Protecṭia zgomotelor în zonele rezidenṭiale [302435]
UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCUREȘTI
FACULTATEA DE INGINERIA SISTEMELOR BIOTEHNICE
Programul de studii:
INGINERIA SISTEMELOR BIOTEHNICE ṢI ECOLOGICE
Protecṭia zgomotelor în zonele rezidenṭiale
Coordonator Științific: Conf.dr.ing. Simion Gabriela
Student: [anonimizat] Ṣtefan-Ionuṭ
Bucureṣti
–Septembrie 2019–
Cuprins
Capitolul I Generalităṭi………………………………………………………………………4
1.1 Zgomotul ………………………………………………………………………………………………………….4
1.1.1 Percepția zgomotului………………………………………………………………4
1.1.2 Caracterul deranjant și iritant al zgomotului………………………………………………….5
1. 2 Surse de zgomot în aglomerările urbane……………………………………………….6
1.2.1 Surse de zgomot receptate în spațiile rezidențiale analizate din municipiul București……………………………………………………………………………………..7
1.3 Caracteristici fizice ale câmpului acustic………………………………………………………………..9
1.4 Sunetul ca fenomen fiziologic……………………………………………………………………………..11
1.5 Confortul acustic……………………………………………………………………….13
1.6 Zgomotul urban…………………………………………………………………………………………………14
1.6.1 Factorii care influențează nivelul zgomotului urban…………………………………………….15
1.7 Variația intensității energiei sonore într-o încăpere………………………………………………..16
1.8 LIMITE ADMISIBILE ALE NIVELULUI DE ZGOMOT ……………………………………19
1.9 MARIMI DETERMINATE PRIN MASURARE SI CALCUL ……………………… ……..24
1.9.1 Echipamente si solutii de monitorizarea zgomotului…………………………………….. 26
1.10 Legislaṭia europeană ṣi naṭională privind poluarea fonică…………………………….28
Capitolul II Probleme de protecṭia mediului faṭă de poluarea sonoră………………… …………33
2.1Poluarea sonoră …………………………………………………………………………33
2.2 Efectele poluării fonice…………………………………………………………………34
2.3 Managementul poluării sonore…………………………………………………………38
2.4 Hărṭile de zgomot ……………………………………………………………………………………………..41
Capitolul III Protecṭia zgomotului in interiorul camerelor…………………………………………..46
3.1 Izolarea fonică a construcṭilor…………………………………………………….…….46
3.2 Condiṭiile acustice……………………..……………………………………………………….49
3.3Atenuarea Sonoră………………………………………………………………………..48
3.4 Reducerea zgomotelor transmise prin aer………………………………………………50
3.4.1 Calitătile pereṭilor izolaṭi…………………….……………………………………50
3.4.2 Izolarea transmiterii vorbei………………………………………………………..55
3.4.3 Izolarea impotriva zgomotului de impact………………………………………….56
3.4.4 Măsuri pentru reducerea zgomotelor si vibraṭilor produse de instalaṭiile ṣi echipamentul tehnic al clădirilor………..…………………………………………………..63
3.5 Izolarea ferestrelor………………………………………………………………………68
3.6 Izolarea uṣilor……………………………………………………………………………70
[anonimizat] a unei locuinṭe din mediul urban…………..73
4.1 Noṭiuni generale despre locuinṭă……………………………………………………….73
4.2 Alte elemente de diminuarea nivelului de zgomot pentru o locuintă…………………………81
4.3.1Tencuială uscată…………………………………………………………………..81
4.3.2 Ṣapa flotantă pentru planṣeul podului…………………………….………………83
4.3.2Gardul viu……………………………………………………………………………..84
Concluzii……………………………………………………………………………………85
Biografie……………………………………………………………………………………87
Capitolul 1 Generalităṭi
1.1 Zgomotul
Cea mai simplă și mai răspândită definiție a zgomotului este „sunetul nedorit”. Putem asculta cu pasiune muzică simfonică dar pentru cel ce ar vrea să doarmă în aceeași cameră sau să studieze în aceeași cameră, muzica noastră divină devine zgomot. Frezele și strungurile dintr-o întreprindere mecanică, motoarele avioanelor, ciocanele pneumatice, toate generează zgomot, dar numai dacă cineva găsește aceste sunete ca fiind nedorite.
Evident, anumite sunete sunt mai nedorite decât altele, pentru că interferează cu activități sau din cauza tăriei, a tonului lor sau a calității. Totuși, orice sunet poate fi perceput ca zgomot în anumite împrejurări. Condiția fizică, sunetul, e necesară dar nu suficientă pentru a produce zgomotul. Prin urmare, conceptul de zgomot implică atât o componentă psihologică (nedorit) cât și o componentă fizică (sunetul care trebuie sesizat de receptorii din ureche și procesat de creier).
1.1.1 Percepția zgomotului
Măsurarea sunetului se bazează pe caracteristicile sale fizice. Din punct de vedere fizic, sunetul este creat prin schimbările rapide în presiunea aerului. Schimbările acestea în presiune fac timpanul să vibreze.
Undele sonore variază în înălțime sau amplitudine, trăită psihologic ca tărie sau intensitate a sunetului. Cu cât amplitudinea undei este mai mare, cu atât energia sau presiunea ei este mai mare și cu atât mai tare este sunetul. Cea mai mică presiune pe care o poate sesiza un adult tânăr este de 0,0002 microbari. La 1000 de microbari, presiunea este sesizată mai degrabă ca durere decât ca sunet.
Pentru comoditate s-a alcătuit o scală ce are la bază decibeli (dB). Decibelii sunt o funcție logaritmică a microbarilor. Iată corespondențele între microbari și decibeli:
Tabelul 1.1 Corespondenṭa intre microbari ṣi decibel [12]
Să remarcăm că o creștere de 20 de decibeli reprezintă o amplificare de 10 a presiunii. Astfel, un sunet de 80 de decibeli nu e de două ori mai intens decât un sunet de 40 de decibeli, ci de 100 de ori.
Mai jos, prezentăm o listă cu câteva sunete comune asociate cu diferite puncte pe scala decibelilor:
Tabelul 1.2 Surse de zgomot ṣi numărul de decibeli produṣi [12]
1.1.2 Caracterul deranjant și iritant al zgomotului
Potrivit lui Glass și Singer (1972), există trei dimensiuni ale zgomotului care dau caracterul lui iritant, perturbator și deranjant: 1. volumul; 2. predictibilitatea; 3. controlul perceput. Prin urmare, zgomotele intense, impredictibile și asupra cărora nu deținem control sunt cele mai deranjante.
Zgomotele peste 90 de decibeli sunt foarte intense și expunerea îndelungată la ele (peste 8 ore) creează probleme fiziologice aparatului auditiv. În principiu, cu cât zgomotul e mai tare, cu atât el interferează mai mult cu comunicarea verbală și cu atât mai mare este activarea fiziologică și stressul pe care el le provoacă.
Zgomotul neregulat, impredictibil e mai deranjant decât cel regulat, constant și predictibil. Un sunet constant, mai ales dacă nu e intens, nu e deranjant. Odată ce e rupt în izbucniri periodice, devine deranjant. Dacă aceste izbucniri survin la intervale neregulate, atunci caracterul deranjant devine și mai pronunțat. Cu cât un zgomotul e mai impredictibil, cu atât e mai activant fiziologic și cu atât mai probabil conduce la stress. În plus, zgomotele imprevizibile cer o mai mare atenție pentru a le înțelege și evalua și, ca atare, lasă mai puțină atenție disponibilă pentru alte activități. Și adaptarea e dificilă la zgomotele imprevizibile; la cele previzibile e mult mai ușoară, întrucât același stimul se repetă de multe ori.
Zgomotele pe care nu le putem controla sunt, de asemenea, mai deranjante decât cele pe care le controlăm ușor. De pildă, dacă folosim noi înșine un ferăstrău electric, zgomotul nu ne deranjează prea mult pentru că îl putem face să înceteze oricând: întrerupem funcționarea ferăstrăului. Dimpotrivă, dacă vecinul nostru folosește ferăstrăul, avem un control mult mai slab asupra zgomotului: putem închide fereastra sau putem să-i cerem vecinului să oprească ferăstrăul.
Lipsa controlului asupra zgomotului poate duce la reactanța psihologică și la încercări ale subiectului de a recâștiga libertatea de acțiune prin exercitarea controlului. Dacă aceste eforturi nu au succes, poate apărea neajutorarea învățată, ceea ce înseamnă că subiectul acceptă zgomotul și nu mai încearcă să-l controleze, chiar dacă controlul devine posibil într-un moment ulterior.
Aceste trei variabile pot apărea, desigur, în orice combinație. Putem avea sunet puternic, previzibil și incontrolabil, sau sunet slab, impredictibil și incontrolabil etc. Așa cum vom vedea în cele ce urmează, sunetul intens, impredictibil și incontrolabil este cel mai deranjant și cel mai nociv.
Cei trei factori enumerați sunt, cu siguranță, cei mai importanți în determinarea efectelor zgomotului asupra comportamentului. Mai există însă și alți factori. Borsky (1969) a afirmat că, în general, caracterul iritant și deranjant al unui sunet crește dacă:
subiectul percepe sunetul ca non-necesar;
cei ce generează sunetul sunt percepuți de către subiect ca neavând grijă de confortul celor pe care-i expun la sunet;
subiectul consideră că sunetul este dăunător pentru sănătate;
subiectul asociază sunetul cu frica;
subiectul este nemulțumit de alte aspecte ale mediului său. [12]
1. 2 Surse de zgomot în aglomerările urbane
A. Traficul rutier este principala componentă a zgomotului din orașe. Pe parcursul unei zile se înregistrează trei maxime ale nivelului de zgomot, la orele 6-7, 12 și 18-19.
Tabelul 1.3. Nivelele de zgomot la câteva vehicule [2]
Mașinile răcite cu aer, de puteri mari, motocicletele, motoretele și scuterele produc cele mai mari zgomote (tabelul 1.3).
O mașină Dacia 1300 produce 72 dB în regim, iar la frânare și demarare rapidă 92 – 97 dB. Frânarea și demararea sunt cele mai zgomotoase la toate tipurile de autoturisme. Motoarele Diesel sunt cele mai poluante sonic.
B. Traficul feroviar produce zgomote de 110 – 115 dB, la viteze de 110 –120 km/h. Pentru reducerea zgomotelor trebuie atât modificări constructive, cât și de organizare a traficului.
C. Traficul aerian produce zgomote de la motoare, elice, mișcarea aerului. La avioanele subsonice (cu viteza sub 340 m/s) se aude zgomotul avionului crescând în intensitate la apropiere și apoi scăzând în intensitate, la depărtare. La avioanele supersonice (cum viteză peste 340 m/s) se produce o undă de șoc, cu suprafață conică,deoarece sunetul se propagă cu o viteză inferioară (340 m/s). La sol, omul percepe un zgomot foarte puternic, ca un tunet, numit bang sonor.
Bangul afectează clădirile, producând uneori chiar fisurarea pereților, spargerea geamurilor, iar pentru oameni acționează ca efect surpriză. [2]
1.2.1 Surse de zgomot receptate în spațiile rezidențiale analizate din municipiul București
În spațiile rezidențiale, zgomotul provine din două categorii de surse: externe (tolerate de obicei, întrucât lipsesc instrumentele de control) și interne (netolerate sau tolerate parțial, care generează cele mai numeroase conflicte).
Sursele externe de zgomot percepute ca fiind cele mai importante și cu proiecția cea mai activă asupra spațiilor rezidențiale din muncipiul București sunt traficul rutier (28%), câinii fără stăpân (24%), tramvaiele (12%) și activitățile din construcții (4%) (Fig. 1.1).
Fig 1.1.Distribuția surselor de zgomot percepute la nivelul locuințelor analizate
din municipiul București (2010) (n=237) [13]
Traficul rutier din municipiul București, în special pe arterele principale, determină apariția zonelor critice din punctul de vedere al zgomotului ce afectează spațiile rezidențiale din proximitatea lor (Fig.1.1).
Valori mai ridicate de 2 500 autovehicule pe oră determină depășiri ale valorii nivelului mediu al sunetului de 70 dB(A), care este redusă în unele situații de către sistemele de izolare fonică existente (pereți cu sau fără izolare fonică, tâmplărie PVC, spații verzi, alte mijloace) la limitele acceptate în spațiile de locuit. Prezența în structura traficului a autovehiculelor de tonaj ridicat (camioane, TIR-uri), a vehiculelor de urgență (ambulanțe, mașini de pompieri ori de poliție) sau a tramvaielor (mai ales în cazul în care liniile nu au fost recent reabilitate), contribuie la apariția problemelor de zgomot chiar și la intensități mai reduse ale traficului.
De menționat este faptul că incidența surselor externe de zgomot depinde și de existența grădinilor de bloc ori a aliniamentelor stradale șila care se adaugă investițiile realizate în izolarea fonică (izolarea pereților pe exterior sau interior, schimbarea tâmplăriei clasice cu tâmplărie PVC etc).
Fig.1.2 Traficul rutier – sursă principală de zgomot în mediile urbane (Bd. Gheorghe Șincai, București). Apropierea clădirilor de spațiu carosabil și lipsa spațiilor verzi accentuează efectele negative ale traficului asupra mediului interior.
În afara surselor externe de zgomot, mai ales în clădirile de tip bloc, o importanță deosebită o au și sursele interne. Acestea se adaugă de obicei peste un zgomot de fond, ce depășește limitele maxime admise, mai ales în zonele critice, motiv pentru care sunt mai greu acceptate.
În categoria surselor interne sunt incluse zgomotele rezultate din activitățile casnice (prepararea hranei, utilizarea aparatelor electrice, electronice și electrocasnice, reparații, conflicte etc.), cele de la animalele de companie ori de la instalațiile comune (alimentare cu apă, încălzire, sisteme de ventilație sau de climatizare, ascensoare). Spre deosebire de majoritatea surselor externe, care au o distribuție relativ omogenă (nu neapărat continuitate, însă o periodicitate în apariție), sursele interne au un caracter în mare parte aleator. Agresivitatea acestor surse de zgomot este cu atât mai ridicată cu cât zgomotul de fond înregistrează valori mai mari, rezidenții fiind persoane sensibile, iar problemele apar în intervalele de odihnă ale populației (14.00–16.00 și 22.00–7.00). De altfel, la nivelul locuințelor analizate în municipiul București 28% din respondenți sunt deranjați de zgomotele provenite de la vecini. În 32% din gospodăriile analizate, rezidenții consideră că nu sunt afectați de zgomot, iar în 36% că sunt afectați doar în timpul zilei. Dacă suprapunem aceste percepții peste hărțile de zgomot realizate de Primăria municipiului București, în conformitate cu Directiva 49/2002 se observă că zgomotul rămâne o formă de poluare tolerată în mediile urbane. [13]
1.3 Caracteristici fizice ale câmpului acustic
Existența unui câmp acustic implică:
funcționarea unei surse de putere acustică;
prezența unui mediu de propagare a undelor acustice
Sursă de putere acustică poate fi orice sistem fizic care se află în stare de oscilație sau conține subansamble oscilante și este capabil să radieze energie acustică în mediul înconjurător. Există surse naturale cum sunt coardele vocale, zgomotul produs de vânt etc. sau artificiale. Sursele artificiale pot fi create special în scopul emiterii unor sunete în mediul înconjurător (sirene, instrumente muzicale etc.) sau emiterea sunetelor poate constitui un proces secundar rezultat din exercitarea funcțiunii de bază a unui anumit sistem (motoare, eșapamente, instalații etc.).
Sursa sonoră emite energie acustică în spațiu sub formă de unde, ale căror caracteristici depind de puterea sursei și de mediul de propagare.
Puterea sursei P reprezintă cantitatea de energie transportată de undă, în unitatea de timp exprimată în wați. Mediul de propagare poate fi fluid sau solid, omogen sau neomogen, limitat sau nelimitat. Dacă undele acustice se propagă prin aer avem de a face cu zgomote aeriene, iar dacă mediul de propagare este solid sau lichid, este vorba de zgomote structurale.
In exploatarea clădirilor mai apare și sunetul produs prin lovirea unui element de construcție, având formă de zgomot de impact și care iradiază în începere sub formă de zgomot aerian.
Pentru caracterizarea undelor acustice este necesară cunoașterea următoarelor mărimi: viteza de propagare, c, lungimea de undă λ , frecvența de oscilație, f și densitatea de energie E.
Producerea unei perturbații implică o cedare de energie de la sursă la mediu, iar această energie se propagă în mediu odată cu unda.
Viteza de propagare a sunetelor depinde de caracteristicile inerțiale și elastice ale mediului, de temperatura și umiditatea acestuia în aer, la temperatura de 20°C și umiditatea relativă de 65%, viteza de propagare a undelor sonore longitudinale este de 340 m/s
Producerea unei perturbații implică o cedare de energie de la sursă la mediu, iar această energie se propagă în mediu odată cu unda.
[m/s] (1.1)
unde:
d – distanța parcursă de undă [m];
t – intervalul de timp [s].
Produsul "" poartă numele de impedanță acustică a mediului de propagare.
Lungimea de undă este definită de relația:
[m] (1.2)
în care: T reprezintă perioada oscilației în secunde;
f, frecvența oscilației în Hz.
Funcție de frecvență, undele acustice pot fi:
– unde sonore cu frecvențe cuprinse în domeniul audibil, între 20 și 20000 oscilații pe secundă (Hz);
– unde infrasonore care nu mai influențează organul auditiv, dar care sunt percepute de corpul omenesc ca vibrații mecanice;
– unde ultrasonore, care se întind pe un domeniu larg de frecvențe, superioare frecvenței sunetelor.
Densitatea de energie E, în J/m3, este cantitatea de energie oscilantă conținută în unitatea de volum a mediului perturbat.
Densitatea de energie acustică este direct proporțională cu pătratul presiunii acustice, p, și invers proporțională cu pătratul vitezei de propagare, c:
[Jm3] (1.3)
în care: ρ0 este densitatea mediului.
Pentru caracterizarea unui câmp acustic nelimitat (în exteriorul clădirilor) se definește și noțiunea de intensitate acustică, mărime ce reprezintă cantitatea de energie transportată de undă în unitatea de timp (puterea sursei P) prin unitatea de suprafață.
Intensitatea este o mărime vectorială, exprimată prin relația:
[W/m2] (1.4)
în care: este vectorul de poziție al punctului considerat;
P, puterea sursei acustice, în W.
Intre intensitatea și densitatea de energie acustică există relația:
(1.5)
în care este viteza de propagare a sunetului.
In cazul unui câmp acustic limitat, cum este o încăpere dintr-o clădire, nu poate fi utilizată noțiunea de intensitate acustică deoarece peste unda incidentă se suprapun numeroase unde reflectate de suprafețele adiacente. în această situație, pentru caracterizarea câmpului acustic este suficientă noțiunea de densitate de energie.[14]
NIVEL DE INTENSITATE ACUSTICĂ (NI, L sau Li) – este o mărime fizică obiectivă
Pentru aprecierea sunetelor funcție de intensitate s-a introdus noțiunea de nivel de intensitate sonoră, NI, care reprezintă la scară logaritmică raportul între intensitatea unui sunet și o intensitate de referință. Unitatea de măsură se numește Bel și arată că intensitatea unui sunet este de 10 ori mai mare decât a sunetului de referință. Întrucât urechea poate deosebi sunete cu variații de tărie mai mici decât de două ori, în mod curent, ca unitate de măsură a nivelului de intensitate sonoră se folosește decibelul (dB).
1 B = 10 dB
Nivelul de intensitate al unui sunet poate fi determinat cu relația:
[dB] (1.6)
în care I0 reprezintă intensitatea de referință, care se consideră egală cu intensitatea la pragul de audibilitate al unui sunet de frecvență egală cu 1000 Hz, respectiv I = 10-12 W/m2.
Pentru I = 10-12 … 1 W/m2, rezultă L = 0 … 120 dB
NIVEL DE PRESIUNE ACUSTICĂ (Lp) – este o mărime fizică obiectivă
Sunetele ajung la ureche sub formă de unde și o impresionează prin variațiile de presiune pe care le provoacă în imediata apropiere a timpanului.
Pentru f = 1000 Hz rezultă că:
– la pragul inferior de audibilitate po = 2·10-5 N/m2;
– la pragul superior de audibilitate po = 2·10 N/m2;
[dB] (1.7)
unde:
p0 este presiunea acustică corespunzătoare intensității de referință (I0).
Diferenta dintre valoarea nivelului de presiune acustică și cea a nivelului de intensitate acustică, corespunzătoare aceluiași sunet este de cca 0.2 dB, pentru condiții obișnuite de temperatură și presiune (t = 22°C; p = 750 mmHg).
În aceste condiții se acceptă egalitatea dintre nivelul presiunii acustice și cel al intensității
[dB] (1.8)
Folosirea noțiunii de nivel de presiune acustică prezintă și unele avantaje practice, deoarece, presiunea acustică, spre deosebire de intensitatea sunetului, este măsurabilă.
Dacă se suprapun efectele mai multor surse sonore, pentru aceiași frecvență se poate determina nivelul rezultant astfel:
[dB] (1.9)
Sau:
[dB] (1.10)
[15]
1.4 Sunetul ca fenomen fiziologic
Senzația auditivă apare ca urmare a excitării aparatului nervos auditiv de către undele elastice care, fie prin intermediul urechii, fie prin conducție osoasă, ajung în contact cu sistemul receptor. Intensitatea senzației este determinată de caracteristicile fizice ale câmpului sonor, analizate anterior dar și de particularitățile fiziologice ale organului auditiv.
Din punct de vedere fiziologic sau subiectiv un sunet este caracterizat în suficientă măsură prin înălțime, tărie și timbru. Sub aspect obiectiv, fizic, acestor caracteristici le corespund, respectiv, frecvența, intensitatea și componenta spectrală.
a. In funcție de înălțime, un sunet este perceput de ureche ca fiind mai ascuțit sau grav. Un sunet ascuțit sau înalt este determinat de vibrații cu frecvență mare sau înaltă, pe când unui sunet grav îi corespund frecvențe joase.
Având în vedere vastitatea domeniului frecvențelor audibile, acesta se împarte în intervale dispuse după o scară exponențială, un interval în care frecvența sunetului s-a dublat, reprezentând o octavă.
Tăria sunetului este caracteristica funcție de care un sunet este perceput de ureche ca fiind mai slab sau mai puternic și este legată direct de intensitatea acustică. Intensitatea celui mai slab sunet perceput de urechea unui om normal din punct de vedere otologic este (I0 = 10-12 W/m2) pentru frecvența de 1000 Hz, constituind pragul de audibilitate.
Fig.1.3 Campul auditiv in functie de frecventa si sonoritate [11]
Urechea nu percepe tăria sunetelor după o scară aritmetică ci după una logaritmică. Astfel, dacă dintre două sunete unul este de două ori mai puternic decât celălalt, se constată că intensitatea primului este de 10 ori mai mare decât a celui de-al doilea.
Se poate defini și nivelul densității de energie, N:
[dB] (1.11)
Între intensitatea sunetului (caracteristică fizică) și tărie (caracteristică fiziologică) există o relație complexă, tăria sunetului depinzând și de frecvență. Astfel, urechea este mult mai puțin sensibilă la frecvențele joase față de cele înalte, domeniul de maximă sensibilitate fiind cuprins între 2000 și 5000 Hz. De asemenea, intensitatea de prag fiind diferită funcție de frecvență, conform legii Weber-Fechner, sunete de frecvențe diferite, cu același nivel de intensitate, provoacă senzații acustice diferite, adică sunt percepute ca fiind mai tari sau mai slabe, după cum intensitatea de prag este mai scăzută sau mai ridicată. Acest aspect se reflectă în noțiunea de nivel de tărie, măsurat în foni (Ph). Pentru frecvența de 1000 Hz nivelul de tărie al unui sunet armonic (pur) exprimat în foni este egal numeric cu nivelul de intensitate exprimat în dB. Corespondența între nivelurile de tărie exprimate în foni și nivelurile de intensitate exprimate în dB se obține cu ajutorul curbelor de egal nivel de tărie, curbele Fletcher-Munaon.
Un sunet poate fi efectul unei vibrații simple sau sinusoidale și în acest caz poartă numele de sunet pur, sau/suprapunerii mai multor vibrații, când se numește sunet complex. Dacă între vibrațiile componente ale unui sunet complex există o relație armonică, respectiv dacă frecvențele sunetelor componente sunt multipli ai unei anumite frecvențe considerată fundamentală, atunci sunetul complex este plăcut urechii. Acestea sunt sunete muzicale, iar componentele superioare sunetului fundamental se numesc armonice.
Fig 1.4 Curbele Fletcher-Munaon [15]
Caracteristica după care se pot deosebi două sunete cu aceeași tărie și aceeași frecvență fundamentală, dar cu una sau mai multe armonice diferite, constituie caracteristica de componență sau de structură numită timbru.
Dacă între componentele unui sunet complex nu există o relație armonică, atunci acesta este un zgomot.
1.5 Confortul acustic
Conceptul de confort acustic implică asigurarea în interiorul clădirilor a unui nivel de intensitate sonoră favorabil desfășurării activității căreia acestea îi sunt destinate (inclusiv odihna) cu randament maxim. Criteriul de performanță privind asigurarea confortului acustic este nivelul de tărie al zgomotului interior datorat unor surse de zgomot exterioare unității funcționale. Acest nivel trebuie să fie mai mic sau cel mult egal cu nivelul de tărie admisibil exprimat global, în dB (A,B sau C), (unități de măsură ale nivelului acustic ponderat, obținut prin corectarea nivelului obiectiv de presiune acustică cu un factor de ponderare ce ține seamă de modul de percepere al urechii umane, funcție de frecvență). Insă în adoptarea unor măsuri eficiente de combatere a zgomotului fiind necesară cunoașterea compoziției acestuia, în majoritatea prescripțiilor naționale, condițiile admisibile se exprimă printr-o anumită curbă de egal nivel de tărie, numite curbe de zgomot, indicate prin simbolul Cz.
Prescripțiile tehnice din țara noastră, referitoare la protecția împotriva zgomotului, stabilesc limitele admisibile ale nivelului de zgomot echivalent interior în unitățile funcționale din clădiri, datorat unor surse interioare. Valorile sunt exprimate în numărul de ordine al curbei Cz și în dB(A).
Pentru a aprecia dacă este îndeplinit criteriul de confort acustic se reprezintă nivelul de intensitate al zgomotului care se poate înregistra în unitatea funcțională stabilit pe bază de calcule sau măsurători și curba Cz caracteristică destinației clădirii.
Fig 1.5 Curbe de zgomot [14]
Curba Cz efectivă trebuie să se situeze sub curba Cz standard pentru orice valoare a frecvenței. Astfel:
(1.12)
este condiția fundamentală de asigurare a confortului acustic într-o unitate funcțională.
1.6 Zgomotul urban
Zgomotul urban este un factor poluant care afectează în special viața locuitorilor din marile orașe, sursa principală fiind traficul (rutier, feroviar și aerian).
Tabel 4 Limitele admisibile ale nivelului de zgomot [14]
Cunoașterea valorilor probabile ale nivelului de zgomot urban în diferite zone ale orașului este necesară pentru adoptarea unor măsuri de protecție adecvate, în vederea asigurării în unitățile funcționale a unui nivel de zgomot inferior valorilor admisibile. Desigur, este de dorit ca valorile Cz adm să se realizeze cu ferestrele deschise, iar pe arterele de circulație să existe o ambianță acustică acceptabilă, cît mai puțin poluantă. Pentru realizarea acestor deziderate este necesar ca nivelul de zgomot echivalent, Lechiv, la 3 m de clădire și înălțimea de 1,3 m să nu depășească valorile din tabelul 4 .
1.6.1 Factorii care influențează nivelul zgomotului urban
în afară de puterea și durata de acțiune a sursei sonore, din reflexiile succesive sunt auzite ca fiind separate numai atunci când ecoul sosește cu o întârziere mai mare de 1/15 s.Deci pentru a fi perceput ecoul, drumul undei reflectate trebuie să fie cu cel puțin , respectiv cu 23 m mai lung decât drumul undei directe.
Capacitatea de absorbție a sunetelor prin suprafața pereților, plafonului, pardoselii depinde de coeficientul de absorbție al sunetului α , respectiv de coeficientul de reflexie β, pentru fiecare material în parte.
Coeficientul de absorbție α al sunetului reprezintă raportul între energia absorbită de material și energia incidentă în câmp acustic difuz și se exprimă printr-un număr subunitar, conform relației:
(1.13 )
în care; Ia este intensitatea de energie sonoră absorbită de material, în W/m2
Ii, intensitatea de energie sonora incidentă, în W/m2.
Se definește ca suprafață totală de absorbție a încăperii, în m2 .
Reverberația este fenomenul de prelungire a duratei sunetului într-o încăpere după încetarea acțiunii sursei. Durata de reverberație T, exprimată în secunde, este durata în care energia sonoră dintr-o încăpere se reduce la a milioana parte din valoarea, după încetarea acțiunii sursei, respectiv cu 60 dB. Durata de reverberație depinde de volumul încăperii și absorbția acesteia.
1.7 Variația intensității energiei sonore într-o încăpere
In interiorul unei încăperi, energia emisă de o sursă sonoră contribuie parțial la creșterea densității de energie sonoră în încăpere, iar parțial este absorbită de suprafețele delimitatoare, bilanțul energetic exprimându-se sub forma:
(1.14)
Ținând seama de valoarea Pa:
(1.15)
și de faptul că fenomenul se desfășoară continuu, relația (11) devine:
(1.16)
cu condiția inițială:
(1.17)
Soluția acestei ecuații diferențiale neomogene de ordinul I este:
(1.18)
și exprimă variația densității de energie în funcție de puterea sursei, de elementele geometrice și de absorbție ale încăperii.
In relațiile (1.14…1.18) au fost utilizate următoarele notații:
– creșterea de densitate de energie sonoră în încăperea de volum V, în J/m3;
P – puterea sursei, în W ;
Pa – puterea absorbită de elementele delimitatoare ale încăperii, în W;
– densitatea de energie sonoră din încăpere, în J/m3;
c – viteza de propagare a sunetului în aer, în m/s;
A – suprafața totală de absorbție a încăperii, în m2;
t – timpul, în s.
Ținând seamă de expresia intensității sonore într-un câmp difuz
(1.19)
se obține expresia variației intensității sonore într-o încăpere:
(1.20)
a cărei reprezentare grafică apare în figură.1.6
Fig 1.6 Variaṭia energiei sonore într-o încăpere [14]
Analizând relația (20) și reprezentarea ei grafică apar 3 situații distincte:
I- Imediat după ce sursa începe să emită se observă o creștere a intensității de energie sonoră după o curbă exponențială,
II- După un anumit interval de timp, a cărei mărime depinde de capacitatea de absorbție a suprafețelor delimitatoare, intensitatea sonoră se menține constantă la valoarea:
(1.21)
fiind independentă de timp și volumul încăperii.
III- După ce sursa încetează (P = 0), ecuația (15) devine:
(1.22)
analog cu;
(1.23)
Prin integrarea ecuației (23) se obține:
(1.24)
respectiv:
(1.25)
Rezultă că după încetarea sursei intensitatea acustică descrește exponențial, având loc o prelungire a sunetului în încăpere, ceea ce reflectă fenomenul de reverberație. Dacă se ia în considerare faptul că durata de reverberație corespunde intervalului în care intensitatea sonoră descrește cu 60 dB după încetarea sursei, se obține expresia duratei de reverberație, Tr:
(1.26)
[s] (1.27)
Relația [1.27] este cunoscuta sub denumirea de formula lui Sabine și permite calculul duratei de reverberație în ipoteza că absorbția se produce în mod continuu.
In ipoteza absorbției energiei în mod discontinuu, ori de câte ori undele sonore ating suprafețele delimitatoare ale încăperii, este valabilă expresia duratei de reverberație stabilită de Eyring:
(1.28)
în care:
(1.29)
reprezintă coeficientul de absorbție acustică mediu.
Însă nici relația lui Eyring nu dă rezultate conforme cu realitatea în toate situațiile concrete. Astfel, dacă materialul absorbant este dispus neuniform pe suprafețele încăperii, considerarea unui coeficient de absorbție mediu introduce anumite erori. în asemenea situații, cum ar fi cazul unei încăperi la care numai tavanul este tratat fonoabsorbant, se utilizează formula lui Bilington care ține seamă de coeficientul de absorbție al fiecărei suprafețe:
(1.30)
Neajunsul acestei relații constă în faptul că dacă numai o mică porțiune din suprafața unei încăperi are coeficientul de absorbție egal cu unu, durata de reverberație devine egală cu zero. In baza acestei relații, o fereastră deschisă într-o încăpere, face ca durata de reverberație să devină egală cu zero, ceea ce nu corespunde realității.
Cele trei relații de stabilire a duratei de reverberație, fiecare cu particularitățile sale de aplicare, dau rezultate practice satisfăcătoare în măsura în care sunt cunoscute valorile coeficienților de absorbție pentru diferite materiale de finisaj. In general, erorile apar datorită imposibilității de încadrare a situației reale în formulele menționate sau din neconcordanța între valorile coeficientului de absorbție pentru materiale, stabilite de diferite laboratoare.
La clădiri în exploatare, durata de reverberație poate fi stabilită pe cale experimentală în ipoteza încăperii goale, ocupate parțial sau în întregime. Spațiul este saturat cu energie sonoră produsă de un pistol cu gloanțe oarbe sau de o sursă de zgomot etalon. [14]
1.8 LIMITE ADMISIBILE ALE NIVELULUI DE ZGOMOT
Nivel de zgomot exterior
1.8.1 Valorile admisibile ale nivelului de zgomot exterior pe străzi, masurate la bordura trotuarului ce margineṣte partea carosabilă, se stabilesc in funcṭie de categoria tehnică a străzilor (respectiv de intensitatea traficului) conform tabelului 15.
Tabelul 1.5 Valorile admisibile ale nivelului de zgomot exterior pe străzi [4]
Limite ad misibile ale nivelului de zgomot
Nivelul de zgomot echivalent se calculeaza (diferentiat pentru perioadele de zi si noapte) conform STAS 6161/1-79
Evaluarea prin curbe de zgomot Cz se foloseste numai in cazul unor zgomote cu pronuntat caracter stationar
La proiectarea magistralelor sa se adopte masurile necesare pentru obtinerea unor nivele echivalente (real masurate) cat mai apropiate de valorile minime din tabel, fara a se admite depasirea valorilor maxime.
Valorile admisibile ale nivelului de zgomot exterior in diferite zone ale pasajelor rutiere subterane sunt conform tabelului 1.6.
Tabelul 1.6 Valorile admisibile ale nivelului de zgomot exterior in diferite zone ale pasajelor rutiere subterane [4]
Valorile admisibile ale nivelului de zgomot la limita zonelor functionale din mediul urban sunt conform tabelului 1.7
Tabelul 1.7 Valorile admisibile ale nivelului de zgomot la limita zonelor functionale din mediul urban [4]
OBSERVATII:
1 . Valorile insemnate cu asterisc au urmatoarele semnificatii:
Timpul care se ia in consideratie la determinarea nivelului de zgomot echivalent este cel real corespunzator duratei de serviciu
Limita zonei feroviare se considera la o distanta de 25 m de axa liniei ferate celei mai apropiate de punctul de masurare
Valorile au fost stabilite tinand seama de prevederile STAS 10183/3-75
2 . In cazul a doua sau mai multe zone si dotari functionale adiacente, cu valori diferite ale nivelului de zgomot, la limita admisibila pe linia de separatie intre aceste zone se ia valoarea cea mai mica.
Valorile admisibile ale nivelului de zgomot in interiorul zonelor functionale din mediul urban sunt conform tabelului 1.88.
Tabelul 1.8. Valorile admisibile ale nivelului de zgomot in interiorul zonelor functionale din mediul urban [4]
1.8.2. In functiile de conditiile de determinare si de caracteristicile sursei de zgomot, la valorile masurate de la punctul 1.8.1 ale nivelului de zgomot se aplica corectii.
Corectii datorate zgomotului provocat de mijloacele de transport. . In zonele afectate de traficul feroviar si naval, efectul zgomotului provenind de la aceste surse se ia in considerare dupa cum urmeaza:
– in cazul in care nu afecteaza caracterul aleator al variatiei nivelului de presiune acustica, datorita traficului rutier din zona considerata, nu se adauga corectii;
– in cazul in care afecteaza caracterul aleator al variatiei nivelului de presiune acustica, datorita traficului rutier din zona considerata, corectiile se aplica conform tabelului 1.9.
In zone afectate de zgomotul avioanelor se vor respecta prevederile STAS 10183/4-75
Corectii datorate unor actiuni izolate.
In cazul unor actiuni izolate caracterizate printr-un nivel ridicat de zgomot, acesta se corecteaza in functie de durata sa (exprimata in procente fata de o periada de referinta de 8 h ziua sau 30 min noaptea) cu valorile date in tabelul 1.8.
Nivelele de zgomot astfel obtinute, exprimate in dB(A) sau in curbe Cz, trebuie sa fie mai mici sau cel mult egale cu valorile admisibile din tabele 1.5…1.8
Tabelul 1.9 Valorile admisibile de zgomot [6]
OBSERVATII:
1 .In cazul unor actiuni izolate, de tipul celor de la pct. 2.4.2. care apar cu o frecventa mai mica de una pe zi, acestea nu se iau in considerare
2 .In cazul calcularii nivelului de zgomot echivalent pe durata unei perioade caracteristice, zgomotele izolate se iau in considerare cu valoarea lor reala.
3 .Comparatia cu valorie admisibile se face pentru ambele situatii.
– nivel de zgomot echivalent, corespunzator unei perioade caracteristice;
– nivel de zgomot corectat, corespunzator unei actiuni izolate
2.5. Amplasarea cladirilor de locuit pe strazi de diferite categorii tehnice sau la limita unor zone sau dotari functionale, precum si organizarea traficului rutier se va face astfel incat, pornind de la valorile admisibile prevazute in tabelele 1…4 (carora li s-au aplicat corectiile necesare), prin alegerea in mod corespunzator a solutiilor tehnice, sa se asigure valoarea de 50 dB (A) a nivelului de zgomot exterior cladirii, masurat la 2,00 m de fatada cladirii conform STAS 6161/1-79, respectiv curba de zgomot Cz 45.
Daca, in cazul zgomotului provenit de la traficul rutier, aceasta conditie nu poate fi realizata, masurile adoptate trebuie sa asigure valoarea admisibila a nivelului zgomotului interior din cladiri conform STAS 6156-86 si STAS 6156/1-79.
Pentru zgomote provenind din alte surse (cinematografe in aer liber, spatii de joaca pentru copii, parcaje auto etc.) nu este admisa depasirea valorii de 50 dB(A), respectiv curba de zgomot Cz 45.
2.6. In cazul cand intre bordura trotuarului ce margineste artera de trafic si fatada cladirii, distanta este mai mica sau cel mult egala cu 8,00 m si nu exista alte obstacole ce pot costitui ecrane acustice, indicii de izolare la zgomot aerian pentru usile si ferestrele inglobate in elementele de fatada ale cladirilor trebuie sa fie conform reglementarilor tehnice in vigoare; solutiile de incadrare in nivelul de zgomot admis se adopta pe baza unui calcul de eficienta economica. [4]
Prezinta limitele admisibile ale nivelului de zgomot echivalent din clădiri de locuit, tehnico-administrative si social culturale
Tabel 1.10 Limitele admisibile in zonele funcṭionale[3]
Se considera doua perioade de timp:
Zi (06.00-22.00)
Noapte (22.00-06.00)
Exista corectii la evenimente izolate care apar cu o frecventa mai mare de una pe zi
Policlinici, spitale, dispensare
Se admite depasirea nivelului de zgomot cu mai mult de 15dB(A).
Intervalul de referinta este 30 min.
Scoli, gradinite de copii:
Intervalul de referinta este 1 ora
Se respecta programul scolar [3]
1.9 MARIMI DETERMINATE PRIN MASURARE SI CALCUL
4.1. Marimi ce se determina prin masurare si calcul pentru nivelul de zgomot exterior cladirii:
Le,ech nivelul de zgomot continu echivalent, exterior constructiei (media ponderata a nivelului de zgomot exterioare cladirii, inregistrate intr-un anumit interval de timp stabilit conform STAS 6156-86), care se calculeaza cu formula:
(1.31)
In care:
Le(t) variatia nivelului de zgomot in functie de timp (in intervalul de timp considerat);
t1 momentul in care incepe masurarea;
t2 momentul in care se termina masurarea;
q- constanta de pondere (pentru zgomote de strada sau zgomote din constructii, q=4; pentru alte zgomote, q=3);
T – intervalul de timp in care se face masurarea ( T= t2 – t1 ).
Daca in intervalul T variatia marimii Le(t) se face intrepte, respectiv daca intervalul poate fi impartit in n actiuni, formula (1.31) devine:
(1.32)
In care:
Le,j – nivelul de zgomot exterior constructiei, corespunzator unei actiuni aj (nivelul de zgomot produs de anumite surse, ce se mentine constant intr-o anumita perioada tj);
tj – durata actiunii aj
(1.33)
4.2. Marimi ce se determina prin masurare si prin calcul pentru nivelul de zgomot interior unei unitati functionale dintr-o constructie civila:
OBSERVATIE: – In cazul in care unitatea functionala consta dintr-un ansamblu de incaperi ( de exemplu apartament), prin nivel de zgomot interior caracteristic unitatii functionale se intelege cel mai mare nivel inregistrat intr-o incapere destinata unei activitati continue.
L i,j ext nivelul de zgomot L i ext corespunzator unei anumite actiuni aj (nivelul de zgomot produs de anumite surse exterioare ce se mentine constant in interior, intr-o anumita perioada tj), obtinut prin masurare;
L i,ech ext nivelul de zgomot L i ext echivalent (media ponderata a nivelurilor de zgomot interioare, inregistrate intr-un anumit interval de timp dat) ce se calculeaza cu formulele (1.31) si (1.32), respectiv urmatoarele
Le(t) din formula (1.11) se inlocuieste cu Li(t) care reprezinta nivelul de zgomot variabil receptionat in incapere, in cazul actionarii unor surse exterioare incaperii (in intervalul de timp considerat);
Le,j din formula (1.32) se inlocuieste cu L i,j ext corespunzator actiunii, aj;
L i,j int , L i,ech int nivelul de zgomot interior masurat exclusiv in conditiile functionarii unor surse interioare de zgomot (cu exceptia zgomotului produs de instalatii);
L i,j inst , L i,ech inst nivelul de zgomot interior masurat exclusiv ca rezultat al patrunderii zgomotului produs de instalatiile aferente constructiei ce functioneaza in exteriorul unitatii functionale, conform STAS 10968/1,2 – 88.
La determinarea acestui nivel se iau in considerare si zgomotele transmise de agregate, conducte sau alte parti ale instalatiei existente in unitatea functionala, care nu sunt in stare de functiune dar sunt puse in stare de vibratie datorita unor actiuni ce se petrec in exterior (de exemplu, zgomotul radiat de conductele existente intr-un apartament datorita functionarii unor pompe situate in centrala termica a constructiei).
4.3. Nivelurile de zgomot ce intervin in relatiile (31) si (32) se exprima global in decibeli, (liniar sau ponderat A,B,C) si pe benzi de frecventa, in decibeli. [16]
1.9.1 Echipamente si solutii de monitorizarea zgomotului
Monitorizarea permanenta a zgomotului (24 ore pe zi, 365 zile pe an), controleaza conformitatea cu limitele impuse si ofera o gama larga de beneficii suplimentare.
De mai mult de patru decenii Brüel & Kjær este furnizorul principal de sisteme pentru administrarea si monitorizarea zgomotului. Au fost instalate peste 200 de sisteme mari pe toate continentele, inclusiv pe aeroporturile mari.
Terminalul de monitorizare a zgomotului tip 3639E si 3639 A/B (bazat pe sonometrul 2250)
Terminalul de monitorizare a zgomotului 3639 este un dispozitiv puternic, modular optimizat pentru lucrul in exterior, in toate tipurile de medii climatice, in conditii industriale, urbane sau rurale. Este o unitate inteligenta si poate fi lasat nesupravegheat ca parte a unui sistem permanent sau mobil de monitorizare a zgomotului ambiental. Terminalul tip 3639E poate fi controlat de la distanta de la un PC prin intermediul unui modem.
Fig. 1.7 Terminalul de monitorizare a zgomotului 3639 [9]
Terminalul de monitorizare a zgomotului 3639 este un dispozitiv puternic, modular optimizat pentru lucrul in exterior, in toate tipurile de medii climatice, in conditii industriale, urbane sau rurale. Este o unitate inteligenta si poate fi lasat nesupravegheat ca parte a unui sistem permanent sau mobil de monitorizare a zgomotului ambiental. Terminalul tip 3639E poate fi controlat de la distanta de la un PC prin intermediul unui modem.
2. Unitatea portabila de monitorizare a zgomotului tip 3655-A/B/C
Gama de terminale portabile demonitorizare Brüel & Kjær este destinata pentru monitorizare pe termen scurt si mediu acolo unde portabilitatea, configurarea rapida si operarea independenta sunt importante. Sistemul este modular si configurat pe baza kitului 3535 si a sonometrelor 2250/2250-L/2270. Sunt disponibile urmatoarele versiuni:
a) Unitatea portabila de monitorizare a zgomotului tip 3655-A
Bazata pe sonometrul 2250 Light, monitorizeaza nivelurile de banda larga pentru aproximativ o zi. Unitatea are spatiu pentru modem sau router pentru comunicare si acces on-line de la distanta in timp real de la un PC care are instalat softul BZ 5503 (inclus).
b) Unitatea portabila de monitorizare avansata a zgomotului tip 3655-B
Bazata pe 2250 cu softul BZ-7225, poate realiza monitorizare cu detectie automata de evenimente, inregistrare audio pentru aproximativ o zi. Include spatiu pentru modem sau router pentru comunicare si acces on-line de la distanta in timp real de la un PC care are instalat softul BZ 5503 (inclus).
c) Terminalul portabil de monitorizare a zgomotului tip 3655-C
Aceasta este o unitate profesionala de monitorizare ce poate fi integrata intr-un sistem de monitorizare complex. Bazata pe 2250 cu modulul intern BZ-7232, functioneaza exact ca si un terminal de monitorizare de tip 3639-A/B. Include spatiu pentru modem sau router pentru comunicare si acces on-line de la distanta in timp real de la un PC car eare instalat softul de monitorizare a zgomotului 7843-S sau 7843-L. Datele pot fi descarcate la server in mode automat si vizualizare in timp real.
Fig 1.8 unitate profesionala de monitorizare [9]
3. Software pentru monitorizarea zgomotului
Partea centrala a conceptului de monitorizare a zgomotului Brüel & Kjær este Noise Management Software Type 7843A (instalata pe serverul de monitorizare tip 3642), care a fost dezvoltat avand in vedere viitoarele cerinte de evaluare a zgomotului ambiental.
Aplicatia software a fost dezvoltata utilizand cele mai noi metode de proiectare ce fac din 7843 o platforma solida pentru continua evolutie a conceptului Brüel & Kjær.
Ca solutie modulara, conceptual permite utilizarea sa in mai multe zone de catre mai multi clienti sau sarcini reduse gen monitorizare semi-permanenta a concertelor sau evenimentelor sportive si permite schimbul de date dintre diferitii utilizatori si consultanti.
Ca solutie modulara, conceptul este, de asemenea, potrivit pentru administrarea mai multor clienti – zone si sarcini usoare precum monitorizarea semi-permanenta a unui concert si permite schimbul de date intre diferitii utilizatori si clienti.
4. Microfonul de exterior tip 4952
Microfonul de exterior tip 4952 este destinat masuratorilor de zgomot in mediul inconjurator – exterior – fara supraveghere pentru durate lungi de timp (permanent si semipermanent).Stabilitatea pe termen lung a performantelor si caracteristicilor microfonului garanteaza utilizarea unui astfel de microfon pana la un an fara modificarea sensibilitatii sale – deci fara a fi necesara calibrarea sa. Masa redusa permite utilizarea acestui microfon si in solutii de monitorizare portabile.
Fig.1.9 Microfonul de exterior tip 4952 [9]
[9]
Influenta mediului inconjurator asupra masurarii
1.Vantul Daca vantul bate direct spre microfon produce zgomote suplimentare. Pentru a bloca acest fenomen se folosesc niste ecrane de vant ce constau din sfere din burete spongios cu care se acopera microfonul.
2.Umiditatea In cele mai multe cazuri nivelul de umiditate pana la un nivel de 90% are un efect neglijabil asupra sonometrului si microfonului.
3.Presiunea mediului Variatiile presiunii atmosferice de pana la ± 10% vor avea o influenta negrijabila asupra sensibilitatii microfonului. Totusi la altitudini mari sensibilitatea poate fi influentata in cazul frecventelor mari.
4.Vibratiile Sonometrul si microfonul nu sunt influentate de vibratii dar sunt recomandate evitarea acestora.
5.Zgomotul ambiental implica masurarea zgomotului total
6.Zgomotul de Fond Este un factor important care poate afecta precizia masuratorilor de zgomot.[10]
1.10 Legislaṭia europeană ṣi naṭională privind poluarea fonică
Conform HOTĂRÂRII nr. 321 din 14 aprilie 2005 privind evaluarea și gestionarea zgomotului ambiental, nivelul de zgomot zi-seară-noapte în decibeli (dB) se definește prin următoarea relație: zsn
L =10lg 24 1 (12×10Lz/10+4×10(Ls+5)/10+8×10(Ln+10)/10)
Lzi este nivelul mediu de presiune sonoră, ponderat A, în interval lung de timp, conform definiției din SR ISO 1996-2:1995, determinat pentru suma perioadelor de zi dintr-un an;
Lseară este nivelul mediu de presiune sonoră, ponderat A, în interval lung de timp, conform definiției din SR ISO 1996-2:1995, determinat pentru suma perioadelor de seară dintr-un an;
Lnoapte este nivelul mediu de presiune sonoră, ponderat A, în interval lung de timp, conform definiției din SR ISO 1996-2:1995, determinat pentru suma perioadelor de noapte dintr-un an.
Ziua are 12 ore, seara are 4 ore și noaptea are 8 ore, pentru toate sursele de zgomot analizate. Intervalele orare ale acestora sunt: 07,00-19,00; 19,00-23,00 și 23,00-07,00, ora locală.
Se iau în calcul un an reprezentativ în ceea ce privește emisia de zgomot și un an mediu în privința condițiilor meteorologice.
Se ia în considerare zgomotul incident, ceea ce înseamnă că nu se ține cont de zgomotul reflectat de fața da unei construcții. În general, acest aspect implică o corecție de 3 dB în cazul unei măsuri la care ar putea interveni zgomotul reflectat.
În cazul variațiilor de presiune acustică puternice, situația “zgomotoasă” este caracterizată cu ajutorul indicatorului de sunet permanent echivalent. Prin acest indicator se întelege un indicator calculabil al presiunii acustice, care corespunde valorii medii măsurate (calculate) în timpul de acțiune al energiei sonore.
Un parametru de evaluare (indicator) este nivelul de zgomot echivalent pentru 24 de ore este LAeq,24 h.
Indicatorul de evaluare Lzsn reprezintă tot un nivel de zgomot echivalent pentru 24 de ore dar cu o pondere de +5 dB pentru perioada de seară și +10 dB pentru perioda de noapte.[5]
Fig 1.10 Scară decibelică tipică având indicate reglementările naționale privind limitele de zgomote [20]
Directive europene privind prevenirea poluării sonore
Documentul legislativ european care reglementează gestionarea zgomotului, este DIRECTIVA 2002/49 EC A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI, din 25 iunie 2002, referitoare la evaluarea și managementul zgomotului ambiental.
Acest document oferă, printre altele o baza pentru dezvoltarea si completarea actualului set de masuri Comunitare privind zgomotul emis de sursele majore, in special vehicule rutiere si feroviare si infrastructura, aviație, echipamente utilizate in exterior si industriale si mecanisme mobile, cat si pentru dezvoltarea masurilor suplimentare pe termen scurt, mediu si lung.
De asemenea, în conformitate cu principiul subsidiarității așa cum este stabilit in Articolul 5 al Tratatului de Aderare, obiectivele Tratatului de obținere a unui nivel înalt de protecție a mediului si sănătății, documentul stipulează că vor fi mai bine atinse prin completarea acțiunii Statelor membre cu o acțiune Comunitara care sa obțină o înțelegere comuna a problemei zgomotului. De aceea, documentul prevede că trebuie ca datele privind nivelele de zgomot ambiental sa fie colectate, comparate sau raportate in conformitate cu criterii comparabile. Aceasta implica atât folosirea indicatorilor de armonizare si a metodelor de evaluare, ca si a criteriilor de aliniere a metodelor de întocmire a hărților de zgomot. Asemenea criterii si metode pot fi cel mai bine stabilite de Comunitate.
Mai mult, directiva stipulează de asemenea, necesitatea stabilirii unor metode comune de evaluare pentru „zgomotul ambiental” si definirea „valorilor limita”, in baza indicatorilor armonizați pentru determinarea nivelelor de zgomot.
Cifrele concrete ale oricăror valori limita sunt determinate de Statele membre, având in vedere printre altele, necesitatea de a aplica principiul prevenirii pentru a proteja zonele liniștite din aglomerații.
Indicatorii de zgomot comuni selectați sunt Ldzs (Lden), pentru a arata disconfortul (dimineața, ziua, seara), si Lnoapte (Lnight), pentru a evalua perturbarea somnului (noaptea). Prin același document se permite Statelor Membre să folosească indicatori suplimentari pentru a monitoriza sau controla situațiile speciale referitoare la zgomot.
Unul dintre principalele obiective ale Directivei este acela de a furniza o baza pentru dezvoltarea măsurilor Comunității de a reduce zgomotul emis de sursele majore, in special vehicule si infrastructura rutieră si feroviară, aviație, echipamente cu utilizarein aer liber si echipamente industriale si mecanisme mobile.
4.2. Legislația națională privind prevenirea poluării sonore
Legislația națională privind prevenirea poluării sonore, este reprezentată de transpunerea Directivei 2002/49 EC A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI, din 25 iunie 2002, referitoare la evaluarea și managementul zgomotului ambiental, în principal prin HOTĂRÂREA NR. 321/14 aprilie 2005 privind evaluarea și gestionarea zgomotului ambiental (cu modificările și completările Hot. 674 din 28 iunie 2007).
Hotărârea, împreună cu actele normative subsidiare:
– Ordinul nr. 678 al MMGA, MTCT, MSP și MAI de aprobare a Ghidului privind metodele interimare de calcul al indicatorilor de zgomot pentru zgomotul produs de activitățile din zonele industriale, de traficul rutier, feroviar și aerian din vecinătatea aeroporturilor;
– Ordinul MMDD nr.1830/2007 pentru aprobarea Ghidului privind realizarea, analizarea și evaluarea hărților strategice de zgomot;
– GHIDUL din 13 februarie 2008 al MMDD privind adoptarea valorilor limită și modul de aplicare a acestora atunci când se elaborează planurile de acțiune pentru indicatorii Lzsn și Lnoapte în cazul zgomotului produs de traficul rutier pe drumurile principale și în aglomerări, traficul feroviar pe căile ferate principale și în aglomerări, traficul aerian pe aeroporturile mari și/sau urbane, și pentru zgomotul produs în zonele din aglomerări unde se desfășoară activități industriale (…);
Valorile maximale admise pentru emisiile de zgomot sunt prevăzute în Ghidul din 13 februarie 2008 (Ghidul din 2008) al MINISTERULUI MEDIULUI SI DEZVOLTARII DURABILE privind adoptarea valorilor-limita si modul de aplicare a acestora atunci când se elaborează planurile de aciune, pentru indicatorii L(zsn) si L(noapte), in cazul zgomotului produs de traficul rutier pe drumurile principale si în aglomerări, traficul feroviar pe căile ferate principale si in aglomerări, traficul aerian pe aeroporturile mari si/sau urbane si pentru zgomotul produs in zonele din aglomerări unde se desfăoară activități industriale prevăzute in anexa nr. 1 la Ordonana de urgenta a Guvernului nr. 152/2005 privind prevenirea si controlul integrat al poluării, aprobata cu modificări si completări prin Legea nr. 84/2006. Ghidul a fost aprobat prin Ordinul ministrului mediului și dezvoltării durabile nr. 1830/2007. Valorile maxime admise sunt prezentate în tabelul următor:
Tabelul 1.11 Ținta de atins pentru valorile maxime [5]
Valoarea limită indicatorului Lzsn pentru zonele liniștite dintr-o aglomerare, este de 55 dB(A).
Legislaṭia românească mai cuprinde și ORDINUL MINISTERULUI SĂNĂTĂȚII nr. 536 din 23 iunie 1997 pentru aprobarea Normelor de igienă și a recomandărilor privind mediul de viața al populației, care la ART. 17, stabilete:
Amplasarea obiectivelor economice cu surse de zgomot și vibrații și dimensionarea zonelor de protective sanitară se vor face în așa fel încât în teritoriile protejate nivelul acustic echivalent conținuu (Leq), măsurat la 3 m de peretele exterior al locuinței la 1,5 m înălțime de sol, sa nu depășească 50 dB(A) și curba de zgomot 45.
In timpul nopții (orele22,00-6,00), nivelul acustic echivalent conținuu trebuie sa fie redus cu 10 dB(A) fata de valorile din timpul zilei.
Pentru apartamente, nivelul acustic echivalent conținuu (Leq), măsurat în interiorul camerei cu ferestrele închise, nu trebuie sa depășească 35 dB(A) și curba de zgomot 30 în timpul zilei; în timpul nopții (orele 22,00-6,00), nivelul echivalent conținuu trebuie redus cu 10 dB(A) fata de valorile din timpul zilei.[5]
Capitolul 2 Probleme de protecṭia mediului faṭă de poluarea sonoră
2.1Poluarea sonoră
Poluarea sonoră constă în sunete produse de activitatea umană sau utilaje, mașini care afectează sau dezechilibrează activitatea omului sau animalelor.
În natura sunetele puternice sunt o rarietate, zgomotul este slab si de obicei de scurtă durată. Sunete precum murmurul apei unui izvor, ciripitul pasărelelor, sunetul valurilor, al unei cascade, freamătul frunzelor sunt întotdeauna plăcute omului, ele liniștesc, elimină stresul, dar aceste sunete devin tot mai rare, fiind inlocuite de zgomotul provocat de industrie și transport. Marea majoritate a activităților omenești este generatoare de zgomote: alarmele, lucrările din construcții, sistemele energetice, muzica intensă, vorbirea puternică, sunetul sirenelor, soneriile, claxoanele, zgomotul produs de traficul auto sau aerian (traficul aerian în special cel supersonic prezintă o sursa de zgomot cu implicații puternice. Unele motoare aviatice se aud de la 30 km). Cuvântul în engleză “noise” care corespunde termenului “zgomot”, provine de la cuvântul latin “noxia” care s-ar putea traduce prin “prejudiciu, rană”.[6]
În orașele moderne, în special în metropole, cauza principală a poluării o constituie traficul rutier, în continuă creștere, cauzat atât de creșterea numărului de vehicule cât și de viteza acestora. Pe autostrăzi de multe ori nivelul zgomotului depășește 80 dB. Nici localitățile mici nu sunt ferite de poluarea sonoră atunci când sunt străbătute de artere de circulație importante.
Poluarea fonică este una dintre cele mai mari probleme cu care se confruntă europenii la ora actuală, alături de poluarea atmosferică și managementul deșeurilor. Conform unor statistici ale Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), jumătate din europeni trăiesc într-un zgomot permanent, iar o treime suferă de insomnii din cauza poluării sonore. Nu doar poluarea fonică stradală este deranjantă, dar și cea produsă de obiectele electrocasnice din gospodării sau de vecinii gălăgioși.
În statele europene circa 40% din populație este expusă zgomotului produs de traficul rutier cu o intensitatea de 55 dB și 20% zgomotelor de peste 65 dB. Dacă se iau în considerare toate zgomotele produse de transporturi, atunci peste 50% din populația Europei nu are confortul sonor normal la domiciliu și 30% este afectată în timpul nopții. Poluarea sonoră este mai severă în țările în curs de dezvoltare prin densitatea crescută a circulației și prin absența centurilor de circulație în marile orașe. Se apreciază că în aceste țări intensitatea sonoră este pe parcursul a 24 de ore în domeniul 75-80 dB.
Habitatul modern se caracterizează prin deteriorarea continuă a mediului sonor urban. Rezultatele acțiunii de monitorizare a poluării sonore urbane, desfășurate de către Institutul de Sănătate Publică București, în colaborare cu compartimentele de specialitate din teritoriu, au evidențiat o dinamică continuu ascendentă a nivelurilor expunerii de la valori medii de 50 de dB(L) la începutul anilor 80 la aproximativ 70 de dB(L) în 1999.
Volumul populației expuse, este de 45% din totalul rezidenților din apartamentele tip bloc care au acuzat niveluri de deranj moderat și sever datorate poluării sonore.
Traficul, indiferent sub ce forma se găsește el, este, se pare, cea mai mare forma de amenințare de poluare sonoră. Traficul din orașe, traficul naval, deasupra și pe sub apă este dăunător omenirii dar și animalelor acvatice, care comunică prin sunete ce se pot confunda cu sunetele provenite de la detectoarele cu ultrasunete.
În ultimii 30 de ani, statele lumii au depus eforturi maxime pentru a controla poluarea sunetului, dar cu toate acestea, rezultatele sunt mult sub așteptări.[20]
2.2 Efectele poluării fonice
În cazul lucrătorilor din construcție, expunerea la poluarea fonică pe termen lung poate produce efecte nedorite asupra sănătății. Pierderea auzului indusă de zgomot este recunoscută de Organizația Mondială a Sănătății ca fiind „cea mai comună și ireversibilă boală industrială”. Pierderea auzului, pe lângă faptul că poate opri o persoană să lucreze la întreaga sa capacitate, poate distruge viața socială a acesteia, izolând-o de comunitate. [6]
Fig. 2.1 Afectiuni produse de poluarea Sonora asupra organismului uman [17]
[Traficul urban este principala componentă a zgomotului din orașe. Pe parcursul unei zile se înregistrează trei maxime ale nivelului de zgomot, la orele 6-7, 12 și 18-19. Mașinile de puteri mari, motocicletele, motoretele și scuterele produc cele mai mari zgomote. O mașină Dacia 1300 produce 72 dB în regim, iar la frânare și demarare rapidă 92 – 97 dB. Frânarea și demararea sunt momentele cele mai zgomotoase la toate tipurile de autoturisme. Motoarele Diesel sunt mai poluante fonic decât cele cu piston.[21]
Zgomotul e foarte periculos, acțiunea sa se manifesta cu timpul, pe nesimțite. Tot mai frecvent în lumea medicală se vorbește despre “maladia zgomotului”, cu afectarea sistemului nervos și auditiv. Actiunea primară a zgomotului puternic influențează negativ nu doar asupra urechii, dar și asupra sistemului nervos, producând amețeli, cefalee, oboseală. Muzica puternică poate crea stări de depresie.
Conform unui studiu de specialitate efectuat asupra mai multor persoane din Europa, 40 % din populația Franței, 34 % din Germania, 33 % din Spania sunt de părere că zgomotul provocat de vecini sau cel din stradă este de-a dreptul iritant și că le creează zilnic probleme la nivelul stării psihice. În întreaga lume, conform OMS, 120 milioane de oameni suferă de afecțiuni ale auzului din cauza expunerii prelungite la zgomot. Zgomotul acționează direct asupra urechii, exercitând atât efecte auditive, cât și efecte extraauditive. Efectele resimțite sunt: reducerea atenției, a capacității de muncă, deci creșterea riscului de producer a accidentelor, instalarea oboselii auditive, care poate dispare odată cu dispariția zgomotului, traumatisme, ca urmare a expunerii la zgomote intense un timp scurt. Aceste traume pot fi: amețeli, dureri, lezarea aparatului auditiv și chiar ruperea timpanului, scăderi în greutate, nervozitate, tahicardie, tulburări ale somnului, deficiență în recunoașterea culorilor, în special a culorii roșie, surditate la perceperea sunetelor de înaltă frecvență. Efectele depinde de natura persoanei, de complexitatea, natura și intensitatea zgomotelor. Efectele imediate și pasagere sunt afecțiunile cardiovasculare (creșterea ritmului cardiac și a tensiunii arteriale), diminuarea atenției și a capacității de memorare, agitația, reducerea câmpului vizual, afecțiuni gastro-intestinale. Efectele pe termen lung însă duc la oboseală fizică și nervozitate, insomnie, bulimie, hipertensiune arterială cronică, anxietate, comportamente depresive și chiar agresive.
În momentul de față, oamenii de știință studiază acțiunea poluării fonice asupra organismului uman. Cercetările actuale au demonstrat că un nivel foarte mare al zgomotului acționează într-adevăr negativ, dar și liniștea foarte apăsătoare este cauzatoare de neliniște. Prin urmare, sunetele cu o anumită intensitate sunt necesare. Fiecare persoană are un anumit nivel de toleranță la zgomot intrând acum în joc factori precum vârsta, starea de sănătate sau chiar temperamentul.[20]
Rezultatele unui studiu epidemiologic efectuat cu ajutorul specialiștilor din Inspectoratele de Sănătate Publică, finalizat în 2000, semnalează pentru grupa de vârstă de 15-64 de ani, în general manifestări superioare ale simptomelor nespecifice în zonele de trafic intens, prin tulburări de somn (49 %), cefalee (56%), amețeli (25%). În privința frecvenței afecțiunilor potențial asociate expunerii excesive la zgomot, cea mai mare prevalentă o înregistrează hipertensiunea arterială (maxim 16%).
Zgomotul afectează și animalele, nu numai omul, producându-le stres, creșterea riscului de mortalitate, probleme de comunicare care afectează reproducerea și navigarea organismelor acvatice, pierderea temporară sau definitivă a auzului, restrângerea habitatului care poate merge până la extincția speciei (un exemplu este moartea unor specii de balene din cauza detectoarelor militare cu ultrasunete). Cercetările recente demonstrează efectele sunetelor produse de om asupra organismelor marine, precum mamifere, broască țestoasă și alte organisme marine. Zgomotele echivalente cu cele suportate de oameni în activitatea lor cotidiană au produs la maimuțe o creștere cu peste 30% a tensiunii arteriale și o creștere a nivelului glucozei în sânge.
Spre deosebire de celelate forme de poluare, poluarea fonică crește în continuare iar populația se arată tot mai nemulțumită.
Ca o concluzie la cele de mai sus, efectele produse de poluarea fonică sunt nu numai de natură medicală ci și socială provicând:
Auz deficitar care poate fi acompaniat de tinnitus (zgomot în urechi) care apare la frecvențe cuprinse între 3 000–6 000 Hz;
Dificultatea de a înțelege vorbirea, ca efect secundar al poluării sonore;
Tulburări de somn – acesta este efectul major al poluării fonice pe durata nopții sau ca urmare a zgomotului pe durata zilei. Somnul neîntrerupt este o condiția pentru o stare fiziologică și mentală bună, iar absența acestuia conduce la creșterea tensiunii arteriale, palpitații, vasoconstricție, modificări de respirație, aritmie cardiacă. Pentru un somn liniștit, nivelul de zgomot de fond trebuie să situeze pe la 30 dB ;
Afectarea funcțiilor fiziologice, în cazul muncitorilor expuși în permanența la zgomot, a populației care locuiește lângă aeroport. După expunere prelungită apar efecte permanente, ca de exemplu hipertensiunea arterială, boli ischemice de miocard, modificări ale reflexelor;
Boli mentale. Poluarea sonoră în sine nu conduce la boli mentale dar poate accelera sau intensifica dezvoltarea latentă a acestora. Expunerea la nivele ridicate de zgomot poate fi asociată cu apariția nevrozelor;
Afectarea performanțelor cognitive: cititul, atenția, rezolvarea problemelor, memorarea, performanțele intelectuale;
Efecte sociale și de comportament (cum ar fi indispoziția, supărarea) care în general sunt complexe, subtile, indirecte și rezultate ca urmare a interacțiunii cu mai multe variabile non-auditive. Zgomotele de peste 80 dB diminuează comportamentul civilizat și cresc agresivitatea. Efectele sunt mai puternice atunci când intensitatea sunetului este însoțită de vibrații de frecvență joasă sau când sunetul este însoțit de impulsuri sonore;
Efecte combinate asupra sănătății cauzate de zgomot și alte surse mixte. În mediu coexistă sunete diferite, din surse diferite care combinate pot avea un efect cumulat asupra organismelor, în special asupra calității somnului de noapte;
Afectarea unor subgrupe vulnerabile care necesită mai multă protecție față de poluarea sonoră, cum ar fi persoanele cu hipertensiune, bolnavi internați în spitale, cei cu probleme auditive, fetuși, sugari, copii mici, bătrâni.[6]
Omul civilizației tehnice actuale are ca însoțitor permanent zgomote de diverse proveniențe care, în funcție de nivelul lor de tărie, generează efecte de natură și gravitate diferite.
Primele care se manifestă sunt efectele psihice nedorite, și anume la niveluri de tărie, cu mult inferioare față de acelea la care apar leziuni ale urechii interne sau se constată o pierdere ireversibilă a sensibilității auditive.
S-a constatat că zgomote de intensitate scăzută, dar supărătoare, care pătrund în locuința omului din circulația exterioară sau din încăperile învecinate, datorită acțiunii lor permanente, ziua și noaptea, se constituie în niște iritanți cronici ai organismului uman.
Fig 2.2 Nivelul de tarie si efectele asupra omului [7]
Zgomotele pot ajunge la urechea internă și prin conducție osoasă. Astfel, zgomote izolate de numai 40-50 dB sunt suficiente pentru a perturba odihna normală din timpul nopții. în timpul zilei nocivitatea acelorași zgomote de intensitate scăzută depinde în primul rând de gradul de solicitare psihică a organismului uman. Deosebit de afectați de aceste zgomote sunt cei care prestează o muncă intelectuală sau presupune un grad de concentrare sau atenție deosebită. în același timp organismul uman este supus unei suprasolicitări nervoase de durată care, prin efectul său cumulativ, conduce la afecțiuni psihice sau organice grave ca: hipertensiunea arterială, diferite nevroze etc.
Evaluarea nocivității acestor zgomote slabe este dificilă pentru că influențează într-un mod diferit sănătatea unor oameni care prestează același gen de activitate. Adaptarea organismului uman la acțiunea zgomotelor este foarte limitată, așa-numita obișnuință la zgomot manifestându-se după un anumit timp ca o stare patologică de îmbolnăvire.
Destul de nocive și imediate sunt efectele unor zgomote cu nivele de tărie mai ridicate, ce depășesc cu 40-50 dB pe cele corespunzătoare gradului de audibilitate. în aceste cazuri, apar modificări în starea și funcționarea organelor de simț și interne. De exemplu, s-a constatat o creștere a presiunii intracraniene, modificarea cordului și a respirației, o scădere a acuității uzuale și altele.
La creșterea în continuare a nivelului de tărie, modificările funcționale ale sistemului nervos central și vegetativ pot deveni ireversibile sau pot fi însoțite și de anumite leziuni organice.
Deoarece depind de factori obiectivi, efectele dăunătoare ale zgomotelor se accentuează însă dacă acționează discontinuu sau sub formă de impulsuri, dacă apariția lor este imprevizibilă sau dacă sunt însoțite de vibrații mecanice. Zgomotele foarte puternice al căror nivel de intensitate depășește cu 85-90 dB pragul de audibilitate, pe lângă faptul că pot reduce la zero inteligibilitatea vorbirii, cauzează o pierdere treptată, până la surditate, a sensibilității auditive. Surditatea permanentă poate să apară după numai 4-5 ani de activitate în mediu cu zgomot deosebit de intens (ex. industria siderurgică, textilă etc). Afecțiunile organului auditiv sunt însoțite aici și de agravarea tulburărilor psihice și fiziologice amintite mai sus. [7]
2.3 Managementul poluării sonore
Măsurile tehnice pentru combaterea poluării sonore se referă la ecranarea sursei de zgomot și protecția urechii omului și a locuinței, spațiului în care își desfășoară activitatea. Se caută noi materiale de construcție, cu proprietăți antifonice, iar arhitectura spațiilor de locuit trebuie să țină cont de amplasarea dormitoarelor astfel încât să nu fie expuse arterelor de circulație cu flux continuu.
Direcția principală în managementul poluării sonore, atât în politicile naționale cât și în cea intenațională, este dezvoltarea unor criterii pentru nivelele de expunere și promovarea unor măsuri de control al zgomotului, ca parte integrată a programului de protecție a mediului.
Managementul poluării sonore ar trebui să:
monitorizeze expunerea omului la zgomot;
să controleze sursele de poluare sonoră și nivelul de imisii în special în zone specifice, cum ar fi școlile, spitalele, zonele rezidențiale, locurile de joacă, dar și stabilirea locurilor “sensibile” atât pe perioada zilei cât și noaptea, controlul sănătății în zonele de risc;
să țină cont de consecințele zgomotului la planificarea teritorială a transportului;
să introducă sisteme de control a efectelor adverse asupra sănătății;
să evalueze eficiența politicilor de diminuare a zgomotului;
să adopte un ghid pentru zgomotul public, în vederea protejării sănătății populației.
În general cele mai înalte nivele de zgomot se întâlnesc în unitățile industriale și în marile aglomerări urbane.
În centrele urbane unde traficul este principala sursă de poluare sonoră, proiectarea urbană deficitară poate conduce la poluare sonoră prin amplasarea spațiilor rezidențiale în preajma unităților industriale. Pe parcursul unei zile se înregistrează trei maxime ale nivelului de zgomot, la orele 6-7, 12, 18-19. În natură, intensitatea sunetului este în jur de 35 de dB, pe când traficul din zilele noastre produce în unele locuri 90 de dB. Există o serie de posibilităti de reducere a zgomotului pe autostrăzi: bariere pentru sunet, limitarea vitezei de deplasare, modificarea texturii drumului, limitarea accesului mașinilor grele, controlul traficului care să impună reducerea accelerării, dezvoltarea de modele computaționale adaptate unei anumite locații, in funcție de topografie, meterologie, tub sonor (pe autostrada din Melbourne, Australia) pentru reducerea zgomotului.
Marile artere de circulație ridică probleme greu de rezolvat: gardurile vii și copacii contribuie în măsură mică la soluționarea problemei, iar ecranele de protecție sonoră construite în Franța, Japonia sunt inestetice, costisitoare, accentuează monotonia traseului de autostradă, produc acumularea de gaze toxice cu efecte asupra sănătății șoferilor. Astăzi se consideră ca aceste ecrane de protecție sunt o soluție locală, pe distanțe mici, în zonele urbane populate.[20]
Tabel 2.1.Nivel de zgomot traficul rutier [17]
[17]
Traficul feroviar produce zgomote de 110- 115 dB, la viteze de 110 – 120 km/h. Pentru reducerea zgomotelor trebuie atât modificări constructive, cât și de organizare a traficului. Dintre măsurile constructive se pot enumera: izolarea acustică a vagoanelor de călători și locomotivelor, folosirea atenuatoarelor de zgomot, a frânelor cu disc etc.
Traficul aerian produce zgomote de la motoare, elice, mișcarea aerului.
La avioanele subsonice (cu viteza sub 340 m/s) se aude zgomotul avionului crescând în intensitate la apropiere și apoi scăzând în intensitate, la depărtare. La avioanele supersonice (cu viteză peste 340 m/s) se produce o undă de șoc cu suprafața conică, deoarece sunetul se propagă cu o viteză inferioară (340 m/s). La sol, omul percepe un zgomot foarte puternic, ca un tunet, numit bang sonor. Bangul afectează clădirile, producând uneori chiar fisurarea pereților, spargerea geamurilor, iar pentru oameni acționează ca efect surpriză. Zgomotul produs de avioane poate fi redus prin proiectare de aparate de zbor mai silențioase (cercetări demarate între 1970-1980), amplasarea aeropoartelor la distanță de centrele urbane, limitarea zborurilor nocturne.[21]
Blocurile care se vor construi trebuie să posede un strat fonoabsorbant antiimpact. Ideală ar fi introducerea unor perdele izolante de arbori în jurul surselor industriale de zgomot și în jurul cartierelor de locuit.
Pentru protejarea populației s-au creat zone de protecție acustică. Astfel: zona I-este zona cu zgomot peste 90 dB, care este declarată nepopulabilă; zona a II-a cu 80 – 90 dB, nerecomandată pentru locuințe; zona a III-a cu 80 dB, nerecomandată pentru spitale, școli, azile de bătrâni, case de odihnă, etc.
Amplasarea locuințelor va avea în vedere și atenuarea zgomotelor. Astfel, clădirile nu se construiesc paralele cu șoseaua, interpunerea între șosea și blocul de locuințe a unor blocuri administrative, amplasarea șoselelor în denivelări naturale, sau artificiale (văi), utilizarea unor ecrane de zgomot naturale, cum sunt arborii, arbuștii, rambleurile acoperite cu vegetație.[20]
Zgomotul urban apare din trafic, din aparatele electrocasnice, activitățile și comportamentul oamenilor. In birouri se reduc zgomotele prin: izolarea fonică de uși, ferestre, tavan, pereți laterali folosind polistiren expandat, vată de sticlă, pâslă, geamuri duble, tavan apparent din mase plastice, beton autoclavizat la pereți, membrane flexibile; mochetă pe podea; ecrane fonoansorbate la unele mașini .
Clădirile de locuit se amenajează: cu pardoseli fonoizolante sau acoperite cu mochetă; spații de aer între planșee sau umplute cu pâslă impregnată; etanșarea ferestrelor și ușilor cu garnituri; pereți dubli la 5-7 cm distanță; uși duble; geamuri duble de 3 mm, la 15 cm distanță unul față de altul; fixarea conductelor de pereți cu cauciuc/mase plastice; executarea de fundații la pompe; educația locatarilor pentru respectarea liniștii.
Măsurile pentru reducerea poluării fonice necesită investiții, noi materiale, noi tehnici în construcțiile civile, industriale, în construcția de mașini, regândirea unor procedee, instalații, mijloace și sisteme de trafic și nu în ultimul rînd, un comportament civilizat al oamenilor între ei.[21]
Alte metode de diminuare a poluarii sonore:
redirecționarea traficului pentru obținerea unei distribuții uniforme din punct de vedere al emisiei de zgomot, stabilirea de sensuri unice, sincronizarea între semafoare pentru stabilirea undei verzi, restricții de viteză etc;
interzicerea totală a circulației unor categorii de vehicule în intervalele orare in care se inregistreaza un nivel al indicatorilor de zgomot peste limitele admise;
interzicerea circulației anumitor categorii de vehicule pe anumite artere;
preluarea traficului din/în anumite zone prin pasaje supraterane și subterane;
amplasarea local de panouri fonoabsorbante și/sau zone verzi.[22]
O măsură eficientă ar fi realizarea hărților de zgomot și punerea lor la dispoziția publicului, adoptarea de planuri de acțiune, în baza rezultatelor conținute de hărțile strategice de zgomot, în vederea prevenirii și reducerii zgomotului și a efectelor acestuia în special acolo unde valorile nivelurilor de zgomot depășesc limitele admise.[6]
2.4 Hărṭile de zgomot – legislaṭie si avantaje
Certificatul energetic si nivelul de poluare fonica vor influenta semnificativ preturile proprietatilor. In iunie 2002, Parlamentul European si Consiliul Europei au adoptat o Directiva a carei principala sarcina este aceea de a creea o baza comuna pentru administrarea urbana a zgomotului ambiental.
Conform regulilor UE, Romania este obligata sa monitorizeze nivelul de zgomot din marile aglomerari urbane, dar si de pe portiunile cu trafic mare de pe caile ferate si drumurile nationale. Primele influente ale acestei directive se anunta a fi indreptate catre sectorul imobiliar.
Directiva Europeana este binevenita, totusi dat fiindca, la ora actuala nivelul poluarii fonice este reglementat printr-un act normativ vechi de opt ani. Dar unii analisti din domeniu cred ca vor exista schimbari care se vor resimti in zona tranzactiilor real-estate. Din aceasta primavara, pretul unui apartament, al unei case sau al unui teren ar putea creste sau descreste si in functie de nivelul de zgomot din zona. Indicatorii de zgomot vor fi cuprinsi in hartile acustice.
Totodata, la stabilirea unor noi zone rezidentiale se va tine cont si de nivelul de zgomot al vecinatatilor, iar traficul va fi redirectionat astfel incat poluarea fonica sa nu mai fie atat de intensa. in prima etapa, hartile acustice vor fi realizate pentru noua orase mari: Bucuresti, Iasi, Cluj-Napoca, Timisoara, Constanta, Craiova, Galati, Brasov si Ploiesti. Majoritatea acestor orase sunt in plina expansiune imobiliara, iar investitiile pe acest sector aduc randamente mari. Pe plan local, sansele ca preturile sa scada semnificativ sunt reduse. Chiar daca, nivelul maxim admis de zgomot, 50 decibeli, este depasit semnificativ in marile intersectii si aglomerari urbane, o scadere a preturilor nu poate avea loc, deoarece, toate conditiile de poluare fonica sunt inabusite de faptul ca cererea pentru proprietati este mult mai mare decat oferta, fapt ce va mentine preturile la un nivel destul de inalt. Exista si posibilitatea ca cererea sa fie influentata de dorinta cumparatorilor pentru un ambient intim, silentios, si departe de zgomotul metropolei.
Din 2009, nu se vor mai putea construi, vinde, inchiria locatii care nu au certificat energetic. Normele metodologice privind expertizarea cladirilor in vederea elaborarii certificatului energetic au fost aprobate inca de anul trecut. Certificatul energetic va fi o adevarata carte de vizita pentru fiecare cladire in parte, care va stabili parametrii reali de eficienta energetica. Astfel, in certificat vor fi evaluate retelele externe, retelele de interior, structura peretilor care vor conduce la date despre pierderile de caldura, structura ferestrelor, izolarea peretilor interiori, precum si masurile care trebuie luate pentru introducerea parametrilor de eficienta energetica europeni. Mai mult, in cadrul documentatiei pentru constructia de cladiri, de oricare tip ar fi ele, se va introduce obligativitatea elaborarii unui asemenea certificat energetic.
Capitala Romaniei înregistreaza pe timp de zi zgomote care ating in medie 70 db, cu aproape 40% mai mult decat cei 50 db stabiliti prin actualele norme de mediu. Noptea nivelul maxim admis este de 40 db. Expertii municipali au masurat timp de un an, nivelul poluarii fonice a orasului, Bucurestiul fiind singura localitate din tara care are o harta a zgomotului, asa cum cere o hotarare de guvern. Conform actului normativ, noua municipii din Romania, cu peste 250.000 locuitori sunt obligate sa intocmeasca harti acustice pana la 1 aprilie 2007. Realizarea hartilor de zgomot va fi urmata de masuri de reducere a poluarii fonice, care ar putea intra in vigoare de anul viitor.
Cele mai zgomotoase zone ale Capitalei sunt centrul orasului (Bd. Magheru) si cartier Ghencea, unde valorile medii masurate de experti sunt 75-81 db. Cea mai "linistita" zona este cartier Drumul Taberei, unde s-au inregistrat valori de 53 db. Harta zgomotului a fost intocmita de experti, dupa ce au efectuat masuratori, in 12 puncte din Bucuresti. Pe strazile principale din zonele mediane si cartiere, valoarea medie a zgomotului este 70 db. In afara punctelor fixe de masurare a zgomotului, se vor trimite pe teren trei statii mobile de monitorizare.
U.E. obliga Romania sa monitorizeze nivelul de zgomot din marile aglomerari urbane. Analistii imobiliari sunt de parere ca acest fapt va stopa scumpirea locuintelor din zonele zgomotoase. Conform regulilor U.E., Romania este obligata sa monitorizeze atat nivelul de zgomot din marile orase, cat si de pe portiunile cu trafic mare de pe caile ferate si drumurile nationale. Nu va fi vorba de harti in forma grafica, ci de un soft de computer care va arata in timp real nivelul zgomotului din zonele monitorizate și autoritatile vor putea stabili masurile care se impun. In prima etapa, harti acustice vor fi realizate pentru: Bucuresti, Iasi, Cluj-Napoca, Timisoara, Constanta, Craiova, Galati, Brasov si Ploiesti. Nivelul maxim admis de poluare fonica este de 50 db.
Analistii imobiliari sustin ca aceste "harti sonice" vor influenta preturile terenurilor si locuintelor. Practic, preturile proprietatilor imobiliare din zonele cu poluare fonica nu vor mai urca, ci vor stagna si ar putea inregistra chiar o scadere. Atunci, sigur, cererea indreptandu-se in alta parte, vor creste preturile in alte zone in care poluarea fonica este mai mica.
Conform Agentiei Regionale de Protectie a Mediului Bucuresti, in zonele cu trafic intens, cum ar fi P-ta Unirii, Universitate, P-ta Victoriei valorile de zgomot depasesc ichiar si 70 fb. Cele mai multe sesizari cu privire la poluarea fonica au fost primite de la bucurestenii care locuiesc in apropierea barurilor, restaurantelor si discotecilor.
Pana la 30 iunie 2007, statele membre ale Uniunii Europene vor informa Comisia Europeana asupra nivelului zgomotului inregistrat pe soselele al caror trafic depaseste 6 milioane de vehicule pe an, caile ferate cu mai mult de 60.000 de pasageri pe an, aeroporturi, aglomerari cu mai mult de 250.000 de locuitori. In aceasta etapa, se vor intocmi harti pentru tronsoanele de cale ferata Bucuresti Nord – Chitila, Bucuresti Nord – Bucurestii Noi, Cernavoda – Palas, Bucuresti – Constanta. Drumurile principale cu un trafic mai mare de 6.000.000 treceri de vehicule/an pentru care se va face evaluarea zgomotului ambiental sunt: Bucuresti – Ploiesti, Bucuresti – Buzau, Bucuresti – Giurgiu, Bucuresti – Alexandria, Bucuresti – Pitesti, Constanta – Costinesti, Ploiesti – Brasov, Ploiesti – Buzau, Pitesti – Maracineni, Basarabi – Constanta, Medgidia – Constanta, Mihail Kogalniceanu – Constanta. Pana la 31 decembrie 2008, Comisia Europeana va fi informata asupra tuturor localitatilor cu populatie peste 100.000 locuitori, asupra drumurilor si cailor ferate existente in Romania, iar pana in 2012 se va termina cartografierea strategica a zgomotului ambiental.
Potrivit unei estimari a Organizatiei Mondiale a Sanatatii (OMS), minimum 20% din populatia Europei sufera din cauza zgomotului. Poluarea fonica este cauza multor afectiuni: insomnii, pierderea auzului, boli cardiovasculare, chiar dificultati de vorbire. Toate tarile membre ale U.E. vor fi obligate sa afiseze hartile de zgomot in locurile publice, panouri electronice, mass-media.
Fig. 2.3 Raportul privind echivalentul de zgomot [17]
Principalele avantaje pe care le ofera realizarea de harti acustice in mediul urban
1. Dezvoltarea de noi zone rezidențiale – la stabilirea amplasamentelor se va ține cont și de nivelul de zgomot al zonelor invecinate, prin simularea anterioara demersurilor de construire, a efectului apariției acestei zone (cu traficul rutier asociat estimat) din punct de vedere al acusticii zonale.
2. Pentru zonele urbane deja existente – harta strategică de zgomot permite informarea populației asupra nivelurilor de zgomot în zonele de interes (prin Internet, panouri electronice locale, publicații). Aceasta reprezinta o alta cerința a legislației europene.
3. Amplasarea zonelor de recreere poate fi facuta ținând cont de harta strategica de zgomot, pentru a îndepli o dubla menire: sa fie zone de liniște, și sa contribuie la diminuarea nivelului global de zgomot (bariere fonice naturale, zone verzi).
4. Trafic – cunoașterea harții strategice de zgomot, bazata de altfel pe studiul de trafic, permite stabilirea de concluzii privind zonele in care nivelul zgomotului este ridicat, precum și simularea efectelor diferitelor metode de diminuare a nivelului zgomotului ce pot fi implementate, alegându-se metoda optima.
Autoritățile administrației publice locale și unitățile prevăzute la art. 4 alin. (3) din HG 321/2005 elaborează planurile de acțiune pentru gestionarea zgomotului și a efectelor acestuia, inclusiv măsurile de reducere a zgomotului. Agenția Națională pentru Protecția Mediului, elaborează, pe baza centralizării planurilor de acțiune, proiectul privind Planul național de acțiune pentru reducerea nivelurilor de zgomot și îl transmite autorității publice centrale pentru protecția mediului. Autoritatea publică centrală pentru protecția mediului, prin ordin comun al ministrului mediului și gospodăririi apelor, al ministrului sănătății, al ministrului transporturilor, construcțiilor și turismului, al ministrului administrației și internelor aprobă Planul național de acțiune pentru reducerea nivelurilor de zgomot, elaborat conform alin. (2) lit. b) din HG 321/2005, până la data de 30 decembrie 2008.
Pentru mediile urbane, cartografierea zgomotului prezintă o utilitate specială, mai ales din perspectiva dezvoltării urbanistice, care trebuie realizată luând în considerare toți factorii cu impact major asupra mediului urban, iar poluarea fonică este unul din acești factori. Realizarea hărții acustice permite cunoașterea situației acusticii urbane la un moment dat, iar din studiul acesteia se pot desprinde informații privind posibilitățile de dezvoltare zonală ulterioară, precum și adoptarea unor metode de diminuare a zgomotului (impuse de legislația europeana). Software-ul pentru realizarea hărții acustice permite elaborarea mai multor scenarii virtuale cu privire la implementarea diferitelor metode de scădere a nivelului acustic. Rezultatele obținute pentru simulări, oferă informații în vederea alegerii soluției optime.
Realizarea hărții acustice a orasului va permite obținerea informațiilor exacte cu privire la zonele intens poluate fonic (monitorizarea activității surselor de poluare fonică, factor generator de disconfort și deteriorare a sănătății cetățenilor), asigurarea unor măsuri optime pentru reducerea zgomotului urban, predicția zgomotului ambiental în zone cu reorganizări urbanistice (construcții de locuințe, modificări de trafic, amplasare de unități industriale). Realizarea hărții acustice va oferi totodată și informații complete cu aplicație în domeniul urbanismului și a arhitecturii (hărti GIS). Dezvoltarea turismului ca domeniu prioritar în strategia de dezvoltare durabilă a orașelor implică în primul rând luarea de măsuri de reducere a zgomotului ambiental.
Fig. 2.4 Harta de zgomot a capitalei [17]
Un sistem modular integrat de administrare a zgomotului urban, de ultima generatie, poate acoperi din sarcinile actuale ale responsabilului cu problemele de zgomot, realizand si actualizand cartografierea acustica, evaluarea reclamatiilor, planificarea strategica, eliberarea autorizatiilor, simplu si ieftin. Datele astfel obtinute pentru zgomot pot fi cu usurinta combinate cu poluarea chimica a aerului.
Hartile acustice create numai pe baza masuratorilor necesita montarea unor statii de masurare in teren, cu protectie si alimentare adecvata, si o forma de stocare a datelor pe durate mari de timp.
Cartografierea predictiva se bazeaza pe algoritmi empirici. Aceste calcule in general utilizeaza valori ale puterii acustice ale diferitelor surse de zgomot ce pot fi intalnite, date despre trafic precum si informatii statistice despre nivelurile de zgomot si conditiile meteo in diferite locatii.
Statiile de monitorizare pot fi instalatii permanente, conectate la o camera de comanda centrala pentru vizualizarea si analiza datelor. Aceste unitati robuste transfera cu o anumita periodicitate datele masurate si pot de asemenea sa afiseze spre informare niveluri de zgomot catre populatie.
Pot exista statii mobile sau sonometre plasate in autovehicule sau pe cladiri la o anumita inaltime. Aceste instalatii mobile, alimentate de la baterii, posibil cu identificarea pozitiei, au in general facilitati de transfer de date prin linie telefonica la computerul central.
Realizarea hărții acustice constituie un factor important în stabilirea viitoarei strategii de dezvoltare a orașului în vederea îmbunătățirii habitatului în zonă, în condiții ecologice de nivel european, cerințe obligatorii ale Planului Național de Acțiune pentru Reducerea Nivelurilor de Zgomot. [9999] [17]
Capitolul 3 Protecṭia a zgomotului in interiorul camerelor
3.1 Izolarea fonică a construcṭilor
Prin izolarea fonică sau acustică a unei incăperi se inṭeleg masurile ce trebuie luate pentru ca urechea sau orice alt aparat acustic sa nu inregistreze sunete produse de surse din interiorul sau din afara acelei încăperi decat in limitele admisibile.
Desigur prin sunete vom inṭelege in acest caz atat sunetele placute cat si zgomotele sau sunetele suparătoare.
Sunetele pot fi aeriene cand se propaga prin intermediul aerului si structurale cand sunt provocate de trepidaṭii transmise elementelor constructive si propagate prin intermediul lor.
Sunetele de impact sunt produse de lovituri sau paṣi de plansee si transmise fie pe cale structurala fie pe cale aeriana
Zgomotele sunt in general prezente in orice mediu,fie ca suntem sau nu constienṭi de prezenta lor. Totul este ca prin masurile ce le vom lua sa reducem intensitatea lor la un nivel acceptabil sau mai bine zis suportabil,nesuparator.
In tabel se indica media nivelelor de zgomot acceptabile in anumite tipuri de incaperi,socotite neocupate.
Tabel 3.1 media nivelelor de zgomot acceptabile [1]
Importanṭa reducerii zgomotelor sub nivelele arătate ca admisibile,in clădirile de locuit in special se impune nu numai numarul din punct de vedere functional sau de confort,dar chiar ṣi din punct de vedere sanitar.
Intr-adevăr,zgomotele complexe ale oraṣelor moderne ,compuse din diferite frecvenṭe mergând de la cele joase la ascuṭite ṣi emise la întamplare,de cele mai multe ori discontinue in timpul zilei,pot provoca la unii oameni ,in perfecta stare de sănătate ,consecinṭe si senzaṭii deosebite si chiar stari de dureri de cap,oboseală sau astenie nervoasa urmată de insomnie.Toate aceste tulburări au consecinṭe si senzaṭii chiar dupa incheierea zgomotului,printr-o iritabilitate excesivă,diminuarea puterii de concentrare si atenṭie ṣi uneori chiar in cazul unei durate prelungite a locuirii intr-un mediu zgomotos,pot afecta starea sanatatii nervoase a indivizilor.
Iata deci cat de importanta este masura de a reduce nivelul zgomotelor din interiorul clădrilor de locuit,sub nivelele medii acceptabile.
Prima masura de luat in problema controlului acustic al unei clădiri este stabilirea detaliilor de construcṭie si de finisaj în funcṭie de gradul de liniṣte necesar in funcṭiunea încăperii cladirii,in scopul de a asigura un mediu acustic acceptabil.
In afara de aceasta,urbaniṣtii trebuie sa respecte,la intocmirea planurilor de sistematizare ,normele de distanṭe si izolare ale diferitelor investiṭii ce ar polua mediul acustic al zonelor rezidenṭiale,iar edilii si organele locale,sa vegheze cu vigilenta respentarea intocmai a dispoziṭiilor planurilor de sistematizare a centrelor aglomarate.
Rezulta de aici complexitatea problemei controlului acustic in proiectare in genereal,atat in planurile de sistematizare cat ṣi in proiectarea clădirilor ce alcatuiesc aglomeraṭile urbane ca ṣi lacunele care au mai ramas in normele,normativele si standardele de proiectare,din acest punct de vedere .Ar fi de asemenea de reṭinut ca mult mai simplu si economic este de a lua măsurile necesare asigurării unui mediu acustic convenabil ,in marile aglomerări si in clădirile izolate,încă de la proiectare,decat de a corecta situaṭii existente,necorespunzatoare.De aceea este necesara completarea documentaṭiei normative referitor la condiṭiile acustice de respectat in proiectarea clădirilor ca ṣi in sistematizare,pentru a asigura aṣtfel o proiectare cat mai corectă din acest punct de vedere.
3.2 Condiṭiile acustice
Valoarea unui perete din punct de vedere al izolării acustice este raportul dintre energia incidentă ṣi energia pe care o lasa sa treaca prin el sau energia emergentă.Acest raport este exprimat in unitaṭi practice prin diferenṭa intre energia incidenta Ii si energia emergentă Ie ,in dB:
R=Ii –Ie (3.1)
R este în acest caz indicele de izolare sau reducṭie fonică a peretelui
El depinde de forma undelor sonore si de frecvenṭa lor.Deci pentru a cunoaṣte indicele de izolare a unui perete trebuie sa ṣtim valorile lui R pentru toate frecvenṭele.
Practic ne multumim cu valorile sale intre 30 si 5000 HZ
Formula se deduce astfel:
(3.2)
Atenuarea Sonora
Scaderea intensitaṭii sonore,in raport cu distanṭa parcursă de sunet,masurată in dB(atenuarea sonoră)se calculează cu formula:
(3.3)
In care : L este nivelul sunetului atenuat;
L0 -nivelul sunetului de la sursă;
d – distanṭa
Pentru simplificarea calculului s-au intocmit tabele cu ajutorul carora daca se cunosc datele de mai sus,se citeṣte direct atenuarea(fig 3.1)
3.3Atenuarea Sonoră este un factor important ce trebuie luat in considerare la intocmirea planurilor de sistematizarea a oraselor si in general a aglomeratiilor si la alegerea amplasamentelor investitilor
Fig 3.1Abaca pentru calcului atenuarii sonore in aern [1]
De exemplu :un zgomot având 90 dB la o distanṭă de 100 m are o atenuare de 40 dB.Nivelul zgomotului se citeṣte vertical pe latura stangă a abacei,se urmareṣte apoi linia inclinată pana in dreptul distanṭei de 100 m,se coboară apoi pe vertical ṣi se citeṣte atenuarea in -40 dB.
Intr-adevar, pentru protejarea impotriva zgomotului primele măsuri luate la întocmirea planurilor de sistematizare,printr-o corectă zonificare ṣi amplasare a diverselor clădiri,cu respectarea principiilor urbanistice.In plus ,in marile oraṣe trebuie luate o serie de măsuri administrative precum interzicerea traficului de vehicule grele pe arterele central,suprimarea avertizoarelor,claxoanelor,megafoanelor etc.ca si indicarea localurilor de ṣcoli si spitale ce trebuie ferite in mod special de zgomote si trepidaṭii.
Cand aceste masuri nu sunt suficent de acoperite se va ṭine seama de proiectare de nivelul mediu al zgomotului străzii ṣi se va prevedea in plus izolarea de zgomotele exterioare a constructiilor respective prin:
-retragerea cladirii de la o distantă convenabila pentru a nu depaṣi nevelul admisibil de zgomot
-plantarea de arbori inalṭi cu coroana bogată pe intervalul dintre stradă si clădire
-pardosirea aleilor si arterelor interioare de circulaṭie cu material cat mai absorbante de sunet
In fine cladirea trebuie izolat fonic de zgomotele interioare.
Zgomotul de fond este nivelul zgomotului ambient in camera principală a unei cladiri(in cazul locuinṭelor,camera de zi ,intr-o institutie holul principal etc.)El se naṣte din mai multe surse ca:traficul străzii,vânt,radio sau televiziune,aviaṭie etc.si variază din timp in timp,din loc in loc,fiind in general mai mare in orase decat la tara.
Adesea problemele de acustică sunt neglijate in desene si proiecte,in special la clădirile ṣi blocurile de locuit pentru mai multe familii.Multe greṣeli ar putea fi evitate prin grija de a cunoaṣte si aplica principile acusticii.De aceea proiectele trebuie examinate de un specialist acustician,care prin măsurile preconizate să asigure o ambiantă acustica acceptabilă cand clădirea va fi executata.
Izolarea fonica a construcṭiilor se concretizează in proiectare prin :
-reducerea zgomotelor transmise prin aer din exterior sau din interiorul clădirii
-izolarea zgomotelor de impact transmise pe cale structurală sau prin aer
-măsuri pentru reducerea zgomotelor si vibraṭiilor produse de instalaṭii si echipament ethnic
Vom examina pe rand aceste trei aspect ale izolării fonice a construcṭiilor.
In ceea ce priveste izolarea fonică in blocurile de locuinṭe cu mai multe apartamente pe acelasi palier,trebuie sa se dea o atenṭie speciala tipului peretilor despartitori între apartamente celor ce separa apartamentele de casa scarilor sau a liftului precum si la alegerea combinaṭiei pardoseala plafon,intre diferitle nivele ale blocului si in special la planseul peste subsolul in care funcṭioneaza echipamentul ethnic (Sali de cazane de încalzire,ventilatoare,motoare de ascensor etc).Funcṭie de gradul de confort este desigur important sa se prevadă pe cat posibil ziduri desparṭitoare isolate de zgomot si intre camerele aceluiaṣi apartament,in raport cu dispoziṭia încaperilor,de exemplu peretele despartiṭor intre dormitory si camera de baie sau camera copiilor etc.
In cazul hotelurilor si motelurilor este absolut necesar să se prevadă pereṭi desparṭitori izolaṭi intre toate camerele sau apartamentele clădirii si înspre coridoare sau casa scărilor.O soluṭie economica si practică in cazul cladirilor rezidentiale este prevederea de dulapuri inzidite de haine si lenjerie in peretele despartitor de o incapere ce contine o sursa de zgomot.
In cazul biroorilor se va tine seama de necesitatea asigurarii unei ambiante satisfacatoare din punct de vedere acustic si functional,in unele cazuri o izolare mai puternica fiind ceruta de discretia impusa de functiunea incaperii(birourile conducerii)sau de specificul muncii(contabilitate si calcul etc.)
3.4 Reducerea zgomotelor transmise prin aer
Prevederea de elemente constructive(pereti,plafoane ,pardoseli) izolante permite reducerea nivelului zgomotelor in camera sau apartamente,in limita unor standard acceptabile,tinand seama si de categoria zgomotelor de impact.
3.4.1 Calitătile pereṭilor izolaṭi
In ceea ce priveste izolarea fonica a peretilor,tinand seama ca transmiterea sunetelor se va face in genereal prin aer,se va cauta sa se creeze o bariera impotriva vibratiilor de presiune,adica contra deplasarii moleculelor.In consecinta,peretii izolanti fonic vor trebui sa fie cat mai etansi(la aer,gaze),suficent de grei,incat sa fie nevoiede o energie importanta pentru a-i face sa vibreze si usor intinsi ,astfel ca frecventa lor propie sa nu permita intrarea in stare de rezonanta cu vibratile sonore audibile.
Este foarte important ca un perete izolant sa nu prezinte nici o deschidere,fiind cat mai etans.Gaurile(pentru trecerea instalatiilor),fisurile,joantele neetansate,pot sa treaca o energie suficenta ca nivelul sunetului sa nu scada decat in foarte putina masura de cealalta parte a peretelui.Se poate spune ca deschiderile in ziduri se comporta ca adevarati emitatori secundari.fig mai jos
fig 3.2Deschiderile în ziduri se comportă ca emiṭători secundari [2]
Fig 3.3 Influenta masei asupra indicelui de reductive Sonora R [3]
Al doilea factor ce influenṭeaza indicele de izolare a unui perete contra zgomotelor transmise prin aer este masa sau greutatea masurata in kg/m2 .In diagrama din figura 3.3 se indica variaṭia indicelui de izolare global R,al unui perete de greutate dată.
Aceste valori ale lui R sunt determinate pentru frecvenṭe cuprinse intre 100 si 3200 c/s.Din examinarea curbei se observa ca reducerea fonică a unui perete cu greutatea de 50 kg/m2 este de aproximativ 36 dB ,pe când pentru a obṭine o reducere de 42 de dB,greutatea trebuie sa fie dubla(100 kg).
Indicele R variază in funcṭie de logaritmul masei.De aici putem deduce ca masa pereṭilor izolatori este indispensabilă pentru reduceri de pana la 40 dB,insă imediat ce sunt necesare reduceri mai mari va trebui sa recurgem la greutaṭi inacceptabile din punct de vedere economic(pentru o reducere de 50 dB va corespunde o greutate de 250 kg/m2 )
Solutia practică va fi deci sa se adune izolările obṭinute prin jumelarea a doi pereti de greutate acceptabilă,ajungând astfel la pereṭi combinaṭi,desolidarizaṭi printr-un material izolant(fig 3.4)
Astfel se poate combina un perete din zidărie plin pe muchie tencuit pe faṭa dinspre cameră,cu un perete din material aglomerat,de asemenea tencuit pe o parte ,ambii asezaṭi independent pe planseu,de preferat pe un strat din material elastic.Intre cei doi pereṭi se va prevedea o saltea de vată mineral de 40 mm,comprimata la 30 mm(fig 3.5).
In tabelul 14 dam o serie de soluṭii de pereṭii combinaṭi ,de greutatea ce variează intre 12 kg/m2 si 195 kg/m2 ,reducerea transmiterii sunetelor in dB,pentru frecvenele de 126,512,4096 c/s si media acestor reduceri ,in dB.
Tabelul 3.2 Tipuri de pereti izolaṭi [1]
Fig 3.4 perete dublu despărṭitor din caramidă pe muchie [1]
1 – tencuială; 2- zidărie pe muchie;3-material izolant;4-plintă;5-material elastic;6-construcṭia pardoselii;7-placă de beton armat.
Fig 3.5.Perete greu insonor [1]
1-perete de beton turnat sau prefabricate;2-strat amortizant izolator(vată mineral pe rabit);3-zidărie de caramidă;4-strat de tencuială;5- plintă(despartita de pardoseala);6-strat izolator necompresibil;7- pardoseală flotanta;8- planseu de beton armat.
Frecvenṭa propie unui element constructiv,denumită si frecventa de rezonanṭă,variază cu starea de tensiune a componentelor sale.Pereṭii subṭiri,geamuri subtiri,panzele de beton armat,vibrează sub acṭiunea undelor sonore si pot intra in stare de rezonanṭă .Ele trebuie evitate.
Din exemplele aratate in tabelul 14,se poate constata eficacitatea pereṭilor din aglomerate(fara rosturi)ca si efectul tencuielii pe doua parti a acestora.Pereṭii de caramida trebuie sa fie tencuitṭ cu ingrijire pe ambele părṭi.Pereṭii compusi se vor executa in general din material si elemente de greutate diferită,spre a e evita intrarea lor in rezonanṭă,de exemplu un panou de ipsos si un perete de caramida plină.Cei doi pereti vor fi desolidarizaṭi,evitandu-se orice contact intre ei.
Pentru evitarea efectului de vibraṭie a stratului de aer 30-40 mm,in cazul compresiunilor sau al eventualelor senṭiuni,se va prevedea desolidarizarea lor printr-un strat de material absorbant.La alegerea unui perete izolant de sunet,se va cauta deci sa se realizeze cele trei condiṭii:etanṣeitatea,masa raṭional utilizata si frecvenṭa propie insonoră.
Pe langa aceste calitaṭi,structura elementelor constructive ale unei clădiri,pereṭi,pardoseli si plafoane,trebuie aleasă ṭinand seama de economicitate.Din acest punct de vedere nivelul zgomotului de fond al ambiantei in care este plasată cladirea este un factor important,prin efectul sau de acoperire.De fapt,pentru stabilirea categoriei de reducere a transmisibilitaṭii sunetului la un perete sau la o combinaṭie pardoseală-plafon se procedează in felul urmator:se admite o distributie normală de frecvente si daca nivelul de zgomot intr-un apartament alaturat este de exemplu de 65 dB si nivelul zgomotului de fond in incapere este 25 dB se va cere un perete izolant de indice R=40 dB (valoare a categoriei de transmitere a sunetelor)pentru a reduce zgomotul transmis la nivelul zgomotului de fond.
In practică insa se va lua un indice R de transmitere a sunetului,pentru peretele izolant,ceva mai mare,cu scopul de a prevedea astfel si un coeficent de siguranta,in general +5dB(fig 3.6).
Intr-adevar,oricând o imperfectiune de execuṭie,scapari de sunet sau un nivel de zgomot mai ridicat decat cel admis in proiect pot diminua valoarea unui perete izolat fonic.Astfel se estimează ca pierderea ,scurgerea sau scaparea de sunet printr-o deschizatura de numai 1/10-1/100 din suprafata unei despartituri avand un indice R= 40dB poate scădea reducerea de sunet intre camere cu mai mult de 10 dB.
fig 3.6 Reducerea zgomotelor de fond prin pereti [1]
Se menṭioneaza însă ca nivelul zgomotului de fond fiind variabil urmează ca in proiecte sa fie considerat un minimum rezonabil.Acest minimum va fi determinat prin masuratori la o clădire existentă,in situaṭie similară cu clădirea proiectată.
Pe langă zgomotul de fond,in acest caz este indicat sa se masoare si nivelul mediu al zgomotului de fond si anume pentru localitaṭile rurale 20 dB,pentru suburban intre 25 si 35 dB si pentru orase 35-40 dB.Aceste niveluri se vor considera ca minime pentru zgomotul de fond in timpul zilei.
Parametri proiectelor de izolare fonică vor depinde si de funcṭiunea clădirii.Nivelul mediu al zgomotului de fond acceptabil variază dupa tipul de functiune al clădirii.In tabelul 15 se arata clasificarea criteriilor nivelurilor de zgomot de fond,dupa sound control.
Tabelul 3.3 clasificarea criteriilor nivelurilor de zgomot de fond[1]
3.4.2 Izolarea transmiterii vorbei
Prima masură în cazul necesităṭii reducerii vorbei este stabilirea valorii dorite a izolării,in funcṭie de necesitatea de discretie sau inadmisibilitate desăvarṣită a trecerii sunetelor.Pasul următor este alegerea detaliului corespunzător valorii stabilite de izolare.
Pentru cazul izolării transmiterii vorbei din camere sau spaṭii alaturate,prin pereṭi ṣi pardoseli,in clădirile de birouri,camera de hotel sau apartamente,s-au admis că dacă nivelul unei discuṭii este redus printr-un perete izolat fonic pana la punctual in care cuvintele nu pot fi inṭelese de partea opusa a zidului ,avem standardul minim de izolare intre camere.
Astfel exprimat,baza pentru alegerea unui tip de zid sau pardoseală izolatoare de vorba este determinată de inteligibilitatea cuvintelor in camerele alăturate celei în care se poarta discuṭia.
Dar pe de altă parte,in camerele in care se poarta discuṭii,este necesar sa asigurăm condiṭiile acustice necesare pentru o conversaṭie satisfăcatoare.
Ameliorarea condiṭiilor acustice in sălile de vorba in cazul încăperilor mari de birouri,holuri de hotel etc.este raṭiunea folosirii tratamentului acustic cu material absorbante.Aceste material vor reduce nivelul zgomotului de fond la gradul necesar pentru a permite o convorbire satisfăcatoare,cand sunt aplicate in calitate suficentă pe suprafaṭa pereṭilor interior ai încăperii.Intervine si in acest caz interferenṭa cu zgomotele exterioare si anume cu cât creste zgomotul de fond ,convorbirea devine mai dificilă,fiind necesară ca vorbitorul să ridice vocea sau să se apropie de ascultator.Nivelul interferenṭei de vorbă a unui sunet este media aritmetica in dB a nivelului presiunii sunetului,pentru banda de 3 octave:600-1200,1200-2400 si 2400-4800.
In acest sens nivelul maxim al interferenṭei de vorbă pentru o conversaṭie satisfăcatoare si o voce de categorie normal este de la aproximativ 45 dB la 65 dB.
In funcṭie de disṭanta intre interlocutori sit aria vocii,nivelele maxime ale interferenṭei de vorbă,pentru o conversaṭie satisfăcatoare sunt cele din tabelul 3.4
Tabelul 3.4 Nivelele maxime ale interferenṭei de vorbă [1]
3.4.3 Izolarea impotriva zgomotului de impact
Zgomotul de impact are drept cauza fie ṣocurile(paṣi,dans,deplasări de mobile,trântirea uṣilor etc.)fie vibraṭile datorate unor echipamente ale construcṭiei:motoare de aspirator,de ascensor,ventilatoare etc.
Problema izolării zgomotului de impact se deosebeste esenṭial de cea a izolării zgomotelor transmise prin aer,transmiterea zgomotelor de impact fâcandu-se prin elementele construcṭiei,care primesc ṣocul sau împrumuta vibraṭiile.Valorea energiei sonore este mult mai importantă in cazul impactului decat in cazul zgomotelor transmise prin aer,de aceea se recomandă o foarte atentă studiere a izolării zgomotului de impact.
Principiul folosit este creearea unei întreruperi elastice intre elementele rigide ale construcṭiei,care sa amortizeze de la sursă transmiterea mai departe a ṣocului sau a vibraṭiilor figure 3.7.In general in clădiri,pardoselile primesc cea mai mare parte a impactului.De aceea,pentru a se opri de la sursă transmiterea zgomotului de impact.
Fig 3.7 Principiul izolării zgomotului de impact
1-parte mobilă;2-strat elastic;3-structură [1]
S-a recurs la pardoseli flotante,care comportă plasarea construcṭiei pardoselii pe o pernă de material elastic.Deci izolarea efectivă a zgomotului de impact va depinde de gradul de elasticitate a substratului si de caracteristicile de baza ale izolării fonice a structurii pardoselii.
Pardoseala flotantă trebuie izolată printr-un material elastic de materiale rigide ale construcṭiei inconjuratoare.Daca in finisajul pardoselii se foloseste un material tare,intreaga construcṭie a pardoselii fiind aṣezată pe o saltea moale,groasă,peste placa de beton,această pardoseală flotantă va reduce substanṭial zgomotul paṣilor in camera de dedesubt; dar suprafaṭa de material tare,flotantă liber,va amplifica sunetul de impact in camera de sus.Pentru a inlatura si acest inconvenient,se recurge in general la suprapunerea unui covor sau mocheta direct pe finisajul tare al pardoselii,reducându-se astfel zgomotul de impact in ambele camera.figura 3.8
Fig. 3.8 Pardoseala flotanta [1]
1-covor;2-pardoseală tare;3-strat suport;4-material elastic;5-placă de bca;6-tencuială de rabit
La alegerea materialelor elastice folosite in montajele flotante ale pardoselilor se va avea grijă ca ele sa fie eficace fară a suferi in timp deformări prea mari la solicitarile repetate de ordin static sau dinamic,avînd o elasticitate constanta sub sarcini variabile si la toate frecvenṭele de sunet,sa poată fi folosite in grosimi reduse,să iṣi conserve propietaṭile in timp ,fiind stabile din puct de vedere chimic.
Prin cerctări de laborator facute asupra diverselor materiale elastice,s-a ajuns la concluzia că pîsla din fibre de sticlă lungi si panourle rigide de sticlă impregnate cu răṣini sintetice,corespund calităṭilor arătate mai sus ṣi deci vor da cele mai bune rezultate in izolarea impotriva zgomotului de impact al pardoselii flotante.
Aceste rezultate pot fi urmarite in diagrama din figura 3.9,in care se arată valorile comparate ale izolărilor aduse de doua montaje de pardoseli flotante pe fibre de sticla(curbele 2 si 3)faṭă de nivelul zgomotului recepṭionat fara nici o izolare(curba 1).
Măsurile s-au facut emiṭînt un zgomot de ṣoc constant ,cu o maṣina normalizată,deasupra unei încăperi cu caracteristici cunoscute(timp de reverberatie 0,5 s).
Se vede din diagramă ca atenuarea obṭinuta variază intre 20 si 50 dB,funcṭie de frecvenṭa sunetelor,ceea ce este considerabil.
Se dau in continuare doua exemple de pardoseli flotante si anume:o pardoseala calda-parchet flotant pe planseu de beton.
Fig 3.9.Diagrama valorilor comparate are izolarii aduse de doua montaje de pardoseli flotante,fata de nivelul zgomotului [1]
1-inregistrare fară izolare;2- carelaj de mozaic izolat cu panouri rigide de 12 mm;3- carelaj de gresie izolată cu fibre de sticlă lungi de 15 mm grosime.
Armat si una rece dalaj din gresie sau plăci de mozaic,de asemenea pe planṣeu de beton armat.Pereṭii de rezistentă sunt aṣezaṭi direct pe structura de beton armat.In ambele exemple s-au folosit ca material elastic izolant impotriva zgomotului de impact panourile rigide din fibre de sticlă ,ca si saltelele din fibre de sticla lungi,in grosime de 12-15 mm,cusute intre doua foi de hartie kraft(fig 3.10 si 3.11)
Declansarea planseelor creeaza punti de strabatere a sunetului.fig 3.11
Pentru a inlatura riscul de intrare in rezonanta de la etaj la etaj,se vor monta intre placa de beton armat si perete un material elastic care sa satisfaca sarcina sis a fie cat mai subtire,de exemplu un carton de pilsa asfaltat de 3-5 mm grosime.
Fig.3.10 exemple de pardoseala calda flotanta [1]
1-parchet;2-duṣumea;3-grinziṣoare;4-material elastic;5-planṣeu de b.c.a;6- tencuială;7-plintă
Fig3.11.Exemplu de pardoseală rece flotantă
1-plăci de mosaic;2-strat de poza;3-nisip;4-hârtie kraft;5- ponou fibre de sticla 12 mm grosime;6-planṣeu;7-tencuială;8-plinta mozaic;9-asfalt.
Fig.3.12 Decalarea planṣelor creează punṭi de trecerea sunetului [1]
Pereṭii uṣori desparṭitori ,eventual demontabili,se pot aṣeza direct pe parchetul flotant.In cazul aṣezării pereṭior desparṭitori de placa de beton armat, este necesar sa se interpună o talpă elastică pentru a se evita transmiterea prin scurtcircuitare a zgomotului de impact(vezi fig 3.14).
In cazul folosirii unor materiale elastice permeabile la apa,se va da o deosebită atenṭie la etanṣarea conductelor,jgheaburilor sau strapungerilor de coloane,cu un material flexibil,care sa le fereasca de umiditate.
Daca planseul este realizat din fâṣii flotante de beton armat,turnate pe loc peste materialul elastic,se va aṣterne o membrană impermeabilă(foile de PVC),pentru a impiedica apa să ajungă la perna elastica(fi 3.13).
In nici un caz zidurile desparṭitoare nu se vor aseza pe pardoseala flotantă(fig 3.14).
Dupa trecerea unei perioade de timp poate interveni o oarecare tasare a materialului elastic(intre 3 si 5% din grosimea sa iniṭială).Proiectantul urmează sa prevadă in detalii acest lucru.
Trasmiterea zgomotelor de impact nu este insă limitată la construcṭia pardoselilor.Intr-adevar,mecanismele ,toaletele,W.C-urile,băile ,duṣurile si conductele pot produce vibraṭii ce se transmit prin pardoseală sau plafon ṣi pot radia ca zgomote intr-un spaṭiu adiacent.Remediul impotriva acestor zgomote este izolarea cu materiale elastice a oricaror asemenea surse,de structură de bază( fig 3.15,3.16,3.17,3,18 ṣi 3.19)
O alta sursa,frecvenṭa de zgomot este trântirea uṣilor,mai ales în încăperile cu reverberaṭie mare(casa scărilor ,holuri vitrate etc).Se recomandă in consecinṭă prevederea de aparate de inchidere a uṣilor si suprapunerea de covoare de mochetă sau cauciuc pe pardoseli,ca si pe treptele scarilor pentru a reduce zgomotele de la sursa.Este de asemenea foarte important să se prevadă,in aceste încăperi cat mai mult material absorbant la pereṭi si eventual la plafoane.
Tuburile de gunoi sunt de asemenea o sursa de zgomot.Braṭarile lor de susṭinere vor fi captuṣite cu cauciuc spongios sau azbest,iar suprafaṭa lor exterioara va fi îmbrăcată cu un mastic împotriva vibraṭiilor,in special la gura de aruncare.
Este bine cunoscută valoarea folosiri covoarelor si mochetelor,aṣezate de preferinta pe o perna elastică,pentru a reduce nivelul zgomotului de impact.Dar covoarele nu numai ca reduc zgomotul de impact ,ele cresc si suprafata aborbanta de sunet in camera si vor reduce prin consecintă reverberaṭia,deci nivelul zgomotului.
Fig 3.13 Detaliul de pardoseală flotantă din fâṣii de b.c.a turnate pe loc [1]
a-cu zid desparṭitor pe o pernă de beton între doua structuri elastice;b-cu zid despărṭitor aṣezat între placa de beton prin intermediul unui strat elastic;1-pardoseala;2-faṣii turnate pe loc;3-floie P.V.C;4-material elastic 3 cm;5-planṣeu de beton armat;6-gol izolare termică;7-plintă;8- joantă etanse
Fig 3.14.Aṣezarea zidurilor desparṭitoare pe pardoseala flotantă [1]
a-realizarea unui dublu strat izolator;b-aṣezare direct ,prin intermediul unui strat izolator.
Fig 3.15 Intersectia pardoselii flotante cu un perete exterior [1]
1-parchet;2-strat support;3-material elastic;4-placa de beton armat;5-gol izolant;6-perete exterior aglomerat
Fig 3.16.Suprapunerea unei pardoseli flotante in cazul unei fatade cu pereti Cortina [1]
1-pardoseala;2-material elastic;3-placa de beton armat;4-placi absorbante.
Fig 3.17.Trecerea conductelor prin pardoseli flotante [1]
1-pardoseala;2-material elastic;3-lemn sau fibre;4-planseu de beton armat;4-nisip.
Fig 3.18.Străpungerea unei conducte de canalizare printr-o pardoseală flotantă [1]
1-etanṣare;2-pardoseală;3-strat de elastic;4-planṣeu de beton armat
Fig 3.19 Străpungerea langă marginea pardoselii flotante [1]
1-parchet;2-material elastic(pîsla);3-rumbetou;4-mateial elastic;5-planṣeu de beton armat.
3.4.4 Masuri pentru reducerea zgomotelor si vibraṭilor produse de instalaṭiile si echipamentul tehnic al clădirilor
Sursele de zgomot datorate instalaṭiilor si echipamentului mecanic si tehnic sunt multe ṣi variate(ascensoare,ventilatoare,motoare,injectoare etc).Mecanismele motrice produc zgomote ca vibraṭii mecanice,sunete de impact transmise pe calea structurală ṣi prin aer.
Vibraṭile maṣinilor pot fi izolate prin intermediul pernelor elastice sau prin montarea pe soclu flotant aparatelor.
In acest din urma caz,greutatea soclului va fi cel putin de doua ori mai mare ca a aparatului.
Zgomotele produse de instalaṭiile de încălzire si ventilaṭie sau aer condiṭionat pentru clădiri importante(teatre,auditorii,spitale,scoli etc)necesită in general intervenṭia unui specialist acustician încă de la proiectare.
Instalaṭiile mici de încălzire din locuinṭe produc zgomote ce pot fi reduse prin dispunerea grupului de încalzire intr-un spaṭiu inchis etans,cu prevederea asigurării unei cantitaṭi suficente de aer pentru combustie.La aceste instalaṭii arzatoarele sunt in general o sursa de zgomot si de aceea se recomandă aṣezarea grupului încalzire intr-o camera captuṣită cu material absorbant sau alegerea unui tip de arzator silenṭios.Această soluṭie este desigur preferabilă,dar uneori ea este inlaturată din cauza costului ridicat al acestor aparate.
Efectul de suflerie al arzatoarelor se va evita prin tratarea acustica a focarului cu produse de refractare perforate îndeplinind rorul de rezonatori.
Transmiterea zgomotului prin conducte se va reduce prin captuṣirea lor cu material fonoabsorbant(fig 3.19) .O alta soluṭie este folosirea de conducte din material plastic nemetalice si absorbante de sunet.Ele constau dintr-un interior poros de lână minerală cu o fată exterioară tare.Se folosesc la instalaṭiile de ventilaṭie mecanica sau aparatelor de aer condiṭionat.
In cazul ventilatoarelor,in fara de aṣezarea lor pe o pernă elastică,se va prevedea ṣi intercalarea unui transon elastic pe conducta de plecare(burduf)fig 3.20
Conductele si canalele de ventilaṭie pot fi surse de zgomote parăsite,datorate fluidelor transportate.Uneori ele joaca rorul de tuburi acustice ,transportând zgomotul ventilatorului sau se creeaza un scurtcircuit acustic intre doua incaperi cu nivel diferit de zgomot.Pentru a elimina aceste fenomene se vor evita la proiectare coturile bruste si bifurcaṭiile in unghi prea deschis,adoptând o schema cat mai fluenta a conductelor si canalelor.
Fig 3.20.Strapungerea unei conducte de incalzire izolata fonic prin planseul de beton armat la un plafon suspendat cu distantieri elastici [1]
Fig 3.21 Izolarea fonica a unui ventilator [1]
Tronson elastic;2-material elastic
Se vor suprima transmiterile prin reflexive pe pereṭii canalelor,prin plasarea pe perimetrul lor de material absorbante îmbracaminte din panouri de fibra de sticla,protejate de o panza fină de sticlă(fig 3.24)
De asemenea se va elimina actiunea sonora a grilelor de admisie si evacuarea aerului ,prin prevederea unui dispozitiv de ṣicane absorbante(fig 3.23)
Din motive economice se obisnuieṣte proiectarea camerelor de baie grupate in spate,aceaste dispozitie necesita insa o izolare
Fig 3.22.Canal de ventilaṭie tratat fonic [1]
Canal de table;2-vată de sticlă 15 mm;3- muselin
Fig 3.23.Grilă de ventilaṭie tratată fonic cu ṣicane absorbante [1]
1-canal de ventilaṭie;2-grilă de metal;3- material izolant
Efectiva de zgomot prin saltele de material absorbant sau plasarea in spaṭiul dintre încaperi de cabinet sau dulapuri.
In general băile,bucătăriile si spălătoriile,surse de zgomote supărătoare in locuinṭe,trebuie grupate pe cat posibil si plasate departe sau izolat de spaṭiile liniṣtite de locuit(nici deasupra nici adiacent).Pereṭii si pardoselile camerelor de baie trebuie sa fie izolate fonic cu materiale izolatoare de calitate bună.
De asemenea trebuie folosite garnituri si brătări izolatoare pentru fixarea conductelor ṣi chiar uṣi izolate acustic,in special pentru camerele de baie aṣezate in mijlocul apartamentelor.Se vor adopta rezervoare silentioase pentru W.C (fig3.24)
Fig 3.24 Fixarea unui W.C izolat fonic:
1-pernă de material elastic;2-strapungeri izolate fonic.
Detaliul A:1-bolṭ;2-etanṣare;3-inel de fixare;4-ṭeava de scurgere;5-material izolant.
La trecerea conductelor prin pereṭi trebuie prevazută captuṣirea găurilor cu material elastic absorbant.
Conductele de apa calda cu traseu lung pot crea zgomote datorate dilatării si contracṭiei.Se vor prevedea suporturi elastice la ambele capete,pentru a permite miscarea lor.Suporturile si braṭările unor astfel de conducte vor permite contractarea si dilatarea lor suprimandu-se braṭările fixe)fig 3.26.
Se vor izola fonic conductele care străpung structuri sau sunt fixate pe ele(fig 3.27)
Fig 3.25.Fixarea unui lavoar izolat fonic:
1-treceri prin zid izolate fonic.B-detaliul;1-faiantă;2-diblu;3-ṣaibă izolantă;4-ṣurub;5-consolă.
Fig 3.26 Sustinerea elastică a ṭevăriei [1]
Fig3.27 izolarea fonică a prinderilor ṭevăriei in ziduri [1]
1-Braṭară;2-îmbracăminte din material elastic
Loviturile de berbec(la conductele de apă)se vor evita prin instalarea de cameră de aer sau pernă de aer,care intorc zgomotul si vibraṭiile datorate apei.
Deschiderile in ziduri(uṣi si ferestre)se comportă din punct de vedere fonic ca adevarate surse secundare.De aici necesitatea de a lua măsuri pentru izolarea lor fonică,care de multe ori este obligatorie.
In cazul deschiderilor,unul dintre factorii importanṭi pentru o buna izolare fonica este etanṣeitatea.La uṣi si ferestre,singura garanṭie pentru o buna izolare fonică este etanṣeitatea închiderii lor.
3.5 Izolarea ferestrelor
In general ferestrele sunt puctul slab ,de patrundere a zgomotelor exterioare in clădiri,de aceea trebuie sa dam o deosebita atenṭie alegerii tipurilor respective si întocmirii detaliilor lor.Intr-adevar,ferestrele reduc zgomotul exterior mai puṭin decat zidul de faṭă in care ele se gasesc,se intampla adesea ca zgomotul străzii sa devină separator,chiar dupa închiderea ferestrelor.S-ar putea deduce de aici ca reducerea dimensiunilor ferestrelor unei încaperi ne va asigura o mai eficenta izolare de zgomotele exterioare.Experienta a dovedit însă ca nu este interesant sa se micṣoreze suprafata ferestrelor in scopul de a obṭine o mai buna izolare de zgomotele exterioare,acest fapt influenṭeaza prea putin reducerea zgomotului,dar având in schimb alte dezavantaje,cum ar fi scaderea luminii naturale si a însoririi,singurii factori de care trebuie sa tinem seama la dimensionarea ferestrelor,mai ales in cladirile de locuit.
Asigurarea unei reduceri a zgomotelor exterioare ce pot patrunde prin ferestre se va obtine prin:
-o cat mai corecta montare a tocului ferestrei in ziduri,evitându-se orice fisura intre toc si zidărie(fig 3.28)
-o inchidere cat mai etansă a cercevelelor pe toc ca si o perfectă planeitate a acestora,asigurând un contact continuu perimentral;in acest scop este de urmarită dispoziṭia echilibrată a aparatelor de închidere a cercevelelor(olivere ṣi cremoane)ca si folosirea lor corecta la inchidere
Fig 3.28 Etanṣarea tocurilor ferestrelor in zidărie [1]
banda de cauciuc
Cea mai mica distanta intre toc si cercevea,chiar inferioara unui milimetru,poate reduce indicele de izolare al ferestrei pe m2 cu 10 dB,ceea ce este considerabil.In general, o fereastra dubla ,corect executată si montată in zid,trebuie sa aibe un indice de reducere sonora de 25-35 dB,in funcṭie de grosimea geamurilor folosite.Tâmplaria metalică este mai putin etansa decat cea de lemn,dar in schimb mai rezistenta la deformari provocate de soare si umiditate.
Tâmplaria trebuie bine protejata prin vopsire si chituirea geamurilor,iar la nevoie se va asigura etanṣeitatea inchiderii cercevelelor cu burleṭi din material elastic,interpusi la falṭuri.
Un factor de care trebuie sa ṭinem seama pentru impiedicarea vibraṭiilor este fixarea cat mai buna a tocurilor in ziduri si a geamurilor cu cercevele.Din acest punct de vedere cel mai mic detaliu de montaj poate avea influenṭa:numarul ghermelor,poziṭia si numarul balamalelor,jocul îmbinărilor etc.
Cercetări recente sistematice au arătat diferenṭele sensibile in rezultatele obṭinute in funcṭie de modul de fixare a sticlei in cercevele.
Fig 3.29 Fixarea sticlei in cervele [1]
chit cu stab; b-chit cu ṭinte
Cea mai indicată montare a sticlei in cercevea este aṣezarea geamului pe un strat de chit sau preferabil pe o banda de plastic comprimată intre sticlă si falṭul cercevelei,fixându-l apoi cu un stab de lemn sau cu ṭinte si chit(fig 3.29)
Cercetările in această direcṭie a eliminării vibraṭilor ferestrelor preconizeaza fereastra flotantă,cu montajul tocului in zidărie izolat acustic.
In fine trebuie să se ṭină seama ca grosimea geamurilor sa fie proportional cu suprafaṭa sticlei pentru fiecare ochi,orice exces din punct de vedere al grosimii fiind în avantajul unui rezultat mai bun pentru izolarea zgomotului.S-a constat o ameliorare a izolării fonice pentru geamurile mari de grosime corespunzatoare,faṭa de o diminuare pentru geamurile mici,imparṭite pe cercevea prin ṣprosuri.In acest din urma caz,se recomandă folosirea de geamuri de grosime diferite,pentru evitarea intrării lor in rezonantă.
Un factor ce influenṭează indicele de reducere a zgomotului prin ferestre este si distanṭa dintre cele doua randuri de cercevele la ferestrele duble cuplate sau duble independente.I tabelul 3.5 sunt indicate aceste reduceri,functie de distanta intre cercevele si de frecventa sunetelor.
Tabelul 3.5 reduceri,functie de distanta intre cercevele si de frecventa sunetelor.[1]
Rezultă ca ferestrele duble cuplate reduc mai puṭin sunetele decât ferestrele duble cu cercevele independente,la acestea din urma fiind preferabilă o distanta de 22-37 cm.
3.6 Izolarea uṣilor
In mod normal uṣile sunt mai puṭin izolate decat pereṭii in care se gasesc,pentru a reduce trasmiterea zgomotelor prin uṣi,singurul factor important este ,că in cazul ferestrelor,realizarea unei închideri cat mai etanṣe .În acest scop se folosesc dispositive de etanṣare dispuse pe toate laturile(bureṭi din materii organice, din material plastic sau material spongios)
In general pentru a realiza o izolare fonică satisfăcatoare se folosesc uṣi pline masive de 4 cm grosime si perfect plane,uṣile deformate dau pierderi considerabile de sunet si trebuie evitate.Pentru a etanṣa uṣile la partea inferioara punctul critic de scurgere a sunetelor se folosesc praguri special,automate.
Cand se cere o reducere de zgomot de grad mai înalt,se pot folosi uṣi duble cu strat de aer de 10-20 cm între ele ṣi etanṣeitate pe toate laturile sau capitonate cu materiale absorbante.
Este însă o greṣeala să se izoleze puternic o uṣa intr-un perete despărṭitor usor ,fiindca indicele de izolare al uṣii trebuie sa rămană inferior sau cel mult egal cu al peretelui.Altfel se iroseste in mod inutil materialul de izolare.
Pentru a se asigura o inchidere corectă a uṣilor se va avea grija ca: tocul să fie prins bine in zidărie,iar foaia sau foile de uṣă să lase un joc minim fată de toc sau între ele,in cazul uṣilor duble
Fig 3.30 Etanṣarea închiderii uṣilor de lemn [1]
a-uṣă cu toc pe vaz ; b- uṣă cu căptuseli; 1- cauciuc spongios; 2- plută
Fig.3.31 Usă metalică izolată fonic [1]
1-Cauciuc ; 2-material absorbant (plan si secṭiune)
Fig 3.32 Prag etanṣ la uṣi de cristal (Ciarit) [2]
1-uṣă cristal; 2-letru 3- cornier de alamă
-Fierăria(broaṣtele si balamalele) trebuie sa tină ferm uṣa fara a permite vibraṭii sub actiunea impactului
-să asigure etanṣeitate prin bureṭi sau banca de cauciuc spongioasa pe foaie sau pe perimetrul faltului usii, astfel ca la inchiderea materialul elastic sa see elimine pierderile de sunet in dreptul luftului.
In figurile de sus dam exemple de usi de lemn si metalice izolate fonic
S-au experimentat in laboratoare trei tipuri de us\ṣi in dimensiunea uzuala de 0,80×2,10 m ṣi anume : o uṣă traditională din lemn de brad,o usă plană din frizuri masive cu table duble din PFL dur si cu umplutură cu fibre de sticlă si o uṣă din sticlă groasă de 1 cm (tip Clarit).S-au obṭinut rezultatele exprimate in tabelul 3.6
Tabelul 3.6 Reducerea sunetelor,in dB [1]
Pare surprinzator ca o uṣă de sticlă de 1 cm grosime realizează o izolare fonică mai buna decat o uṣă izolată fonic ,dar daca se ṭine seama de greutate ṣi de etanṣeitate aproape perfectă a uṣii de cristal găsim explicaṭia; totuṣi o precauṭie se impune ṣi anume daca uṣa se gaseste pe o pardoseală cu covor sau mochetă ,este necesară etanṣeitatea pragului prin bizotarea foii la partea de jos,care va permite aplicarea etansă a faṣetei pe un cornier de alamă îngropat in pardoseală si prevăzut cu o faṣie de cauciuc spongios.[1]
Capitolul 4 Studiul de caz –Izolarea fonică a unei locuinṭe din mediul urban
4.1 Noṭiuni generale despre locuinṭă
Subiectul studiului de caz o constituie o locuinṭă,mai exact o casa,cu o suprafaṭă de 130 m2 amplasată in Bucureṣti,zona Gara Basarab,într-o zonă cu trafic intens.Dupa cum se poate observa ṣi in schita casei de mai jos(fig 4.11)locuinṭa este alcătuitaă din:
-2 dormitoare ,unul cu o suprafaṭă de 16.90 m2 ,iar celălalt cu o suprafaṭă de 16.60 m2 ;
-1 living ,cu o suprafaṭă de 45.60 m2;
-o bucatarie,cu o suprafaṭă de 11.40 m2 ;
-o baie,cu o suprafaṭă de 4.80 m2 si un grup sanitar,cu o suprafaṭă de 2.40 m2 ;
-1 hol,cu o suprafaṭă de 8.15 m2 ;
Figura 4.1 Schiṭa locuinṭei(vedere laterală)
Fig 4.1 Schiṭa locuinṭei plan
Pentru a face o bună izolare a casei,am realizat o măsurare a nivelului de zgomot în zona Podului Basarab în mai multe întervale orare,pe data de 11.06.2019 cu ajutorul sonometrului,in care a fost pornit timp de 10 minute pentru fiecare determinare in parte.Rezultatele obtinute sunt prezentate in tabelul de mai jos:
Nivelul de zgomot măsurat
Tabelul 4.1
Construcṭia casei se realizează pe suport de tijă metalică,pentru a reduce costurile de construcṭie,deoarece este mult mai scump m3 de beton,carămida sau alt element care duce la construcṭia locuinṭei pe baza umedă,decat utilizarea pereṭilor de gips-carton cu densitate mare,dar greutate mult mai mica decat cea a elementelor tradiṭionale de construcṭie.
Pentru peretele exterior al imobilului se va folosi peretele cu structură dublă si placare triplă,asigură un indice de izolare la zgomotul aerian de pana la 76 de dB,având o grosime de 305 mm.
Datoria rezistenṭei ridicate a plăcilor de gips-carton ṣi a faptului ca sunt dispuse in 3 staruri pe ambele părṭi de prinderea cu structura metalică,peretele asigură ṣi sigurantă locuinṭei,fiind antiefracṭie.
De asemenea între primele doua straturi de gips carton se poate adăuga un strat de plumb,un lucru ce ducea creṣterea indicelui de izolare fonică prin masa ridicată pe care o are plumbul,dar si a siguranṭei locuinṭei,însă în acelaṣi timp creṣte cu mult costul peretelui.
Modalitatea de amplasare a peretelui este una simpla,deoarece prinderea plăcilor pe structura metalică se realizează prin intermediul suruburilor antifone,iar prinderea in partea inferioara,in sapa flotantă mai exact se realizează cu ajutorul unor ṣuruburi antifonate dar cu diametru mai mare.Un exemplu pe perete exterior este prezentat in fig 4.2,doar că acesta are doar 2 straturi de gips-carton.
Fig 4.2 Perete exterior [18]
Nevoile de izolare acustică a încaperilor locuite diferă de la o camera la alta,in funcṭie de activitaṭile desfăṣurate in acestea, astfel că voi discuta în parte fiecare cameră.;
Living-ul care are o suprafaṭă totala de 45.60 m2 este destinat activitaṭilor de relaxare,intrunirii si alte activitaṭi destinate spaṭiului deschis.In general living-ul este una din zonele în care se produce cel mai mult zgomot.
Majoritatea activitatilor desfasurate in living si intensitatea zgomotelor in care se resimt in incapere sunt reprezentate in graficul urmator:
Fig 4.3 Intensitatea zgomotelor [19]
Acesta este alcătuit din doi pereṭi exteriori,in care sunt încorporate,o fereastră,tipul celei prezentate la punctul in care se îmbină etanṣ cu peretele ṣi o uṣă de intrare in locuinṭa dupa terasă ṣi aceasta fiind foarte bine etansată cu peretele pe structura metalică dublă,triplă,placate cu gips-carton.
Camera este mai prevăzută cu un plafon pentru a reduce zgomotele de impact sau aṣa numitul zgomot accidental,dar si propagarea zgomotului ambiental în încaperile aflate în vecinatate,aceste caracteristici ale plafonului sunt posibile datorită capacitaṭilor fonoabsorbante ale plafonului,dat fiind nivelul ridicat de zgomot intâlnit in exteriorul locuinṭei,in interior vom folosi un plafon fonoabsorbant cu o perforatie de 11% .Datorită materialului din care este alcătuit plafonul si anume rigips carton si datorită pergoraṭiei sunetul intra in material si este absorbit,o mica parte trecând.
Nivelul de intensitate acustică pe care trebuie să îl aibă sufrageria in timpul zilei este undeva la 55 dB si 45 dB în momentul în care nu se desfaṣoară nici o altă activitate in încăpere,iar ferestrele ṣi uṣile sunt închise etanṣ.
Conform relatiei:
Li = Li.ext -Rw (4.1)
In care :
Li – este nivelul de intensitate al zgomotului în interior locuinṭei,[dB]
Li.ext -este nivelul de intensitate al zgomotului masurat in exterior,[dB]
RW – indicele de izolare la zgomotul aerian,[dB]
Vom calcula pentru rezultate înregistrate nivelul de zgomot care se poate înregistra in living astel:
Pentru peretele exterior cu un RW =76 dB;
În intervalul orar 06:00-08:00
Li =83.1-76=8.3 dB Li = 79.8-76=6.9 dB
Li =81.0-76=9.5 dB Li =78.9-76=8.2 dB
În intervalul orar 12:00-13:00
Li =72.4-76=8.3 dB Li = 68.9-76=6.9 dB
Li =77.0-76=9.5 dB Li =73.4-76=8.2 dB
In intervalul orar 17.00-20.00
Li =85.7-76=8.3 dB Li = 82.9-76=6.9 dB
Li =86.5-76=9.5 dB Li =84.2-76=8.2 dB
În intervalul orar 00:00-01:00
Li =64.2-76=8.3 dB Li = 62.0-76=6.9 dB
Li =65.7-76=9.5 dB Li =62.0-76=8.2 dB
Dar pe langa perete camera mai are si o fereastră si o uṣă aṣa că nivelul de zgomot va creṣte pana la valoarea de 52 dB.
Dormitorul conform standardelor europene,aceasta camera trebuie sa fie cea mai linistită din toata locuinṭa,deoarece este locul unde omul se odihneṣte fizic si psihic.Pentru aceste activităṭi este nevoie de un nivel de intensitate scăzut,potrivit normativelor in vigoare,aṣadar in timpul zilei nivelul de zgomot trebuie sa fie undeva la 35 dB si 30 dB pe timpul nopṭii;
Dupa cum spuneam mai sus locuinṭa este dotată cu doua dormitoare ,ambele sunt prevăzute doua ferestre,o uṣă de intrare in hol,deasemenea au doi pereti exteriori ṣi un perete de compartimentare cu baia,diferenṭa apare intre ele in momentul in care un dormitor are perete compartimental cu living-ul,iar celalalt dormitor cu zona de acces in locuinṭă.
In situaṭia dormitorului amintit anterior ,peretele care trebuie sa facă o izolare cat mai buna este cel exterior ,deoarece ,cu excepṭia băi,in apropierea acestuia nu este o sursă majoră de poluare,ca in cazul primului dormitor in care living-ul era la o distanṭa de un perete compartimental.
Peretele exterior pe strutura metalică dubla esteprezentat in detaliu la pct 4.12 .peretele de compartimentare între living si dormitor este un perete pe structură metalica dublu placat cu gips carton.
Modalitatea de prindere montare pe sapa flotantă a peretelui portat este asemanatoare peretelui exterior ,iar indicele de reducere a zgomotului aerian este pana la 69 dB,grosimea este de 155 mm,acest model de perete este prezentat in figurile 4.4 si 4.5
Fig 4.4 Scema unui perete cu structura metalică si plăci duble [11]
1-placare; 2- bancă de etanṣare; 3-structura metalică; 3.1-ṣina ghidaj; 3.2- montant; 4- cu vata minerală
Fig 4.5 Modalitatea de prindere a elementelor care alcătuiesc peretele[11]
1-placare; 2-bandă de etanṣare; 3-structura metalică; 3.1-sina de ghidaj; 3.2-montant;
4- cu vata minerală; 5 bancă de armare;
Baia in interiorul locuinṭei este percepută ca o sursa de zgomot,din pricina instalaṭiilor de tip ṭeavă din baie ,o alta sursă de zgomot o reprezintă si picăturile de apă de la duṣ care ajung pe cada acestuia.
Baia din locuinṭa în cauză are o suprafaṭă de 4.8 m2,iar nivelul de zgomot pe care îl produce este undeva la 60 dB.
O bună metoda de izolare fonică a băii este aceea de a introduce in pereṭi întreaga tubulatură(fig 4.15) zgomotul fiind astfel împiedicată sa se mai propage in urma faptului ca este absorbită de vată minerală din interiorul peretelui.
Un alt avantaj pe care îl mai prezintă peretele este ṣi acela că împiedică răspândirea vaporilor de apă în intreaga locuinṭă ,lucru neplacut daca se întamplă pentru ca duce la apariṭia bacteriilor din specia aspergylyus.
Fig 4.6 Îmbinarea tubulaturii instalaṭiei sanitare din baie in perete[11]
Acest model de perete se poate utiliza fara nici o problema ṣi in cazul grupului sanitar second aflat în interiorul locuinṭei,însă el se poate folosi ṣi in bucătărie.
Bucataria este cea de a doua sursă majoră de zgomot în înteriorul unei locuinṭe,datorită aparaturii care este utilizată in incinta acesteia,printre cele mai zgomotoase echipamente fiind hota de admisie a aburului produs în procesul de pregătire a hranei,mixerul si blenderul.
Bucataria acestei locuinte are o suprafata de 11.40 m2 si nivelul de zgomot care se înregistreaza în ea,este undeva la 65-70 dB.
Mai este indicat ca în bucătărie să se amplaseze ṣi plafon absorbant,pentru a reduce zgomotul de impact,deoarece bucaratia este una din cele mai predispuse zone din locuinṭa in care se poate produce un accident,iar ca urmare a acestuia zgomotul o sa aibă o intensitate mare.
Un alt motiv pentru care se folosesc pereṭii de aceasta natura in baie ṣi bucatarie este faptul ca sunt foarte uṣor de montat.Totul realizânduse cu ṣuruburi antifonate de mai multe dimensiuni ṣi este asemanator cu restul peretilor din locuinṭă.
Fig 4.7 modulul de îmbinare peretepardoseala[11]
1-placă rigips; 2-adeziv pentru plăci; 3-chit elastoplastic; 4-bandă autoadezivă; 5-bandă de etanṣare
4.3 Alte elemente de diminuare a nivelului de zgomot pentru o locuinṭă
După ce am adus in discuṭie toate camerele ṣi încaperile locuinṭei,pentru a sporii gradul de izolare acustică a locuinṭei mai sunt cateva metode optionale care duc la reducerea gradului de poluare fonică.
4.3.1Tencuială uscată
Tencuială uscată reprezintă un strat de vată minerală aplicată pe perete ca ṣi element de finisare.
Aceasta reprezintă o calitate foarte importantă in ceea ce inseamna usurinṭa de aplicare pe perete,în sensul că se aplică prin lipire cu ipsos adeziv,dupa cum se poate observa în figura 4.9,un alt plus îl mai constituie ṣi faptul că nu trebuie aplicată neapărat pe perete de natură gips-carton,ci se poate aplica ṣi pe peretii tradiṭionali.
Pentru a evidenṭia metoda simplă de prindere a tencuielii uscate,in figura 4.8 este prezentat detaliul de îmbinare a acestuia cu pardoseala flotantă.
Fig.4.8 Detaliul de îmbinare al tencuielii uscate cu pardoseala flotantă[11]
1-placă compusă ;2-ipsos adeziv; 7-pardoseală flotantă;
Fig.4.9 Aplicarea tencuielii uscate [11]
Plusul de izolare acustică adusa de către vata minerală este RW = 12 dB
Suprafaṭa suport:
-trebuie să fie rigidă,să nu aibă construcṭii,să fie protejată împotriva umezelii sau igrasiei si să nu fie ingheṭată;
-zidăria trebuie să fie executată cu rosturi pline pentru a se evita punṭile termice ṣi acustice precum ṣi apariṭia curenṭilor fată de cele ventilate;
-nu se recomandă montajul tencuielilor pe pereṭi de beton încă umezi.Este nevoie de înlaturarea resturilor de ceara sau material de decofrarea în cazul aplicării tencuielilor pe suprafeṭe care necesită această operatie.
-suprafeṭele netede(de ex.beton)se vor trata cu grund,ca strat de aderentă;
-suportul care este puternic absorbant (de ex.caramida BCA )va trebui umezit in prealabil sau tratat cu grunt pentru diminuarea capacitaṭii de absorṭie;
-tencuiala,zugrăveala si faianṭa nu sunt indicate ca suport de susṭinere pentru placarea uscată executată cu gips adeziv.In acest caz trebuie să se prevadă o structură de susṭinere.
4.3.2 Ṣapa flotantă pentru planṣeul podului
Ṣapa flotantă pentru planseul podului este o altă metodă de a mai îmbunătaṭii izolarea acustică a camerelor aflate sub această,indiferent ca podul serveṣte ca spaṭiul de depozitare sau că urmează să se transforme într-o mansardă.Aceasta are un indice de izolare acustică de pana RW,R =22 dB.Pe lângă izolarea fonică aceasta ṣapă mai asigură ṣi o bună izolare termică.
Fig.4.10 Sapa flotantă pentru planṣeu cu rigle [11]
1-placă de rigips-carton; 2-vată minerală; 3-Planṣeu beton folie PE≥ 0.2 mm grosime/Planṣeu rigle lemn hârtie bituminată drept hidroizolaṭie; 4- Perlit;5-Ṣuruburi autofiletante [11]
4.3.2Gardul viu este un aranjament de plante ,in general arbuṣti,care nu doar că oferă o imagine placută ochiului,dar în acelaṣi timp are ṣi cateva avantaje ascunse,cum ar fi:
-izolarea acustică a locuinṭei faṭă de traficul rutier;
-bariera împotriva prafului ;
-este un sistem bun antiefracṭie;
-oferă potetic pentru celelalte plante din grădină;
Există mai multe plante care pot alcatui un gard viu.Detaliile privind denumirea plantei,tipul de frunze pe care aceasta il are,inaltimea optimă si perioada de tundere sunt prezentate in tabelul 4.3. [2]
Tabelul 4.2 Plante care pot constitui gardul viu. [2]
Concluzii
Zgomotele produc un nou tip de poluare cu care societatea se luptă,ci anume poluarea sonoră.Zgomotele sunt sunetele pe care omul le percepe ca fiind deranjante,ele produc efecte nocive asupra noastră din doua puncte de vedere:fizic(surzitatea) si social(dureri de cap,lipsa puterii de concentrare).
In zonele rezidenṭiale surse de zgomot sunt vaste,principalele surse sunt traficul rutier si vecinii.Putem realiza protecṭia la zgomote in zonele rezidenṭiale ṣi sa reducem zgomotul sub nivelul admisibil,numai daca vom fi atenṭi la fiecare sursa producatoare de zgomot si vom incerca sa reducem zgomotul produs de acestea la un nivel admisibil,conform legislatiei in vigoare.
Vom putea incepe cu traficul rutier,principalul producator de zgomot.Vom putea realiza acest lucru prin amplasarea zonele rezidentiale departate de arterele principale ale traficului rutier si producerea de masini cat mai silentioase.
Administratia locala trebuie sa ia ṣi ea atitudine legate de problemele de zgomot sis a le diminueze
O alta metoda de reducere sunt perdele de vegetatie,aceste vor reduce cantitatea de zgomot ajunsa in interiorul locuintei,pe langa acest avantaj adus de perdele de vegetatie,reduc temperature locuintei si sunt producatoare de oxigen.
Putem reduce nivelul de zgomot din interioul cladirilor,acest lucru ar trebui facut in momentul construcṭiei încăperii.Dacă este facut după, preṭul pentru reducerea zgomotului va creṣte.
Pentru o cameră bine izolată fonic,trebuie să avem in vedere pereṭii,geamurile,pardoseala si tavanul.O bună izolare ale acestora vor creste semnificativ calitatea camerei,din puct de vedere acustic(confort acustic).
Un lucru important ar fi educarea societaṭii,in principal tinerii asupra zgomotelor,cum le pot reduce,cum se pot proteja de acestea ṣi ce efecte au asupra societatṭii noastre,sa inveṭe sa fie responsabili față de semenii lor și față de ei înșiși.Daca fiecare cetăṭean ar fi conṣtient ṣi ar ṣti că are puterea de a ajuta împotriva poluării,fiecare intr-o anumită măsura,sunt de parere ca totul ar fi diferit ,normele admisibile de zgomot vor fi atinse si zonele rezidenṭiale ar fi un loc mai bun,din punct de vedere acustic.
Bibliografie
Mihai Ricci,Tiberiu Ricci-Introducere in acustica arhitecturala,Editura Tehnică Bucureṣti,1974
Stiinta si inginerie. An XIII. Vol.23-24/2013 editura A.G.I.R,2013
STAS 6156 – 86. Acustica în construcții. Protecția împotriva zgomotului în construcții civile și social – culturale.
STAS 10009-88 – Acustica urbană,Limitele admisibile ale nivelului de zgomot urban
https://zapdoc.site/sc-kronospan-romania-srl-anul-2013-monitorizare-poluare-atmo.html
https://ro.scribd.com/document/216570746/POLUAREA-FONICA
https://ro.scribd.com/doc/20312105/Capitol-11-Vibratii-Si-Zgomote
https://ro.scribd.com/document/343100145/Disperare-pdf
edoc.pub/monitorizarea-zgomotului-urban-pdf-free.html
https://ro.scribd.com/document/183061830/poluarea-fonica-pdf
https://edoc.pub/fizica-constructiilor-an4-pdf-free.html
https://ro.scribd.com/document/367442660/10-Zgomotul-doc
https://ro.scribd.com/doc/210593808/Evaluarea-Integrata-a-Calitatii-Mediului-in-Spatiile-Rezidentiale
https://ro.scribd.com/document/146647385/acustica-constructiilor
https://ro.scribd.com/document/196873516/Acustica-Cladirilor
https://edoc.pub/stas-zgomotdoc-pdf-free.html
https://ro.scribd.com/document/399375263/Efectele-Poluarii-Sonore-asupra-Organismului-Uman-doc
ro.scribd.com/document/41275855/CarteZgomot
https://www.rmgc.ro/Content/uploads/uploads_eia/informatii-generale/01-informatii-generale.pdf
https://anyflip.com/ifls/ubrc/basic
http://www.referateok.ro/referate/2521_1268745553.doc
https://docplayer.gr/amp/69804914-Lucrare-de-disertatie.html
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Protecṭia zgomotelor în zonele rezidenṭiale [302435] (ID: 302435)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.