Propuneri de Imbunatatire a Marketingului Serviciilor Si Asistenta In Sanatatea Si Securitatea Muncii

LUCRARE DE LICENȚĂ

Propuneri de îmbunătățire a marketingului serviciilor și asistență în sănătatea și securitatea muncii

Contents

Capitolul 1. Marketingul aplicat în servicii

1.1 Marketingul – o viziune generală

1.2 Evoluția marketingului în servicii

1.3 Particularități ale marketingului serviciilor

Capitolul 2 Organizarea activității referitoare la securitatea și sănătatea în muncă

2.1 Principiile și criteriile de organizare

2.2 Servicii medicale de medicina muncii

Capitolul 3. Studiu de caz

3.1 Prezentarea firmei

Prezentare personală

Mă numesc Bar Alexandra Adriana și am 23 de ani. Motto-ul meu pentru acest an este: ,,Dacă scopul este o operă de artă, totuși, nu trebuie neglijat artistul în favoarea pânzei, pensulei și culorii.” (Matt Hennecke). În prezent ma pregătesc de absolvirea Facultății de Științe Economice din Oradea , specializarea Marketing.

Am absolvit liceul la Colegiul Tehnic ,, Ioan Ciordaș”, din Beiuș, filiera tehnologică, profilul resurse natural și protecția mediului, specializarea technician designer mobilă și amenajări interioare în anul 2010. Pe parcursul liceului am participat la diferite activități extrașcolare cum ar fi: Simpozionul Național, Triada:”Resurse-Reciclare-Recondiționare în oglinda viitorului”, de la Târgu Jiu.

La sfârșitul anului II de studio, am participat la proiectul “Practica studenților economiști. Parteneriat inter-regional pe piața muncii între universități și mediul de afaceri”(PRACTeam). Practica: Mi-am efectuat stagiul de practică în cadrul firmei Economic Data System, unde obiectivul principal a fost autocunoașterea, autoevaluarea și interviul.

În anul 2013 am participat la cursul de 80 de ore din cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă Bihor, obținând diploma de ,,Specialist securitate și sănătate în muncă”. Momentan îmi desfășor activitatea în Beiuș în cadrul unui PFA (Persoană Fizică Abilitată) fiind angajată din data de 07.02.2014.

În viitor, doresc să urmez cursurile de masterat în Marketing și Comunicare în Afaceri și să îmi continui activitatea începută în domeniul SSM.

Introducere

Lucrarea de licență ,,Propuneri de îmbunătățire a marketingului serviciilor și asistență în securitatea și sănătatea muncii”. Studiul de caz făcut la ,,PFA (Persoană Fizică Abilitată) Bar Viorica” studiază accidentele de muncă și riscurile care pot apărea la locul de muncă reprezentând o povară economică considerabilă pentru angajatori, angajați și pentru întreaga societate, văzute din punct de vedere a marketingului serviciilor.

Interesul pentru temă de studiu aleasă, rezidă din faptul că, pe zi ce trece, întreprinderile se confruntă tot mai des cu pericolele la care sunt expuși angajații acestora, cu bolile profesionale care pot apărea la locul de muncă și nerespectarea normelor de securitate și sănătate în muncă.

În capitolele teoretice, organizate de la general spre particular, se găsesc informații necesare, referitoare la organizarea de care dispune o firmă cand vine vorba de protecția oferită angajaților și modul în care aceștia respectă normele de protecție a muncii.

Lucrarea abordează un domeniu de legislație îmbinând științele economice cu cele ale sănătății și securiății în muncă în ceea ce privește evenimentele petrecute într-o întreprindere din punct de vedere al marketingului serviciilor.

Metodologia cercetării implică documentația necesară în urma avenimentului prezentat, metodele teoretice și practice derulate pe parcursul evenimentului (accidentului de muncă), împrejurările și modul în care s-a produs evenimentul, urmările și măsurile care s-au luat în urma evenimentului.

Lucrarea debutează cu un prim capitol, referitor la conceptul de marketing, modul în care acesta este aplicat în domeniul serviciilor și particularități ale marketingului serviciilor. Acest prim capitol dezvoltă ideea de ,,servicii”, apariția, evoluția și particularitățile acestora bazate pe disciplina de marketing.

Capitolul II al lucrării dezbate organizarea activității referitoare la securitatea și sănătatea în muncă, principiile și criteriile de organizare și serviciile medicale de medicină a muncii. Acest capitol dezvoltă cunoștințele de sănătate și securitate în muncă, ce stau la baza fiecărei firme. Este important de menținut că seviciile SSM oferă, prin documentația lor, protecția și siguranța fiecărei persoane care desfășoară o activitate.

Capitolul III prezintă firma (P.F.A) care desfășoară activitatea de prestări-servicii, modul de desfășurarea a acesteia, evoluția ei de la înființare și până în prezent și implicarea pe care a avut-o la studiul studiul de caz prezentat în acest capitol.

Lucrarea se finalizează cu o serie de concluzii și recomandări, referitoare la modalitățile posibile de îmbunătățire a marketingului serviciilor în domeniul sănătății și securității muncii.

Capitolul 1. Marketingul aplicat în servicii

1.1 Marketingul – o viziune generală

Marketingul este o disciplină economică din familia (domeniul) disciplinelor manageriale a cărui obiect de studiu se referă la participanții la viața socio – economică și la relațiile dintre ei.

Marketingul este un domeniu de cunoaștere științifică care conține elemente de cunoaștere referitor la :

-oamenii și comportamentele lor economice

-resursele economice și modul lor de alocare pentru satisfacerea nevoilor indivizilor și ale organizațiilor

-la modul în care oamenii și organizațiile își satisfac nevoile și dorințele

-la modul cum se manifestă cererea indivizilor și organizațiilor pentru achiziția și consumul de bunuri și servicii sau alte elemente care le satisfac nevoile

-la compartimentele de producție, repartiție, schimb și consum, la modul în care organizațiile achiziționează resurse pentru desfășurarea acestor activități și comportamente

-la modul în care organizațiile furnizează valoare și beneficii clienților lor precum și altor categorii de public importante

-la modul în care iau naștere, evaluează și se manifestă fenomene și procese din micromediul și macromediul de marketing al organizațiilor

Definiție: Conform AMA (Asociația Americană de Marketing), cel mai prestigios forum internațional, marketingul este activitatea, ansamblul de instituții și de procese, pentru a crea, comunica, livra și a schimba oferte care au valoare pentru clienți, consumatori, parteneri și societăți în ansamblu.

Definiție: Philip Kotler – marketingul este un proces social și managerial prin care indivizii, grupuri de indivizi își satisfac nevoile și dorințele prin crearea și schimbul de produse având o anumită valoare.

Marketingul trebuie înțeles în sensul nou, adică acela da satisface nevoile consumatorilor și nu în vechiul sens, acela de ,,vânzare”. Marketingul nu înseamnă doar vânzare și promovare. Zi de zi apar diverse reclame la televizor, prin poștă, prin ziare, la telefon, la radio etc, ceea ce ne face să ne dăm seama că întotdeauna va exista cineva care să ne vândă ceva.

Din perspectiva unei organizații sau a unei firme, marketingul este un proces desfașurat de firmă, pe care managerii îl planifică și-l fac să se întâmple, o acțiune în desfășurare (are caracter continuu).

Funcții ale managementului

-previziune – planificare ––– structuri (organizația, fisa postului)

-coordonare ––– echilibru

-antrenare ––– motivare: ,,suflu” , instruire

-control = evaluare –––- siguranță, certitudine

Definiția marketingului accentuează caracterul managerial, sugerând că activitatea de marketing trebuie trecută prin toate cele cinci funcții manageriale

Rolul important în acest proces îl au managerii și sunt primii marketeri, parte activă implicată în schimb.

Philip Kotler identifică conceptele importante în înțelegerea marketingului și a contextului de marketing.

-subiecții marketingului: acestia sunt marketerii sau agenți de marketing.Calitatea de agent presupune inițiativă, responsabilitate și acțiune.

Marketerii pot fi:

1. Organizația sau firma însăși.

2. Managerii firmei, de exemplu: managerul general, managerul de marketing, managerul de vânzări, etc.

3. Angajați ai firmei cu responsabilități referitoare la marketing, la vânzări și la releții cu clienții.

4. Agenți specialiști de marketing, specializați în diferite segmente ale marketingului, de exemplu: agenți de promovare, agenți de vânzări, agenți de intermediere. Agenții pot fi indivizi sau firme specializate.

5. Consumatorii, clienții, cumpărătorii pot fi marketeri atunci când se străduie să cumpere mai mult decât se străduie vânzătorul să vândă. Ei forțează schimbul și tranzacțiile cu vânzătorii urmărind să obțină beneficii din schimb mai mari decât ale altor cumpărători.

6. Autorități publice, organizme specializate care au interesul să se realizeze întâlnirea ofertei cu cererea și organizează diferite activități, face eforturi pentru ca această întâlnire să aibă loc. De exemplu: AJOFM face eforturi pentru a se întâlnii cererea cu oferta pe piața muncii prin târguri de locuri de muncă, etc.

Conform Kotler&Keller, un serviciu este orice acțiune sau operațiune pe care o parte o poate oferi altei părți și care este esențialmente necorporală și nu are ca rezultat intrarea în posesie a unui lucru.

Serviciile se pot deosebi între ele pe baza criterilului de realizare: servicii pe bază de echipamente (ex: spălătorii automate de mașini) sau servicii pe bază de prestație umană (ex: servicii de contabilitate)

Firmele de servicii au posibilitatea de a alege între mai multe tipuri de procese diferite, pentru a putea furniza serviciul. Unele dintre servicii pot necesita prezența clientului, iar altele nu.

Serviciile se deosebesc între ele deoarece satisfac o nevoie personală ori o nevoie organizațiunală. Furnizorii de servicii au acces la diferite programe de marketing cu privire la piața firmelor și la piața persoanelor fizice.

1.2 Evoluția marketingului în servicii

În economia contemporană, sectorul serviciilor este o tendință de bază, acesta înglobând mai mulți salariați decât în celelalte sectoare ale economiei. Un serviciu are caracter intangibil, prestarea lui putând fi sau nu legată de tangibilitatea unui alt produs. De exemplu, depunerea unor bani într-o bancă, vizita la un doctor, călătoriile și multe altele implică cumpărarea serviciilor.

Se poate vorbi despre marketing ca activitate de sine stătătoare doar în momentul în care sunt întrunite elementele amintite în definiție: să fie un proces (ceea ce presupune o activitate formală, sistematică și fundamentată științific), care utilizează ca instrumente de intervenție asupra pieței componentele mixului de marketing (combinația produs – preț – distribuție – promovare), situație care se regăsește mult mai târziu, atunci când condițiile socio-economice reclamă o astfel de abordare, iar nivelul de dezvoltare a teoriei și practicii conducerii economice o permit.

Chiar dacă activități sporadice de marketing s-au desfășurat cu mai multă vreme în urmă, marketingul, ca mod de gândire, activitate practică și știință economică, a apărut la începutul secolului al XX-lea, în Statele Unite ale Americii.

De la începutul secolului XX când a apărut marketingul ,acesta a evolua trecând prin mai multe etape:

a) Perioada anilor 1900 – 1930: Etapa orientării spre producție

b) Perioada anilor 1930 – 1950: Etapa orientării spre vânzări

c) Perioada anilor 1950 – 1975: Etapa orientării spre conceptul modern de marketing

d) Perioada de după 1975: este o perioadă bogată în evoluții ale conceptelor de marketing și, dată fiind și apropierea în timp, este prematur să se catalogheze într-o singură direcție.

Etapa orientării spre producție se caracterizează prin existența unei cereri nesatisfăcute. Principala preocupare a întreprinderii, în aceste condiții, era aceea de a produce cantități cât mai mari de marfuri, mizând pe faptul că acestea își vor găsi cumpărătorii. Rolul marketingului era unul marginal, marea majoritate a întreprinderilor neîmbrățișând concepția d să se catalogheze într-o singură direcție.

Etapa orientării spre producție se caracterizează prin existența unei cereri nesatisfăcute. Principala preocupare a întreprinderii, în aceste condiții, era aceea de a produce cantități cât mai mari de marfuri, mizând pe faptul că acestea își vor găsi cumpărătorii. Rolul marketingului era unul marginal, marea majoritate a întreprinderilor neîmbrățișând concepția de marketing. Acele întreprinderi care desfășurau activități de marketing, vedeau în acestea o posibilitate de a-și mări cantitățile de produse vândute, în vederea maximizării profitului. La nivelul întreprinderii, marketingul juca un rol cel mult secundar, accentul fiind pus pe inovația tehnologică și pe organizarea muncii.

Lunga perioadă de recesiune a însemnat o scădere dramatică a puterii de cumpărare și a pus sub semnul întrebării modul de a gândii și de a organiza afacerile. Raportul cerere – ofertă s-a inversat. Producția devenise mai mare decât cererea. Oamenii de afaceri și-au dat seama că nu este suficient să produci bunuri multe și ieftine. Trebuie să le și vinzi. În aceste condiții, vânzarea produselor realizate a devenit principala problemă a întreprinderilor americane. Este etapa orientării spre vânzări. Apariția magazinelor cu mari suprafețe comerciale, dar și zecile de mii de comis – voiajori care străbăteau țara în lung și în lat, sunt imagini sugestive pentru acea perioadă. Marketingul era văzut ca un instrument de impulsionare a vânzărilor. A avea vânzători buni și a face o promovare corespunzătoare produselor erau principalele contribiții pe care le putea aduce marketingul la sporirea profitului unei întreprinderi.

În evoluția marketingului, prima jumătate a secolului al- XX-lea este considerată perioada ,,vechiului” concept de marketing, conform căruia principala sarcină a unei întreprinderi este accea de a realiza o producție cât mai mare, de o calitate și la un preț acceptabile, iar rolul marketingului era acela de a depune toate eforturile spre a vinde aceste produse, deja existente. Marketingul intervenea în faza de distribuție, după ce produsul fusese deja realizat.

După cel de-al doilea război mondial, apare și se răspândește rapid noul concept de marketing. În conformitate cu acesta, rolul marketingului nu este acela de a vinde produse deja realizate, ci de a cunoaște nevoile și dorințele consumatorilor potențiali, pentru a realiza produse care să corespundă acestora. Accentul se deplasează de la distribuție și promovare spre cercetarea de marketing și implementare rezultatelor acesteia în producție. Marketingul intervine, în principal, înainte ca produsul să fie realizat, activitatea productivă urmând a se orienta în funcție de cerințele clienților.

Perioada ultimilor 25-30 de ani s-a caracterizat, din punctul de vedere al evoluției marketingului, printr-o mare diversitate a opiniilor legate de direcțiile de evoluție a acestuia, de prioritățile pe care acesta trebuie să le aibă în vedere. Au apărut, atât în planul activității practice, cât și în cel al teoriei marketingului, o serie de concepte care accentuează diferite aspecte ale marketingului, fără a-l modifica, însă, în mod esențial. Fie și o sumară trecere în revistă a conceptelor caracteristice marketingului modern trebuie să includă concepte cum sunt marketingul societal, marketingul strategic, marketingul relațional, marketingul ofertei, marketingul direct. Toate acestea privesc marketingul dintr-o nouă perspectivă, fiind expresia dezvoltării intensive a marketingului. Ele nu sunt specializări ale marketingului, ci modalități noi, moderne, de a regândi conținutul și modul de desfășurare ale activității de marketing clasic.

Marketingul serviciilor a mai fost definit ca un proces specific serviciilor ce are ca scop identificarea necesităților și dorințelor consumatorului și îndeplinirea acestora în locul și la timpul potrivit, la prețul cel mai atractiv.

Marketingul societal reprezintă o viziune globală asupra aspectelor sociale ale activității întreprinderii, fiind conceptul care s-a bucurat de cea mai largă audiență dintre toate cele referitoare la implicațiile și responsabilitățile sociale ale întreprinderii. Cel care a introdus acest concept, la începutul anilor ’70, a fost Philip Kotler, care definea marketingul societal ca reprezentând “o orientare a conducerii firmei, care recunoaște că sarcina prioritară a acesteia este aceea de a studia nevoile și dorințele piețelor vizate și de a le satisface de o manieră mai eficientă decât concurența, dar și într-un mod care să mențină sau să amelioreze bunăstarea consumatorilor și a colectivității [sublinierea noastră]”.

Marketingul strategic vine să completeze „noul concept de marketing”, care a avut o poziție dominantă după cel de-al doilea război mondial și care stipula că în centrul activității de marketing a întreprinderii stau clienții cu nevoile lor, iar instrumentele pe care le poate pune în operă o întreprindere pentru a satisface aceste nevoi se subsumează conceptului de mix de marketing și celor patru componente ale sale.

Marketingul relațional (numit și marketing de relație) accentuează importanța păstrării clienților, spre deosebire de marketingul clasic, unde fiecare tranzacție era privită în mod separat, iar accentul cădea pe atragerea de noi clienți. În conformitate cu acest concept, o atenție deosebită trebuie acordată implicării marketingului în activitățile post-vânzare, în vederea stabilirii unor relații de durată, solide și reciproc avantajoase atât cu clienții, cât și cu distribuitorii și furnizorii valoroși. Marketingul relațional reduce timpul și costurile aferente tranzacțiilor, mărește încrederea între parteneri și crează legături strânse, de ordin economic, tehnic și social între aceștia.

Marketingul ofertei presupune investigarea în profunzime a nevoilor consumatorilor, identificarea unor nevoi latente, și propunerea, pe această bază, a unor produse noi, pe care consumatorii nu le percepeau ca fiind utile și, în concluzie, nu le solicitaseră în mod explicit. Multe inovații din domeniul produselor electronice de larg consum sunt rezultatul unui asemenea demers, chiar dacă, în aparență, ele se datorează exclusiv creației tehnice. Chiar dacă întreprinderea este cea care propune un nou produs, nu trebuie înțeles că marketingul ofertei constituie o revenire la vechiul concept de marketing. În realitate, accentul cade pe cercetarea complexă de marketing și pe adaptarea produselor întreprinderii nu la nevoile actuale, ci la cele viitoare ale consumatorilor. Acest proces de cercetare trebuie să se îmbine în mod fericit cu creativitatea tehnică.

Marketingul direct este o formă specifică a demersului de marketing, care privilegiază o abordare personalizată a clienților și a altor componente ale micromediului întreprinderii. El se caracterizează prin utilizarea unor baze de date care să permită stabilirea unor contacte personale și diferențiate între întreprindere, pe de o parte, și clienții efectivi, clienții potențiali sau furnizori, pe de altă parte. Aceste contacte sunt menite să suscite un răspuns imediat sau, cel puțin, într-un termen scurt din partea destinatarilor, cărora li se pun la dispoziție mijloace de transmitere directă și rapidă a răspunsului către întreprindere. O oportunitate deosebită pentru dezvoltarea marketingului direct o constituie apariția și extinderea utilizării Internetului, care poate fi utilizat în condiții de rapiditate și de costuri reduse în cercetările de marketing, în promovarea produselor sau în vânzarea directă a acestora.

Tendințele noi în teoria și practica marketingului sunt multiple și foarte diversificate. Viitorul va decide care dintre aceste orientări ale marketingului ultimilor 2-3 decenii va deveni reprezentativ pentru întreaga perioadă.

Sezonalitatea este o caracteristică a serviciilor ce influențează marketingul serviciilor. Acesta determină ca activitățile pe care le dobândește un prestator să se distingă de la o perioadă la alta, și de la un sezon la un alt sezon. Variația mare a cererii de la o perioadă la alta de timp, determinată de solicitările clienților și de aglomerarea acestora, o putem definii ca fiind o definiție a sezonalității.

Pentru o mai bună înțelegere a sezonalității și felul cum aceasta se manifestă, observăm că, în domeniile serviciilor, un client dorește să beneficieze de un serviciu similar cu a altor clienți, în aceeași perioadă de timp.

Capacitatea cu care prestatorul lucrează în perioada respectivă este maximă, acesta fiind pus într o situație nedorită. Pentru el cererea clientului următor devine un dezavantaj decât un avantaj. Sarcina personalului de contact este cu atât mai dificilă, cu cât comenzile cresc mai mult, degradându-se astfel resursele de care el dispune. În acest caz, impresia proastă cu care vor rămâne clienții, îi vor determina să se ferească de acel loc.

În alte perioade de timp, neavând clienți, și nefolosind capacitatea de prestare pentru a beneficia de venituri, prestatorul va avea doar costuri: de întreținere, utilități, pază , reparații.

Sezonalitatea este un fenomen ce se manifestă în majoritatea serviciilor.

1.3 Particularități ale marketingului serviciilor

Sunt acele caracteristici ale teoriei și practicilor de marketing care determină managerii să dea o importanță deosebită altor aspecte decât cele de la marketingul clasic. Acestea reies din cel puțin trei zone:

a)particularitățile serviciilor

b)particularitățile legăturii dintre clienții serviciilor și personalul de servire. Aceste servicii presupun interacțiuni umane, iar de calitatea interacțiunii dintre oameni depinde calitatea serviciilor.

c)particularitățile sistemului economic ce determină: producția, repartiția, schimbul și consumul. Aceste faze nu se distanțează în timp și spațiu; prestatorul își deplasează sistemul de servicii acolo unde se gasesc clienții în loc să trimită marfa la client.

1) Mixul de marketing. Cuprinde pe lângă cele patru elemente clasice (produs, preț, distribuție, promovare) încă vreo cinci elemente.

2) Prestatorii de servicii practică politicile de marketing diferite față de marketingul altor domenii

3) Strategiile firmelor prestatoare presupun existența marketingului intern, marketingului interactiv și marketingului personalizat.

Se dezvoltă o nouă concepție: marketingul relațional care presupune o apropiere puternică de clienți și relații pe termen lung cu aceștia. Marketingul serviciilor reprezintă alternativa la marketingul de masă, clientul este considerat anonim, putând fi oricând înlocuit cu un altul fără a face discriminare între ei.

Efectul marketingului relațiilor aduce o noua abordare a clientului firmei prestatoare de servicii, modelul interacțional al prestațiilor. În cadrul acestuia, marketingul tratează atât activitatea internă din firmă cât și activitățile tradițional orientate către client.

Marketingul serviciilor se desființează față de marketingul bunurilor prin:

1) Obiectul marketingului serviciilor care cuprinde marketingul intern, extern și interactiv. Astfel sunt luate în considerare relațiile dintre: firma însăși, personalul de contact cu clientul și clientul. În domeniul serviciilor, procesul de prestare va fi furnizat printr-o persoană de contact cunoscută de către client, acesta cerând tratament personalizat.

2) În multe domenii, marketingul serviciilor cuprinde activitățile mai multor actori sau participanți pe piață, aceștia depinzând unii de alții. Astfel apare necesitatea unui sistem (supraveghetor, coordonator și controlor al sistemului).

Rolul de supraveghetor al dezvoltării pieței, concurenței și calității prestațiilor organizațiilor specializate din serviciile de importanță publică revine în cele mai multe cazuri autorității statului cu competențe în domeniul respectiv.

Apariția și extinderea marketingului în sistemul serviciilor de sănătate

Despre o aplicare a marketingului în domeniul serviciilor de sănătate se poate vorbi abia după anii 1980, chiar dacă au fost sporadic utilizate tehnici de marketing înainte de perioada aceasta, ca și în alte sectoare de activitate. Astfel, spitalele, ca și alte organizații din acest domeniu, foloseau relațiile publice la o scară largă, făcând cunoscută activitatea organizației, anunțarea noilor dezvoltări, materiale de educare a publicului interesat și publicațiile interne, orientate mai târziu spre client. De asemenea,organizațiile cele mai mari și asociațiile profesionale au construit o rețea de departamente de relații cu guvernul care răspundeau de urmărirea modificărilor legislative care le-ar fi putut afecta activitatea.

Richard K. Thomas a identificat pe baza modoficărilor respective, principalele etape ale evoluției marketingului în domeniul sănătății începând cu anii 50 ai secolului XX astfel:

-1950 – 1960 – Industria farmaceutică a adoptat o serie de metode, tehnici și concepte de marketing. O serie de spitale a utilizat marketingul prin apelarea la programe educaționale. Industria spiatlicească a continuat să reflecte orientarea spre producție. Nu a fost acordată nici o atenție clientului / pacientului și nici consumatorului potențial.

-1960 – 1970 – În această perioadă se extinde și rolul relațiilor publice, acestea reprezentând, instrumentul principar de legătură cu publicul în cadrul organizațiilor din domeniu. Publicul apelat fiind format, fie din medici din asistența primară, fie din cei care făceau donații și contribuții caritabile înspre organizații. Consumatorii nu alegeau spitalele, ci erau îndrumați de medicul de familie către acestea. În această perioadă, prin intermediul mijloacelor de comuncare în masă, publicitatea nu folosea la atingerea obiectivelor, totul rezumându-se la interviuri despre starea pacienților. În ultima parte a perioadei, s-a dezvoltat foarte mult comunicare în servicii de sănătate, spitalele extinzându-și activitatea de releții publice.

-1970 – 1980 – În anii 70 spitalele au început să se convingă tot mai mult că în viitor au nevoie să atragă cât mai mulți consumatori. S-a apelat tot mai des la metode și tehnici de marketing. Tot în această perioadă, a crescut numărul spitalelor bazate pe profit și s-au extins serviciile oferite de organizațiile din sector. Au început să se folosească metode diferite de promovare și cercetare a pieței.

Specialiștii de marketing din domeniul sănătății au văzut o posibilitate de extindere a metodelor și tehnicilor de marketing în alte domenii.

-1980 – 1990 – Domeniul sănătății s-a dezvoltat în acestă perioadă, ajundând de la o piață a vânzătorului la una a cumpărătorului, efectul fiind profund asupra marketingului serviciilor de sănătate.

În această perioadă au apărut o serie de publicații, de problematică a marketingului în domeniul sănătății. Pe de altă parte, specialiștii în marketing nu cunoșteau atât de bine domeniul sănătății, limitându-se la a prelua cunoștințe din alte domenii. Diversificânde-se serviciile de sănătate oferite, cresc cercetările de marketing privind consumatorul de sănătate. Începând cu a doua jumătate a anilor 80 cercetările de marketing încep să fie utilizate în spitale, studiindu-se consumatorul și personalul medical, aceste studii dovedindu-se vitale în dezvoltarea programelor de merketing.

După 1990 – Principala țintă în domeniul marketingului au costituit-o nu doar medicii din asistența primară, dar și consumatorii finali și grupurile de cumpărători. S-a lansat o noua generație de manageri în sistemul de sănătate, orientarea lor fiind sper piață și dezvoltarea activității de marketing.

La nivel macroeconomic, factorii determinanți în extinderea marketingului în domeniul serviciilor de sănătate sunt:

schimbările sociale și demografice

dereglementarea și liberalizarea

tehnologia

modificări la nivelul sectorului

perspectiva întreprinderilor asupra sănătății

a)Schimbările sociale și demografice – în ultimele decenii apar schimbări profunde la nivelul populației pe trei planuri: educația, familia și vârsta

b)Dereglementarea și liberalizarea – se bazează pe trecerea de la mecanismul de plată prin rambursarea costurilor la mecanismul de plată prin previziune. Au existat transformări cu privire la numărul de ofertanți pe piață.

c)Impactul tehnologiei conduce la îmbunătățirea calității serviciilor prestate și diversifica oferta. Schimbările tehnologice au dus la dezvoltarea de strategii care să separeu activitatea din domeniul medical de dependența de venituri fixe din servicii.

d)Evoluția domeniului sănătății – crescând numărul de organizații din domeniu, s-a accentuat concurența la nivelul pieței respective. După 1980 a fost vizibilă nevoia de adaptare rapidă a spitalelor la modificările la nivelul pieței. Modul de tratare a individului se modifică luând amploare tratarea la domiciliu.

e)Influența companiilor – perspectiva întreprinderilor asupra sănătății este cea mai inportantă forță externă în ultimii ani. Asigurarea sănătății pentru companii este similară cu producerea de bunuri. Este văzută ca pe o cheltuială controlabilă.

Perspective de definire a serviciilor. Prima perspectivă se referă la distincția dintre servicii și bunuri materiale. Astfel serviciile sunt nemateriale, intangibile, nu au formă nici substanță precum bunurile materiale. Intangibilitatea este prima și cea mai importantă caracteristică a serviciilor. A doua perspectivă se referă la căutarea a ceea ce au în comun bunurile materiale și serviciile. Serviciile au apărut pentru a facilita producția și mișcarea de bunuri materiale dinspre producător spre consumator. Din perspectivă etimologică cuvântul serviciu își are rădăcina în limba latină (sclavii se numeau servi). Astfel la început conceptul de serviciu reprezenta raporturile de dependență sau de dominație. Având în vedere importanța acordată serviciilor de către teoreticienii economiei, putem trage concluzia că preocuparea economiștilor în studierea sectorului serviciilor este la începuturi. Printre aptitudinile de marketing , comunicare împreună cu promovarea se numără printer cele mai importante. Kotler definește comunicarea ca fiind termenul cu înțeles mai larg, desemnând o acțiune care se întâmplă indifferent dacă e planificată sau nu. Promovarea este acea component a comunicării care constă din mesaje destinate să stimuleze cunoașterea diverselor produse și servicii ale firmei, interesul față de ele și decizia de a le cumpăra.

Capitolul 2 Organizarea activității referitoare la securitatea și sănătatea în muncă

2.1 Principiile și criteriile de organizare

În conformitate cu prevederile Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006 angajatorul are obligația de a asigura securitatea și sănătatea lucrătorilor în toate aspectele legate de muncă. În cazul în care un angajator apelează la servicii externe, acesta nu este exonerat de responsabilitățile sale în acest domeniu.

Obligațiile lucrătorilor în domeniul securității și sănătății în muncă nu aduc atingere principiului responsabilității angajatorului. Elementele structurii organizatorice a securității și sănătății în muncă în România, funcțiile, atribuțiile și relațiile dintre ele sunt stabilite prin lege.

La nivel național, elemente ale structurii organizatorice ale securității și sănătății în muncă sunt:

Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse;

Inspecția Muncii;

Inspectoratele Teritoriale de Muncă;

Casele teritoriale de pensii

La nivel microeconomic, în conformitate cu legislația în vigoare, organizarea activității de securitate și sănătate în muncă trebuie să se facă în baza următoarelor principii :

Obligația de a asigura securitate muncii revine angajatorului;

Obligațiile lucrătorilor în domeniul securității și sănătății ăn muncă nu afectează principiul responsabilității angajatorului;

Angajatorul are obligația de a lua toate măsurile tehnice și organizatorice necesare pentru realizarea securității și sănătății lucrătorilor

La nivelul unităților și/sau întreprinderilor, elemente ale structurii organizatorice ale securității și sănătății în muncă sunt:

Servicii de prevenire și protecție;

Servicii medicale de medicina muncii;

Reprezentanții lucrătorilor cu răspunderi specifice securitate și sănătatea în muncă;

Lucrătorii desemnați de angajator, pentru a se ocupa de activități de protecție și de prevenire a riscurilor profesionale;

Comitetul de securitate și sănătate în muncă.

Pentru fiecare dintre factorii susmenționați legislația în domeniu stabilește modul concret de organizare și atribuțiile pe care trebuie să le îndeplinească.

1.Servicii de prevenire și protecție

Organizarea activității de prevenire și protecție se poate face în următoarele moduri:

Prin asumare de către angajator a atribuțiilor specifice în domeniu;

Prin desemnarea unuia sau mai multor lucrători;

Prin servicii interne de prevenire;

Prin apelarea la servicii externe;

Sau prin combinarea modurilor de mai sus.

Atribuții ale Serviciilor de prevenire și protecție

asigură evaluarea riscurilor de accidentare și îmbolnăvire profesională la locurile de muncă ;

controlează toate locurile de muncă, în scopul prevenirii accidentelor de muncă și a îmbolnăvirilor profesionale;

verifică dacă noxele se încadrează în limitele de nocivitate admise pentru mediul de muncă;

asigură instruirea și informarea personalului în probleme de securitate și sănătate în muncă prin formele de instructaj și prin cursurile de perfecționare;

participă la cercetarea accidentelor de muncă și ține evidența acestora;

colaborează cu serviciul medical pentru cunoașterea la zi a situației îmbolnăvirilor profesionale;

participă la angajarea personalului și dă avizul atunci când este vorba de cerințe de securitate;

asigură evaluarea cunoștințelor dobândite în procesul de instruire prin examene, teste, probe practice;

propune măsuri pentru formarea personalului în domeniul securității și sănătății în muncă;

organizează propaganda de securitate și sănătete în muncă;

elaborează lista cu dotarea personalului cu echipament individual de protecție;

propune sancțiuni sau stimulente economice pentru modul în care se respectă cerințele de securitate și se realizează programul de măsuri de securitate și sănătate în muncă;

colaborează cu serviciul medical și cu salariații sau cu reprezentanții acestora la fundamentarea programului de masuri.

2.Sănătatea, securitatea și starea bună a angajaților

Ori de câte ori se ajunge la discuția referitoare despre sănătatea și securitatea muncii, se trag și concluziile referitoare la obligațiile pe care le are o organizație conform legii. Este întradevăr de o importanță capitală conformarea cu prevederile legii. Până la urmă, dacă o întreprindere reușește să-și atragă oamenii cei mai potriviți în domeniile de activitate, are toate șansele să-i păstreze, oferindu-le securitatea și îngrijirile necesare locului de muncă.

Deci sănătatea, securitatea și starea bună sunt inextricabil legate între ele. Începând cu secolul XX s-au introdus legi de reglementare cu privire la ateliere și fabrici. Până în 1949, nu s-a pomenit de asistența juridică gratuită în litigii de natură civică. Aceasta îi făcea pe angajați să să depindă de bunăvoința angajatorilor lor, în ce privea accidentele sau problemele de sănătate care puteau să apara la locul de muncă.

Legea sănătății și securității în muncă le impune angajaților și angajatorilor să respecte anumite standarde pentru sănătatea și securitatea la locul de muncă. Responsabilitatea pe care aceștia o au implică prevenirea poluării mediului și protejarea siguranței personale, sub orice formă.

In societatea contemporană, omul este expus pericolelor care provin din mediul social,ambiental și mediul său de muncă, iar civilizația pe care a creat-o îi pune în pericol atât viața cât și sănătatea de nenumărate ori. Chiar și așa, civilizația modifică permanent mentaliatatea omului, iar acesta nu mai este dispus să accepte orice i se întâmplă. De aceea, omul solicită societății în care trăiește să îi ofere condiții pentru a trăii în siguranță, pentru a-și putea menține o sănătate bună și pentru a beneficia, la urma urmei, de creșterea calității vieții.

Totodată se conștientizează că omul este o resursă importantă pentru a menține și a dezvolta în continuu civilizația, impunându-se ca aceasta să fie conservată pe toate căile, inclusiv în realizarea sănătății și securității în muncă. Oricâte calități ar avea un produs, acesta nu trebuie niciodată comparat cu valoarea ființei umane, nu poate și nu trebuie să fie realizat cu prețul vieții, al periclitării securității și sănătății celor care îl realizează.

3.Evaluarea salariaților în funcție de cerințele și particularitățile locurilor de muncă

Aprecierea cât mai realistă a fiecărui salariat presupune, în primul rând, caracterizarea locului de muncă unde acesta își desfășoară activitatea din punct de vedere al particularităților și cerințelor specifice. Ulterior, se analizează profilul angajatului pentru a corespunde cu activitatea desfășurată la nivelul postului.

Analiza postului se realizează de :

un analist de resurse umane;

titularul postului de lucru;

o comisie de experți.

2.2 Servicii medicale de medicina muncii

Organizarea serviciului medical de medicină a muncii

Supravegherea stării de sănătate a lucrătorilor se realizează prin serviciile medicale de medicină a muncii, care funcționează potrivit reglementărilor Ministerului Sănătății, activitatea acestora având un caracter predominant preventiv.

Asigurarea supravegherii stării de sănătate este în responsabilitatea angajatorului, care poate organiza:

Serviciul de medicină a muncii la nivel de întreprindere;

Poate contracta serviciile unor structuri medicale exterioare

Atribuțiile structurilor de medicină a muncii sunt următoarele:

Participă la evaluarea riscurilor de îmbolnăvire profesională;

Monitorizează starea de sănătate a angajaților prin: examene de angajare, examene medicare de adaptare, controale medicale periodice, examene medicale la reluarea activității;

Îndrumă activitatea de reconversie profesională, reorientarea profesională în caz de accident de muncă, boală profesională și activitatea de reabilitare profesională.

Reprezentanții lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securității și sănătății în muncă

Reprezentanții lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul SSM , sunt aleși de către și dintre lucrătorii din întreprindere și/sau unitate, să îi reprezinte pe aceștia în ceea ce privește problemele referitoare la protecția securității și sănătății lucrătorilor.

Numărul de reprezentanți ai lucrătorilor, cu răspunderi specifice în domeniul securității și sănătății în muncă, care se aleg va fi stabilit prin contractul colectiv de muncă, regulamentul intern sau regulamentul de organizare și funcționare, în funcție de numărul total al lucrătorilor din întreprindere și/sau unitate.

Lucrătorii comunică, în scris, angajatorului numărul și numele reprezentanților lucrătorilor, cu răspunderi specifice în domeniul securității și sănătății în muncă.

Reprezentanții lucrătorilor, cu răspunderi specifice în domeniul securității și sănătății în muncă trebuie să îndeplinească cerințele minime de pregătire în domeniul securității și sănătății în muncă, corespunzătoare cel puțin nivelului de bază.

Comitetul de securitate și sănătate în muncă

Organizarea și funcționarea comitetelor de SSM

Comitetele de SSM se constitue în unitățile care au un număr de cel puțin 50 de lucrători și au ca obiectiv:

Informarea lucrătorilor;

Consultarea lucrătorilor;

Participarea lucrătorilor la luarea deciziilor în domeniul SSM

În cazul în care activitatea se desfășoară în unități dispersate teritorial, se pot înființa mai multe comitete de securitate și sănătate în muncă; numărul acestora se stabilește prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern sau regulamentul de organizare și funcționare.

Lucrătorul desemnat sau reprezentantul serviciului intern de prevenire și protecție este secretarul comitetului de securitate și sănătate în muncă. Reprezentanții lucrătorilor în comitetul de securitate și sănătate în muncă vor fi aleși pe o perioadă de doi ani.

Angajatorul are obligația să acorde fiecărui reprezentant al lucrătorilor în comitetele de securitate și sănătate în muncă timpul necesar exercitării atribuțiilor specifice. Angajatorul sau reprezentantul său legal este președintele comitetului de securitate și sănătate în muncă.

Atribuțiile comitetului de SSM:

Analizează și face propuneri privind politica de SSM;

Urmărește realizarea planului de prevenire și protecție;

Analizează cererile formulate de către lucrători privind condițiile de muncă;

Analizează propunerile lucrătorilor privind prevenirea accidentelor de muncă și a îmbolnăvirilor profesionale

Componența comitetului de SSM:

Reprezentanții lucrătorilor, cu răspunderi specifice în domeniul securității și sănătății lucrătorilor (50%);

Angajatorul sau reprezentantul său legal și/sau reprezentanții săi medicul de medicina muncii (50%).

2.3. Reglementări legislative europene și naționale

Reglementări europene

Prin Directiva cadru 391/1989 în cadrul Uniunii Europene lucrătorii sunt protejați față de riscurile de accidentare și îmbolnăvire profesională. Această Directivă are ca scop principal prevenirea accidentelor prin evaluarea riscului de către angajator, acesta fiind obligat să asigure securitatea și sănătatea angajaților.

Directiva cadru 391/1989 stabilește:

Obligațiile angajatorului în ceea ce privește securitatea și sănătatea în muncă;

Principii generale de prevenire;

Obligațiile lucrătorului privind securitatea și sănătatea în muncă;

Sancțiuni și stimulente în domeniul securității și sănătății în muncă.

Reglementări naționale

Directivele Uniunii Europene sunt transpuse în legislația națională. Sistemul legislativ național cuprinde:

Legea securității și sănătății în muncă numărul 319/2006

Normele metodologice de aplicare a legii numărul 1425/2006

H.G.-uri referitoare la cerințele minime de securitate și sănătate în muncă pentru riscuri specifice

Legea 319/2006 pune pe prim plan principiile generale de prevenire din Directiva Cadru; stabilește drepturile și obligațiile lucrătorilor; obligațiile angajatorilor cu privire la protecția angajaților, sancțiuni și stimulente în domeniu. Totodată legea precizează instituțiile implicate și atribuțiile acestora. De asemenea, legea stabilește principii generale privind prevenirea riscurilor profesionale, elimină factorii de risc și accidentare, protecția sănătății și securitatea lucrătorilor, asigură informarea, consultarea și instruirea lucrătorilor asigurând de asemenea implementarea acestor principii.

Organizarea activității de prevenire și protecție la nivelul societăților

Se realizează de către angajator astfel:

prin asumarea atribuțiilor cu privire la realizarea măsurilor prevăzute de Legea 319/2006

este numit unul sau mai mulți lucrători care se vor ocupa de activități de prevenire și protecție

se înființează un serviciu intern de prevenire și protecție

se apelează la serviciile externe de prevenire și protecție.

H.G. 1425/2006, articolul 16 prevede desemnarea unuia sau mai multor lucrători car să rezolve activitățile de prevenire și protecție.

Activitățile de prevenire și protecție desfășurate, în cadrul intreprinderii și/sau unității sunt următoarele:

identificarea pericolelor și evaluarea riscurilor;

realizarea și actualizarea planului de prevenire și protecție;

elaborarea de instrucțiuni proprii privind aplicarea reglemantărilor de securitate și sănătate în muncă;

se stabilesc atribuțiile și răspunderile ce revin lucrătorilor în domeniul securității și sănătății în muncă. Acestea sunt consemnate cu aprobarea angajatorului, în fișa postului;

toți lucrătorii vor fi verificați cu privire la cunoștințele și metodele de aplicare a măsurilor prevăzute în planul de prevenire și protecție;

se vor întocmi documentații tehnice de instruire și informare a lucrătorilor în domeniul securității și sănătății în muncă;

vor fi elaborate tematici, vor fi stabilite periodicități adecvate pentru fiecare loc de muncă, care vor asigura instruirea lucrătorilor din toate domeniile de activitate, cu privire la securitatea și sănătatea în muncă; se vor verifica cunoștințele și aplicarea acestora de către lucrători în acest domeniu;

se va stabili un program de instruire-testare la nivelul unității sau întreprinderii;

se va întocmi un plan de acțiune în cazul unui pericol grav și iminent prin care se va asigura instruirea tuturor lucrătorilor pentru aplicarea lui;

se vor stabili zonele cu risc ridicat și specific;

vor fi semnalizate corespunzător zonele care necesită semnalizare de securitate și sănătate în muncă;

se vor stabili profesiile și meseriile care au nevoie de autorizarea exercitării lor;

vor fi stabilite posturile de lucru pentru care sunt necesare examene medicale suplimentare.

Organizarea structurilor medicale de medicină a muncii se realizează prin :

prevederile Legii 319/2006

prevederile H.G. 355/2007

prevederile H.G. 37/2008

Medicina Muncii reprezintă o parte a medicinei care se ocupă cu analizarea factorilor de risc din mediul profesional și impactul asupra lucrătorilor expuși, stabilind profilaxia tuturor bolilor care ar putea apărea din cauza condițiilor de muncă.

Angajatorii sunt obligați prin lege să asigure condițiile și fondurile pentru supravegherea sănătății lucrătorilor. Supravegherea stării de sănătate a lucrătorilor se va face prin: examen medical la angajare, periodic, la reluarea activității, de adaptare, etc.

Organismele europene sunt preocupate constant de atribuțiile în ocrotirea sănătății, de creșterea calității vieții, aprobând înacest sens reglementări legislative.

Bolile legate de profesie în activitatea de birou

Conform OMS (Organizația Mondială a Sănătății), bolile profesionale reprezintă afecțiuni cauzate de specificul locului de muncă asociate cu anumite procese industriale sau cu exercitarea unor profesiuni.

În România, prin boală profesională înțelegem o afecțiune rezultată ca urmare a profesării unei meserii, cauzată de factori nocivi (chimici, fizici sau biologici), specifici locului de muncă precum și solicitarea excesivă a unor organe sau sisteme ale organismului în desfășurarea muncii.

Pentru ca o afecțiune a organismului să fie calificată boală profesională trebuie îndeplinite următoarele condiții:

boala să fie rezultatul exercitării unei meserii;

să fie cauzată de factorii nocivi caracteristici locului de muncă;

acțiunea factorilor nocivi să fie exercitată pe o perioadă lungă de timp.

Pentru prevenirea îmbolnăvirilr profesionale există o serie de măsuri:

neutralizarea factorilor de risc din procesul tehnologic

izolarea aparaturii generatoare de noxe

diminuarea concentrațiilor noxelor

reducerea efortului fizic, a suprasolicitărilor fizice și neuropsihice, reducerea duratei zilei de muncă, folosirea echipamentului individual de protecție;

instruirea și informarea corectă în domeniul sănătății și securității în muncă a lucrătorilor

Pe de altă parte se vor desfășura măsuri profilactice, având ca scop diagnosticarea timpurie a îmbolnăvirilor profesionale.

Supravegherea medicală a muncitorului se efectuează de către medicul de medicina muncii. Acesta, în urma consultului, face recomandările necesare pentru stoparea afecțiunii profesionale și semnalează cazul de boală profesională către autorități.

Bolile profesionale cu cele mai mari incidențe în România

Media anuală a îmbolnăvirilor profesionale în țara noastră este în jur de 1118 cazuri. Dintre acestea 42% reprezintă boli survenite la nivelul căilor respiratorii: silicoza și silico-tuberculoza, bronșita cronică și azbestoza.

Pericolul necunoscut de la birou: statul pe scaund

În ziua de astăzi, oamenii au ajuns să stea pe scaun în medie 9,3 ore pe zi (în timp ce dorm 7,7 ore). Studiile efectuate arată că statul pe scaund mărește riscul de deces al unei persoane cu până la 40% (persoane care stau peste șase ore pe scaun).

De-a lungul anilor tot mai mulți oameni au stat pe scaun, rezultatul fiind dublarea numărului de persoane supraponderale.

Cum se distruge corpul când se stă pe scaun?

În urma așezării pe scaun, activitatea electrică în mușchii picioarelor se oprește, enzimele care lucrează pentru arderea grăsimilor scad cu 90% iar arderea caloriilor scade la 1cal/min. După două ore de stat pe scaun colesterolul bun din sânge scade cu 20% iar după 24 de ore eficiența insulinei coboară cu 24% crescând riscul de diabet.

Statul la birou întreaga zi de lucru

Presupune boli musculare și ale oaselor, diabet, cancer, obezitate, dureri de spate, etc chiar dacă se practică sport regulat.

Poziția incomodă

Neadoptând poziția corectă a statului la birou, presupune apariția bolilor cronice pe termen lung (artrita și bursita).

Creșterea riscului de accident

Măsurile de protecție și prevenire sunt foarte importante pentru ca muncitorii să nu fie afectați de pericole la locul de muncă. Cel mai mare risc de accidentare este datorat obezității și/sau bolilor cardiovasculare.

Reuniuni motivaționale. Pentru a prevenii riscurile de îmbolnăvire, unii manageri organizează reuniuni tematice, instruiri sau exerciții în cadrul unor team building-uri.

Calitatea proastă a aerului din clădire

Pe baza cercetărilor s-a stabilit că aerul din interiorul clădirii este de o sută de ori mai murdar decât cel din exterior. Astfel că întreținerea clădirilor reprezintă o obligație majoră.

Expunerea îndelungată la imprimante și fotocopiatoare

Neschimbarea filtrelor fotocopiatoarelor la timp poate provoca dureri în piept și iritație. Imprimantele cu laser provoacă bolu ale plămânilor.

Lucrul la laptop ținut pe picioare. În general afectează pielea prin căldura degajată, iar în particular barbaților le este afectată funcția reproductivă.

Lucrul peste 10 ore pe zi reprezintă un risc cu 60% mai mare a apariției bolilor cardiovasculare.

Privitul în ecranul computerului provoacă probleme ale vederii, dureri de cap și migrene.

Expunerea la prea multă lumină provoacă dureri de cap, oboseală cronică, tensiune și risc de cancerm stres.

Plictiseala la birou reprezintă risc de expunere la boli cronice și la accidente de muncă.

Tastaturile murdare sunt adevărate pepiniere de bacterii (e.Coli-asociată cu alimentele

Microbii din zonele des circulate

Se găsesc peste tot (tastatura computerului, usa și mânerele,etc) aceștia provocând alergii, afecțiuni ale pielii

Tastarea la calculator în exces provoacă apariția sindromului tunelului carpian (CTS) manifestându-se prin durerea brațelor, a încheieturilor. De asemenea afectează nervii și mușchii.

Termene de lucrări prea strânse determină apariția stresului, capacitatea de învățare sau memorare fiind afectată.

Menținerea mouse-ului în punct fix provoacă întinderea tendoanelor alături de mișcări repetate (click) și o poziție incomodă a mâinii.

Utilizarea excesivă a smartphone. Provoacă o așa numită ,,oboseală musculară” durerea extinzându-se foarte rapid.

Mâncarea nesănătoasă la locul de muncă

Consumarea unor alimente bogate în calorii favorizează apariția riscului bolilor cornice de inimă.

Stresul apare atunci când un individ este împins sau preset până dincolo de limitele capacității sale normale de a face față situației; atunci când percepția pe care individual o are asupra unei situații îi induce acestuia o stare de tensiune și anxietate care îi depășește nivelul resimțit în mod normal. Stresul a fost clasificat în trei categorii:

stresul temporar – apare în același timp cu cauza lui fiind resimțit pe termen scurt.

Tulburările de stres post-traumatic – se resimt după accident grav, un soc suferit, vătămări corporale grave,etc

Stresul cronic – este rezultatul supunerii la o presiune neîntreruptă pe o perioadă mare de timp astfel încât persoana în cauză să o poată suporta.

Capitolul 3. Studiu de caz

Prezentarea – firmei, activitaților, tipuri de clienți

3.1 Prezentarea unității

Unitatea la care am realizat studiul de caz este P.F.A Bar Viorica din Beiuș, județul Bihor, având ca obiect de activitate Consultanță și prestări-servicii în domeniul SSM (Securitate și Sănătate în Muncă). Aceasta și-a început activitatea în data de 1 februarie 2005, având o bogată și îndelungată experiență în domeniul serviciilor SSM.

Activitatea pe care unitatea o prestează se realizează în Beiuș și alte locații care solicită colaborarea. Aceasta constă în întocmirea documentației necesare fiecărei unități (S.R.L, I.I, P.F, etc.).

De-a lungul anilor P.F.A Bar Viorica a evoluat datorită diplomelor obținute în domenii de: legislație, Codul Muncii, Factorii de risc, prim ajutor, Ordonanțe și Hotărâri, cât și Normele specifice în vederea întocmirii instrucțiunilor proprii de Securitate și Sănătate in Muncă pentru fiecare loc de muncă în parte.

Totodată unitatea poate cerceta accidente cu incapacitate temporară de muncă. În același timp efectuează dosare privind evaluarea riscurilor de accidentare și îmbolnăvire profesională pentru locurile de muncă din cadrul fiecărei unități conform metodei INCDPM (Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecția Muncii). De asemenea se fac instructaje generale pe loc de muncă și periodice.

Instructajul general are o durată de opt ore la angajare, instructajul pe loc de muncă are o durată de opt ore în prima zi de muncă, iar instructajul periodic are o durată de două ore și se efectuează lunar, trimestrial, semestrial, în funcție de activitatea și calificarea prestată.

Instructajul introductiv general se face noilor încadrați în muncă; celor transferați de la o unitate la alta; celor veniți în unitate ca detașați; elevilor școlilor profesionale, liceelor industriale și studenților pentru practica profesională. Scopul instructajului este de a informa despre activitățile specifice unității respective și principalele măsuri de protecție a muncii ce trebuie respectate. Acest instructaj trebuie să se facă în cadrul cabinetului de protecție a muncii de persoane cu atribuții în domeniul protecției muncii împuternicite prin decizie de firmă. Se face individual sau în grup de cel mult 20 de persoane.

Durata lui depinde de specificul activității, de procesele tehnologice, gradul de mecanizare și automatizare și de nivelou de pregătire al angajaților noi. Aceasta se stabilește prin instrucțiuni proprii și nu depășește opt ore. Delegaților li se vor prezenta activitățile, riscurile și măsurile de prevenire din unitate, fiind însoțiți pe toată durata vizitei si expunându-se următoarelor probleme:

-riscurile de accidentare și îmbolnăvire profesională specifice întreprinderii

-legislația privind securitate și sănătate în muncă în vigoare

-consecințele posibile ale necunoașterii și nerespectării legislației

Dupa perioada de realizare a acestui instructaj, angajații trebuie supuși verificării pe bază de teste. Rezultatul se consemnează în fisa de instructaj. Nu se vor angaja persoanele care nu și- au însușit cunoștințele necesare instructajului introductiv general.

Instructajul la locul de muncă se face după instructajul introductiv general și urmărește prezentarea riscurilor și masurilor de prevenire specifice locului de muncă unde a fost repartizat viitorul angajat. Instrucajul se face întregului personal în grupe de maxim 30 de persoane de către conducătorul direct al locului de muncă. Durata instructajului nu poate fi mai mică de opt ore. Acesta cuprinde informații cu privire la riscurile de accidentare și îmbolnăvire profesională specifice locului de muncă; prevederile instrucțiunilor proprii de sănătate și securitate în muncă. De asemenea se fac demostrații parctice privind activitatea desfășurată.

Instructajul periodic are ca scop să aprofundeze legislația în vigoare. Perioada dintre două instructaje periodice nu poate să fie mai mare de șase luni. Instructajul se face suplimentar celui programat în următoarele cazuri:

-când un salariat a lipsit peste 30 de zile calendaristice din producție

-când s-a modificat procesul tehnologic

-au apărut modificări ale legislației

-la reluare activității după un accident de muncă

-la executarea unor lucrări speciale

Instructajul periodic se face pe baza unei tematici care rămâne la persoana ce efectuează instruirea. Fiecare persoană juridică are obligația să asigure documentația necesară unei instruiri intensive.

Instructajul de protecție a muncii se consemnează obligatoriu în fișa individuală de instructaj stabilită modelului tipizat, cu indicarea materialului predat, a duratei și datei instruirii.

Conform legislației, administratorii firmelor pot solicita, prestatorilor de servicii, efectuarea instructajelor periodice pe loc de muncă, la o perioadă mai scurtă de timp, respectiv două luni.

Comunicarea cu administratorii firmelor se realizează cu ajutorul telefoanelor, prin emai-luri, iar întâlnirile au loc la sediul societăților, conform solicitărilor.

Pentru efectuarea prestărilor de servicii, s-a stabilit o sumă care va fi consemnată în Actul adițional la prezentul contract, iar Prestatorul se obligă ca pentru suma încasată să presteze serviciile stabilite și să emită chitanță fiscală. Prestatorul va colabora permanent cu lucrătorii desemnați sau serviciul intern de prevenire și protecție din unitate și/sau cu alte servicii externe de prevenire și protecție.

Activitatea pe care firma o prestează face parte din cadrul societăților cu profesii libere. În prezent firma are un număr de 35 de clienți, numarul acestora fiind într o continuă creștere.

Documentația necesară dosarelor întocmite pentru fiecare firmă specific activităților acestora face parte din acte, hotărâri so ordonanțe SSM. Astfel , Legea 319/2006 și normele metodologice H.G/1425/2006 de aplicare a legii este principalul cadru legislativ în baza careia se respectă instrucțiunile specifice de Securitate si Sănătate în Muncă.

De asemenea, prezenta lege se aplică în toate sectoarele de activitate, atât publice cât și private. Prevederile prezentei legi se aplică angajatorilor, lucrătorilor și reprezentanților acestora.

Ținând seamă de mărimea întreprinderii și/sau a unității, angajatorul trebuie să i-a măsuri corespunzătoare, astfel încât angajații sau reprezentanții acestora să primească , în conformitate cu prevederile legale, toate informațiile necesare privind : riscurile pentru securitate și sănătate în muncă, precum și măsurile de și activitățile de prevenire și protecție atât la nivelul întreprinderii și/sau unității, în general, cât și la nivelul fiecărui post de lucru sau fiecărei funcții.

Reprezentanții angajaților cu răspunderi specifice în domeniul securității și sănătății acestora au dreptul să solicite angajatorului să i-a măsuri corespunzătoare și să prezinte propuneri în acest sens, în scopul diminuării riscurilor pentru personal și/sau al eluminării surselor de pericol.

În vederea abilitării pentru activitățile de prevenire și protecție, solicitanții vor transmite un dosar care va cuprinde urmatoarele documente:

– cerere de abilitare pentru servicii externe de prevenire și protecție

– opisul documentelor din dosar

– copie de pe certificatul de înregistrare de la Registrul Comerțului

– lista cu personalul care va desfașura activități în domeniul securității și sănătății ăn muncă

– curriculum vitae pentru personalul care va desfășura activitățile de prevenire și protecție

– memoriu de prezentare, din care să rezulte mijloacele materiale și resursele umane de care dispun

– ș.a

Memoriul de prezentare trebuie să conțină, cel puțin, informații cu privire la:

a) sediul social

b) baza tehnico-materială

c) activitățile de prevenire și protecție pe care intenționează să le desfașoare

ECHIPAMENTUL INDIVIDUAL DE PROTECȚIE (E.I.P)

Orice echipament individual de protecție trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

-să fie corespunzător pentru riscurile implicate, fără să conducă el însuși la un risc mărit

-să corespundă condițiilor existente la locul de muncă

-să ia în considerare cerințele ergonomice și starea sănătății lucrătorului

Echipamentul Individual de Protecție este destinat purtării de către o singură persoană. În cadrul întreprinderii trebuie să se furnizeze și să fie disponibile informații adecvate privind fiecare E.I.P

E.I.P se distribuie gratuit de angajator, care asigură buna sa funcționare și o stare de igienă satisfăcătoare prin intermediul întreținerii, repararii si înlocuirilor

Organizarea activităților de prevenire și protecție

Organizarea activităților de prevenire și protecție este realizată de către angajator, în următoarele moduri:

prin asumarea de către angajator, în condițiile art. 9, alin. 4 din lege, a atribuțiilor pentru realizarea masurilor prevăzute de lege

prin desemnarea unuia sau mai multor lucrători pentru a se ocupa de activitățile de prevenire și protecție

prin înființarea unui serviciu intern de prevenire și protecție

prin apelarea la servicii externe de prevenire și protecție

Printre activitățile de prevenire și protecție desfășurate prin modalitățile prevăzute la art. 14 în cadrul întreprinderii se numără și:

-elaborarea și actualizarea planului de prevenire și protecție;

-propunerea atribuțiilor și răspunderilor în domeniul SSM, ce revin lucrătorilor, corespunzător funcțiilor exercitate, care se consemnează în fisa postului, cu aprobarea angajatorului;

-întocmirea unui necesar de documentații cu caracter tehnic de informare și instruire a lucrătorilor în domeniul SSM

-elaborarea programului de instruire-testare la nivelul întreprinderii și/sau unității

Cerințele minime de pregătire în domeniul SSM

Nivelurile de pregătire în domeniul Securității și Sănătății în Muncă, necesare pentru dobândirea capacităților și aptitudinilor corespunzătoare efectuării activităților de prevenire și protecție, sunt urmatoarele:

nivelul de bază;

nivelul mediu;

nivelul superior

Cerințele minime de pregătire în domeniul SSM corespunzătoare nivelului de bază sunt:

a) studii în învățământul liceal, filiera teoretică în profil real și filiera tehnologică în profil tehnic;

b) curs în domeniul SSM, cu conținut minim conform celui prevăzut în anexa nr. 6 litera A, cu o durată de cel puțin 40 de ore.

Nivelul de bază prevăzul la alineatul 1 se atestă prin diplomă de studii și certificatul de absolvire a cursului, prevăzut la alin. 1, litera b

Cerințele minime de pregătire în domeniul SSM corespunzătoare nivelului mediu sunt:

a) studii în învățământul postliceal în profil tehnic;

b) curs în domeniul SSM, cu conținut minim conform celui prevăzut în anexa numărul 6, litera B, cu o durată de cel puțin 80 de ore

Nivelul mediu prevăzut la alineatul 1 se atestă prin diplomă de studii și certificat de absolvire a cursului prevăzut la alineatul 1, litera b

Cerințele minime de pregătire în domeniul SSM corespunzătoare nivelului superior sunt:

a) studii superioare tehnice

b) curs în domeniul SSM, cu conținut minim conform celui prevăzut în anexa numărul 6, litera b, cu o durată de cel puțin 80 de ore;

c) curs post universitar de evaluare a riscurilor cu o durată de cel puțin 180 de ore

Nivelul superior prevăzut la alineatul 1 se atestă prin diplomă de studii și certificatele de absolvire a cursurilor prevăzute la alineatul 1, literele b și c.

Cerința minimă prevăzută la alineatul 1, litera b, este considerată îndeplinită și în situația în care persoana a absolvit o formă de învățământ post universitar în domeniul SSM.

Accidentele de muncă și bolile profesionale

Reprezintă momentele finale – efectele unor înlănțuiri de cauze nedorite și neeliminate la timp. Cauzele potențiale ale daunelor (accidente, boli profesionale, distrugerile materiale) sunt tocmai factorii de risc. În timpul producerii daunelor, cauzele potențiale – factorii de risc – se transformă în cauze reale ale respectivelor daune.

În general, apriori evenimentului nedorit (accidentului sau îmbolnăvirii profesionale) se vorbește de factori de risc, iar posteriori accidentului sau îmbolnăvirii profesionale se vorbește despre cauze.

Accidentele de muncă și bolile profesionale sunt evenimente nedorite, aleatorii, a căror apariție poate fi apreciată doar probabilistic; ele se află, într-un raport de cauzalitate cu componentele sistemului de muncă: factorul uman (executant și sarcina de muncă) și factorul material (mijloace de producție și mediul de muncă).

Un accident va fi considerat accident de muncă dacă întrunește următoarele condiții:

vătămarea violentă a organismului;

timpul și locul producerii accidentului;

calificarea celui accidentat

Vătămarea organismului presupune o lezare a integrității anatomice, conducând la anularea sau diminuarea unuia sau a mai multor funcții fiziologice.

Organizarea ergonomică a muncii

Organizarea muncii reprezintă modalitatea de concepere și repartizare a sarcinilor de muncă între executanți. Din punctul de vedere al securității muncii, organizarea muncii, reglementând activitatea executantului, poate constituii o sursă de erori, prin insuficienta pregătire a lucrătorului (lipsă de utilaje, unelte de lucru, de timp, formare insuficientă,etc), norme de producție prea mari, timp insuficient pentru îndeplinirea sarcinilor auxiliare etc.

Oraganizarea activității și a locului de muncă trebuie privită ca o activitate dinamică, ce începe încă de la proiectarea obiectivului sau a produsului și continuă pe timpul desfășurării procesului de producție, fiind necesară punerea permanentă de acord a organizării existente cu noile condiții create, cu realizările cele mai noi ale științei și tehnicii.

Pentru ca efectul economic obținut să fie maxim și, totodată, să se realizeze și prevenirea producerii accidentelor de muncă, organizarea sistemelor de muncă trebuie să fie rațională și să se realizeze pe baza studiului muncii și a principiilor ergonomice.

Selectarea și angajarea personalului – Măsuri de reducere a riscurilor generate de factorul uman

Angajarea viitorilor executanți este pasul final al constituirii și intrării în funcțiune a oricărui sistem de muncă. Ea este întotdeauna rezultatul unei activități profesionale – de triere, alegere și reținere, fundamentată pe anumite criterii, a persoanelor considerate cele mai în măsură să satisfacă cerințele executării unui anumit proces de muncă.

Selecția profesională se efectuează pe baza examenului stării de sănătate și a măsurării nivelului de dezvoltare a capacităților fizice și psihofiziologice cerute de realizarea în condiții optime a activității, precum și în funcție de interesul și motivația pentru această activitate.

Pentru ca ea să constituie totodată o măsură de prevenire a factorilor de risc proprii executantului, în examinarea medicală și psihologică trebuie utilizate drept criterii atât indicațiile, cât și contraindicațiile fizice și psihofiziologice corespunzătoare viitorului post de activitate.

Pentru a-și atinge scopurile, legat de eficiența economică, dar și de realizarea securității muncii, selecția profesională trebuie să fie un proces, care să continue și după angajare, prin urmărirea periodică a stării de sănătate și a nivelului funcțiilor și a proceselor psihofiziologice solicitate, pentru a depista modificări ce contraindică desfășurarea în continuare a respectivei activități și reclamă schimbarea locului de muncă.

Examenul medical contribuie la eliminarea acelor cauze ale accidentelor de muncă care au ca substrat lipsa, insuficiența sau deficiențele unor însușiri fizice și psihice ale executantului, respectiv starea anormală de sănătate a acestuia. În consițiile muncii industriale contemporane,examenul medical are un important rol profilactic. Pe de o parte, el contribuie la micșorarea incidenței bolilor profesionale șia accidentelor de muncă, prin orientarea subiecților care prezintă o susceptibilitate anormală la acțiunea unor noxe profesionale sau deficiențe care constitue factori favorizanți pentru accidentare către profesiuni sau locuri de muncă fără riscuri profesionale. Pe de altă parte, depistarea bolilor profesionale, într –un stadiu incipient previne agravarea îmbolnăvirii și posibilitatea instalării invalidității.

Sub aspect legal, în România este interzisă angajarea sau schimbarea locului de muncă al lucrătorilor fără aviz medical.

Sub aspect organizatoric, selecția medicală se realizează prin: examenul medical la angajare și examen medical periodic.

Analiza și evaluarea cerințelor activității. O primă etapă în acțiunea de adaptare a omului în activitatea de muncă, așa în cât să se realizeze concordanța deplină între capacitățile sale și cerințele profesiei/locului de muncă o constitue analiza și evaluarea exigențelor, cerințelor respectivei profesiuni. Exigențele provin din: caracteristicile constructive și funcționale ale mijloacelor de muncă, natura și conținitul sarcinii de muncă; caracteristicile factorilor de mediu; caracteristicile de realizare a sarcinii.

3. Supravegherea pieței

Supravegherea pieței reprezintă ansamblul măsurilor, resurselor și structurilor instituționalizate adecvate, prin care autoritățile competente asigură și garantează, în mod imparțial, că sunt îndeplinite prevederile reglementărilor tehnice aplicabile, indiferent de originea produselor introduse pe piață și cu respectarea principiului liberei concurențe.

Atribuțiile care revin MMSSF în ceea ce privește supravegherea pieței decurg din prevederile Legii Protecției Muncii nr. 90/1996, republicată, a Legii Inspecției Muncii nr. 108/1999, republicată, completată cu Regulamentul de organizare și funcționare a Inspecției Muncii nr. 767/1999 și respectiv a Legii nr. 608/2001, cu modificările și completările ulterioare.

Inspecția Muncii (IM) controlează prin inspectorii săi de muncă și de la inspectoratele teritoriale de muncă (ITM) aplicarea dispozițiilor legale referitoare la certificarea calității de securitate a echipamentelor tehnice și a echipamentelor individuale de protecție din punct de vedere al securității în muncă atât la fabricanți, reprezentanțe, importatori cât și la comercianți și utilizatori

Prin prevederile legislative și juridice notificate de Legea protecției muncii se asigură de către IM și ITM-uri supravegherea pieței interne de produse destinate utilizării în procesul muncii și se garantează asigurarea securității și sănătății lucrătorilor angrenați în activități industriale în conformitate cu prevederile menționate în "Ghidul legislativ pentru implementarea Directivelor tehnice ce decurg din art.100 A bazate pe conceptul de "Nouă Abordare" și "Abordare globală"

Supravegherea pieței presupune monitorizarea de către Inspecția Muncii a produselor introduse pe piață în conformitate cu prevederilor legislației naționale aplicabile, care transpune directivele Noii Abordări și, dacă este necesar, Inspecția Muncii impune măsuri corective pentru asigurarea conformității.

Pentru ca supravegherea pieței să fie eficientă, acțiunile trebuie să fie concentrate acolo unde riscul este mai ridicat și nerespectarea conformității este mai mare.

Chiar dacă supravegherea pieței nu se face în timpul fazei de producție, autoritatea de supraveghere poate controla locurile de producție în cazul în care au fost descoperite neconformități, pentru a verifica dacă erorile apar în mod constant.

În acest sens au fost elaborate următoarele proceduri de supraveghere a pieței:

– Procedură generală de supraveghere a pieței pentru produsele certificate – cod PG-001;

– Procedură specifică de supraveghere a pieței pentru echipamentele individuale de protecție – cod PS-001;

– Procedură specifică de supraveghere a pieței pentru echipamentele electrice utilizate la joasă tensiune – cod PS-002;

– Procedură specifică de supraveghere a pieței pentru echipamentele tehnice (mașinile industriale) utilizate în medii normale – cod PS-003;

– Procedură specifică de supraveghere a pieței pentru pentru echipamentele și sistemele de protecție destinate utilizării în atmosfere potențial explozive – cod PS-004;

Procedurile se aplică pentru a descoperi produsele neconforme la producători, la comercianți și la utilizatori, precum și pentru luarea măsurilor potrivite impunerii conformității.

4. Monitorizarea produselor introduse pe piață

Supravegherea pieței trebuie să urmărească toate prevederile directivei sau ale legislației românești aplicabile. S-au verificat de către inspectorii de muncă ai ITM Bihor următoarele:

– aplicarea corectă a marcajului CE sau CS –pe produs sau pe placa de timbru,pe ambalaje sau pe alte documente însoțitoare;

– conținutul declarației de conformitate EC sau CS;

– informațiile care însoțesc produsul – cartea tehnică și instrucțiunile de utilizare în limba română;

– alegerea corectă a procedurilor de evaluare a conformității, corespunzător fiecărui tip de produs;

– conținutul documentației tehnice, dacă este cazul;

– controlul conformității produsului cu cerințele esențiale de securitate sau cu anumite aspecte ale cerințelor.

Prin sistemul de management integrat, firma asigură că toate activitățile de execuție a produselor, lucrărilor și serviciilor contractate cu clienții, precum și cele funcționale și de control necesare realizarii acestora, se desfașoară controlat, in conformitate cu reglementările legale și tehnice în vigoare, și cu cerințele specificațiilor contractuale.

Sistemul de management integrat calitate-protecția mediului-securitate și sănătate in munca prezintă multiple avantaje, care trebuie identificate și analizate în detaliu de managementul firmei cu efecte benefice asupra cresterii eficienței activității firmei:

optimizarea proceselor și activităților firmei;

minimizarea suprapunerilor și a disipării răspunderii;

viziune unitară asupra dezvoltării viitoare;

reducerea costurilor de certificare separată;

reducerea impactului negativ a activității firmei asupra mediului, minimizarea riscurilor activităților, fără ca prin aceasta să fie afectată calitatea serviciilor și produselor și invers;

management general mai performant.

Managementul sănătații și securității in muncă este veriga lipsă in elaborarea și implementarea sistemelor integrate de management: calitate, securitate in muncă, mediu conform noilor tendințe la nivel european si internațional. Implementarea sistemelor de management vine în completarea sistemului organizatoric existent la nivelul întreprinderilor si favorizează aplicarea sistematică a legislației de securitate și sănătate in muncă, realizand integrarea acestui domeniu in managementul general al unității.

Rolul esențial al sistemelor de management al securității și sănătății in muncă , in crearea unor condiții de muncă mai sigure și mai sănătoase se bucura de o largă recunoastere. Organizația Internațională a Muncii incurajază integrarea acestor sisteme cu alte sisteme de management și afirmă că sistemul de management al securitații și sănătății in muncă ar trebui să facă parte din managementul general al intreprinderii. Cu toate acestea, în prezent nu există nici un sistem standardizat, universal recunoscut.

Firme diferite, utilizează sisteme diferite, aceată situație reflectă de altfel complexitatea și in acelasi rând diversitatea proceselor și condițiilor de munca. De cele mai multe ori, sistemele de management al securității și sănătății in muncă sunt incomplete, unele firme concentrându-se asupra prevenirii accidentelor neglijează bolile profesionale, altele care au obiective și strategii clare duc lipsă de canale de comunicare.

5. Ocuparea forței de muncă – reprezintă un loc sistematic, cu timp complet, respectiv pentru o durată a muncii care într-o țară dată, pentru o perioadă dată, este considerată fie normal (legală), fie medie.

În ultimul timp, formele atipice de ocupare, cum sunt partajul locului de muncă, interimatul, contractile pe durată determinată, munca cu timp parțial, etc. câștigă tot mai mult teren.

Munca la negru este apreciată cu o pondere de circa 10% din populația activă. Aceasta deplasează și în același timp flexibilizează granița dintre șomaj și ocupare.

În fiecare țară există o strategie de adaptare și recrutare a forței de muncă cu privire la perioada de criză sau schimbări majore în economie.

3.2 Studiu de caz – Accident mortal

Evenimentul a cărui victim a fost I.F., s-a produs în ziua de 10.02.2014, în jurul orei 16:00, în timpul operațiunii de descărcare a buștenilor din autoplatforma de la Centrul de Producție Silvică Șoimi, din cadrul Ocolului Silvic Șoimi, Direcția Silvică Oradea.

Împrejurările în care s-a produs evenimentul

Evenimentul din data de 10.02.2014 și a cărui victim a fost numitul I.F., s-a produs pe platforma de descărcare a materialului lemons din incinta Centrului de Producție Silvică Șoimi, subunitate din cadrul Ocolului Silvic Șoimi, aprținând Direcției Silvice Oradea, în timpul operațiunii de descărcare a buștenilor din autoplatforma marca Roman 26215DF.

Lucrătorul I.F. avea sarcină de serviciu transportul materialului lemons de la parchetul în lucru la depozitul de material lemons din cadrul Centrului de Producție Silvică Șoimi, în vederea efectuării transportului de bușteni din platform primară a parchetului, la Centrul de Producție Silvică Șoimi. Conducătorului auto I.F., I se eliberau spre compltare foi de parcurs, de către titularul Compartimentului Producție, Drumuri Forestiere, Mecanizare și Mijloace Fixe de la Ocolul Silvic Șoimi.

Sarcina încărcării materialului lemnos din platforma primară în mijlocul de transport, revenea conducătorului auto. Acesta opera mijlocul de transport, îl asigura împotriva deplasărilor accidentale, desfăcea lanțurile de legătură ale răcoanțelor, rabata răcoanțele de pe o parte a autoplatformei, prin scoaterea bolțurilor de fixare, monta balanciile cu cârlig pe răcoanțele rabatate, trăgea cablurile de oțel pe sub buștenii de încărcat și le fixa peste rolele răcoanțelor și cu ajutorul troliului îi încărca în mijlocul de transport. După încărcare, buștenii erau asigurați prin legare cu cele două cabluri, ale căror capete prevăzute cu noduri erau fixate în niște furci, se tensionau cablurile în jurul stivei prin acționarea troliului, după care se fixau în poziție verticală răcoanțele rabatate și se asigurau cu lanțuri.

Gestionarea masei lemnoase provenită din exploatarea parchetului, se făcea în platforma primară, de către un primitor-distribuitor care avea obligația măsurării și inventarierii acesteia și întocmirea avizului de însoțire pe care îl înmâna conducătorului auto.

La locul de destinație al transportului, operațiunile de descărcare constau în oprirea autovehiculului în zona platformei de descărcare, asigurarea acestuia împotriva deplasărilor accidentale, desfacerea lanțurilor de legare a răcoanțelor, slăbirea cablurilor prin acționarea mecanismului cu troliu și scoaterea capetelor cablurilor din furcile de fixare. După toate aceste operațiuni buștenii erau descărcați din autoplatformă cu ajutorul unui ifron prevăzut cu graifăr.

Modul în care s-a produs evenimentul

În dimineața zilei de 10.02.2014, conducătorul auto I.F., se prezintă la Ocolulu Silvic Șoimi, preia de la B.T., foaia de parcurs pentru autovehicule transport marfă, după care pleacă pentru a-și îndeplini sarcinile de serviciu, transportul buștenilor de la platforma primară a partidei nr.661 Dumbrăvița de Codru, la Centrul de Producție Silvică Șoimi. Transportul era efectuat prin intermediul autoplatformei marca Roman 26215DF.

După efectuarea a două curse, în jurul orelor 14:00, conducătorul auto I.F., se prezintă pentru a treia oară în platforma de încărcare, în vederea efectuării unui nou transport de bușteni.

Formația de exploatare din cadrul partied nr.661 Dumbrăvița de Codru era condusă de primitor distribuitor în cadrul Ocolului Silvic Șoimi. Potrivit atribuțiunilor sale, acesta răspunde printer altele, de organizarea formației de exploatare în ceea ce privește succesiunea fazelor ce trebuiesc respectate la exploatarea masei lemnoase, de respectarea programului de lucru al muncitorilor din subordine, participă la efectuarea recepției cantitative și calitative a tuturor lucrărilor executate, preia în gestiune masa lemnoasă din parchete cu ocazia autorizării, prin procesul verbal de predare a partizii, a sortimentelor de masă lemnoasă la drum auto și răspunde de expedierea sortimentelor primare în gestiune.

După încărcarea autovehiculului peste nivelul răcoanțelor și neasigurarea acestora cu lanțuri, I.F., primește avizul de însoțire și apoi se îndreaptă spre Centrul de Producție Silvică Șoimi. Aici sosește în jurul orelor 16:00 și parchează autoplatforma în zona de descărcare. După oprirea mașinii, se suie în spatele cabinei unde acționează cutia de comandă a troliului în vederea slăbirii cablurilor cu care era fixată încărcătura, scoate mai întâi șufa din furca situată la nivelul platformei, lângă răcoanța din partea stângă-spate, apoi efectuează aceiași operațiune la furca stângă-față.

În acel moment doi dintre buștenii din partea superioară a stivei, situați peste nivelul superior al răcoanțelor, se rostogolesc și cad la pământ, unul pe partea dreaptă a autoplatformei, iar celălalt pe partea stângă. În cădere, bușteanul căzut pe partea stângă, îl lovește pe conducătorul auto I.F., trântindu-l la pământ.

Sosirea autoplatformei la locul de descărcare de la Centrul de Producție Silvică Șoimi a fost observată de către D.N. și de L.D., ifronist respective drujbist în cadrul centrului. Aceștia se aflau în vestiar, situat la o distanță de aproximativ 50 m lateral dreapta de locul unde parcase autoplatforma. În fața barăcii în care se afla vestiarul era parcat și ifronul prevăzut cu furci frontale de descărcare, (graifăr), cu care ifronistul urma să descarce buștenii din autoplatformă, după ce conducătorul auto desfăcea cablurile cu care erau legați buștenii. După aproximativ 4-5 minute de la sosirea autoplatformei, ifronistul iese din vestiar, pornește ifronul și pleacă spre mașina pe care urma să o descarce.

Venind din partea opusă poziției în care era victim, a ocolit mașina prin spate și apoi l-a văzut pe I.F., căzut la pământ, cu fața în sus, perpendicular pe direcția mașinii și cu un buștean, prăbușit peste piept. Lângă victima căzută la pământ a observant țapina cu care acesta desfăcuse cablurile din furcile de fixare.

În această situație ifronistul a oprit ifronul și a plecat pe jos la șeful de depozit, căruia i-a relatat cele văzute. Întorcându-se la locul producerii evenimentului, unde li s-a alăturat și drujbistul, au ridicat cu ifronul bușteanul de pe pieptul victimei. Între timp șeful de depozit de la Centru de Producție Silvică Șoimi, a apelat numărul de urgență 112 și Ocolul Silvic Șoimi, anunțând cele întâmplate.

La fața locului au sosit ambulanța cu un echipaj medical care a constatat decesul victimei, precum și un echipaj de la Poliția Municipiului Beiuș.

Urmările evenimentului

În conformitate cu adresa Serviciul Județean de Medicină Legală Bihor, Cabinetul de Medicină Legală Oradea reies următoarele cause ale decesului lui I.F. :

stop cardiorespirator

ruptură de cord și vase mari, rupture pulmonare

traumatism toraco-abdominal cu fracture costale și rupture ale organelor interne toraco-abdominale.

Conform buletinului toxicologic numărul 309 din 13.02.2014, alcoolemia victimei era absentă.

Cauza producerii evenimentului a fost supraîncărcarea autoplatformei și neasigurarea buștenilor prin legarea cu lanțuri de siguranță între răcoanțe.

Măsuri

Conducerea Direcției Silvice Oradea va dispune efectuarea de controale privind cunoașterea și aplicarea de către lucrători, a măsurilor din planul propriu de prevenire și protecție, precum și a reglementărilor din instrucțiunile proprii privind securitatea și sănătatea în muncă.

Conducerea Direcției Silvice Oradea va face demersurile necesare în vederea preschimbării autorizației de funcționare pentru sediul direcției și obținerea autorizațiilor pentru punctele de lucru.

Conducerea Direcției Silvice Oradea va dispune efectuarea de verificări privind modul de efectuare a instruirilor în domeniul securității și sănătății în muncă și a modului de completare a fișelor individuale de instruire.

Conducerea Direcției Silvice Oradea va dispune completarea Deciziei numărul 3901 din 11.09.2013 a Ocolului Silvic Șoimi, cu persoanele care asigură evacuarea lucrătorilor și stingerea incendiilor.

Ținând cont de natura activităților din cadrul Conducerea Direcției Silvice Oradea, aceasta va revizuii documentul privind evaluarea riscurilor pentru securitatea și sănătatea lucrătorilor, inclusiv la alegerea echipamentelor de muncă și la amenajarea locurilor de muncă pentru postul de lucru conducător auto și va revizuii corespunzător planul de prevenire și protecție.

Prelucrarea prezentului process-verbal de cercetare cu toți salariații Direcției Silvice Oradea și consemnarea acestuia în fișele individuale de instruire.

Concluzii

În baza întocmirii acestei lucrări, concluziile și propunerile referitoare la tema acesteia sunt vaste și prezintă o importanță deosebită.

Marketingul serviciilor identifică necesitățile și dorințele consumatorului. Prin urmare, serviciile sunt nematerialnice, intangibile neavând formă sau substanță precum bunurile materialnice.

În ceea ce privește marketingul și importanța lui în sfera serviciilor, acesta s-a dezvoltat în sfera serviciilor de sănătate, de unde putem trage concluzia ca marketingul este în stânsă legătură cu serviciile de sănătate și securitate în muncă. Legătura care s-a format format între marketing și domeniul serviciilor de sănătate reiese din reclame, publicații și anunțuri ce apar zi de zi în viața cotidiană. Acestea sunt vitale în dezvoltarea programelor de marketing.

Ca urmare a studiului de caz întocmit în baza unui accident de muncă, constatăm că marea majoritate a accidentelor a avut loc din cauza neconștientizării riscului, a lipsei instruirii la postul de lucru, precum și a utilizării echipamentului individual de protecție neadecvat situației de lucru.

Pentru ca aceste evenimente să poată fi diminuate și pentru ca angajatorii să dispună de o documentație necesară în domeniul SSM, sunt aduse următoarele propuneri:

informarea angajatorilor cu privire la documentația necesară (dosare, fișe de instruire, instructaje,etc) cu ajutorul mijloacelor de publicitate, reclame, pliante,etc;

o comunicare mult mai bună prin intermediul internetului (comunicare online);

frecvența întâlnirilor cu angajatorii și angajații:

instructajele generale și instructajele pe loc de muncă să fie sufficient de vaste și prezentate cât mai explicit angajaților;

amenajarea unui spațiu (sală) pentru efectuarea instructajelor în fiecare unitate;

pe lângă instructajele effectuate, angajaților li se pot prezenta diferite publicații și filme realizate în baza domaniului lor de activitate;

specialiștii SSM să acorde o atenție deosebită modului în care angajatorii oferă echipamentele individuale de muncă salariaților și folosirea corectă a echipamentelor de catre aceștia;

evitarea stresului ,pe cât posibil, la locul de muncă.

Din statistici reiese că peste 80% dintre angajații care prestează munca la calculator sau la ghișeu, stau minim opt ore în poziție șezândă. În aceste condiții, medicii recomandă ridicatul în picioare, pauzele dese, mișcare, exerciții simple.

Foarte importantă este poziția pe scaund (poziția corectă este la 135 de grade),această postură tensionând mai puțin coloana.

Alte metode de menținere a sănătății sunt:

Alimentația sănătoasă;

Masajul terapeutic;

Sportul.

BIBLIOGRAFIE

Cărți

Coita, Dorin Marketingul serviciilor, Universitatea din Oradea, 2011

Kotler, Philip Principiile marketingului, Editura Teora, București, 2000

Kotler, Philip & Keller, Kevin Managementul marketingului, Editura Teora, București, 2008

Stăncioiu, Felicia Strategii de marketing în turism, Editura Economica, București, 2004

Kotler, Philip Marketing de la A la Z, Editura CODECS, 2004

Currie, Donald Introducere în Managemenrul resurselor umane, Editura CODES, București, 2009

Lefter, Viorel & Deaconu, Alecsandrina Managementul resurselor umane: teorie și practică, Ediția a II-a reviziută și adăugită, Editura Economică, București, 2008

Manolescu, Aurel Managementul resurselor umane , Ediția a IV-a, Editura Economică, 2003

Darabont, Alexandru Managementul securității și sănătății în muncă, Vol.1, Editura AGIR, București, 2001

Vasloban, Eva Resursele de muncă și dezvoltarea durabilă, Editura RISOPRINT, Cluj-Napoca, 2009

Articole din reviste și publicații online

Bujor, Constantin Inspector Șef, I.T.M. București și Stela Popescu, Inspector de muncă, I.T.M. București, în Revista Obiectiv nr.1/2014

Buta, Ioan Accident mortal, în Revista Obiectiv nr. 1/ 2014

Rusu-Zagar, Gilda -Dr. Fiz. Șef Departament Mediul de Muncă & Mediul Înconjurător, I.N.C.D.P.M. și Fiz. Rusu-Zagar, Cătălin Șef Laborator Fizica Mediului Ambiant. I.N.C.D.P.M., în Revista Obiectiv nr.1/2014

Legi și reglementări

[1] ***, Legea securității și sănătății în muncă nr. 319/2006, M.O. 646/26.07.2006.

[2] ***, H.G. nr. 1425/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006, M.O. 882/30.10.2006.

[3] Code of Federal Regulation (CFR) 29 CFR 1910.147, USA, Universitatea Arkansas

[4] Association Française de Normalisation, Terminologie de la maintenance. Norme NF-EN 13306, X 60-319, AFNOR, Saint-Denis La Plaine, iunie 2001.

[5] ***, Association Française de Normalisation, Terminologie de la maintenance. Norme NF-EN 13306, X 60-319, AFNOR, Saint-Denis La Plaine, iunie 2001.

[6] ***,CEN EN 13306 Terminologie privind mentenanța.

[7] ***, HG nr. 1.091 din 16 august 2006 privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru locul de muncă, M.O. 739/30.08.2006.

[8] ***, HG nr. 1.050 din 9 august 2006 privind cerințele minime pentru asigurarea securității și sănătății lucrătorilor din industria extractiva de foraj, M.O. 737/29.08.2006.

[9] ***, HG nr. 1.049 din 9 august 2006 privind cerințele minime pentru asigurarea securității și sănătății lucrătorilor din industria extractiva de foraj, M.O. 727/25.08.2006.

[10] ***, HG nr. 1146/2006 privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru utilizarea în muncă de către lucrători a echipamentelor de muncă, M.O. 815/03.10.2006.

[11] ***, HG nr. 1.029 din 3 septembrie 2008 privind condițiile introducerii pe piață a mașinilor, modificată și completată cu HG nr. 517 din 18 mai 2011, M.O. 674/30.09.2008 și M.O. 373/27.05.2011.

[12] ***, HG nr. 1146/2006 privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru utilizarea în muncă de către lucrători a echipamentelor de muncă, M.O. 815/03.10.2006.

BIBLIOGRAFIE

Cărți

Coita, Dorin Marketingul serviciilor, Universitatea din Oradea, 2011

Kotler, Philip Principiile marketingului, Editura Teora, București, 2000

Kotler, Philip & Keller, Kevin Managementul marketingului, Editura Teora, București, 2008

Stăncioiu, Felicia Strategii de marketing în turism, Editura Economica, București, 2004

Kotler, Philip Marketing de la A la Z, Editura CODECS, 2004

Currie, Donald Introducere în Managemenrul resurselor umane, Editura CODES, București, 2009

Lefter, Viorel & Deaconu, Alecsandrina Managementul resurselor umane: teorie și practică, Ediția a II-a reviziută și adăugită, Editura Economică, București, 2008

Manolescu, Aurel Managementul resurselor umane , Ediția a IV-a, Editura Economică, 2003

Darabont, Alexandru Managementul securității și sănătății în muncă, Vol.1, Editura AGIR, București, 2001

Vasloban, Eva Resursele de muncă și dezvoltarea durabilă, Editura RISOPRINT, Cluj-Napoca, 2009

Articole din reviste și publicații online

Bujor, Constantin Inspector Șef, I.T.M. București și Stela Popescu, Inspector de muncă, I.T.M. București, în Revista Obiectiv nr.1/2014

Buta, Ioan Accident mortal, în Revista Obiectiv nr. 1/ 2014

Rusu-Zagar, Gilda -Dr. Fiz. Șef Departament Mediul de Muncă & Mediul Înconjurător, I.N.C.D.P.M. și Fiz. Rusu-Zagar, Cătălin Șef Laborator Fizica Mediului Ambiant. I.N.C.D.P.M., în Revista Obiectiv nr.1/2014

Legi și reglementări

[1] ***, Legea securității și sănătății în muncă nr. 319/2006, M.O. 646/26.07.2006.

[2] ***, H.G. nr. 1425/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006, M.O. 882/30.10.2006.

[3] Code of Federal Regulation (CFR) 29 CFR 1910.147, USA, Universitatea Arkansas

[4] Association Française de Normalisation, Terminologie de la maintenance. Norme NF-EN 13306, X 60-319, AFNOR, Saint-Denis La Plaine, iunie 2001.

[5] ***, Association Française de Normalisation, Terminologie de la maintenance. Norme NF-EN 13306, X 60-319, AFNOR, Saint-Denis La Plaine, iunie 2001.

[6] ***,CEN EN 13306 Terminologie privind mentenanța.

[7] ***, HG nr. 1.091 din 16 august 2006 privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru locul de muncă, M.O. 739/30.08.2006.

[8] ***, HG nr. 1.050 din 9 august 2006 privind cerințele minime pentru asigurarea securității și sănătății lucrătorilor din industria extractiva de foraj, M.O. 737/29.08.2006.

[9] ***, HG nr. 1.049 din 9 august 2006 privind cerințele minime pentru asigurarea securității și sănătății lucrătorilor din industria extractiva de foraj, M.O. 727/25.08.2006.

[10] ***, HG nr. 1146/2006 privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru utilizarea în muncă de către lucrători a echipamentelor de muncă, M.O. 815/03.10.2006.

[11] ***, HG nr. 1.029 din 3 septembrie 2008 privind condițiile introducerii pe piață a mașinilor, modificată și completată cu HG nr. 517 din 18 mai 2011, M.O. 674/30.09.2008 și M.O. 373/27.05.2011.

[12] ***, HG nr. 1146/2006 privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru utilizarea în muncă de către lucrători a echipamentelor de muncă, M.O. 815/03.10.2006.