PROPUNERI DE ORGANIZARE LUNARA IN VEDEREA [611313]

PROPUNERI DE ORGANIZARE LUNARA IN VEDEREA
REALIZARII PROGRAMULUI DE DESFACERE AFERENT
LUNII CURENTE
MARIAN GRUNCA

PROGRAMAREA PRODUCTIEI
Pentru a planifica –prognoza activitatea de desfacere comercializare a societatii
Govinda , vompleca de la activitatea de productie .
Producția ➔cuprinde ansamblul activităților de transformare dintr-o întreprindere
(societate ), acesta fiind una din functiile de baza a intreprinderii / societatii de productie
Concret vompleca de la situatia existenta sianume capacitatile de productie existente
la S.C HIPER AMBROZIA S.R.L , stabilind obiectivele economice care reprezinta
concretizarea in cantitate sicalitate a produselor fabricate , acestea reprezentand scopul
fundamental al societatii .

PROGRAMAREA PRODUCTIEI
Obiectivele au un caracter sintetic siintegrator sise refera la o perioada lunga de timp :
–obiective fundamentale =exprima principalele scopuri ale intreprinderii / societatii ;
-obiective generale =deriva din celefundamentale , productia cetrebuie realizata intr-o
perioada de timp ;
-obiective derivate = se deduc din celegenerale șiimplică înrealizarea lorfolosirea unor
procese de munca . De exemplu un obiectiv derivat îlreprezintă realizarea unuianumit produs ;
-obiective specifice = sintetizează lucrările șiacțiunile care contribuie la realizarea
obiectivelor derivate. De exemplu un astfel de obiectiv poate fi realizarea reperelor necesare
produsului
-obiective primare = (sauimediate ) caracterizează activități specifice la nivelul posturilor de
muncă , de exemplu : execuția unuiset de operații . Acest set de operații constituie sarcina
postului .

PROGRAMAREA PRODUCTIEI
Funcțiunea de producție ➔cuprinde activitățile princare se realizează mișcarea ,
transformarea șiprelucrarea unor resurse primare pentru obținerea unuiprodus finit,
efectuarea unor lucrări sauprestarea unuiserviciu de utilitate socială șiprincare se
creează condițiile necesare desfășurării fabricației .
Activitățile principale ale acestei funcțiuni sunt:
-programarea , lansarea șiurmărirea producției (P .L.U.) -determină cantitățile
de produse cetrebuie realizate , comunicarea executanților , verificarea realizărilor ;
-fabricația -executarea produselor șilucrărilor industriale conform cerințelor
de calitate șia termenelor stabilite . Producția trebuie sădesfășoare cu reducerea
consumurilor specifice de materiale combustibil , ritmic șisăcrească productivitatea
muncii ;

PROGRAMAREA PRODUCTIEI
-controlul tehnic -se organizează pe fazele procesului producție ;
-întreținerea șireparațiile -elemențin echipamentele înstare funcționare
normală , prinpreîntâmpinarea uzurii fizice ;
-producția auxiliară -se asigură din surse interne SDV -uri, energia (electrică ,
termică , abur) șiapa, necesare producției de bază;
-transportul intern —cuprinde transportul uzinal șiinteroperațional .
Planificarea Productiei ➔Producția , pentru a se desfășura , are nevoie de
existența unui plan. Planul este un ansamblu coerent de obiective cetrebuie
înfăptuite , pentru fiecare obiectiv prevăzându -se acțiunile cecontribuie la
atingerea luișiresursele necesare (umane , materiale , financiare ,
informaționale , timp). Planul devine astfel un instrument de conducere .
Planificarea reprezintă totalitatea activităților necesare elaborării planului .

LOGISTICA IN CADRUL SISTEMELOR DE PRODUCTIE SI COMERCIALIZARE
•Obtinerea rentabilitatii pe termen lung, in mediul dinamic al zilelor noastre
aflat in continua schimbare , depinde , intr-o mare masura , de capacitatea
firmelor de a anticipa schimbarea side a se adapta in mod planificat ;
•In acest context, logistica ocupa o pozitie unica care-ipermite sacoordoneze
relatiile dintre factorii care influenteaza atatfluxul de informatii ,cat sipe cel
de bunuri , avand ca scop final executarea comenzilor primite (fluxul incepe
atunci cand clientul se decide safaca o comanda sise incheie atunci cand
comanda este onorata , iarbanii sunt primiti ).
•Fiecare firma are propriile sale metode de a spori eficienta operatiilor sale
logistice . Reducerea costurilor de productie sidistributie a produselor ,
odata cu imbunatatirea calitatii sia serviciilor oferite clientilor constituie
un obiectiv al majoritatii managerilor . imbunatatirile vizibile in domeniul
costurilor , calitatii siserviciilor sunt esentiale in conditiile de concurenta
de pe piata in zilele noastre

CONCEPTUL SI CONTINUTUL LOGISTICII
•Logistica ➔a constituit din totdeauna o activitate esentiala a umanitatii .
•O prima definitie , in sensul economic al logisticii, a fost enuntata in anul
1948 de catre Asociatia Americana de Marketing care o defineste ca fiind
„Miscarea si manevrarea produselor de la punctul de productie la punctul
de consum sau utilizare –clientilor ”.
•Factorii principali care au contribuit la dezvoltarea logisticii au fost urmatorii :
a)-nivelul experientei logisticii in domeniul militar si transmiterea sa
catre sectorul industrial;
b)-evolutia cererii pe piata , care a servit drept catalizator pentru
redefinirea canalelor de vanzari ;
c)-luarea in considerare a nivelului de servire, oferit clientilor ca mijloc
de crestere a competitivitatii .

CONCEPTUL SI CONTINUTUL LOGISTICII
•Logistica este o componenta a SCM( Supply Chain Management) si reprezinta
procesul de planificare, implementare si control al fluxurilor de materiale,
de produse, de servicii si informatii relationale , de la punctul de origine
pana la cel de consum, in concordanta cu cerintele clientilor .
•Logistica ➔constituie ansamblul activitatilor care au ca scop
transportarea, livrarea cu cheltuieli minime si in termenul cerut a unei
anumite cantitati de produs la locul unde exista o cerere pentru acest
produs (material, informatie etc.).
•In concluzie ➔logistica cuprinde un complex de activitati ce au ca scop
conceperea, realizarea fizica, organizarea si optimizarea tuturor fluxurilor
tehnologice din interiorul si/sau exteriorul unui sistem, astfel incat o cerere sa
fie onorata in cel mai scurt timp posibil si la cele mai scazute costuri.

CONCEPTUL SI CONTINUTUL LOGISTICII
•Logistica poate fi definita prin cei 8 D:
-asigura produsul dorit;
-in cantitatea dorita;
-in conditiile dorite;
-la locul desemnat ;
-la timpul dorit ;
-la clientul desemnatla ;
-costul dorit ;
-in calitatea dorita de consumator.
In secolul XXI s -a ajuns astfel la un concept al logisticii integrant si deosebit de complex
conturat in cea mai mare masura din punct de vedere conceptual si metodologic,
dovedindu -si importanta incontestabila in dobandirea avantajelor competitive si in
atingerea obiectivelor strategice a companiilor.

FUNCTIILE LOGISTICII
•A. Prelucrarea comenzilor
•Activitatea logistica incepe cu primirea unei comenzi din partea
clientului. Comenzile pot fi trimise in mai multe moduri: prin posta sau
telefon, prin agenti de vanzari sau prin intermediul calculatorului si al
schimburilor electronice de date.
•O data primite, comenzile trebuie prelucrate rapid si corect. Sistemul de
procesare a comenzii pregateste facturile si trimite informatii
referitoare la comanda catre cei care au nevoie de ele. Depozitele vor
primi instructiuni legate de ambalarea si expedierea marfurilor
solicitate. Marfurile expediate sunt insotite de documente de transport
si de facturi, iar copii ale acestor documente vor fi trimise mai multor
departamente ale firmei.

FUNCTIILE LOGISTICII
•B. Depozitarea
•Depozitarea este apreciata de multe intreprinderi exclusiv o problema de
costuri. Daca se doreste o livrabilitate ridicata, este indicata o baza buna de
depozitare, dar aceasta inseamna pe de alta parte, atatcosturi ridicate la
depozitare, cat si de angajare a capitalului. De cativa ani, in cadrul gandirii
productiei „Just in time”, se discuta si despre efectele acesteia asupra
depozitarii, ca si despre logistica. Scopul este de a se livra materia prima,
materialele ajutatoare si utilajele necesare pentru productie exact in acel
moment si acestea sa fie chiar atunci utilizate, astfel incat costurile de
depozitare sa fie minimizate. Modul de gandire din domeniul productiei poate fi
transpus, in acelasi mod, asupra problemelor transportului si a logisticii.

FUNCTIILE LOGISTICII
•C. Stocarea
•Deciziile legate de stocuri presupun cunoasterea momentului in care se
va face comanda si a cantitatii care va fi comandata. Cantitati mai mari
comandate implica comenzi mai putine , costuri reduse legate de
comandarea marfii dar si costuri sporite impuse de stocuri mai mari. In
ultima perioada, multe firme si -au redus semnificativ stocurile si
implicit, cheltuielile legate de aceste stocuri apeland la sistemul logistic
„just-in time”. Prin acest sistem, producatorii si detailistii isiasigura
stocuri mici de produse care le ajung pentru cateva zile de operare.
Aceste sisteme contribuie la semnificative economii de cheltuieli legate
de stocarea si manipularea produselor. Prin mentinerea unui flux
corespunzator de materii prime, semifabricate si produse finite,
producatorii si furnizorii pot spori eficienta activitatii de logistica, in
paralel cu satisfacerea nevoilor clientilor .

FUNCTIILE LOGISTICII
•D. Transportul
•Deciziile asupra transportului trebuie luate pentru a se asigura aprovizionarea depozitelor,
intermediarilor de desfacere si beneficiarilor finali, cu produse ale intreprinderii ; in miezul
problemelor se afla deciziile asupra mijloacelor de transport si asupra celor care efectueaza
transportul.
•Cei care realizeaza transportul pot fi proprii angajati ai intreprinderii sau straini . Decizia
asupra apartenentei celor care efectueaza transportul se ia in corelatie cu investitiile
necesare, cu costurile curente, cu acoperirea pietei si punerea la dispozitie a serviciilor, a
imaginii transportatorilor, cu posibilitatile de control etc.
•Se au in vedere diferite mijloace de transport, cum ar fi autovehiculele, avioanele, vapoarele,
etc. Alegerea formelor de transport (via autostrada, sine, apa, aer) trebuie privita ca o
decizie strategica a politicii de distributie . De regula sunt introduse tipuri de transport
combinate. Decizia asupra mijloacelor de transport se ia prin metoda de comparatie costuri –
performante. centrale a stabilirii nivelului logistic optimal. O imbunatatire a nivelului logistic
(de exemplu, timp de livrare mai scurt si pregatire de livrare mai buna) inseamna o curba a
costurilor progresiv crescatoare .

CARACTERISTICILE ȘI OBIECTIVELE LOGISTICII
•Într-o concepție modernă , logistica are învedere nu numai fluxul parcurs de o
marfă de la producător la client, ci șifluxul produselor șial materialelor de la
furnizori către producători. Logistica implică de fapt conducerea întregului lanț
de furnizare , construit din fluxurile care contribuie la formarea șiadăugarea de
valoare de către participanții la acest lanț(începând cu furnizorul șiterminând
cu consummatorul final sauutilizatorul industrial).
•Înaceste condiții , activitatea de logistică implică administrarea întregului
sistem de distribuție fizică al canalului de marketing, respectiv activitatea
furnizorilor , a agenților de aprovizionare , a operatorilor de piață , a membrilor
canalului șiaclienților .

CARACTERISTICILE ȘI OBIECTIVELE LOGISTICII
•Aceste activități includ prognoza , achiziția , planurile de
producție, înregistrarea comenzilor, gestiunea stocului,
depozitarea și organizarea transporturilor, toate acestea
constituind , de fapt, componentele logisticii . Într-un asemenea
context, înprezent importanța șirolul logisticii sunt tot maimari,
urmare a cel puțin trei considerente.

CARACTERISTICILE ȘI OBIECTIVELE LOGISTICII
•a) Înprimul rând, distribuția se constituie într-un element de primă
însemnătate înservirea clienților , însatisfacerea cerințelor tot maiexigente ale
acestora . De altfel , din ceîncemaimult, o logistică eficientă se constituie în
elementul câștigător înatragerea și păstrarea clienților. Firmele de prestigiu,
firmele serioase știucăpot atrage tot maimulți clienți , căîipot păstra numai
încondițiile încare distribuția fizică se ridică la pretențiile acestora
•b) În al doilea rând, logistica reprezintă un important element de costuri în
activitatea oricărei firme . Costurile activităților logistice sunt tot mai ridicate,
iar în aceste condiții, firmele trebuie să -și intensifice preocupările pentru
desfășurarea unei logistici eficiente , pentru a-șiperfecționa eficiența sistemului
de distribuție fizică , astfel încât să-șireducă vizibil costurile , cu
implicațiipozitive , atâtpentru ele, câtșipentru clienți

CARACTERISTICILE ȘI OBIECTIVELE LOGISTICII
•c) Înal treilea rând, evoluțiile pe planul tehnologiei informațiilor influențează
înmod hotărâtor activitatea logistică ,contribuind din plin la îmbunătățirea
distribuției fizice a mărfurilor . Înacest sens, utilizarea într-o tot maimare
măsură a calculatoarelor , a sistemelor electronice de scanare la locul de
vânzare , a codurilor uniforme de produse , a înregistrărilor prinsatelit , a
schimburilor electronice de date șia transferurilor electronice de fonduri au
permis firmelor să-șicreeze sisteme avansate pentru procesarea comenzilor ,
pentru controlul stocurilor , pentru planificarea șioptimizarea transporturilor și
a rutelor de transport. În aceste condiții, orice comerciant cu amănuntul ,
conectat la furnizorii săi, poate să-șicomande șisăprimească încelmaiscurt
timp posibil mărfurile de care are nevoie . La rândul lor, producătorii și
angrosiștii pot dispune de informații exacte șipertinente legate de nivelul și
structura stocurilor aflate înrețeaua cu amănuntul , de nevoile acestora , având
astfel posibilitatea sărăspundă într-un timp optimcerințelor lorșiimplicit ale
populației .

CARACTERISTICILE ȘI OBIECTIVELE LOGISTICII
•d) Înal patrulea rând, nevoia perfecționării activității logistice a fost impusă și
de creșterea varietății produselor, a gamei sortimentale a acestora. Dacă la
începutul secolului trecut într -un magazin se găseau la vânzare mai puțin de
1000 de mărci de produse , înprezent , într-un magazin de genul Bucur Obor,
Unirea etc. se comercializează zecisauchiar sutede mii de sortimente
deproduse . Înaceste condiții , activitățile aferente comercializării acestora
(comandarea , transportul , depozitarea , manipularea , controlul stocurilor etc.)
ridică probleme complexe .
•Punctulde plecare înproiectarea unuisistem logistic rămâne studierea nevoilor
de servire a consumatorilor și, de aici, atenția deosebită cetrebuie acordată
serviciilor șisatisfacerii clientului . Acesta estede faptprimul obiectiv al
activității de logistică, obiectiv care, reformulat, ar fi oferirea de maximum de
servicii la cele mai mici costuri.
•Deci , principalul obiectiv al sistemului logistic trebuie săfie șisărămână
asigurarea nivelului planificat de servicii la celmairedus cost.

CARACTERISTICILE ȘI OBIECTIVELE LOGISTICII
•Al doilea obiectiv al logisticii are învedere micșorarea distanțelor
de spațiu șide timp dintre oferta șicererea de mărfuri , altfel
spus, dintre celedouă extreme ale canalului de distribuție .
•Al treilea obiectiv, tot subsidiar primului, este reducerea costurilor
de stocșide distribuție .
•Stabilirea obiectivelor activității de logistică se constituie într-o
activitate de primă importanță a managementului firmei , acest
lucru contribuind, alături de alte acțiuni, la realizarea obiectivului
general al firmei , a obiectivului pentru care aceasta a fost
înființată .

CONȚINUTUL ȘI STRUCTURA SISTEMULUI
LOGISTIC
•Încondițiile încare distribuția fizică deține o pondere semnificativă înprețul cu
amănuntul al mărfurilor (o asemenea proporție poate ajunge la o treime în
cazul produselor alimentare),logistica nu mai poate fi privită doar ca un simplu
ciclu de activități de facilitare a circuitului mărfurilor de la producător la
consumatorul final -utilizator, ci ca un sistem complex, menit săeficientizeze
politica de marketing a firmei moderne .
•Desigur , din perspectiva marketingului , principalul obiectiv al sistemului
logistic îlreprezintă asigurarea serviciilor de natură logistică , potrivit cerințelor
clienților . Altfel spus, sistemul logistic urmărește ca la un cost cât mai mic, să
se asigure câtmaimulte utilități de natură logistică , astfel încât nivelul
satisfacerii nevoilor consumatorului (utilizatorului ) săfie câtmairidicat din
punctul de vedere al logisticii produsului. Aceasta înseamnă măsuri eficiente ,
astfel încât produsul solicitat săintre înposesia clientului încantitatea dorită
de el, înmomentul încare are nevoie , la locul dorit șiîncondițiile de calitate
pretinse .

CONȚINUTUL ȘI STRUCTURA SISTEMULUI
LOGISTIC
•Dintre activitățile cecompun sistemul logistic, celemaiimportante sunt
următoarele : transportul , stocarea , depozitarea , manipularea , sortarea ,
preambalarea , condiționarea,expediția șirecepția produselor , distribuția
inversă șifluxurile informaționale privitoare la logistica produselor.
•a) Transportul produselor esteconsiderată ceamaiimportant activitate
a logisticii , componenta esențială a mixului logistic. De altfel,
transportul logistic deține circa două treimi din costurile aferente
tuturor activităților logistice . Deciziile privind transportul mărfurilor se
vorregăsi pe întregul cicuit al canalului dedistribuție , exercitându -și
impactul asupra tuturor activităților dinlanțul logistic. Cele mai
importante asemenea decizii au în vedere alegerea modalităților de
transport, a rutelor de transport,precum șiprogramarea mijloacelor de
transport. Desigur ,alegerea celei mai eficiente rute de transport are o
influență deosebită asupra sistemului logistic.

CONȚINUTUL ȘI STRUCTURA SISTEMULUI
LOGISTIC
•b) Deciziile privind stocarea sunt la felde importante înactivitatea logistică , în
condițiile încare această componentă a sistemului logistic se situează pe al
doilea loc ca pondere în totalul costurilor . Printr -o gestiune eficientă a
stocurilor pot fi aduse importante economii de fonduri, economii care trebuie
însă coroborate cu o creștere continuă a calității serviciilor oferite clienților . În
ultimă instanță , obiectivul urmărit îlconstituie asigurarea unei aprovizionări
continue, adaptată specificului cererii și în condiții de costuri cât mai mici
posibile.
•Adoptarea celor maicorecte decizii înproblemele de stocare presupune luarea
în considerare a unor elemente specifice procesului stocării, precum
sezonalitatea cererii, incertitudinile legate de timpul de satisfacere a unei
comenzi , necesitatea combinării mai multor produse în procesul de
aprovizionare și stocare , existența maimultor locuri pentru stocarea produselor
etc.

CONȚINUTUL ȘI STRUCTURA SISTEMULUI
LOGISTIC
•c) Un locaparte șitotatâtde important între activitățile ce compun
lanțul logistic îldeține depozitarea produselor . Aspecte precum
amplasarea , proiectarea șialegerea spațiilor de depozitare angrenează
numeroase decizii . Înpractică , nu întoate cazurile se apelează la unități
proprii de depozitare, deseori utilizându -se spații ce aparțin altor agenți
economici, specializați înprestarea unuiasemenea gen de servicii .
Indiferent însăcine este proprietarul unităților de depozitare, în cadrul
acestora se organizează o serie de activități de natură logistică ,
activități precum recepția mărfurilor intrate , păstrarea șiprotecția
acestora , sortarea , constituirea loturilor corespunzătoare etapelor
următoare ale circuitului logistic, pregătirea lorpentru livrare etc.

CONȚINUTUL ȘI STRUCTURA SISTEMULUI
LOGISTIC
•d) Manipularea fizică a produselor exercită un puternic impact asupra eficienței
activității logistice . Deciziile înceea ceprivește această componentă a
sistemului logistic se referă la stabilirea mărimii optime a cantității de produse
manipulate, alocarea spațiilor pentru depozitarea mărfurilor șipentru
manipularea acestora, alegerea echipamentelor de depozitare șia celor de
manipulare manuală , parțial mecanizată saumecanizată întotalitate .
•e) O componentă de seamă a distribuției fizice , cepoate aduce o contribuție
hotărâtoare la creșterea eficienței circuitului produselor, o reprezintă fluxurile
informaționale privitoare la logistica produselor, sistemul informațional logistic
vehiculând, de fapt, toate informațiile relevante pentru luarea deciziilor din
sfera distribuției fizice .
•În ultimii ani, literatura de specialitate abordează problematica logisticii într-o
nouă viziune , cese bazează pe conceptul de logistică integrată . Aceasta
presupune abordarea logisticii de distribuție înstrânsă legătură cu logistica de
aprovizionare șicu logistica internă de producție .

STRATEGII ÎN ACTIVITATEA LOGISTICĂ
•Tot maimulte firme au recunoscut necesitatea de a-șiface planificările câtmai
riguros.Planificarea activității de distribuție vatrebui săfie pe termen scurt
cât și pe termen lung. Planificarea pe termen scurt, care înmod normal se
referă la un an bugetar saucalendaristic , constituie o planificare operațională .
Pe de altăparte , există necesitatea de a avea o perspectivă pe termen mai
lung, de regulă de celpuțin cinci ani. Acest tip de planificare poartă numele de
planificare strategică saua resurselor .
•Rolul strategic al distribuției este adesea neglijat, deși capacitatea de a
răspunde eficient la schimbările pieței și ale mediului estetot atâtde necesară
încadrul distribuției , ca șiîncelelalte activități desfășurate de firmă .
•Strategiile reprezintă modalitățile prin care obiectivele pot fi realizate , cu alte
cuvinte drumul către ținta.

STRATEGII ÎN ACTIVITATEA LOGISTICĂ
•În mod normal, vor exista opțiuni strategice alternative la dispoziția firmei pentru atingerea
obiectivelor șiuna dintre sarcinile planificării constă înidentificarea șievaluarea acestor
alternative. Încazul strategiei de distribuție ,planificatorul va fi preocupat să examineze
opțiunile din punct de vedere al eficienței costurilor .
•Aceasta înseamnă fie căutarea acelor strategii princare se vorsatisface cerințele de servire
ale clienților în condițiile celor mai mici costuri, fie încadrarea într-un buget datrezervat
activității de distribuție , concomitent cu încercarea de a maximiza serviciile oferite clienților .
•Planificarea strategică obligă conducerea săreconcilieze două elemente aproape
contradictorii : planificarea pe termen lung ( vizionară ) cu răspunsurile pe termen scurt la
nevoile clienților .
•Planificarea strategică urmărește sărăspundă la patru întrebări cheie :
1. Unde ne aflăm înprezent ? 2. Unde urmărim să ajungem?
3. Cum putem ajunge acolo? 4. Cum vom ști că am ajuns unde ne -am propus?

STRATEGII ÎN ACTIVITATEA LOGISTICĂ
•Planul de distribuție , încalitate de document redactat înscris,trebuie să
includă secțiuni care se referă la obiectivele firmei,la strategiile de marketing
șila strategiile de servire a clienților ,precum și detaliile specifice legate de
stocuri, depozitare, transport șicomunicarea cu clienții . Aceste ultime aspecte
reprezintă elementele de bază ale planului de distribuție , atâtla nivel strategic
câtșila nivel operațional , planul trebuie săacopere următoarele domenii :
•1. Strategia legată de stocuri
• Ierarhizarea nivelelor de servicii ;
• Strategia de reaprovizionare ;
• Dispunerea diferențială (conceptul ABC);
• Obiective legate de rotația stocurilor ;
• Dispunerea stocurilor .

STRATEGII ÎN ACTIVITATEA LOGISTICĂ
•2. Strategia de depozitare
• Numărul punctelor de stocare ;
• Dispunerea depozitelor ;
• Folosirea depozitelor publice ;
• Proiectarea șiforma depozitelor ;
• Metodele de manipulare a materialelor.
•.

STRATEGII ÎN ACTIVITATEA LOGISTICĂ
3. Strategia de transport
• Pe cont propriu sauprinintermediul uneiterțe părți;
• Deciziile de închiriere saucumpărare ;
• Alegerea clienților sau livrarea directă;
• Obiectivele legate de utilizarea vehiculelor ;
• Flexibilitatea rutelor ;
• Diversificarea formelor de transport.

STRATEGII ÎN ACTIVITATEA LOGISTICĂ
•4. Strategia de comunicare cu clienții
• Politica duratei ciclului de comandare;
• Strategiile diferențiate de răspuns fațăde nevoile
clienților ;
• Sistemele de gestionare a comenzilor ;
• Strategia privind pagubele , reclamațiile șiînapoierea mărfurilor ;
• Raportarea situației comenzilor .
•Sarcina finală a activității de planificare a distribuției, constă în
proiectarea procedurilor de monitorizare șicontrol.

ORGANIZAREA ACTIVITĂȚII LOGISTICE
•Conceptul de organizare ne conduce la ideea de alocare orespunzătoare a
resurselor de care dispune firma (agentul economic), astfel încât aceasta să-și
îndeplinească obiectivele sale strategice . Practic , structura organizatorică a
întreprinderii esterezultatul a două componente : structura funcțională (de
conducere ) șiceaoperațională (de producție șide concepție ).
•A) Structura funcțională saude conducere înseamnă ansamblul cadrelor de
conducere a organizației și a compartimentelor sale ( tehnice , economice ,
administrative), modul de constituire șide grupare al acestora , precum și
relațiile dintre ele în procesul de conducere și al celor de execuție.
•B) Structura operațională saude producție șiconcepție estedefinită prin
numărul șicomponența unităților de producție , prinmărimea șimodul de
amplasare spațială a acestora , prinmodul de organizare internă , precum șiprin
relațiile de cooperare cese stabilesc între acestea învederea realizării
obiectivelororganizației

TIPURI DE STRUCTURI ORGANIZATORICE
•Ca șiînaltedomenii de activitate , alegerea șiproiectarea celei mai adecvate
structuri organizatorice logistice urmărește coordonarea eforturilor , prin
definirea sarcinilor șirelațiilor , presupunând cunoașterea îndetaliu a mutațiilor
petrecute , sub aspect teoretic șipractic , înstructura de ansamblu a firmelor .
•A) Structura funcțională verticală constă îngruparea sarcinilor șiactivităților
pe funcții ale organizației (întreprinderii ),ca de exemplu , producție ,
comercializare , cercetare -dezvoltare , financiar -contabilă , organizare , personal
(resurse umane ) etc.
•Gruparea pozițiilor pe funcții ale întreprinderii, care în activitatea practică se
transformă îndepartamente (compartimente) se bazează pe asemănările,
similitudinile existente înceea ceprivește aptitudinile , competențele și
utilizarea resurselor . O astfel de structură organizatorică secaracterizează prin
caracterul eicentralizat , autoritatea decizională fiind localizată la nivelul
superior al organizației .

TIPURI DE STRUCTURI ORGANIZATORICE
•B) Structura pe divizii , un alt model tradițional de structură organizatorică , constă în
divizarea organizației într-o serie decomponente , numite divizii , fiecare dintre acestea
reunind câteva departamente , care au sarcina de a realiza un anumit output(un produs , un
program sauun serviciu ) pentru un singur obiect . O astfel de structură încearcă săsoluționeze
problemele generate și nesoluționate de varianta prezentată mai înainte. Înpractică ,
structura pe divizii esteorganizată înpatru variante
•distincte :
•a) Diviziile pe zone (arii) geografice sunt create în condițiile încare strategiile organizației
presupun adaptarea la necesitățile și caracteristicile clienților din diferitele arii geografice
vizate.
•b) Diviziile pe produse sauservicii sunt înființate înurmătoarele treisituații : atunci când
organizația dorește săacorde o atenție aparte anumitor produse sau/și servicii; atunci când
produsele (serviciile) organizației diferă în mod considerabil; atunci când numărul produselor
și/sauserviciilor oferite deorganizație esterelativ mic.

TIPURI DE STRUCTURI ORGANIZATORICE
•c) Diviziile pe clienți sunt specifice cazurilor încareorganizația și-a propus să
abordeze maimulte segmente depiață cu nevoi șicaracteristici cediferă în
mod semnificativ.În acest fel, organizația are capacitatea de a răspunde
efficient așteptărilor fiecărui segment țintă de clienți .
•d) Diviziile pe procese sautehnologii sunt specifice cazurilor încare activitățile
sunt organizate înfuncție de modul încare sunt desfășurate . Practic ,
operațiunile corelate cu un anumit proces sauo anumită tehnologie sunt
grupate într -o divizie separată.
•Încadrul uneiconfigurații pe divizii , activitățile funcționale sedesfășoară
separat , încadrul fiecărei divizii , fiind totuși posibilă organizarea și existența
unor servicii funcționale la nivelul central al organizației , care sădeservească
sausăurmărească activitatea tuturor diviziilor .

TIPURI DE STRUCTURI ORGANIZATORICE
•C) Structura matriceală are un grad de complexitate maimare decât încazul
celor două modele prezentate maiînainte.În acest caz, structura depinde atât
de fluxurile verticale , câtșide celeorizontale de autoritate șicomunicare . O
asemenea structură se vautiliza încazurile încare crearea uneistructuri în
jurul unuisingur factor nu are capacitatea de a genera rezultatele dorite.O
structură matriceală poate consta înîmbinarea uneistructure funcționale și a
alteia divizionare pe produse, pe clienți, pe arii geografice saupe
procese /tehnologii . Eapoate fi definită ca acea structură ceîmbină unele
aspecte ale structurii funcționale cualtele ale celei pe divizii , înaceiași parte a
organizației .
•Caracteristica principală a structurii matriceale esteexistența liniilor de
autoritate duală , astfel încât uniiangajați au obligația dea raporta la doi sau
chiar la mai mulți șefi. De asemenea,structura matriceală poate rezulta și din
combinarea unei divizii create pe baza maimultor factori , de exemplu divizii pe
produse șidivizii geografice .

TIPURI DE STRUCTURI ORGANIZATORICE
•D) Structura de tip rețea dezagrează funcțiile majore încompanii separate, între care se
stabilesc legături prin intermediul uneiorganizații mici, ceare rolde sediu central. Altfel
spus,organizația subcontractează mai multe din funcțiile sale de bază unor firme de
specialitate șiapoicoordonează activitatea acestora . Înaceste condiții , relațiile contractuale
ceiaunaștere și
•O asemenea structură are o serie de avantaje , referitoare , maiales, la: flexibilitatea ridicată
a organizației , structura putând fimodificată prompt șicu ușurință atunci când condițiile de
mediu ceracest lucru ; toate resursele sunt focalizate asupra activităților pe care organizația
le realizează eficient ; fiind nevoit săfacăfațăunor activități mult maicomplexe , personalul
permanent al firmei estemotivat șiare satisfacții maimari; are un număr mic de niveluri
ierarhice (doar 2-3), fațăde circa zece încazulorganizațiilor tradiționale .
•Dezvoltarea fărăprecedent a tehnologiilor informaționale șialegăturilor electronice dintre
organizații au condus la apariția uneirețele virtuale , respectiv a unuigrup de organizații cese
unesc pentru un anumit timp pentru a valorifica o serie deoportunități . Grupul se vadizolva
imediat ceobiectivele commune au fostîndeplinite .

FACTORII CARE INFLUENȚEAZĂ STRUCTURILE
ORGANIZATORICE
•Alegerea șiproiectarea structurii organizației sunt rezultatul unor factori , atât
de natură obiectivă , câtșisubiectivă . Principalii asemenea factori sunt:
strategia organizației , mediul încareaceasta îșidesfășoară activitatea ,
procesele tehnologice șioperaționale și legăturile, interdependența dintre
departamente.
•Ne vomopriînceleceurmează asupra fiecărui asemenea factor înparte .
•A) -Primul factor de influență în alegerea structurii organizației este
strategia acesteia .Încondițiile încare celedouă (strategia firmei și structura
acesteia) se intercondiționează reciproc, ele trebuie săfie armonizate .
Armonizarea structurii organizatorice cuobiectivele și politicile generale ale
firmei este necesară în mod obligatoriu , având învedere celpuțin următoarele
argumente :
a) rațiunea existenței structurii organizatorice, obiectivale șipolitica
organizației justificând existența uneianumite structure ;

FACTORII CARE INFLUENȚEAZĂ STRUCTURILE
ORGANIZATORICE
b) adaptarea structurii organizatorice încondițiile încaresunt
cazuri încare organizația decide modificări esențiale înceea ceprivește
obiectivele șipoliticile sale;
c) impactul structurii organizatorice asupra obiectivelor și
politicilor firmei ;
d) influența structurii organizatorice înceea ceprivește
alocarea resurselor –naturale , financiare șiumane ;
•Înactivitatea practică , structura organizatorică esteinfluențată de tipul
de strategie generică pe care l -a adoptat organizația.Practic , organizația
are posibilitatea de a recurge la următoarele treicategorii de strategii :

FACTORII CARE INFLUENȚEAZĂ STRUCTURILE
ORGANIZATORICE
•• strategia de dominare prin costuri . Prin reducerea costurilor,
organizația vafi maieficientă fațăde concurenți . O asemenea strategie
presupune însăca organizația săaibăputerea economică șifinanciară să
facăacest lucru , încondițiile încare totuși trebuie să ofere calități
comparabile cu ceilalți competitori, dar și să se încadreze în
profitabilitatea așteptată . O asemenea strategie poate fi utilizată numai
încadrul uneiorganizații a cărei structură prezintă o serie de
caracteristici specifice , precum: o structură centralizată ; un sistem de
control ferm; responsabilități clare pentru fiecare post; raportări
frecvente șiîndetaliu privind eficiența șicosturile organizației ; o
delimitare clară a responsabilităților privind bugetul șicheltuielile ;

FACTORII CARE INFLUENȚEAZĂ STRUCTURILE
ORGANIZATORICE
• strategia de diferențiere , însensul căorganizația urmărește săîși
deosebească produsele proprii de celeale concurenților , iarpentru a reuși
acest lucru are învedere elemente certe de diferențiere, precum
caracteristicile produselor proprii,publicitatea, noi tehnologii etc. O
asemenea strategie presupune un control mai puțin ferm, stimularea
informalității și creativității, o structură descentralizată, o coordonare
bună a funcțiilor , echipe orizontale ;
•• strategia de focalizare asupra unuianumit segment de piață sau asupra
unui grup de segmente, adoptându -se strategia pentru a răspunde
cerințelor acestora . Pentru aceasta , organizația vaadopta fie o strategie
de dominare prin costuri, fie o strategie de diferențiere .
•Pornind de la cele enunțate mai sus, este evident faptul că strategia
organizației vainfluența înmod hotărâtor structura acesteia .

FACTORII CARE INFLUENȚEAZĂ STRUCTURILE
ORGANIZATORICE
•C. Un alt factor ceinfluențează alegerea structurii organizație este
tehnologia, gradul de dotare tehnică a organizației, măsura încare
echipamentele tehnice complexe sunt implicate înprocesul de
producție . Astfel , încazul firmelor ce au ca obiect de activitate
producția , o structură pe verticală esterecomandată atunci când există
o producție de masă , cu un grad înalt de standardizare .
•D. Însfârșit , celde-al patrulea factor ceinfluențează structura
organizatorică este gradul de interdependență dintre departamentele
organizației. Desigur, când nivelul de interdependență esteunulscăzut
se poate recurge la o structură tradițională , pe verticală , cu proceduri și
reguli standard. Pe măsură cegradul de interdependență crește se face
simțită nevoia promovării unei structuri mai dinamice, o structură pe
orizontală.

PLANUL –INSTRUMENT AL ACTIVITĂȚII
LOGISTICE
a. Elaborarea planurilor
Planurile se elaborează pentru termen scurt, mediu șilung. Planificarea pe
termen scurt se referă la săptămâni, luni sau cel mult un an. Planificarea e
termen mediu are o durată de până la 3 ani, iarplanificarea strategică se
realizează pe durata a minimum 5 ani.
b. Planificarea strategică parcurge următoarele etape : evaluarea performanțelor,
planificarea strategică propriu -zisă,implementarea strategiei, bugetarea și
planifi -carea profitului.
c. Planificarea operațională
Planul operațional trebuie săevidențieze o situație reală , judicios dimensionată
înprivința activităților de desfășurat , care se vacorela ulterior cu strategia
generală înraport cu tendințele șimutațiile cese înregistrează pe plan economic
general.

PLANUL –INSTRUMENT AL ACTIVITĂȚII
LOGISTICE
d. Elaborarea strategiei logistice optime
Elaborarea strategiei logistice optime are drept scop maximizarea activității
firmei prinîmbinarea elementelor practice cu acele cunoștințe manageriale și
tehnologice utilizate în prezent în diverse alte domenii. Elaborarea unei strategii
logistice optime necesită prezentarea corectă și completăa modului în care se pot
elabora strategiile logistice în funcție de caracteristicile firmei , produselor , servi-
ciilor, clienților,canalelor de marketing ș.a.
e. Modul de realizarea a uneiactivități logistice
Pentru realizarea activităților logistice este necesar un ansamblu de acțiuni și
măsuri princare anumite compartimente denumite generic „ surse ” transmit la
beneficiari denumiți generic „destinatari” produsele și serviciile oferite de firma
respectivă . Înacest context „sursele suntreprezentate de către depozite
(magazii ), furnizori , secții de producție etc., iar„destinatarii ” pot fi clienți ,
magazine, depozite sausecții consumatoare .

PLANUL –INSTRUMENT AL ACTIVITĂȚII
LOGISTICE
f. Operațiuni logistice care comportă o complexitate sporită
Încadrul acestor tipuri de operațiuni logistice cecomportă o
complexitate sporită se încadrează următoarele : operațiunile de
transport cu transbordare, opera -țiuni multinivel; operațiuni
internaționale , maximizarea profitului .
g. Metodologia de proiectare a unuisistem logistic are învedere
derularea următoarelor etape : culegerea șicentralizarea datelor;
modelarea și simularea pro -ceselor logistice; elaborarea
recomandărilor .

PLANUL –INSTRUMENT AL ACTIVITĂȚII
LOGISTICE
h. Evaluarea performanțelor logisticii
Sarcinile evaluării performanțelor logisticii sunt:
─definirea obiectivelor logistice încontextul obiectivelor generale ale firmei ;
─identificarea nivelurilor de țintă rezultate din activitatea logistică ;
─schema fluxurilor informaționale și de comunicații;
─schema fluxurilor de resurse materiale ;
─analiza discrepanțelor dintre fluxurile informaționale șifluxurile resurselor
materiale ;
─identificarea punctelor slabe și tari ale sistemului, precum șia celor încare se
poate măsura performanța ;
─specificarea interdependențelor dintre logistică șicelelaltecompartimente ale
firmei .

PLANUL –INSTRUMENT AL ACTIVITĂȚII
LOGISTICE
i. Logistica și valoarea adăugată
Deșicompartimentele de logistică și-au făcut apariția înstructurile
organiza -torice ale firmelor mari rolul acesteia se percepe încăînmod
simplist , apreciindu -se căeaconstă doar îndistribuția de produse la
clienți cu celmaimic cost posibil .Logistica nu este nici pe departe doar
atât ci reprezintă un complex de activități cepentru firmă creează
valoare adăugată șipoate jucaun roldeosebit de important însporirea
profitului .
•Concluzionând se poate aprecia căo cooperare a logisticii cu
departamentele de marketing, producție șifinanciare vaconduce la
identificarea tipurilor de activități care creează valoare adăugată .

MODELE LOGISTICE
•Necesitatea de a gestiona întregul ciclu operativ într-o maniera
integrată șicoerenta , necesitatea de a armoniza de o maniera
operativaa fluxul de materiale, de la aprovizionare si pâna la productie
si distributie, sunt necesitati pe care le regasim în toate tipurile de
firme. Dar, în realitate, tipologiile de societati si combinatiile auxiliare
de produse / piete pot fi foarte diverse: la fiecare tip de fabrica se
poate întâmpla ca unele dintre sectoarele operative saaibao
importanta majora pentru gestiune fata de altesectoare (din punct de
vedere logistic). Putem , asadar , întâlni situatii în care problemele se
concentreaza pe un segment determinat saupe un altul din ciclul
logistic. Din acest motiv , se poate vorbi despre o diversitate de modele
logistice si se poate naste , înconsecinta , necesitatea de a adopta , în
diverse cazuri ,sisteme variate pentru gestiunea logistica si chiar solutii
•organizatorice diverse

ACTIVITĂȚI DESFĂȘURATE ÎN CADRUL
LOGISTICII MĂRFURILOR
•Logistica comportă mai multe activități. Prima dintre acestea esterealizarea
prognozei desfacerilor , pe baza căreia firma îșiplanifică producția șinivelul
stocurilor . Planul de producție dăindicații cu privire la materiile prime și
materialele pe care trebuie să le comande compartimentul de aprovizionare.
Aceste materiale sosesc prinintermediul mijloacelor de transport de la furnizor ,
pătrund înzona unde li se face recepția șisunt apoidepozitate în magazia de
materii prime. Materiile prime sunt transformate înproduse finite. Stocul de
produse finite estelegătura cese stabilește între comenzile clienților și
activitatea de producție a firmei . Produsele finite iesde pe liniade ansamblare
șitrecsuccesiv prinprocesele de ambalare,depozitare încadrul firmei
producătoare , manipulare înhalade expediere, transportare în afara firmei,
depozitare în depozite de pe teren șiînfinal, livrare către client. Logistica nu
estenumai un cost; eaesteșiun instrument puternic încadrul marketingului
concurențial .

ACTIVITĂȚI DESFĂȘURATE ÎN CADRUL
LOGISTICII MĂRFURILOR
•Firmele pot atrage clienți suplimentari oferind servicii maibune,un ciclu
de producție mai rapid sau prețuri mai mici, toate acestea putând fi
realizate ca urmare a îmbunătățirilor aduse acestui domeniu .Pornind de
la obiectivele activității logistice, firma trebuie să proiecteze un sistem
care să reducă la minimum costurile legate de atingerea acestor
obiective . Fiecare sistem posibil de logistică vafi caracterizat de
următorul cost:
D = T+FD+VD+V
-unde D-costul total al distribuției încazul sistemului propus ;
T-costul total al transportului încazul sistemului propus ;
FD-costul fix total cu depozitarea încazul sistemului propus ;

ACTIVITĂȚI DESFĂȘURATE ÎN CADRUL
LOGISTICII MĂRFURILOR
VD-costurile totale variabile cu depozitare (inclusiv celede stocare ) în
cazul sistemului propus ;
V-costul total aferent vânzărilor pierdute (neefectuate )
datorită întârzierii medii a livrărilor încazul sistemului propus .
Alegerea unuisistem logistic necesită examinarea costului total al
distribuției aferent fiecărui sistem propus șiapoiselectarea sistemului
care relizează un cost total al distribuției minim.

PRELUCRAREA COMENZILOR
•Logistica începe cu primirea unei comenzi de la un client. Pentru firmele
din zilele noastre esteesențială scurtarea ciclului de comandă -plată ,
adică a timpului scurs între momentul lansării uneicomenzi șimomentul
plății bunurilor ceau făcut obiectul acesteia . Acest ciclu presupune mai
multeetape , dintre care se pot aminti : transmiterea comenzii de agentul
de vânzări, înregistrarea comenzii și verificarea capacității de plată a
clientului , planificarea producției șia stocurilor , expedierea către client
a mărfurilor comandate șia facturii și încasarea banilor de la client. Cu
câtderularea acestui ciclu durează maimult timp, cu atâtclienții sunt
maipuțin satisfăcuți, iar profiturile firmei sunt mai mici. Datorită
calculatoarelor , firmele fac progrese uriașe înmărirea vitezei de
prelucrare a comenzilor , astfel încât această prelucrare poate luamai
puțin de 15 secunde .Prelucrarea comenzilor aparține, la rândul ei,
categoriei componentelor de bază ale sistemului logistic.

PRELUCRAREA COMENZILOR
•Impactul săuasupra performanței logistice se materializează înmărimea
intervalului de timp de la transmiterea comenzii de client până la
primirea mărfii , precum șiîndeclanșarea operațiunilor de livrare a
mărfurilor șioferire a serviciilor . Ca activități cheie înacest domeniu pot
fi enumerate :
1. determinarea procedurilor de primire a comenzilor (metoda de
transmitere, restricțiile de timp și cerințele privind mărimea comenzii );
2. stabilirea metodelor de transmitere a informațiilor eferitoare la
comenzi, în cadrul firmei;
3. definirea ordinii de prioritate în prelucrarea comenzilor ;
4. alegerea variantei de onorare a comenzii, numai din stocul disponibil
și/saudin producție (încazul uneirupturi de stoc).

DEPOZITAREA MĂRFURILOR
•Prezenta depozitelor în sistemul logistic este considerata o necesitate de
numeroase firme . Definitia tipica asociata conceptului de depozit subliniaza ca,
înesenta , acesta esteun spatiu de pastrare a stocurilor de marfuri. Depozitul a
fost frecvent definit în literatura de specialitate ca un loc special destinat
pentru adapostirea marfurilor depuse spre pastrare, prin consimtamântul
reciproc al deponentului si depozitarului. Îndomeniul comercial , depozitele au
dobândit o noua importanta. În comertul cu ridicata si cu amanuntul,
numeroase firme utilizau câteun depozit dedicat fiecarui teritoriu de vânzare
distinct. Dezvoltarea distributiei contractuale, in anii `80 si `90, a generat un
noumod de a beneficia de servicii de depozitare .Depozitarea moderna nu mai
echivaleaza cu pastrarea marfurilor în spatii speciale, pe o perioada
îndelungata. Operatori specializati îndomeniul depozitarii ofera o gama variata
de servicii adiacente depozitarii , cum sunt: facturarea , ambalarea , etichetarea,
evidenta stocurilor, crearea de pachete promotionale, transportul pe o arie
teritoriala ampla etc.

DEPOZITAREA MĂRFURILOR
•Existenta depozitelor în sistemul logistic este o realitate pentru
numeroase firme din domeniul productiei si distributiei. Apelarea la
spatii de depozitare proprii, închiriate sau special dedicate pe baze
contractuale estejustificata de rolul sifunctiile pe care acestea le
îndeplinesc .Una dintre deciziile importante referitoare la depozitare
este legata de aranjarea produselor înspatiile de pastrare . Obiectivele
urmarite înprocesul de aranjare a produselor sunt urmatoarele : (i)
minimizarea costurilor de manipulare ; (ii) utilizarea la maximuma
spatiului de depozitare ; (iii) îndeplinirea anumitor cerinte referitoare la
compatibilitatea produselor, preluarea marfurilor pentru asamblarea
comenzilor , la securitate sievitarea incendiilor .Pentru aranjarea
marfurilor în depozit se aplica frecvent o serie de reguli intuitive. Aceste
reguli se bazeaza pe urmatoarele criterii :

DEPOZITAREA MĂRFURILOR
1.Complementaritatea . Produsele care sunt folosite împreuna în
consum sisunt solicitate de clienti încadrul aceleiasi comenzi vor fi
amplasate în apropiere. Complementaritatea esteun criteriu relevant
pentru modalitatea bazata pe rutele de preluare.
2. compatibilitatea . Aranjarea marfurilor îndeposit trebuie sa ia în
considerare caracteristicile lor merceologice. Produsele compatibile sunt
cele care pot fi amplasate în apropiere, fara a genera riscuri.
3. popularitatea . Utilizarea acestui criteriu estedeterminata de
diferentele existente între produse , înprivinta vitezei de circulatie .
4. marimea . Potrivit acestui criteriu , marfurile de dimensiuni micise
amplaseaza înapropierea zonelor de expediere . Se asigura astfel o
densitate mare de produse în proximitatea punctelor de livrare.

DEPOZITAREA MĂRFURILOR
•In depozitarea marfurilor se utilizeaza , indicele = calculeaza ca raport
între volumul mediu necesar pentru stocarea produsului (exprimat în
metri cubi) si numarul mediu de comenzi zilnice care solicita produsul
respectiv.Scopul utilizarii indicelui estearanjarea produselor îndeposit
astfel încât celmaimare volum posibil de marfuri sase deplaseze pe
cea mai scurta distanta posibila.
•Un alt aspect care conditioneaza eficienta operatiunilor de manipulare
estepozitionarea stocurilor de produse înzonele care le sunt atribuite.
Importanta pozitionarii creste odata cu aplicarea paletizarii marfurilor .
Conceptul de pozitionare se refera la modul încare sunt amplasate
paletele fata de culoarele de acces . Paletele se pot plasa perpendicular
pe culoarul de acces sauîntr-un unghide pâna la 60 de grade. Modul de
pozitionare celmaifrecvent estecelperpendicular.

DEPOZITAREA MĂRFURILOR
•Gama deciziilor legate de depozitarea marfurilor estedeosebit de
ampla . Importanta acestor decizii esteinfluentata de faptul ca
depozitarea marfurilor îndeplineste rolul de sustinere a sistemului
logistic al firmei si contribuie la îndeplinirea eficienta a
obiectivelor logistice .

STOCURILE ÎN SISTEMUL LOGISTIC
•Deciziile referitoare la stocurile de marfuri au un impact major asupra
sistemului logistic al firmei. Ele determina nivelul serviciului logistic
oferit clientilor si continuitatea desfasurarii propriei activitati. Influenta
exercitata asupra profitabilitatii activitatilor logistice estedatorata atât
costului marfurilor mentinute înstoc, câtsicelorlalte costuri asociate ,
de exemplu costuri de transport, depozitare si lansare a comenzii .
Pentru managementul eficient sieficace al costurilor , logisticienii au la
dispozitie o serie de metode de planificare care încorporeaza
certitudinea sau incertitudinea, precum si metode de control ca JIT , MRP
siDRP .

CONTROLUL CONTINUU ȘI CONTROLUL
PERIODIC
•Înfuncție de frecvența sa, controlul stocurilor poate fi continuu sau
periodic. Există , de asemenea șisisteme de control modificate , ce
reprezintă variații saucombinații ale sistemelor continue șiperiodice .
Controlul continuu constă înanaliza zilnică a stocului , pentru a
determina și necesitățile de reaprovizionare. Fezabilitatea controlului
continuu estedependentă de disponibilitatea permanentă. a datelor
referitoare la nivelul stocului pentru fiecare produs înparte . Utilizarea
calculatoarelor devine astfel o condiție necesară pentru desfășurarea
controlului permanent.
•Controlul periodic constă înanaliza stocurilor la anumite intervale de
timp, de exemplu săptămânal saulunar. Această procedură de control
face necesară o ajustare a punctului de reaprovizionare , pentru a
reflecta intervalele dintre doua controale succesive .

METODA JIT
•Filozofia „just-in-time” (JIT), originară din Japonia , a atras
atenția specialistilor înplanificarea șicontrolul stocurilor din
lumea întreagă . Înultimele decenii , metoda JIT a fostdeopotrivă
susținută sicontestată . JIT este o filozofie de control al stocurilor,
al cărei scop este menținerea cantității necesare de material în
locul potrivit, la momentul potrivit, pentru a realiza cantitatea
potrivită de produse. De asemenea, JIT este o filozofie de
programare, conform căreia întregul canal de
aprovizionare /livrare estesincronizat pentru arăspunde cerințelor
producției sauclienților .

METODA MRP
•Acronimul MRP corespunde uneitehnici frecvent utilizate , denumită
planificarea cerințelor de materiale . Conceptualizarea MRP datează din
deceniul al VIII -lea al secolului XX, desi principiile care staula baza
acestei tehnici au fostaplicate cumult înainte.MRP se deosebeste
radical de sistemele tradiționale de completare a stocului, în cazul
cărora lansarea unei noi comenzi are loc înmomentul atingerii punctului
de reaprovizionare . Sistemul MRP constă într -un set de proceduri
corelate, decizii, reguli șiînregistrări care traduc un program de
producție principal încerințe nete, precum șiînsatisfacerea planificată
a acestor cerințe, pentru fiecare articol din stoc, care este necesar
pentru îndeplinirea programului respectiv .Planificarea cerințelor de
materiale (MRP) este o metodă de planificare sicontrol al stocurilor ,
care are implicații asupra procesului de cumpărare . Scopul eieste
minimizarea stocului șimenținerea programelor de livrare .

TRANSPORTUL MARFURILOR
•Transportul esteuna dintre componentele majore ale sistemului logistic,
datorita contributiei sale la îndeplinirea misiunii logistice. Transporturile
de marfuri analizeaza din perspectiva diferitelor moduri utilizate sia
variantelor intermodale. Principalele aspecte decizionale abordate se
refera la evaluarea si selectia transportatorilor, la programarea
transporturilor sistabilirea rutelor .
•Obiectivul major al strategiei siactivitatilor de transport estede a oferi
clientilor utilitatile de timp, loc siforma solicitate, înconditiile unui
cost convenabil pentru organizatie.Acest obiectiv se aflaînstrânsă
corelație cu o serie de obiective strategice de marketing, printre care se
include urmatoarele: mentinerea loialitatii clientilor interni si externi ai
firmei; obtinerea unui avantaj competitiv; pozitionarea mai favorabila
pe piata sausegmentul vizat, înfunctie de nivelul serviciilor oferite
clientului .

TRANSPORTUL MARFURILOR
•Alegerea variantelor strategice de transport este influentata de numerosi
factori , printre care:
• tipul de produs transportat –sub aspectul valorii , densitatii si
caracteristicilor merceologice ale produsului, precum si a cerintelor de pastrare ;
• nivelul de servire solicitat de clienti –înce priveste durata ciclului
comenzii, mentinerea calitatii si integritatii marfurilor pâna la destinatie ;
• aria teritoriala –gradul de dispersie teritoriala a activitatii utilizatorului de
servicii de transport, a surselor de aprovizionare si a clientilor sai, pe piata
interna si pe piata globala;
• resursele organizatiei –mijloacele financiare, materiale si umane de care
dispune organizatia pentru a desfasura transportul cu mijloace proprii si/saucu
celeale tertilor etc.

GESTIONAREA CANALELOR DE DISTRIBUȚIE
•În condițiile economice actuale, cei mai mulți producători nu-șivând bunurile
utilizatorilor finali , între eiexistând numeroși intermediari cu denumiri diverse,
care îndeplinesc diferite funcții .
•Canalele de distribuție sunt grupuri de organizații independente implicate în
procesul de punere la dispoziție a unuiprodus sauserviciu învederea utilizării
sauconsumului acestuia .
•Un canal de distribuție are rolul de a transfera bunurile de la producători la
consumatori . El reduce perioada de timp șidistanța care separă bunurile și
serviciile de utilizatorii lor. Membrii unuicanal de distribuție îndeplinesc câteva
funcții importante șiparticipă la următoarele fluxuri :
1. fluxul fizical produselor : deplasarea șistocarea succesivă a bunurilor
materiale , de la stadiul de materie primă șipână la consumul final;

GESTIONAREA CANALELOR DE DISTRIBUȚIE
2. fluxul proprietății: transmiterea reală a dreptului de proprietate
asupra produselor de la o organizație saupersoană la alta.
3. fluxul plăților : plata făcută vânzărilor de către cumpărători prin
intermediul băncilor sau al altor instituții financiare.
4. fluxul informațiilor: culegerea și furnizarea de informații, în
legătură cu clienții actuali șipotențiali , concurența șialțiagenți șiforțe
de piață .
5. fluxul de promovare : crearea șitransmiterea de mesaje
convingătoare înceea ceprivește oferta , cu scopul de a atrage
consumatori .

GESTIONAREA CANALELOR DE DISTRIBUȚIE
6. fluxul negocierilor: încercarea de a ajunge la un acord final asupra prețului și
a altor condiții , înașafelîncât săpoată fi realizat transferul dreptului de prorietate
sauposesie .
7. fluxul comenzilor : transmiterea însensinvers, de la membrii canalului la
producător a mesajelor înlegătură cu intențiile de cumpărare .
8. fluxul finanțării : strângerea șialocarea de fonduri necesare finanțării
inventarierilor la diferite niveluri ale canalului de distribuție .
9. fluxul riscurilor : asumarea riscurilor legate de activitatea încadrul produsului .
•Canalele de distribuție pot fi caracterizate prinnumărul de verigi existente la
nivelul fiecărui canal. Un canal fărăverigi (denumit șicanal de distribuție directă )
estereprezentat de producătorul care-șivinde produsele direct consumatorului final

GESTIONAREA CANALELOR DE DISTRIBUȚIE
•Astfel , înfuncție de numărul intermediarilor firmele pot apela la una din
următoarele trei variante strategice:
1. distribuția exclusivă ceimpune limitarea drastică a numărului
intermediarilor . Ease aplică însituația încare producătorul dorește săpăstreze în
mare măsură controlul asupra nivelului prestațiilor șial rezultatelor obținute de
către intermediari .
2. distribuția selectivă aceasta implică utilizarea maimultor intermediari
dispuși sădistribuie un anumit produs . Eaestefolosită atâtde firme mai vechi ,
câtșide firme recent intrate pepiață care caută să -i atragă pe distribuitori
promițându -le acordarea dreptului de distribuție selectivă.
3. distribuția intensivă aceasta implică plasarea bunurilor saua serviciilor
printr -un număr câtmaimare de unități de desfacere.Se aplică îngeneral pentru
bunurile de largconsum , de genul articolelor de tutungerie, benzinei,
cosmeticelor.

CONEXIUNILE LOGISTICII CU PRODUCTIA
•Raspunsurile la o serie de intrebari (De ce este importanta conexiunea
dintre logistica si productie ? Este posibil ca fiecare din cele doua
functiuni sa opereze independent, dar sa colaboreze? Daca
interdependenta este importanta, care sunt problemele esentiale ce
trebuie rezolvate? ) depind de pozitia firmei pe pietele alese in raport cu
concurenta si de exigentele de productie si logistice, care decurg din
insasi natura acestei pozitii .
•Pentru firmele producatoare , cele doua probleme de baza sunt:
-cum sa mentina sau sa sporeasca receptivitatea sa la modificarile
cerintelor pietei ;
-cum sa mentina sau sa sporeasca profitabilitatea.

CONEXIUNILE LOGISTICII CU PRODUCTIA
•In etapa de elaborare a strategiei, organizatia trebuie sa ia in considerare
urmatoarele :
-factorii esentiali de succes pentru ramura industriala respectiva;
-resursele de care dispune pentru a concura pe segmentele de piata alese;
-elementele principale pentru servirea clientilor .
•Pentru ca o firma producatoare sa-si mentina pozitia competitiva intr-un
mediu industrial dinamic, functiunile de productie si de logistica trebuie sa:
1) -abordeze reteaua productie / logistica ca intreg ;
2 -sa desfasoare programe de imbunatatire sustinute , coordonate pentru
diferite activitati (de exemplu, serviciul de expediere, controlul prioritar al
productiei , aprovizionarea si altele) pentru a exploata sinergia disponibila

CONEXIUNILE LOGISTICII CU PRODUCTIA
•Cele doua coordonate principale ale interdependentei dintre productie si logistica sunt:
a) -localizarea si caracteristicile intrarilor de materiale (furnizorii de materii prime);
b) -localizarea si caracteristicile pietei (clientii ). Pentru fiecare firma, exista o configuratie
productie / retea de depozite care indeplineste majoritatea conditiilor impuse de aprovizionare
sau de piata .
•Capacitatea de productie este determinata de localizare si de logistica in felul urmator :
a) -in primul rand, capacitatea de productie trebuie sa fie in legatura cu cererea pietei .
Rezulta, astfel, ca si capacitatea retelei logistice (aprovizionarea, primirea si procesarea
comenzilor, transportul, reteaua de depozite si livrarea catre consumatorul final) trebuie sa fie
conectata la cererea pietei ;
b)
-in al doilea rand, problema capacitatii consta intr-un numar de optiuni : catalizatori de
capacitate, cum ar fi timpul de lucru suplimentar, schimburile doi si trei, contracte cu o terta
parte, rationalizarea gamei de produse si reducerea timpului total;

CONEXIUNILE LOGISTICII CU MARKETINGUL
•Domeniile principale de interactiune intre logistica si marketing sunt:
1) -Proiectarea produsului ➔Aceasta poate avea un efect major asupra
depozitarii si transportului (si prin urmare asupra costurilor aferente) ;
2) -Stabilirea pretului ➔Este modalitatea prin care cererea serviciilor de
logistica influenteaza costul total al produsului si prin urmare si politicile de pret
ale companiei;
3)-Prognozarea pietei si a vanzarilor .➔Prognozele de marketing vor dicta
nivelul resurselor logistice necesare livrarii produselor la clienti ;
4) -Strategiile de servire a clientului ➔Daca departamentul de marketing
opteaza pentru un nivel foarte inalt de servire, resursele logistice ( adica
echipamentele si stocul) vor trebui sa fie considerabile ;

CONEXIUNILE LOGISTICII CU MARKETINGUL
5) -Strategiile privind stocul ➔Acestea sunt un alt domeniu de divergenta,
deoarece deciziile au o stransa legatura cu costurile operationale si cu masura in
care sunt realizate nivelurile dorite de servire aclientilor . Si aici trebuie
elaborata o strategie comuna ;
6) -Procesarea comenzilor ➔Responsabilitatea pentru cine primeste comenzile
clientilor , viteza si eficienta procesarii , are o influenta majora asupra costurilor
operationale si asupra imaginii clientilor despre nivelul serviciului. Si in acest
domeniu, este preferabila elaborarea in comun a strategiei;
7) -Canalele de distributie ➔Decizia de furnizare direct catre client sau prin
intermediari va influenta puternic nivelul resurselor logistice necesare. In cazul
schimbarii canalului, se schimba si resursele logistice necesare. Marketingul
trebuie sa consulte logistica in luarea deciziilor care privesc canalul de
distributie .

CONEXIUNILE LOGISTICII CU MARKETINGUL
•In concluzie, se pot spune urmatoarele :
-clientii sunt interesati de promptitudinea cu care furnizorii
satisfac comenzile la un nivel de servire determinat. Firmele capabile sa
se diferentieze de concurenti , prin satisfacerea acestor niveluri de servire,
vor castiga increderea clientilor , devenind chiar parteneri pe termen lung
ai acestora intr-orelatie reciproc avantajoasa;
-din punctul de vedere al firmei, este esential ca acest nivel de
servire sa aduca profit. Firmele capabile sa facafata provocarilor noului
mileniu prin gasirea de solutii economice si profitabile vor prospera, in
timp ce companiile mai putin eficiente vor fi in declin sau chiar vor
falimenta. Logistica si marketingul au impreuna roluri vitale in realizarea
performantei cu costuri avantajoase. Succesul apartine celor ce lucreaza
impreuna intr-un spirit de cooperare.

CONCEPTIE PROGRAMARE PRODUCTIE –COMERCIALIZARE
PRODUSE -S.C HIPER AMBROZIA –S.C GOVINDA S.R.L
•Plecand de la teoria prezentata maisus , in abordarea realizarii planului luniicurente ,
pentru activitatea de productie –comercializare , vomavea in vedere factorii actuali ,
in realizarea activitatii curente de
PRODUCTIE STOCARE COMERCIALIZARE PIATA -CLIENTI COMENZILIVRARE
COMENZI