Prostitutia

INTRODUCERE

MOTIVAȚIA

Comportamentul de prostituție ia amploare în țara noastră, una din cele mai sărace din Europa. Inițiativele legislative care au propus legalizarea prostituției motivează demersul prin nevoia de control: medical, financiar și social al acestei ocupații. În astfel de inițiative, periodic reluate, se ignoră adevăratele cauze ale comportamentului de prostituție, focalizând demersul pe controlul efectelor, nelăsând să se intervadă că abia prin legalizarea prostituției se deschide calea pentru : spălarea de bani, traficul de persoane și de droguri.

Puținele articole publicate asupra subiectului prostituției în România sunt coerente în a aprecia că la noi cauzele prostituției par să contrazică literatura de specialitate dedicată subiectului în occident, unde asigurarea existenței prin câștigul realizat din această ocupație este considerat o cauză iluzorie, analizele tinzând mai mult spre motivele care împing spre prostituție decât cauzele care o determină. În România, articolele din periodice sunt concordante asupra următoarei ierarhii de cauze: 1. șomajul, în condițiile restructurării accentuate a locurilor de muncă ( în deosebi a celor care necesită calificare redusă – cum ar fi șantierele ), face foarte dificilă găsirea locului de muncă pentru femei cu educație medie sau scăzută și pentru fete, nemotivate pentru învățarea școlară și care nu văd perspectiva educației; 2. nivelul scăzut al salariilor și condițiile grele de muncă necalificată – multe prostituate tinere au părinți bătrâni în întreținere sau au eșuat ele însele în căsnicie și au copii mici de crescut; 3. consumul excesiv de alcool, conflicte și bătăi permanente în familiile de origine, cu carențe educative pentru creșterea copiilor; 4. angajarea în viața sexuală la vârste fragede, înainte de 15 ani; 5. agresarea sexuală precedentă – multe prostituate au fost violate în copilărie sau adolescență; 6.occidentalizarea vieții sociale și atracția unei vieți de lux fără efort.

Lucrarea de față își găsește loc în contextul mai sus amintit deoarece inițiază o analiză calitativă a factorilor predispozanți ai comportamentului de prostituție, prin studiul de caz, în condițiile în care, în literatura română lipsesc publicații legate de tema prostituției.

1. PROBLEMA DEFINIȚIEI

1.1. PUNCTE COMUNE ALE DEFINIȚIILOR: imoraliate, câștig, promiscuitate

Autorii care au tratat subiectul prostituției în trecut diferă într-o mare măsură în încercările lor de a da o definiție. Paul Lacroix, în 1851 (apud W. Sanger, 25 ), clasifica prostituatele ca fiind toate femeile care erau vinovate de întreținerea unui raport sexual în afara căsătoriei; într-un mod similar, Wardlaw (apud W. Sanger, 25 ), definea in 1842 prostituția ca fiind „raportul ilicit între sexe”. Pe de altă parte, concepția populară a unei prostituate ca o femeie care își împrumută corpul temporar unei varietăți de bărbați pentru a primi bani în schimb, este în mod evident prea îngustă și restrânsă; așa cum apare de asemenea în definiția dată de dicționarul Webster: „a se deda desfrâului spre închiriere.” În cele mai multe cazuri, factorii esențiali care dau înțelesul prostituției sunt considerați ca fiind relațiile imorale cu cel puțin doi bărbați în același timp, și pentru câștig în ambele cazuri.

Este la fel de important a diferenția între o iubită si o prostituată precum a diferenția între o femeie măritată și o prostituată. Femeia care trăiește cu un bărbat pentru o perioadă îndelungată de timp, chiar daca îl părăsește sau este părăsită de acesta, și devine iubita altui bărbat, nu este mai demnă de a fi numită prostituată în acest moment specific al vieții sale, decât o femeie căsătorită care obține un divorț și se căsătorește cu un alt bărbat. Se poate să fi fost o prostituată înainte de aceasta sau sa fie după, dar aceasta nu afectează punctul demonstrat. Astfel, a include iubitele în categoria prostituatelor ar însemna a oferi prostituției un înțeles prea larg. De fapt aceste chestiuni ar putea să nu fie de prea mare însemnătate practică în Anglia, dar în țările unde prostituatele sunt ținute în evidență, distincția este una de o semnificație considerabilă.

Pe de altă parte, a limita prostituția la acele persoane care sunt în întregime dependente de raporturi promiscue pentru supraviețuire, este pe loc o definiție prea îngustă și ilogică. Aceasta pentru că aceste persoane constituie doar o parte fracționară a vastei armate de femei care se dedau relațiilor sexuale promiscue ca o ocupație secundară, și în multe cazuri pentru alte motive decât cele legate de răsplata financiară.

Distincția între amator și profesionist este întotdeauna conferită diferenței de câștig. În această ultimă analiză, aceasta este fără importanță. Trece cu vederea faptul că poți să fii dispus să faci ceva, dezagreabil sau nu, nu are importanță, pentru o formă de recompensă alta decât banul. Banii sunt doar un pretext. Amatorul înstărit are invariabil vreun „țel”, altul decât purul altruism. Faptul că nu există o tranzacție cash nu înseamnă că lucrul a fost făcut, în vorbirea populară, pe nimica.

Aceste prostituate amatoare, așa cum pot fi numite în mod convenabil, cresc ca număr în toate țările civilizate, an de an, si, după cum vom vedea, intră tot mai mult în teritoriul prostituatelor profesioniste.

Afirmația că dezgustul asociat cu prostituția în mintea oricărui membru respectabil al societății provine de fapt din pofta carnală care se manifestă în fiecare tranzacție, și nu în simplul fapt că este o afacere, eșuează în a lua în considerare faptul că același argument se aplică și multor căsătorii autorizate de către Stat și Biserică; tot așa o altă afirmație care spune că nu poate fi vorba de un act de prostituție unde tranzacția monetară nu are loc, trece cu vederea faptul că multe căsătorii nu sunt scutite de coruperea financiară și de considerațiile economice.

Orice definiție reală a unei prostituate, în contradicție cu definiția legală, va cuprinde atât adulterele profesioniste cât și pe cele amatoare. Legea, și în principal, Biserica și lumea, în guvernările lor, nu iau la cunoștință pe altcineva decât pe femeia care își câștigă existența din promiscuitate. Supoziția populară că rolul căsătoriei înlătură posibilitatea prostituției, în timp ce este în acord cu interpretarea legii, pare a fi în contradicție cu un punct de vedere etic sau sociologic.

1.2. PLĂCERE AUTENTICĂ SAU MIMAREA EI PENTRU RĂSPLATĂ?

Prin a se deda raporturilor promiscue, prostituata este influențată, în parte sau în întregime, de un anumit imbold altul decât dragostea sau pasiunea sau pe lângă acestea. Prostituata este rareori o nimfomană, deși o nimfomană e posibil sa devină prostituată. Nici absența dragostei din afacerile profesionale ale prostituatei nu implică faptul că ea este incapabilă de iubire. Popularele supoziții îngemănate că fiecare prostituată este un vulcan de pofte față de toți bărbații pe care îi poate atrage, și în același timp incapabilă de a simți orice asemănător cu dragostea față de oricare bărbat individual, sunt amândouă eronate. Aceasta pentru că prostituata, în ciuda faptului că probabil își oferă trupul bărbaților unul după altul fără vreo senzație voluptoasă, este capabilă de a simți dragoste adevărată pentru bărbatul individual, lucru care, în unele cazuri, explică aparentul fapt inexplicabil că este destul de comun ca o prostituată să păstreze chiar ea ceea ce este denumit „un bărbat sofisticat”.

Mulți observatori susțin că absența elementului iubire este un factor esențial care etichetează o femeie ca fiind prostituată. Se spune că un element vital în prostituție este faptul că femeia nu simte nici o plăcere în escapadele ei sexuale, ci este preocupată doar de onorariile pe care le primește în schimbul serviciilor sale.

Totuși se pare că problema plăcerii, sau a ceva asemănător, nu poate intra în mod logic și justificabil în nici o definiție a ceea ce constituie o prostituată. Mai mult, se pare ca puține lucruri, în ceea ce privește faptele reale, pot susține această ipoteză de o insensibilitate universală, și chiar cantitatea microscopică a acestora ce într-adevăr există, pare a fi fondată pe premise dubioase. Toți știm foarte bine că fiecare plăcere își pierde din gustul primar dacă se repetă de destule ori sau dacă durează destul de mult, și nu există nici cel mai mic dubiu că prostituatele care și-au urmat profesia timp de ani de zile procură foarte putină plăcere, sau chiar deloc, din relațiile sexuale cu care sunt atât de obișnuite. Dar de asemenea este discutabil dacă multe femei măritate, după relații sexuale regulate și repetitive, timp de o lungă perioadă de ani, procură vreo plăcere din actul sexual. Miezul problemei constă în întrebarea dacă o prostituată, la începutul profesiunii sale, procură vreo plăcere în actul sexual. Și răspunsul este, îndrăznesc să afirm, că în nouă cazuri din zece, ea experimentează plăcere. În multe cazuri, ea are grijă să combine profesia cu plăcerea, până la a selecta pentru ea parteneri în desfătare sexuală, aceia dispuși să reverse asupră-i bani sau echivalentul acestora.

1.3. LIPSA SENTIMENTULUI NU ESTE CARACTERISTIC DOAR

COMPORTAMENTULUI DE PROSTITUȚIE

Plăcerea legată de actul sexual nu implică în mod necesar dragostea. Dragostea este cu totul altceva. Cei mai mulți bărbați care recurg la prostituate pentru satisfacție sexuală experimentează plăcere, dar relativ puțini se îndrăgostesc de femeile care sunt în principal instrumente care aduc această plăcere. Prostituata, odată ce intră în mod regulat în profesie, experimentează rar dragostea în decursul muncii ei.

Prin urmare, femeia prostituată, spre deosebire de femeia căsătorită (teoretic în orice caz) și de iubită, își oferă corpul spre folosință diferiților bărbați în schimbul banilor sau al echivalentului acestora, și în afară de sau în plus față de orice gând de dragoste. În multe cazuri ea trece prin actul sexual și este în tot timpul acestuia lipsită de orice fel de senzații de plăcere; foarte des, într-adevăr, sentimentele ei pentru partenerul temporar sunt unele de antipatie sau chiar de ură. Faptul că își joacă rolul în tranzacție în mod competent și aparent pasional nu este, așa cum de multe ori se crede, dovadă a senzualității ei sau a desfrânării; este doar un tribut al abilității ei de profesionistă în ale amorului.

Este adevărat că multe femei căsătorite nu au sentimente de dragoste pentru soții lor, nici măcar la momentul căsătoriei; este la fel de adevărat că imediat după căsătorie mii de soții dezvoltă frigiditate și anaesthesia sexualis față de bărbații pe care se presupune că ar trebui să-i iubească. În aceste cazuri, singurul lucru care separă rolul unei astfel de femei de acel al unei prostituate, este că un singur bărbat a contractat pentru folosirea trupului ei.

1.4. PROSTITUȚIA MASCULINĂ – COMPLETARE A DEFINIȚIEI PROSTITUȚIEI

Există de asemenea și chestiunea prostituției masculine. Prostituția nu este o profesie exclusiv feminina; nici persoanele care se însoțesc cu prostituate sau le susțin nu sunt exclusiv membrii ai sexului masculin. Prostituatele de sex masculin, de multe ori denumiți eufemistic gigolo, sunt angajați și plătiți de femei; catamiții sunt angajați de homosexuali și bărbați perverși. Astfel, definiția noastră asupra prostituatei trebuie să includă ambele sexe, și ținând seama de acest punct esențial, și de asemenea de observațiile noastre anterioare, ajungem la următoarele: o prostituată este un individ, feminin sau masculin, care pentru o anume recompensă, monetar sau de alt fel, sau pentru o anume formă de satisfacție personală, alta decât simpla satisfacție a conștientizării dragostei, se angajează într-un raport sexual normal sau anormal cu un număr de persoane, care poate fi de același sex sau sex opus cu el ori ea, acest lucru ca o profesie secundară sau completă. Cu toate acestea, în paginile care urmează ne vom ocupa doar de prostituția feminină.

2. ISTORIA PROSTITUȚIEI

2.1. EVREI

Primelîn schimbul banilor sau al echivalentului acestora, și în afară de sau în plus față de orice gând de dragoste. În multe cazuri ea trece prin actul sexual și este în tot timpul acestuia lipsită de orice fel de senzații de plăcere; foarte des, într-adevăr, sentimentele ei pentru partenerul temporar sunt unele de antipatie sau chiar de ură. Faptul că își joacă rolul în tranzacție în mod competent și aparent pasional nu este, așa cum de multe ori se crede, dovadă a senzualității ei sau a desfrânării; este doar un tribut al abilității ei de profesionistă în ale amorului.

Este adevărat că multe femei căsătorite nu au sentimente de dragoste pentru soții lor, nici măcar la momentul căsătoriei; este la fel de adevărat că imediat după căsătorie mii de soții dezvoltă frigiditate și anaesthesia sexualis față de bărbații pe care se presupune că ar trebui să-i iubească. În aceste cazuri, singurul lucru care separă rolul unei astfel de femei de acel al unei prostituate, este că un singur bărbat a contractat pentru folosirea trupului ei.

1.4. PROSTITUȚIA MASCULINĂ – COMPLETARE A DEFINIȚIEI PROSTITUȚIEI

Există de asemenea și chestiunea prostituției masculine. Prostituția nu este o profesie exclusiv feminina; nici persoanele care se însoțesc cu prostituate sau le susțin nu sunt exclusiv membrii ai sexului masculin. Prostituatele de sex masculin, de multe ori denumiți eufemistic gigolo, sunt angajați și plătiți de femei; catamiții sunt angajați de homosexuali și bărbați perverși. Astfel, definiția noastră asupra prostituatei trebuie să includă ambele sexe, și ținând seama de acest punct esențial, și de asemenea de observațiile noastre anterioare, ajungem la următoarele: o prostituată este un individ, feminin sau masculin, care pentru o anume recompensă, monetar sau de alt fel, sau pentru o anume formă de satisfacție personală, alta decât simpla satisfacție a conștientizării dragostei, se angajează într-un raport sexual normal sau anormal cu un număr de persoane, care poate fi de același sex sau sex opus cu el ori ea, acest lucru ca o profesie secundară sau completă. Cu toate acestea, în paginile care urmează ne vom ocupa doar de prostituția feminină.

2. ISTORIA PROSTITUȚIEI

2.1. EVREI

Primele atestări ale rasei umane descoperă un anume tip de societate destul de închegată. Acestea, de asemenea, relevă existența unei legături maritale, variind în strictețe și rigurozitate potrivit climei, moralei și religiei vremii, dar adesea întrepătrunsă cu un sistem de relații promisive. Se crede, potrivit călătorilor demni de încredere ai acelor vremi, că niciun popor nu ar fi dispus de femeile sale la modul comun. Cu toate acestea, se pare că în fiecare epocă ar fi existat bărbați care nu ar fi dorit să profite de pe urma căsătoriei, sau care nu au putut fi supuși rigorilor acesteia, iar poftele lor au dus la apariția unor plăceri ilegitime pe care slăbiciunea femeiască le-a satisfăcut. Aceasta poate fi privită drept adevărata origine a prostituției, deși în anumite regiuni ale lumii această primă cauză a fost susținută de avariția sau pasiunea feminină, superstiții religioase sau un prost ințeles simț al ospitalității.

Din cele mai vechi documente mitologice reiese faptul că prostituția pare a avea aceeași vârstă cu societatea. Cea mai veche atestare istorică se consideră a fi cartea lui Moise. Potrivit acesteia prostituatele reprezentau o constantă în rândul evreilor în sec. 18î.H. Astfel Moise a întocmit legi ale moralei evreiești. Legile au fost clare și concise: “Nu vă prostituați fiicele ca nu cumva pământul să cadă în preacurvie. Să nu existe târfe în rândul fiicelor lui Israel”. In același timp Moise a condamnat și practicile rele la care

s-ar fi dedat evreii. A aplicat penalități în ceea ce privea necurăția de orice fel și păcatul trupesc. Dar mai apoi tot el a fost cel care a acceptat dreptul tradițional al unui tată evreu de a-și vinde fiica drept concubină.

În scopul îmbunătățirii societății, a neamului, Moise s-a opus, prin legi bine elaborate, uniunilor improprii și corupte. Adulterul și violul erau pedepsite cu moartea. Un exemplu ar fi faptul că mireasa trebuia să dovedească faptul că era pură în ziua nunții pentru satisfacția nu numai a soțului ci a întregului trib. În ceea ce privește căsătoria în lege era menționată o întreagă listă de rude între care uniunea lor era interzisă.

În plus, Moise a luat măsuri în privința posibilelor boli de natură sifilitică. Deși aceste boli erau destul de dificil de precizat se poate afirma cu certitudine că atât bărbații cât și femeile evreice ar fi suferit de boli similare. Din cauză că aceste boli erau infecțioase Moise a interzis, prin nenumărate porunci, toate relațiile sexuale și aproape orice legătură cu persoanele afectate. În vederea eradicării răului acestor afecțiuni Moise a extins această interdicție și asupra femeilor în timpul perioadei menstruale.

Punându-se atât de mult în slujba evreilor, Moise a trecut cu vederea relația tinerilor cu prostituate de alt neam, chiar el însuși luându-și o concubină etiopiană. Femei siriene, Moabite, suidianite și de alte neamuri învecinate evreilor s-au așezat drept prostituate în pământul Israelului. Mult timp aceste prostituate au fost excluse din Ierusalim și din marile orașe. Din cauza acestui fapt ele locuiau în tabere și corturi unde combinau meseria de comerciante cu cea de prostituate. Folosindu-se de corturi și fiind înfășurate mai mult în căldura climei decât în haine, aceste fete destrăbălate ofereau plăceri călătorilor ce se opreau din drum pentru a-și potoli setea sau a-și reînnoi garderoba în taberele lor.

Solomon, a cărui înțelepciune era în mod particular aliată cu senzualitatea, nu doar a dat un exemplu de poftă neobișnuită, excesivă, având, după cum se spune, 700 de soții și 300 de concubine, dar a și revocat înțeleptele restricții ale predecesorilor săi în ceea ce privește prostituatele, permițându-le acestea să-și exercite meseria în Ierusalim. În urma acestei hotărârii numărul prostituatelor a crescut . Profețiile spun că ele rătăceau pe dealuri și se prostituau sub orice copac întâlnit în cale, pentru ca mai apoi să invadeze Templul și să-și instaleze ritualurile odioase în curțile acestuia.

În mod aparent, neîmpotrivindu-se legilor severe evreiești, prostituatele devin o clasă recunoscută, desfășurându-și activitatea fără nicio interdicție.

Limba profeților biblici nu ne permite să ne indoim de faptul că prostituția a continuat să fie practicată la modul general și fără ascunzișuri până la distrugerea vechiului neam evreiesc. Totuși cucerirea babiloniană se poate să-i fi schimbat cotele, fără însă a-i altera performanța.

În Babilon, fecioarele evreice populau casele de prostituție ocupându-se de plăcerile nobililor. Acestea aveau ochi mari și expresivi, buze voluptoase, figură subțire și grațioasă, cu bustul și membrele bine definite reprezentau adesea inspirația poeților antici.

2.2. GRECIA ANTICĂ

Termenul grec "porne" înseamnă prostituatele obișnuite, care lucrau cu contract pentru "mijlocitori" sau pentru proprietarii de bordeluri. În anul 600 î.e.n. Solon (primarul și legislatorul orașului-stat, părintele recunoscut al democrației) a folosit pentru prima dată cuvântul de "femei cumpărate" – referindu-se la scalvele "cumpărate" în Atena.
Înainte de anii 600 î.e.n, în Grecia Antică, existau doar două clase de prostituate: hierodulele și hetairaile. Onorurile cele mai mari erau primite de hierodule. Acestea erau considerate prostituate consacrate cultului Afroditei ( mitica zeiță greacă a dragostei și naturii ). Hierodulele erau alese fără a se ține cont de clasa socială. Se duceau în fiecare zi la Templurile Dragostei ( Templul Afroditei din Corint era cel mai mare templu ) pentru servirea cetățenilor în schimbul donațiilor care erau încasate de preoți și preotese.
Curtezanele de lux cunoscute ca hetairai erau femei de înaltă clasă, eleganță și cultură. Acestea aveau parte de o educație specială. În această privință ar putea fi asemănate cu gheișele. Educația lor era necesară deoarece pe lângă serviciile sexuale prestate ele erau și doamne de companie pentru bărbați din înalta clasă socială. Hetairaile puteau fi învitate la banchete symposia , la reprezentații teatrale și la evenimente oficiale. Compania lor era destul de scumpă ( obișnuite cu desfrânarea ). Tarifele impuse de aceste doamne erau destul de mari și de aceea nu erau considerate ca fiind ușor accesibile.

Mulți cetățeni mai săraci erau incapabili să găsească ușor persoane cu care să facă sex. În vederea soluționării acestei probleme Solon a cumpărat din piața de sclavi două duzini de fete și câteva case în care acestea să trăiască confortabil. Sclavele trebuiau să ofere sex gratuit oricăriu bărbat ( pe cheltuiala statului ).

Astfel au apărut primele bordeluri în Atena și aceste sclave sexuale au devenit a treia clasă de prostituate cu numele de porne ( în greaca veche înseamnă "vândute" ).
Porne-ele stăteau în fața caselor "cu pieptul dezgolit și îmbrăcate în veșminte subțiri. Orice bărbat putea să aleagă pe cea care îi plăcea mai mult – slabă, grasă, rotunjoară, timidă, agresivă, tânără sau mai matură, din diferite rase. Aleasa îl ducea în casă și îl făcea să se bucure de sex spre a-i oferi o plăcere".
În timp anumite fete porne au strâns bani pentru a fi eliberate din sclavie ( din bacșișurile lăsate de bărbați ). Ele au continuat să-și practice meseria de prostituate dar individual. Acestea se plimbau pe stradă, sumar îmbrăcate, în căutarea clienților. Vestimentația acestora presupunea purtarea rochiilor cu motive florale brodate sau pictate pe ele și rochii în dungi de culori diferite. În unele orașe le era permis să poarte rochii ușor transparente.

În ceea ce privește atitudiniea societății față de prostituate aceasta ar fi greu de evaluat pentru că nu există documentație concretă a vieții lor sau a bordelurilor în care au lucrat. Singurul lucru care poate fi afirmat este că prostituatele în acel timp erau marginalizate. Societatea manifesta o atitudine de reproș în privința prostituatelor și a serviciilor pe care acestea le prestau. În cazul în care o prostituată dorea să renunțe la serviciile pe care le prestează și să devină cetățean acest lucru era imposibil. Societatea refuza astfel de integrări având ca explicație faptul că cel care își vinde propriul său corp pentru plăcerile sau satisfacțiile altora nu va ezita să vândă la un moment dat intersele sau secretele comunității.

2.3. ROMA ANTICĂ

Din perioada Romei Antice nu s-a păstrat nimic scris care să confirme sau să nege existența prostituatelor sacre, dedicate cultului lui Venus in Urbe. În cazul prostituatelor comune exista ca patroană Venus Pandemon ( cunoscută pentru desfrânarea sa ).

În Roma Antică prostituția era acceptată fiind privită de către romani ca și un "rău necesar". Prostituția era tolerată dar desconsiderată ca profesie. Prostituatele erau acceptate doar pentru raporturi sexuale nu și pentru compania bărbaților în societate.
În acea perioadă existau patru categorii de prostituate. Prostituatele de rând erau cele care își recrutau clienții din stradă. Acestea nu erau înregistrate oficial iar tariful practicat era foarte mic.

A doua categorie erau prostituatele care lucrau în lupanare. Acestea erau din rândul sclavelor de altă naționalitate. Ele erau înregistrate oficial și plăteau o taxă pentru a primi o autorizație specială de a-și practica meseria.

A treia categorie de prostituate erau cele cu statut ambiguu și care lucrau în hanuri, britari și băi publice. Ultima categorie era formată din curtezane. Acestea erau cele mai educate și instruite. Curtezanele erau ținute în compania oficialilor, poeților, scriitorilor; de multe ori acestea erau idealizate în versuri.
Pentru a exista o deosebire între prostituate și femeile respectabile, prostituatele trebuiau să poarte rochii cu motive florale, să încalțe sandale cu paiete și să-și vopsească părul roșu sau blond.

Din punct de vedere a legislației nici un senator sau alt bărbat din înalta clasă socială nu i se permitea să se căsătorească cu o prostituată sau cu fiica unei prostituate. Bărbațiilor căsătoriți le era interzis să întrețină alte relații sexuale decât cele din cadrul căsătoriei. Însă acest lucru era doar o obligație formală pentru ca mulți bărbați apelau la serviciile prostituatelor.
Odată cu epoca imperială prostituția a devenit la Roma un adevărat dezmăț public. În timpul floraliilor ( festival dedicat zeiței florilor și vegetației ) curtezanele se deghizau in zeițe și dansau dezbrăcate în aclamațiile mulțimii. Jocurile și dansurile acestora se desfășurau în arenă. La un moment dat bărbații coborau în arenă unde urmau să se producă adevarate scene de prostituție publică.

Prostituția era răspândită pretutindeni. În semn de afecțiune profundă pentru meseria practicată, prostituatele române au fost numite "lupae" ( după legendara hrănitoare a gemenilor care au fondat Roma ). Acestea desfășurau activități sexuale în anumite locații numite lupanarii – bârlogul lupoaicelor. Aceste case erau deschise pentru toți bărbații fără să se țină cont de rasă sau cult. Lupanariile erau case de prostituție construite sub formă de celule de mici dimensiuni, întunecoase, urât mirositoare. Celulele aveau, în cel mai bun caz, un pat. În restul celulelor predominau perne, rogojine sau cuverturi murdare. Pe fiecare ușa a celulei se afla o plăcuță cu numele prostituatei și tarifele pentru serviciile pe care le prestează.

Prestațiile costau foarte putin, în general nu mai mult decat prețul unei carafe de vin. Ele puteau fi recunoscute prin ținuta impusă. Au fost obligate să poarte rochii scurte, să poarte peruci blonde sau albastre și machiaj strident.

În ceea ce privește igiena servitorii din lupanare aveau obligația de a le spăla pe fete după fiecare client cu niște bastoane cu vârful buretat îmbibat în apă cu oțet, care se introducea până în fundul vaginului.

2.4. EVUL MEDIU

De-a lungul Evului Mediu, rolul femeii era cel de procreare. Viața femeii din societatea medievală presupunea trei aspecte principale: familia, căsătoria și religia. Femeile Evului Mediu au fost renumite ca soții, mame și călugărițe (femei ale bisericii). Tot în această perioadă au fost anumite femei care s-au îndepărtat de tradițiile acelor vremuri. Acestea au fost scriitoarele, poetele, educatoarele, și chiar cele care au practicat vrăjitoria și prostituția.

În anul 391 e.n. împăratul Teodosiu a întocmit un document numit Edictul de la Milano prin care se impunea convertirea poporului la creștinism. Prin acest edict au fost scoase în afara legii toate religiile politeiste, prin legalizarea exclusivă a creștinismului , deja impus ca religie oficială a imperiului de către Teodosiu, prin Edictul de la Tesalonic în 380 e.n.

Incredibila dictatură creștină ce avea ca scop reprimarea impulsurilor naturale ale sexului avea la bază două cărți de căpătâi: Biblia și Civitate Dei. Biblia era numită “Vulgata” și a fost tradusă din greacă în latină pe timpul Edictului de la Milano (391 e.n.)

Din cea de-a doua carte intitulată Civitate Dei s-a extras faimoasa frază: “Luxuria est inimical Dei”. Această afirmație care tradusă înseamnă “Desfrânarea – adică sexul cu scopul plăcerii – este dușmanul lui Dumnezeu” era pe placul clericilor creștini încă de când cartea a fost publicată în puține exemplare, scrise desigur de mână, în jurul anului 410 e.n.

Deși în anul 997 e.n. Biserica era văzută ca o putere religioasă asupra orașului Roma, papii timpului erau tributari ideologiei lui Augustin: “Dă-mi castitatea, dar nu încă”. Acesta era un negustor bogat, episcop în Hippo Regia cunoscut ca Sfântul Augustin. În momentele de rugăciune adresate Dumnezeului său obișnuia să rostească fraza menționată : “Dă-mi castitatea, dar nu încă!”. Deși era conștient că desfrănarea era considerată un păcat de către Dumnezeul său, Augustin continua să stea în preajma femeilor frumoase care îs satisfăceau poftele trupești.

În această perioadă papii păstrau în curțile lor prostituate care erau conduse de Marozia. Aceasta era o femeie frumoasă, talentată fiind preferata Papei Gregoriu al V-lea (primul papă german din istorie). Acest lucru ar putea demonstra faptul că în acel timp prostituatele erau respectate. Pentru măiestria în ceea ce privea practicarea sexului prostituatele erau răsplătite prin cadouri și onoruri. Timp de un an întreg Marozia îmreună cu prostituatele sale au preluat controlul asupra Romei. Pe parcursul acestui an acestea au reușit să obțină decrete eliberatoare. Tot ele au fost cele care au refăcut excitantele costume de lupanare din piele de leopard prin negoțul cu diferite asociații. În vederea atingerii scopului principal și anume a faptului că prostituția să prospere până la “sfârșitul lumii”, Marozia alături de prostituatele sale ofereau sex gratuit colaboratorilor și celor care propagau desfrâul. Acțiunile desfășurate de grupul Maroziei erau o tentativă de a transforma religia creștină. Creștinismul era practicat ca o ideologie bazată pe moarte, suferință, sânge, renunțare și penitență, pe când Marozia urmărea încercarea de a tranforma aceste credințe într-o religie veselă și carnală.

Numele de “Pornocrație” a fost atribuit anului de “glorie” al Maroziei. Acest nume a fost dat de către istoricii moderni. Dar după acest an în care Roma a fost asaltată de acest prim și unic experiment “pornocratic” cu guvern feminin s-a pus capăt acestei revoluții și anume cea a Maroziei. Acest lucru s-a întâmplat o dată cu alegerea noului papă Silvestru al II-lea (primul papă francez din istorie) în anul 999 e.n. Acesta s-a simțit degustat de cele îmtâmplate în decursul celor doi ani și astfel a hotărât să înlăture cât de repede cu putință efectele acelor evenimente de desfrâu.

Perioada avignoneza a papalității a durat doar 90 de ani (1305-1395). Din cauza numărului mare de prostituate clericii au fost nevoiți să le lase pe acestea libere în afara Avignonului. Astfel anumiți monarhi le-au găzduit pe acestea în mănăstirile lor sub motivul “salvării de demon”. Deși acestea au fost făcute călugărițe ele nu au reușit să-și reprime dorința de sex. Ele erau o atracție irezistibilă pentru călugării din mănăstiri. După ce s-au bucurat de serviciile sexuale ale prostituatelor, călugării au decis că prostituția era inspirată de Dumnezeul lor. În scurt timp au creat pentru novice un nou ordin bisericesc pe care l-au pus în aplicare. Acest lucru consta în faptul că orice “credincios”, la orice oră din zi sau din noapte putea să apeleze la serviciile novicelor în incinta mănăstirii. Această activitate de sex organizat era considerată o inspirație religioasă. În timp această prostituție religioasă s-a răspândit în diferite mănăstiri din Europa pâna la sfârșitul Renașterii, inspirând literatura și ilustrațiile erotice.

În timpul Renașterii prostituția atinsese nivele impresionante. Dorința de a recupera sexul carnal, dar fără implicații religioase devenise din ce în ce mai evidentă. Frumusețea corpului feminin a fost glorificată de pictori, scriitori, filosofi, sculptori. Datorită inspirațiilor acestor oameni talentați prostituatele au ajuns modele. Astfel se poate spune că atât curtezanele cât și prostituatele comune au contribuit enorm la arta Renașterii. Un exemplu în ceea ce privește pictura ar fi portretul Mona Lisei avându-l ca autor pe Leonardo da Vinci (1452-1519). Acest portret este considerat ca a fi a unei frumoase prostituate model care încerca să vrajească partea masculină cu acel surâs ambiguu pe care da Vinci l-a surpins în tabloul său.

2.5. GHEIȘE

Gheișele sunt considerate un simbol pentru universul mai larg al societății japoneze. Ele fac parte din cultura țării, japonezii considerându-le „mai japoneze” ca orice altă categorie a civilizației lor.

Stăpâna gheișelor și în același timp femeia care conduce casa de ceai este numită okasan, iar numele de onesan este atribuit oricărei gheișe care are mai multă experiență. Stăpânele caselor de ceai și ale gheișelor sunt adevărate femei de afaceri, iar gheișele sunt ca și niște „fiice” ale acestor femei și „surorile” celorlalte gheișe. Termenii de okasan și onesan denotă respectul față de cele două categorii de femei gheișe. Fiecare gheișă are câte o soră mai mare pe care o numește simplu „soră”, întrucât cu aceasta ea „a înnodat o legătură” în cadrul unei ceremonii speciale.Relația dintre surori constituie baza comunității gheișelor. Astfel o gheișă nou intrată în această comunitate devine sora mai mică a unei gheșe mai experimentate. Relația lor este sub formă de echipă dar nu una de egalitate ci una ierarhică. Cea care își asumă rolul de soră mai mare constituie un model de urmat pentru sora sa mai mică și are responsabilitatea de a o învăța pe aceasta din urmă subtilitățile comportamentului gheișelor. Exemplul surorii mari este cel ce trebuie urmat cu preponderență, în procesul de învățare. În afară de acest aspect, cum am menționat mai sus, în cultura japoneză gheișele i se adresează stăpânei casei cu apelitivul „mamă”. Așadar și relația dintre părinte și copil este, de asemenea, una ierarhică. Ca părinte acesta are așteptări de la copilul său, iar acesta din urmă având o serie de obligații față de părinte.

În ceea ce privește satisfacerea orgoliului masculin nu se aplică și în cazul bărbaților din familie. Pentru acești bărbați mamele, surorile, fiicele, soțiile sunt cele care dețin autoritatea și recunoașterea socială. Așadar, statutul unei fiice de gheișă se finalizează cu integrarea acesteia în mediul lor, bucurându-se de susținerea și educația din partea femeilor mai vârstnice. În cazul fiilor gheișelor aceștia sunt un caz nefericit deoarece de cele mai multe ori ei devin rebeli și desfrânați. Astfel se poate spune că comunitățile de gheișe sunt printre singurele locuri în care nașterea unui copil de sex feminin este întotdeauna primită cu mai multă bucurie decât cea a unui copil de sex masculin.

În ceea ce privește numele gheișelor acestea pot fi cunoscute sub mai multe nume. Fiecare nume este considerat ca a fi un nume real spre deosebire de alte țări în care acest lucru poarta numele de pseudonim. Numele pe care și le atribuie este în funcție de activitatea și statul social al persoanei.

Unul dintre aspectele problematice ale vieții unei gheișe este căsătoria. Ele nu au voie să se căsătorească atâta timp cât ele poartă această titulă. Gheișele întruchipează acele trăsături care nu se regăsesc la o soție. Soția este tipul de femeie modestă, retrasă, lipsită de aspect senzual, dedicată gospodăriei și familiei. În schimb gheișele trebuie să fie expansive, pline de umor, cu o atitudine provocatoare. Astfel, având în vedere aceste opoziții, o gheișă căsătorită ar fi într-adevăr o contradicție în termeni.

Imaginea feminității pe care o prezintă gheișele este una foarte complexă. Profesia lor nu se referă la prestarea de servicii. Ele nu manifestă deloc o atitudine servilă. Singura îndatorire a gheișelor este cea de a servi oaspeților tradiționalul sake care este mai mult un ritual specific prin care se urmărește curtoazia fiecărui client servit. În acest caz gheișele sunt gazdele. Principala sarcină a lor, ca și gazdă, este de a-i face pe oaspeți să se simtă cât mai bine și să se relaxeze. După cum a afirmat o gheișă din Akasaka „rolul nostru este cela de a acționa ca și uleiul, astfel încât o festivitate să decurgă lin.” În același timp, în relațiile de socializare cu oaspeții, acestea trebuie să dea dovadă de inițiativă, personalitate și ingenuitate.

Pentru a deveni gheișă presupunea mutarea în casele cu gheișe. Acest lucru se întâmpla în jurul vârstei de 11 ani. De la 11 ani până la 15 ani rolul fetelor era cel de servitoare și menajere a gheișelor din casă. La 15 ani deveneau ucenice. În această perioadă fetele erau educate în privința cunoștințelor, dansului, cântecului, rituarulior. La vârsta adultă, adică la 18 ani, ele puteau fi numite adevărate gheișe.

Plata pentru prestația gheișelor este o altă etapă interesantă. Clienții nu oferă banii gheișelor deoarece acest lucru este considerat ca fiind un gest lipsit de politețe. Astfel, toate cheltuielile sunt înregistrate și sunt trimise stăpânei respectivelor gheișe. În concluzie, clienții beneficiază de o linie de credit flexibilă în localurile pe care le patronează.

Din punct de vedere al vestimentației gheișele se deosebesc de celălalte femei din Japonia prin purtarea chimonoului. Hainele uzuale ale gheișelor constau în chimonouri de mătase, lungi până la gleznă, cu mâneci medii, în culori ușor pale față de vestimentația purtată de celălalte femei. Gheișele sunt ușor de recunoscut nu numai datorită vestimentației ci și prin modul natural de a purta astfel de veșminte. Totodată elementele chimonoului constituie de fapt un cod social. În același timp chimonoul se potrivește unei siluete specifice femeilor japoneze : o talie lungă și coapse lungi, însă bust mic și gambe scurte. Astfel chimonourile evidențiază anumite părți ale corpului precum : ceafa, glezna și șoldul și ascunde anumite părți cum ar fi : talia, picioarele și sânii. Referitor la culorile sau nuanțele din chiminouri acestea sunt purtate în concordanță cu anotimpurile. De pildă, culorile lunii ianuarie sunt verdele pal asociat cu purpuriul închis. Această combinație poartă numele de pin. Asortarea culorilor și a nuanțelor cu lunile anului face parte din tradiția chimonoului.

2.6. PROSTITUȚIA ÎN ROMÂNIA

În România prostituția a apărut în urma influențelor orientale. Deși femeia era sub autoritatea părinților iar apoi a soțului acest lucru nu a fost o piedică pentru cele care au optat pentru practicarea serviciilor sexuale.

Conform unor mărturii ale călătorilor străini prostituția, în perioada Evului Mediu, era răspâdintă atât în Moldova cât și în Țara Românească.

Astfel, în timpul lui Carol al II-lea “Zi și noapte, trotuarele și speluncile de pe Grivița sunt străbătute de roiuri de femei, în majoritatea cazurilor în căutarea unui pol și a unui pahar de vin sau cafea. Chiar peste drum de gară, la nr. 154, se află Casa nădejdilor spulberate, proprietatea lui Al. Popa'' (Dragostea și moartea în cartierul Grivița, în ,,Revista Poliției'', aprilie-mai 1938). Acest cartier era locuit de clienții cafenelelor, funcționari, prostituate, vagabanzi.

Revistele, la un moment dat, cuprindeau diverse articole pe tema prostituție. Un exemplu ar fi “Revista Poliției”. În această revistă s-a semnalat dorința de a se desfința “cartierul prostituției” care era sub numele de “Crucea de piatră”. Însă acest lucru a fost ineficient. Și asta, pentru că, la un an de la propaganda desfințării “cartierului prostituției”, în București, erau mai mult de 3000 de prostituate (cu acte în regulă).

De altfel, sunt informații din care reiese faptul că tocmai generalul Gabriel Marinescu era unul din clienții fideli care beneficia de servciile sexuale pe care prostituatele le practicau. Astfel reiese nereușita în a combate prestarea serviciilor menționate având în vedere că printre clienții acestor femei de stradă se enumeră și prefectul Poliției Capitalei.

Până în anii 40 bordelurile erau cunoscute după felinarul roșu de la intrare. Clienții care apelau la aceste servicii nu erau deloc condamnați. În cadrul acestor bordeluri lucrau femei care se prostituau. Acestea erau înregistrate legal la poliție (cu acte în regulă) și erau examinate periodic medical (o dată pe săptămână).

Igiena nu era un punct forte și asta rezulta și din o scurtă prvire asupra încăperilor murdare, dezordonate, sărace. Totuși, o mare parte din bucureștenii vârstnici își amintesc și astăzi cu "nostalgie" de acest loc. Poate pentru că acestea au fost una din locurile în care au avut pentru prima dată o experiență sexuală cu o femeie care i-a inițiat în tainele erotismului.

Pe lângă prostituția tolerată de stat, prostituția de stradă era foarte răspândită atât în capitală cât și în restul orașelor. Însă aceste prostituate nu erau autorizate. Frecvent se întâmpla să fie arestate sau amendate tocmai pentru lipsa actelor.

Regimul care a reușit să pună capăt prostituției legalizate a fost cel comunist. Prin rigorile impuse a reușit închiderea caselor de prostituție dar nu a reușit sî împiedice practicarea acesteia.

Interesant este faptul că există informații referitoare la faptul că, în anumite cazuri, prostituatele erau folosite în scopuri politice. Astfel prostituatele profesioniste erau puse de organele de poliție să obțină informații de la anumite persoane importante din străinătate.

Prostituatele prinse în fapt erau trimise să lucreze în fabrici. Dar multe prostituate rămâneau însă în serviciul șefilor comuniști și numai aparent angajate în vreo fabrică.

În anii ‘65 – ’70 prostituția nu se mai practica la scară largă. Tinerele care în urmă cu două – trei decenii își făceau hatârul prin locuri rău famate erau acum muncitoare cu vechime. Deși se vorbea pe la colțuri despre ele și puțini știau care fusese meseria lor înainte ele au putut deveni femei respectabile, cu familie și copii.

“Dacă în 1875 existau 243 prostituate înregistrate, în 1898 erau 354, iar după 30 de ani numărul lor a crescut de zece ori. La o razie în august 1921, din 108 femei duse la arestul de la Poliția Capitalei, 73 erau prostituate cu condicuță, iar restul, clandestine, dintre care opt, urmărite pentru diferite infracțiuni. Dintre toate, 41 au fost duse la Secția specială de la Colentina pentru ,,boli lumești''. Congresul Internațional de Poliție de la Viena, desfășurat în septembrie 1923, la care au participat și delegați români, își propunea pe agenda de lucru, printre altele, combaterea fenomenului prostituției și a criminalității internaționale. Potrivit Brigăzii de Moravuri a Prefecturii Poliției Capitalei, la nivelul anului 1938 existau: 1.272 curve înregistrate, la care se adăugau 1.050 clandestine. Era un număr foarte mare. Dintre toate, au fost găsite bolnave nu mai puțin de 944 dintre cele înregistrate și 630 clandestine; totalul celor supuse vizitei medicale la cele cinci dispensare era de 2.212 înregistrate și 1.670 clandestine.” (I. Cernat, "Paza. Revista polițienească"- “Străbatem o perioadă de acută criză morală”, 1921

După anul 1989, la scurt timp, prostituția a ieșit de sub anonimat. Astfel pe lângă prostituale stradale și ocazionale s-a dezvoltat o adevărată “industrie a sexului”desfășurată în rețelele hoteliere românești.

Tentația pentru bani și lux erau principalele motive pentru care tinerele fete optau pentru prestarea serviciilor sexuale. La un moment dat ele își alegeau clientul în funcție țara de proveniență, vestimentație, tocmai pentru a câștiga sume substanțiale. Turiștii erau țintele principale.

O dată cu această expansiune a prostituției, au apărut, în România primele rețele internaționale ale traficului de carne vie. Acestea erau sub emblema inofensivă a unor firme care caută dansatoare, manechine sau alte lucrătoare pentru străinatate. Însă scopul lor era de fapt recrutarea prostituatelor pentru diferite țări (în special Turcia, Grecia, Italia, Franța și Germania). Multe tinere care au ajuns în străinătate prin intermediul acestor firme au constatat că de fapt semnaseră un contract pentru practicarea prostituției.

O categorie aparte de prostituate pentru cazul României o reprezintă cele care își desfășoară activitatea în zonele de parcare, special amenajate de-a lungul unor șosele principale, pentru TIR-urile conduse de șoferii străini, în special turci. O parte importantă dintre aceste parcări sunt dotate cu service-uri, baruri și alte facilități, unde sunt tolerate și prostituatele.

Conform informațiilor provenite de la prostituate și de la organele de poliție motivul principal al comportamentului de prostituție din România, este banul. Majoritatea fetelor provin din familii dezorganizate. Nivelul de cultură și educația sunt sub medie.

3. CELE MAI FRECVENTE MOTIVE INVOCATE PENTRU COMPORTAMENTUL DE PROSTITUȚIE

3.1. BANII

Era o supoziție populară, bazată pe afirmațiile oficialilor Armatei Salvării, a secretarilor societăților pentru reabilitarea „femeilor decăzute”, ș.a.m.d., că prostituatele au fost împinse către viața lor rușinoasă din pura neputință de a face rost de muncă de o natură respectabilă.

Motivele persistenței acestei concepții timp atât de îndelungat sunt multe. Printre acestea, scriitorii recenți de broșuri despre prostituție au fost induși în eroare de către autorități vechi și demodate, ca de exemplu de către Parent-Duchâtelet, care spunea că „lipsa unui loc de muncă și salarizarea insuficientă sunt principalele cauze ale prostituției”; de către Sanger, care considera că practic toate prostituatele sunt „biete victime ale împrejurărilor” și care s-ar îndrepta dacă li s-ar oferi șansa; și de către Sherwell, care vorbind în mod specific de prostituția din Anglia, spunea că „moralitatea variază cu profesia.”

Dar condițiile care erau aplicate acum o sută de ani nu se mai aplică astăzi. La acea vreme practic singura ocupație respectabilă accesibilă femeilor era căsătoria. Alternativa era serviciul domestic, o formă de lucru care în acele zile era încărcată cu o doză de defăimare socială, sau nu era departe de sclavagism. Astfel, pentru miile de femei ale clasei muncitoare care nu erau destul de norocoase pentru a se mărita, singura alternativă la îngrijirea domestică, în ceea ce privește marea majoritate, era de a ajunge pe străzi. Rapoartele despre tinere servitoare care au fost seduse și cărora le-a fost imposibil de a obține o re-angajare, formau în multe cazuri baza acestor povești despre fete împinse la o viață rușinoasă pentru a nu muri de foame.

Dar chiar și așa, s-ar părea că acești scriitori vechi au pierdut din vedere în propriile cercetări adevărata semnificație a proporției enorme de femei ale străzii care au provenit din rândurile servitoarelor domestice. Nu toate aceste femei ar fi putut fi seduse într-un chip sau altul, sau să-și fi pierdut situația din cauze care împiedică re-angajarea. Trebuia să fi fost evident că o proporție considerabilă au părăsit serviciul în mod deliberat pentru a deveni dame de plăcere, sau ca să folosim amuzanta expresie victoriană, ca să devină „gay”

Dar oricât de discutabilă ar fi această problemă în ceea ce privește trecutul, astăzi nu se mai admite vreo îndoială de nici un fel. Nici o fată nu se îndreaptă acum spre o viață de prostituție din neputința de a face rost de un loc de muncă. Nici afirmația că o fată nu poate să își păstreze locul de muncă în lumina vreunei căderi morale nu mai are susținere.

Prin schimbarea de atitudine față de micile greșeli morale, mama unui copil ilegitim nu mai este marginalizată, și într-adevăr, datorită cunoștințelor mai vaste despre contracepție și a facilitățlori mai numeroase, a existat firește un declin considerabil, într-o perioadă lungă de timp, a sarcinilor în afara căsătoriei.

Toate acestea nu înseamnă că rațiunea care stă la baza prostiutției nu este una economica. Ba da este. Este economică în sensul că nemulțumirea față de propriul statut îndeamnă multe fete să intre în profesiunea prostituției. Vânzătoare, muncitoare de fabrică, în fapt toate angajatele din câmpurile vieții mai prost plătite și mai servile sunt dornice să prindă orice oportunitate de a scăpa de acest mediu.

Sărăcia nu este o chestiune care poate fi definită ecumenic. Ceea ce pentru o persoană înseamnă sărăcie, pentru alta este relativ bogăție. Nici nu poate fi măsurată doar în termeni de bani. Există condiții de angajare care pentru unele fete nu sunt nici pe departe atât de suportabile precum prostituția. Există condiții de căsătorie care implică o cruzime mentală și degradare pe care o prostituată de succes s-ar putea să n-o cunoască niciodată.

3.2. LUXUL

În ceea ce privește 95 la sută din prostituatele din țara aceasta, sau din orice altă țară civilizată, profesia este aleasă în mod voit. S-ar putea să fie aleasă dintr-o varietate de motive, și chiar este, și de multe ori prin influența factorilor din mediul înconjurător, dar este aleasă ca o preferință față de alte ocupații disponibile. Astfel încât, adevărul crud în ceea ce privește marea majoritate, ceea ce de obicei sunt numite cauze ale prostituției sunt mai degrabă motive pentru a adopta profesia prostituției.

Aceste motive sunt numeroase. Nu putem arăta cu degetul doar spre unul și să spunem că acesta este unicul motiv. Nu putem să ne axăm pe vreun anume eșec social care ar trebui îndreptat, sau o anume reformă care ar trebui instituită, și să spunem că aceasta este soluția întregii probleme.

Totuși, la modul general, principalul motiv care determină fetele să adopte prostituția este iubirea pentru lux și inactivitate. Deseori acestea sunt combinate.

Una o alimentează pe cealaltă într-o asemenea măsură încât este dificil să le separi. Într-un număr tot mai mare, fetele sunt dornice să își cumpere drumul spre comoditate, poziție și faimă prin vinderea trupului lor. Anumite vânzătoare, dactilografe, coriste, muncitoare de fabrică și o sumedenie de altele care lucrează în posturi plebeiene, care posedă orice pretenție de a fi drăguțe și care, pe lângă ca au puține scrupule, nu se împotrivesc aventurilor amoroase, nu găsesc nici cea mai mică dificultate în a găsi bărbați dispuși să le scoată și să le cumpere obiecte de lux în schimbul favorurilor sexuale.

Pentru că, pentru a spune adevărul, în multe cazuri aceste fete le pun puține obstacole în cale. Ele sunt de obicei încântate să aibă ocazia să fie scoase la cină, la teatru și să petreacă timp distractiv. Anumite fete de spectacol blazate, sunt notorii pentru moralitatea lor libertină și ușuratică, și multe dintre ele nu diferă de prostituatele profesioniste decât prin nume. Probabil că multe fete de scenă, cred că în orice caz trebuie să se arate disponibile sexual pentru a primi vreo șansă de a urca spre statutul de vedete pe care ele îl caută cu atâta ardoare.

Primul pas fiind făcut, restul este ușor. Fata devine ceea ce este cel mai bine descris ca prostituată amatoare. Este ușor a vedea cum de aici ea alunecă ușor înspre prostituția completă. Viața este relativ ușoară, nu există nici o corvoadă a muncii atașată, și etapelor inițiale, nu le lipsește farmecul în orice caz, odată ce pasul a fost făcut . Este de asemenea indiscutabil faptul că prostituata de clasă înaltă vine de multe ori în contact cu bărbații cu o poziție socială mai bună decât ar fi putut ea spera să întâlnească dacă ar fi continuat pe drumul vieții pe care Dumnezeu sau împrejurările au pus-o.

Poate foarte bine femeia care se învârte în cercuri înalte, ai cărei părinți sunt înstăriți, sau care este căsătorită cu un soț avut, să se mire de orice fată care alege o profesie atât de degradantă precum cea a unei prostituate. Poate foarte bine a exprima aceeași mirare, puritana severă și sulimenită, care este atât de urâtă și neatractivă, încât podoabele cele mai superbe ar folosi doar la a-i intensifica defectele decât a le camufla. Dar nici una nici alta nu știu nimic despre motivele care determină o astfel de fată de origini umile să privească cu invidie spre acele file de joie de succes. Născută din părinți și un mediu care nu i-ar oferi nici cea mai mică speranță de altceva dincolo de un post într-o fabrică sau de vânzătoare, cu speranța ultimă de a se căsători cu un muncitor insipid și fără ambiții, de același statut și milieu, cu un viitor monoton spre care să privească, nu este surprinzător că multe dintre aceste fete caută în prostituție scăpare de perspectiva tiraniei unei monotonii domestice.

3.3. EXPERIENȚE SEXUALE – ÎNCĂ DIN COPILĂRIE

Această viziune a fost întotdeauna predominantă. Copii din cartierele sărace ale orașelor sunt crescuți deseori în circumstanțe unde nu există nici un mister față de părțile sexuale ale corpului sau chiar față de actul sexual în sine. Promiscuitatea nu este considerată mare lucru. Supraaglomerarea care, chiar și în aceste zile civilizate, precum și în ultimele decenii, este frecventă în fiecare oraș, face ca familii întregi să doarmă într-un singur dormitor. Frații își iau libertăți cu surorile lor; masturbarea reciprocă este comună; relațiile de incest sunt de multe ori urmarea inevitabilă. Nici în sate condițiile nu sunt mai bune. Sofisticarea sexuală a tinerilor de la țară, care sunt familiari cu genetica animalelor, depășește cu mult aceea a contemporanilor acestora de la oraș. Nu e de mirare că fetele crescute în asemenea împrejurări comit abateri sexuale la o vârstă fragedă, și de multe ori alunecă spre prostituție ca o chestiune care decurge natural. Mai mult, într-o astfel de atmosferă, nu se induce respect și nici admirație pentru căsătorie. Dimpotrivă, priveliștea certurilor, corvoadei, bădărăniei maritale este foarte probabil de a face copiii să vadă prostituția ca infinit preferabilă căsătoriei.

În propriul lor fel primitiv, aceste fete ale cartierelor celor mai sărace au pătruns ceea ce observă Marro (citat de către Ellis): „ Condițiile efective ale societății se opun oricărui simț moral în femei, pentru că între cele care se vând prostituției și cele care se vând căsătoriei singura diferență este cea de preț și durata contractului” Atât în căsătorie, cât și în prostituție, sexul este momeala pe care femeia o aruncă bărbatului. Sexul reprezintă baza afacerii ei. În cazul mariajului ea se susține pe un parteneriat pe viață sau echivalentul economic al acestuia; în cazul prostituției ea acceptă un preț care variază în funcție de circumstanțe și în toate cazurile reprezentând cel mai bun câștig pe care poate să îl facă printr-o asociere sexuală temporară.

3.4. DRAMA PERSONALĂ A REFUGIATELOR – PROSTITUȚIE SAU SINUCIDERE

Există circumstanțe, în care chiar femei din familii bune aleg prostituția ca profesie. Ele pot fi obligate, prin condiții asupra cărora nu au nici un fel de control, să aleagă între prostituție și suicid sau moarte prin înfometare. Istoria națiunilor care au trecut prin chinurile revoluției sau care au suferit invaziile forțelor inamice, oferă multe exemple de astfel de persoane printre înfometați și refugiați destituiți, care au trebuit să facă tocmai această alegere. Se aflau pe pământ străin, nu știau deloc limba, nu erau nici instruite și nici potrivite pentru nici un fel de muncă. În mod natural și inevitabil, din disperare pură, au ales să vândă ceea ce întâlnește o piață promptă oriunde există o adunare de bărbați.

3.5. DISPUTA PRIVIND ROLUL NIMFOMANIEI ÎN PROSTITUȚIE

Există multe conflicte de opinie în ceea ce privește măsura în care sexul în sine contează în alegerea profesiei de prostituată. Morasso ( apud W. Sanger 25 ) spune că dorința sexuală constituie principalul factor cauzator, și vrea să credem că majoritatea prostituatelor sunt nimfomane sau ceva nu foarte departe de asta. La cealaltă extremă se află Lombroso, care susține că prostituatele sunt frigide; și Maverick, scriind cu referire specifică la prostituatele din Londra, susține afirmația lui Lombroso. Per ansamblu, majoritatea cercetătorilor înclină să creadă că senzualitatea este de multe ori un factor predispozant în alegerea prostituției ca profesie; și aceasta este de asemenea viziunea deținută de lume, întărită de mărturiile bărbaților care s-au asociat cu prostituate profesioniste.

Cu toate acestea, în foarte multe cazuri o senzualitate simulată sau un spectacol de pasiune poate fi ușor luată drept veritabilă. N-ar trebui să uităm niciodată că sexul este meseria prostituatei; că ea deține toate trucurile acestei ocupații. Simularea pasiunii și, chiar mai mult, a poftei, ca o modalitate de a excita pasiunea sexuală a partenerului ei prin a-i îndeplini nevoile sau cerințele în feluri care ar face orice femeie respectabilă să se cutremure doar daca ar lua cunoștință de aceste tehnici, și uneori până la a se deda practicilor perverse, au avut din nou multe de-a face cu reputația unei senzualități grosiere pe care prostituata profesionistă și-a câștigat-o. Clientul prostituatei, el însuși aprins de poftă, într-un fel atribuie partenerei sentimente similare cu ale lui.

Este discutabil, astfel, dacă prostituatele, în principal la momentul selectării carierei lor sunt mai sexuale decât sunt mai respectabilele surori ale acestora. Este bineînțeles extrem de dificil să procuri orice dovadă demnă de atenție în această chestiune. Este zadarnic să le întrebi chiar pe prostituate.

Este la fel de discutabil dacă ele sunt mai frigide decât alte femei din oricare alte clase ale societății. Afirmațiile pe care se bazează orice observație referitoare la frigiditatea prostituatelor au fost aproape invariabil pricinuite de către vechile prostituate, și din această cauză, dacă nu pentru altceva, sunt de o valoare nesemnificativă. Căci în timp ce ar mai fi loc în mod teoretic pentru dubiu în ceea ce privește senzualitatea sau lipsa acesteia la practicantele tinere și de succes, în cazul celor mai în vârstă și fără succes este puțin loc de îndoială. Prostituata bătrână este invariabil frigidă. Ea tinde să devină din ce în ce mai frigidă pe măsură ce își practică profesia. Există o evidență abundentă al acestui lucru în universalitatea masturbării printre prostituate și a homosexualității devenite comune. Femeia care simte plăcere în actul sexual normal rareori se masturbează, și chiar mai rar devine dependentă de homosexualitate. Absența plăcerii asociate cu coitul este cea care pe de o parte induce și dezvoltă practicile de masturbare ca o modalitate de a satisface dorința sexuală, și care pe de altă parte întoarce prostituata împotriva raporturilor sexuale cu sexul opus în afara lucrului, și care de multe ori duce la dezvoltarea tendințelor homosexuale. Argumentul că prostituata e posibil să fi fost lesbiană înainte de a fi prostituată nu poate fi susținut. Este destul de rar ca o femeie lesbiană să se apuce de prostituție profesionistă, în afară de cazul tribadismului. Dimpotrivă, prostituția este un factor potent în dezvoltarea homosexualității și în întreținerea practicilor perverse. În această conexiune, aserțiunea lui Moll că lesbianismul era comun printre prostituatele din Berlin-nu mai puțin de 25 la sută dintre acestea fiind dependente de această practică-este demnă de luat în seamă.

Dacă nimfomania ar fi mai generală, ar fi o cauză de predispunere a prostituției mult mai însemnată. Dar nimfomania, chiar dacă este recunoscută ca fiind mult mai comună decât în timpurile trecute, nu este în general un motiv destul de mare pentru a afecta mai mult decât o mică proporție dintre cele care devin prostituate profesioniste.

Într-o anumită vreme conducea în mod sigur o femeie spre prostituție. În Roma antică, unde doamnele de origine nobilă deveneau înregistrate ca prostituate publice pentru a obține satisfacție pentru pasiunile și apetiturile lor sexuale. Altele aveau sclavi cu scopul expres de a le oferi plăcere sexuală. Dar în aceste zile de emancipare feminină, o nimfomană are oportunitatea de a se răsfăța, sub forma respectabilității, în pasiunea pentru sex care nu era disponibilă pentru femeile altor generații. Fata modernă căreia îi este permis să meargă nesupravegheată la o tură cu mașina, în excursii de week-end și vacanțe, cu o succesiune de bărbați tineri, are o poziție total diferită de cea a fecioarei păzite de dinainte de 1914.

3.6. RISCURI ÎN INDEPENDENȚA PRECOCE PE CARE O PERMIT PĂRINȚII

Puterea exemplului nu este un factor de trecut cu vederea, în special în zilele noastre când părinții manifestă tendința de a-și lăsa fetele să părăsească casa și să trăiască în chirii. Fără îndoială că acest lucru face ca un anumit număr de astfel de fete să adopte prostituția ca o meserie parțială sau completă. Se întâmplă ca o fată să își procure o locuință în aceeași clădire cu o prostituată amatoare și să ajungă se cunoască; sau, chiar fără să știe, ea ajunge să împartă o cameră sau un apartament cu una. Urmarea este deseori, ca într-un timp relativ scurt să fie două prostituate amatoare acolo unde înainte era una.

Fără îndoială, chiar faptul de a împărți apartamente sau camere nu este lipsit de pericole. Poate să conducă la o formă de promiscuitate care este de obicei ignorată sau trecută cu vederea în orice considerare de prostituție, mai bine spus, homosexualitate feminină sau lesbianism. Este aproape imposibil a face orice fel de estimare cu privire la răspândirea homosexualității feminine în această țară sau oricare alta. Obiceiul fetelor de a locui împreună este atât de comun încât este rară posibilitatea ca ceva rău să rezulte din asta, încât să fie asociată cu acest lucru în orice fel. Și în rapoartele cazurilor curților de poliție nu există referințe mascate sau nu la lesbianism, care, chiar în măsura practicilor fățișe, nu este un delict. Este adevărat că în timp ce cele mai multe dintre aceste alianțe homosexuale sunt mai degrabă nesăbuite decât dăunătoare, mergând puțin mai departe de sărutări și îmbrățișări, există întotdeauna riscul degenerării în perversiune, în special când elementul profesional intră în scenă. În ceea ce privește tribadismul real, practicile perverse sunt comune, variind de la masturbare reciprocă și cunnilingus la utilizarea unor accesorii mecanice, menționate ca godemiché, vibrator, consolateur, bijou indiscret, baubo și penis succedaneum, care se pare că au fost folosite de popoare sălbatice și civilizate deopotrivă. Printre cele mai timpurii referiri la folosirea acestuia sunt acele din „Mimes” al lui Herod, în” Lysistrata” lui Aristofan și în Biblie.

5. METODA ȘI MODUL DE DESFĂȘURARE AL STUDIULUI

5.1. IPOTEZELE ȘI OBIECTIVELE STUDIULUI

OBIECTIVE

Studierea factorilor socio – economici predispozanți ai comportamentului de prostituție.

Studierea carențelor educative din familie predispozante pentru comportamentul de prostituție.

Studierea factorilor psihosociali predispozanți ai comportamentului de prostituție.

Evaluarea consecințelor comportamentului de prostituție asupra stării de bine și a relațiilor interpersonale ale subiecților.

IPOTEZE

Ne așteptăm ca statusul socio – economic precar al familiei de proveniență să se regăsească în biografia prostituatelor de stradă.

Este de așteptat ca un climat educativ deficitar în familie, stresul acut familial, lipsa căldurii afective din partea părinților să se regăsească ca factor predispozant al comportamentului de prostituție în biografia subiecților.

Este de așteptat ca formele de învățare socială din care unitățile marginale să reflecte moravurile laxe ale comunității iar motivele fundamentale să fie legate exclusiv de câștig, încât comportamentul de prostituție să fie apreciat ca atractiv sub aceste unghiuri de către subiecți.

a) Ne așteptăm la asocierea comportamentului de prostituție cu cote semnificative la scalele de anxietate A.DPT – AT, de depresie – scala Beck, scala stimei de sine – Rosenberg și la Inventarul de credințe traumatice.

b) Ne așteptăm ca asumarea comportamentului de prostituție, ca mijloc de asigurare a existenței, să se asocieze cu relații interpersonale de tipul izolării sociale.

5.2. PREZENTAREA GRUPULUI PERSOANELOR EXAMINATE

În lucrarea de licență am tratat anumite aspecte ale prostituției. Pentru aprofundarea acestei teme am recurs la intervievarea ( conform interviului semistructurat anexat ) și evaluarea ( conform scalelor de evaluare anexate ) a patru subiecți practicanți ai acestei ocupații – prostituția.

Subiecții examinați au fost patru persoane de gen feminin care prestau servicii sexuale. Acestea au putut fi abordate în zonele unde își desfășoară activitatea care, spun ele, “este sursa de câștig”. Locurile “de muncă” unde pot fi “solicitate” sunt pe variantele de la ieșirile din oraș ( zone periferice).

Persoanele intervievate, din punct de vedere al vârstei, erau între 19 și 33 de ani.

În ceea ce privește etnia acestora, trei dintre ele erau de etnie rromă și doar una a fost de etnie română. Așa cum în studiile de caz predomină persoanele de etnie rromă același lucru a putut fi intâlnit și în zonele în care acestea prestau servicii sexuale (menționate mai sus).

Din punct de vedere al atitudinii țin să menționez că persoanele de etnie rromă manifestau, în general, un comportament arogant, vulgar. În privința persoanei de etnie română, ar fi de apreciat comportamentul, atitudinea, reacțiile și sentimentele exprimate.

În concluzie, grupul examinat, a fost ales în concordanță cu tema pentru care am optat și totodată, prin evaluarea acestor persoane, s-a încercat o aplicare a cunoștințelor teoretice expuse în prima parte a licenței.

5.3. INSTRUMENTE UTLIZATE ÎN REALIZAREA STUDIULUI

Studiile de caz prezentate în lucrare au fost evaluate prin două metode: interviul și scalele de evaluare. În acest caz am optat pentru patru scale de evaluare pe tema anxietății, depresiei, stimei de sine și a traumelor.

În vederea evaluării anxietății am ales să aplic scala de evaluare AMDP-AT. Aceasta a fost extrasă din AMDP, în anul 1985, de către D.P.Bobon și colaboratorii săi, cu scopul de a obține o scală specifică mai scurtă decât inventarul în sine, cu aplicare mai rapidă și completând bateria de scale care însoțesc AMDP. Scala este completată după un interviu semi-structurat. Sunt indicate intrebările care pot fi puse și fiecare este explicat. Astfel, AMDP-AT poate fi completat fără ca persoana care cotează răspunsurile să aibă cunoștințe aprofundate despre sistemul AMDP. Totuși, este de preferat deținerea acestor cunoștințe. Cotarea se face prin însumarea notelor fiecărui item ( 0-4 ).

A. Interese. Interesul principal pe care îl poate suscita acest instrument rezidă în greutatea scăzută a itemilor somatici. Acest fapt ar trebui să-l recomande pentru explorarea bolnavilor somatici, pentru că în aceste cazuri există riscul ca simptomele fizice să crească în mod artificial nota globală de anxietate. În plus, scala este lipsită de itemi depresivi, ceea ce reprezintă un avantaj în ciuda covariației clasice a itemilor depresivi și a celor de anxietate.

B. Limite. Limitele sunt determinate tot de accentul foarte mic pus pe itemii somatici, fapt care poate duce frecvent la înlocuirea sa cu instrumente mai echilibrate în condiții obișnuite, cu atât mai mult cu cât AMDP-AT nu abordează inhibiția anxioasă pentru care există o scală specială WP2 (Widlocher&Pull). În fine, validarea sa nu este terminată, și apare întrebarea firească dacă etalonarea datelor care nu au fost acceptate nu este criticabilă vis-a-vis de cele acceptate pentru alte instrumente.

În cazul evaluării depresiei am optat pentru scala de evaluare Beck. Autorul acestei scale este A-T Beck și colaboratorii. Pentru autori, nota globală a acestui chestionar indică "profunzimea subiectivă a depresiei", care dă o estimare cantitativă a intensității simptomatologiei subiective a depresiei. Se cere subiectului să completeze chestionarul, încercuind numărul ce corespunde propoziției alese. El poate încercui într-o serie mai multe numere, dacă acele propoziții sunt în acord cu ceea ce simte (îi convin). Cotarea se face prin însumarea notelor fiecărui item ( 0 -3 ).

Pentru evaluarea stimei de sine am ales scala de evaluare a lui Rosenberg. Scala Rosenberg indică nivelul stimei de sine . Proba conține 10  itemi, fiecare item fiind evaluat de subiect pe o scală de la 1 la 4 ( 1) – absolut de acord ; 4) – categoric nu ). Scala este alcătuită din 5 itemi cotați direct și 5 itemi inversați ( 3,5,8,9,10). Punctajul care se acordă pentru fiecare item variază între 1 și 4 puncte. Scorul final se obține prin însumarea punctelor obținute la cei 10 itemi. Punctajul minim obținut este de 10, ceea ce semnifică o stimă de sine foarte scăzută, iar punctajul maxim este de 40, ceea ce semnifică o stimă de sine foarte ridicată.

5.4. PLAN DE LUCRU

Lucrarea de față reprezintă un studiu calitativ în domeniul prostituției. Pentru intervievarea și evaluarea prin scale am optat pentru patru subiecte, alese întâmplător, din locurile în care acestea pot fi accesate – strada.

În ceea ce privește evaluarea, am constituit un interviu semistructurat ( care cuprinde 155 de întrebări ) și totodată am fixat scalele de evaluare ( pentru depresie Beck, pentru anxietate AMDP – AT, pentru stima de sine Rosenberg și Inventarul credințelor traumatice. ).

Având ca suport interviul și scalele de evaluare menționate m-am deplasat în locurile în care acestea prestează servicii sexuale. Astfel intervievarea și aplicarea scalelor s-au desfășurat în stradă. Nu au acceptat propunerea de a mă însoți într-un alt oarecare loc ( pe o bancă în parc. pe o terasă, etc. ).

Timpul necesar intervievării a fost de aproximativ trei ore pentru fiecare subiect în parte; iar aplicarea celor patru scale de evaluare s-a desfășurat în aproximativ două ore.

Pentru fiecare subiect, în parte, au fost necesare două întălniri. Fiecare întâlnire, în parte, presupunea două, trei ore petrecute la locul cu pricina, timp în care s-a întâmplat să fiu nevoită să aștept, în cazul în care erau solicitate de către vreun client.

5.5. LIMITE

Nu am avut posibilitatea de a selecta subiecții pentru studiu astfel încât să fie de vârstă sau vechime ocupațională, de statut educațional și familial apropiat.

Intervievarea subiecților s-a desfășurat în singurul loc unde au acceptat, cel în care își așteaptă clienții. Acest lucru a făcut foarte dificil demersul.

Motivația subiecților pentru a participa la studiu a fost neautentică deoarece au cerut contracostul timpului solicitat, atenția și implicarea lor a fost fluctuantă ceea ce a distorsionat anumite informații. S-a întâmplat ca interviul să fie fracționat datorită apelurilor telefonice de la clienți.

Condițiile amintite mai sus precum și motivația subiecților nu garantează validitatea rezultatelor evaluării prin scale.

STUDIU DE CAZ I

A. DATELE DE IDENTIFICARE

NUME: A.S.

OCUPAȚIA: Prostituție

VÂRSTA: 22 de ani

DOMICILIU: Baia Mare, cartier periferic cu populația rromă grupată

B. FAMILIA DE ORIGINE

TATĂL: decedat

VÂRSTA DECESULUI: 42 de ani

OCUPAȚIA: Lucra la pădure

VENITUL: 800 RON pe lună

STUDII: A absolvit școala generală

Tatăl a fost figura de referință pentru A.S., persoană în care a avut încredere, pe care a respectat-o, care i-a fost suport financiar, moral și motivator educațional.

MAMA

VÂRSTA: 45 de ani

OCUPAȚIA: Femeie de serviciu la piața de legume

VENIT LUNAR: 600 RON pe lună

STUDII: A absolvit școala generală

Relații actuale foarte reci cu mama, distante. Apreciază că aceasta a avut o vină în decesul tatălui. Nu se simte atașată de mamă și se ceartă frecvent. Mama o condamnă și o jigneșete pentru ocupația cu care se îndeletnicește, ceea ce o răcește și o îndepărtează. În chestionarea făcută răzbate rolul mamei în viața ei: o lasă să locuiască în garsonieră, o duce pe fetiță la grădiniță dimineața și are grijă de ea în răstimpul cât este plecată; mama pare să rezolve aprovizionarea, gătitul, treburile casnice.

SORA MAI MARE

VÂRSTA: 25 de ani

OCUPAȚIA: Prostituată

STARE CIVILĂ: Necăsătorită

STUDII: Absolventă de liceu

Această soră i-a fost model, influențând-o să devină prostituată. Influența a fost indirectă: comparațiile pe care A.S. le-a făcut, au fost favorabile surorii mai mari, sub raportul unei însușiri cardinale din structura sa caracterială: banii câștigați, aparent fără efort și evident fără nici o investiție educațională. Cu această soră a fost în copilărie în relații de rivaliate și a invidiat-o pentru drepturile de soră mai mare, pentru libertățile pe care și le lua. Proximitatea surorii în anii de pubertate și în anul în care a abandonat studiile, a constituit un model de identificare importantă: „așa mi-am dorit să fiu machiată și îmbrăcată ca și ea, de parcă mergea la spectacol tot timpul, îmi părea că viața pentru ea este zilnic o sărbătoare”.

SORA MAI MICĂ

VĂRSTA: 20 de ani

OCUPAȚIA: Vânzătoare

STARE CIVILĂ: căsătorită

STUDII: Absolventă de școală profesională

Este în relații reci cu sora sa mezină deoarece aceasta o condamnă și o jignește (împreună cu soțul ei) pentru că se prostituează, pentru modul în care își trăiește viața, pentru că n-a avut tăria să iasă de sub influența surorii mai mari, că a cedat tentațiilor pentru o viață ușoară, că a abandonat școala și pentru că o supără pe mama, lezează moartea tatălui și renumele familiei. Se întâlnesc foarte rar.

Amintirile legate de soara mezină sunt de dominare în trecut și retroactiv, frustrare, deoarce nu primește recunoștință din partea acesteia pentru faptul că a avut grijă de ea cand erau mai mici, că a ocrotit-o.

C. FAMILIA ACTUALĂ

A.S. este necăcătorită (cu inteția declarată de a nu se căsători). Locuiește în garsoniera părintească împreună cu mama și cu fiica ei, în vârstă de 4 ani – născută dintr-o relație necunoscută. Fetița este rezultatul unei sarcini nedorite, graviditatea a fost descoperită prea târziu pentru avort. Nu știe cine este tatăl biologic.

Cu certitudine , fetița este cea mai umanizantă relație pe care o are. Cu toate acestea își trăiește maternitatea după modelul colegelor de breaslă, care trebuie să încredințeze copilul cuiva, pentru a se cultiva pe sine și pentru a putea lipsi din viața acesteia deoarece programul zilnic presupune ca ea să dormmă atunci câmd fetița se trezește și seara să se ocupe de sine și să plece de acasă.

Faptul că nu este atașată de propria sa mamă și faptul că este expusă judecăților negative asupra relației cu fetița. Încă nu are căldura necesară pentru a securiza fetița și nici nu se ocupă de educația ei în familie. Pe lângă neconcordanțele de program, puținul timp petrecut cu fetița este nededicat acesteia- de la ora 12.00 (când se trezește) până la ora 14.00 (când se odihnește din nou), ea se uită la T.V., iar fetița se joacă(solitar).

Lipsește din viața fetiței și când este prezentă și se comportă mai degrabă ca o soră mai mare, decât ca o mamă, rol pe care l-a delegat mamei sale, sub autoritatea căreia continuă să fie. Precizează în interviu că este cea care asigură cheltuielile pentru întreținerea și educarea copilei (în opinia sa această sarcină o delegă grădiniței de stat pe care fetița o frecventează). Se întrevede ce limitate responsabilități își asumă, dar autoritatea o lipsește de sensul fundamental al credinței asumate: cel de a fi mamă și de a se îngriji de copilul său și în același timp lasă loc reproșurilor din partea familiei.

D. EDUCAȚIA ȘI MUNCA

A frecventat școala generală (în cartier), a absolvit opt clase. Nu i-a plăcut învățătura și nu are amintiri frumoase despre primii ani de școală. Figura profesorilor îi este străină, s-au estompat și materiile studiate, totul pare să facă parte dintr-o altă existență, cea a obligațiilor de mult uitată. A crezut că va fi ospătar-bucătar însă primul an de școală profesională nu a atras-o prin nimic. Practic consta în igienizarea locului viitor de muncă și în operații de muncă inițiale, pe care le repudia. Nimeni nu a avertizat-o ce intersantă este calea urmată pentru a opține un rezulat, că nu are exercițiul imaginației, și de aceea, nemulțumită de lipsa rezultatelor imediate (banii de cheltuială, respect din partea maistrului îndrumător sau a meșterilor calificați) a abandonat după primul an.

Motivul invocat sunt banii insuficineți. Se poate intui cum în jurul vârstei de 15-16 ani se uita cu admirație (sau invidie) la sora mai mare care se prostitua și își permitea „lucruri pe care mama nu i le putea asigura”. A devenit încă o cifră în statistica națională a abandonului educațional, pentru care, probabil, nu și-a asumat nimeni răspunderea.

Mama a obligat-o să se angajeze și a putut s-o ajute doar la propriul său loc de muncă. A renunțat repede deoarece programul o supra solicita „enorm” iar retribuția era nemotivantă.

În asemenea mod de a rezolva problema unei profesii se va repeta și în alte alegeri existențiale. Dacă factorul hotărâtor este venitul și nu modul de a-l procura, subiecul se obișnuiește cu ideea că totul se plătește , se răsplătește și lipsind sensul plenar al dezvoltării personale, responsabilitatea pentru propria devenire, dimensiunea morală, cea spirituală, în general, personalitatea actuală dobândește vulnerabilitatea socială și psihologică.

La baza alegerii prostituției ca ocupație a stat imaturitatea, lipsa de valori morale, adeziunea la modele – imitații din comunitatea de rromi la care a crescut și rolul surorii mai mari. Acești factori echivalează cu pervertirea valorilor morale cardinalizatoare, înainte de a parcurge un traseu educațional maturizator.

Veniturile din prostituție sunt apreciate de A.S. ca mulțumitoare: 300-600 RON pe noapte. Nu se obosește să-și calculeze venitul lunar sau anual și nu are deprinderea de a-și împărți bugetul sau de a economisi. În felul acesta venitul dobândește o dimensiune sincretică motivantă.

A.S. trăiește exclusiv în prezent, nu are nici un plan de a-și completa studiile, de a se califica în vreo profesie. Are o filozofie de viață protectivă pentru sine de sine „deocamdată este singurul mod de a supraviețui, singurul mod de a câștiga la îndemână”. Neasumarea responsabilității pentru o viață cu sens și pentru o profesie care să-i ofere și posibilități de dezvoltare pentru toate valorile sociale, lipsa planului de perspectivă, sunt factori care o cantonează în prezent „deocamdată ” și „la îndemână” nu pot decât să sporească precaritatea angajării în viață, să o vulnerabilizeze și golind-o de sens și responsabilități să genereze anxietate și depresie. Și căsătoria i se pare un proiect existențial care aduce obligații și responsabilități cărora ea le opune actuala „libertate”.

E. ECOLOGIE SOCIALĂ

Trăiește în comunitatea prostituatelor și își petrece cea mai mare parte a timpului pe traseul unde iși așteaptă clienții.

Vecinătatea fizică a acestora și cultura, exclusiv orală pe care o dobândește privind căile optime și recomandate de practică îi crează un decupaj existențial pe care îl simte mult mai consistent și îl percepe zilnic, în comparație cu păienjenitul de obligații și de relații al celor angajați la un loc de munca, atât de inechitabil plătiți și astfel „exploatați”.

Trăiește intr-o promiscuitate greu de imaginat: igiena este mai degrabă absentă, protecția împotriva contaminărilor venerice este derizorie, tratamentele sunt cele băbești. Nu își face control medical periodic (cu toate că o îngrijorează starea de sănătate și riscurile la care se expune). Apelează doar în extrem la medic, pentru avort. Astfel de practici arată că A.S. se identifică cu valorile comunității în care trăiește. Singura ei aspirație este aceea de a câștiga suficienți bani. În rest acceptă pasiv toate standardele ocupației : să practice „orice” relații sexuale, să depindă de dorințele clientului, să nu-și permită emoții sau sentimente.

Insecuritatea fizică și cea de sănătate, faptul că ocupația sa este ilicită și repudiată moral, par să aibă un slab ecou în conștiința sa. A învățat să înfrunte cu mult curaj riscurile accidentale ale relației cu patologia sexuală și „nu face nimic” când nu este plătită sau este umilită de clienții nemulțumiți. Trebuie să fie „puternică” și să meargă mai departe, îmbărbătându-se singură.

II PERSONALITATEA MANIFESTĂ

A. PARTICULARITĂȚILE BIOLOGICE

STAREA FIZICĂ: Sănătoasă

SOMATIPUL: Tip somatoton

ASPECTE FIZICE GENERALE: De înălțime mijlocie, relativ robustă, facies agreabil, ținută

specifică – stridentă.

B. TEMPERAMENTUL : sangvinic: activ, energic, non –emotiv

PARTICULARITĂȚI STILISTICE: Emoții ce par mai reduse, capacitate de refulare bună,

controlată, secundaritate: răsunet slab al evenimentelor în

conștiință, sensibilitate la dureri fizice.

C. IMAGINEA DE SINE

Se consideră atrăgătoare fizic, autoeficiență în practicile cu care se ocupă, o fac să-și etaleze mândria „marea majoritate a clienților sunt mulțumiți”, are în general clienți fideli. Apreciază că are o fire puternică deoarece înfruntă situațiile de risc și trece peste frustrări, se încurajează singură. Singurul lucru care o descumpănește este suferința fizică în caz de avort „neașteptat de mare”.

Principalul motiv existențial este „banul”. Se descurcă fără prea mult suport moral subliniind că ocupația actuală este singura „resursă de supraviețuire și cea mai îndemână sursă de a căștiga”.

CE SPUN CEILALȚI DESPRE EA

Tolerată de sora mai mare , condamnată și umilită de familie, de mamă, soră, mezină și cumnat pentru prostituție dar și pentru modul în care își duce viața , cedând mamei responsabilitățile ei, apreciată ca fiind leneșă și iresponsabilă.

CE OBSERVĂ EXAMINATORUL

Capacitatea sporită de refulare a experiențelor neplăcute. Aparent comportamentul este autoinițiat și autocontrolat. În realitate mecanismul este imitativ având la bază modele iar nu idealuri. Imaturitatea emoțională cu tulburări de tipul anxietății, disforiei, a labilității și a indiciilor de traume puternice.

Depresia evaluată stă în limite medii. Asistată pentru a fi evaluată cu ajutorul chestionarelor, dă semne de ambivalență și semnificativă incongruență în răspunsuri sugerând că ar avea o dispoziție general contradictorie sau bipolară a personalității. Deoarece răspunsurile la interviu n-au sugerat contradicții, subiectul etalând o stimă de sine acceptabilă (mulțumită de sine și mândră că are clienți fideli), confirmată și la scala Rosenberg: „în general sunt mulțumită de mine”, cu toate că exprimă ”dezacord” pentru itemul: „am o părere pozitivă față de mine” sau este „total de acord” cu faptul că are situații când se simte „inutilă”, există ipoteza de lucru că întrebările îi activează sisteme diferite de credințe și nu este preocupată de congruență. Astfel stima de sine privind modul în care practică prostituția este bună. Situațiile în care se simte „inutilă” sau nu are o părere pozitivă despre sine sunt cele activate de alte sisteme de credințe, cu care este (în taină) de acord: faptul că și-a făcut profesia din imoralitate, că se complace să rămână copil pentru mama sa, delegândui responsabilitățile curente și cele referitoare la fetiță, pasivitatea generală, acceptarea lucrurilor intolerabile din prostituție.

Tocmai astfel de credințe, adânc sădite prin educație și frecvent întărite de rudele sale, au condus la un nivel mediu de depresie (27 din 63 de răspunsuri la scala Beck) apreciază că: „viitorul meu este fără speranță și situația mea nu se va schimba”, „ca om cred că am eșuat total” și „nimic nu mă mai mulțumște”.

Simptomatologia depresivă este prezentă, apreciază că somnul este tulburat, obosește mai repede ca altădată și nu are așa poftă de mâncare ca înainte. Indicele de disforie este patru, manifestat prin: proasta dispoziție și continuă nemulțumire.

Tulburările afective au dat naștere la anumite fobii și la o stare de agitație interioară. Nivelul anxietății resimțite este mediu, manifestat prin: tensiune, iritabilitate, labilitate afectivă și ambivalență. Frustrarea manifestată se referă la faptul că se simte neînțeleasă și că: „alți oameni nu pot înțelege niciodată ce simt”.

Starea sa emoțională are repercursiuni asupra programului de somn, a apetitului și relațiilor cu familia. Prezintă credințe traumatice destul de puternice.

Îndeosebi cele din urmă menționate și incongruența manifestată apar ca indicativi ai disocierii personalității traumatizate. La modul existențial, departe de a descoperi o personalitate lipsită de complexitate, se simte la subiectul A.S. angoasa respingerii de sine sau a condamnării datorată lipsei de sens (privind existențialitatea spirituală) și a pericolului pentru lipsa de posibilitate a afirmării morale. Se întrevede deci o disperare provenită din lipsa de voință de a fi tu însuți. Aici ne confruntăm cu neștiința că subiectul este disperat deoarece asumarea vinovăției ar fi domolit dipserarea.

Se poate aprecia că suntem în prezența psihopatologiei. Aceasta apare atunci când circumstanțele adverse inhibă dezvoltarea în perspectiva propriilor posibilități. Copilul își uită propriul sine potențial (K. Horney) și își dezvoltă un sine idealizat, o altă imagine de sine către care își direcționează energiile vitale. Astfel apare sentimentul înstrăinării, al despărțirii de propria persoană.

D. COMPORTAMENTUL INTERPERSONAL

A.S. apare în fața celorlați diferit, în funcție de valorile, aspirațiile și tipul de relații interpersonale specifice comunității ei ocupaționale, respectiv familiei și comunității în care trăiește (cartierul de domiciliu). În comunitatea prostituatelor se simte plăcută („arăt bine, ondulată, cu părul blond,etc”), este respectată pentru că are clienți fideli și solidaritatea de braslă o obligă cu asprime să respecte reguli concurențiale, deci este socotită de încredere. Aici în această comunitate are ea sentimentul că sunt relațiile sale interpersonale mai profunde deoarece aici este acceptată și de aici își împrumută valorile, aici simte că eforturile ei au sens.

Persoanele de referință din viața ei sunt mama și surorile. Din păcate (exceptând sora mai mare), aceste persoane rămân și sunt stresorii ei, față de care are o tendință de îndepărtare, de răcire continuă a relațiilor de izolare de ei.

Ocupația sa presupune o ședință de izolare socială pentru a se putea focaliza pe cultivarea propriei persoane pentru a-i garanta autoeficiența: program diurn de odihnă, îngrijire și ieșiri în cluburi, precum și activitatea nocturnă. Își asumă acest grad de izolare care este una din resursele reușitei ocupaționale.

Cu fiica sa de patru ani are relații minime de îngrijire (o hrănește după amiaza). Relația pare lipsită de profunzime și neaparat lipsită de căldură.

Relațiile interpersonale cu clienții le consideră relații de muncă, apoape contractuale, pentru care așteaptă prețul covenit. Atfel exclude din aceste relații orice emoție sau sentiment, prevenită că trebuie să se protejeze și să nu riște complicații nedorite.

Ciudată este relația cu sora mai mare care o tolereză și „rareori” îi este sprijin moral.

III STRUCTURA ȘI DINAMICA PERSONALITĂȚII

A. AFECTE, EMOȚII, MOTIVAȚII

Motivele evidente sunt cele legate de a-și câștiga existeța și de a putea cheltui bani.

Mecanismele care îi rămân necunoscute, de care nu-și dă seama dar care sunt motivante pentru ea: un narcisism primar care se satisface prin aceste prestații ocupaționale (nevoia de a se simți atrăgătoare, de a fi „aleasă”, de a crea dependență anumitor clienți). Tot în această categorie intră frica, frica de a nu reuși nici într-o altă profesie care ar presupune efort prea mare, investiție educațională, ca și frica de a fi „inutilă”.

Lucruri de care este conștientă dar nu este dispusă să le împărtășească: amenințarea stării de sănătate, expunerea la riscuri de patologie sexuală și virtuală din partea clienților – lucruri despre care nu vrea să vorbească decât limitativ.

Ierarhizarea motivelor determină în cazul ei, o piramidă răsturnată (în raport cu vârsta bilogică), predomină motivele de securitate materială și cele bilogice. Ignoră, cu excepția colegelor, motivele de afiliere.

Acceptă statutul social cel mai repudiat salvându-și o fațetă a stimei de sine în competiția intensă cu prostituatele. Nu este motivată de valori spirituale, cu excepția celor estetice (acestea ajungând prin exacerbare să simbolizeze valoarea răsturnată – stridentă).

Sursa principală a trăirilor pozitive a subiectului este succesul ocupațional, echivalat cu venitul realizat. Sursa principala a trăirilor negative constă în reproșurile și jignirile din partea familiei.

B. PRINCIPIILE MORALE,VALORI,ATITUDINI SOCIALE

Principiile morale după care se călăuzește sunt legate de ocupația sa pe care o consideră ,,muncă’’. Iar ,,munca’’ trebuie rasplătită. Este nevoie de libertate pentru sex. Trebuie să fii puternic și să-nfrunți pericolele. Să nu te plângi că nu obții nimic. Să te-ncurajezi singură și să mergi înainte. Dacă nu se ia în considerare principiul referitor la ,,munca,, celelalte pot alcătui un fel de ,,minimă morală’’, care îi asigură supraviețuirea într-o ocupație atât de libertină și expusă la riscuri.

Apreciez că are o conștiință rigidă prin fisurile căreia se strecoară culpa, numită ,,calea regală spre nevroză’’. Nu se observă că ar avea idealuri deoarece filozofia de viață este însușită simetric, existența ei este destul de vidată de sens și singurul scop declarat este banul.

C. FUNCȚIILE ȘI IDENTITATEA EULUI

1.Forța Eului este slăbită din două motive principale: comportamentul său nu a fost autoinițiat și nu este autocontrolat, a fost imitat, iar ceea ce ar trebui să fie autocontrol este în bună măsura supunere pasivă la standardele ocupaționale.Deocamdată are capacitatea de a-și urmări scopurile, dar tulburările afective menționate vor continua să-i fregilizeze Eul. În al doilea rând se află sub autoritatea mamei, căreia i-a cedat majoritatea responsabilităților, deci nu-și poate impune propriile dorințe. Deteriorarea imaginii de sine este una din principalele resurse ale depresiei.

2.Mecanismele de apărare și de coping

Refularea, negarea (’’deocamdată este singurul mod de a câștiga ,,nu poți să faci nimic mergi înainte , etc; raționalizarea ,,am abandonat școala din motive de bani,,; ,,am renunțat la serviciu deoarece salariul era foarte mic și programul mă solicita enorm” etc. ). Mecanismele de coping sunt uneori identice cu cele de apărare exemplu negarea riscurilor.Totuși acestea nu sunt în general eficiente, dovada fiind cotele mari de disforie și simptomatologia depresivă.

3.Organizarea gândirii, controlul și stilul cognitiv

Modalitățile principale de abordare în rezolvarea problemelor sunt specifice persoanelor imature-(prin încercare și eroare sau imitativ , preluând algoritmi din cultura orală a comunității ocupaționale). Probelemele de igienă, de eventual tratament sunt rezervate conform prescripțiilor preluate de la colege. Pentru problememle existențiale demersurile rezolutive relevă neasumarea responsabilității, confuzia dintre dorințe și scopuri și decizii luate fără încordare sau fără efort voluntar (,,cele la îndemană”). Are tendința să reducă gravitatea probelmelor existențiale.

4.Capacități intelectuale, aptitudini, abilități și talente

Întrebările referitoare la acest item au vizat identificarea resurselor de personalitate pentru dezvoltare și în eventualitatea unui plan de intervenție, factori auxiliari cu valoare terapeutică

Capacitatea intelectuală este de nivel sub-mediu pentru inteligența generală. Tipul de inte- ligență dominant este kinestezic și muzical-ritmic. Se pricepe să danseze și se exprimă destul de pratic în ritmul muzicii.

5.Identitatea și concepția despre Sine

Principalul motiv existențial este „banul”. Se descurcă fără prea mult suport moral subliniind că ocupația actuală este singura „resursă de supraviețuire și cea mai îndemână sursă de a căștiga”.

La scala de anxietate AMDP-AT (Bobon și colab., 1985) A.S. obține un punctaj de 30 de puncte din totalul de 60 de puncte. Astfel se poate deduce ca subiectul examinat, din punct de vedere al anxietății, se situează la un nivel mediu pe scala de evaluare, bifează ”mediu” în cazul anxietății psihice resimțite și în anxietate somatică.

Nivelul mediu de depresie rezultă din răspunsurile: ”nimic nu mă mai muțumește”, și ”cred că viitorul meu este fără speranță”.

Stima de sine este deteriorată, afirmând ”câteodată mă simt realmente inutil”, prezentând credințe traumatice destul de puternice.

6.Determinanți sociali și situații actuale de viață:

Motivul existenția este ”banul”, dorința de câștig.

Felul în care își joacă rolul de mamă este amendabil din punct de vededere legal, moral și psihologic: fiind prostituată prestează o activitate ilegală și imorală și este un model negativ pentru fetița ei de patru ani.

Dterminanții sociali ai situației actuale de viață sunt, în cazul lui A.S., dorința de a-și gestiona singură resursele, având-o ca model, încă din fragedă adolescență, pe sora mai mare.

FORMULAREA CAZULUI

A.S. 22 de ani, necăsătorită, locuiește împreună cu mama sa și cu fiica de patru ani într-un apartament în zonă periferică. Educația: a absolvit opt clase, abandonând școala după modelul surorii care era prostituată. Motivul comportamentului de prostituție, tentația câștigului fără efort și învățarea socială de la modele familiale. Ecologie socială: promiscuitate; se identifică cu valorile comunității profesionale. Personalitate manifestă: temperament dominant sangvinic. Prezentare: înălțime mijlocie, relativ robustă, facies agreabil, ținută vestimentară și machiaj strident. Imaginea de sine: se consideră atrăgătoare, apreciază că are autoeficiență în prestații . Fire puternică, răzbătătoare. Relații sociale selective: tolerată și sprijinită de sora mai mare și blamată de restul familiei cu care are relații reci. Rezolvarea problemelor: aparent comportamentul este autoinițiat și autocontrolat, în realitate este mimetic. Motivele dominante sunt legate de câștig și de confort în condiții de inactivitate. Otogenetic autoactualizarea s-a realizat în condițiile motivației de deficit. Principiile morale provin din asimilarea comportamentului de prostituție muncii și de aici pretențiile: ”munca trebuie răsplătită. Trebuie să fi puternic și să mergi înainte”. Forța Eului este slăbită deoarece comportamentul nu a fost autoinițiat și autocontrolat. Este supunere pasivă la standardele clienților. Unele mecanisme de apărare sunt identice cu cele de coping, exemplu: negarea riscurilor. Status mintal normal. Particularități stilistice: imaturitate. Evaluarea prin scale a identității și a concepții de sine relevă un nivel mediu de depresie ( scala Beck 27 puncte din 63), anxietate medie ( scala AMDPT –AT 30 puncte din 60 ), stimă de sine deteriorată ( scala Rosenberg ); angajată pe panta desocializării progresive având la bază credințe traumatice destul de severe.

STUDIU DE CAZ II

A. DATELE DE IDENTIFICARE

NUME: P.J.

OCUPAȚIA: Prostituție

VÂRSTA: 33 de ani

NAȚIONALIATEA – ETNIE : Rromă

STUDII: Fără studii

DOMICILIU: Baia Mare, cartier periferic cu populația rromă grupată

CONDIȚII: Locuiește în gazdă la o femeie singură, într-un apartament de trei camere. Are apă caldă. Într-o cameră dorm trei copii.

B. FAMILIA DE ORIGINE

TATĂL: decedat

VÂRSTA LA CARE A DECEDAT : 49 de ani

OCUPAȚIA: Muncitor necalificat

VENITUL: Salar minim pe economie

STUDII: Fără studii

MAMA: decedată

VÂRSTA: 53 de ani

OCUPAȚIA: Casnică

STUDII: Fără studii

SURORI ȘI FRAȚI

P.J. are șapte frați (3 surori și 4 frați). P.L., sex feminin, 40 de ani, căsătorită, are trei copii, soțul este muncitor calificat, P.I. 38 de ani, căsătorită, are patru copii, soțul este muncitor necalificat, P.R. 37 de ani, căsătorită are patru copii, soțul este muncitor necalificat. P.T., sex masculin, 36 de ani, necăsătorit, are familie consensuală, din care a rezultat doi copii, muncitor necalificat,P.P. sex masculin, 31 de ani, necăsătorit, lucrează în străinătate, P.A. sex masculin, 28 de ani, necăsătorit, lucrează îm străinătate cu fratele său P.A.

Sora mai mare, ca și ceilalți frați, știu cu ce se ocupă. Frații „o înțeleg”. Nimeni din familie „nu o condamnă”. „O acceptă așa cum este”. Fiecare dintre ei consideră că „se descurcă singur”, „că au greutăți”, nu o pot sprijini în creșterea copiilor sau în întreținerea lor. Ei apreciază faptul că „motivul care o determină să o practice este legat de copii și nu de nevoia de lux sau de viața ușoară”.

C. FAMILIA ACTUALĂ

a) Căsătoria

S-a căsătorit la 18 ani. Căsnicia a durat nouă ani. Soțul ei a fost muncitor la fabrica de mobilă. Pe durata căsniciei ea a fost casnică. Au avut împreună trei copii. Soțul nu se implica în grijile legate de asigurarea hranei, a achitării facturilor, și în grija pentru sănătatea copiilor, o lăsa singură să se descurce. Era o persoană autoritară și aplica modele învățate în familia lui de origine, în care bărbatul aducea banii iar femeia rămânea cu restul grijilor. Nu era afectuos nici cu copiii, nici cu soția, era distant, interiorizat și apatic. În ultimul an de căsnicie a devenit dependent de jocurile de noroc și a provocat certuri și discuții deoarece nu mai aducea bani acasă, întâmplându-se să contracteze datorii. Ea a avut inițiativa despărțirii, după ce a văzut că relația de cuplu s-a deteriorat continuu, atmosfera era tensionată și nu găsea resurse de trai, fiind ocupată cu îngrijirea copiilor.

b) Familia actuală

Este alcătuită din șapte persoane: ea și cei șase copii ( trei copii născuți din căsătorie : P.B., sex feminin, 13 ani, școlarizată până în clasa a treia, a repetat ultimele două clase, P.A., sex feminin, 11 ani, neșcolarizată, P.T., sex masculin, 9 ani, neșcolarizat), după despărțirea de soț a mai născut trei copii proveniți din „accidente” ale relațiilor cu clienții. A știut din prima lună că este însărcinată și nu și-a propus, nici în unul din cele trei cazuri, să avorteze, „frica de avort” este atât teama de suferință fizică cât și „interdicția” de a nu da o șansă la viață.

Gazda ei, o doamnă singură, îi supravegează pe copii până când se întoarce ea acasă.

Nu i-a dat pe copii la grădiniță, considerând că timpul nu-i permite să-i ”gestioneze” decât împreună, iar după eșecul școlar repetat al fetiței mai mari, a refuzat să-i dea la școală pe următorii copii. Fetița de 13 ani este singura care a avut exeriența a trei ani de școală. Deoarece în clasa a III-a nu știa nici o literă sau cifră, mama a retras-o de la școală, socotind-o incapabilă.

Este atașată de copii și se simte responsabilă ( se ocupă de hrana lor, de spălatul rufelor, de curățenie). Își face programul în două reprize ( după amiază și noaptea), încât să-i hrănească și să-și petreacă un oarecare timp cu ei. Nu face deosebire între copii. Se orienteză după repere de cea mai vagă probabilitate, când susține că „în viitor fetele vor fi măritate pâna la vârsta de 18 ani și soții lor vor munci pentru ca ele să poată să fie casnice”. Nu pare însă să se gândească la soarta băieților neșcolarizați.

D. EDUCAȚIA ȘI MUNCA

Este neșcolarizată. Până la 27 de ani a fost casnică. Duă ce s-a despărțit de soțul ei, cei trei copii au rămas în întreținerea ei. Soțul ei nu participă la cheltuielile pentru creșterea copiilor.

A avut o singură tentativă să se angajeze la serele orașului dar a fost respinsă deoarece aveau suficient personal.

Complexul de inferioritate și-a spus cuvântul când a tranșat în favoarea prostituției. Nu a influențat-o cineva ci nevoia de bani a împins-o să se oprească la această ocupație.

Acuma admite că ceea ce face este „un lucru rușinos” pe care îl trăiește ca pe o pedeapsă pentru alegerea nesăbuită pe care a făcut-o. Viitorul o sperie și simte că nu are nici o perspectivă la cei 33 de ani.

Afirmă că realizează între 100 și 200 de RON pe noapte. Prețul pe care îl cere depinde de timpul cerut de client. Nu împarte câștigul cu nici un intermediar. Negociază tariful doar cu clienții fideli. Nu știe cât realizează pe lună. Se declară mulțumită de venitul realizat în termenii de: „în mare parte da!”.

Nu face calcule și cheltuielile nu depind de un buget. Declară că are bani economisiți deși, în raport cu venitul, suma este derizorie: 800 RON.

E. ECOLOGIE SOCIALĂ

Trăiește într-o comunitate de oameni săraci, la periferie. Stă în gazdă la o femeie singură, care îi îngrijește copiii cât timp este plecată. Vecinele care știu cu se ocupă „îi înțeleg situația” și nu au avut nimic de spus. Are magazine și surse de aprovizionare în apropiere. Intenționează să-și cumpere „o casă” cu 1200 RON în apropiere de depozitul de reziduri al orașului, unde cea mai săracă populație își improvizează case din cartoane sau în cel mai bun caz din cărămidă nearsă de lut. Acest cartier și comunitatea poate fi o sursă de patologie. Motivația ei este cea de a scăpa de chiria de 300 RON în care sunt cuprinse și serviciile de îngrijire ale copiilor dar și accesul la utilități precum : apa caldă, în timp ce „cartierul” vizat nu are nici un fel de canalizare.

Are propriile strategii, mult mai „eficiente” decât colegele ei care au studii de diferite nivele. Astfel a evitat orice act de violență. Nu s-a întâmplat să-i fie refuzată plata. Potențialul client este pus la încercare și accepat în felul prin care comunică. Dacă o „bruschează sau este prea repezit” ea îl refuză: „îi închid ușa de la mașină în nas”.

Nu se tratează cu leacuri băbești, își face analizele anual și face control medical pe bază de trimitere de la medicul de familie.

Deoarece practică prostituția „pe stradă” acceptă aceleași condiții de igienă : nu are loc pentru duș și se rezumă la șervețele umede.

F. STRESURILE MAJORE ȘI POTENȚIALUL DE COPING AL SUBIECTULUI

Stresul major este sărăcia, cei șase copii aflați în întreținere și lipsa perspectivei sociale pentru vârsta „retragerii” care este aproape, îngrijorarea legată de riscul de contaminare cu boli cu transmitere.

Încearcă să reducă acest stres prin „efort propriu” mai precis printr-o demobilizare care a fost amintită mai sus, cumpărând o casă și retrăgându-se cu copiii în cartierul Craica.

II PERSONALITATEA MANIFESTĂ

A. PARTICULARITĂȚILE BIOLOGICE

STAREA FIZICĂ: Aparent sănătoasă, prezentare: tegumente curate și îmbracăminte sport – curată, expresivitate facială și gestuală: facies depresiv, slab expresivă în gesturi.

ASPECTE FIZICE GENERALE: De înălțime mijlocie, subponderală, ten creol, păr inchis la culoare.

B. TEMPERAMENTUL : Indicatori comportamentali: întristată, rezervată, rigidă, interiorizată, astenică.

C. IMAGINEA DE SINE

Despre aspectul fizic și despre particularitățile stilistice afirmă că: „nu prea este dotată cu unele forme” deci nu are ce să scoată în evidență. Îmbrăcămintea este simplă: blugi și tricouri. Nu se machiază și nu se coafează. Optează pentru a fi curată. Apreciază că nu frumusețea are căutare ci serviciile oferite.

Spune că „resimte neliniște și îngrijorare”, care dau în plan fizic palpitații și nod în gât. Admite că manifestă instabilitate, că „viitorul o sperie”, că este „dezamăgită de sine și că viața” i se pare „ca un coșmar din care nu se poate trezi”. Majoritatea celor admise sunt din categoria itemilor psihopatologici.

CE SPUN CEILALȚI DESPRE EA

Printre prostituate este văzută ca o femeie serioasă, cu mari responsabilități, având în vedere cei șase copii pe care îi crește. O apreciază pentru modestia de care dă dovadă și o consideră de încredere deoarece ia lucrurile în serios, are vechime și experiență în această practică deci poate da sfaturi bune acelor tinere. Colegele nu par să-și dea seama că P.J. este rezervată în privința libertinajului, cinismului față de regulile morale, egocentrismul, etc. O consideră „de-a lor”, o fată săracă, cu multe greutăți care înfruntă cu mult curaj viața pentru copiii săi.

Femeia la care stă în gazdă o acceptă deoarece și ea acceptă relațiile contractuale de plată la timp a obligațiilor convenite. Are considerație pentru ea deoarece își crește copiii practicând o ocupație peste măsură de „dură”, n-a făcut nici un avort și este curată, în plus își face vizitele medicale la timp și se duce și la analize. Este înțelegătoare și o sprijină pe P.J., îndeosebi când aceasta este obosită sau foarte tensionată.

Vecinele îi cunosc situația și o înțeleg, chiar o compătimesc deoarece nu are nici un sprijin moral sau financiar pentru copii.

Surorile și frații o acceptă așa cum este și nu o condamnă. Cu toate că nimeni din familie nu practică această ocupație, P.J. beneficiază de înțelegere și pentru faptul că fiecare având greutățile sale nu o pot ajuta, acceptarea fiind o formă de gratificare fraternă.

CE OBSERVĂ EXAMINATORUL

P.J este destul de cooperantă, tonul vocii este uniform trădând oboseală. Se relaxează progresiv pe măsură ce interviul progresează. Mă urmărește cu încredere remarcând că o înteleg, că nu o judec și sunt interesată de problemele și viața ei. Remarcă de asemenea că formulez problemele ei existențiale așa cum le trăiește.

Descrierea generală: ca aspect P.J are facies depresiv (semn de depresie și dispoziția sa este apatică. Limbajul este necultivat, se strecoară dezacorduri sintactice și se întrevede grija pentru a evita jargonul sau vulgaritatea.

D. COMPORTAMENTUL INTERPERSONAL

Relațiile cu cei din jur P.J. este de regulă reținută, mai puțin comunicativă, conduită ce are la bază temperamentul dominant melancolic ( rezervată, astenică, predispusă la blocaje afective) dar și o notă medie de depresie (24 din 60 la scala Beck), datorită căreia admite că „interesul față de ceilalți a scăzut simțitor”.

Nu este preocupată să o placă cei din jur, tânjește însă să fie cât de cât respectată pentru devotamentul față de copii, dar relațiile cu ceilalți sunt, în general, lipsite de profunzime pentru că este inhibată. Inhibiția are ca principală cauză culpa resimțită pentru faptul că se ocupă cu ceva ”rușinos” , și trăiește de pe urma acestor prestații, pentru că este în situația de a-și expune intimitatea ( nouă ani de căsnicie a fost fidelă soțului ).

Deviza ei este accea că nimeni nu va putea înțelege ce simte ea și că nu poți avea încredere în nimeni deoarece ”este periculos sa te apropii de cineva, pentru că întotdeauna te rănește sau te exploatează.”.

Privind ierarhia relațiilor, pe primul loc sunt copiii pe care crede că îi ocrotește corespunzător deși nu este conștientă că aceștia acumulează handicapuri cognitive și sociale prin faptul că nu beneficiază de instrucție și educați școlară. Pentru ea, credința că are copiii inapți să învețe funcționează ca un filtru care o împiedică să înțeleagă că aceasta este cea mai iresponsabilă poziție și proiectează stările sale de frustrare și revoltă pe care le-a simțit în comparație cu ceilalți de vârsta ei, deoarece n-a putut învăța.

În acord cu valorile tradiționale ale culturii etniei sale, consideră că educația nu este esențială pentru reușita în viață, mult mai importanet sunt deprinderile de viață.

Izolarea socială are un efect care o obligă să ducă toate poverile existențiale singură, o împiedică să împărtășească celorlalți problemele sau angoasele sale, izolarea socială provine din credința că este „vinovată”, că este „greșită” și nu împărtășește nimănui poverile sale.

III STRUCTURA ȘI DINAMICA PERSONALITĂȚII

A. AFECTE, EMOȚII, MOTIVAȚII

Motivele evidente ale subiectului, P.J. sunt cele de securitate materială, afectivă și cele bilogice și cele de afiliere, în raport cu copii săi. Toate acestea sunt echilibrate cu nevoia „de a face bani”, de a supraviețui.

Mecanismele de care nu își dă seama, dar care sunt motivante pentru ea: prestațiile sexuale, faptul că are clienți în general fideli funcționează, în mod secundar ca o compensație pentru indiferența fostului soț față de ea. De asemenea, atunci când subliniază că nu are importanță frumusețea deoarece clienții caută servicii se simte gratificată pentru că „a învățat” să practice aceste servicii. Dacă nu a fost aptă să învețe la școală își confirmă că sub raport social a știut să învețe și tot sub acest unghi înțelege din semnele comunicării ceva definitor privind caracterul clienților. Primește astfel grațificații întăritoare când se compară cu „colegele” tinere, atrăgătoare dar și cu cele impulsive și prea sigure pe ele, care nu știu să evite riscul violenței. Conform lui Maslow toate sunt motive de deficit și de creștere.

Există și motivații de care este conștientă deși nu este dispusă să le împărtășească – se referă la apropiata ei „abdicare” de la majoritata obligațiilor actuale. Se laudă că își va cumpăra în curând o casă pe Craica deși nu descrie locul, lipsa condițiilor umane de locuit sau comunitatea celor mai săraci oameni care au renunțat la orice efort și se mulțumesc să supraviețuiască, înconjurați de mizerie, boli și animale care vagabondează. „Abdicarea” pomenită își are cauzele tocmai în lipsa resurselor afectiv motivaționale ce provin din ignoranță și din amânarea problemelor existențiale.

Prin căsătorie a pus toate „ouăle” într-un singur „coș” ( cel al căsătoriei ) și a mizat pe căldură și fidelitate din partea soțului. Prin destrămarea căsniciei a rămas singură și nevoită să se încurajeze și să se izoleze social progresiv în special pentru a se putea concentra pe copii și programul de prestații.

În general nu-și exteriorizează emoțiile și rămâne rezervată. Acestea răzbat și sunt comunitate îndeosebi prin limbaj corporal când este tensionată (iritabilitate sau facies îngrijorat, anxios).

Cel mai puternic afect este frica. Precizează că a dat naștere la trei copii după ce s-a despărțit de soțul ei, datorită fricii de avort. Există în această frică și o componentă spirituală, știe însă că avortul echivalează cu o crimă.

Frica de contaminare cu boli cu transmitere, frica de pericolul violenței, frica de un posibil cancer (care i-a răpit pe ambii părinți), în sfârșit, frica că nu va putea să practice această ocupație și datorită vârstei, ca și oboseala acumulată au generalizat aceste afecte au generat anxietate.

Cel mai adesea simte o îngrijorare anxioasă în situații soiale care au adus-o în pragul reacțiilor fobice ( o frică exagerată față de injecții sau orice intervenții chirurgicale).

Balanța emoțională este profund tulburată – manifestă ambivalență afectivă și labilitate afectivă specifice dispoziții bipolare ( conform scalei de evaluare AMDP – AT).

B. PRINCIPIILE MORALE, VALORI ȘI ATITUDINI SOCIALE

Subiectul a crezut în valorile referitoare la o viață de familie bazate pe sentimente autentice, mutualitate între soți, atașament, loialitate și responsabilitate față de copii. Valori pe care le exprimă la nivelul său, subliniind că soțul a abdicat de la aceste valori. A rămas însă fidelă copiilor și respectă valoarea fundamentală pentru ea : viața.

Mai mult decât colegele ei, P.J. manifestă cumva arhetipal aceste principii primordiale. Se întrevede, ca ipoteză de lucru și faptul că părinții au promovat în familie principii morale fundamentale ( dovada este restul familiei din care nimeni n-a practicat prostituția ). Se întrevede și faptul că a “preluat” cu aceste principii sănătoase și tendințe de a se culpabiliza când greșește. Deși nu o condamnă cineva, nu pare blamată, se învinovățește și se acuză: ”mă simt vinovată”, ”poate că am meritat pedeaspa” și ”mă judec pentru toate relele” ( conform scalei de evaluare Beck).

C. FUNCȚIILE ȘI IDENTITATEA EULUI

1.Forța Eului – Comportamentul pare autoinițiat în parte, controlat prin mecanismele conștiente. Subiectul are capacitatea de a-și urmări scopurile. Își împarte timpul în astfel de reprize încât să se poată ocupa de nevoile familiei (copii) și să poată presta serviciile din care își câștigă venitul. Cum s-a mai precizat, este pe punctual de a-și schimba perspectiva, pregătindu-și “retragerea” deoarece este prea obosită : ”nu dorm la fel de bine”, ”obosesc mai repede”, ”mi-a scăzut simțitor pofta de mâncare” ( conform scalei de evaluare Beck).

În cazul ei, deteriorarea progresivă a imaginii de sine este sursa principală a depresiei. Astfel are impresia că ”nereușitele” sale sunt mai multe decât ale altora, este ”dezamăgită” de sine, se simte” vinovată” și simte că a meritat ”pedeapsa” iar ”interesul față de ceilalți a scăzut”, accentuându-i izolarea socială.

2.Mecanismele de apărare și de coping

Mecanismele de apărare sunt refularea (susține că prezervativul este eficient și nu a dat greș niciodată cu acest mijloc, ”uitând” că au rezultat trei sarcini nedorite, consideră că fetele sale se vor căcătorii și soții lor vor munci încât ele vor fi casnice, ”uitând” că și ea a vrut să fie casnică dar după despărțirea de soțul său a trebuit să-și întrețină și copiii) și negarea ( neagă că în cei șase ani în comportamentul său de prostituție vreun client a refuzat să o plătească sau ar fi fost violent, neagă că ar fi suferit de o contaminare sexuală chiar și minoră, dar nu știe să enumere nici o boală cu transmitere sexuală ).

Privind autoactualizarea, P.J a fost silită să caute mai degrabă siguranța decât dezvoltarea. Astfel s-au actualizat motivele de deficit. Nucleul intern esențial a fost negat, chiar suprimat prin obișnuințe și presiune culturală. Deși negat, acest nucleu își revendică permanent actualizarea. ,,Vina,, și ,,pedeapsa’’ provin din negarea și restrăngerea vieții și din autoanihilare căci a refuzat să devină ceea ce putea deveni. Mecanismele de apărare și cele de coping nu coincid nici în cazul vinovăției existențiale și nci a celei morale când apreciază că prestațiile ei sunt un lucru rușinos ( teoria psihoterapiei existențiale: vinovăția existențială și asumarea responsabilității – Irvin Yalom).

3- Organizarea gândirii, controlul și stilul cognitiv

P.J evidențiază o capacitate normală de organizare a gândirii si de a proiecta acțiuni relativ coerente pentru a-și atinge scopurile. Dovedește că are o inteligență nativă deși este ignorantă în multe privințe fiind lipsită de educație. Capacitatea de a înțelege este slabă pentru aspecte teoretice. În cazul evaluării prin scalele Beck sau Rosenberg rămâne perplexă la unele întrebări pentru că nu le înțelege. A fost nevoie să-i accesibilizez sensul și coantorii întrebărilor la Inventarul credințelor traumatice sau la scala Rosenberg.

Este bine de semnalat, în sprijinul celor de mai sus că principalul mod de abordarea în rezolvarea probelmelor nu este imitativ tinzând spre un mod de a judeca ținând cont de posibilități pentru identificarea unei soluții.Axemplificarea acestui mod de abordare este modul în care previne riscul îmbolnăvirilor, felul în care își utilizează resursa de timp. Lipsește feedbackul când se proiectează ca proprietară de casă și ia în calcul doar câștigul subiectiv, dar ignorând că îi coboară standardul de viață pentru ea și copii; sau atunci când apreciază că lipsa educației nu va afecta viața fiicelor sale deoarece se vor mărita și vor fi casnice. Însă precum căsnicia ei s-a rupt aidoma ar putea păți și fetele.

4-Capacități intelectuale, aptitudini, abilități, talente

Statusul mintal este normal.Capacitatea de înțelegere este limitată privind raționamentele deductive sau raționamentele teoretice evidente în interviu când i s-a cerut să sublinieze de unde reiese că soțul ei era indiferent față de ea și față de copii sau felul în care a influențat-o atmosfera din familia de origine, etc. . Dominantele sunt inteligența kinestezică și cea naturalistă.(Are preceperea de a îngriji plante și știe să vorbescă cu animalele să le îmblânzească). Îi place să gătească pentru că se pricepe să dea gust mâncărurilor și crede că este inventivă.

5-Identitatea și concepția despre Sine

Informațiile provin din scalele de evaluare administrate.

Imaginea de sine la nivel fizic – ”mă tem că arăt rău și simt că sunt urâtă” complexe de inferioritate referitoare la aspectull fizic subliniate și la interviu când afirmă: ”nu prea am forme deci nu am ce să subliniez, așa încât port blugi și tricou”.

Am înregistrat contradicții în evaluarea părerii despre sine în general, căci dacă la scala Rosenberg se declară ”de accord” cu afirmația: ”sunt mulțumită de mine în general”, la primul item de declară în ”dezacord” cu: ”am o părere pozitivă despre mine” la ultimul item.

Rămâne contradictorie la toate scalele, căci la cea amintită bifează ”acord” la: ”cred că am o serie de calități bune” sau: ”sunt la fel de bună ca ceilalți” ca să se afirme în ”acord” cu: ”ma simt o ratată”.

N-a fost stimulată să învețe și-a, ,,închis’’ mintea. Și-a pierdut devreme ambii părinți, deci a fost lipsită de orice sprijin moral. A avut ghinion în căsnicie, deoarece soțul, cu care avea trei copii de crescut era dependent de jocurile de noroc risipind toți banii și îngropându-i în datorii.

Nu are aspirații, dorințele îi sunt blocate și funcționează mai degrabă mecanisme de evitare a situațiilor care i-au creat disconfort și îngrijorare.

Chestionată pentru a-și clarifica opțiunile în scalele de evaluare ( deoarece se contrazice până la incorență), face următoarele sublinieri: când apreciază ,,în general sunt mulțumită de mine’’se gândește la faptul că își face datoria față de copii și primește cuvenitul respect din partea familiei și a vecinilor care o cunosc. Când are îndoieli este de acord cu afirmația: ”câteodată mă simt realmente inutilă”, iar atunci când este copleșită admite că ,,mă gândesc că nu valorez nimic’’ și consideră că este dezamagită de sine.

DETERMINAȚI SOCIALI ȘI SITUAȚIILE ACTUALE DE VIAȚĂ

P.J este cap de familie (monoparental) și felul în care își joacă rolul de mamă îi aduce un oarecare capital social în comunitate și în familia de origine. Din punct de vedere legal și moral este complet iresponsabilă pentru faptul că nu-și integrează copiii în sistemul de învățământ și-i privează voluntar de instrucție și educație.

Felul în care își joacă rolul de mamă este amendabil din punct de vededere legal, moral și psihologic: fiind prostituată prestează o activitate ilegală și imorală și este un model negativ pentru copii.

Identitatea personală este subordonată celei sociale deoarece imaginea de sine este deteriorată datorită prevalenței identității sociale negative și datorită faptului ca a ales să nu devină ceea ce putea ca potențial.

Determinanții sociali ai situației actuale de viață sunt: analfabetismul și ignoranța, sărăcia (are șase copii pe care trebuie să-i întrețină, etnia – rromă – comunitatea în care trăiește la periferia orașului, cultura etnică, cu moravuri laxe).

FORMULAREA CAZULUI

P.J., în vârstă de 33 de ani, mamă a șase copii, divorțată, a optat pentru practicarea prostituției în urmă cu șase ani. Motivul comportamentului de prostituție a fost sărăcia. Educația: neșcolarizată – analfabetă. Munca și ecologia: este prostituată de stradă – minime măsuri de igienă, dar controale medicale o dată pe an. Personalitate manifestă: temperamental dominant melancolică, status mintal normal, inteligență nativă. Comportament interpersonal: izolare socială. Structura motivațională: motive de securitate materială dominante, toate motivele personalității sunt de deficit. Identitatea de sine – forța Eului: își urmărește scopurile, toate legate de supraviețuire, dar imaginea de sine este puternic deteriorată – dezamăgire de sine, vinovăție existențială, sentimentul inutilității ( la scala de depresie Beck scorul este mediu 27 din 60 ). Mecanismele de apărare și de coping nu coincid. Oboseala, vârsta și responsabilitatea celor șase copii îi provoacă o îngrijorare și o teamă legată de viitor – anxietatea manifestă este medie ( la scala AMDP –AT scorul este 28 din 60), dominantă este anxietatea socială. Puternicele credințe traumatice provoacă fobii, angoase și conturează taboul suferinței psihice. Nu are aspirații, dorințele ei sunt blocate și schimbarea de perspectivă este un plan de retragere din prostituție și de cumpărare a unei case improvizate într-un cartier fără nici un fel de utilități.

CONCLUZII

Evaluarea psihologică a subiectului P.J evidențiază tabloul unei persoane aflate în suferință. Conduita alimentară: consideră că apetitul i-a scăzut și apreciază că a pierdut în greutate 6-7 kg în ultimele două luni, obosește, interesul față de ceilalți a scăzut simțitor, acestea constituie simtome fizice în depresie. Simptomele psihice privind imaginea de sine apreciază că: ,,are mai multe nereușite ca alții, că este dezamagită de sine, se simte vinovată și a meritat pedeapsa’’. Viitorul o sperie (27 din 63 răspunsuri afirmative la scala Beck-depresie medie).

Manifestă anxietate somatică, resimțită fizic prin plapitații, nod în gât și anxietate în situații sociale (iritabilitate și rezervă în public), (28 din 60 de răspunsuri afirmative la scala AMDP-AT.Bobon-anxietate de nivel mediu).

La scala Rosenberg se pun in evidență manifestări de ambivalență și labilitate afectivă, astfel dispoziția este contradictorie sau bipolară. La inventarul de credințe traumatice înregistrează un scor mediu bifând majoritatea răspunsurilor cu ,,adevărat’’.

Concluzionează că se simte izolată față de alții deoarece ”se simte inferioară” altor oameni atât datorită istoriei sale personale cât și culpei de a presta ”servicii rușinoase”. Se simte că într-un ,,coșmar’’ din care nu se poate trezi.

STUDIU DE CAZ III

A. DATELE DE IDENTIFICARE

NUME: T.R.

OCUPAȚIA: Prostituție

VÂRSTA: 19 de ani

NAȚIONALIATEA – ETNIE : Română

STUDII: 11 clase

DOMICILIU: Baia Mare, cartier periferic

CONDIȚII: Locuiește în chirie, într-un apartament cu două camere. În apartament stă ea și o prietenă de a ei.

B. FAMILIA DE ORIGINE

TATĂL:

VÂRSTA LA CARE A DECEDAT : 59 de ani

OCUPAȚIA: Agricultor

STUDII: Fără studii

MAMA:

VÂRSTA: 57 de ani

OCUPAȚIA: Casnică

STUDII: Fără studii

În perioada școlarizării, părinții au susținut cheltuielile deși familia are venituri extrem de mici din care mai mult își asigură hrana. Părinții muncesc din greu, fără mijloace mecanice sau de irigare a câmpului.

SURORI ȘI FRAȚI

T.R. are doi frați: T.C. are 24 de ani, necăsătorit. A terminat școala profesională; T.V. are 22 de ani, necăsătorit, a absolvit zece clase. Ambii frați sunt plecați la muncă în străinătate, de doi ani de zile n-au fost deloc acasă.

C. FAMILIA ACTUALĂ

T.R. este necăsătorită, nu are copii. Locuiește în oraș, în chirie, într-un apartament de două camere, având o colegă de apartament, dansatoare într-un club.

D. EDUCAȚIA ȘI MUNCA

T.R. a terminat 11 clase. În perioada clasei a XI-a a fost racolată de o prietenă ca să practice prostituția. După câteva luni de „experiențe mai mult în glumă și de curiozitate” a constatat că noua meserie este atractivă, dar noile standarde de viață nu-i permiteau să frecventeze școala deoarece ziua trebuia să se odihnească. A considerat că „nu este nevoie” să-și continue studiile deoarece noua ocupație îi oferea „o metodă rapidă de a câștiga bani”.

Nu are nici o calificare profesională și n-a fost angajată la vreun loc de muncă.

Timp de un an a avut-o ca intermediară pe colega care a racolat-o. A practicat prostituția de stradă și rămânea cu 20-30% din sumele pe care le câștiga, restul erau reținuți de proxenetă.

A devenit independentă după un an și lucrează arareori pe stradă, de obicei își duce clienții în apartamentul închiriat sau se deplasează în locurile în care este solicitată de clienți telefonic.

Are clienți fideli (de regulă șoferi de tir) sau persoane cărora le-a fost recomandată de colega ei de apartament, la clubul unde lucrează.

Venitul pe care îl realizează este de aproximativ 4000 – 6000 de Ron lunar pentru un tarif de 100 de Ron pentru o jumătate de oră.

E. ECOLOGIE SOCIALĂ

Trăiește într-o comunitate restrânsă, cea a colegelor care practică prostituția, iar fizic trăiește în apartament cu colega dansatoare. Împărtășește valorile după care se ghidează comunitatea prostituatelor: „Nu cerșesc, nu sunt la mila nimănui, mă întrețin singură la muncă trebuie să mergi odihnit, altfel nu ai putere să-ți faci treaba și pierzi bani”.

Cunoaște riscul contaminării cu boli venerice și atunci când a observat ceva suspect la ea, a apelat la medic pentru tratament. O dată pe an își face analizele și apelează la specialistul ginecologic la nevoie.

N-a rămas însărcinată, deci n-a făcut nici un avort. Mijloacele de prevenție sunt: prezervativul sau pastila de a doua zi. Nu este îngrijorată pentru starea ei de sănătate.

Locuiește într-o zonă aglomerată a orașului. Are la îndemână magazine pentru aprovizionare, iar dacă dorește să se ducă în vre-un loc folosește serviciul de taximetrie.

Vecinii nu știu cu ce se ocupă. Posibil să bănuiască dar n-a interpelat-o nimeni. Este în relații minime, de salut cu vecinii.

F. STRESURILE MAJORE ȘI POTENȚIALUL DE COPING AL SUBIECTULUI

Apreciază că nu este stresată. De când a „scăpat” de școală nu se mai stresează. Are succes în ocupația pe care o practică, este mulțumită de venitul realizat.

II PERSONALITATEA MANIFESTĂ

A. PARTICULARITĂȚILE BIOLOGICE

STAREA FIZICĂ: Stare fizică sănătoasă.

ASPECTE FIZICE GENERALE: Agreabilă, ținută stridentă specifică: decoltată, cu fustă mini, de înălțime medie, poartă cizme cu talpă înaltă și cu tocuri, fardată intens.

B. TEMPERAMENTUL : Tip sangvinic – dinamică, activă, vorbăreață. Nu este dominată de emoții.

C. IMAGINEA DE SINE

Afirmă, subliniind cele de mai sus, că este mulțumită cu ceea ce face. Nu regretă că a renunțat la școală deoarece învățătura și școala nu i-au plăcut niciodată. Cerea prea mult efort, era plictisitor.

Este adevărat ce i s-a spus când a avut primele experiențe de curiozitate și în joacă „că va avea succes în meserie deoarece este tânără și frumoasă”. Nu regretă că a renunțat la școală. Este „mulțumită cu ceea ce face”. Se consideră stăpână pe viața ei și cea mai importantă preocupare a ei este aceea de a-și găsi clienți cu bani, fiind dispusă să le satisfacă „orice fantezie”.

CE SPUN CEILALȚI DESPRE EA

T.R. păstrează secretul asupra ocupației sale. Părinților le-a spus că a terminat liceul și este ospătară. Și-a asigurat astfel o relație pozitivă cu părinții, iar cu frații nu comunică.

D. COMPORTAMENTUL INTERPERSONAL

Crede că este o persoană plăcută, întotdeauna îngrijită, constată că în comunitatea ocupațională este o persoană de încredere. Singura ei prietenă este colega de apartament. Relațiile sale interpersonale sunt lipsite de profunzime. De când iese din casă și până când se întoarce pentru odihnă, nu se desparte de „masca” obligatorie: ținuta specifică, detașarea emoțională, atitudinea ostentativă, siguranța afișată, fardul strident, atitudinea distantă față de vecini.

Rareori când își vizitează părinții, poartă cealaltă „mască” obligatoriu „falsă”: este îmbrăcată decent, se poartă și vorbește ceva mai îngrijit, evitând vulgaritățile sau jargonul „profesional”.

Conduita sa n-a dat ocazia clienților să fie nemulțumiți. Nu s-a întâmplat să nu fie răsplătită pentru prestații și nu a suportat violență din partea vreunui client.

Atunci când vrea să se distreze se duce prin cluburi. În general este solitară, așa cum se întâmplă în comunitatea sa ocupațională – se focalizează pe grija față de propria persoană: ziua doarme, se pregătește aproximativ o oră jumătate pentru „muncă”, merge la salonul de înfrumusețare.

Nu cultivă relații interpersonale autentice cu nimeni. Astfel se poate concentra exclusiv pe sine și își asigură starea de bine. Izolarea este autoimpusă.

III STRUCTURA ȘI DINAMICA PERSONALITĂȚII

A. AFECTE, EMOȚII, MOTIVAȚII

Motivele evidente sunt legate de câștig, mai precis un nivel înalt al venitului care să-i asigure o existență care se poate cumpăra: confort, ținute, bani pentru distracție, etc.

Mecanismele care îi sunt necunoscute, constând în nevoi motivante de care nu-și dă seama: hedonismul, nevoia de a beneficia de tot ce este plăcut și narcisismul primar, arhaic, frica provenită din insecuritatea materială a celui nemotivat să investească în nivel educaționale și profesionale înalte.

Putem aprecia că, exceptând motivele de afiliere (mai slab dezvoltate datorită asemănării unui grad specific ocupațional de izolare socială), primele patru nivele ale motivelor (biologice, de securitate, de statut și rol, de stimă) sunt aparent ierarhizate. Ceea ce este falsificat în ierarhia motivațională este orientarea acestor motive.

Am comentat anterior cât de puternic compensator funcționează motivele de securitate materială, convertite într-o orientare hedonistă. Dacă la origine, insecuritatea emoțională materială o motiva să-și găsească o ocupație care să-i asigure un venit, pe măsură ce și-a asumat prostituția ca „meserie”, motivul s-a transformat în nevoia de a avea viață tot mai plăcută, iar în viitor, aspirația este amplificarea acestei nevoi: „să nu-mi lipsească nimic”.

Referitor la nevoia de statut, rol și stimă, subliniază că se instituie „singură”, că are „anumite calități” și este „o persoană de valoare” ca atâția alții, ignorând cât este de repudicat social statutul său. Se mulțumește să să salveze aparențele și să-și construiască mecanisme de auto-apărare compensatorii.

A beneficiat de o instrucție și de o educație școlară până în clasa a XI-a, ceea ce o favorizează în comunitatea prostituatelor de stradă, de care, de altfel s-a desprins, vizând să ajungă la prostituția de lux și să devină în final o întreținută.

Argumente care pot fi folosite pentru a aprecia că motivele cognitive și cele estetice au pentru ea un grad de dezvoltare (se duce la salonul de înfrumusețare, este atentă să-și asorteze bijuteriile, etc).

Se bucură de o balanță emoțională bună, specifică temperamentului sangvin, care este dominant în capul ei. Nu-și schimbă fără motiv dispoziția, este cel mai bun prieten pentru sine. Nu se descurajează ușor, emoțiile „vin și pleacă” fără să o afecteze în mod deosebit. Nu ajunge la afecte decât arareori și a învățat să se protejeze.

Nu se implică emoțional nici într-o relație, n-a fost tentată să se îndrăgostească. Detașarea emoțională devenind a doua natură (pentru care o favorizează temperamentul sangvin).

Sursa principalelor trăiri pozitive este succesul ocupațional „cântărit” în venitul pe care îl realizează, faptul că acest venit îi permite o existență confortabilă.

Sursa principalelor trăiri negative (care sunt cele de frustrare) constau în evenimentele în care are mai puțin succes (a se vedea „câștig”) dar acestea sunt destul de rare, dat fiind că se străduiește să satisfacă orice fantezie clienților.

B. PRINCIPIILE MORALE, VALORI, ATITUDINI SOCIALE

S-a precizat anterior faptul că T.R. poate fi considerată o persoană hedonistă care a întârziat în pubertate și în adolescență să-și asume responsabilități specifice statutului său de elevă (nu i-a plăcut școala, nici învățătura și nu-i pare rău că n-a terminat liceul). Este conștientă de principiile morale dar le ignoră ca să-și poată satisface pulsiunile imature (hedoniste), egocentrice. Dovada este faptul că ține secretă ocupația din care își câștigă existența și este rezervată pentru a-i ține la distanță pe cei care ar putea-o interpela. Minte în fața părinților că a terminat liceul și că este ospătară.

Principiile țin de o morală pervertită. Considerând ocupația echivalentă cu “munca” și-a însușit standardele morale care să facă posibilă practicarea prostituției: “să-ți face bine treaba pentru a fi răsplătită”, preia termeni specifici cumpărării – vânzării, când spune “încerc să satisfac toate fanteziile clienților”.

Valoarea cea mai importantă pentru ea este câștigul și succesul “pe piață”. Deoarece își truchează existența, minte, se impune prin exacerbarea valorilor estetice – stridență, viața ei (izolată) se golește de sens și este lipsită de autenticitate “instrument pentru plăcere, golit de orice emoție”.

C. FUNCȚIILE ȘI IDENTITATEA EULUI

Forța Eului

Comportamentul este autoinițiat și autocontrolat. Argumentele se referă la faptul că nu s-a lăsat pur și simplu racolată și convinsă să se prostitueze. Timp de câteva luni a experimentat compatibilitatea sa cu standardele ocupaționale. A constatat că este un mod “rapid și ușor” de câștig și pe deasupra “ai și momente de plăcere”. A constatat că poate fi motivată pentru această ocupație deoarece totul decurgea “în joacă și din curiozitate”.

Comportamentul este autocontrolat deoarece controlul este intern: are “performanțe”, un sentiment confortabil de succes și de mulțumire, nu este încordată, este imaginativă, mai puțin înclinată spre frustrare.

Din relatăriile privind relația cu părinții, afirmă că o certau rar, nu trăia des situații conflictuale. Datele din literatura de specialitate converg în a considera că : un mediu familial cald, atent, afectuos, prevede un loc al controlului intern (care face persoana să fie stăpână pe ea și o ferește de depresie). Minciuna în care trăiește față de părinți este izvorâtă din nevoia de a-i proteja deoarece are nevoie de această căldură și ocrotire, în care originează forța Eului.

După cum am subliniat, nu are capacitatea de “a-și păstra obiectivitatea” deoarece nici n-a avut-o. Forța Eului provine tocmai din subiectivitate. Astfel ea s-a străduit cu succes să-și asigure confortul interior și continuă să-l alimenteze, fără să simtă nevoia unui feed-back social care l-ar zdruncina. De aceea solititudinea are un “ecou” favorabil.

Evident are o capacitate eficientă de a-și urmării scopurile și de a se “dezvolta” în ce privește statutul ocupațional. Observă că, faptul de a-și cultiva imaginea, de a se îngriji, vestimentația, asortarea bijuteriilor, etc. O deosebesc de “fetele de pe variantă”, condiție pe care a depășit-o cu degajare.

Sentimentul că s-a “dezvoltat”, că nu este rutinată, că își va propune scopuri mai ambițioase (întreținută de un om bogat) este posibil și deoarece a ieșit de sub orice tutelă (a părinților, a proxeneților), astfel încât își poate impune propriile dorințe și este ferită deocamdată de deteriorarea imaginii de sine – principala sursă a depresiei.

2.Mecanismele de apărare și de coping

Refularea, raționalizarea, deplasarea, suprimarea și credința în omnipotență sunt principalele mecanisme de apărare. Refulează aspectele neplăcute sau sordide, umilitoare ale ocupației sale sau repudierea de către societate, scoate în evidență aspectele agreabile prin care o poate valoriza: “mod ușor, rapid de a câștiga”.

Raționalizează afirmând că “nu sunt la mila nimănui, nu cerșesc, mă întrețin singură”. Aspectele angoasante ale prestațiilor sexuale cu clienții necunoscuți și uneori imprevizibili, patologici, sunt deplasate “mă străduiesc să le satisfac orice capriciu clienților mei”, “mă orientez spre clienți cu bani mulți”. Credința în omnipotență “o să-mi găsesc un bărbat bogat să mă întrețină, să nu-mi lipsească nimic, niciodată”.

Astfel de mecanisme de apărare sunt pentru T.R. adaptative și coincid cu mecanismele de coping.

În cazul de față se poate constata că satisfacția de viață pe care o duce T.R. face ca ea să fie neangoasată, să înfrunte degajat situațiile de viață, astfel câstigă (deocamdată) sentimentul de putere și de control, deoarece a ales (prin abandonarea studiilor pentru care nu era motivată) o ocupație în care are sentimentul că poate controla bine evenimentele și își atinge scopurile țintind și perspectiva de viitor.

3- Organizarea gândirii,controlul și stilul cognitiv

Statusul mintal al lui T.R. este normal. Are o capacitate medie de înțelegere a întrebărilor iar la scalele de evaluare vădește înțelegerea fără prea mult sprijin a cuantorilor sau a raționamentelor care conțin dublă negație.

Tipurile de inteligență dominante sunt: vizuală și auditivă. Folosește adesea cuvinte ce exprimă : culori, localizare în spațiu, forma, etc. Și este încântată să asculte muzică. Este ritmică.

Nu i-a decizii pripite deoarece nu este impulsivă . În rezolvarea problemelor de viață speră să-și maximizeze profitul și ține cont de criteriile mai importante pentru ea.

Deciziile cele mai importante au fost legate de : întreruperea studiilor, de alegerea prostituției, a accesului de venituri cât mai mari, evitarea violenței și a patologiei clienților, administrarea venitului, îngrijorarea sănătății.

Este prima dintre prostituatele intervievate care apelează și la pastila anticoncepțională. Apelează la medicul specialist în caz de contaminare cu boli cu transmitere sexuală.

Privind ierarhizarea criteriilor pentru luarea deciziilor precumpănește câștigul, în defavoarea sănătății.

4-Capacități intelectuale, aptitudini, abilități, talente

Capacitatea generală intelectuală de nivel mediu, inteligență emoțională bună, predominarea stilului vizual și auditiv, reprezintă resurse de personalitate care ar permite, în condiții existențiale normale, dezvoltarea personalității.

5-Identitatea și concepția despre Sine

La scala de evaluare Rosenberg, privind nivelul stimei de sine, bifează “de accord” cu afirmația care arată o stimă de sine pozitivă: “în general sunt mulțumită de mine”, “am o serie de calități bune”, “sunt un om de valoare, la fel ca ceilalți”, “am o părere pozitivă față de mine”.

T.R. nu este depresivă. La scala Beck (varianta lungă) obține un scor de 10 puncte din 63. Nu simte că a “eșuat”, “lucrurile mă mulțumesc ca altădată”, “nu se consideră o persoană ratată” ci integrată , normală: “mă întrețin singură”.

Nu înregistrează scoruri semnificative la scala de anxietate AMDPT – AT (14 puncte din 60). Sentimentele contrare sunt măsura tulburărilor afective care au apărut datorită neputinței de a controla anumite aspecte ale ocupației sale investite ca “mijloace” de reușită. Punctaj minim a înregistrat la “anticipare anxioasă” și la ”anxietate socială”. În concluzie nu este anxioasă.

Evaluarea credințelor traumatice pun în valoare faptul că T.R. este angajată pe panta desocializării. Apreciază că “este periculos să te apropii de cineva pentru că întotdeauna te rănește sau te exploatează”, “alți oameni nu pot înțelege ceea ce simți”, evidențiind faptul că nu are persoane de încredere, că a pierdut exercițiul comunicării autentice și că proiectează asupra acestora neputința ei de a fi sinceră.

DETERMINAȚI SOCIALI ȘI SITUAȚIILE ACTUALE DE VIAȚĂ

Un rol important pentru T.R. este cel de fiică pentru părinții săi. Își joacă acest rolul în limitele tradiționale și cele prescrise de familie. Creează părinților iluzia că investiția lor de încredere, afectivitate, cea financiară și cea morală a dat modele dorite. Se conformează doar în aparență cerințelor de rol pentru a-și proteja părinții.

Nu face parte de nici un alt grup deoarece a părăsit prostituția de stradă și are momentan un mod neconvențional de a fi selectată. Este recomandată la club unor clienți (în general șoferi de tir), mai apelează la ea clienții vechi (fideli).

Identitatea socială și cea personală nu sunt congruente deoarece refuză apartenența la orice grup și își practică solitară ocupația.

Găsește situația actuală de viață mulțumitoare.

Determinanții sociali ai situației actuale de viață sunt, în cazul lui T.R. libertatea bruscă de a-și gestiona singură resursele la vârsta de 15 ani, când a venit în oraș dintr-o comunitate rurală cu prescripții comportamentale stricte și cu controlul părinților; modelele de învățare socială care au promovat libertinajul și autoactualizarea pulsiunilor sexuale, lipsa unor valori spirituale sau de dezvoltare personală, a unor principii care să confere sens efortului școlar, supraîncărcarea programelor de invățământ și lipsa monotorizării educaționale de către profesorul diriginte.

FORMULAREA CAZULUI

T.R. 19 ani, locuiește într-un apartament cu două camere, la periferie ( îl împarte cu o prietenă dansatoare ), necăsătorită. Educație: a absolvit unsprezece clase, abandonând școala după ce a fost racolată pentru prostituția de stradă. Munca și ecologia: cunoaște riscul contaminării cu boli venerice, face control medical anual. Personalitatea manifestă: prezentarea agreabilă, ținută și machiaj cu stridență specifică. Temperamentul dominant este sangvinic. Apreciază că nu este stresată. Relațiile interpersonale sunt restrânse și lipsite de profunzime. Izolarea socială cu focalizare pe propria persoană. Motivele dominante sunt legate de câștig și se orientează spre modelul de luc și confort, tinzând să de vină întreținuta unui om bogat. Ignoră principiile morale, dominantă este pulsiunea hedonistă. Își truchează existența disimulându-și ocupația. Părinții și vecinii nu știu cu se ocupă. Forța Eului: comportamentul este autoinițiat și autocontrolat. Mecanismele de apărare corespund cu cele de coping. Status mintal normal, stil cognitive, visual și auditiv. În rolul social important, cel de fiică, își protejează părinții alegând să mintă. Identitatea socială și cea personală nu sunt congruente. Factorul predispozant principal a fost libertatea bruscă și precoce ( la cincisprezece ani ) de a locui la oraș nesupravegheată. Nu este depresivă ( la scala Beck scorul este de 10 din 63 ), anxietatea nu este semnificativă ( la scala AMDPT – AT obține scorul de 14 din 60 ), desocializarea apare evidentă la Inventarul de credințe traumatice; își urmărește scopurile cu autoeficiență, sprijinită de o stimă de sine pozitivă ( scala Rosenberg ).

STUDIU DE CAZ IV

A. DATELE DE IDENTIFICARE

NUME: R.P.

OCUPAȚIA: Prostituție

VÂRSTA: 21 de ani

NAȚIONALIATEA – ETNIE : Română

STUDII: 11 clase

DOMICILIU: Baia Mare, cartier periferic

CONDIȚII: Locuiește în chirie, într-o garsonieră, singură.

B. FAMILIA DE ORIGINE

TATĂL:

VÂRSTA : 43 de ani

OCUPAȚIA: Șofer de tir

STUDII: 10 clase

MAMA:

VÂRSTA: 40 de ani

OCUPAȚIA: Vânzătoare

STUDII: 8 clase

SURORI ȘI FRAȚI

R.P. are un frate vitreg. Acesta a rezultat din concubinajul mamei ei cu bărbatul din cauza căruia R.P. a fost nevoită să plece de acasă. Fratele ei are 18 ani și este în clasa a X-a. Relația cu acesta este una rece și distantă.

Părinții au divorțat când R.P. a avut un an și jumătate. Nu cunoaște motivul divorțului. Părinții nu țin legătura. Mama concubinează cu un bărbat alcoolic ( cu acesta are un băiat de 18 ani). Tatăl și-a refăcut viața în străinătate. Acole el are o familie.

Nu s-a simțit atașată de niciunul dintre părinți. De altfel pe tatăl său l-a cunoscut doar în urmă cu patru ani. Acesta o ajută cu suma de 100 de euro pentru plata chiriei. Nu o sună la telefon decât atunci când este sub influența alcoolului. Și-a rugat tatăl s-o ducă în străinătate unde dorea un loc de muncă. Tatăl a refuzat-o spunându-i că nu este bine-venită în familia lui.

Nu este atașată nici de mama sa cu care a avut conflicte, în urma cărora a plecat de acasă la vârsta de 14 ani. De atunci mama n-a mai sprijinit-o moral sau financiar. A fost ajutată de bunică cu bani și alimente. Nutrește resentimentele față de mamă deoarece face discriminări între frați, în favoarea fratelui vitreg., care consumă alcool și droguri. Totuși mama îl sprijină (lucrând la chioșcul liceului), să treacă clasa.

În familia de origine i-a lipsit căldura afectivă. Mama și-a complicat viiața iar tatăl a lipsit. Prezența concubinului alcoolic și al fratelui drogat și alcoolic, fac din casa mamei un loc neatractiv pentru R.P.

C. FAMILIA ACTUALĂ

R.P. este necăsătorită, nu are loc de muncă. Stă în chirie într-o garsonieră singură. Chiria este acoperită prin contribuția tatălui. Locuința este la periferia orașului.

Are un iubit de doi ani și jumătate. Acesta este taximetrist. L-a informat că are de plătit o datorie de 1000 de euro la un cămătar. Acesta nu s-a oferit să i-o acopere. L-a prevenit că se v-a prostitua, iar replica a fost pe măsură : „o va părăsi”. Astfel nu i-a spus nimic despre ocupația prezentă.

D. EDUCAȚIA ȘI MUNCA

R.P. a terminat 11 clase. În clasa a XII – a a abandonat școala, după primul semestru. Cu toate că a avut un puternic sprijin moral în dirigintă n-a finalizat studiile liceale. Dacă reziliența n-a reușit, au existat motive de eșec educațional înafara școlii.

Motivul pentru care a ales prostituția ca ocupație de subzistență este lipsa banilor și presiunea exercitată de cămătar pentru achitarea datoriei.

A lucrat, pentru un răstimp scurt ca vânzătoare la un chioșc de ziare dar a fost plătită la „negru”, angajatorul a fost amendat și ea și-a pierdut locul de muncă.

Alte tentative de angajare (la serele orașului, ca ospătară sau ca muncitoare la fabrică), au eșuat din lipsă de calificare sau din exces de angajați, amenințați cu șomajul.

Actualmente practică prostituția de stradă. Clienții o pot găsi pe „variantă”. Tarifele sunt de 50 de Ron pentru prestații de maxim douăzeci de minute.

Clienții preferați sunt cei de peste 35 de ani. Apreciază că cei tineri sunt periculoși: „pot să-și bată joc și nici să nu te plătească”. Nu are intermediari, face prestațiile pe cont propriu.

E. ECOLOGIE SOCIALĂ

Fizic nu împarte locuința cu nimeni. Are ocazional relații cu iubitul său. Are în preajmă surse de aprovizionare, chiar și un mall.

Este integrată în comunitatea prostituatelor de stradă „pe variantă”. Se consolează că are comportament de prostituție de nevoie ( pentru a-și achita datoriile ) și nu datorită convingerilor și abdicării de la valori care i-ar permite să ducă o viață normală.

Cunoaște riscul contaminării cu boli venerice și este mulțumită că nu a fost cazul, în ceea ce o privește își face analizele o dată pe an.

Se orientează după regulile de igienă ale comunității care sunt extrem de precare ( șervețele umede ). Sunt standardele minimale pentru comportamentul de prostituție iar pentru prevenirea riscurilor de contaminare cu boli cu transmitere sexuală, sunt neasiguratoare.

Nu este îngrijorată pentru starea de sănătate.

F. STRESURILE MAJORE ȘI POTENȚIALUL DE COPING AL SUBIECTULUI

Este mai puțin stresată decât atunci când când nu avea din ce să trăiască, nu avea de la cine să ceară sprijin și se simțea înstrăinată de părinți.

Stresul pe care îl trăiește este situațional, legat de clienții mai tineri, frica că s-ar putea să iasă umilită și fără câștig. A câștigat ceva experiență, a învățat să-i încurajeze pe cei peste 35 de ani, cu care se simte ceva mai ocrotită.

II PERSONALITATEA MANIFESTĂ

A. PARTICULARITĂȚILE BIOLOGICE

STAREA FIZICĂ: Stare fizică sănătoasă.

ASPECTE FIZICE GENERALE: Starea fizică este bună, are înălțime puțin peste medie și este cu alură sportivă, sugerată și de ținuta sport: poartă blugi, maieu, bluză de trening și adidași. Are un facies agreabil.

B. TEMPERAMENTUL : Caracteristici specifice tipului flegamatic: pasivă, interiorizată, nu este dominată de emoții. Particularități stilistice: are o mimă serioasă, nu zâmbește, gesturile sunt puține, ritmul valorii și al psihomotricității este acut.

C. IMAGINEA DE SINE

Afirmă că va evita din răsputeri să aibă o viață ratată, precum mama ei. Socotește că mama s-a ratat dublu: ca femeie, acceptând să trăiască cu un alcoolic și ca mamă, acceptând să-și lase fiica să plece de acasă și să refuze să o sprijine. Nu este atașată de nimeni și o prețuiește doar pe bunica.

Crede despre sine că este o fată destul de atrăgătoare, cu păr blond ondulat natural, care știe să-și pună în valoare trăsăturile printr-un fard lipsit de stridență: rimel și ruj roz – bonbon și corpul atletic care este subliniat de ținute sport.

Socotește că are doar comportament de prostituție deoarece este ocupație ocazională pentru a-ți plăti datoriile și nu va face din această ocupație o carieră. Are îndoieli că a făcut bine nefinalizând clasa a XII-a dar nu avea planuri de facultate. Deocamdată n-ar putea câștiga astfel de sume și atât de repede ” nici dacă ar avea studii”.

CE SPUN CEILALȚI DESPRE EA

Mama sa are o atitudine rece față de ea (au avut conflicte multe în copilărie și în pubertate). Mama o ține la distanță deoarece a plecat de acasă și a preferat-o pe bunica.

Tatăl apreciază ”că taie frunze la câini” și ar putea liniștită să-și câștige existența, dar nu se oferă să o ajute pentru a nu avea neplăceri în familie.

Iubitul este taximetrist, un bărbat de 27 de ani care ține la ea dar nu are planuri de căsătorie pentru ea. Nu se simte părtaș la viața ei. Își petrec o parte din timpul liber împreună. Nu îl privește cum se descurcă cu banii și nu s-a oferit să o ajute să-și achite datoriile, deși i-a spus că este amenințată cu moartea de cămătar. În schimb a prevenit-o că o va părăsi dacă îndrăznește să se prostitueze.

Colegele de pe variantă o socotesc ”de-a lor” deși nu are o ținută specifică și nu a adoptat stridențele lor.

COMPORTAMENTUL INTERPERSONAL

Are puține relații interpersonale deoarece se simte respinsă de ambii părinți. Relațiile cu aceștia sunt reci și distante sau pline de reproșuri pe care a învățat să le pareze ca să nu o deprime. În condițiile acestea nu se simte capabilă să coopereze pentru ameliorarea relațiilor deoarece știe că nu a primit de la aceștia grijă, ocrotire și căldura necesară.

Bunica a fost persoana de referință din viața ei . S-a simțit iubită și ocrotită necondiționat. Se simte stânjenită deoarece știe că bunica a renunțat la puținul pe care îl avea ca să o ajute pe ea și în prezent nu-i poate mărturisi adevărul despre viața ei.

Aceiași barieră o îndepărtează sufletește și de iubitul ei, cu care spera într-o relație profundă, de perspectivă pentru viață dar începe să se clarifice că motivul relației este unul sexual, că ea face parte din viața acestuia doar pentru relaxare. Este un tip de bărbat egoist și adesea este autoritar cu ea. I se pare foarte pragmatic și cu maniere tranșante. Este dezamăgită deoarece el a lăsat să se înțeleagă că îi place jocul de poker, unde își permite adesea să piardă bani. Datoria pe care o are ea și pentru care riscă violență din partea cămătarului, nu îl impresionează și nici nu l-a interesat din câte locuri s-a împrumutat până când, nemaiavând încotro, a făcut o datorie mare. Ca să o poată restitui sumele cu care se îndatorase în timp.

Prietenii pe care îi are sunt cei din perioada liceului. Relațiile cu aceștia au pierdut mult din profunzime deoarece nu mai au același preocupări sau griji. S-a înstrăinat încet de ei, nu îi mai caută ca altădată și rareori când se întâlnesc ea dă tonul la amintiri din anii de școală.

Crede că este o persoană destul de plăcută dar începe să se simtă destul de izolată.

III STRUCTURA ȘI DINAMICA PERSONALITĂȚII

A. AFECTE, EMOȚII, MOTIVAȚII

Motivele evidente ale subiectului se referă la cele de securitate materială și fizică. Sunt, de multă vreme, cele care o preocupă deoarece s-a găsit sprijin să se angajeze și nici resurse de supraviețuire. Cele de securitate fizică se referă la presiunea și amenințările cu violența, în privința datoriei neachitate.

Motivele de afiliere sunt satisfăcute în cea mai mică măsură ( fiind respinsă de ambii părinți). Mai sus au fost analizate cauzele subiective ale relației sau izolării actuale.

Frustrarea datorată nesatisfacerii motivelor relative la Eu: statut, rol, stimă, generează disforie ( scala AMDP – AT ), R.P. apreciază că are ”nemulțumire” față de sine, ”nu am prea multe motve de care să fiu mândră de mine”, că trăiește un sentiment de ”irosire”, cauza principală ar fi faptul că n-a reușit să termine școala.

Motivele de afiliere sunt cel mai evident subliniate datorită factorilor sociali determinanți: este respinsă de ambii părinți, este respinsă de părinții iubitului. Trăiește astfel cea mai mare frustrare, aceea de a nu-și găsi o familie care s-o accepte.

Lucrurile motivante pentru R.P. ,de care aceasta nu-și dă seama ( întrucât nu le invocă ca și motive ) sunt referitoare la aspirația de a avea o viață lipsită de griji și de a atinge un prag al confortului care să compenseze regretarea sa de către cele trei familii și slaba sa compatibilitate cu școala.

Alte aspecte de care R.P. este conștientă dar nu este dispusă să le împărtășească, se referă la răstimpul de când practică comportamentul de prostituție. Vrea să sugereze că angajarea sa în acest comportament este recentă și strict circumstanțială ( motivată de nevoia de a-și plăti datoria ). Lipsesc însă din relatările biografice cel puțin trei ani de când a abandonat școala, nemaiavând vagi asupra perioadei de la 14 în sus, de când a plecat de acasă, fără să amintească că ar fi stat la bunica.

Nu este predispusă la afecte, având o dominare a temperamentului flegmatic. Admite, de asemenea în scala de evaluare a anxietății că este ”puțin emotivă”. Tulburările afective sunt: disforia, ambivalența afectivă cuantificată cu ”mult”, și trăită în relațiile cu mama sa, pe care apreciază că o iubește ( deoarece este mama ei ) și o urăște în același timp, deoarece a exploatat-o și o blamează.

Principalele trăiri negative sunt cele de tristețe și de ”dispoziție apăsătoare”, de ”crispare și tensiune interioară”, expresii ale anxietății.

B. PRINCIPIILE MORALE,VALORI,ATITUDINI SOCIALE

R.P. are o conștiință orientată spre valori morale pozitive, însă ține cont în motivarea comportamentului de nevoile materiale și de aspirația spre o viață ușoară, confortabilă. Vocea conștiinței este slabă și comportamentul neconform cu principiile morale, este pus în practică dar și-a făcut loc ”culpa” care este considerată ”calea spre nevroză” ( La scala Beck apreciază ”mă simt vinovată”, ”poate că merit pedeapsa”, ”mă judec pentru greșelile mele” ) sau la Inventarul de credințe traumatice, este ”de acord” că a ”irosit o parte din viață”.

Sunt multe argumente pentru a întări aprecierea de mai sus, anume că valorile conștiinței subiectului sunt în majoritate dezirabile dar, ca și în celelalte cazuri, asistăm la tulburăriale voinței: deciziile sunt fără efort sau încordare, cedând hedonismului și întârziind maturizarea, deși sporesc tabloul suferinței sufletești. R.P. consideră, cu indulgență că ”uneori simt că nu pot face nimic pentru ceea ce se întâmplă”. Cauza amintitei tulburări a voinței constă în lipsa exercițiului voluntar în copilărie și predominarea, în autoactualizarea nevoilor de deficit.

Ca atitudine socială predominantă, aparea disimularea. Nimeni din anturaj, din familie sau dintre foștii prieteni sau vecini, nu este pus la cuent cu modul în care își câștigă existența. Încă un motive pentru argumentarea faptului că are principii morale dezirabile însă predomină tulburările voinței și cele de asumare a responsabilității.

C. FUNCȚIILE ȘI IDENTITATEA EULUI

Forța Eului – Comportamentul de prostituție este autoinițiat și provine din experiențe

care sunt mult mai vechi decât lasă R.P. să se creadă, când încearcă să salveze din ”durabilitate”.

Controlul comportamentului nu este intern, locul controlului este extern. Parafrazându-l pe I. Yalom, cei cu locul extern al controlului au un sentiment crescut al inadaptării, mai multe tulburări afective, sunt mai încordate, mai angoasate, mai ostile și confuze, mai frustrate și suspicioase și cu performanțe mai reduse. Tablou care o reprezintă pe R.P. .

Faptul că este traumatizată, sentimentul de sine este disociat, părți ale Eului sunt splitate, se pune în evidență cel mai bine prin faptul că bifează: ”adesea” ”am impresia că am pierdut o parte din mine” sau ”simt că ceva nu este în regulă cu mine” – exemplificări de răspunsuri la Inventarul de credințe traumatice.

2.Mecanismele de apărare și de coping

Mecanismele de apărare specifice subiectului R.P. sunt: negarea ( orientată predominat spre nucleul intern potențial al persoanei ) pentru a evita sentimentul de dispreț și ura față de sine. R.P. pare a da curs unor compulsii ale comportamentului sexual care generează vinovăție și stă la baza anxietății ( frica că ar putea fi dată în vileag cu experiențele rușinoase din viață ).

Alt mecanism de este refularea ( funcționează prin ”uitarea” motivată a tuturor experiențelor și trăirilor pozitive din copilărie și pubertate sau a experiențelor negative din actualul comportament de prostituție ).

Foarte evident funcționează proiecția ca mecanism de apărare. Mama, față de care este ambivalentă, este iubită doar din ”noblețea” subiectului: ”pentru că este mama mea”, altfel este persoana care a ”exploatat-o” punând-o în locul său să facă curățenie, cumpărături sau alte obligații, în timp ce ea: ”stătea cu iubitul și nu făcea nimic”.

Nevroza pe care o trăiește R.P. , depresia semnificativă ( medie la scala Beck ), anxietatea, sunt dovezi că mecanismele de apărare sunt puțin eficiente și nu coincid cu cele de coping ale stresului existențial, fiind ”puse în rol” doar pentru o autoprotecție în fața disperării existențiale.

3- Organizarea găndirii, controlul și stilul cognitiv

Principalul mod de abordare în rezolvarea problemelor de viață este prin tatonare. În prezent, constată ea însăși că recurge la tactici de amânare a soluțiilor – de procastinare. În general a avut tendința să reducă din pasivitatea deciziilor ( întreruperea studiilor – acum regretată, plecarea de acasă acum ca rejet din partea mamei, în timp ce aceasta tocmai îi reproșează că: ”a părăsit-o”, exact ca și tatăl său, ruptură provocată în relația fraternă și cu acută gravitate, opțiunea pentru comportamentul de prostituție, socotit ”de circumsanță” ). Stilul cognitiv dominant este cel auditiv.

4-Capacități intelectuale, aptitudini, abilități, talente

Statusul mintal a lui R.P. este mediu, în limitele normalului. La școală avea performanțe scăzute, cu tendința de a evita învățătura la materiile exacte dar și obișnuința ”de a se descurca” la literatură sau la limbile străine. Nu a investit efort în această activitate.

I-a plăcut sportul și a fost înzestrată pentru atletism dar nu a juns la performanță deoarece efortul pentru atletism prea mare și disciplina la antrenamente era un lucru repudicat de R.P.

5-Identitatea și concepția despre Sine

Evaluarea stimei de sine cu scala Rosenberg, evidențiază, în cazul lui R.P. o satisfăcătoare coerență internă în aprecieri. Stima de sine este deteriorată: este în ”dezacord” cu ”sunt muțumită de mineîn general” și ”am o părere pozitivă despre mine”. Are îndoieli legate de valoarea propriei personae fiind ”de accord” cu afirmații de genul ”câteodată cred că nu valorez nimic” sau ”am puține motive să fiu mândră d emine”. Concluzionează cu afirmația : ”mi-ar plăcea să am mai mult respect față de mine”.

În pofida acestor ”deteriorări” ale imaginii des ine, subiectul nu este de accord cu faptul că ar fi ”ratată” și nici nu are sentimental ”inutilității”.

Coborând aceste aprecieri referitoare la sine cu cele de la Inventarul credințelor traumatice, în care apreciază că ”uneori” se simte ”inferioară” altora sau ”am irosit o parte din viața mea”, reiese faptul că R.P. trăiește o deziluzie în raport cu propria persoană, cu idealul de sine de la care a pornit în viață. Își reține prin afirmații de genul: ”de accord” o parte a imaginii pozitive de sine ”cred că am o serie de calități bune” sau ”mă simt la fel de capabilă ca și ceilalți”, atrăgând atenția asupra celor două părți ale sinelui: partea actualizată, îndoielnică sau autodeziluzionantă și cea potențială, pozitivă, validă – evident ca o rezervă încă nepusă în rol. În concordanță cu această afirmație este răspunsul bifat ”neadevărat” pentru ”nu voi fi capabilă niciodată pentru o viață normală”. Aceste opțiuni arată încrederea în potențialul propriu și o perspectivă, măcar latentă de schimbare a perspectivei de autoactualizare a sinelui.

DETERMINAȚI SOCIALI ȘI SITUAȚIILE ACTUALE DE VIAȚĂ

Din punct de cedere social, R.P. nu apare integrată în vreun grup social, principala sa particularitate fiind tocmai excluderea, mai précis autoexcluderea din grupurile familiale ( al mamei, al tatălui, al familiei iubitului ). Explicația pentru termenul ”autoexcludere” vine din același argument al persoanelor de referință din grupurile menționate: nu prestează nici o muncă pentru a se întreține ”taie frunze la câini” – tatăl; este ”o stricată” – mama. Precum un motiv circular al existenței, același refuz de a munci a făcut-o să plece de acasă, la vârsta de 14 ani.

Optând pentru comportamentul de prostituție s-a exclus singură din aceste familiei, deși se iluzionează că ”nu știe nimeni” cu se ocupă.

Rolul central pentru ea este acela de ”persoana care procură plăcere” pentru bani și își găsește loc în grupul prostituatelor de stradă care duc o existență adesea sordidă, imorală și fără acces la minime condiții de igienă.

Identitatea personală nu este identică cu cea socială deoarece R.P. disimulează și dorește să-și păstreze onorabilitatea socială într-un mod destul de neconvigător.

FORMULAREA CAZULUI

R.P. 21 de ani, necăsătorită, domiciliată la periferia orașuluiîntr-o garsonieră; prostituată des tradă. Studii: absolventa a unsprezece clase ( a abandonat școala în clasa a XII-a ). Conștientă de riscurile pentru sănătate ale comportamentului de prostituție își face analiza annual. Personalitatea manifestă: aspect fizic agreabil, apparent sănătoasă, ținută atletică și îmbrăcăminte sport, fără vestimentație sau machiaj strident. Temperamentul dominant flegmatic. Descrisă de mama ca ”nerecunoscătoare și stricată”, asemănător de restul familiiei. Crede că nimeni nu știe cu se ocupă. Relații interpersonale puține, lipsite de profunzime, izolată social. Structura motivațională: dominatele autoactualizării au fost motivele de deficit; în present: cele de securitate materială și de confort; sursa principală a trăirilor negative: se simte respinsă din toate grupurile care contează pentru ea. Manifestă ambivalență și disforie datorită conflictelor interne. Conștiința morală pozitivă dar cu tulburări de voință și asumarea a responsabilității. Forța Eului: loc de control extern ( tulburări afective, frustrări, suspiciuni, traume ). Sentiment de sine disociat. Depresie sub medie ( 16 din 63 la scala Beck ), anxietate medie ( 25 din 60 la scala AMDPT – AT ); stima de sine deteriorată și puternice credințe traumatice”.

CONCLUZII

Statusul socio-economic precar al familiei de proveniență, lipsa locurilor de muncă ( îndeosebi pentru persoanele fără studii sau cu studii reduse ), venitul absolut neîndestulător al părinților în raport cu nevoile familiei, sunt factori subliniați în cele patru biografii ale subiecților studiului.

Climatul educativ din familia de proveniență a subiecților apare ca deficitar prin: dezinteresul taților pentru educația copiilor. Relațiile conflictuale sau încordate cu mama (în trei din cele patru cazuri) le-am considerat piedici de bună identificare cu mama. Părinții cu puține studii, lipsiți de calificare, stresați și stresând la rândul lor, i-au socotit antimodele pentru o educație favorabilă integrării în muncă și pentru un comportament responsabil.

Anxietatea evaluată prin scala AMDP – AT atinge cote medii pentru trei din cei patru subiecți. Prezența ambivalenței la toate cele patru subiecte evaluate.

Depresia evaluată prin scala Beck în două din patru cazuri atinge cote medii ( la toți cei patru subiecți, dincolo de scorul total analiza itemilor ”greoi” arată existența depresiei îngrijorător ).

În toate cele patru cazuri apreciem că stima de sine este deteriorată, confirmând depresia. Credințele traumatice ale subiecților, evaluați prin Inventarul credințelor traumatice relevă îndeosebi slăbirea forței Eului, disocierea sentimentelor și insecuritatea afectivă a subiecților evaluați.

4. Indiferent de stilul cognitiv sau de aspectele particulare ale traseului de viață, subiecții analizați supraevaluează comportamentul de prostituție sub unghiul atractivității prin: venitul mare pe care îl permite comparativ cu studiile și cu factorul de timp implicat.

Opțiunea pentru prostituție este favorizată de comportamentul părinților care nu induc, prin exemplul personal, respect pentru instituția căsătoriei (prin certuri, violență domestică sau bădărănie). Tot puterea exemplului este trecută cu vederea de părinții din mediul rural care permit fetelor de 15 ani să trăiască nesupravegheate în altă localitate, atenția fiindu-le distrasă de la studii de proiecte de prostituate amatoare, care pot deveni ”meserie completă”.

În toate cele patru cazuri este prezent sentimentul ”izolării sociale” ( ca preambul al psihopatologiei ). Ecoul negativ al izolării privește: neîncrederea în semeni, frica de lezare sau de exploatare, inabilitatea semenilor pentru empatie și sentimentul crescând de neajutorare existențială, în lipsa solidarității sau al prieteniei.

. Bibliografia

Anselme, Remer -,, Lupta pentru înfrânarea prostituției”, bibl.ziarului,Uuniversul,București,f.a.

Banciu, Dan, Radulescu, Sorin, Voicu, Marin, 1985 – ,,Introducere în sociologia devianței, ed. Stiințifică și Enciclopedică, București

Banciu, D. , Rădulescu, M.S., Voicu, M. 1987- ,,Adolescenții și familia,,, p. 93, Edit. Științifică și Enciclopedică, Buc.,

Bălan, Mircea – ,,Istoria prostitiției,,,Edidura, Eurostampa, vol. I și II

Debesse, M. ,1970 ,-Adoleșcentul,în: ,,Psihologia copilului,, (traducere din limba fr.), Edit.Didactică și Pedagogică, București

Debesse, M.─,,Etapele educației,,, Edit.vit.

Donna M. Hughes, 1998,,,Would Legalizing Prostitution Curb the Trafficking of Women? No: ,,Legalization Would Legitimize Abuse,,

Dr. Martineau, -,, La prostituation clandestine”

Dr. George Stan,,, Teologie si Bioetică,, Ed. Biserica Ortodoxă, 2001

Dr. G. Bucur, ,,SIDA și prevenirea ei, Buc. 1991

Dragomirescu, V. 1976─,,Psihosociologia comportamentului deviant,, Edit. Științifică și Enciclopedică, Buc.

Dragomirescu, V. ─Op. cit.

Duchatelet, P.- citat de Dominic, Stanca și Aurel, Voinea în -,, Prostituția și bolile venerice”, tip. dr. , Cluj, 1922

Dufour, P-„ Histoire de la prostituation”

Flexner, A -citat de dr. Dominic Stanca, dr. Aurel Voina în ,,Prostituția și bolile venerice”, Cluj, 1922

Gougerot, cit. de Stanca, Dominic, Voina ,Aurel în-,,Prostituția și bolile venerice”, tip. dr.S Bornemisa, Cluj, 1922

Holsoppl, Kelly, ─ Pimps, and Feminist „Beyounde the Sex Wars:Feminism in a CommodityCulture, 1998”

Hughes, Donna, M.─ ,,Would Legalizing prostitution Curb the Trafficking?No Legalization Would Legitimeze, 1998

Ioan Nedelcu, HIV, AIDS, SIDA – cap 3.1. Perioda de incubatie în boala HIV, pag, 25-26 Editura Militară, Bucuresti, 1991

JM. Beaten, BA. , Jr. HL Martin, PM. Nyange, L. Lavreys, EN. Ngugi, K. Mandaliya, JO. Ndinya-Achola, JJ. Bwayo, JK. Kreiss, Departments of Epidemiology, Biostatistics, and Medicine, , , [anonimizat], Trends in HIV-1 incidence in a cohort of prostitutes in Kunya: implications for HIV-1 vaccine efficacy trials, Jurnal of Acquiered Immune Deficiency Syndromes. 24 (5):458- 64, 2000 Aug 15
J. Vioque, I. Aguado-Hernandez, E. Garcia Fernandez, M. Garcia de la Hera, C. Alvarez- Dardet, Departamento Salud Publica, Universidad Miguel Hernandez, Alicante, Spania, Prospective cohort study of famale sex workers and risk of HIV infection in Alicante, Spania (1986-96), Sexually Transmitted Infections.74(4):284-8 august 1998

Katherine, M. DePasquale, ,,The Effects of Prostitution,,

K. Ishi, F. Suzuki, A. Saito, T. Kuboua, Department of Clinical Pathology, Juntendo University Urayasu Hospital, Chiba, Urayasu City, Japan, Prevalance of human papillomavirus infection and its correlation with cervical lesions in commercial-sex workers in Japan, Sursa: Journal of Obstetics & Gynecology Research, 26(4):253-7, august 2000. „Many, Prostitues Suffer Combat Discoaver”, 18 august ,1998

Many Prostitutes Suffer Combat Disorder, New York Times, 18 august 1998

Melissa Farley, Ph.D. , Prostitution: Fact Sheet on Human Rights Violation, 1996, [anonimizat]
Melissa Farley, Isin Baral, Merab Kiremire and Ufuk Sezgin, Prostitution in Five Countries: Violence and Post Traumatic Stress Disorder, 1996

Pr. prof. Nicolae D. Necula,1996,,, Care este sensul cuvintelor ”desfrânare” si ”prea desfrânare” și ce consecințe pastorale decurg de aici?, în Tradiție și înnoire în slujirea liturgică, vol. I, , p. 338-342
R.M. Bahm si K.N.Haley, p. 32

Reckless, C. W.,,-A Non- Cauzal Explanation :Containment Theory,în :The Sociology of Crime and Delinquency,p. 405,Ed. cit.

Shaw, C. R., McKaz, H,h, 1942 ─,, Juvenile Delinquency and Urban Areas, Press,Chichago,,.

Sotto, Alain,─”Psychologie”, nr. 53

Stanca, Dominic, Voina ,Aurel 1922 -,,Prostituția și bolile venerice”,tip. dr.S Bornemisa,Cluj

Stoetzel,J. ,1967 – ,,Psychologie sociale des ages,Bull.Psycol., 1967, 21, 265(dec)

31. Thrasher, F. , M. ,1927 , ─ ,,The Gang, University of Chicago Press, Chicago,,