.protectia Consumatorului

POLITICA DE PROTECȚIE A CONSUMATORILOR ÎN ROMÂNIA

CUPRINS

INTRODUCERE……………………………………………………………………………….1

CAPITOLUL I

Protecția consumatorului, concept, organizare, obiective…………………….3

Conceptul de protecție a consumatorului.

Organizarea procesului de protecție a consumatorilor………………………3

1.2.Politica Organizației Națiunilor Unite privind protecția consumatorului………………………………………………………………6

1.2.1. Aspecte generale privind reglementările Organizației Națiunilor Unite și obiectivele acestora……………………………………………………….6

1.2.2. Principiile directoare ale Organizației Națiunilor Unite pentru protecția consumatorului…………………………………………………….9

CAPITOLUL II

Cadrul legislativ și instituțional al protecției consumatorilor în România……………………………………………………………………14

2.1. Legislația de protecție a consumatorilor………………………………14

2.2. Instituțiile publice din România angajate în lupta pentru protecția consumatorilor………………………………………………………………21

2.2.1. Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor și principalele sale atribuții…………………………………………………………………21

2.2.2. Alte organe de stat cu atribuții în domeniul protecției consumatorilor………………………………………………………………31

2.2.3. Relația Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor cu celelalte organisme cu atribuții în domeniul protecției consumatorilor……41

2.3. Organizarea neguvernamentală a procesului de protecție a consumatorilor în România…………………………………………………43

CAPITOLUL III

Alinierea la directivele europene, condiție a integrării în Uniunea Europeană…………………………………………………………………53

3.1. Politica Uniunii Europene în domeniul protecției consumatorilor…….53

3.2. Strategia integrării României în Uniunea Europeană în domeniul protecției consumatorilor……………………………………………………69

CAPITOLUL IV

Organizarea și funcționarea Oficiului Județean pentru Protecția Consumatorilor Argeș…………………………………………………….81

4.1. Obiectivele prioritare în perioada 2001-2003…………………………86

4.2. Procedura-cadru de supraveghere a calității produselor și serviciilor in vederea protecției consumatorilor………………………………………….89

4.3. Activitatea desfășurată de Oficiul Județean pentru Protecția Consumatorilor Argeș în anul 2000………………………………………..94

CONCLUZII ȘI PROPUNERI…………………………………………105

BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………107

=== biblio ===

Bidilean V. – „Uniunea Europeană. Instituții, politici, activități”, ed. Agroprint, Timișoara 2000

Calais R. – ,,Droit de la consummation”, editura Dalloz, Paris 1980

Constantinescu A., Fundătură D. – ,,Ghidul european pentru promovarea intereselor consumatorilor”, ed. Aromav, București 1997

Dayan A. – ,,La defense de la consummateur” în vol. ,, La distribution”, ed. Hachette Litterature, Paris 1973

Mihuț I., Pop R. – ,,Consumatorul și managementul ofertei”, ed. Dacia, Cluj-Napoca 1996

Moussis N. – ,,Handbook European Union, Institutions and polices, European study service”, ed. Euro 1995

Olaru R., Pamfilie R., Schileru I., Băetoniu P., Pârâian E., Purcărea A. – ,,Fundamentele științei mărfurilor”, ed. Eficient, București 1999

Olaru R., Stanciu I. – ,,Bazele merceologiei”, ed. Uranus, București 1999

Patriche D., Pistol Gh. – ,,Protecția consumatorilor”, ed. ASE, București 1998

Patriche D. – ,,Protecția consumatorilor în economia de piață”, ed. Economică, București 1994

Stanciu I. – ,,Bazele merceologiei”, ed. Metropol, București 1996

XXX – ,,Agenda 2000. Problematica lărgirii”, Comisia Europeană, București 1999

XXX – ,,Agenda 2000. Punctele de vedere ale Comisiei în legătură cu solicitarea României de aderare la U.E.”, Comisia Europeană, București 1999

XXX – ,,Dialog European”, Revista Integrării Europene, Comisia Europeană, 1998

XXX – ,,L’Union Europeenne”, Office de Publication Officielles des Communnites Europeenne, Luxemburg, 1997

XXX – ,,L’Europe de la A la Z”, Office de Publication Officielles des Communnites Europeenne, Luxemburg, 1999

XXX – ,,Consumer Protection”, Center for Political Studies and Comparative Analysis, June, 1997

XXX – Revista ,,60 millions de consumateurs”, Paris, dec. 1998

XXX – Revista ,,Ghid european pentru promovarea intereselor consumatorilor”, București 1997

XXX – ,,Ghidul specialistului din O.P.C.”, ed. Clio, Bacău, 1996

XXX – Culegere de acte normative, Federația Județeană pentru Protecția Consumatorilor, 1996

XXX – Protecția Consumatorilor, Regia Autonomă, Monitorul Oficial, București 1998

XXX – Colecția revistei ,,Tribuna calității ”, în anii 1998-2001

XXX – Colecția revistei ,,Tribuna economică ”, 2000

XXX – Colecția ,,Monitorul Oficial al României ”

XXX – w.w.w.consumersinternational.org ( site-ul revistei ,,Consumers

International” )

XXX – w.w.w.wichnet ( site-ul revistei ,,Wich“ )

XXX – w.w.w.anpc.ro ( site-ul Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor )

=== cap1 ===

CAPITOLUL I

PROTECȚIA CONSUMATORULUI, CONCEPT, ORGANIZARE, OBIECTIVE

În deschiderea prezentei lucrări este necesară prezentarea unor aspecte conceptuale ale protecției consumatorilor la nivel mondial.

De o deosebită apreciere pe plan internațional se bucură Principiile Directoare ale Organizației Națiunilor Unite privind protecția consumatorilor, care trasează obiectivele ce trebuie îndeplinite pentru asigurarea unei protecții reale a consumatorilor.

1.1 Conceptul de Protecție a Consumatorului. Organizarea Procesului de Protecție a Consumatorilor

Ca latură importantă a protecției sociale pe care trebuie să o promoveze o societate democratică și ca o componentă de bază a programelor de protecție socială, protecția consumatorului reprezintă un ansamblu de dispoziții privind inițiativa publică sau privată, destinat asigurării și ameliorării continue a respectării intereselor consumatorilor1. Dată fiind complexitatea acestei noțiuni, protecția consumatorilor îmbracă o serie întreaga de aspecte. Astfel omul de rând, în calitatea sa de consumator și îndeosebi în calitatea sa de cumpărător, devine un agent de piață, care se confruntă cu o multitudine de probleme legate de structura produselor destinate consumului, prețurile la care își poate procura diversele bunuri și servicii, calitatea acestora, sistemul de informație care asigură transparența pieței, sistemul de comercializare a produselor și calitatea serviciilor comerciale.

Într-un asemenea cadru, pentru asigurarea unei protecții sociale în acest domeniu și în special a unei protecții reale a consumatorului, este necesară o bună structurare a fenomenelor și a ariei problematice generate de către fiecare dintre aceastea, o selectare atentă a problemelor și detalierea lor, precum și conturarea unor obiective specifice fiecărei faze și perioade cuprinse în programele de protecție.

Aceasta face ca protecția consumatorilor să îmbrace atât forma unei mișcări generale care să militeze pentru respectarea intereselor consumatorilor, dar și, în cele mai frecvente cazuri, forma unor acțiuni speciale, cu programe și obiective bine determinate în spațiu si timp.

Atât guvernele, cât și diversele organizații ce acționează în acest domeniu iși stabilesc structura programelor de protecția consumatorilor în funcție de etapa pe care o parcurge societatea în cadrul căreia acționează și de prioritățile fiecărei zone. Există totuși câteva aspecte în acest domeniu, care pot fi identificate ca priorităti in majoritatea cazurilor, dintre care amintesc: îmbunătățirea consumului populației, realizarea unei calități corespunzătoare a bunurilor și serviciilor oferite consumatorilor, asigurarea unui sistem de prețuri în concordanță cu nivelul veniturilor la produselel de strictă necesitate, realizarea unui sistem de informare util pentru consumatori, care să asigure transparența pieței și apărarea împotriva publicității agresive.

Ph. Kotler consideră consumerismul inevitabil, durabil, util dar și … promarketing și deci rentabil. “Vor câștiga în lupta de concurență întreprinderile care vor ști să profite tocmai de prezența mișcării consumatorilor, de cerințele ei” spune el. De fapt relua o idee formulată anterior de P. Drucker, care la finele anilor ‘60, într-un studiu consacrat analizării “păcatelor” marketingului, considera că șansa acestuia este tocmai consumerismul. El lansa cu acest prilej ideea unui concept de marketing “total”, după cum Kotle, în studiul citat mai sus se pronuță pentru un concept de marketing “revizuit”, ajungând la formula marketingului “societal”, prin care ar urma să se concilieze profitul întreprinderii cu dorințele consumatorilor și interesele lor pe termen lung.

Câmpul foarte larg de acțiune, în cadrul căruia puterea publică sau diversele organisme neguvernamentale, trebuie să intervină pentru a asigura o anumită protecție socială, precum și natura deosebit de complexă a relațiilor dintre ofertanți și consumatori, au pus societatea în alertă, determinând-o să intervină prin diverse programe de protecție a consumatorilor, cu largi reverberații asupra întregului său sistem economico-social.

În același timp, agresivitatea practicilor comerciale, impactul stânjenitor al unei publicități agresive, accentuarea artificială a calității produselor, lansarea neîntreruptă de noi modele, cu sau fără justificare, precum și a altor practici specifice unor piețe monopoliste sau oligopoliste, care supun consumatorii uniu adevărat asediu, sunt tot atâția factori care au dus la apariția unor mișcări de apărare a consumatorilor.

Prin natura lor, asemenea mișcări îmbracă două aspecte: o luptă neviolentă (de informare) a consumatorilor și o serie de acțiuni ale organizațiilor de protecția consumatorilor, de mai multe forme (proteste, reclamații, declanșarea de acțiuni judiciare pentru despăgubirea consumatorilor, etc.).

În toate aceste situații, acțiunile protecționiste, fie ele ale puterii publice sau ale organizațiilor de protecție a consumatorilor, sunt concretizate într-o serie de activități ale tuturor organismelor guvernamentale, ne guvernamentale sau de autoapărare formate de consumatori. Stabilirea unor asemenea obiective implică, la rândul său, necesitatea ca pe lângă cunoașterea problematicii generale cu care se confruntă putera publică sau mișcările consumatoriste, să se dispună și de o capacitate corespunzătoare de interpretare a fenomenelor, pentru a se putea discerne asupra multiplelor probleme cu care se confruntă fiecare consumator și a se stabili pentru fiecare domeniu modalitățile de acțiune.

Într-un asemenea context, s-a considerat util ca în vedera conturării principalelor aspecte asupra cărora trebuie să se concentreze acțiunile ce urmează a fi incluse în cadrul programelor de protecție a consumatorilor, să fie supuse atenției câteva aspecte cadru.

La stabilirea unui asemenea cadru pot concura următoarele preocupări: cunoașterea nevoilor reale ale consumatorilor, apărarea intereselor tuturor categoriilor de consumatori, diminuarea dezechilibrelor dintre diferite categorii de consumatori în domeniile economic, educațional și al respectării clauzelor convenite, asigurarea dreptului de a avea acces la produse care nu prezintă nici un risc puntru sănătatea și securitatea fiecărui consumator, preocuparea pentru promovarea corectă a unei publicități adecvate.

Ideea generală care se desprinde din cercetarea experiențelor țărilor dezvoltate este că protecția consumatorului trebuie organizată sub forma unui proces complex, în care să fie implicată atât puterea publică, statul cât și consumatorul însuși. Aceasta face necesar ca tratarea detaliată a problemelor referitoare la organizarea procesului de protecție a consumatorilor, să cuprindă o serie de aspecte refeeritoare la modul de implicare a statului, cât și unele probleme referitoare la organizarea consumatorilor în vederea apărării propriilor drepturi.

Se cunosc două tipuri principale de organisme constituite pentru apărarea intereselor consumatorilor: asociații ale consumatorilor (numărând sute de mii de membri, în Anglia chiar 1,5 mil.) și instituții publice.

1.2 Politica Organizației Națiunilor Unite privind Protecția Consumatorului

1.2.1. Aspecte generale privind reglementările Organizației Națiunilor Unite și obiectivele acestora

În ultimele decenii, problemele legate de protecția consumatorilor sunt în centrul atenției lumii civilizate. Prin conținutul lor și prin soluțiile reclamate, aceste probleme au determinat Organizația Națiunilor Unite să le pună în atenția structurilor sale. Astfel, în adunările sale generale din 1980 și 1985, pe baza unor ample studii, consultări și colaborări ale diferitelor organisme ale Organizației Națiunilor Unite cu o multitudine de instituții naționale, după studierea legislațiilor elaborate de acestea în domeniul protecției consumatorilor și după discuții și negocieri cu numeroase guverne, s-a realizat finalizarea unor acțiuni desfășurate pe parcursul a 15 ani, adoptându-se în aprilie 1985 (potrivit rezoluției 39/248) “Principiile directoare pentru protecția consumatorilor”. Potrivit acestui document, guvernele tuturor țărilor “trebuie să dezvolte, să întărească și să mențină o politică puternică de protecție a consumatorilor, ținând cont de principiile directoare declarate”.

Conform acestui cadru de principii, obiectivele asupra cărora trebuie să se concentreze fiecare țară sunt următoarele:

inaugurarea unor niveluri ridicate ale eticii celor angajați în producerea și distribuirea bunurilor de consum, precum și în servirea lor către consumatori

facilitarea producerii și distribuirii de produse corespunzătoare nevoilor și cerințelor de consum

asigurarea ținerii sub control, prin intermediul tuturor organizațiilor naționale și internaționale, a practicilor comerciale abuzive care afectează consumatorii

promovarea unor cooperări internaționale în domeniul protecției consumatorilor

inaugurarea dezvoltării condițiilor de piață, care să asigure consumatorilor o gamă largă de produse la prețuri avantajoase

stabilirea unui sistem de priorități privind protecția consumatorilor din fiecare țară, conform situației economico-sociale specifice nivelului de dezvoltare atins, precum și nevoilor caracteristice populației statului respectiv

protecția consumatorului față de pericolele ce afectează siguranța și sănătatea lor

promovarea și protecția intereselor economice ale consumatorilor

asigurarea accesului consumatorului la informații corecte, care să permită acestora să facă o alegere întocmai cu dorințele și necesitățile personale

crearea unui sistem de educare a consumatorilor

asigurarea posibilității unei despăgubiri efective a consumatorilor în cazul ivirii unor daune generate de produsele sau serviciile achiziționate pe piață

obligativitatea tuturor întreprinderilor ofertante, producătoare sau comerciale, de a se supune legilor sau reglementărilor privind protecția consumatorilor din toate țările cu care au relații de afaceri și de a respecta prevederile standardelor internaționale privind protecția consumatorilor

crearea în fiecare țară a unor organisme corespunzătoare, care să aplice și să elaboreze, potrivit legilor proprii statului respectiv, o politică de protecție a consumatorului

luarea în considerare, la elaborarea politicilor de protecția consumatorilor, a potențialului pozitiv al universităților și instituțiilor publice și private

asigurarea libertății consumatorilor, precum și a altor grupuri sau asociații reprezentative de a se organiza și a desemna liderii care să le exprime opiniile în procesele de luare a unor decizii care să le reglementeze interesele.

Principiile conturate de Organizația Națiunilor Unite și recomandate tuturor statelor membre se adresează prin natura lor puterii de stat, respectiv administrației publice.

Ținând seama, pe de o parte, de faptul că ele au fost supuse atenției forumului mondial ca urmare a unei puternice mișcări de apărare a drepturilor consumatorilor din toate țările dezvoltate, iar pe de altă parte, de complexitatea și marea actualitate a obiectivelor cuprinse în cadrul respectivelor principii, se consideră că ele au o importanță deosebită pentru stabilirea programelor tuturor mișcărilor de acest gen din țările respective. Astfel, principiile directoare ale Organizației Națiunilor Unite au devenit, cu amendamentele de rigoare, obiective specifice ale mișcării de apărare a drepturilor consumatorului din cadrul țărilor puternic dezvoltate.

Luând în considerare interesele și nevoile consumatorilor din toate țările, în special ale celor în curs de dezvoltare, unde adesea consumatorii sunt confruntați cu dezechilibre de ordin economic, educațional și al respectării clauzelor contractuale, și având în vedere faptul că aceștia trebuie să aibă dreptul accesului la produse care să nu prezinte nici un risc pentru ei, aceste principii au următoarele obiective:

să ajute țările la realizarea și menținerea protecției corespunzătoare pentru populația lor, în calitate de consumatori

să faciliteze producerea și distribuirea de produse corespunzătoare nevoilor și cererilor consumatorilor

să încurajeze niveluri ridicate ale eticii celor angajați în distribuirea bunurilor de consum

să promoveze cooperarea internațională în domeniul protecției consumatorului

1.2.2. Principiile directoare ale Organizației Națiunilor Unite pentru protecția consumatorilor

Conform reglementărilor Organizației Națiunilor Unite, guvernele trebuie să dezvolte, să întărească și să mențină o politică de protecție a consumatorului, stabilind propriile sale priorități pentru protecția consumatorilor, în conformitate cu situația economico-socială și cu nevoile populației, luând în considerarea și beneficiile care urmează a fi realizate.

Conducerea fiecărei țări trebuie să asigure sau să mențină organisme corespunzătoare, care să elaboreze și să aplice conform legii politica de protecție a consumatorilor și să-și desfășoare activitatea în beneficiul tuturor sectoarelor de activitate.

Toate întreprinderile trebuie să se supună legilor și reglementărilor privind protecția consumatorilor din țările cu care au relații de afaceri, precum și standardelor internaționale privind protecția consumatorilor.

Principiile directoare ale Organizației Națiunilor Unite, care trebuie aplicate atât producției și serviciilor interne, cât și importurilor, sunt următoarele:

Protecția fizică

Guvernele țărilor membre ale Organizației Națiunilor Unite trebuie să adopte sau să încurajeze adoptarea de măsuri potrivite, incluzând reglementări legale, reguli de securitate, standarde, documente de conformitate, care asigură că produsele sunt demne de încredere pentru o utilizare în condiții normale.

Persoanele fizice și juridice care răspund de producerea, comercializarea sau distribuirea produselor pe piață trebuie să răspundă pentru inocuitatea acestora și trebuie să se asigure că acestea nu sunt modificate și nu devin periculoase sau incorecte prin manipulare, depozitare sau transport.

Reglementările pentru protecția consumatorilor trebuie să prevadă că, dacă fabricanții sau distribuitorii devin conștienți despre pericolele pe care le prezintă bunurile pe care le produc, distribuie, transportă sau depozitează, ei sunt obligați să anunțe autoritățile și să facă informațiile publice. De asemenea, guvernele trebuie să considere ca mod de protecție a consumatorilor informarea acestora cu privire la pericolele de acest fel.

Promovarea și protecția intereselor economice ale consumatorilor

Reglementările în domeniul protecției consumatorilor trebuie să le ofere acestora posibilitatea de a obține un beneficiu optim din resursele lor economice. Aceste reglementări trebuie, de asemenea, să realizeze scopurile unei producții satisfăcătoare, în sensul atingerii performanțelor prevăzute de standarde, a metodelor de desfacere adecvate, a practicării unor afaceri corecte și a asigurării unei protecții corecte împotriva practicilor comerciale care ar putea avea efecte negative asupra intereselor consumatorilor.

Organizațiile consumatorilor trebuie încurajate să descopere practicile care contravin intereselor consumatorilor, cum ar fi: contrafacerea alimentelor sau a mărfurilor de orice fel, comercializarea unor produse cu termen de valabilitate expirat, vânzarea unor mărfuri sub marcă falsă, comercializarea unor produse care pun în pericol sănătatea oamenilor.

Politicile comerciale ale guvernelor și reglementările acestora, trebuie:

să precizeze clar că producătorul este responsabil cu privire la faptul că bunurile corespund unor nevoi rezonabile și scopului destinat. Vânzătorul trebuie să fie obligat să urmărească dacă cerințele privind durabilitatea, utilitatea și fiabilitatea produselor sunt îndeplinite

să încurajeze o concurență corectă și reală pentru a asigura consumatorii de cele mai diverse posibilități de a alege produse și servicii la costuri cât mai scăzute

să protejeze consumatorii de abuzuri contractuale, de impunerea de către vânzători a unor contracte care prevăd caracteristici ale produselor stabilite unilateral, de excluderea din contracte ale drepturilor esențiale ale consumatorilor și de prevederea în contracte a unor condiții de creditare necunoscute cumpărătorului

să încurajeze toate părțile interesate să participe la realizarea unei circulații libere a informațiilor corecte, privind toate problemele referitoare la bunurile de consum

să revizuiască cu regularitate legislația, în legătură cu protecția consumatorului și să ia măsurile ce se impun pentru asigurarea unei aplicări potrivite ale acesteia

Standarde care impun asigurarea calității bunurilor

Guvernele trebuie să formuleze norme facultative sau obligatorii care să impună asigurarea calității bunurilor și serviciilor sau să încurajeze elaborarea și aplicarea unor astfel de norme. Este necesar ca periodic normele și reglementările naționale referitoare la asigurarea calității să fie revizuite în vederea adaptării lor, pe cât posibil, la normele internaționale general acceptate.

Atunci când, datorită condițiilor economice naționale, se aplică o normă inferioară standardelor internaționale general acceptate, înlocuirea acesteia trebuie realizată în cel mai scurt timp.

De asemenea, trebuie încurajată înființarea de instituții care să se ocupe de verificarea calității produselor de primă necesitate, certificând calitatea, siguranța și eficiența lor în utilizare.

Circuite de distribuție pentru bunuri și servicii de primă necesitate destinate consumatorilor

Atunci când este cazul, guvernele trebuie să aibă în vedere:

adoptarea sau continuarea aplicării unor reglementări care să aibă ca scop asigurarea distribuției eficiente a bunurilor și serviciilor, atunci când ea nu este corespunzătoare

încurajarea creării de cooperații ale consumatorilor, de activități comerciale conexe și a difuzării de informații despre acestea

măsuri care să permită consumatorilor să obțină compensări

instituirea sau aplicarea unor măsuri de ordin juridic sau administrativ care să permită consumatorilor sau organizațiilor care le apără drepturile să obțină compensații prin procedee rapide, echitabile, puțin costisitoare și ușor de realizat. Aceste procedee trebuie să țină cont în special de nevoile consumatorilor cu venituri mici

furnizarea de informații cu privire la posibilitatea de recurs și la procedeele la care se poate apela pentru a pune capăt neînțelegerilor

Programe de educare și informare

Guvernele trebuie să realizeze programe generale de educare și informare a consumatorilor sau să încurajeze relizarea acelora care țin cont de tradițiile culturale ale populației respective.

Educarea consumatorilor trebuie să fie parte integrantă din programul de învățământ, fiind preferabil să fie introdusă în cadrul materiilor deja introduse în programa de studii.

Educarea consumatorilor și programele de informare au ca obiect următoarele aspecte importante ale protecției consumatorului:

sănătatea, nutriția și prevenirea intoxicațiilor alimentare

pericolele pe care le prezintă produsele

etichetarea produselor

legislația corespunzătoare și mijloacele de a obține compensări

informații referitoare la cantități, dimensiuni, preț, calitate și condiții de livrare

poluarea și, când este cazul, protecția mediului înconjurător

Principii directoare privind măsurile aplicate în sectoarele speciale

În formularea reglementărilor care apără interesele consumatorilor, în special în țările în curs de dezvoltare, guvernele trebuie, atunci când este cazul, să acorde prioritate sectoarelor de care depinde în mod esențial sănătatea consumatorilor. De asemenea, trebuie adoptate reglementări privind asigurarea calității produselor, aplicarea de norme internaționale, de etichetare și informare, ca și a programelor de învățământ și cercetare în acest domeniu.

La elaborarea reglementărilor și a planurilor naționale privind produsele alimentare, trebuie să se aibă în vedere necesitatea de a asigura securitatea alimentară a tuturor consumatorilor și sprijinirea pe cât posibil a adoptării unor norme extrase din “Codex Alimentarus”, document elaborat de Organizația Mondială a Sănătății.

Pe plan național, trebuie avută în vedere elaborarea și aplicarea de sisteme de reglementări privind asigurarea calității și folosirea corectă a produselor farmaceutice. Aceasta se referă, printre altele, la cumpărarea, distribuția, producerea, acordarea de licențe, sisteme de înregistrare și furnizarea de informații veridice, acordându-se în acest scop o atenție deosebită lucrărilor și recomandărilor Organizației Mondiale a Sănătății.

Pe lângă aceste domenii prioritare, guvernele trebuie să adopte măsuri corespunzătoare și în alte domenii: pesticidele și produsele chimice, măsuri privind producerea, transportul, manipularea și depozitarea acestora, ținând cont de toxicitatea acestora.

=== cap2 ===

CAPITOLUL II

CADRUL LEGISLATIV ȘI INSTITUȚIONAL AL PROTECȚIEI CONSUMATORILOR ÎN ROMÂNIA

2.1. Legislația privind protecția consumatorilor

Practica tuturor țărilor industriale ne arată că, pentru promovarea unei autentice economii de piață, protecția consumatorului reprezintă o verigă incontestabil necesară. Pentru aceasta, este necesară o legislație și un cadru organizatoric adecvat represiunii fraudelor și protecției consumatorilor.

La noi în țară s-a adoptat Ordonanța Guvernului nr. 21/1992 privind protecția consumatorului, în temeiul Constituției României, care cuprinde zece capitole, structurate astfel:

În primul capitol, “Dispoziții generale”, se prevede faptul că statul, prin mijloace legale, protejează cetățenii în calitatea lor de consumatori, asigurând cadrul necesar accesului neîngrădit la produse și servicii, informării lor complete despre caracteristicile esențiale ale acestora. Se definește noțiunea de consumator, agent economic, produs, serviciu, declarație de conformitate, termen de garanție, termen de valabilitate, durată medie de utilizare, viciu ascuns și sunt prevazute și drepturile consumatorilor.

În capitolul II, “Protecția vieții, sănătății și securității consumatorilor”, sunt prevăzute: drepturile consumatorilor la încheierea contractelor, faptul că mijloacele de măsurare și control trebuie să fie adecvate, verificate metodologic potrivit reglementărilor legale, toți consumatorii având dreptul de a pretinde agenților economici remedierea deficiențelor apărute în cadrul termenului de garanție la produsele de larg consum, la serviciile obținute, la produsele de folosință îndelungată și care nu sunt imputabile consumatorilor, într-un termen maxim stabilit de organele administrației publice.

În capitolul III se prevede faptul că vânzătorul asigură toate operațiunile necesare repunerii în funcțiune, înlocuirii produselor, ori remedierea serviciilor reclamate în cadrul termenului de garanție sau valabilitate, respectiv pentru vicii ascunse în cadrul duratei medii de utilizare.

În capitolul IV, “Informarea și educarea consumatorilor”, este prevăzut dreptul consumatorului de a fi informat, în mod complet, corect și precis, asupra caracteristicilor produselor și serviciilor oferite de agenții economici care sunt obligați la această informare, fără a invoca secretul profesional sau comercial.

Capitolul V, “Organe ale administrației pentru protecția consumatorilor” prevede că Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, subordonată guvernului, trebuie să realizeze și să coordoneze politica guvernului în domeniul protecția consumatorilor. Guvernul poate stabili atribuții și altor organe de specialitate ale administrației publice centrale și locale, în funcție de specificul activității acestora. Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor elaborează reglementări referitoare la modalitățile concrete de colaborare și sprijinire reciprocă și le propune spre aprobare guvernului.

În capitolul VI, “Asociațiile pentru protecția consumatorilor”, după definirea acestor asociații, se prevede că acestea sunt de drept parteneri sociali în organismele consultative.

În capitolul VII, “Organisme consultative”, se prevede constituirea la nivel central și local a câte unui Consiliu Consultativ pentru protecția consumatorilor, format din reprezentanți ai organelor administrației publice, având competențe cu caracter general sau special în acest domeniu.

În capitolul VIII, “Protecția juridică”, se prevede obligativitatea agenților economici de a răspunde pentru orice deficiență privind calitatea produselor sau serviciilor, apărută în cadrul termenelor de garanție sau valabilitate, precum și eventualele vicii ascunse constatate pe durata medie de utilizare, care nu permit folosirea de către consumator a serviciului sau produsului, potrivit scopului pentru care acesta a fost realizat sau achiziționat.

În capitolul IX, referitor la sancțiuni, se prevede că încălcarea acestei Ordonanțe atrage răspunderea materială, civilă, contravențională sau penală. Potrivit Ordonanței, se constituie contravenție (dacă nu au fost săvârșite în condiții în care să fie considerate infracțiuni) următoarele fapte:

comercializarea produselor care au standarde românești obligatorii referitoare la protecția consumatorilor, fără ca acestea să fie certificate conform actelor normative

comercializarea produselor sau prestarea serviciilor fără elemente de identificare sau cu caracteristici calitative neconforme prescrise

prezentare prin publicitate (în prospecte, cataloage, mass-media și altele) a altor valori ale parametrilor ce caracterizează produsele sau serviciile, altele decât cele efectiv realizate

păstrarea, depozitarea sau transportul produselor destinate comercializării în condiții în care nu se asigură menținerea caracteristicilor calitative ale acestora și dacă astfel ar periclita viața, sănătatea sau securitatea consumatorilor

comercializarea produselor la care s-au constatat abateri de la caracteristicile tehnico-calitative prescrise, de natură a afecta viața, sănătatea sau securitatea consumatorilor

folosirea practicilor abuzive la vânzările produselor și prestarea serviciilor

neasigurarea activităților de service și a pieselor de schimb necesare întreținerii sau reparării

refuzul înlocuirii produselor sau restituirii contravalorii acestora.

Prevederile acestei ordonanțe se completează cu dispozițiile Legii nr. 32/1962 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor, ale Codului Penal și ale Codului de Procedură Penală.

În capitolul X, “Dispoziții finale și tranzacții”, se prevede faptul că persoanele fizice pot sesiza asociațiile pentru protecția consumatorilor și organele administrației publice asupra încălcării drepturilor și intereselor lor legitime, în calitate de consumatori, și pot face propuneri referitoare la îmbunătățirea calității proceselor și serviciilor. Guvernul va lua măsurile necesare pentru elaborarea de norme metodologice privind: condițiile de realizare a expertizelor tehnice, în cazul unor vicii ascunse, pe categorii de bunuri și servicii, modul de înlocuire, remediere sau restituire a valorii pentru produsele care prezintă deficiențe, informarea și educarea în domeniul viață, protecției consumatorilor și în desfășurarea activității Consiliilor Consultative pentru protecția consumatorilor.

Așadar, Ordonanța Guvernului nr. 21 din 21 august 1992 “Privind protecția consumatorilor”, aprobată prin Legea nr. 11/1994 modificată prin Legea nr. 178/1998 și Ordonanța de Urgență nr. 58/2000, semnează actul de naștere al Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor, citez din capitolul 5, art. 28: “Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, organ de specialitate al administrației publice centrale, subordonat Guvernului, coordonează și realizează politica guvernului în domeniul protecției consumatorilor”.

Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor este un organ de control al statului, care veghează la respectarea drepturilor consumatorilor prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 21/1992, la respectarea Legii sanitar-veterinare nr. 60/1974 modificată de Legea 75/1991, Legii nr. 98/1994 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor la normele legale de igiena și sănătatea publică; în acest sens, Guvernul emite Hotărârea Guvernamentală nr. 116/1995 privind abilitarea inspectorilor din cadrul Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor să constate contravențiile și să aplice sancțiunile prevăzute de Legea nr. 98/1994. Supraveghează respectarea obligațiilor ce revin agenților economici, persoane fizice sau juridice, în comercializarea produselor de folosință îndelungată, conform Hotărârii Guvernului nr. 394/1995 și prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 665/1994 privind înlocuirea, remedierea sau restituirea contravalorii produselor care prezintă deficiențe de calitate.

În competența inspectorilor Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor intră și verificarea respectării Ordonanței Guvernului nr. 42/1995 privind grupele de produse alimentare destinate comercializării, Hotărârii Guvernului nr. 629/1996 “Măsuri pentru asigurarea calității produselor și certificarea acesteia”, Hotărârea Guvernului nr. 785/1996 “Denumirea, marcarea, etichetarea produselor textile detinate populației”, Hotărârea Guvernului nr. 784/1996 “Etichetarea produselor alimentare” (Norme Metodologice) modificată prin Hotărârea Guvernului nr. 953/1999, Hotărârea Guvernului nr. 168/1997 privind regimul produselor și serviciilor ce pot pune în pericol viața, sănătatea, securitatea muncii și protecția mediului, Hotărârea Guvernului nr. 187/2000 privind imitațiile de produse alimentare cu risc pentru sănătatea sau securitatea consumatorilor, Hotărârea Guvernului nr. 710/1999 privind asigurarea securității utilizatorilor de jucării, Hotărârea Guvernului nr. 947/2000 privind indicarea prețurilor produselor oferite consumatorilor spre vânzare.

În vederea intensificării activităților de protecție a consumatorului a fost adoptată Hotărârea Guvernului nr. 757/1993 privind:

– Procedura de colaborare a Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor cu Biroul Român de Metrologie Legală în desfășurarea activităților de protecție a consumatorilor

– Procedura de colaborare a Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor cu Direcția Generală a Vămilor, privind supravegherea în unitățile vamale a calității produselor din import destinate populației;

– Procedura de colaborare a Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor cu Inspectoratul General al Poliției în organizarea și desfășurarea activităților specifice;

– Procedura de colaborare pentru asigurarea protecției consumatorilor cu Ministerul Comerțului și al Turismului, cu Direcția de Medicină Preventivă din cadrul Ministerului Sănătății și Familiei, cu Direcția Farmaceutică, cu Direcția Generală Sanitar-Veterinară și cu Direcția pentru Chimizare din cadrul Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor.

Pentru asigurarea desfășurării activității Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor în condiții optime, guvernul emite Hotărârea nr. 776/2000 privind reorganizarea și funcționarea acestuia. În subordinea Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor funcționează ca unități cu personalitate juridică oficiile județene care au filiale în municipii și orașe, Oficiul Municipiului București și Centrul Național pentru încercare și expertizare “Larex”.

Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor a desfășurat o intensă activitate pentru crearea cadrului legislativ și instituțional, armonizat cu programele și directivele Uniunii Europene în domeniul protecției consumatorilor, care să conducă la creșterea eficienței în apărarea drepturilor și intereselor consumatorului român.

Actele normative ale Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor au vizat atât îmbunătățirea organizării și funcționării propriei activități, cât și implicarea mai fermă a instituției în apărarea drepturilor și intereselor economice ale consumatorului.

În perioada 1999-2000 au fost emise următoarele ordonanțe și legi referitoare la protecția consumatorilor: Ordonanța Guvernului nr. 106/1999 privind contractele în afara spațiilor comerciale, Ordonanța Guvernului nr. 107/1999 privind comercializarea pachetelor de servicii turistice modificată prin Ordonanța Guvernului nr. 75/2000, Ordonanța Guvernului nr. 113/1999 privind reglementarea producției, circulației, comercializării alimentelor, Ordonanța Guvernului nr. 34/2000 privind produsele agro-alimentare ecologice, Ordonanța Guvernului nr. 45/2000 privind măsurile de combatere a producerii și comercializării neautorizate a fonogramelor, Ordonanța Guvernului nr. 48/2000 privind regimul de obținere, utilizare și comercializarea a organismelor modificate genetic, Ordonanța Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor pe piață, Ordonanța Guvernului nr. 130/2000 privind regimul juridic al contractelor la distanță, Legea nr. 148/2000 privind publicitatea și Legea nr. 435/2000 privind clauzele abuzive din contracte.

Aceste norme constituie unul din elementele esențiale în asigurarea, la nivel național, a unei protecții reale a consumatorilor, alături de celelalte reglementări și norme prezentate sub aspectul vieții și sunt corelate cu prevederile internaționale stabilite de Comisia Organizației Națiunilor Unite.

Unul din obiectivele primordiale urmărite de Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor a fost inițierea unor acte normative care să reglementeze răspunderea producătorilor pentru produsele cu deficiențe calitative și să asigure o mai bună informare a consumatorilor asupra produselor și serviciilor oferite. În acest scop, au fost elaborate proiecte de legi. Aceste reglementări au fost elaborate în conformitate cu prevederile directivelor europene.

În vederea protecției sanitare, de o importanță primordială în asigurarea sănătății populației, au fost emise Ordinul Ministerului Sănătății și Familiei nr. 975/1998 privind aprobarea normelor igienico-sanitare pentru alimente și Ordinul Ministerului Sănătății și Familiei nr. 976/1998 privind aprobarea normelor de igienă în producerea, prelucrarea, depozitarea, păstrarea, transportul și desfacerea alimentelor. Aceste norme au ca obiectiv principal garantarea sănătății populației prin consumul de alimente sigure din punct de vedere sanitar, sub raportul prospețimii și valorii nutritive.

Reglementările sanitare stabilesc obligativitatea ca orice produs alimentar fabricat și comercializat pentru consumul uman să prezinte avizul sanitar al Ministerului Sănătății și Familiei la: indicatorii fizico-chimici de protecție sanitară pe grupe de produse alimentare; condițiile microbiologice exprimate prin valori admise pe gram, cmc sau ml; norme toxicologice la aditivi alimentari, antioxidanți, coloranți alimentari, aromatizanți, îndulcitori; condiții referitoare la ambalaje folosite; limite maxime admisibile de arsen și de metale grele din alimente (mg/kg produs); limite maxime de azotați admise la unele legume și fructe, NO3 mg/kg; limite maxime de reziduuri de pesticide și limite maxime de antibiotice admise în alimentele de origine animală.

În cadrul legislativ de bază se includ și prevederile Hotărârii Guvernului nr. 167/1992 privind Constituirea și funcționarea sistemului național de certificare a calității, Ordonanța Guvernului nr. 20/1992 privind activitatea de metrologie și Ordonanța Guvernului nr. 39/1998 privind activitatea de standardizare, Hotărârea Guvernului nr. 319/1992 privind dotarea și utilarea de către agenții economici a balanțelor cu afișaj electronic și aparatelor de marcat electronice, Hotărârea Guvernului nr. 340/1992 privind regimul de import al deșeurilor și reziduurilor de orice natură, precum și a altor mărfuri periculoase pentru sănătatea populației și pentru mediul înconjurător.

2.2. Instituțiile publice din România angajate în protecția consumatorilor

2.2.1. Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor și principalele sale atribuții

Autoritatea pentru Protecția Consumatorilor este organ al administrației centrale, cu structuri descentralizate, având personalitate juridică la nivel local. Autoritatea pentru Protecția Consumatorilor își desfășoară activitatea în conformitate cu Ordonanța Guvernamentală 21/1992 aprobată prin Legea 11/1994 privind orotecția consumatorilor.

Autoritatea pentru Protecția Consumatorilor este subordonată primului ministru și are 42 de oficii regionale, existând 96 de proceduri specifice pe produse și servicii în conformitate cu care se realizează controlul.

Procedura-cadru de supraveghere pe piață și cele 14 proceduri de colaborare cu alte organe de control sunt aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 757/1992.

La nivel central, instituția are în structura sa trei direcții:

Direcția de Control și Sprijin a Asociațiilor de Consumatori, cu principalele atribuții:

coordonarea activității de control pe piață în unitățile vamale sau la producători a calității produselor și serviciilor pentru asigurarea protecției consumatorilor

organizarea și desfășurarea unor acțiuni tematice de control, împreună cu alte organe ale administrației publice, cu atribuții în domeniul protecției consumatorilor

întocmirea de sinteze privind controalele efectuate pe grupe de produse și servicii, pe baza analizelor informaționale și documentelor primite de la Oficiile Teritoriale pentru Protecția Consumatorilor și alte organe ale administrației publice.

Direcția de Sinteză, Consiliere și Mass-Media, cu principalele atribuții:

elaborarea strategiei pe termen scurt, mediu, lung privind politica guvernului în domeniul protecției consumatorilor

primește și prelucrează informațiile trimise de oficiile teritoriale cu privire la activitatea de protecție a consumatorilor și întocmește rapoarte periodice referitoare la activitatea Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor, care sunt înaintate guvernului, ministerelor și organelor centrale ale administrației publice

întocmește studii și sinteze documentare referitoare la activitatea de protecție a consumatorilor, desfășurate de organismele similare din alte țări

urmărește realizarea programului de armonizare a legislației românești cu cea din țările Uniunii Europene și coordonează programul PHARE în domeniul protecției consumatorilor

elaborează proiecte de norme și reglementări specifice

asigură relațiile Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor cu instituțiile similare din străinătate

stabilește relații de colaborare cu Mass-Media, căreia îi furnizează informații rezultate din controalele efectuate asupra calității produselor și serviciilor, precum și materiale pentru educarea consumatorilor privind riscurile la care se expun prin utilizarea de produse și servicii neconforme calitativ

desfășoară activitățile de mediatizare cu privire la drepturile consumatorilor, obligațiile agenților economici, unele prevederi ale legislației naționale în domeniu

Direcția Economică, cu principalele atribuții:

gestionarea resurselor bugetare ale Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor

gestionarea resurselor umane din cadrul Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor.

În structura Autorității pentru Protecția Consumatorilor există un laborator pentru analiza calității vinurilor și băuturilor alcoolice, organizat ca serviciu cu obiectivele:

efectuarea controalelor calității și autenticității vinurilor, băuturilor alcoolice, distilatelor, berii, băuturilor răcoritoare și oțeturilor prin analiza probelor prelevate în cadrul acțiunilor de supraveghere pe piață a calității produselor sau ca urmare a reclamațiilor consumatorilor, precum și la solicitările agenților economici, persoane fizice sau juridice

acordarea de consultanță și furnizarea de elemente pentru informarea și educarea consumatorilor și agenților economici

colaborarea cu alte organe de control ale statului în prelevarea de probe și efectuarea de analize privind calitatea produselor din domeniul său de activitate.

Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor este condusă de un director general, asimilat cu funcția de secretar de stat. Pe lângă direcțiile generale, funcționează un colegiu de conducere ca organ consultativ.

În exercitarea atribuțiilor sale la nivel central, Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor colaborează cu ministerele și alte organe de specialitate, iar la nivel local cu autoritățile administrative locale.

Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor are în subordine Centrul Național de Încercări și Expertiză a Produselor (Larex), care are 9 filiale teritoriale.

Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor este organul de specialitate al administrației publice centrale, subordonat guvernului, acționează pentru realizarea strategiei, politicii și obiectivelor guvernamentale în domeniul protecției vieții, sănătății și securității consumatorilor, precum și interesele legitime ale acestora.

Având în vedere importanța problemei în România, guvernul și-a delegat responsabilitatea apărării consumatorului Oficiului pentru Protecția Consumatorilor, care a fost investit cu următoarele atribuții:

aplicarea legilor și hotărârilor guvernului în domeniul său de activitate

elaborarea de strategii pe termen scurt, mediu și lung în domeniul protecției consumatorilor, pe care le supune spre aprobare guvernului

elaborarea unor proiecte de reglementări specifice în domeniul protecției consumatorilor cu privire la conservarea, ambalarea, etichetarea, transportul, depozitarea și comercializarea produselor din producția internă și din import, precum și la prestarea serviciilor, astfel încât acestea să nu afecteze drepturile și interesele legitime ale consumatorilor, ori să pună în pericol viața sau securitatea acestora, pe care le supune aprobării guvernului

elaborarea, împreună cu alte organe de specialitate ale administrației publice, de proceduri privind obiectivele, condițiile și modul de colaborare în desfășurarea activității de protecție a consumatorilor, pe care le supune aprobării guvernului

supravegherea respectării dispozițiilor legale privind protecția consumatorilor, referitoare la calitatea produselor, serviciilor prestate, inclusiv a celor publice, prin efectuarea de inspecții periodice și inopinante în piețe, la producători și depozite, având acces în toate locurile unde se află produsele în vederea comercializării sau unde se prestează serviciile, precum și la toate documentele referitoare la acestea

supravegherea în unitățile vamale și pe piață a calității produselor din import, pentru a preveni comercializarea acelor produse care pot afecta viața, sănătatea sau securitatea consumatorilor, precum și interesele economice ale acestora, cu excepția acelora care sunt în competența altor organe de specialitate ale administrație publice

verificarea, în condițiile legii, a respectării de către agenții economici a standardelor obligatorii privind protecția vieții, sănătății sau securității consumatorilor, precum și a drepturilor și intereselor legitime ale acestora

verificarea legalității și utilizării corecte a mijloacelor de măsurare folosite pe piață și luarea de măsuri pentru interzicerea celor necorespunzătoare

dispunerea sau propunerea de măsuri pentru limitarea consecințelor comercializării unor produse și servicii cu deficiențe de calitate sau care nu întrunesc condițiile legale de desfacere, după cum urmează: oprirea temporară sau definitivă a comercializării, importului, fabricației produsului sau prestării serviciului; retragerea de pe piață sau de la consumatori a produselor; distrugerea produselor oprite definitiv de la comercializare, dacă acestea constituie singurul mijloc care face să înceteze pericolul

suspendarea autorizației de funcționare

efectuarea de analize și încercări în laboratoarele proprii sau dispunerea efectuării acestora de către laboratoarele agreate sau acreditate, potrivit legii

constatarea de contravenții și aplicarea de amenzi, în condițiile legii, și sesizarea organelor de urmărire penală ori de câte ori constată încălcări ale legii penale

desfășurarea activităților de informare, consiliere și educare a consumatorilor

sprijinirea asociațiilor pentru protecția consumatorilor și participarea împreună cu acestea la informarea și educarea consumatorilor

primirea și rezolvarea sau, după caz, trimiterea spre soluționare celor în drept a sesizărilor asociațiilor pentru protecția consumatorilor, precum și a celor înaintate de persoanele fizice

stabilirea și perceperea de tarife, potrivit legii, pentru efectuarea de încercări în laboratoarele proprii

avizarea proiectelor de acte normative care au legătură cu protecția consumatorilor și exercitarea oricărei alte atribuții cu privire la obiectul său de activitate

informarea periodică a guvernului asupra activității proprii privind respectarea drepturilor și protecției consumatorilor.

Pentru perioada actuală, când există un decalaj între cerere și ofertă, când calitatea unor bunuri și servicii nu se ridică încă la nivelul standardelor internaționale și se manifestă fenomene de concurență neloială și practici de monopol, atribuțiile Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor sunt axate în principal pe latura preventivă de supraveghere și control pentru excluderea din circulație a oricărui produs și serviciu care ar pune în pericol viața și sănătatea consumatorului, concomitent cu o intensă activitate de informare și mediatizare.

Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor este un organ care are ca bază a activității controlul. Pentru realiarea acestei atribuții se parcurg, de regulă, următoarele faze de lucru:

Stabilirea obiectivelor de control

Aceasta reprezintă o fază importantă în activitatea desfășurată pentru supravegherea calității produselor și serviciilor pe piață, la producători, importatori, în depozite și unități vamale, pentru prevenirea și combaterea unor fapte care pot afecta sănătatea, viața, securitatea și interesele economice ale consumatorilor.

Stabilirea obiectivelor de control se va face ținând seama de informațiile rezultate din acțiunile proprii de control, precum și cele primite de la consumatori, direct sau prin asociațiile pentru protecția consumatorilor sau de semnalele apărute în mass-media.

Un aport deosebit la stabilirea obiectivelor de control îl aduc membrii Consiliilor Consultative pentru protecția consumatorilor, ca reprezentanți ai unor organisme importante cu atribuții în domeniul protecției consumatorilor.

Obiectivele activității propriu-zise de control sunt următoarele:

controale tematice complexe, inițiate la nivelul Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor și cuprinse în programe trimestriale și semestriale

controale tematice desfășurate la nivelul județului din inițiativa proprie a oficiului teritorial pentru protecția consumatorilor sau dispuse de organele locale

acțiuni de control în puncte de frontieră sau în unități vamale pentru supravegherea calității produselor importate

inspecții periodice și inopinante pentru supravegherea pe piață a calității produselor și serviciilor

coordonarea activității birourilor permanente de control, organizate în principalele piețe agro-alimentare

acțiuni de control asura agenților economici, având drept scop respectarea standardelor obligatorii

acțiuni pentru cercetarea sesizărilor și reclamațiilor primite din partea consumatorilor

acțiuni desfășurate pentru verificarea modului în care agenții economici au respectat măsurile stabilite prin procesele verbale de constatare-contravenție.

În stabilirea obiectivelor de control, o contribuție deosebită o au băncile de date, constituite la nivelul oficiilor județene pentru protecția consumatorilor. Aceste bănci de date, care se pot stoca și gestiona utilizând mijloace tehnice, cum ar fi registre, machete, fișe-cartotecă, grafice sau calculatoare electronice, se constituie din informații privitoare la:

evoluția principalilor indicatori economici

volumul vânzărilor de mărfuri și servicii către populație, pe total și structură

evoluția consumului populației pe baza datelor furnizate de bugetele de familie

evoluția indicilor prețurilor cu amănuntul și al salariilor

numărul populației pe total și în structură inclusiv ponderea acesteia din mediul urban și rural

indicatori privind starea de sănătate a populației

numărul și structura agenților economici

studii, anchete și monografii cu caracter economic și social efectuate de instituții de specialitate

acte normative, proceduri de lucru și standarde

Fiecare inspector are obligația de a contribui la îmbogățirea băncii de date cu informații necesare bunei desfășurări a activităii de control.

Programarea activităților de control

Aceasta se va realiza la nivelul oficiilor teritoriale care vor elabora un program trimestrial de activitate ce va cuprinde obiectivele activității de control și alte activități care derivă din dispiozițiile legale în vigoare privind protecția consumatorilor.

Având în vedere activitățile de control, este utilă și o defalcare lunară sau chiar săptămânală a sarcinilor din programul trimestrial.

Programarea activităților de control se realizează ținând seama de următoarele aspecte:

importanța și complexitatea acțiunii

sincronizarea acțiunilor proprii de control cu cele ale altor organe ale administrației publice locale

dispersia agenților economici și a localităților pe raza teritorială a județului

potențialul uman și material de care dispune oficiul teritorial respectiv și încărcarea echilibrată a inspectorilor.

Controalele programate trebuie să asigure acoperirea corespunzătoare a celor trei domenii de supraveghere: bunuri alimentare, bunuri nealimentare și servicii. Ponderea controalelor se va calcula în funcție de ponderea produselor și serviciilor îm consumul populației rezultate din bugetele de familie, având în vedere faptul că controalele efectuate în domeniul bunurilor alimentare trebuie să fie preponderente.

Programarea controalelor se extinde la producători, importatori și en-gross-iști și se efectuează cu prioritate în următoarele cazuri:

dacă deficiențele constate la produse sau servicii se referă la vătămarea sănătății sau vieții consumatorilor, confirmate prin documente oficiale emise de instituții sau organe de specialitate

dacă un produs sau serviciu reprezintă un real pericol pentru viața, sănătatea sau securitatea consumatorilor

în cazul falsificării sau substituirii de produse

în cazul neasigurării service-ului și a pieselor de schimb necesare

întreținerii bunurilor de folosință îndelungate pe durata medie de utilizare

în lipsa certificatelor de conformitate cu standardele obligatorii.

În programele de activitate trebuie nominalizate echipele de control, termenele de finalizare a acțiunilor și modul de valorificare al constatărilor.

Pregătirea acțiunilor de control

Pregătirea acțiunilor de control presupune parcurgerea următoarelor etape:

documentarea echipei de inspectori pentru cunoașterea și însușirea cadrului legislativ necesar desfășurării acțiunii și, după caz, a standardelor obligatorii specifice produselor sau serviciilor care fac obiectul acțiunii de control, a tematicilor și procedeurilor specifice etc.

întocmirea unei tematici pentru acțiunile stabilite pe plan local consultând reglementările specifice în vigoare, procedurile și alte materiale în vigoare în domeniu

culegerea informațiilor cu privire la agenții economici ce urmează a fi controlați; în situați în care aceștia au mai fost controlați se va face o documentare asupra problemelor constatate anterior și măsurilor stabilite

stabilirea modului de colaborare cu celelalte organe ale administrației publice cu atribuții specifice în domeniul protecției consumatorilor

analizarea aspectelor curpinse în fișele de sesizări și reclamații ale consumatorilor și consultarea procedurii-cadru privind cercetarea și rezolvarea sesizărilor și reclamațiilor

stabilirea detaliilor privind modul de deplasare la agenții economici

pregătirea materialelor și ustensilelor necesare desfășurării activității de control.

Toate informațiile privind stabilirea obiectivelor, programarea acestora și pregătirea propriu-zisă a acțiunilor de control sunt strict confidențiale atât pentru corpul de inspectori, cât și pentru ceilalți salariați ai oficiului.

Controlul propriu-zis

Controlul începe o dată cu prezentarea legitimației de serviciu de către fiecare membru de control, unui angajat (de preferință conducerii agentului economic).

După legitimare, fiecare membru al echipei de inspecție trebuie să își fixeze la loc vizibil ecusonul, pentru a putea fi ușor identificat. Coordonatorul echipei de inspecție va solicita angajatului, dacă este cazul, punerea în contact cu un reprezentant al agentului economic, care deține funcție de conducere, coordonare sau decizie la fața locului.

Dacă într-o perioadă de timp rezonabilă nu este posibilă stabilirea contactului la nivelul necesar, coordonatorul echipei de inspecție este abilitat să lase sub semnătură de primire o invitație (redactată în două exemplare, din care unul se reține) la sediul instituției reprezentantului solicitat. Invitația va indica două termene diferite, rămânând la latitudinea invitatului alegerea celui mai convenabil. În această situație, orice probă găsită la fața locului poate fi sigilată de echipa de inspectori și dată în păstrare persoanei care semnează pentru primirea invitației.

Neprezentarea celui invitat sau a împuternicitului său la nici unul din cele două termene, fără solicitarea prealabil scrisă sau telefonică a altui termen, va fi considerată circumstanță atenuantă în derularea ulterioară a inspecției, fiind totodată un criteriu de aplicare a unor nivele superioare de sancțiuni, cu excepția unor situații obiective.

Atunci când unitatea inspectată coincide cu sediul adminsitrativ al firmei sau se află în imediata apropiere, precum și atunci când agentul economic deține în teritoriu un număr mare de unități comerciale sau prestatoare de servicii dintre care se vor inspecta două sau mai multe, echipe de inspectori se va prezenta înainte de începerea acțiunii la conducerea firmei, solicitând asistență din partea agentului economic.

După realizarea contactului dintre echipa de inspectori și reprezentantul autorizat al agentului economic, primii vor prezenta acestuia scopul acțiunii și legislația în baza căreia se efectuează controlul.

Cu privire la condițiile în care se va desfășura controlul, reprezentantul agentului economic va fi întrebat dacă dorește sau nu întreruperea activității de vânzare pe perioada controlului. În situația în care controlul se desfășoară în paralel cu vânzarea produselor, echipa de inspecție nu va comenta și nu va face publice constatările în fața consumatorilor.

2.2.2. Alte organe de stat cu atribuții în domeniul protecției consumatorilor

Protecția consumatorilor în Româna, la nivelul aparatului de stat, este asigurată din punct de vedere organizatoric, pe de o parte printr-un organism specializat (Autoritatea pentru Protecția Consumatorilor), iar pe de altă parte, prin alte organe de stat cu atribuții în acest domeniu.

Guvernul, în cadrul politici de protecție a consumatorilor, a formulat atribuții privitoare la această problemă principalele organe de stat, dintre care amintesc:

Direcția Generală a Medicinei Preventive și Promovarea Sănătății

Acesta este un organ tehnic specializat al Ministerului Sănătății și Familiei, care are ca obiective promovarea și menținerea sănătății, precum și prevenirea îmbolnăvirilor, incapacității de muncă și decesului prematur. În teritoriu, Direcția Generală a Medicinei Preventive și Promovarea Sănătății este organizată ca Inspectorat de Poliție Sanitară și Medicină Preventivă. Aceasta exercită funcția de inspecție sanitară de stat și asigură serviciile de sănătate preventivă în unitatea administrativ-teritorială unde funcționează, având următoarele atribuții în domeniul protecției consumatorilor:

autorizează, din punct de vedere sanitar, toate categoriile de unități

controlează modul în care se aplică și se repsectă normele antiepidemice și de igienă de către persoanele fizice și juridice

retrage autorizația sanitară de funcționare

oprește sau limitează temporar activitatea unor unități

oprește sau condiționează punerea în consum public a unor alimente sau folosirea unor obiecte materiale, substanțe etc.

evaluează riscurile legate de mediul ambiant, alimentarea cu apă, habitat, transport și alte servicii; procesul de alimentație și mediul în care se produc, prepară, transportă, depozitează și desfac alimentele și băuturile; procesul de învățământ și mediul în care se desfășoară

evaluează starea de sănătate a populației pe baza datelor statistice

evaluează impactul asupra sănătății populației, determinat de factorii de risc.

Direcția Farmaceutică și Institutul pentru Controlul de Stat al Medicamentului și Cercetării Farmaceutice

Aceste organe de specialitate sunt organizate teritorial în laboratoare interjudețene farmaceutice, care au în domeniul protecției consumatorilor următoarele atribuții:

urmăresc ca fabricarea, depozitarea, distribuirea, eliberarea, importul și exportul de medicamente și produse farmaceutice să aibă ca obiect numai produse înregistrate și/sau autorizate de Ministerul Sănătății și Familiei, în conformitate cu directivele privind autorizarea, înregistrarea și supravegherea acestora, prin Ordin al Ministrului Sănătății și Familiei

verifică autorizația de funcționare și datele privind calificarea personalului ce își desfășoară activitatea în legătură cu producerea, stocarea și distribuirea produselor farmaceutice

controlează, dacă se produc sau se eliberează alte produse decât cele menționate în autorizație și/sau aprobate de Ministrul Sănătății și Familiei, pentru a circula pe teritoriul țării

urmăresc corecta funcționare a aparaturii pentru producerea, depozitarea și controlul produselor farmaceutice

controlează modul în care se efectuează publicitatea produselor farmaceutice.

Agenția Națională Sanitar-Veterinară

Rețeaua Sanitar-Veterinară de Stat este organizată pe principiul teritorial ca sector distinct și autonom în cadrul Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, având în structura sa Agenția Națională Sanitar-Veterinară, care cuprinde Direcția de Poliție Sanitar-Veterinară. Aceasta din urmă coordonează direcțiile județene și ale municipiului București, laboratoare veterinare județene, unități și circumscripții teritoriale.

Activitatea de protecție a consumatorilor desfășurată prin Direcția de Poliție Sanitar-Veterinară prin serviciul de igienă veterinară se concretizează în îndeplinirea următoarelor sarcini:

participarea la elaborarea proiectelor de norme sanitar-veterinare, directive și instrucțiuni privind expertizarea și asigurarea salubrității produselor de origine animală

întocmirea și prezentarea spre aprobare a programului anual de acțiuni strategice privind controlul sanitar-veterinar al produselor de origine animală

coordonarea, îndrumarea și controlul aplicării și respectării normelor unice obligatorii, directivelor și instrucțiunilor tehice oficiale privind igiena și expertizarea sanitar-veterinară a produselor de origine animală

inspectarea periodică a unităților de industrie alimentară autorizate, precum și a unităților mari de alimentație publică privind starea de igienă a spațiilor și dotărilor tehnice, asigurarea controlului sanitar-veterinar și salubritatea materiilor prime, a produselor în fabricație și finite.

Corpul de Control al Primăriilor

Aceste organe, a căror activitate se desfășoară la nivel local, au obligația de a controla respectarea de către agenții economici a dispozițiilor legale cu privire la:

expunerea la vânzare sau vânzarea de mărfuri cu specificarea termenului de valabilitate

întomirea și afișarea în unitate, în locurile de desfacere sau servire, a prețurilor și tarifelor, a categoriei de calitate a produselor sau serviciilor

acumularea de mărfuri pe piața internă în scopul creării unui deficit pe piață și revânzarea lor ulterioară sau suprimarea concurenței loiale

neexpunerea la vânzare a mărfurilor existente, vânzarea preferențială, refuzul nejustificat al vânzării acestora sau al prestării de servicii cuprinse în obiectul de activitate al agentului economic.

Inspecția de Stat în Construcții

Atribuțiile acestui organ în domeniul protecției consumatorilor constau în: controlul statului referitor la calitatea construcțiilor și lucrărilor publice și la respectarea normelor de disciplină tehnică în realizarea și utilizarea acestora, precum și cu privire la respectarea legalității actelor emise și a aplicării acestora de către administrațiile publice locale, antreprenori, proiectanți și, după caz, de alte persoane juridice și fizice în domeniul urbanismului și amenajării teritoriului.

Inspecțiile teritoriale programează și efectuează sistematic prin sondaj acțiuni specifice de control în etapele de realizare și utilizare a construcțiilor.

Agenția pentru Protecția Mediului

Aceasta are următoarele atribuții specifice protecției consumatorilor:

asigură prin mijloace proprii și prin cooperare cunoașterea stării de calitate a tuturor factorilor de mediu și evoluției acestora, inclusiv a echilibrului ecologic, și aplică pentru fiecare caz în parte prevederile legale în domeniu

urmărește și analizează modul în care organele teritoriale județene de specialitate, agenții economici de stat sau particulari și persoanele fizice de pe raza județului își realizează obligațiile ce le revin conform legii, cu privire la protecția mediului înconjurător, luând măsurile prevăzute în acest sens

controlează și sprijină aplicarea măsurilor de conservare a parcurilor naționale, rezervațiilor naturale, a altor zone protejate și monumentelor naturii de pe raza județului.

Garda Financiară

Acest organ este subordonat Ministerului Finanțelor și are ca atribuție principală protejarea consumatorilor împotriva următoarelor activități comerciale ilicite:

expunerea spre vânzare sau vânzarea de mărfuri sau orice alte produse fără specificarea termenului de valabilitate ori cu termenul de valabilitate expirat

vânzarea ambulantă de mărfuri în alte locuri decât cele autorizate de primării sau prefecturi

omisiunea întocmirii și afișării în unitate, la locurile de desfacere sau servire, de către agenții economici a prețurilor și tarifelor, a categoriei de calitate a produselor sau serviciilor ori, acolo unde este cazul, a listei de prețuri sau tarife

neexpunerea la vânzare a mărfurilor existente, vânzarea preferențială, refuzul nejustificat al vânzări acestora sau al prestării de servicii cuprinse în obiectul de activitate al agentului economic

depășirea de către agenții economici cu capital majoritar de stat a nivelurilor maxime de vânzare cu ridicata sau de tarife stabilite prin hotărâri ale guvernului

falsificarea sau substituirea de mărfuri sau orice alte produse, precum și expunerea spre vânzare sau vânzarea de asemenea bunuri.

Direcția Generală a Vămilor

Direcția Generală a Vămilor are următoarele atribuții în domeniul protecției consumatorilor:

controlează vehiculele și bunurile introduse sau care urmează să fie scoase din țară, inclusiv cele aflate în tranzit, aparținând persoanelor fizice sau juridice

urmărește și controlează respectarea de către persoanele fizice sau juridice a legislației vamale.

Ministerul Comerțului

Acest organ are următoarele atribuții legate de protecția consumatorilor:

asigură și urmărește, în condițiile legii, păstrarea climatului de concurență loială și participă la protejarea intereselor consumatorilor și agenților economici pe piața internă și externă

urmărește aplicarea legislației, a normelor și a altor reglementări specifice de către toți agenții economici care desfășoară activități comerciale, indiferent de forma de proprietate

urmărește și analizează evoluția prețurilor bunurilor de consum

realizează clasificarea unităților comerciale și de alimentație publică.

Ministerul Turismului

Are următoarele atribuții în ceea ce privește protecția consumatorilor:

acordă licențe agenților economici din turism pentru obiectul activității pe care îl desfășoară, indiferent de forma de proprietate, și acordă brevete de atestare a capacității profesionale persoanelor care exercită o activitate de turism

efectuează clasificarea unităților de cazare, de alimentație și de agrement pentru turism, indiferent de forma de proprietate

verifică aplicarea legislației, a normelor, a reglementărilor specifice și corelarea calității serviciilor cu prețurile și tarifele practicate de către toți agenții economici din turism.

Inspectoratul General al Poliției

Acest organ este subordonat Ministerului de Interne și controlează agenții economici pentru preîntâmpinarea următoarelor fapte:

condiționarea vânzării de mărfuri de cumpărarea altor mărfuri

omisiunea întocmirii și afișării în unitate, la locurile de desfacere sau servire, de către agenții economici a prețurilor și tarifelor, a categoriei de calitate a produselor sau serviciilor, ori, acolo unde este cazul, a listei de prețuri sau tarife

expunerea spre vânzare sau vânzarea de mărfuri sau orice alte produse fără specificarea termenului de valabilitate ori cu termenul de valabilitate expirat

neexpunerea la vânzare a mărfurilor existente, vânzarea preferențială, refuzul nejustificat al vânzării acestora sau al prestării de servicii cuprinse în obiectul de activitate al agentului economic

acumularea de mărfuri pe piața internă, în scopul creării unui deficit pe piață și revânzarea lor ulterioară sau suprimarea concurenței loiale.

Regia Autonomă a Registrului Auto Român

Regia Autonomă a Registrului Auto Român are în structura sa reprezentanțe pe tot teritoriul țării și are următoarele atribuții în domeniul protecției consumatorilor:

omologarea pentru circulația pe drumurile publice a tuturor tipurilor de vehicule rutiere fabricate în România sau în străinătate

elaborarea tehnologiei și prescripțiilor tehnice privind verificările tehnice și inspecțiile periodice

omologarea echipamentelor și pieselor care afectează siguranța circulației rutiere sau protecția mediului

acreditarea laboratoarelor de încercări în domeniul auto.

Direcția pentru Chimizare, Protecția Plantelor și Carantină Fitosanitară

Direcția pentru Chimizare, Protecția Plantelor și Carantină Fitosanitară este organizată în teritoriu ca Inspecție Județeană de Protecție a Plantelor și Poliție Fitosanitară, având următoarele atribuții în domeniul protecției consumatorilor:

interzicerea comercializării unor produse de origine vegetală destinate consumului cu urme vizibile de pesticide, îngrășăminte, atac de boli și dăunători ce pot afecta viața, sănătatea sau interesele consumatorilor

interzicerea sau limitarea comercializării unor produse de origine vegetală destinate însămânțării sau înmulțirii, care nu corespund condițiilor minime de calitate prevăzute de actele normative obligatorii

interzicerea prestării unor servicii de protecția plantelor de calitate necorespunzătoare, nerespectându-se prevederile din norme și care pot afecta viața, sănătatea sau interesele consumatorilor

interzicerea comercializării sau utilizării unor produse de origine vegetală pentru care există prezumția depășirii limitelor maxime admise de substanțe chimice nocive

interzicerea folosirii de ambalaje pentru produsele de uz fitosanitar neavizate sau fără elementele de identificare și caracterizare prevăzute în actele normative în vigoare

interzicerea comercializării unor produse de origine vegetală neîncadrate corect pe clasa de calitate, afectând în acest fel interesele consumatorilor.

Inspecția de Stat pentru Calitatea Semințelor și Materialului Săditor

Inspecția de Stat pentru Calitatea Semințelor și Materialului Săditor efectuează controale la agenții economici și pe piață pentru a combate următoarele fapte:

transportul sau comercializarea unor produse de origine vegetală care nu sunt însoțite de documente de calitate sau a căror calitate nu corespunde documentelor de certificare și analiză a calității emise de inspectoratele județene sau ale municipiului București sau de Laboratorul Central pentru Controlul Calității Semințelor

comercializarea semințelor și materialului săditor fără elememte de identificare și caracteristici prevăzute de acte normative în vigoare

comercializarea acestor produse în ambalaje necorepunzătoare sau neavizate

prestarea unor servicii în procesul de producere sau comercializare a semințelor și materialului săditor de calitate necorespunzătoare, care pot afecta interesele consumatorilor.

Biroul Român de Metrologie Legală

Biroul Român de Metrologie Legală își desfășoară în teritoriu activitatea prin inspecțiile interjudețene de metrologie legală, având următoarele atribuții în domeniul protecției consumatorilor:

atestarea etaloanelor din sistemul național de etaloane

constatarea contravențiilor și aplicarea amenzilor prevăzute de legislația din domeniul metrologiei și sesizarea organelor de urmărire penală ori de câte ori constată încălcări ale legii penale

acordarea și retragerea autorizațiilor pentru exercitarea activității de metrologie prevăzute de lege

organizarea și asigurarea certificării mijloacelor de măsurare, conform normelor internaționale de metrologie legală.

Asociația Română de Standardizare

Asociația Română de Standardizare are următoarele atribuții în domeniul protecției consumatorilor:

coordonarea și aprobarea programelor de standardizare, examinarea și aprobarea standardelor române elaborate de comitetele tehnice, precum și reconfirmarea, modificarea sau suspendarea acestora

editarea și difuzarea standardelor române și a altor publicații de specialitate

organizarea unor bănci de date pentru standarde și alte reglementări tehnice normative din România

organizarea și coordonarea Sistemului Național de Certificare a Calității

certificarea conformității cu standardele române a produselor și serviciilor, gestionarea mărcilor de certificare a conformității cu standardele române, acreditarea și notificarea organismelor de certificare și a organismelor de acreditare a laboratoarelor de încercări.

2.2.3. Relația Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor cu celelalte organisme cu atribuții în domeniul protecției consumatorilor

În domeniul protecției consumatorilor, există și alte organe cu atribuții specifice care, în baza unor proceduri bilaterale aprobate prin hotărâre guvernamentală, colaborează cu Oficiul pentru Protecția Consumatorilor.

Pentru eliminarea oricărui paralelism și coordonarea activității acestor organisme pe linia protecției consumatorilor, prin Hotărârea Guvernamentală nr. 251/1994 a luat ființă Consiliul Consultativ pentru Protecția Consumatorilor.

Acest organism asigură, la nivel central și local, cadrul informațional și organizatoric necesar stabilirii și aplicării politicii de protecție a consumatorilor, corelării acțiunilor autorităților administrației publice cu cele ale organizațiilor neguvernamentale cu atribuții în acest domeniu.

Consiliul Consultativ pentru Protecția Consumatorilor are următoarele atribuții:

În direcția stabilirii și aplicării politicii de protecție a consumatorilor:

analizează modul în care sunt respectate drepturile consumatorilor și propune autorităților de administrație publice acțiuni pentru aplicarea mijloacelor prevăzute de lege care să asigure protecția cetățenilor în calitate de consumatori. De asemenea, propune autorităților administrației publice locale măsuri în sprijinul apărării drepturilor consumatorilor și corelarea acțiunilor altor factori implicați în scopul realizării unei protejări reale și unitare a intereselor consumatorilor

analizează modul în care sunt aplicate propunerile Consiliului Consultativ pentru Protecția Consumatorilor de către organele sau organizațiile sesizate

analizează modul de colaborare a autorităților administrației publice în domeniul protecției consumatorilor și recomandă căi de îmbunătățire a colaborării

recomandă acțiunile în anumite sectoare din domeniul protecției consumatorilor

propune efectuarea de studii în legătură cu cauzele care au generat încălcări ale dispozițiilor legale privind protecția consumatorilor, precum și măsurile de prevenire

propune îmbunătățiri ale reglementărilor sau, după caz, noi reglementări în acest domeniu

formulează propuneri în sprijinul strategiei și a programelor de acțiuni pe plan național și local.

În direcția acțiunilor diverselor autorități ale administrației publice cu cele ale organizațiilor neguvernamentale, care au rol de realizare a protecției consumatorilor, Consiliul Consultativ pentru Protecția Consumatorilor are următoarele atribuții:

analizează problemele specifice ale asociațiilor pentru protecția consumatorilor și propune autorităților administrației publice, precum și oricăror organisme sau instituții interesate, modalități de sprijinire a acestora în rezolvarea problemelor respective

stabilește obiective comune pentru toate organsimele de specialitate care își desfășoară activitatea în domeniul protecției consumatorilor

analizează modul în care autoritățile administrației publice au răspuns solicitărilor consumatorilor (sesizări, reclamații) și sesizează autoritățile în cauză asupra eventualelor carențe în organizarea și funcționarea sistemului de recepție și răspuns asupra cererilor consumatorilor

sprijină acțiunile de informare și educare a consumatorilor desfășurate de diverse autorități și organizări la nivel național, județean, orășenesc și comunal

Consiliul Consultativ pentru Protecția Consumatorilor se întrunește lunar la nivel comunal, trimestrial la nivel județean și semestrial la nivel central

îndeplinirea atribuțiilor ce îi revin se realizează prin adoptarea de hotărâri cu majoritatea simplă de voturi a membrilor prezenți.

2.3. Organizarea neguvernamentală a procesului de protecție a consumatorilor

În România, înainte de 1989, consumatorii erau singuri în încercarea lor de a se proteja ei înșiși, adresându-și plângerile direct vânzătorilor, producătorilor sau ziarelor.

Asociația pentru Protecția Consumatorilor a fost fondată în februarie 1990 de un grup de experți în domeniul controlului calității. Pornind de la 67 de membri, asociația a ajuns în prezent la aproape 10.000 de membri, având 41 filiale în țară, având următoare scopuri principale:

să îmbunătățească documentele referitoare la produse și servicii în scopul protejării consumatorilor și a mediului înconjurător și să îmbunătățească nivelul de trai

să analizeze plângerile consumatorilor și să contribuie la soluționarea lor

să asigure informații corecte, complete și folositoare consumatorilor

să îmbunătățească accesul consumatorilor la serviciile și produsele vitale

să asigure protecția consumatorilor împotriva pagubelor provocate de produsele calitativ slabe și serviciilor ce nu oferă siguranță.

Activitățile specifice ale asociației sunt organizate de departamente specializate pe mai multe probleme: hrana, energia, transportul, telecomunicațiile, îmbrăcămintea, medicamentele, echipamentele medicale, cosmeticele, produsele chimice și altele.

Imediat după înființare, s-a luat legătura cu Organizația Internațională (IOCU), care a trimis material documentar. Au fost transmise principiile directoare ale Organizației Națiunilor Unite pentru protecția consumatorilor în limba română și au fost trimise guvernului împreună cu cererea de a fi introdusă în noua Constituție a României. Utilizând aceste materiale, s-a încercat direcționarea activităților astfel încât să se acopere toate problemele protecției consumatorilor. Însă, încercarea de comunicare cu membrii asociației și cu toți consumatorii a constituit o problemă reală.

Orice consumator nemulțumit de un produs sau serviciu se poate adresa sediului central al asociației, filialelor județene sau locale ale acesteia. Fiecare plângere este înregistrată înainte de a fi transmisă departamentului responsabil pentru soluționare. Unele pot fi rezolvate telefonic, prin convorbiri cu vânzătorii, altele necesită deplasarea la fața locului a specialiștilor asociației. Deseori, produsele necesită testări în laboratoare, iar decizia ce se ia se bazează pe rezultatele testelor efectuate. Sunt cazuri când se ajunge la sancționare pe cale judectorească.

Asociația pentru Protecția Consumatorului s-a afirmat prin câteva acțiuni de anvergură națională, ce au reușit să sensibilizeze opinia publică cu privire la necesitatea susținerii acțiunilor sale. În prezent, asociația editează publicația “23 de milioane”, destinată informării consumatorilor și atragerii sprijinului acestora în desfășurarea activităților.

Pentru prima dată în România, Ziua Mondială a Drepturilor Consumatorului a fost sărbătorită la 15 martie 1991.

Formarea asociațiilor proprii ale consumatorilor are ca bază juridică Ordonanța Guvernului nr. 21/1992. Articolul 31 precizează, citez: “Asociațiile pentru protecția consumatorilor sunt considerate acele asociații constituite conform legii ca persoane juridice – fără a urmări realizarea de profit pentru membrii lor – au ca unic scop apărarea drepturilor și interselor legitime ale membrilor lor sau ale consumatorilor în general”. Articolul 33 specifică: “Asociațiile pentru protecția consumatorilor, care apără drepturile și interesele legitime ale consumatorilor în general, sunt de drept parteneri sociali în organismele consultative prevăzute în prezenta ordonanță dacă:

au cel puțin 10.000 de membri și filiale în cel puțin 5 județe sau

sunt organizate astfel:

la nivel local se constituie ca asociații

la nivel județean se constituie în federație de asociații; federația se formează din asociații provenind din cel puțin 5 localități din județ; numărul de membri ai tuturor asociațiilor care formează o federație este de cel puțin 150

la nivel central se constituie în confederație; confederația se formează din cel puțin 20 de federații sau din federații care, pe ansamblu, însumează cel puțin 6.000 de membri ai asociațiilor.”

În conformitate cu articolul 38, asociațiile pentru protecția consumatorilor au dreptul:

de a fi sprijinite de către organismele administrației publice centrale și locale

de a solicita autorităților competente luarea de măsuri în vederea opririi producției sau a retragerii de pe piață a produselor sau serviciilor care nu asigură nivelul calitativ prescris sau care pun în pericol viața, sănătatea sau securitatea consumatorilor

de a solicita realizarea de produse și servicii în vederea satisfacerii nevoilor consumatorilor handicapați sau de vârsta a treia

de a fi consultate cu ocazia elaborării standardelor sau specificațiilor care definesc caracteristicile tehnice și calitative ale produselor și serviciilor destinate consumatorilor

de a informa opinia publică, prin mass-media, asupra deficiențelor de calitate a produselor și serviciilor, precum și asupra consecințelor vătămătoare ale acestora pentru consumatori

de a introduce acțiuni în justiție pentru apărarea drepturilor și intereselor legitime ale membrilor lor

de a solicita, pe cheltuiala lor, laboratoarelor acreditate efectuarea de analize și încercări ale produselor destinate consumatorilor și de a publica rezultatele.

Legiuitorul revine asupra acestei reglemrntări, considerând-o prea restrictivă, modificând-o și completând-o prin Legea nr. 11/1994, după cum urmează:

Articolul 33 – a) au cel puțin 3.000 de membri și filiale în cel puțin 5 județe

b) sunt organizate astfel:

la nivel local se constituie ca asociații

la nivel județean se constituie în federație de asociații, provenind din cel puțin 5 localități din județ

la nivel central se constituie în confederație; confederația se formează din cel puțin 10 federații care, pe ansamblu, însumează cel puțin 2.000 membri ai asociațiilor

Adăugările mai importante aduse de prezenta lege sunt:

Articolul 38 – asociațiile pentru protecția consumatorilor au dreptul:

a1) de a primi subvenții de la bugetul de stat prin intermediul Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor

g1) de a iniția acțiuni proprii în vederea identificării cazurilor în care agenții economici nu respectă drepturile consumatorilor prevăzute de lege și de a sesiza, în cadrul unei procduri de urgență, organele de specialitate ale administrației publice abilitate să acționeze în domeniul protecției consumatorilor

g2) de a putea participa la acțiuni de supraveghere pe piață, împreună cu organele de specialitate ale administrației publice abilitate să acționeze în domeniul protecției consumatorilor.

Modificările și adăugirile prevăzute de Legea nr. 11/1994 sunt de bun augur, asociațiile de protecție a consumatorilor putându-se înființa mult mai ușor, iar prin noile atribuții își pot forma un prestigiu în fața consumatorilor și a agenților economici.

Posibilitatea organizării consumatorilor în grupuri de interse a condus la apriția unor organizații neguvernamentale pentru protecția consumatorilor de două tipuri:

asociații pentru protecția consumatorilor care au drepturi, atribuții și responsabilități pe întreaga paletă de interese ale acestora

organizații neguvernamentale, non-profit (asociații, uniuni, consilii etc.), care au inserat în domeniul lor de activitate numai anumite segmente ce vizează protecția consumatorilor, și anume cele care se ocupă de calitatea produselor și serviciilor, organizarea și funcționarea pieței, formarea prețurilor, strategii de distribuire, vânzare, diversificarea ofertei de pe piață etc.

Ținând seama de această structură organizatorică, direcțiile și modalitățile de acțiune depind de posibilitățile de intervenție pe care le are fiecare dintre aceste organizații.

Asociațiile pentru protecția consumatorilor acționează, în mod direct, pe trei căi principale:

Față de consumatori, prin:

informarea acestora, în mod corect și precis, asupra caracteristicilor esențiale ale produselor și serviciilor oferite de agenții economici, astfel încât consumatorii să aibă posibilitatea de a face o alegere rațională, în conformitate cu interesele lor, între produsele și serviciile oferite și să fie în măsură să le utilizeze, potrivit destinației acestora, în deplină securitate

educarea consumatorului, ca o acțiune permanentă și de durată, pentru ca acesta să știe ce informații să ceară vânzătorului despre produsele și/sau serviciile ce-l interesează, cum să folosească aceste informații, cum să aprecieze eventualul risc al deciziei pe care dorește s-o ia și cum să folosească informațiile ce i-au fost furnizate pentru a evita riscul

informarea preventivă a consumatorului asupra măsurilor ce trebuie luate în cazurile în care la un anumit tip de produse au apărut deficiențe sau pot apărea defecte în timpul depozitării, stocării, vânzării, datorită unor cauze neprevăzute inițial și care ar putea genera riscuri pentru cel ce consumă asemenea produse. Informarea preventivă, de punere în gardă a consumatorului, se face și în cazul folosirii unor servicii atunci când prestatorul sau ofertantul unor astfel de servicii dă semne de sațietate, de îndestulare, prin schimbarea comportamentului față de cumpărător și/sau utilizator, la vânzarea serviciului, respectarea termenelor de realizare și garanție și a nivelului de calitate.

Aceste trei direcții de acțiune ale Asociațiilor pentru Protecția Consumatorului trebuie să se realizeze prin toate mijloacele posibile de informare, documentare, comunicare și transmitere:

ziare, reviste, publicații de specialitate, în mod deosebit prin publicații și broșuri specifice, adaptate comunicării cu consumatorii

radio, televiziune, casete audio și video și filme adaptate acestui scop

legături telefonice directe, fax, telex

afișe, pliante operative, anunțuri publicitare și de atenționare

consultații organizate, relații cu publicul, seminarii, simpozioane, mese rotunde, dezbateri publice etc.

asistarea și sprijinirea consumatorilor în activitatea de cumpărare a produselor sau de angajare a unor servicii

Față de agenții economici care vând sau pun la dispoziția consumatorilor produse și/sau servicii, prin acțiuni ce vizează:

protecția vieții, sănătății și securității consumatorilor

supravegherea procesului de comercializare pentru ca prin acesta să nu se scurgă produse sau servicii netestate sau necorespunzătoare, care nu sunt certificate în conformitate cu normele legale și nu respectă condițiile prevăzute în contracte

determinarea agenților economici de a stopa livrările, respectiv de a retrage de pe piață sau de la consumatori a acelor produse la care organismele abilitate de lege sau specialiștii proprii au constatat neîndeplinirea caracteristicilor de calitate prescrise sau care ar putea periclita viața, sănătatea sau securitatea consumatorilor

asigurarea condițiilor igienico-sanitare în procesul productiv, în timpul transportului, manipulării, depozitării și vânzării, conform normelor sanitare în vigoare

protecția intereselor economice ale consumatorilor

asigurarea libertății de decizie la achiziționarea de produse și servicii, fără a li se impune clauze ce pot favoria folosirea unor practici abuzive

exonerarea de plata produselor și serviciilor care nu au fost solicitate și acceptate

despăgubirea pentru daunele provocate de produsele și serviciile care nu corespund exigențelor sau clauzelor stipulate de contracte

asigurarea service-ului și a pieselor de schimb pe toată durata medie de utilizare a bunului, stabilită în documentele tehnice normative sau declarată de producător sau convenită de acesta cu consumatorul

plata prețului stabilit în prealabil, cu exactitate, majorarea produsului nefiind posibilă decât cu acordul consumatorului

remedierea sau înlocuirea gratuit a produselor și serviciilor achiziționare, precum și acordarea de despăgbiri pentru pagubele suferite ca urmare a deficiențelor constatate în cadrul termenului de garanție sau credibilitate; după expirarea acestui termen, se vor asigura remedierea sau înlocuirea produselor ce nu pot fi folosite potrivit scopului pentru care au fost realizate, ca urmare a unor vicii ascunse apărute pe parcursul duratei de utilizare a acestora

înlocuirea produselor alimentare, farmaceutice și cosmetice care prezintă abateri față de caracteristicile calitative prescrise, precum și a produselor la care durata de nefuncționare, cauzată de deficiențele apărute în cadrul termenului de garanție, depășește 10% din acest termen.

Față de guvern și de celelalte autorități publice cu responsabilități în domeniul protecției consumatorului, prin acțiuni inițiate în scopul:

stabilirii de norme și reglementări specifice sau ameliorării celor existente pentru a se asigura protecția deplină a consumatorului și promovarea interselor lui

atragerii reprezentanților asociațiilor pentru protecția consumatorului în condiții de parteneri sociali împreună cu organele administrative publice locale și eventual pentru elaborarea și aplicare reglementărilor din domeniul respectiv

atragerea rerezentanților asociațiilor pentru protecția consumatorului în Consiliul Consultativ, care se constituie la nivel central și local (județ, orașe, comune).

Asociațiile pentru Protecția Consumatorului desfășoară acțiuni directe atât asupra consumatorilor, cât și asupra instituțiilor, organizațiilor centrale și locale, precum și a agenților economici cu privire la:

protecția mediului înconjurător, care poate afecta viața populației – pe termen scurt, mediu și lung – în mod direct sau indirect și care poate atrage consecințe în lanț în aproape toate sectoarele de activitate economico-socială

protecția juridică a consumatorilor prin stabilirea răspunderilor pe care agenții economici trebuie să le aibă pentru pagubele pe care le provoacă printr-o comportare incorectă, deficiențe în derularea actului comercial și vânzării unor produse și/sau servicii defectuoase. Răspunderile agenților economici se mențin și în cazul în care livrările produselor sau prestărilor de servici se fac în mod gratuit sau la un preț redus, ori dacă acestea se comercializează ca piese de schimb, se închiriază sau se distribuie sub alte forme.

În anul 1993, s-a înființat Institutul pentru Protecția Consumatorilor și a Concurenței (IPCOC), organizație neguvernamentală și non-profit.

În anul 1996, a fost creată o altă organizație neguvernamentală și non-profit, Centrul pentru Protecția Consumatorilor Serviciilor de Sănătate, care are drept obiective:

creșterea calității serviciilor de asistență medicală și de prevenire a îmbolnăvirilor

protecția cetățenilor beneficiari ai acestor servicii.

Uniunea Națională a Asociațiilor de Locatari – UNAL rerezintă o altă organizație importantă care are rolul de a proteja consumatorii de servicii.

Începând cu anul 1996, în structura mișcării neguvernamentale a consumatorilor se regăsește Centrul Consumatorului din România. Printre realizările acestui centru se numără:

costituirea Corpului Experților Tehnici ai Centrului Consumatorului din România

abordarea domeniului textelor comparative pentru diverse produse

organizarea de cursuri în scopul cunoașterii legislației românești europene în domeniul protecției consumatorilor

preocuparea Centrului Consumatorilor pentru înființarea unor filiale proprii în teritoriu

preocuparea în sensul unei colaborări eficiente între centrul Consumatorului și Asociațiile pentru Protecția Consumatorilor.

În conformitate cu Hotărârea Guvernamentală nr. 25/1994, s-au constituit la nivel central și local Consilii Consulatative pentru protecția consumatorilor.

Aceste consilii sunt organisme consultative cu rol de protecție a consumatorilor, fără personalitate juridică, constituite la nivel teritorial administrativ (județ, oraș, comună), cât și la nivel central.

Componența, atribuțiile și modul de organziare și funcționare a acestor consilii sunt prevăzute în Regulamentul-Cadru aprobat prin Hotărârea Guvernamentală nr. 251/1994.

Aceste consilii asigură cadrul informațional și organizatoric necesar:

stabilirii și aplicării politicii de protecție a consumatorilor

corelării acțiunilor diverselor organisme aleadministrației publice cu cle ale organizațiilor neguvernamentale cu rol în protecția consumatorilor.

În acest mod s-a construit cadrul instituțional adecvat dialogului cu sociatatea civilă.

Consiliul Consultativ pentru protecția consumatorilor este format din:

reprezentanți ai tuturor organelor administrației publice care au competențe în domeniul protecției consumatorilor

reprezentanți ai Asociațiilor pentru Protecția Consumatorilor

reprezentanți ai altor organisme, după caz.

Consiliile Consultative au atribuții în direcția stabilirii și aplicării politicii de protecție a consumatorilor, în sensul că:

analizează modul în care sunt respectate drepturile consumatorilor

analizează modul de aplicare a propunerilor sale de către organele sau organizațiile sesizate

analizează modul de colaborare al autorităților administrației publice în domeniul protecției consumatorilor și recomandă căi de îmbunătățire a acestei colaborări.

Organizațiile neguvernamentale acționează fie direct față de consumatori, fie indirect, prin intermediul organelor publice locale și centrale și al agenților comerciali implicați, impulsionați de trei factori:

Asociațiile pentru protecția consumatorilor

Consumatorii individuali și

Din proprie inițiativă.

Modalitățile și mijloacele de acțiune ale acestor organizații sunt, în general, aceleași ca cele ale asociațiilor pentru protecția consumatorului. Ele au însă posibilitatea diversificării mai accentuate a modalităților de acționare, datorită gradului de specializare.

=== cap3 ===

CAPITOLUL III

ALINIEREA LA DIRECTIVELE UNIUNII EUROPENE, CONDIȚIE A INTEGRĂRII ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ

3.1. Politica Uniunii Europene în domeniul protecției consumatorilor

Intervenția puterii publice în procesul de protecție a consumatorilor se concretizează în două mari categorii de acțiuni: asigurarea unei legislații care să răspundă necesităților generate de asigurarea protecției consumatorilor și organizarea unor instituții de specialitate care să vegheze asupra protecției consumatorilor.

Tratatul de la Roma – prin care s-a creat Piața Comună Europeană – a fost convenit în anul 1957 și el nu menționa protecția consumatorului printre elementele componente ale politicii generale a Comunității Europene.

Această omisiune se explică prin aceea că prioritar pentru cele 6 țări vest-europene comunitare era asigurarea cantității, abundenței produselor și serviciilor oferite pe piață și nu calitatea, siguranța și prețul lor.

De abia în 1972, când obiectivul asigurării abundenței fusese atins și chiar depășit, în cadrul întâlnirii la vârf de la Paris, țările comunitare au convenit că “îmbunătățirea condițiilor de viață implică ocrotirea sănătății și asigurarea securității consumatorilor, precum și protecția intereselor lor economice”.

Acest eveniment memorabil constituie începutul unei noi sensibilități europene, cu implicații majore, dreptul consumatorilor de a fi protejați. De altfel, întreaga activitate ulterioară a țărilor comunitare a marcat numeroase inițiative orientate cu precădere în sensul promovării intereselor consumatorilor.

Inițierea unei politici de protecție și de informare a consumatorilor în cadrul Uniunii Europene a debutat în 1975 prin adoptarea primei Rezoluții a Consiliului; prin aceasta se recunoștea că în cadrul Comunității Europene trebuie acordată o atenție mai mare consumatorilor și se nominalizau următoarele CINCI DREPTURI FUNDAMENTALE ale acestora:

promovarea intereselor economice

ocrotirea sănătății și garantarea securității

informarea și educarea

reprezentarea și

despăgubirea prejudiciilor

În activitatea de cumpărare și utilizare a bunurilor și serviciilor necesare, cetățenii unei țări, în calitatea lor de consumatori, trebuie să aibă asigurat cadrul adecvat pentru accesul neîngrădit la produsele și serviciile de care au nevoie și pe care le doresc. Acest cadru trebuie să cuprindă drepturile fundamentale ale consumatorului așa cum decurg ele, în mod direct, din CARTA DREPTURILOR OMULUI.

Drepturile fundamentale ale consumatorilor sunt:

libertatea consumatorului de a alege produsele și serviciile pe care le apreciază ca fiind cele mai potrivite pentru satisfacerea nevoilor lui de consum sau a gusturilor proprii din punct de vedere al:

calității și durabilității

sferei de folosință, gamei de utilități pe care le poate acoperi sau satisface

prețului

coloristicii, aspectului și designului

mărcii produsului

experienței și obișnuinței acumulate în timp, a tradiției în utilizarea unui produs sau serviciu

dreptul la protecție împotriva riscului de a achiziționa un produs sau de a i se presta un serviciu care ar putea să-i prejudicieze sănătatea, securitatea sau viața, ori să-i afecteze drepturile și interesele legitime; pentru aceasta:

produsele și serviciile trebuie să aibă în dotare toate mijloacele, sculele, aparatele, piesele care să asigure protejarea consumatorilor, astfel încât să nu-i primejduiască viața, sănătatea și securitatea

produsele și serviciile oferite pe piață să nu afecteze în timpul folosirii lor mediul înconjurător

produsele și serviciile să fie prevăzute cu instrucțiuni clare și ușor de înțeles privind utilizarea, păstrarea și depozitarea

produsele și serviciile oferite consumatorului să aibă clar și la vedere specificate termenele de garanție sau valabilitate, astfel încât la cumpărare consumatorul să fie în măsură să aprecieze dacă produsul respectiv întrunește toate condițiile de calitate și utilitate, în perioada în care va fi folosit, consumat sau păstrat

consumatorul trebuie informat, educat, instruit și pregătit asupra modului în care poate aprecia și evalua riscul pe care și-l asumă, precum și în ceea ce privește modul în care îl poate preveni

dreptul consumatorului de a fi informat complet, corect și precis asupra caracteristicilor esențiale ale produselor și serviciilor, astfel încât decizia pe care o va lua în legătură cu achiziționarea unui produs sau solicitarea unui serviciu să corespundă cât mai bine nevoilor sale; în acest sens, consumatorul trebuie să cunoască:

elementele principale care definesc calitatea comercială a produsului (design, culoare, mod de prezentare, ambalaj, grad de finisare etc.)

elementele principale care alcătuiesc calitatea funcțională a produselor și serviciilor ce urmează a fi achiziționate, respectiv solicitate (funcțiile tehnice și/sau tehnologice, gradul în care răspunde scopului pentru care a fost conceput și creat, siguranța și mentenabilitatea funcționării etc.)

elementele principale ce caracterizează calitatea fundamentală și care îmbină parametrii calitativi ai unui produs, stabilind o anumită ordine a lor, astfel încât consumatorul să poată percepe actul de cumpărare și consum prin prisma parametrilor tehnici și tehnologici pe care el îi apreciază cel mai mult

dreptul consumatorului de acces liber la piețele, magazinele, furnizorii care îi asigură o gamă variată de produse și care îi dau posibilitatea să le aleagă pe cele pe care le consideră cele mai bune sau pe cele ce răspund cel mai bine sferei de utilități pe care o are în vedere consumatorul; în acest context:

consumatorul poate solicita, iar vânzătorul este obligat să-i prezinte toate produsele aflate în magazin sau la punctul de vânzare, respectiv, piață, depozit, care răspund cererii sau utilității menționată de consumator

cumpărătorul poate cere informații suplimentare referitoare la produsul sau serviciul dorit, cu deosebire a celor noi, cu privire la performanțe, preț, fiabilitate, etc.

consumatorul poate solicita scurtarea timpului de realizare a actului de comerț, vânzătorul fiind obligat să ia măsuri pentru reducerea timpului de așteptare și prezentare, îmbunătățirea etalării, scurtarea timpului de demonstrare a funcționării produsului

dreptul consumatorului de a fi despăgubit pentru prejudiciile cauzate de calitatea necorespunzătoare a produselor și/sau serviciilor; în acest scop, consumatorul are dreptul să:

reclame deficiențele de comportare ale produselor achiziționate față de caracteristicile funcționale garantate de vânzător, solicitând remedierea lor

primescă, în schimb, un nou produs de același tip sau similar (cu acordul său) în locul celui necorespunzător, precum și despăgubirea daunelor pe care le-a suferit consumatorul în timpul utilizării produsului defectuos

primească despăgubiri morale ca urmare a consumării sau utilizării unor produse sau servicii necorespunzătoare pe care le-a achiziționat de pe piață

dreptul consumatorilor de a se organiza în diverse forme asociative, ca:

asociații

fundații

grupuri socio-economice

consilii

uniuni

federații

care să acționeze permanent, constant și cu forță pentru apărarea intereselor și aplicarea în viață a drepturilor fundamentale ale consumatorilor.

Prin aceste forme organizatorice, consumatorii au dreptul și posibilitatea să intre în contact direct cu toate organele și instituțiile care au și ele, la rândul lor, atribuții în domeniul promovării și apărării drepturilor fundamentale ale consumatorilor.

Aceste organisme neguvernamentale au următoarele drepturi:

să fie susținute și sprijinite de către instituțiile administrative, publice, centrale, regionale și locale în atingerea obiectivelor lor

să solicite autorităților competente luare de măsuri în vederea opririi producției sau a retragerii de pe piață a bunurilor sau serviciilor care nu asigură minimul calitativ prescris în documentele stabilite de lege sau care pun în pericol sănătatea, securitatea sau viața consumatorilor

să solicite realizarea de produse și servicii în vederea satisfacerii nevoilor consumatorilor handicapați sau de vârsta a treia

să fie consultate cu ocazia elaborării standardelor și specificațiilor care definesc caracteristicile tehnice și calitative ale bunurilor destinate consumatorilor

să informeze opinia publică prin mass-media asupra deficiențelor calitative ale produselor și serviciilor, precum și asupra consecințelor vătămătoare ale acestora pentru consumatori

să introducă acțiuni în justiție pentru apărarea drepturilor și intereselor legitime ale membrilor lor

să solicite, pe cheltuiala lor, laboratoarelor acreditate efectuarea de analize și încercări ale produselor destinate consumatorilor și de a publica rezultatele

Organizațiile Neguvernamentale care au atribuții și răspunderi în ceea ce privește apărarea și promovarea intereselor consumatorilor sunt cele care au ca obiect:

marketingul, prospectarea și organizarea pieței

urmărirea și evoluția prețurilor

promovarea calității, managementului calității totale a produselor și serviciilor

designul și aspectul estetic al produselor

aprovizionarea și vânzarea bunurilor, pregătirea agenților de prezentare și desfacere

comportamentul consumatorilor și furnizorilor

sisteme de prezentare, etalare și vânzare a mărfurilor

ambalarea, etichetarea și marcarea

publicitatea și reclama bunurilor și serviciilor

consultații privind modul de a acționa al vânzătorilor și cumpărătorilor în actul de vânzare-cumpărare a produselor, procurarea și utilizarea serviciilor, asigurarea modului de acoperire a nevoilor.

În lipsa unui cadru legislativ în domeniu, în primii 10 ani ce au urmat după adoptarea, în 1975, a primului program referitor la protecția consumatorului, au fost aprobate o serie de directive care reglementau siguranța produselor cosmetice, etichetarea alimentelor, reclama înșelătoare, drepturile consumatorului în cazul vânzărilor la domiciliu, responsabilitatea producătorilor și distribuitorilor pentru produsele defectuoase, vânzările pe credit, unele aspecte ale calității produselor textile și medicamentelor.

În 1985, Comisia Eeuropeană a emis o serie de mandate de completare a pieței comune, prin care se dezvolta un program și un orar pentru îndepărtatea barierelor de orice fel, care se opun comerțului între state și armonizarea regulilor și a legislației necesare constituirii unei veritabile piețe libere. În plus, aceste mandate consideră ocrotirea sănătății și garantarea securității consumatorilor ca o prioritate maximă, menționându-se, totodată, progresul în ceea ce privește consolidarea protecției consumatorului, prin adoptarea unei legislații unitare la nivel comunitar.

Concentrându-se asupra necesității de a armoniza legislațiile naționale ale statelor membre, Comisia Europeană a dezvoltat o legislație proprie generalizată în domeniul siguranței consumatorilor, care nu urmărește restrângerea inițiativelor naționale, regionale sau locale, ci le coordonează și completează.

Tratatul de la Roma a fost completat, în anul 1986, prin Actul Unic European care a avut, deși în mod indirect, un impact important în ceea ce privește extinderea posibilităților autorităților comunitare de a adopta măsuri de protecție a consumatorilor.

Completările cuprinse în Actul Unic se referă, pe de o parte, la constituirea și funcționarea Pieței Interne, iar pe de altă parte, la recomandarea ca în ceea ce privește protecția consumatorilor organismele europene să ia drept bază un nivel înalt de protecție.

Absența unei baze legale concrete a determinat fundamentarea majorității inițiativelor comunitare din perioada respectivă în domeniul protecției consumatorului pe necesitatea constituirii pieței interne.

Justificarea, cel puțin parțială, constă în aceea că funcționarea Pieței Interne este condiționată de armonizarea condițiilor referitoare la protecția consumatorilor existente în diferite state membre și aceasta pentru că diferențele legislative, în acest domeniu, pot crea bariere foarte puternice și distorsiuni concurențiale incompatibile cu buna funcționare a unei piețe interne.

Prima bază legală a promovării unei politici de apărare a intereselor consumatorilor s-a creat abia în 1987, o dată cu adoptarea Actului Unic. Prin acesta se cerea Comisiei să asigure un nivel ridicat de protecție în domeniul ocrotirii sănătății, al siguranței mediului înconjurător și al protecției consumatorilor ca fundament al propunerii de adoptare a unei legislații unitare în Piața Internă. Această prevedere a fost consolidată prin Titlul XI al Tratatului Uniunii Europene, din 1992, care se referă exclusiv la protecția consumatorilor.

La rândul lui, și Tratatul de la Maastricht menționează principiul ajutorării, conform căruia scopul acțiunilor comunitare îl constituie completarea și nu substituirea autorităților naționale, regionale sau locale în ceea ce privește apărarea drepturilor consumatorilor.

În practică, sarcina principală a autorităților comunitare constă în asigurarea unui nivel ridicat de apărare a intereselor consumatorilor, în contextul existenței unei piețe unice, fără frontiere, dându-se însă dreptul statelor membre să stabilească niveluri naționale și mai ridicate decât cele prevăzute de Uniune, cu condiția ca ele să nu îngrădească comerțul interstatal.

În fapt, însăși constituirea Pieței Interne (art.100 A din Tratatul Comunității Europene) are ca obiectiv prioritar îmbunătățirea protecției consumatorilor. O politică bine definită cu privire la Piața Internă va asigura consumatorului avantaje importante prin aceea că îi oferă posibilitatea unei alegeri mai diversificate a produselor și serviciilor prezente pe o piață mai competitivă.

În plus, pentru reușita constituirii unei veritabile piețe fără frontiere, este esențial ca obiectivele și conținutul politicii consumatorilor să fie recunoscute și tratate ca atare și nu ca un subprodus al politicii pieței interne sau concurenței. Dacă avantajele pe care le vor avea de pe urma existenței unor frontiere libere, lărgite și a unei piețe competitive la nivelul Uniunii vor fi percepute și, ca atare, vor fi acceptate de consumatori, preocuparea lor principală va fi aceea de a acționa pentru ca drepturile lor să fie protejate și promovate pe întreaga scenă europeană. În caz contrar, ei se vor opune constituirii și funcționării unei piețe care le afectează interesele.

În prezent, Uniunea concepe politica protejării consumatorului ca o doctrină de sine stătătoare cu obiective, priorități și mijloace proprii specifice. Această orientare este recunoscută, cât se poate de clar, în art. 129 A al Tratatului de la Maastricht, care legitimează pe deplin caracterul distinct și autonom al politicii față de consumatori și o recunoaște ca parte integrantă a politicii generale privind Piața Internă.

În ceea ce privește acțiunile viitoare, Comisia a adoptat un comunicat, în luna octombrie 1998, și a publicat în luna următoare un program care stabilește prioritățile politicii consumatorilor pentru perioada 1999-2002, după cum urmează:

promovarea intereselor consumatorului în cazul furnizării de servicii publice esențiale

servicii financiare în întâmpinarea așteptărilor consumatorilor

favorizarea unui nivel ridicat de consum

sprijinirea țărilor Europei de Est și lumea a treia în eforturile lor de a îmbunătăți consumul.

În susținerea eforturilor pe care Comisia le depune pentru realizarea acestor priorități, ea are în vedere consolidarea relațiilor sale cu organizațiile neguvernamentale ale consumatorilor la nivel european, național, regional și local.

Prin adoptarea unui ansamblu de legi, reguli și regulamente ce au ca scop principal protecția consumatorilor, statele caută să-și apere proprii cetățeni de pericolele la care se expun în cazul în care consumă produse sau servicii defectuoase.

Legislația protecției consumatorului prezintă diferențe mari de la o țară la alta. Drept consecință, un bun sau serviciu care corespunde standardelor de siguranță și sănătate dintr-o țară poate contraveni exigențelor mai severe dintr-o alta, ceea ce poate determina interzicerea comercializării lui în aceasta.

În felul acesta, se confirmă faptul că implementarea unei piețe unice multinaționale în care produsele și serviciile să poată circula liber, fără frontiere, pe de o parte, și protecția consumatorilor din țările ce alcătuiesc această piață, pe de altă parte, reprezintă două politici distincte, cu obiective oarecum contradictorii. În timp ce constituirea unei piețe unice, fără granițe, urmărește eliminarea barierelor comerciale dintre țările integrate în ea, pentru a asigura o circulație liberă, statele și cetățenii lor de cele mai multe ori obstrucționează, se opun unei astfel de inițiative, sub pretextul apărării și garantării securității consumatorilor de pe piețele naționale.

Realizarea echilibrului necesar între interesul de a crea și consolida o piață unică multinațională și de a asigura protecția consumatorului constituie o sarcină dificilă pentru orice stat și autoritate multinațională. Punctul critic al acesteia îl constituie modalitățile prin care o anumită țară reușește să reconcilieze dorința de a deschide granițele cu cea de protejare a consumatorilor, în condițiile în care ansamblul legilor naționale tind, de regulă, să restrângă comerțul liber, prezentând diferențe de conținut și nivel de protecție de la o țară la alta.

Constituirea unor zone libere, cum este Comunitatea Economică Europeană (CEE) și, mai recent, Acordul de Liber Schimb al Americii de Nord (NAFTA), face din comerțul între state un element crucial al economiei mondiale în acest moment.

Prin elaborarea unor standarde naționale de sănătate și securitate, o țară adoptă un ansamblu de reguli capabile să asigure protecția consumatorului. În timp ce, însă, standardele specifice de produs sunt, de regulă, divergente, ceea ce are un efect contrar, acela de a se opune liberului schimb.

Comerțul liber tinde să elimine barierele ce se opun liberei circulații a bunurilor și serviciilor între țările care acceptă această modalitate. În momentul înființării Uniunii Europene, statele membre au hotărât să creeze o piață internă, adică o zonă fără frontiere, în care libera circulație a bunurilor, serviciilor, persoanelor și capitalului să fie asigurată.

În consecință, obiectivul principal al acordurilor de liber schimb îl constituie facilitarea vânzării bunurilor de proveniență străină pe piețele naționale prin eliminarea barierelor tarifare, dar și a celorlalte bariere non-tarifare, de ordin legislativ, ce împiedică comerțul internațional. Eliminarea tarifelor se constituie într-un catalizator al comerțului liber, dar pentru ca el să funcționeze trebuie anihilate și barierele non-tarifare. Printre acestea, un loc important îl ocupă standardele de sănătate și siguranță care, în funcție de conținutul și scopul pe care-l urmăresc, pot să se constituie în obstacole în fața comerțului.

Astfel de standarde pot fi puse sub semnul întrebării și incriminate de unul sau mai mulți dintre parteneri că violează acordurile de liber schimb.

Toate acestea echivalează cu faptul că, pe măsură ce o piață națională se deschide produselor străine, protecția consumatorului slăbește, putând, in extremis, să se anihileze.

Cocluzionând, trebuie recunoscut că, deși protecția consumatorului restricționează, într-o oarecare măsură, comerțul liber, ea este, în același timp, o doctrină ce are ca scop principal binele societății, în consecință trebuie acceptată și susținută.

Sacrificarea de către stat a propriei legislații de protejare a consumatorului pentru a facilita realizarea obiectivelor comerțului liber va determina creșterea vulnerabilității cetățenilor săi în cazul consumării unor produse periculoase absolvite – prin renunțarea la unele standarde – de respectarea anumitor limite de apărare a sănătății și garantarea securitătii lor.

Drept compensație, neobstrucționarea comerțului liber oferă consumatorilor mai multe produse și servicii, într-o gamă mai diversificată și la prețuri rezonabile. Pe termen scurt, această ofertă mai amplă poate reprezenta un câștig de ordin economic pentru consumator, dar pe termen lung, și, în anumite circumstanțe, comerțul liber nesupus unor reguli minime de protecție a consumatorului poate constitui un pericol real pentru sănătatea atât a consumatorului individual, cât și a întregii societăți.

Între comerțul liber și protecția consumatorului există deci un conflict real. În timp ce ocrotirea și garantarea securității publicului larg sunt obiective de importanță vitală pentru orice națiune, legislațiile naționale de protecție a consumatorilor, prin care se interzice vânzarea mărfurilor ce contravin regulilor stabilite, se pot constitui în bariere non-tarifare, încălcând obligațiile asumate prin acordurile de liber schimb. Așa stând lucrurile, a considera că îmbunătățirea permanentă a nivelului de protecție a consumatorului și eliminarea concomitentă a barierelor ce se opun comerțului liber pot fi realizate fără conflicte nu reprezintă decât o iluzie.

Protestele organizațiilor din Comunitatea Europeană – care au precedat și au însoțit înființarea Pieței Unice europene – ilustrează, elocvent, ECHILIBRUL PRECAR ce există între scopurile conflictuale ale protecției consumatorilor și cele ale liberului schimb. Nu este lipsit de semnificație că astfel de manifestări au avut loc și în SUA, și Canada (cu ocazia convenirii acordului NAFTA), ai căror cetățeni se temeau de pericolele legate de pătrunderea pe piețele lor a produselor mexicane, aflate la un standard de calitate mai scăzut. În concluzie, politica pieței interne europene și cea a protejării consumatorului sunt cele două fețe ale aceleiași medalii, dar nici una nu este mai puțin importantă sau subordonată celeilalte.

PLURALITATEA JURIDICĂ și DOCTRINARĂ este prima caracteristică a acestei noi preocupări europene. Bineînțeles că forurile legislative și autorităților administrative naționale, regionale sau locale le revine misiunea de a elabora și aplica politica protecției consumatorului, adoptând și asigurând respectarea strictă a unui pachet de legi și reglementări specifice domeniului.

La rândul lor, instanțele autorizate trebuie să joace un rol decisiv în facilitarea despăgubirii consumatorilor, dacă este cazul, în baza principiilor de drept tradiționale sau a unor reglementări nou probate. Intelectualitatea poate juca un rol major prin serviciile lor în educarea și pregătirea consumatorilor, formarea bazei necesare elaborii politicii și a dreptului consumatorului, precum și în stabilirea liniilor directoare ale acțiunilor de promovare a intereselor consumatorilor. Lucru extrem de important, vor apărea noi și noi Organizații Neguvernamentale (asociații și grupări de consumatori), cu scopul explicit de a mobiliza, educa, informa, proteja, apăra și asigura reprezentarea consumatorilor individuali. Prin întreaga lor activitate, aceste organziații neguvernamentale ale consumatorilor vor tinde să creeze o opinie publică fermă și puternică în favoarea recunoașterii legitimității mișcării consumatorilor.

Distribuitorii comerciali vor trebui, cel puțin în ceea ce privește obiectivele activităților lor de marketing, să se dovedească mai sensibili față de exigențele și criticile consumatorilor. Agenții economici implicați, deși numeroși și diferiți, trebuie să urmărească un scop comun, acela de a acorda o mai mare atenție promovării intereselor consumatorilor pe piața de bunuri și servicii. Acest scop poate fi afirmat explicit sau implicit; el poate reprezenta singurul scop al inițiativelor pe care le poate întreprinde sau poate constitui o parte dintr-un ansamblu mai larg de obiective ale activităților economice.

Așadar, legea și politica protejării consumatorilor derivă dintr-o pluralitate de inițiative, mijloace și factori implicați.

Pluralitatea nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune unitatea politicii și dreptului consumatorului, care se centrează asupra consumatorului și a condițiilor în care aceasta își îndeplinește rolul și funcția sa pe scena economică. La baza politicii și dreptului consumatorului se află o persoană fizică, căreia i se garantează anumite drepturi și nu actul în sine al consumului sau procesul neutru al existenței unor bunuri și prestări de servicii defectuoase.

Numai o astfel de analiză a faptelor poate explica rațiunea dreptului și politicii consumatorului, cauzele pentru care le sunt necesare și obiectivele pe care le are în vedere.

De regulă, când se vorbește de consumator, se face referință la o persoană fizică ce consumă, într-un scop particular și neprofesional, produse și servicii oferite pe piață de producători, distribuitori-vânzători și furnizori. Acest concept scoate în evidență trei caracteristici principale:

Politica și dreptul consumatorului trebuie privite dintr-o perspectivă mai largă. Mai mult decât simpla protecție a cumpărătorilor și dreptul contractual, ele implică toate categoriile de bunuri – mobile sau nu – și servicii – materiale sau intelectuale – și se referă la toți agenții economici care intervin efectiv în producția și/sau circulația bunurilor și serviciilor, oricare ar fi stadiul circulației bunului sau serviciului (producător, distribuitor, vânzător cu amănuntul, furnizor), statutul (particular, public sau mixt) și tipul de regim (concurențial sau monopolistic).

De regulă, micii întreprinzători nu sunt cuprinși în conceptul de consumator când folosesc produse și servicii în afacerile lor. Cu toate acestea, ar trebui reținut – ca o tendință recentă, corelată cu legislația existentă în unele țări – extinderea jurisdicției privind protecția consumatorilor și la micii întreprinzători, cel puțin atunci când aceștia achiziționează sau folosesc un produs sau serviciu care nu se înscrie în obiectul lor de activitate sau al competenței lor.

Deși conceptul prezentat mai sus îl consideră pe consumator ca pe un individ, noțiunea de consumator ar trebui percepută într-un context mult mai larg, dat fiind faptul că el reprezintă o parte a unei colectivități. Funcția de consumator constă într-un conglomerat de acte performante la nivel de individ și repetate la nivel de grup. În consecință, consumatorul nu trebuie perceput doar ca individ sau ca un partener în schimburile individuale, ceea ce de fapt este în majoritatea cazurilor. Și aceasta pentru că reprezintă și interesele colective, similare sau dispersate, alături de ceilalți indivizi care formează grupul consumatorilor.

Orice încercare de a elabora reglementări legislative în domeniul protecției consumatorului trebuie să ia în considerare dimensiunea colectivă a problemei. Pe de o parte, prejudiciul pe care-l suferă o persoană ce acuză o anumită pagubă nu trebuie considerat ca ținând numai de interesul individului respectiv, ci trebuie să se ia în considerare importanța sa prin însumarea tuturor indivizilor care pot fi prejudiciați în mod similar. Ca un exemplu, trebuie să se țină seama de prejudiciul pe care-l suferă toți cititorii sau cei care au vizionat reclame înșelătoare, toți cei care consumă un produs defectuos sau periculos. În plus, trebuie să se recunoască existența interselor colective ale consumatorilor specifice și distincte de interesul general sau public, în același fel în care ordinea socială a recunoscut și caută să asigure apărarea altor interese colective, cum ar fi acelea ale muncitorilor organizați în sindicate sau ale grupurilor profesionale din asociațiile comerciale sau alte organisme similare.

Nu există nici o îndoială că dimensiunea colectivă a dreptului și politicii consumatorului constituie una dintre cele mai importante caracteristici ale acestora. Dimensiunea colectivă imprimă adevăratul său scop dreptului și politici consumatorului. În timp ce ea urmărește, în mod sigur, schimbarea condițiilor în care se dezvoltă relațiile dintre profesioniști și consumatori, acest obiectiv trebuie perceput într-u context mai larg de reanalizare a rolului și puterii consumatorului ca grup față de agenții economici. El nu este cu adevărat atins decât prin realizarea și implementarea unei politici eficiente a consumatorului, capabilă să determine acțiuni majore în cadrul ordinii economice generale.

Caracterul colectiv al dreptului și politicii consumatorului explică de ce în reglementarea dreptului consumatorilor sunt folosite mijloace colective. În acest domeniu se dorește intervenția directă a autorităților publice pentru a susține mobilizarea și instituționalizarea mișcării de protecție a consumatorilor.

În plus, se impune înființarea organismelor publicecare să răspundă de promovarea intereselor consumatorilor, acordându-se o atenție sporită a avantajelor de ordin social, de care va beneficia publicul larg în urma adoptării unor măsuri legislative preventive și obligatorii, de exemplu referitor la controlul calității și al siguranței bunurilor și serviciilor folosite de consumatori, interzicerea îndatoririi consumatorilor și implementarea unor organisme adecvate pentru combaterea conflictelor. În fața acumulării pericolelor generate de industria modernă primează mecanismele bazate pe principiile responsabilității fără a fi de vină, solidarității și compensării colective în locul unui sistem bazat pe neglijența personală și libertatea contractuală a părților de a cădea de acord asupra posibilităților de acceptare a riscurilor.

Mai mult, libertatea indivizilor de a lua propriile lor decizii în încheierea contractelor este restrânsă, în primul rând, prin standardizarea din ce în ce mai acentuată a acestora.

Conceptul consumatorului implică un al treilea și la fel de important aspect. Deoarece toată lumea consumă, consumatorul reprezintă un concept unic și difuz: statutul consumatorului se apică fiecăruia dintre noi. Grupul consumatorilor este prin natura lui eterogen.

Caracterul difuz al conceptului de consumator nu contravine specificității funcției de consum. Consumatorul, atunci când consumă, nu acționează ca un producător, muncitor sau cetățean, dar ambiguitatea se naște din faptul că producătorul, muncitorul sau cetățeanul sunt, în același timp, și consumatori.

Acest fapt are un ansamblu semnificativ de consecințe și explică dificultățile pe care le întâmpină organizarea intereselor colective ale consumatorilor și gruparea lor. Mai mult, eterogenitatea consumatorilor, care alcătuiesc un grup de interse, îl împiedică să aibă o imagine unică comună.

Nu există un consumator individualizat, iar ideea unui consumator diligent și critic reprezintă o abstracțiune periculoasă. Definiția conceptului de consumator trebuie să fie, în mod necesar, considerată în contextul sferei consumatorului. Ea trebuie să țină seama de particularitățile factorilor economici, sociali și culturali, care determină acțiunea diferitelor categorii de indivizi implicați în activitatea de consum. Reacțiile, comportamentul și prioritățile unora dintre ei nu sunt în mod necesar aceleași pentru toți.

În consecință, trebuie stabilită o tipologie diferită a problemelor prioritare pentru fiecare categorie de consumatori. Soluțiile adoptate și mijloacele selectate nu trebuie să evite problemele specifice ale consumatorilor cu posibilități economice reduse și să se concentreze numai asupra necesităților grupurilor sociale care sunt privilegiate datorită veniturilor lor, culturii și educației și, prin urmare, sunt capabile să se apere singure. Procedând contrar, politica și dreptul consumatorului ar deveni, ele însele, o nouă cauză generatoare de inegalități sociale.

Din această perspectivă, buna funcționare a pieței, deși este esențială, nu este concepută ca un scop în sine, ci ca un mijloc de favorizare a unei politici cu obiective și elemente componente prin care să se asigure promovarea activă și eficientă a tuturor intereselor consumatorilor.

Dreptul consumatorului operează la toate nivelurile de implementare a unei politici active sau care nu se limitează numai la protecția consumatorilor, ci urmărește și promovarea intereselor lor:

prin programe educative, sisteme de informații și consultanță juridică se urmărește facilitarea accesibilității regulilor și procedurilor pentru a-i face pe consumatori mai conștienți de extinderea drepturilor și obligațiilor lor.

prin îmbunătățirea legilor, în general, și a prevederilor legislative referitoare la contracte, în special, inclusiv regulile ce privesc responsabilitatea, concurența, prețurile, reclama, contractele de vânzare și practicile de marketing, se urmărește protejarea consumatorilor împotriva comportamentului abuziv sau care, în mod conștient, acționează împotriva propriilor lor interese economice.

prin introducerea unui control amplu și sever asupra calității bunurilor și serviciilor oferite pe piață, dreptul consumatorului caută să ocrotească integritatea fizică și sănătatea fiecărui cetățean și să diminueze costurile din afara societății determinate de accidentele cauzate de consumarea unor produse și servicii periculoase sau defectuoase.

în special prin operarea unor îmbunătățiri esențiale ale dreptului procedural se urmărește să se ofere efectiv consumatorilor, atât la nivel individual, cât și colectiv, modalitățile și structurile care să le faciliteze exercitarea drepturilor lor.

prevede ajutoare și stimulente, dezvoltă mecanisme și stabilește structura care să sporească eficiența organizării și reprezentării intereselor consumatorului la fiecare nivel al reformei realizate.

Toate acestea se constituie, în mod cât se poate de clar, în stabilirea unui obiectiv vast, comprehensiv și ambițios. În plus, se are în vedere o abordare integrală, deoarece componentele extrem de diverse ale politicii consumatorului nu pot fi rezovate separat. O mai bună educare a consumatorului îl va ajuta să perceapă amploarea dimensiunilor legale ale conflictelor în care se poate găsi antrenat, el însuși, în relațiile de pe piață și va îmbunătăți capacitatea lui de a-și putea defini exigențele și așteptările, contribuind astfel, în mod direct, la procesul de elaborare a legislației.

Noua organziare și reprezentare crescută a intereselor consumatorilor nu reprezintă simple probleme procedurale, ci modalități de atingere a obiectivelor urmărite de politica și dreptul consumatorului.

Dreptul consumatorului nu este o formă legislativă trecătoare prin care se caută să se rezolve o serie se probleme izolate sau particulare ale unor fenomene la modă și nici o formă legislativă specifică doar societăților dezvoltate.

Prin obiectivele urmărite și mijloacele folosite, dreptul consumatorului generează dezbateri ample și esențiale asupra structurii ordinei economic-sociale din care se naște și a contribuției pe care legile ar putea-o avea asupra evoluției mediului înconjurător în care trăiește și consumă populația. El urmărește să dea pieței o fațetă umană și, prin aceasta, dreptul consumatorului este – în mod inevitabil – o “muncă politică”.

Articolele 100, 100A și 235 ale Tratatului Comunității Europene au constituit, până la Tratatul de la Maastricht, bazele juridice ale tuturor inițiativelor ce au avut ca obiectiv promovarea intereselor consumatorilor.

Prevederile din aceste articole necesită, însă, corelarea măsurilor ce se întreprind cu buna funcționare a pieței comunitare. Din această cauză, ani de zile, politica protejării consumatorilor a fost tratată ca un subprodus al politicii de constituire a pieței interne.

Aceasta a avut trei consecințe negative:

măsurile menite să-l protejeze pe consumator au fost adoptate numai dacă ele se integrau în politica de consolidare a pieței interne. Din această cauză, s-a dat prioritate mijloacelor de informare a consumatorilor (cum sunt etichetarea și prezentarea produselor, reclamele înșelătoare, obligația introducerii în contractele de credit a unor clauze specifice, instituirea unei perioade produselor alimentare și nealimentare etc.), precum și armonizării legislației, regulilor și prevederilor adminsitrative ale statelor membre referitoare la compoziția, denumirea și siguranța produselor aflate în circulație.

Măsurile care nu aveau o legătură directă sau strânsă cu funcționarea pieței interne, dar care constituiau elemente cruciale ale politicii globale de protecția consumatorilor, ori nu au fost luate în considerare (ca, de exemplu, accesul la justiție), ori au trebuit să depășeacă obstacole majore înainte de a fi adoptate (în această privință, exemplele sunt directiva referitoare la clauzele abuzive din contracte și prounerea privind obligațiile prestatorilor de servicii).

protecția consumatorului a fost pusă într-o lumină negativă sau defensivă fiind considerată, de regulă, ca o excepție a comerțului liber. Deși protecția consumatorului a fost recunoscută de Curtea de Justiție Europeană ca o cerință obligatorie, ceea ce explică admiterea prevederilor naționale referitoare la ocrotirea sănătății și garantarea siguranței cetățenilor lor chiar în situația în care ele contravin regulilor Tratatului referitoare la libera circulație a bunurilor și serviciilor, menținerea acestor reglementări naționale protective este lăsată la atitudinea interpretării fiecărei părți de către Curte. Aceasta analizează dacă, într-adevăr, reglementările respective sunt de natură să-l protejeze pe consumator și decide dacă ele sunt aplicabile sau pot fi luate în considerare reguli mai acceptabile sau mai puțin restrictive ale liberului schimb, cum ar fi informarea mai amplă a consumatorilor printr-o etichetare mai completă.

3.2. Strategia integrării României în Uniunea Europeană în domeniul protecției consumatorilor

Politica și strategia vizând promovarea intereselor consumatorilor în societatea românească sunt determinate de existența la nivel național a unor premise de ordin economic, social, legislativ, la care se adaugă premisele legate de procesul integrării economice în U.E.. Trebuie adăugat faptul că o politică activă de protecție a consumatorilor poate contribui la evidențierea avantajelor oferite de economia de piață comparativ cu economia planificată.

Premisele de ordin economic:

dezechilibrul între puterea de negociere a consumatorului individual și cea a agentului economic, determinat de:

lipsa afirmării pe piață a consumatorilor prin grupări reprezentative, a căroro acțiune este de natură să exercite o presiune publică asupra agenților economici

încheierea contractelor la inițiativa agenților economici, având drept consecință în fapt o adeziune a cumpărătorului la condițiile prestabilite de aceștia și nu o negociere

inegalitatea șanselor consumatorului față de cele ale agenților economici în ceea ce privește apărarea drepturilor și intereselor sale în justiție, având în vedere lipsa cunoașterii drepturilor subiective, a procedurii juridice, precum și lipsa mijloacelor financiare

informare și consilierea tehnică și juridică a consumatorului încă scăzute.

dezvoltarea insuficientă sau chiar lipsa concurenței determina în unele domenii impunerea unor prețuri artificiale, necorelate cu calitatea produselor și serviciilor

Premise de ordin social:

inegalitatea existentă pe de o parte între consumatori și producători

structurarea incipientă și scăzut combativă a consumatorilor în organizații neguvernamentale care să apere drepturile și interesele legitime ale acestora

gradul scăzut de participare directă, activă, a cetățenilor la mecanismul de luare a deciziilor

Premise de natură psihologică și culturală:

persistența opiniei că protecția consumatorilor se realizează numai prin implicarea statului în realizarea produselor și serviciilor de calitate

sentimentul de insecuritate pe care îl resimte consumatorul datorită lipsei posibilității de informare și apreciere a condițiilor ofertei, precum și datorită riscului contractual

lipsa motivației consumatorilor pentru gruparea în organizații neguvernamentale, datorită neîncrederii în capacitateaa acestora de a le apăra în mod eficient interesele, precum și necunoașterea rolului mijloacelor de acțiune și avantajele unei asemenea asocieri

Premise de ordin legislativ:

Legislația în vigoare, în domeniul protecției consumatorilor:

este incompletă, deoarece noile reglementări, având rangul de lege-cadru, constituind principii în domeniul protecției consumatorilor, reprezintă fundamentul unui sistem de legi necesar acoperirii vastului câmp al protecției consumatorului

are un caracter eterogen, deoarece, alături de noile dispoziții privind protecția consumatorilor există prevederi căzute în desuetitudine și care nu au fost rectificate

presupune o continuă adaptare la realitățile economice, sociale sau psihologice, existentee la nivel național, precum și la cerințele integrării în U.E..

Obiectivul fundamental al strategiei în domeniul protecției consumatorului este realizarea și menținerea protecției corespunzătoare a acestora. În acest sens, acestă strategie vizează îmbunătățireaa calității produselor și serviciilor, ameliorarea dezechilibrului existent pe piață între outerea de apreciere, negociere și înțelegere a consumatorului individual, și producătorul, distribuitorul sau prestatorul de servicii, pe de altă parte.

Strategia în domeniul protecției consumatorului, prin obiectivele majore și specifice are menirea de a sprijini consumatorul, deoarece este:

activă – în paralel cu intensificarea acțiunilor de supraveghere a calității produselor și serviciilor deja existente pe piață, urmărește crearea cadrului legislativ și instituțional necesar afirmării consumatorului ca factor activ în sistemul economic

globală – acoperă întreaga problematică a protecției consumatorului, plecând de la apărarea vieții, sănătății, securității, intereselor economice, garantarea dreptului la informare, înlesnirea accesului la justiție și încheind cu participare consumatorilor la procesul de luare a deciziilor majore care îl privesc

integrată-este armonizată cu conținutul programelor și directivelor U.E. în domeniul protecției consumatorilor, cu prevederile Acordului de asociere a României la U.E., precum și cu Principiile directoare pentru protecției consumatorilor adoptate de Adunarea Generală a ORGANIZAȚIA NAȚIUNILOR UNITE în 1985.

Luând în considerare premisele de ordin economic, social, cultural Si legislativ, pentru realizarea obiectivului fundamental îndomeniul protecției consumatorilor, se formulează următoarele opțiuni strategice:

creșterea și perfecționarea continuă a cadrului legislativ și instituțional necesar asigurării unei protecții corespunzătoare a consumatorilor

creșterea fermității în aplicarea instrumentelor coercitive menite să corecteze pe piață lipsa responsabilității sau comportamentul abuziv al agenților economici în raporturile lor cu consumatorii

formare unui consumator avizat, în măsură să facă o alegere rațională, în cunoștință de cauză și de a-și putea apăra drepturile prin mijloacele instituite de lege

sprijinirea ONG pentru protecției consumatorilor, care susțin un program de acțiuni complementare strategiei Guvernului în acest domeniu

realizarea colaborării reale între opc și alte organisme interesate ale administrației publice centrale și locale, precum și cu cele neguvernamentale de profil

Având în vedere faptul că realizarea acestor opțiuni strategice majore este legată în mod esențial de optimizarea funcțiilor organelor administrației publice în îndeplinirea mandatului lor legal de creștere a fermității în supravegherea respectării legilor și mai ales, de coordonarea la nivel național a tuturor activităților de protecție a consumatorilor, în concordanță cu prevederile legale în vigoare în U.E., se stabilesc următoarele obiective majore:

realizarea unei protecții eficace a vieții, sănătății și securității consumatorilor

protecția intereselor economice a consumatorilor

informarea corectă și completă a consumatorilor

formarea specialiștilor în domeniul protecției și educării consumatorilor

înlesnirea accesului la justiție a consumatorilor

sprijinirea înființării și dezvoltării asociațiilor de consumatori și consultarea acestora în procesul decizional

Realizarea unei protecții eficace a vieții, sănătății și securității consumatorilor

Conținutul acestui obiectiv major îl reprezintă protecția vieții, sănătății și securității consumatorilor împotriva:

Bunurilor sau serviciilor care, utilizate în condiții normale sau previzibile, prezinta un pericil pentru vieții, sănătății și securității consumatorilor

Riscului pe care îl prezintă includerea în bunurile alimentare a unor substanțe sau preparate susceptibile de a fi periculoase

Pericolului pe care îl reprezintă consumul bunurilor alimentaer alterate sau contaminate de ambalaj sau alte obiecte sau substanțe cu care pot veni în contact în timpul transportului sau depozitării acestora

Insecurității instalațiilor, aparatelor și echipamentelor electrice și electronice ca și a altor categorii de bunuri de uz casnic

Pentru realizarea acestui obiectiv major, se propun în acest domeniu, următoarele obiective specifice prioritare:

În plan legislativ

Stabilirea sau îmbunătățirea normelor și reglementărilor specifice privind importul, conservarea, ambalarea, etichetarea, manipularea, transportul, depozitarea, vânzarea produselor

Reglementarea responsabilității producătorului

Stabilirea standardelor obligatorii pentru produse și servicii

În plan instituțional

Îmbunătățirea funcțiilor și atribuțiilor ministerelor și celorlalte instituții ale executivului, ale autorităților locale, punându-se accent pe creștera receptivității, a responsabilității și flexibilității în îndeplinirea atribuțiilor din domeniul protecției consumatorilor

Colaborarea strânsă a tuturor orga nelor administrației publice, care au competențe cu caracter general în domeniul protecției consumatorilor, cu organizații neguvernamentale de consumatori

Eficientizarea activității Consiliilor Consultative pentru Protecția Consumatorilor, la nivel local și național

În plan operațional

Identificarea priorităților și desfășurarea de acțiuni de supraveghere, tematice, de amploare și coordonate la nivel național sau regional

Organizarea unor activități sistematice de supraveghere a calității produselor din import

Extinderea acțiunilor de supraveghere a calității produselor destinate consumatorilor acolo unde se află aceasta, inclusiv la producători sau importatori

Protecția intereselor economice ale consumatorilor

În scopul prevenirii și combaterii practicilor ce dăunează intereselor economice ale consumatorilor, se propun următoarele obiective prioritare:

În plan legislativ

Elaborarea de reglementări privind:

protecția consumatorilor contra abuzurilor de putere ale agenților comerciali, condiții abuzive de vânzare, închiriere, metode de vânzare agresive, etc.

protecția împotriva riscurilor de a suporta pagubele determinate de deficiențele produselor și serviciilor, precum și de lipsa de informare asupra utilizării produselor

protecția împotriva comunicării informațiilor înșelătoare, incomplete sau confuze

protecția contra publicității înșelătoare și comparative

modurile de determinare a prețurilor și tarifelor impuse, aplicabile pe piața bunurilor și serviciilor

stimularea concurenței loiale

În plan instituțional

Crearea unui sistem prejudecătoresc neguvernamental format din curți(consilii) de arbitraj la nivel local și național, având în componența lor reprezentanți ai asociațiilor patronale și ai asociațiilor de consumatori în scopul soluționării pe cale amiabilă, rapidă și necostisitoare a reclamațiilor consumatorilor ale căror interese economice au fost prejudiciate

În plan operațional

Acțiunea de supraveghere desfășurată mai ales asupra produselor și serviciilor pentru care cererea consumatorilor este mare, iar oferta este monopolul unui producător, distribuitor sau prestator de servicii

Intensificarea acțiunilor de supraveghere desfășurate de organele administrației publice de specialitate asupra respectării dispozițiilor legale cu privire la modurile de determinare a prețurilor și tarifelor

Încurajarea încheierii unor acorduri colective negociate între organizațiile consumatorilor și asociațiile sau grupările producătorilor și distribuitorilor, având ca obiect stabilirea conținutului condițiilor generale ale contractelor și precizarea practicilor comerciale sau a metodelor de vânzare neadmisibile.

Informarea completă și corectă a consumatorilor

Concomitent cu reglementarea și instituționalizarea corecției comportamentului abuziv al agentului economic în relațiile sale cu consumatorul, programul de informare a consumatorilor este un element indispensabil al strategiei pentru realizarea unei protecții reale a consumatorului.

Pornind de la teza conform căreia “consumatorii informați sunt consumatori protejați” se propun în acest domeniu următoarele obiective specifice prioritare:

În plan legislativ

Reglementarea, prin legi speciale a moda;ităților de realizare a publicității produselor, stabilindu-se criteriile precise în baza cărora poate fi sancționată publicitatea mincinoasă sau neloială

Reglementarea publicității comparative, întemeiată pe studii comparative efectuate de organisme neutre

Reglementarea pe categorii de produse a informațiilor necesare privind identificarea și caracterizarea produselor și serviciilor

În plan instituțional

Crearea unor sturcturi guvernamentale sau sprijinirea înființării organismelor neguvernamentale care să contribuie la aplicarea politicii de protecție a consumatorilor prin activități de informare și educare, consiliere și studii comparative

În plan operațional

Urmărirea prin acțiuni de supraveghere pe piață a realizării unei informări complete a consumatorului, conforme realității, de către agentul economic, cu privire la elementele de identificare a produselor și serviciilor oferite spre vânzare

Controlul permanent al informației destinate consumatorului, urmărind sursa, corectitudinea și forma acesteia

Comunicarea, prin mass-media a informației negative, referitoare la pericolele și riscurile legate de folosirea unui produs sau serviciu și a aceleia privind afectarea drepturilor consumatorilor sau a clauzelor contractuale

Încurajarea înființării și funcționării unor sisteme de informare neutre și independente, care oferă cât mai multă obiectivitate

Sprijinirea prin subvenții a asocițiilor de consumatori pentru editarea unor publicații proprii având ca obiect informarea consumatorilor

Realizarea unei bănci de date pe baza informațiilor furnizate de organele administrației publice și de asociațiile de consumatori.

Formarea specialiștilor în domeniul protecție consumatorilor și educarea consumatorului

Se acordă atenție formării și perfecționării specialiștilor în domeniul protecției consumatorilor, funcțonari publici sau persoane aparținând structurilor neguvernamentale.

Educarea consumatorului, fiind o componentă a protecției consumatorului, urmărește ca prin conștientizarea acestuia să ajute cetățenii să devină parteneri egali ca putere de negociere în cadrul raportului juridic de consumație.

Obiective specifice prioritare sunt:

În plan operațional

Formarea și perfecționarea specialiștilor în domeniul protecției consumatorilor, funcționari publici sau persoane aparțiând sturcturilor neguvernamentale, prin programe organizate de OPC, cu participarea reprezentanților celorlalte instituții guvernamentale cu atribuții în domeniu, ai învățământului universitar sau ai altor organizații neguvernamentale, precum și ai unor invitați din străinătate

Realizarea cu sprijinul Ministerului Învățământului, a unui program de educare a tineretului, având ca scop creșterea capabilității tinerilor de a utiliza informația care le este furnizată, de a exprima cererile și plângerile consumatorilor

Realizarea unor programe carea să asigure o informare și educare corespunzătoare a consumatorilor dezavantajați, atât în mediul rural cât și urban, incluzând consumatorii cu venituri reduse, dar și pe cei cu nivel de educație scăzut

Relizarea unor programe de educație și formare a consumatorului în probleme juridice

Încurajarea organizațiilor de consumatori și ai altor grupuri interesate, inclusiv a mijloacelor de informare, să elaboreze programe de informare și educare.

În plan instituțional

Se va urmări crearea unor structuri publice sau neguvernamentale, care să contribuie la aplicarea politicii de protecție a consumatorilor prin activități de consiliere, studii comparative, informare și educare.

Înlesnirea accesului la justiție a consumatorului

Accesul la justiție presupune de fapt accesul la cunoașterea drepturilor subiective individuale și a mijloacelor de realizare a acestora, în ultimă instanță garantarea realizării dreptului la reparație al consumatorilor prejudiciați, ca urmare a conumării sau utilizării produselor defectuoase sau a serviciilor necorespunzătoare.

În acest sens se propun ca obiective specifice prioritare:

În plan legislativ

Reglementarea unei proceduri specifice simplificate de recuperare a prejudiciilor de către consumator

Reglementarea modului de înlocuire, remediere sau restituire a contravalorii pentru produsele sau serviciile care prezintă deficiențe

În plan instituțional

Organizarea și dezvoltarea serviciilor publice de consultanță juridică aparținând administrației publice implicate în protecția consumatorilor, la nivel central și local

Crearea unui sistem prejudecătoresc neguvernamental, format din consilii de arbitraj locale și centrale, având în componența lor reprezentanți ai asociațiilor de consumatori și ai asociațiilor patronale pentru rezolvarea pe cale amiabilă, rapidă și necostisitoare a reclamațiilor consumatorilor ale căror interese economice au fost afectate

Încurajarea asociațiilor de consumatori privind realizarea dreptului de a contribui la prestarea serviciului de consultanță juridică, precul și la reprezentarea intereselor colective sau a intereselor individuale ale membrilor lor, în afara instanțelor judecătorești.

În plan operațional

Asigurarea asistenței juridice acordate consumatorilor de către serviciile specializate ale administrației publice, în vederea cunoașterii drepturilor lor subiective, precum și a modalităților juridice de realizare a acestora

Recunoașterea și încurajarea extinderii caracterului obligatoriu al efectelor acordurilor colective negociate întrea organizațiile consumatorilor și grupurile sau asociațiile agenților economici având ca obiectiv stabilirea conținutului condițiilor contractuale generale, a practicilor comerciale sau a metodelor de vânzare nepermise

Încurajarea dezvoltării jurisprudenței în domeniul protecției consumatorilor, în scopul facilitării accesului la justiție al consumatorilor.

Sprijinirea înființării, dezvoltării și consultării asociațiilor de consumatori la procesul decizional

Având în vedere rolul mobilizator pe care trebuie să îl aibă organizațiile neguvernamentale în procesul de realizare a unei protecții cât mai eficace a consumatorilor, ca parte a strategiei de dezvoltare a societății civile, se stabilesc următoarele obiective prioritare:

În plan legislativ

Elaborarea unei noi legi de organizare și funcționare a organizațiilor neguvernamentale

Elaborarea actelor normative necesare pentru reglementarea raporturilor dintre organizațiile neguvernamentale și instituțiile statului sau autoritatea locală, în funcție de specificul domeniilor de activitate și obiectivele acestor organizații

Elaborarea reglementărilor necesare finanțării unor inițiative ale asociațiilor de consumatori

În plan instituțional

Realizarea mandatului legal dat de OPC privind sprijinirea înființării, dezvoltării și participării asociațiilor pentru protecția consumatorilor la procesul decizional

Îmbunătățirea procedurilor de preluare și soluționare a reclamațiilor și sesizărilor de către organele administrației publice de specialitateîn domeniul protecției consumatorilor

În plan operațional

Sprijinirea structurării de jos în sus a asociaților pentru protecția consumatorilor prin încurajarea înființării de asociații locale, federații județene și respectiv a Conferinței Naționale pentru Protecția Consumatorilor

Elaborara unui ghid de îndrumare privind înființarea și dezvoltarea asociațiilor pentru protecția consumatorilor

Sprijinirea prin consultanță juridică și documentația de profil

Acordarea de subvenții asociațiilor de consumatori reprezentative și care susțin un program de acțiuni eficace în favoarea apărării drepturilor și intereselor consumatorilor

Realizarea dialogului în domeniul protecției consumatorilor, în Consiile Consultative pentru Protecția Consumatorilor, organizate la nivel local și central.

=== cap4 ===

CAPITOLUL IV

ORGANIZAREA ȘI FUNCȚIONAREA OFICIULUI PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR ARGEȘ

În temeiul prevederilor art. 115 din Constituția României și al altor reglementări legale, Guvernul României hotărăște: Oficiul pentru Protecția Consumatorilor este organ de specialitate al administrației publice centrale în subordinea Guvernului, care aplică strategia și Politica Guvernului în domeniul protecției consumatorilor.

Oficiul are 13 angajați, ierarhizați astfel:

director general

director adjunct

contabil

inspectorii, care sunt: – cadre tehnice: ingineri și tehnicieni

un economist

Inspectorii sunt specialiști în domeniile:

alimentar

chimie industrială

industrie ușoară

vinificație

mecanic

electronică și energetică

În realizarea obiectului său de activitate, Oficiul pentru Protecția Consumatorilor are următoarele atribuții:

Asigură, în domeniul său de activitate, aplicarea legilor și a hotărârilor Guvernului.

Elaborează strategii pe termen scurt, mediu și lung în domeniul protecției consumatorilor;

Elaborează proiecte de reglementări specifice în domeniul protecției consumatorilor, cu privire la conservarea, ambalarea, etichetarea, transportul, depozitarea și comercializarea produselor, astfel încât să nu afecteze drepturile și interesele legitime ale consumatorilor, ori să pună în pericol viața, sănătatea sau securitatea acestora.

Elaborează, împreună cu alte organe de specialitate ale administrației publice, proceduri privind obiectivele, condițiile și modul de colaborare în desfășurarea activității de protecție a consumatorilor.

Supraveghează respectarea dispozițiilor legale privind protecția consumatorilor, referitoare la calitatea produselor, serviciilor prestate, inclusiv a celor publice, prin efectuarea de controale. Controlul se face în baza procedurilor cadru pe domenii: alimentar, nealimentar, prestări servicii, pentru asigurarea unui sistem unitar de control. Dacă în domeniul alimentar mai există și alte organisme de control, cum sunt: Direcția Sanitar Veterinară sau Inspectoratul Poliției Sanitare și de Medicină Preventivă, în schimb, în domeniile nealimentare și de prestări servicii, singurul organism de control este Oficiul pentru Protecția Consumatorilor.

Controalele Oficiului pentru Protecția Consumatorilor sunt:

inopinate;

tematice, stabilite prin program de O.P.C. București, căruia i se transmite un raport privind controlul efectuat;

tematici locale;

în colaborare cu alte organisme.

Verifică, în condițiile legii, respectarea de către agenții economici a standardelor obligatorii privind protecția vieții, sănătății sau securității consumatorilor, precum și a drepturilor și interselor legitime ale acestora.

Verifică legalitatea și utilizarea corectă a mijloacelor de măsurare folosire pe piață și ia măsuri pentru interzicerea celor necorespunzătoare.

Dispune sau propune, potrivit competențelor și în baza procedurilor aprobate de Guvern, măsurile prevăzute de lege, de limitare a consecințelor comercializării unor produse și servicii cu deficiențe de calitate sau care nu întrunesc condițiile legale de desfacere, după cum urmează: oprirea temporară sau definitivă a comercializării, fabricației produsului sau prestării serviciului; retragerea de pe piață sau de la consumatori a produselor; distrugerea produselor oprite definitiv de la comercializare, dacă aceasta constituie singurul mijloc care face să înceteze pericolul; suspendarea autorizației de funcționare.

Efectuează analize și încercări în laboratorul propriu, agreat și acreditat conform legii.

Constată contravenții și aplică amenzi, în condițiile legii, și sesizează organele de urmărire penală ori de câte ori constată încălcări ale legii penale.

Sesizează Oficiul pentru Protecția Consumatorilor București, autorităților administrative publice locale, asupra cazurilor de încălcare a dispozițiilor legale privind protecția consumatorilor.

Desfășoară activități de informare, consiliere și educare a consumatorilor și participă, împreună cu acestea, la informarea și educarea consumatorilor. Informarea și educarea consumatorilor se realizează prin publicarea unor articole în ziarele locale privind protecția consumatorilor și în momentul în care consumatorul depune plângere.

Primește și rezolvă sau, după caz, transmite spre soluționare celor în drept, potrivit competențelor, sesizările asociațiilor pentru protecția consumatorilor, precum și pe cele ale persoanelor fizice.

Organizează, împreună cu organele de resort, pregătirea specialiștilor în domeniul protecției consumatorilor; efectuează studii și cercetări cu privire la calitatea produselor și serviciilor destinate consumatorilor.

Percepe tarife, conform legii, pentru efectuarea de încercări în laboratoarele proprii.

Prezintă informări periodice Oficiul pentru Protecția Consumatorilor București, referitoare la activitatea proprie privind respectarea drepturilor și intereselor consumatorilor.

Avizează proiecte de acte normative care au legătură cu protecția consumatorilor și exercită orice alte atribuții cu privire la obiectul său de activitate.

Organigrama oficiului Județean pentru Protecția Consumatorilor Argeș este redată în fig. 2.1.

Fig. 2.1. Organigrama Oficiului Județean pentru Protecția Consumatorilor Argeș

4.1. Obiectivele prioritare ale Oficiului Județean pentru Protecția Consumatorilor Argeș în perioada 2001-2003

Stabilirea obiectivelor strategice ale activității Oficiului pentru Protecția Consumatorilor a fost determinată de existența unor noi premise de ordin economic, social și legislativ, la care se adaugă premisele legate de procesul integrării economice a țării noastre în Uniunea Europeană.

Luând în considerare aceste premise, pentru realizarea unei activități eficiente în domeniul protecției consumatorilor, se stabilesc următoarele obiective pentru perioada 2000-2001:

Eficientizarea activității de control

Organizarea de controale tematice asupra produselor cu impact deosebit asupra consumatorilor, aflate la angrosiști, importatori și producători, pe baza constatărilor proprii și informațiilor de la organizații neguvernamentale, din mass-media și din reclamele consumatorilor și, după caz, mediatizarea acestora;

Modificarea regimului amenzilor și o mai bună corelare a sacțiunilor aplicate cu gravitatea abaterilor constatate;

Operarea unor îmbunătățiri în plan legislativ:

interzicerea utilizării, prin sigilarea mijloacelor de măsurare nelegale sau utilizate incorect;

confiscarea produselor sancționate de lege;

interzicerea comercializării, prin sigilarea produselor cu deficiențe;

afișarea la loc vizibil a măsurii de oprire a comercializării produselor neconformiste sau a activității agentului economic.

Reluarea activității în cazurile opririi de la comercializare, import, prestare de servicii sau fabricație se face numai după avizare.

Atribuirea unui rol activ al O.J.P.C. în cadrul procedurilor de retragere a autorizațiilotr de funcționare, a licențelor de fabricație.

Creșterea calității acțiunilor de control prin finalizarea acestora cu depistarea și eliminarea cauzelor care au determinat măsurile stabilite, incusiv prin schimbul rapid de informații și colaborare cu celelalte instituții oficializate de protecția consumatorilor.

Restructurarea sistemului informațional

Pentru atingerea acestui obiectiv, O.J.P.C. propune luarea unor măsuri privind:

Organizarea sistemului informațional și integrarea acestuia cu ale celorlalte organe ale administrației publice și cu sistemul rapid de informații privind produsele periculoase și falsificate între oficiile teritoriale;

Lărgirea bazei de informații provenite din constatările proprii și de la consumatori, mass-media, asociațiile de consumatori, organele administrației publice, Registrul Comerțului, asociațiile profesionale;

Crearea unor bănci de date care să ofere elemente cu privire la evoluția calității și a factorilor de risc ai produselor și servicilor, precum și asupra istoricului unor companii și agenții economice.

Creșterea complexității activităților de informare, educare și consiliere a consumatorilor

Măsurile preconizate de O.J.P.C. pentru realizarea acestui obiectiv au în vedere:

Flexibilitatea structurii organizatorice a O.J.P.C., care să răspundă cerințelor din domeniul informării și educării consumatorilor;

Consilierea agenților economici pe baze de tarife;

Amplificarea colaborării cu mass-media, cea mai importantă sursă de informare, consiliere și educare privind problematica consumatorilor;

Urmărirea, prin acțiuni de supraveghere pe piață, a realizării unei informări complete a consumatorului de către agentul economic, cu privire la elementele de identificare și caracterizare a produselor și serviciilor oferite prin vânzare;

Elaborarea și publicarea unui “Ghid al consumatorului” similar celor din țările UE.

Dezvoltarea colaborării cu organizațiile neguvernamentale și cu celelalte organe ale administrației publice

În vederea realizării acestui obiectiv, O.J.P.C.propune:

Activizarea Asociației pentru Protecția Consumatorilor și transferul unor atribuții către aceasta.

Această măsură poate fi realizată prin:

consultarea la elaborarea de reglementări, inclusiv la negocierea contractelor încheiate, cu consumatorii, pentru furnizarea de produse publice;

acordarea de asistență tehnică și materială la realizarea testelor comparative și a unor lucrări cu caracter informativ și educativ pentru consumatori;

organizarea de cursuri pentru pregătirea specialiștilor în domeniu.

Realizarea dialogului cu asociațiile patronale și profesionale prin:

participarea la consfătuiri, simpozioane, pentru prezentarea legislației existente și a unor proiecte de reglementări din domeniul protecției consumatorilor;

dezbaterea unor tematici privind analizarea factorilor de risc ai unor produse și servicii destinate populației.

Activizarea Consiliului Consultativ pentru Protecția Consumatorilor, în mod deosebit prin preocuparea pentru elaborarea unor reglementări la nivel local și stabilirea unor acțiuni comune.

Îmbunătățirea modalităților de preluare a reclamațiilor și sesizărilor consumatorilor și creșterea disponibilității în soluționarea acestora.

Îmbunătățirea pregătirii profesionale a personalului Oficiului pentru Protecția Consumatorilor

Realizarea acestui obiectiv presupune îmbunătățirea acțiunilor privind:

Perfecționarea periodică a personalului propriu, pe baza unor programe de perfecționare;

Formarea specialiștilor nou anagajați;

Regulamentul și criteriile pentru angajarea și promovarea personalului.

Îmbunătățirea bazei materiale

Pentru realizarea acestui obiectiv, O.J.P.C. propune:

Dotarea cu mijloace de transport (minim două autoturisme), de comunicare, de copiere și de prelucrare a datelor;

Utilizarea unei cote de 25% ca venit extrabugetar din sumele în lei încasate, potrivit legii, din amenzi și confiscări de produse pentru a fi folosite la finanțarea unor cheltuieli materiale și de capital.

4.2. Procedura-cadru de supraveghere a calității produselor și serviciilor în vederea protecției consumatorilor

Procedura stabilește condițiile și modalitățile de efectuare a supravegherii calități produselor și serviciilor destinate populației.

Procedura se aplică de către Oficiul pentru Protecția Consumatorilor, care supraveghează pe piață respectarea dispozițiilor legale privind protecția consumatorilor, prin efectuarea de inspecții periodice și inopinate în locurile în care se află produsele sau se prestează serviciile.

Procedura presupune respectarea unor reguli de procedură, și anume:

Condiții prealabile

Desfășurarea inspecției

Stabilirea măsurilor și încheierea procesului verbal de constatare-contravenție model

Aplicarea amenzilor

Stabilirea măsurilor de limitare a consecințelor încălrii grave a dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr. 21/1992.

În ceea ce privește condițiile prealabile care trebuiesc respectate în desfășurarea procedurii-cadru de supraveghere a calității produselor și serviciilor menționăm:

La începutul oricărei inspecții, personalul O.J.P.C. împuternicit cu supraveghearea va prezenta legitimația de serviciu;

Împuternicirea personalului de supraveghere pe piață a calității produselor și serviciilor se face după semnarea angajamentului de respectare a normelor și obligațiilor specifice activității profesionale a inspectorilor;

Organele de supraveghere ale Oficiului pentru Protecția Consumatorilor pot solicita colaborarea specialiștilor altor organe ale administrație publice cu sarcini în domeniul protecției consumatorilor;

Personalul este împuternicit cu supravegherea dreptului de acces în locurile unde se comercializează, se conservă, se transportă și se depozitează sau se prestează serviciile;

Organele Oficiului pentru Protecția Consumatorilor pot extinde acțiunile de supraveghere prin inspecții la producător, în locurile unde se află produsele sau se prestează serviciile, ca urmare a constatărilor proprii sau a primirii de informații de la alte organe specializate ale administrației publice, direct de la consumatori ori prin Asociația de Protecția Consumatorilor, precum și prin semnale critice din presă și mijloacele audio vizuale;

Organele de supraveghere au dreptul să consulte documentele, înregistrările pe calculator sau alte aparate necesare pentru îndeplinirea misiunii lor. Organele de supraveghere pot ridica, pe bază de proces verbal, documente, fie pentru a le folosi în afara sediului agentului economic inspectat, fie cu titlu de probe sau măsură de siguranță, până la încheierea acțiunii, în cazul când se constată încălcări ale regulementelor legale în domeniul protecției consumatorilor.

În ceea ce privește desfășurarea inspecției, în cadrul acțiunilor desfășurate, echipele de inspecție vor urmări în principal:

Identitatea mărfurilor și serviciilor, existența și corectitudinea elementelor de identificare și caracterizare;

Existența și valabilitatea documentelor de însoțire a mărfurilor, cu referire la standardele române obligatorii la calitate, garanții, instrucțiuni de utilizare;

Modul de ambalare, etichetare, marcare, conservare, depozitare, transport, manipulare a produselor, în conformitate cu cerințele specifice și reglementărilor legale;

Existența și încadrarea în termenul de valabilitate;

Conformitatea caracteristicilor calitative ale produselor și serviciilor cu cele declarate de producător sau prestator, cu standardele române obligatorii sau cu publicitatea făcută;

Dacă prețurile și tarifele sunt afișate în mod vizibil și într-o formă neechivocă, ușor de citit;

Existența și conformitatea informaților obligatorii, referitoare la serviciile prestate.

În cazul când există prezumții că unele produse sau servicii pot ataca sănătatea consumatorilor ori de falsificare sau substituire și care nu pot fi dovedite fără încercări de laborator, echipa de inspecție va trage atenția în procesul verbal de constatare-contravenție agentului care comercializează produsele sau prestează serviciile asupra riscurilor pe care și le asumă în cazul continuării comercializării produselor sau prestării serviciilor respective, până la sosirea rezultatelor încercărilor de laborator ale eșantioanelor prelevate de agentul constatator.

În ceea ce privește stabilirea măsurilor și încheierea procesului verbal de constatare-contravenție model, menționăm faptul că în toate acțiunile efectuate de organele Oficiului pentru Protecția Consumatorilor se vor încheia procese verbale de constatare-contravenție model cu aplicarea prevederii Ordonanței Guvernului nr. 21/1992, privitoare la răspunderea materială, civilă, contravențională sau penală, după caz, a celor vinovați, potrivit atribuțiilor Oficiului pentru Protecția Consumatorilor, stabilită în Hotărârea Guvernului nr. 776/2000.

La stabilirea sancțiunilor se va avea în vedere dacă faptele au fost săvârșite în împrejurările menționate la art. 48 din Ordonanța Guvernului nr. 21/1992.

În ceea ce privește aplicarea amenzilor, precizăm că acestea pot fi aplicate dacă au fost săvârșite infracțiuni la una din următoarele fapte:

Comercializarea produselor care au standarde românești obligatorii referitoare la protecția vieții, sănătății sau securității consumatorilor, fără ca acestea să fie certificate conform actelor normative în vigoare;

Comercializarea produselor sau prestarea serviciilor fără elemente de identificare sau caracteristici calitative neconforme celor prescrise;

Prezentarea prin publicitate – în prospecte, cataloage, prin mass-media și altele – a altor valori ale parametrilor ce caracterizează produsele sau serviciile altele decât cele efectiv realizate;

Păstrarea, depozitarea sau transportul produselor destinate comercializării în condiții care nu asigură menținerea caracteristicilor calitative ale acestora dacă, în acest fel, acestea ar periclita viața sau securitatea consumatorilor;

Comercializarea produselor la care s-au constatat abateri de la caracteristicile tehnico-calitative prescrise, de natură de a afecta viața, sănătatea sau securitatea consumatorilor, pentru care organele de control au dispus oprirea comercializării acestora;

Împiedicarea, sub orice formă, de către agentul economic sau de către oricare altă persoană a organelor administrative publice însărcinate cu protecția consumatorilor și supravegherea calității produselor și serviciilor de a-și exercita atribuțiile de serviciu referitoare la prevenirea și combaterea faptelor ce pot afecta viața, sănătatea sau securitatea consumatorilor;

Folosirea practicilor abuzive la vânzarea produselor și prestarea serviciilor;

Neasigurarea activității de service și a pieselor de schimb necesare întreținerii sau reparării;

Neremedierea, în termenul stabilit, sau remedierea necorespunzătoare a deficiențelor constatate la produsele vândute sau serviciile prestate;

Refuzul înlocuirii produselor sau restituirii contravalorii acestora sau a serviciilor necorespunzătoare.

Sancționarea acestor infracțiuni se face de către organele abilitate: Garda Financiară, Direcția Economică din Inspectoratul Județean al Poliției și Corpurile de Control Comercial.

Constatările personalului Oficiului pentru Protecția Consumatorilor asupra acestor contravenții vor fi aduse la cunoștința organelor menționate, conform procedurilor de colaborare cu acestea.

Amenzile se aplică atât persoanelor fizice, cât și persoanelor juridice.

Oficiul pentru Protecția Consumatorilor va urmări dacă s-au achitat amenzile, aplicându-se, după caz, prevederile art. 52 din Ordonanța Guvernului nr. 21/1992.

În ceea ce privește stabilirea măsurilor de limitare a consecințelor încălcării grave a dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr. 21/1992, menționăm:

Se oprește comercializarea și se dispune retragerea de pe piață și de la consumator în cazul în care produsele:

au constituit cauza vătămării sănătății sau vieții consumatorilor, datorită deficiențelor calitative confirmate prin documente oficiale, emise de organele de specialitate;

sunt interzise consumului prin reglementări legale;

prezintă abateri calitative care pun în pericol viața, sănătatea consumatorilor, confirmate prin constatări directe sau buletine de analiză.

Se dispune oprirea temporară a comercializării în una din următoarele situații:

produsele nu au certificate de conformitate cu standardele obligatorii;

produsele sau serviciile nu îndeplinesc caracteristicile de calitate prescrise, chiar dacă nu pun în pericol sănătatea sau securitatea consumatorilor și nici nu constituie falsificări sau substituiri;

se comercializează produse fără elemente de identificare și/sau documente de însoțire, conform reglementărilor legale.

Se dispune oprirea temporară a prestării serviciilor în una din situațiile:

prin prestarea serviciilor se pune în pericol viața, sănătatea sau securitatea consumatorilor;

la prestarea serviciilor se utilizează produsele menționate la punctul a).

Se dispune oprirea temporară a fabricației produselor în cazurile în care se produc și/sau se comercializează în continuare produsele la care s-au constatat abaterile de la caracteristicile tehnico-calitative prescrise, de natură a afecta viața, sănătatea sau securitatea consumatorilor, pentru care organele de control abilitate au dispus oprirea comercializării acestora.

Respectarea regulilor de procedură ale procedurii-cadru de supraveghere a calității produselor și serviciilor de către organele Oficiului pentru Protecția Consumatorilor duce la creșterea eficienței privind activitățile de protecție a consumatorilor.

4.3. Activitatea desfășurată de Oficiul Județean pentru Protecția Consumatorilor Argeș pe anul 2000

Oficiul Județean pentru Protecția Consumatorilor Argeș a acționat potrivit atribuțiilor ce-i revin din O.G. 21/1992 privind protecția consumatorilor, precum și a acelor rezultate din actele normative proprii de organizare și funcționare în ceea ce privește:

Supravegherea pe piață și la producători a calității produselor și serviciilor destinate consumului populației;

Efectuarea de analize și încercări în laboratorul propriu și la laboratoare autorizate pentru verificarea calității produselor și serviciilor oferite consumatorilor;

Retragerea temporară sau definitivă din circulație a produselor cu abateri de la parametrii de calitate, care puteau pune în pericol viața și sănătatea consumatorilor;

Informarea, consilierea și educarea consumatorilor, inclusiv soluționarea sesizărilor și reclamațiilor acestora;

Colaborarea cu alte organe de specialitate ale administrației locale în desfășurarea unor acțiuni comune în domeniul protecției consumatorilor, pe baza procedurilor aprobate de Guvern;

Informarea periodică a autorităților publice locale asupra respectării drepturilor și intereselor consumatorilor, pe baza costatărilor rezultate din acțiunile de control.

Pentru combaterea practicilor abuzive ce ar fi putut afecta viața, sănătatea și securitatea consumatorilor, precum și interesele economice ale acestora, O.J.P.C. Argeș a efectuat în anul 2000 prin aparatul propriu 1.344 acțiuni de control, axate în special pe produse și servicii cu impact în consumul populației: pâine, carne și preparate din carne, lapte și produse lactate, ulei, zahăr, băuturi răcoritoare și alcoolice, combustibili pentru încălzirea locuințelor.

Astfel, în urma controalelor efectuate, principalele abateri constate de organele de control, care au condus la retragerea de pe piață a unor cantități însemnate de carne și preparate din carne, au fost următoarele:

comercializarea de carne și preparate din carne potențial periculoasă pentru sănătatea consumatorului;

comercializarea de carne și preparate din carne cu parametrii organoleptici și fizico-chimici inferiori celor declarați sau prevăzuți în standarde;

comercializarea de carne și preparate din carne fără etichete și alte elemente de identificare, obligatorii pentru informarea consumatorilor;

păstrarea și expunerea în vânzare a cărnii și preparatelor din carne în condiții necorespunzătoare de temperatură, umiditate și igienă;

unități de comercializare care funcționează fără autorizații sanitare și sanitar-veterinare.

Cu privire la calitatea laptelui de consum și a produselor lactate proaspete, în urma controalelor efectuate au fost constatate următoarele abateri:

comercializarea laptelui de consum în butelii fără capace;

nerespectarea condițiilor micro-biologice impuse de reglementările sanitare;

livrarea laptelui de consum cu conținut de grăsime sub limita minimă declarată, respectiv 1-1,5%;

comercializarea de produse lactate proaspete cu aciditate peste limitele maxime, prevăzute conform specificului produselor;

nerespectarea prevederilor legale de marcare a elementelor de identificare pentru informarea consumatorilor, pe etichete, capace, ambalaje, sau marcarea invizibilă a acestora, conducând la confuzii între sortimente sau la comercializarea produselor după expirarea termenului de valabilitate;

ambalarea brânzei proaspete de vacă și urdă în hârtie de ambalaj inferioară calitativ, colorată sau inscripționată cu cerneală tipografică necorespunzătoare, care colorează produsul, fără marcare sau cu marcare ilizibilă, neputându-se identifica sortimentul și termenul de valabilitate;

continuarea comercializării după expirarea termenului de valabilitate;

păstrarea și vânzarea produselor lactate proaspete în condițiile mediului ambiant, la temperaturi ridicate, ce favorizează procesele de depreciere sub acțiunea microorganismelor;

vânzarea sub denumirea de “smântână” în piețe libere de către producători particulari a unor produse cu conținut de grăsime redus;

realizarea de produse lactate în condiți impropii, spații cu pereți și plafoane degradate de infiltrații, mucegai, aerisire și neigienizare.

În ceea ce privește calitatea și modul de comercializare și servire a băuturilor alcoolice, în urma controalelor efectuate s-au identificat sortimente de vodcă, rom, brandy care, în loc de gust plăcut, armonios și catifelat, prezentau gust arzător și neplăcut sau necaracteristic, cum ar fi:

brandy cu aromă de rom;

lichior cu iz de mucegai;

vodcă cu gust și miros pronunțat de alcool sanitar.

Sfidând cele mai elementare reguli de igienă, unii agenți economici îmbuteliază băuturile în sticle murdare, cu urme de diverse depuneri aderente sau cu urme vizibile de ulei, iar unitățile comerciale le preiau și le comercializează către populație.

Referitor la calitatea serviciilor de desfacere către populație pentru consumul pe loc a băuturilor alcoolice, s-a constatat că multe din unitățile care poartă denumiri pretențioase de bar, café-bar, snack-bar, funcționează în spații improvizate sau în spații cu pereți deteriorați, afumați, murdari.

În ceea ce privește prestările de servicii efectuate de Poșta Română, în urma controalelor efectuate au fost constatate următoarele nereguli:

Referitor la asigurarea securității și integrității trimiterilor poștale în timpul depozitării, manipulări și transportului, neregulile constatate au fost:

depozitarea necorespunzătoare a unor colete;

condiții de depozitare insuficiente și condiții igienice precare;

colete sosite deteriorate din cauza ambalajului necorespunzător;

spații de depozitare neigienizate;

depozitarea coletelor în același spațiu cu arhiva sau pe holul oficiului și în camera factorilor poștali.

Referitor la respectarea timpilor de expediere a trimiterilor poștale și aplicarea corectă a tarifelor, neregulile constatate au fost:

predarea către destinatari a unor colete cu mari întârzieri;

nerespectarea tarifului pentru un colet poștal;

întârziere în achitarea unui mandat telegrafic având ca destinatar o unitate militară;

nerespectarea tarifului pentru telegrame.

Referitor la instalarea cutiilor poștale, neregulile constatate au fost:

repartizarea necorespunzătoare a coletelor poștale;

număr insuficient de cutii poștale;

cutii poștale deteriorate, montate defectuos.

De asemenea, a fost analizată activitatea unor unități prestatoare de servicii cu privire la calitatea reparațiilor auto pentru populație, colectarea deșeurilor menajere, calitatea serviciilor telefonice, calitatea serviciilor de livrare agent termic și apă caldă menajeră către populație.

Din totalul de 1.344 acțiuni de control, 499 s-au desfășurat în afara reședinței de județ, în special în mediul rural, ceea ce reprezintă 37,1% din totalul acțiuilor de control. Grafic, această situație se prezintă astfel:

Sursa: Raport de activitate al O.J.P.C. Argeș 2000

Fig. 4.2. Acțiunile de control desfășurate de Oficiul Județean pentru Protecția Consumatorilor Argeș

Cu ocazia controalelor efectuate, au fost depistate mărfuri cu abatere de la parametrii de calitate; astfel, din totalul mărfurilor depistate cu abateri de la parametri de calitate, 62,6% au fost mărfuri indigene, iar 37,4% au fost mărfuri provenite din import. Grafic, această situație se prezintă astfel:

Fig. 4.3. Abateri de la parametri de calitate la mărfurile indigene și din import

Sursa: Raport de activitate al O.J.P.C. Argeș 2000

S-au eliminat din circulație pentru deficiențe de calitate care puteau pune în pericol viața, sănătatea și securitatea consumatorilor mărfuri din care 90,9% produse alimentare, reprezentând carne și preparate din carne, produse zaharoase, lapte și produse lactate, pâine și produse de panificație, băuturi alcoolice și răcoritoare, iar 9,1% mărfuri nealimentare.

Pentru încălcarea dispozițiilor legale referitoare la protecția consumatorilor, în anul 2000 s-au aplicat amenzi contravenționale în valoare totală de 157,5 milioane de lei.

În anul 2000, inspectorii O.J.P.C. Argeș au oprit temporar activitatea la 68 agenți economici verificați – producători, importatori și prestatori de servicii.

La O.J.P.C. Argeș, în anul 2000 s-au înregistrat 198 sesizări și reclamații, din care 155 au fost întemeiate, inspectorii de specialiate luând măsurile ce s-au impus, adică înlocuirea produselor cu deficiențe calitative sau restituirea contravalorii acestora.

Din totalul reclamațiilor: 38,9% s-au referit la produse alimentare, 28,9% la produse nealimentare, iar 32,2% în domeniul prestărilor de servicii.

Principalele produse alimentare reclamate au fost:

carne și produse din carne – 7,5%

pâine și produse de panificație – 7,1%

– lapte și produse lactate – 6,1%

vin, băuturi alcoolice – 3,8%

cafea – 4,1%

alte produse alimentare – 10,3%

Aceste ponderi sunt raportate la cele 38,9% sesizări.

Din cele 28,9% sesizări la produsele nealimentare, au fost:

electrocasnice – 5,8%

produse electronice – 4,7%

piese auto – 3,9%

încălțăminte – 3,1%

alte produse nealimentare – 11,3%

Din cele 32,3% sesizări din domeniul prestărilor de servicii, au fost:

furnizarea energiei termice – 6,5%

reparații auto – 5,4%

servicii de alimentație publică – 5,2%

servicii telefonice – 2,4%

televiziune prin cablu – 2,3%

alte servicii – 10,4%

Grafic, reclamațiile și sesizările se prezintă astfel:

Reclamațiile și sesizările primite de Oficiul Județean pentru Protecția Consumatorilor Argeș

pe sectoare de activitate

Fig. 4.4.

Activitatea desfășurată pentru soluționarea sesizărilor și reclamațiilor au urmărit atât rezolvarea cererilor petiționarilor și sancționarea celor vinovați, cât și prevenirea ori limitarea prejudiciilor prin extinderea controlului asupra produselor similare existente la producător sau comerciant.

S-a constatat că la produsele alimentare au fost cele mai multe sesizări, ceea ce înseamnă că unui număr mare de consumatori i-a fost pusă în pericol viața, sănătatea și securitatea, din cauza consumului de produse alimentare.

Având în vedere caracterul preventiv al informării și educării consumatorilor, elemente indispensabile pentru realizarea unei protecții reale și eficace a acestora, activitatea de control desfășurată de O.J.P.C. Argeș a fost mediatizată prin 105 acțiuni, articole în presa locală, emisiuni radio TV, ceea ce a determinat consumatorii să se adreseze în număr mai mare față de anii anteriori, cu sesizări și reclamații privind calitatea produselor și serviciilor.

În anul 2000, O.J.P.C Argeș a efectuat, pe lângă inspecțiile cu caracter periodic și inopinat în piețe agro-alimentare și la agenți economici, un număr de 12 tematici de control asupra calității unor produse și servicii cu impact deosebit asupra consumatorilor.

La aceste acțiuni de control, desfășurate pe baza unor tematici și proceduri specifice, au participat și specialiști din alte organisme ale administrației publice locale, în special Garda Financiară, Poliția Economică și Direcția Sanitar-Veterinară.

O acțiune importantă coordonată de Oficiul Județean pentru Protecția Consumatorilor Argeș se referă la supravegherea activității desfășurate în piețele agro-alimentare prin biroul permanent de control.

În cadrul acestui birou, activitatea s-a desfășurat inclusiv sâmbătă și duminică, din ele făcând parte specialiști din O.J.P.C., D.S.V., I.P.S.M.P., B.R.M.L.P.E. Prin acest birou s-a asigurat mai multă operativitate și promptitudine în soluționarea unor probleme legate de practicarea unui comerț civilizat, precum și rezolvarea imediată a sesizărilor și reclamațiilor consumatorilor.

Prin intermediul acestui birou, s-au efectuat 2.977 acțiuni, în urma cărora au fost luate următoarele măsuri:

oprirea temporară a activității;

retragerea autorizației sanitar-veterinare;

retragerea autorizației sanitare;

interzicerea comercilizării unor produse care ar fi putut pune în pericol viața și sănătatea consumatorilor;

confiscarea unor produse.

Pentru deficiențele constatate s-au aplicat sancțiuni contravenționale în valoare totală de 24 milioane de lei.

Controalele efectuate de Oficiul Județean pentru Protecția Consumatorilor Argeș au scos în evidență o serie de neajunsuri, concretizate în:

existența pe piață a unor produse și servicii cu abateri de la parametrii de calitate, care ar putea afecta viața, sănătatea și securitatea consumatorilor sau interesele economice ale acestora;

lipsa unor reglementări privind standardele obligatorii ale produselor în domeniul agro-alimentar și cele referitoare la răspunderea producătorilor, importatorilor, prestatorilor de servicii și distribuitorilor pentru calitatea produselor și serviciilor;

gradul încă scăzut de informare, educare și de combativitate al consumatorilor și al asociațiilor acestora;

inexistența unui cadru insituțional care să permită rezolvarea rapidă și eficientă a nemulțumirilor consumatorilor.

=== concluzii ===

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

Tema lucrării prezente se bucură de o mare actualitate atât în România, cât și pe plan mondial, protecția consumatorului devenind o necesitate imperioasă a perioadei contemporane, dată fiind intensificarea producției de masă, a schimburilor comerciale internaționale, a dinamismului economico-social.

Structura lucrării a pornit de la o abordare conceptuală, surprinzându-se atât organizarea, cât și obiectivele mișcării de protecție a consumatorilor.

S-a considerat, de asemenea, oportun ca măsurile și condițiile referitoare la protecția consumatorilor, privind alinierea României la standardele europene în vederea integrării în Uniunea Europeană, să ocupe un loc aparte, prezentându-se strategia elaborată în acest domeniu.

Prin parcurgerea lucrării se poate concluziona că atât producătorii, cât și comercianții, pornind de la cerințele economiei de piață și continuând cu respectarea prevederilor legislative în domeniu, trebuie să se orienteze către consumatori, către necesitățile lor și satisfacerea cât mai deplină cu produse și servicii “cu fața către consumatori”.

În situația actuală, când majoritatea agenților economici prezenți pe piața românească sunt refractari în ceea ce privește respectarea drepturilor consumatorilor și valorificând experiența pozitivă a unor țări vest-europene cu preocupări constante pentru asigurarea unui nivel ridicat de protecție a consumatorilor, se poate propune Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor, în calitate de organism public responsabil cu coordonarea politicii de protecție a consumatorilor români, constituirea unui “Juriu Național de Etică privind comportarea pe piață” a agenților economici autohtoni și străini. Acest juriu, care ar urma să fie alcătuit din reprezentanți ai puterii centrale, regionale și locale, specialiști juridici, igienico-sanitari, etc. și reprezentanți ai organizațiilor neguvernamentale ale consumatorilor, ar urma să “judece” comportările necorespunzătoare ale agenților economici și să hotărască:

suspendarea temporară a activității agenților economici care comercializează bunuri și\sau servicii periculoase sau nesigure;

interdicția totală, sectorial sau integral, a activitătii agenților economici cu abateri repetate și

acordarea, periodic, a unor cotații de credibilitate, în baza activității desfășurate de fiecare agent economic.

Hotărârile “Juriului Național de Etică” vor putea fi contestate la instanțele juridice, dar oricare ar fi deciziile acestora, imaginea agenților economici, considerați în defect, va fi serios afectată. În perioada pe care o traversăm, când se caută soluții pentru trecerea la o reală economie de piață, orientată de legile pietei, consumatorii sunt cei care plătesc primii prețul oricărei transformări din economie. Deși problemele consumatorilor pălesc când sunt în concurență cu inflația, șomajul, creșterea economică, ele nu pot fi ignorate; dacă se admite premisa că se produce pentru a se vinde, rolul consumatorilor își capătă adevărata lui dimensiune.

Reforma economică trebuie făcută pentru consumatori, și nu asupra lor.

Într-o oarecare măsură, actuala situație din România, ca și din celelalte țări post comuniste se aseamănă cu perioada anilor ’50 a țărilor vest europene, din America de Nord, precum și din Japonia, când economiile lor se caracterizau printr-o foame de bunuri și servicii ce se căuta a se acoperi prin piețe de masă, în care accentul se punea pe cantitate în detrimentul calității.

În timp ce la noi și în celelalte țări vecine, în cei aproape 50 ani care au urmat, caracteristica negativă a vieții sociale s-a accentuat, în țările occidentale s-au produs modificări esențiale, preocupările pentru calitatea vieții devenind prioritare față de cele referitoare la cantitate și, în consecință drepturile consumatorului fiind recunoscute și tratate ca atare de către puterea publică și marea majoritate a furnizorilor. Evident că, în plus, rolul pozitiv pe care îl joacă pe piață consumatorii constituie un fapt de necontestat.

Protecția consumatorilor nu este, cum greșit se consideră, o caracteristică a societăților opulente. Din potrivă, crizele economice, care generează serioase probleme de ordin economic dar și social, au drept efect agravarea eșecurilor pieței, accentuând vulnerabilitatea unui număr crescând de consumatori, ceea ce ar impune o preocupare mai activă și mai diversificată a autorităților pentru protejarea cât mai eficientă a consumatorilor.

În România, după decembrie 1989, drepturile consumatorului au fost recunoscute ca o componentă a politicii de stat și au apărut organisme guvenamentale și neguvenamentale pentru supravegherea modului în care reglementările privind protecția consumatorului sunt respectate.

Toate aceste lucruri vor căpăta dimensiuni noi, începând cu anul 2002, an limită pentru România de a-și îndeplini angajamentul asumat de a liberaliza complet comerțul cu țările europene comunitare. Asfel:

Calitatea, securitatea, costurile bunurilor și serviciilor vor deveni obiective prioritare, libera circulație a mărfurilor nemaifiind obstrucționată decât de nerespectarea reglementărilor referitoare la protecția consumatorului

Furnizorii români ( producători și comercianți ) vor fi nevoiți să adopte o cu totul altă poziție față de protejarea consumatorilor, acționând în direcția asigurării consumatorilor, ei trebuind să facă față noii provocări pe care o reprezintă creșterea concurenței prin invadarea pieței de către bunurile de consum și serviciile oferite de țările membre ale Uniunii Europene. Ei trebuie să înțeleagă și să se pregătească pentru acel moment pe care nu îl vor putea depăși cu succes decât dacă se vor dovedi capabili să ofere produse competitive cu cele ce vor exista pe piață.

Aș dori să mulțumesc doamnei profesoare Roxana Sârbu de la Catedra de Merceologie și Managementul Calității și Ellei Bungărdean, consultant la Centrul de Consultanță pentru Consumatori din București pentru sprijinul acordat la realizarea acestei lucrări.