliate (topografice, geotehnice, pedologice, hidrologice, transecte biologice).
În a doua etapă se trece la implementarea acțiunilor detaliate în etapa anterioară. Pe termen lung Master Planul va fi progresiv, cu o flexibilitate, lăsând posibilitatea ca deciziile să poată fi adaptate condițiilor și situațiilor ce vor apărea.
(II) Monitoring. Master Planul este însoțit de un desfășurător ce va putea fi monitorizat atât în timp cât și din punct de vedere al evoluției mecanismelor de implementare. Se va evalua nu numai performanța dar și rezultatele implementării, prin aprecierea veniturilor realizate în urma implementării.
4.2.4. Strategia de dezvoltare a turismului propusă de Consiliul Județean este structurată pe obiective, priorități și măsuri și iau în considerare toate componentele dezvoltării turistice.
Unele dintre măsurile necesare pentru punerea în practică a strategiei au în vedere:
Dezvoltarea ofertelor turistice pentru județul Tulcea și anume: ecoturism, turism pentru pescuit și vînătoare sportivă, turism rural, turism cultural, turism urban;
Dezvoltarea calității în turism prin: sprijinirea renovării destinațiilor turistice, construirea de noi unități de cazare care să se încadreze cu arhitectura specifică a județului și peisajul, îmbunătățirea dotărilor turistice, realizarea unei rețele județene unitare de panouri și indicatoare de semnalizare a obiectivelor turistice;
Servicii de sprijinire a turismului: promovarea turismului, sisteme de rezervare a locurilor, studii de piață, realizarea de pachete de servicii pentru grupuri țintă și de pachete de servicii turistice rurale, crearea de centre de informare etc.;
Dezvoltarea infrastructurii de utilități și de acces: construire și modernizare de drumuri, construire de debarcadere pentru toate tipurile de nave, acțiuni de decolmatare, amenajarea plajelor, asigurarea apei potabile, instalațiilor de canalizare și a stațiilor de epurare;
Lărgirea și îmbunătățirea infrastructurii pentru protecția mediului: acțiuni de conștientizare și de sensibilizare a populației în ceea ce privește protecția mediului înconjurător, acțiuni de colectare și reciclare a deșeurilor menajere, acțiuni de retehnologizare a navelor pentru transport turistic etc. Strategia propusă de către Consiliul Județean este în concordantă cu princiipiile turismului durabil și cuprinde toate măsurile necesare pentru dezvoltarea unui turism organizat, controlabil și de calitate.
Parteneriatul cu agențiile de turism și turoperatorii care activează în Județul Tulcea va asigura succesul acestei strategii și dezvoltarea turismului în județ.
4.2.5. Dezvoltarea ecoturismului în RBDD din punct de vedere al conservării mediului
Facilitarea dezvoltării lui în concordanță cu capacitatea de suport a ecosistemelor din rezervație este strâns legată de dezvoltarea unui sistem de monitoring pentru realizarea evidenței și controlului fluxului de turiști.
În același timp, ecoturismul, care este nemijlocit legat și dependent de existența naturii cât mai puțin modificată de om este considerat un instrument important pentru conservarea ei.
Ecoturismul este forma ideală de turism, către care trebuie îndrumați și încurajați să se îndrepte toți vizitatorii deltei noastre. Prin practicarea acestei forme de turism se realizează pe deplin unul din principalele obiective ale Rezervației Biosferei Delta Dunării, și anume acela de a contribui activ la educarea vizitatorilor în spiritul cunoașterii și protejării naturii.
4.2.6. Propuneri de dezvoltare durabilă a turismului
Deoarece dezvoltarea turismului și a infrastructurii turistice în județ și pe teritoriul RBDD reprezintă o prioritate actuală atât la nivel național cât la nivel regional și local este necesar a fi cunoscute toate datele necesare dezvoltării durabile a turismului, fără a afecta ecosistemele naturale. Pentru cei care activează în zone protejate planificarea dezvoltării turistice trebuie să se facă în strânsă legatură cu planificarea ecologică, planificare ce presupune ca toate elementele de mediu să fie supravegheate și analizate pentru determinarea celor mai adecvate modele de dezvoltare și amenajare teritorială.
Sistemele de planificare ecologică sau a mediului trebuie să țină cont de următoarele principii și acțiuni:
Principiul precauției în luarea deciziei;
Principiul prevenirii riscurilor ecologice (producerea unor efecte negative asupra mediului) și a producerii daunelor;
Principiul conservării biodiversității și a ecosistemelor specifice cadrului biogeografic natural;
Principiul “poluatorul plătește”;
Înlăturarea cu prioritate a poluanților care periclitează nemijlocit și grav sănătatea oamenilor;
Crearea sistemului de monitorizare integrată a mediului (supraveghere, prognoză, avertizare și intervenție);
Utilizarea durabilă a tuturor resurselor existente;
Crearea unui cadru de participare a organizațiilor neguvernamentale și a populației la elaborarea și aplicarea planurilor de dezvoltare;
Dezvoltarea colaborării internaționale pentru asigurarea protecției mediului.
Planificarea durabilă a unei activități la nivel local trebuie să aibă în vedere prevederile sau recomandările existente în strategiile naționale în domeniul respectiv. De exemplu, dezvoltarea ecoturismului și a activităților economice durabile conexe în localitățile din interiorul și din vecinătatea ariilor naturale protejate este una din acțiuni privind protecția și conservarea biodiversității și reconstrucție ecologică incluse în Planul Național de Acțiune pentru Protecția Mediului elaborat de Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului în octombrie 2003.
Planificarea dezvoltării turistice durabile la nivel național, regional sau local trebuie să țină cont de asemenea de indicatorii și normele de gestionare turistică și de sistemele și tehnicile de management a vizitatorilor dezvoltate de către cercetători în ultima vreme ca bază în procesele de planificare și management a zonelor protejate.
În acest sens, se impun următoarele studii care să asigure limitele până la care dezvoltarea turismului și a infrastucturii turistice nu afectează capacitatea de suport a RBDD:
1. Studiu pentru evaluarea capacității optime de primire (Capacitatea de suport);
2. Studiu pentru evaluarea impactului activității turistice asupra ecosistemelor deltaice;
3. Studiu pentru elaboarea măsurilor de reducere a impactului negativ cauzat de activitatea turistică.
Realizarea acestor studii necesită echipe interdisciplinare de cercetători și o durată minimă de 3 ani, având în vedere suprafața mare a RBDD și parametrii/indicatorii care trebuie evaluați.
CONCLUZII
Degradarea naturii a cunoscut mai ales în ultimul secol, dimensiuni alarmante. Treptat, patrimoniul mondial natural a sărăcit ca urmare a dispariției unor specii de plante și animale, iar multe dintre cele existente sunt amenințate cu dispariția.
Resursele naturale sunt utilizate în multe domenii, materie primă pentru industrie (uleiuri vegetale, amidonul din grâu, grăsimile animale se folosesc pentru obținerea săpunului, cosmeticelor, etc), producerea de energie, ca sursă de hrană sau materie primă pentru medicamente. Alături de supraexploatarea resurselor naturale se află degradarea habitatelor (ori fragmentarea acestora, de exemplu, prin căi de comunicații) sau perturbarea acestora, fapt ce contribuie la dispariția ori degradarea speciilor.
În ultima perioadă omenirea a devenit conștientă că resursele naturale nu sunt inepuizabile, că foarte multe specii sunt amenințate și este necesar a se depune eforturi pentru utilizarea judicioasă a naturii și resurselor pentru nevoile prezentului, fără a compromite posibilitățile generațiilor viitoare de a-și satisface nevoile lor (principiul dezvoltării durabile).
Pentru conservarea speciilor și a habitatelor au fost înființate în toată lumea arii protejate. Aria protejată constituie o zonă delimitată geografic, cu elemente naturale rare și/sau specii periclitate, reglementată și gospodărită în sensul atingerii unor obiective specifice de conservare.
Situată în centrul geografic al Europei, România cuprinde cinci din cele 10 regiuni biogeografice recunoscute oficial în Uniunea Europeană: alpină, continentală, panonică și stepa, ultimele două fiind prezente doar în țara noastră, deținând astfel cea mai mare diversitate biogeografică în comparație cu celelalte țări comunitare (47% ecosisteme naturale și seminaturale). Rețeaua de arii protejate ocupă cca 7,5% din teritoriul țării (și este în creștere), la care se adaugă cca 17, 84% situri Natura 2000 desemnate în 2007 (SCI – situri de importanță comunitară care protejează specii și habitate și SPA – situri de importanță avifaunistică pentru protecția păsărilor). Județul Tulcea are cea mai mare suprafață de arii protejate din țară ( cca 85%) unde Delta Dunării ocupă un loc aparte.
Delta Dunării se bucură de o bună recunoaștere la nivel internațional:
Includerea în rețeaua internațională a rezervațiilor biosferei, în cadrul Programului "OMUL ȘI BIOSFERA" – MAB UNESCO(1990);
Declararea ca zonă umedă de importanță internațională, mai ales ca habitat al păsărilor de apă – Convenția Ramsar (septembrie 1990);
Includerea în Lista Patrimoniului Universal Cultural și Natural UNESCO (decembrie 1990);
Diploma Europeană pentru Arii Protejate decernată de Consiliul Europei (2000);
Premii EUROSITE : 1995 – pentru proiectele de reconstrucție ecologică a polderelor Babina și Cernovca ; 2001 – pentru domeniul conștientizării publice.
Totodată Rezervația Biosferei Delta Dunării face parte din rețeaua de arii protejate Natura 2000 fiind declarată sit SCI – Sit de Importanță Comunitară și sit SPA – Sit de Importanță Acvafaunistică.
Rezervațiile biosferei sunt acele arii naturale protejate ale căror scopuri sunt protecția și conservarea unor zone de habitat natural și a diversității biologice specifice. Rezervațiile biosferei se întind pe suprafețe mari și cuprind un complex de ecosisteme terestre și/sau acvatice, lacuri și cursuri de apă, zone umede cu comunități biocenotice floristice și faunistice unice, cu peisaje armonioase naturale sau rezultate din amenajarea tradițională a teritoriului, ecosisteme modificate sub influența omului și care pot fi readuse la starea naturală, comunități umane a căror existență este bazată pe valorificarea resurselor naturale, pe principiul dezvoltării durabile și armonioase..
Pe baza documentării și analizelor realizate, concluzionăm următoarele:
Ecoturismul s-a dezvoltat rapid în ultimele decenii. Deși are potențialul de a influența pozitiv mediul natural și social în care se desfășoară, el poate fi la fel de dăunător ca și turismul de masă, dacă nu este organizat corespunzător.
Deși anumite detalii variază, majoritatea definițiilor ecoturismului reflectă o formă distinctă de turism, care întrunește patru criterii de bază: se desfășoară în spații naturale și culturale, implică măsuri de conservare, încurajează implicarea comunității locale și susține bunăstarea localnicilor.
Ecoturismul poate fi privit și ca o oportunitate de afaceri. O afacere ecoturistică poate avea succes pe termen lung dacă este o afacere responsabilă, care respectă legile pieței și ale dezvoltării durabile deopotrivă. Ecoturismul este o versiune durabilă a turismului în arii naturale, incluzând în același timp și elemente ale turismului rural și cultural. Pe lângă principiile turismului durabil la care subscrie, ecoturismul are și principii specifice: contribuie activ la conservarea patrimoniului natural și cultural; include comunitățile locale în activitățile de planificare, dezvoltare și operare și contribuie la bunăstarea lor; implică explicații complete și interesante pentru vizitatori, privind resursele naturale și culturale; este destinat în special vizitatorilor individuali precum și grupurilor organizate de mici dimensiuni. Ecoturismul este o nișă de piață în cadrul turismului în arii naturale, care a înregistrat o creștere impresionantă în ultimele decenii. El tinde să devină un segment de piață independent, sub influența unor factori precum: fenomenul de îmbătrânire a populației, preferința călătorilor de a alege vacanțe cu tentă educativă, care să le îmbogățească existența, dorința lor de evadare în mijlocul naturii, de a fi activi și de a petrece un timp de calitate cu prietenii sau familia etc.
Organizațiile locale, regionale, naționale și internaționale, indiferent de forma de organizare, au un rol determinant în promovarea și răspândirea ecoturismului în întreaga lume.
Delta Dunării este o delta lobată, cu o avansare, oarecum uniformă în mare a frontului deltaic și cu mici lobi în gura de vărsare a principalelor artere. Se formează în golfurile marine și constituie tipul clasic de deltă.
Comparativ cu alte delte din lume, ținând cont de indicatori specifici, RBDD ocupă locul 22, având următoarele dimensiuni: 4150 km2 suprafață a deltei; 2840 km lungime a fluviului Dunărea și 805 300 km2 suprafața bazinului hidrografic al Dunării.
Delta Dunării găzduiește pe un spațiu relativ restrâns 30 de tipuri de ecosisteme, respectiv o bancă naturală de gene de valoare inestimabilă pentru patrimoniul universal, fiind în același timp o concentrare importantă de resurse naturale cu valoare economică care sunt predispuse la supraexploatare.
Activitățile tradiționale ale populației din Delta Dunării, în funcție de proporția populației ocupate, sunt reprezentate de: pescărie (12.45%), creșterea animalelor și cultura plantelor (32.54%), exploatarea masei lemnoase (11.65%), vânătoarea și pescuitul sportiv (17.02%), ecoturismul (16.9%), recoltarea stufului (9.44%), navigația și comerțul.
Ca și concluzie se poate afirma că starea generală actuală a ecosistemelor de pe teritoriul RBDD este favorabilă. Această situație este favorizată și de existența unor zone greu accesibile unde impactul activităților umane este diminuat.
Instituțiile implicate direct sau indirect la această dată în pescăriile din Delta Dunării sunt:
Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, cu atribuții în politica sectorului piscicol din România, conform Legii nr. 192/2000;
Ministerul Mediului și Gospodăririi Apelor, coordonează activitatea ARBDD;
Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării (ARBDD), administrează utilizarea resurselor naturale în teritoriu, conform Legii nr. 82/1993, H.G. nr. 248/1994, Legii nr. 69/1996, H.G. nr. 516/1997 și Legii nr. 454/2001;
Consiliul Județean Tulcea (CJT), administrează activitățile economice pe suprafețele ce constituie domeniu public de interes județean, respectiv pe amenajările piscicole, conform Legii nr. 69/1996;
Institutul Național de Cercetare și Dezvoltare Delta Dunării (INCDDD), evaluează starea pescăriilor, nivelul stocurilor și fundamentează reglementările de pescuit prin programul de cercetare supervizat de ARBDD;
Societățile Comerciale sau pescarii privați, desfășoară activitatea economică de pescuit, în suprafețele domeniului public de interes național sau județean.
Este necesară o coordonare unitară a eforturilor și investițiilor în scopul implementării politicilor ecologice și a unui management durabil în RBDD.
Realizarea obiectivului de exploatare durabilă necesită cercetarea anuală a stocurilor și exploatării și stabilirea tacticilor de administrare durabilă, proces adaptabil în funcție de eficiența măsurilor și răspunsul dinamicii populațiilor de pești la exploatare, dar și la variațiile naturale ale factorilor de mediu sau poluării. Resursele naturale din Delta Dunării sunt deosebit de atractive din punct devedere economic și asigură premisele pentru activități economice diversificate.
BIBLIOGRAFIE
I. LUCRĂRI DE SPECIALITATE
Petre Gâștescu, Romulus Știucă, Delta Dunării Rezervație a Biosferei, Editura Dobrogea, Constanta, 2006.
Condurățeanu Marinescu Simina, Parcuri și rezervații naturale pe glob, Editura Albatros, București, 2005.
Mircea Duțu, Ecologie, Filozofia naturală a vieții, Editura Economică, București 1999.
Mircea Dutu, Dreptul Mediului, Tratat, Volumul I, Editura Economică, Bucuresti, 2008.
Mircea Duțu, Dreptul comunitar al mediului, Editura Economică, București, 2006.
Erdeli G, Gheorghilaș A., Amenajări Tustice, Editura Universitară, București, 2006, ISBN 978-973-749-116-9.
Daniela Marinescu, Dreptul mediului înconjurător, ediția a II-a, Editura Șansa, București, 2009.
Mircea Duțu, Dreptul Mediului, Editura C.H. Beck București 2007(curs universitar).
Gâștescu P., Știucă R., Delta Dunării Rezervație a Biosferei, Editura CD PRESS, Bucuresti, 2008, ISBN 978-973-1760-98-8.
Grigore Baboianu, Cornelia Benea, Tiberiu Rusu, Strategii și Politici Europene în Dezvoltarea Durabilă și Protecția Biodiversității, editura UTP PRESS Cluj Napoca, 2009.
Tiberiu Rusu, Bazele Conceptului de Dezvoltare Durabilă, editura U.T.PRESS Cluj Napoca, 2008.
Vasile Oțel, Atlasul peștilor din Rezervația Biosferei Delta Dunării, Ed. Centrul de informare tehnologică Delta Dunării, Tulcea 2007.
Stănciulescu Gabriela, Lupu N., Tigu G, Dicționar poliglot explicativ de termeni uzați în turism, Editura All, București, 1998.
Stănciulescu Gabriela (coordonator), Lexicon de termeni turistici, Editura Oscar Print, București, 2002
Academia română – Intitutul de lingvistică Iorgu Iordan – DEX, Editura Univers Enciclopedic,1998, ISBN 973-9243-29-0
Consiliul European, Raport asupra creării parcurilor naturale, regionale și parcurilor naturale de frontieră, Doc.2708/1970.
Cooperare transfrontieră în ariile naturale protejate din Delta Dunării și Prutul de Jos, Obiectivele de management pentru conservarea diversității biologice și dezvoltare durabilă – Proiect TACIS 2004
II. LEGISLAȚIE
Convenție din 02/02/1971 asupra zonelor umede, de importanță internațională, în special ca habitat al păsărilor acvatice Ramsar, 2 februarie 1971 așa cum a fost amendată prin Protocolul de la Paris din data de 3 decembrie 1982 Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 18 din 26/01/1991.
Convenției de la Berna privind conservarea vieții sălbatice și a habitatelor naturale din Europa – Ratificată de România prin Legea nr 13 din 1992;
Starea mediului în Rezervația Biosferi Delta Dunării 2011;
Starea mediului în Rezervația Biosferi Delta Dunării 2012;
Convenția privind Comerțul Internațional cu Specii Periclitate adoptată la Washington la 3 martie 1973 CITES, Monitor Oficial nr 211/12 august 1994;
SC INCERTRANS SRL Raport de mediu pentru investiția „Suport pentru dezvoltare durabilă in RBDD”(MASTER PLAN);
ARBDD 2005, Planul Master- suport pentru dezvoltare durabilă;
Programul Operațional Sectorial de Mediu 2007-2013;
Programul Operațional de Pescuit 2007-2013;
Legea 82/1993 privind constituirea Rezervației Biosferei Delta Dunării Publicată în MO 283 din 7decembrie 1993;
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr 195/2005 privind protecția mediului, aprobată cu modificări de legea 265/2006, modificată de OUG 114/ 2007, OUG 164/2008;
Ordonanța de Urgență nr 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, Monitorul Oficial nr ; Modificată de OUG 154/12 noiembrie 2008, publicată în MO partea I-a 787/25. nov. 2008;
ORDIN Nr. 1964 din 13 decembrie 2007 privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România Emitent: Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile Publicat :Monitorul Oficial nr. 98 din 7 februarie 2008;
HG 1284 privind declararea ariilor de protecției avifaunistică ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 –MO 739/2007;
HG 1586 din 8 noiembrie 2006 privind încadrarea unor arii naturale protejate în categoria zonelor umede de importanță internațională Monitorul Oficial Nr. 937 din 20 noiembrie 2006;
HG 2151/2004 privind instituirea de arii protejate pentru noi zone Emitent: Guvernul României Publicată În: Monitorul Oficial nr. 937 din 20 noiembrie 2006;
***HG 1266/2000 privind transmiterea lacului Techirghiol și a plajelor afernte, proprietate a statului , din administrarea Ministerului Sănătății în administrarea Ministerului Apelor, Pădurilor și protecției mediului;
HG 367/2002 privind aprobarea statutului de organizare și funcționre a ARBDD și a componenței nominale a Consiliului științific modificată de HG 1515/2006;
Ordin 4 din 14.01.2009 pentrut aprobarea Normelor privind accesul la resursele acvatice vii din domeniul public al statului în vederea practicării pescuitului comercial în apele maritime interioare și în apele continentale;
Ordinul nr. 410 din 11 aprilie 2008 pentru aprobarea Procedurii de autorizare a activităților de recoltare, capturare și/sau achiziție și/sau comercializare, pe teritoriul național sau la export, a florilor de mină, a fosilelor de plante și fosilelor de animale vertebrate și nevertebrate, precum și a plantelor și animalelor din flora și, respectiv, fauna sălbatice și a importului acestora Publicat în MO partea I-a nr. 339 din 1mai 2008;
Legii 407/2006 vânătorii și a protecției fondului cinegetic, Modificată de Legea 197/ 2007, Legea 215/ 2008 și OUG 154/2008;
Regulamentul Consiliului Europei 338/97 privind protecția speciilor de floră și faună prin reglementarea comerțului cu acestea -Amendat de Regulamentul 938/97, Regulamentul 2307/97, Regulamentul 2214/98, Regulamentul 1335/2005;
Regulamentul 865/2006 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr 338/1997 al Consiliului privind protecția speciilor faunei și florei sălbatice prin controlul comerțului cu acestea;
Legea 192/ 2001 republicată privind pescuitul și acvacultura Publicat în MO partea I nr. 627din 2 septembrie 2003;
OUG 23/ 05.03.2008 Publicat în MO partea I din 236 din 27 martie 2008 rectificat;
Ordin comun al MMDD și MADR privind conservarea populațiilor de sturioni sălbatici din apele naturale și dezvoltarea acvaculturii de sturioni din România 262/330/2006;
ORDONANȚĂ Nr. 14 din 31 ianuarie 2007pentru reglementarea modului și condițiilor de valorificare a bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului;
III. SURSE DE DOCUMENTARE ELECTRONICE
Site-ul Administrației Rezervației Biosferei Delta Dunării – www.ddbra.ro
Site-ul Ministerului Mediului – www.mmediu.ro
Site-ul Agenției Naționale pentru Protecția Mediului – www.anpm.ro
Site-ul Agenției Naționale pentru Pescuit și Acvacultură www.anpa.ro
Site-ul Institutului Național de Cercetare Dezvoltare Delta Dunării – www.incdd.ro
Site-ul Comisiei Internaționale pentru Protecția fluviului Dunărea – www.icpdr.org
http://www.cambridge.org/uk
http://www.cofrat.com
http://www.cevennes-ecotourisme.com – Association Cévennes Ecotourisme
http://www.ddbra.ro
http://www.eco-label-tourism.com – The European Eco-label for tourist accomodation service
http://www.ecotourism.org.au – Ecotourism Australia.
http://www.ecotourism.org – The International Ecotourism Society (TIES)
http://www.eurogites.com
http://www.gdrc.org/uem/eco-tour/eco-tour.html – dezvotare durabilă, turism
http://www.iucn.org/ Definiții și Clasificări ale ariilor protejate
http://www.mmediu.ro
http://www.planeta.com – Planeta.com : Global journal of practical ecotourism
http://www.ivt-rj.net/caderno/anteriores/ – revistă virtuală trimestrială de turism și ecoturism dezvoltare comunitară, Rio de Janeiro, ISSN 1677-6976
http://www.sgg.ro
http://www.source.asso.fr
http://www.wikipedia.org
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: PROTECTIA MEDIULUI ÎN REZERVAȚIA BIOSFEREI DELTA DUNĂRII [301511] (ID: 301511)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.