Protec ția mediului a fost în totdeauna practicată de oameni într -o formă sau alta. Cu toate acestea, pe măsură ce presiunile antropice asupra… [625269]

Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Ia și
Facultatea de Inginerie Electrică, Energetică și
Informatică Aplicată

Clima din zilele noastre

Inginer,
Filip Vasile Ovidiu

Introducere

Protec ția mediului a fost în totdeauna practicată de oameni într -o formă sau alta. Cu toate
acestea, pe măsură ce presiunile antropice asupra mediului au escaladat în secolul trecut, nevoia
de protec ție sistematică a mediului a crescut. Aceasta a condus la experimente considerabile cu
măsurile interne și interna ționale care sunt utilizate pentru atingerea obiectiv elor de protec ție a
mediului. Unele dintre acestea au avut succes, dar imaginea de ansamblu este una de e șec.
Datorită e șecurilor din trecut și a unei con știentizări mai mari a complexită ții problemelor
de mediu, există o acceptare din ce î n ce mai mare că protec ția mediului se realizează cel mai
bine prin utilizarea unei abordări multiple. Acest lucru necesită utilizarea unei combina ții de
instrumente de reglementare, economic e, voluntare și informa ții, în care amestecul de politici
este de terminat pe baza dovezilor disponibile privind eficien ța costurilor.
Provocarea interna țională constă în dezvoltarea unor abordări eficiente și echitabile la
problemele globale de mediu care sunt sus ținute de o birocra ție bine resursată și de mecanisme
financiare adecvate. Amenin țarea pe care o reprezintă schimbările climatice a adăugat o urgen ță
sporită la împingerea unor acorduri interna ționale eficiente de guvernare a mediului.
Mediul încon jurător este o noțiune fundamentală care stă la baza ecologiei ca știință, fiind
susceptibilă în raport cu necesitatea punerii în valoare sau a ocrotirii elementelor sale
componente, de reglementare juridică.
Calitatea mediului. Prin calitatea mediului se înțelege starea acestuia la un moment dat,
rezultată din integrar ea tuturor elementelor sale structurale și funcționale, capabile să asigure o
ambianță satisfăcătoare necesităților multiple ale vieții omului.
Poluarea mediului. Deteriorarea mediului presup une ,,alterarea caracteristicilor
fizicochimice și structurale al e componentelor naturale și antropice ale mediului, reducerea
diversității sau productivității biologice a ecosistemelor naturale și antropizate, afectarea
mediului natural cu efecte asupra c alității vieții, cauzate, în principal, de poluarea apei,
atmosfe rei și solului, supraexploatarea resurselor, gospodărirea și valorificarea lor deficitară, ca
și prin amenajarea necorespunzătoare a teritoriului).

Factorii poluanți și tipuri de poluare

Factori poluanti:
1. După originea lor: naturali; antropogeni;
2. După natura lor: fizici , chimici, biologici;
3. După starea de agregare: lichizi, gazoși, solizi;
4. După cum poluanții sunt sau nu neutralizați, în timp, sub acțiunea
microorganismelor existente în mediu : poluanți biodegrad abili; poluanți
nebiodegradabili.
Tipuri de poluare:
1. Poluare natural -> provocată de diverse cauze naturale: incendii naturale (cum a
fost incendiul din Australia si din Amazon), furtuni de praf si nisip;
2. Poluare antropogenă -> acest ti p de poluare e ste realizata de om;
3. Poluare fizică -> un exemplu ar fi poluarea radioactiva;
4. Poluare chimică -> ; cu derivați ai metalelor grele;
5. Poluare biologică -> contaminarea microbiologică a mediilor inhalate, ingerate și
a solului ;
6. Poluarea ,,estetic ă” -> prin degradarea peisajelor, ca urmare a urbanizării și
sistematizării eronate.

In zilel noastre omenirea se lupta cu poluarea a 3 medii, cele mai importante, cum ar fi:
• Poluarea aerului -> cele mai afectate sunt marile orase industriale;
• Poluarea ap elor;
• Poluarea solului;

Poluarea aerului
Acțiunea umană asupra atmosferei Pământului poate lua multe forme și a existat de când
oamenii au început să utilizeze focul pentru agricultură, încălzire și gătitul alimentelor. În
timpul revoluției industriale (secolele XVIII și XIX), poluarea aerului a devenit o problemă
majoră.

Poluarea urbană a aerului este cunoscută sub denumirea de „smog”. Smogul este în
general un amestec de monoxid de carbon și compu și organici proveni ți din combustia
incompletă a combustibililor fosili cum ar fi cărbunii și de dioxid de sulf de la impurită țile din
combustibili. În timp ce smogul reac ționează cu oxigenul , acizii organici și sulfurici se
condensează sub formă de picături, înte țind cea ța. Până în secolul al XX -lea smogul devenise
deja un pericol major pentru sănătate.
Un alt tip de smog, cel fotochimic, a început să reducă calitatea aerului deasupra ora șelor
mari cum ar fi Los Angeles în anii '30. Acest smog este cauzat de combustia în motoarele
autovehiculelor și ale avioanelor a combustibilului care produce oxizi de azot și eliberează
hidrocarburi d in combustibilii near și. Razele solare fac ca oxizii de azot și hidrocarburile să se
combine și să transforme oxigenul în ozon , un agent chimic care atacă cauciucul, răne ște plantele
și irită plă mânii. Hidrocarburile sunt oxidate în substan țe care se condensează și formează o
ceață vizibilă și pătrunzătoare.
Majoritatea poluan ților sunt eventual „spăla ți” de către ploaie, zăpadă sau cea ță, dar după
ce au parcurs distan țe mari, uneori c hiar contine nte. În timp ce poluan ții se adună în atmosferă,
oxizii de sulf și de azot sunt transforma ți în acizi care se combină cu ploaia. Această ploaie
acidă cade peste lacuri și păd uri unde poate duce la moartea pe știlor sau plantelor și poate să

afecteze întregi ecosisteme. În cele din urmă, lacurile și pădurile contaminate pot ajunge să fie
lipsite de via ță. Regiunile care sunt în drumul vântului care bate dinspre zone industrializ ate,
cum ar fi Europa și estul Statelor Unite și Canadei, sunt cele mai afectate de ploi acide. Ploile
acide pot să afecteze și sănătatea umană și obiecte create de oameni; ele dizolvă încet statui
istorice din piatră și fațade din Roma , Atena și Londra .
Una din cele mai mari probleme cauzate de poluarea a erului este încălzirea globală , o
creștere a temperaturii Pământului cauzată de acumularea unor gaze atmosferice cum ar fi
dioxidul de carbon. Odată cu folosirea intens ivă a combustibililor fosili în secolul XX,
concentra ția de dioxid de carbon din atmosferă a crescut dramatic. Dioxidul de carbon și alte
gaze, cunoscute sub denumirea de gaze de seră, reduc căldura disipată de Pământ dar nu
blochează radi ațiile Soarelui. Din cauza efectului de seră se asteaptă ca temperatura globală să
crească cu 1,4° C până la 5,8° C până în anul 2100. Chiar dacă această tendin ță pare a fi o
schimbare minoră, cre șterea ar face ca Pământul să fie mai cald decât a fost în u ltimii 125.000
ani, schimbând probabil tiparul climatic, afectând produc ția agricolă, modificând distribu ția
animalelor și plantelor și crescând nivelul mării.
Poluarea aerului poate să afecteze zona superioară a atmosferei, numită stratosferă .
Produc ția excesivă a compu șilor care con țin clor cum ar fi clorofluorocarbona ții (CFC) (compu și
folosi ți până recent în frigidere , aparate de aer condiționat și în fabricarea produselor pe bază
de polistiren ) a redus stratul de oz on stratosferic, creând o gaură deasupra Antarcticii care
durează mai multe săptămâni în fiecare an. Ca rezultat, expunerea directă la razele solare a
afectat vi ața acvatică și terest ră și amenin ță sănătatea oamenilor din zonele sudice ale planetei.
Conform OMS (2009), circa 2 milioane de oameni mor anual doar din cauza poluării
aerului, majoritatea în Asia.

Poluarea apelor
Cererea de apă potabilă este în cre ștere continuă odată cu cre șterea popula ției globului.
Din anul 1942 până în anul 1990 preluarea apei potabile din râuri , lacuri , rezervoare și surse
subterane a crescut de patru or i. Din totalul apei consuma te în Statele Unite în 1995, 39% a fost
pentru iriga ție, 39% a fost pentru generarea de curent electric, 12% a fost folosită pentru alte
utilită ți; industria și mineritul au folosit 7% și restul a fost folosită pentru animalele domestice și
în scopuri comerciale.

Apa menajeră, apa industr ială și produsele chimice folosite în agricultură, cum ar
fi îngrășămintele și pesticide le sunt principala cauză a poluării apelor. În Statele Unite, 37% din
lacuri și estuare și 36% din râuri sunt prea poluate pentru practicarea pescuitului sau înotului în
cea mai mare parte a anului. În țările în curs de d ezvoltare, mai mult de 95% din a pa menajeră
este aruncată în râuri și golfuri, creând un risc major pentru sănătatea umană.
Îngră șămintele chimice cum ar fi fosfa ții și nitra ții folosi ți în agricultură sunt vărsate în
lacuri și râuri. Acestea se combină cu fosfa ții și nitra ții din apa me najeră și măresc viteza de
dezvoltare a algelor . Apa poate să ajungă „sufocantă” din cauza algelor care sunt în
descompunere și care epuizează oxigenul din ea. Ac est proces, numit eutrofizare , poate cauza
moartea peștilor și a altor forme de via ță acvatice. La sfâr șitul an ilor '90 în apele dintre Golful
Delaware⁠(d) și Golful Mexic au murit mii de pe ști din cauza dezvoltării unei forme toxice de alge

numită Pfisteria piscicida. Se crede că motivul pentru dezvoltarea acestei specii toxice de a lge a
fost deversarea de șeurilor urban e și industriale în lacuri și râuri.
Eroziunea contribuie și ea la poluarea apelor. Pământul și nămolul duse de apă de pe
dealurile defri șate, pămân turile arate sau de pe terenurile de co nstruc ție pot să blocheze cursul
apelor și să omoare vegeta ția acvatică. Chiar și cantită ți mici de nămol pot să elimine unele
specii de pe ști. De exemplu, când defri șările îndepărtează înveli șul de plante al versan ților
dealurilor, ploaia poate să ducă pă mânt și nămol în râuri, acoperind pietri șul din albia unui râu
unde păstrăvii sau somonii î și depun icrele.
Pescăriile marine naturale suportate de ecosistemul oceanului sunt o sursă esen țială de
proteine, mai ales pe ntru oamenii din țările în curs de dezv oltare. Totu și, poluarea golfurilor
amenin ță rezervele de pe ște care și asa sunt aproape epuizate din cauza pescuitului excesiv. În
1989, 260.000 barili de petrol s -au vărsa t din petrolierul Exxon Valdez în Strâmtoarea Prince
William din Alaska , un vechi și bogat loc de pescuit. În 1999 s-au raportat 8.539 accidente
petroliere în apele și în jurul apelor Statelor Unite, devărsându -se 4,4 miliarde de litri de petrol.

Poluarea solului
Solul este un amestec eterogen format din materie din plante, minerale și animale care se
formează într -un proc es foarte lun g, ce poate dura mii de ani. Solul este necesar pentru cre șterea
majorită ții plantelor și esen țial pentru toată produc ția agricolă. Poluarea solului este acumularea
de compu și chimici toxici, săruri , patogeni , sau materiale radioa ctive și metale grele care pot
afecta via ța plantelor și animalelor.

Metodele ira ționale de administrare a solului au degradat serios calitatea lui, au cauzat
poluarea lui și au accelerat eroziunea. Tratarea solului cu îngră șăminte
chimice, pesticide și fungicide omoară organisme utile cum ar fi unele bacterii , fungi și alte
microorganisme. De exemplu, fermierii care cultivau căpșuni în California au dezinfectat solul
cu bromură de m etil pentru a ucide organismele care ar fi putut afecta căp șunii. Acest proces
omoară fără discriminare chiar și organismele benefice și lasă solul steril și dependent de
îngră șăminte pentru a suporta cre șterea plantelor. În consecin ță, se folosesc tot mai multe
îngră șăminte, ceea ce duce la poluarea râurilor și lacurilor în perioadele cu inunda ții.
Iriga ția necorespunzătoare în zonele în care solul nu este drenat bine poate avea ca
rezultat de pozite de sare care inhibă cre șterea plantelor și pot duce la li psa recoltei. În anul 2000
î.e.n., ora șele antice sumeriene de la sud de Valea Tigrului și Eufratului , în Mesopotamia ,
depindeau de bogă ția recoltelor. Până în anul 1500 î.e.n., aceste ora șe au intrat în colaps din
cauza lipsei recoltei datorate salinită ții ridicate a solului. Aceea și pro blemă există azi în
Valea Indusului din Pakistan , Valea Nilului în Egipt și Valea Imperială din California .

Schimb ările climatice

Schimbările climatice reprezintă una dintre cele mai mari amenințări asupra mediului,
cadrului social și economic. Încălzirea sistemului climatic este fără ec hivoc, spune Grupul
interguvernamental de experți privind schimbările climatice ( IPCC). Observațiile indică creșteri
ale temperaturilor medii globale ale apei și ale oceanului, o topire extinsă a zăpezii și gheții și
creșterea globală medie a nivelului măr ii. Este foarte probabil ca, în mare parte, încălzirea să
poată fi pusă pe seama emisiilor de gaze cu efect de seră provenite din activități umane.
În decursul ultimilor 150 de ani, temperatura medie a crescut cu aproape 0,8șC în general
și cu aproximativ 1șC în Europa. Unsprezece din ultimii doisprezece ani (1995 -2006) se numără
print re cei 12 ani cu cea mai mare căldură înregistrată instrumental la suprafața globului (din
1850). Fără o acțiune globală de limitare a emisiilor, IPCC se așteaptă ca temperaturile globale să
mai crească cu 1,8 până la 4,0 șC până în 2100. Aceasta înseamnă că creșterea temperaturii

începând cu perioada preindustrială ar fi peste 2°C. Peste acest prag, este pe departe mult mai
probabil să aibă l oc schimbări ireversibile și posibil catastrofice.
Principalele surse ale gazelor cu efect de seră produse de oameni sunt:
• arderea combustibililor fosili pentru producerea de electricitate, transport, industrie și gospodării;
• schimbări privitoare la agricu ltură ș i la utilizarea terenurilor, cum ar fi defrișarea;
• depozitarea deșeurilor; și
• utilizarea gazelor industriale fluorurate.

Directive legate de problema schimbărilor climatice

În decembrie 2015, după mai bine de două decenii de negocieri, guvernele au adoptat primul
acord universal pentru combaterea schimbărilor climatice, cu ocazia celei de -a 21-a Conferințe a părților
(COP 21) la Convenția -cadru a Națiunilor Unite asupra schim bărilor climatice (CCONUSC), organizată
la Paris. Acordul de la Paris stabilește eforturi pentru a menține creșterea temperaturii medii la nivel
mondial „cu mult sub” 2 °C, încercând să o men țină la 1,5 °C peste nivelurile preindustriale .
Prin intermediul cadrului privind clima și energia pentru 2030, care reprezintă, de asemenea,
angajamentul său în cadrul Acordului de la Paris, UE s -a angajat să atingă următoarele obiective până în
2030: r educerea emisiilor de gaze cu efect de seră (GES) cu cel puțin 40 % față de nivelurile din 1990,
îmbunătățirea eficienței energetice cu 32,5 % și creșterea procentului energiei din surse regenerabile la
32 % din consumul final. Cadrul pentru 2030 urmează „ obiectivele 20 -20-20” hotărâte în 2007 de liderii
UE pentru 2020: o reducer e cu 20 % a emisiilor de gaze cu efect de seră, creșterea cu 20 % a ponderii
energiei din surse regenerabile în consumul final de energie și reducerea cu 20 % a consumului de energi e
primară al UE (toate în comparație cu nivelurile din 1990), toate acestea prevăzute în măsuri legislative
cu caracter juridic obligatoriu .
Foaia de parcurs a UE din 2 011 pentru trecerea la o economie cu emisii scăzute de carbon până în
2050 stabilește un obiectiv pe termen lung de a reduce cu 80 % emisiile de gaze cu efect de seră. În
noiembrie 2018, Comisia a prezentat noua sa strategie pe termen lung pentru o economie neutră din
punctul de vedere al impactului asupra climei până în 2050, în care a inclus opt direcții diferite, două
dintre acestea vizând atingerea unui nivel net al em isiilor de gaze cu efect de seră egal cu zero.

În decembrie 2019, noua Comis ie Europeană a prezentat Pactul ecologic european , un pachet
ambițios de măsuri menite să permită cetățenilor și întreprinderilor din Uni unea Europeană să beneficieze
de tranziția ecologică durabilă. Măsurile, care sunt însoțite de o foaie de parcurs inițială ce cuprinde
principalele politici, cuprind reduceri ambițioase ale emisiilor, investiții în cercetarea și inovarea de
avangardă și co nservarea mediului natural al Eur opei. Susținut de investiții în tehnologii ecologice, soluții
durabile și noi întreprinderi, Pactul ecologic poate constitui, de asemenea, o nouă strategie de creștere
pentru UE .
Convenția privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfronti er (Espoo)
Prevenirea, reducerea și controlul impactului transfrontier negativ pe care activitățile îl produc
asupra mediului;
Intensificarea cooperării internaționale în domeniul evaluării impactului asupra mediului, îndeosebi în
context transfrontier;
Stabilirea măsurilor juridice, administrative sa u de altă natură necesare pentru procedurile de evaluare a
impactului asupra mediului, care să permită participarea publicului la activitățile ce pot cauza un impact
transfrontier negativ semnificativ asupra me diului, precum și pregătirea documentației de evaluare a
impactului asupra mediului;
Realizarea evaluării impactului asupra mediului înainte de luarea deciziei de a autoriza sau de a
întreprinde o activitate care poate cauza un impact transfrontier negativ semnificativ asupra mediului
Convenția priv ind protecția patrimoniului mondial, cultural și natural
Protecția la nivel mondial a patrimoniului cultural și natural;
Identificarea, delimitarea, conservarea, valorificarea maximăl a patrimoniului cultural și natural pe
teritoriul (în condiții specifi ce fiecărei țări) prin:
– adoptarea unei politici generale care să prevadă atribuirea unei funcții patrimoniului cultural și natural
în viața colectivă și să integreze ocrotirea acestui patrimoniu în programele de planificare generală;
– înființarea (în mă sura în care nu există) serviciilor de ocrotire, conservare și valorificare a
patrimoniului cultural și natural;
– extinderea studiilor și cercetărilor stiințifice și tehnice, perfecționarea metodelor de intervenți e ce
permit unui stat să facă față pericol elor care amenință patrimoniul cultural sau natural;

– adoptarea măsurilor juridice, stiințifice, tehnice, administrative și financiare corespunzătoare pentru
identificarea, ocrotirea, conservarea, valorificarea și introducerea în circuit public a acestui patrimoniu;
– înlesnirea, crearea sau dezvoltarea de centre naționale sau regionale de pregătire în domeniul ocrotirii,
conservării și valorificării patrimoniului cultural și natural
Convenția privind diversitatea biologică
Conservarea și utilizarea durabilă a componentelor diversității biologice, accesul și împărțirea
corec tă și echitabilă a beneficiilor ce rezultă din utilizarea resurselor genetice, accesul corespunzător la
aceste resurse, prin transferul adecvat de tehnologii pertinente, ținând cont de toate drepturile asupra
acestor resurse și tehnologii prin finanțare co respunzătoare.
Convenția privind conservarea vieții sălbatice și a habitatelor naturale din Europa
Asigurarea conservării faunei și florei sălba tice și a habitatelor naturale, în special a speciilor
amenințate și vulnerabile, inclusiv a speciilor migra toare și habitatelor a căror conservare necesită
cooperarea mai multor state;
Încurajarea procesului educațional și difuzarea informațiilor generale privind necesitatea conservării
speciilor de floră, faună sălbatică și a habitatelor naturale.
Convenția privind protecția Mării Negre împotriva poluării
Realizarea unui progres în protecția ecosistemului Mării Negre și conservarea resurselor vii;
Preveni rea, reducerea și controlul poluării mediului marin și conservarea resurselor vii ale acestuia în
confor mitate cu regulile și standardele internaționale general acceptate.
Convenția privind cooperarea pentru protecția și utilizarea durabilă a fluviului Dun ărea
Gospodărirea durabilă și echitabilă a apelor fluviului Dunărea;
Conservarea, îmbunătățirea și u tilizarea rațională a apelor de suprafață și a celor subterane din bazinul
hidrografic;
Controlul pericolelor provocate de accidente cu substanțe poluante p entru apă, inundații și îngheț pe
fluviul Dunărea;
Reducerea încărcărilor poluante din surse aflate în bazinul hidrografic;

Cooperarea internațională în ceea ce privește problemele fundamentale de gospodărire a apelor fluviului
Dunărea;
Menținerea și îmbun ătățirea stării actuale a mediului înconjurător și a condițiilor de calitate a apei
fluviului Dunărea
Convenția de la Basel privind controlul transportului transfrontier al deșeurilor periculoase și al
eliminării acestora
Reglementarea modalităților în car e se desfășoară transportul pes te frontiere a deșeurilor
periculoase și a altor reziduuri, drepturile și obligațiile părților la efectuarea unui astfel de transport, la
cooperarea internațională pentru îmbunătățirea gospodăriri în condiții ecologice rațion ale a deșeurilor
periculoase
Acordul european referitor la transportul rutier internațional al mărfurilor periculoase (A.D.R.)
Creșterea securității transporturilor rutiere internaționale cu mărfuri periculoase.
Convenția cu privire la notificarea rapidă a unui accident nuclear
Furnizarea de informații relevante asupra accidentelor nucleare cu scopul limitării consecințelor
radiologice transfrontieră.
Asigurarea unui nivel înalt de securitate în activitățile nucleare, în vederea prevenirii accidentelor
nucleare.
Protocolul celei de -a doua reuniuni a Comisiei mixte româno -ungare pentru realizarea
prevederilor Acordului dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Ungare privind cooperarea în
domeniul protecției mediului și ocrotirea naturii.
Informări rec iproc e și continue de specialitate, schimburi de experiență, de acte normative și norme
metodologice de aplicare;
– elaborarea metodologiei comune referitoare la inventarul surselor potențiale de poluare, precum și a
regulamentului fluxului informațional î ntre autoritățile competente de mediu în cazul poluărilor
accidentale, luând în considerare reglementările în vigoare în domeniul apelor dintre cele două părți;
– informarea reciprocă asupra sistemelor de monitorizare a stării mediului în zona de frontieră ,
identificarea posibilităților de dezvoltare a acestora, crearea sistemului schimburilor de date, redactarea
în comun a materialului privind starea mediului.

Convenția de la Rotterdam cu privire la aplicarea procedurii Acordului Prealabil Consimțit (PIC)
aplicabilă anumitor produși chimici periculoși și pesticide care fac obiectul comerțului
internațional
Împărțirea responsabilităților și cooperarea dintre părți în dom eniul comerțului internațional cu
anumiți produși chimici și contribuiția la utilizarea r ațională, din punct de vedere ecologic, a acestor
produși, facilitând schimbul de informații, referitoare la caracteristicile lor, aplicabil importului și
exportului a cestora și asigurând comunicarea acestor decizii părților;
Prevenirea, controlul și reduc erea impactului transfrontier al poluării cu produși chimici periculoși;
Supravegherea calității apelor transfrontiere;
Promovarea la toate nivelurile corespunzătoare naționale precum și în context transfrontier și
internațional a protecției sănătații omul ui și a bunăstării, atât individuală cât și colectivă, în cadrul unei
dezvoltări durabile, prin îmbunătațirea gospodăririi apelor, incluzând protecția ecosistemelor ac vatice și
prin prevenirea, controlul și reducerea bolilor asociate apei;
Utilizarea tehn ologiilor și produșilor în scopul gospodăririi raționale din punct de vedere ecologic;
Conservarea resurselor cursurilor de apă transfrontiere și lacurilor internațion ale

In Europa, calitatea aerului s -a îmbunătățit în mod considerabil din momentul în care Uniunea
Europeană și statele sale membre au introdus politici și măsuri privind calitatea aerului în anii '7 0.
Cel mai recent raport anual privind calitatea aerului al Agenției Europene de Mediu relevă faptul
că majoritatea oamenilor care trăiesc în orașele europene sunt încă expuși la niveluri ale poluării
atmosferice consid erate nocive de Organizația Mondială a Sănătății. Potrivit raportului, concentrațiile de
pulberi fine în suspensie au cauzat 428 000 de decese premature în 41 de țări europene în 2014 , dintre
care aproximativ 399 000 în UE -28.
Este posibil ca dioxidul de carbon să fie cel mai important factor care determină încălzirea
globală și schimbăril e climatice, însă nu este singurul. Mulți alți co mpuși gazoși sau particule, cunoscuți
sub denumirea de „poluanți cu efect nociv asupra climei”, influențează cantitatea de energie solară
(inclusiv căldură) reținută de Pământ .
Metodele de referință pentru a naliza principalilor poluanți utilizate de agenția de mediu sunt
următoarele:

– pentru analiza dioxidului de sulf se utilizează metoda prevăzută în IS O/FDIS 10498 (proiect de
standard) „Aer înconjurător – determinarea dioxidului de sulf”
– metoda fluores cenței în ultraviolet; – pentru analiza dioxidului de azot și a oxizilor de azot este
cea prevăzută în ISO 7996/1985 „Aer înconjurător – determinarea co ncentrației masive de oxizi de azot” –
metoda prin chemiluminescență;
– pentru analiza ozonului și de c alibrare a instrumentelor pentru ozon: – metoda de analiză :
metoda fotometrică în UV (ISO 13964) și metoda de calibrare: fotometru de referință în UV (I SO 13964,
VDI 2468, B1.6);
– pentru măsurarea monoxidului de carbon este metoda spectrometrică în infr aroșu nedispersiv
(NDIR): ISO 4224; – pentru măsurarea benzenului este metoda de prelevare prin aspirare printr -un cartuș
absorbant, urmată de determinare gaz-cromatografică;
– pentru prelevarea și măsurarea PM10 este cea descrisă în EN 12341 „Calitatea a erului –
procedura de testare pe teren pentru a demonstra echivalența de referință a metodelor de prelevare a
fracțiunii PM10 din pulberile in suspensie”. Principiul de măsurare se bazează pe colectarea pe filtre a
fracțiunii PM10 a pulberilor în suspensie și determinarea masei acestora cu ajutorul metodei gravimetrice
sau spectrometria cu absorbție atomică sau prin spectrometria de masă cu plasmă cuplată in ductiv (ICP –
MS);
– pentru prelevarea plumbului este aceeași cu metoda de prelevare pentru PM10. Metod a de
referință pentru analiza plumbului este cea prevăzută in ISO 9855/1993 „Aer înconjurător – determinarea
conținutului de plumb din aerosolii colectați pe filtre”. Metoda – spectroscopie cu absorbție atomică
(AAS);
– pentru măsurarea concentrațiilor de arsen, cadmiu și nichel în aerul înconjurător are la bază
prelevarea manuală a PM10. Reținerea pe filtru a probelor este urmată de mineralizare și de anali za prin
spectrometrie cu absorbție atomică (AAS) sau spectrometrie de emisie cu plasmă cuplata induc tiv si
spectrometrie de masă (ICP -MS);
– pentru măsurarea concentrației de mercur gazos total în aerul înconjurător constă în analiza
automată a mercurului folosind spectrometria de absorbție atomică sau spectrometrie de fluorescență
atomică. Rezultă că t rebuie să includem aceste tipuri de măsurători (măsurători de referință), plus metode
mai ieftine și de timp real pentru măsurarea la sursă.
Metodele de măsurare a parametrilor de mediu pot fi directe (fără a necesita etape de prelevare și
precondiționare) și prin mai multe etape (dacă sunt necesare mai multe etape care să ducă la obținerea

unei substanțe care să fie direct măsurabilă). Etapa d e prelevare in cazul recoltării probelor de aer sau
gaze trebuie avute în vedere următoarele considerente:
1. Locu l de recoltare trebuie astfel stabilit astfel încât proba să fie reprezentativă
2. În timpul recoltării se vor nota condițiile meteorologice ( temperatura, presiune, mișcarea
aerului, prezența sau absența norilor).
3. Durata de recoltare recomandată este de 30 de minute pentru măsurarea concentrației
momentane și 24 de ore pentru concentrația medie zilnică.
4. Volumul de aer recoltat variază func ție de concentrația estimată și sensibilitatea metodei de
analiză 5. Dacă este cazul, dupa recoltare dispozitiv ele se vor transporta în laborator în condiții în care să
nu sufere modificări pe durata transportului
6. Pentru determinarea pulberilor dispozit ivul de recoltare va fi ambalat pe durata transportului
pentru a fi ferit de contaminare (prăfuire) .
Recoltar ea probelor de gaze în flacoane închise .
Recoltarea în flacoane inchise se recomandă pentru gazele aflate în concentrație mare, deoarece
prin această metodă nu este posibilă o concentrare a poluantului. Vasele de recoltare sunt confecționate
din sticlă sau materiale plastice închise ermetic cu robinete sau dopuri de cauciuc.
Recoltarea se poate realiza prin trei metode:
1. Recoltarea prin golire
2. 2. Recoltarea prin înlocuirea aerului
3. 3. Recoltarea cu ajutorul vidului

Bibliograf ie
1. https://www.europarl.europa.eu/factsheets/ro/sheet/72/lupta -impotriva -schimbarilor –
climatice
2. https://eur -lex.europa.eu/legal -content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:52018DC0716&from=IT
3. http://documents1.worldbank.org/cu rated/ru/965511468058139571/pdf/955980ROMANIAN03
91419B0A120romanian.pdf
4. https://www.academia.edu /18861311/Anexa8Conventiisi_Acorduri_I nternationale_1_?email_
work_card=view -paper
5. https://ro.wikipedia.org/wiki/Poluare
6. https://www.eea. europa.eu/ro/themes/air/intro .
7. Florin Căl dăra ru si Mira Căldăraru METODE DE MĂSURARE ȘI MONITORIZARE A PARAMETRILOR
DE CALITATE A MEDIULUI
8. http://www.biotehnologii.usamv.ro/images/pdf/ecologie.pdf