. Propuneri de Amenajare Si Modernizare a Zonei Agroturistice

INTRODUCERE

Stresul citadin îndeamnă tot mai mult pe locuitorii marilor orașe să evadeze pentru a regăsi, fie și pentru câteva zile, frumusețea și măreția naturii, liniștea patriarhală a unor locuri mai ferite de trepidanta civilizație urbană.

Peisajele și climatul, etnografia și folclorul cinegetic și piscicol, alături de alte elemente existente în mediul rural, fac ca așezările rurale să dispună de multiple posibilități pentru turismul rural.

Amplasate într-un cadru natural atrăgător, fără surse de poluare, existența unui bogat și variat potențial turistic, a unei infrastructuri în plin proces de extindere și modernizare, multiple posibilități de pătrundere și vizitare, așezările rurale sunt desemnate ca fiind una din cele mai reprezentative și mai importante arii turistice la nivel național.

Ca să cunoști cu adevărat aceste zone, să descoperi bogăția peisajelor și patrimoniului cultural, să întâlnești locuitorii săi, cu modul lor de viață, cu tradițiile și obiceiurile lor, există o singură posibilitate – vacanța la țară.

CAPITOLUL 1

AMENAJAREA TURISTICA IN VEDEREA PRACTICARII AGROTURISMULUI

1.1. Conceptul de amenajare turistică

Vitalitatea unui spațiu geografic se bazează pe arta și știința de amenajare a acestuia.

Turismul nu este numai un fenomen economic și social, ci în același timp, un fenomen "spațial", spațiul fiind o componentă a teritoriului național al unei țări.

Elementele bazei tehnico-materiale ale turismului nu pot fi cercetate izolat, nu pot fi desprinse din cadrul teritorial complex în care se află, ci numai în strânsă concordanță cu potențialul fiecărei zone (baza de materii prime, căi de comunicații, surse de apă și energie, vestigii culturale și altele), spațiul amenajat presupunând un ansamblu de intercondiționare cu mediul.

Rezultă deci o strânsă legătură între amenajarea zonelor turistice și amenajarea de ansamblu a teritoriului. Principiile de bază legate de sistematizarea teritorială și a localităților formează cadrul general în care se va realiza și procesul de amenajare a zonelor turistice.

Omul simte nevoia de evadare într-un spațiu de odihnă și recreere, nevoie care impune măsuri deosebite de amenajare a teritoriului.

Amenajarea turistică este o formă particulară a planificării teritoriale, ce trebuie analizată din punct de vedere fizic, economic și social.

Ea este definită ca un proces dinamic, complex, de organizare științifică a spațiului turistic, luând în considerare relațiile dintre mediu și colectivitățile umane, precum și toți factorii care influențează aceste relații.

Amenajarea turismului are drept fundament necesitatea adaptării teritoriului la problemele ridicate de dezvoltarea economico-socială și se constituie dintr-un inventar de tehnici pentru localizarea activiății și pentru reglementarea utilizării spațiului.

Pornind de la premisa că "orientarea geografică a activităților" reprezintă acțiunea fundamentală a amenajării teritoriului, conținutul și aria problematică a acestei științe au evoluat în strânsă conexiune cu tendința de concentrare a activităților în arii bine definite precum și cu nevoia corectării acestor concentrări și a efectelor lor negative.

În consecință, actuala dezvoltare economică și socială pune cu totul mai multă acuitate necesitatea unei politici de amenajare a teritoriului care să ia în calcul "informațiile asupra spațiului regional și cele de comportament al firmelor".

În același timp se evidențiază faptul că amenajarea teritoriului privește implantarea infrastructurii și echipamentelor deopotrivă în industrie, agricultură, servicii etc., reclamând o abordare globală, unitară a problemelor teritoriale. În aceste condiții, amenajarea teritoriului poate fi definită ca un proces de "punere în valoare a resurselor regionale, de îmbunățăire a cadrului de viață și condițiilor de existență ale locuitorilor, totul prin atenuarea disparităților regionale ale dezvoltării economice și sociale, printr-o organizare prospectivă a spațiului, reașezată pe o orientare voluntară și concentrată a echipamentelor și activităților".

De asemenea, interferența deciziilor de amenajare a teritoriului la nivel național și internațional, restricțiile de mediu exterior – atât geografic cât și economic – determină, în politica de amenajare a teritoriului, și raportarea la contextul internațional.

Aceste elemente subliniază complexitatea activității de amenajare a teritoriului, multitudinea planurilor de decizie în acest domeniu și, corespunzător, varietatea tipologică a acțiunilor, implicațiile asupra dezvoltării economico-sociale de ansamblu.

Pentru amenajarea turistică, o problemă de bază o reprezintă selecționarea teritoriului.

Criteriile ce stau la baza selecționării teritoriului sunt multiple și variate cu aspecte particulare în cazul fiecărei situații, datorită unor factori ce intervin în luarea deciziilor.

Astfel, pentru zona Moieciu-Bran, consider că sunt valabile următoarele elemente:

configurația geografică: munți, ape;

frumusețea naturală a peisajului;

patrimoniul cultural și istoric: artă, arheologie, biserici, folclor, etnografie etc.

condiții meteorologice: importanța climatului cald sau rece, umed sau uscat, nivelul și frecvența ploilor, direcția principală a vântului, luminozitatea soarelui, puritatea aerului;

accesibilitate: așezarea geografică, poziționarea în raport cu traficul rutier, distanța apropiată de localități urbane și rurale;

existența și a resurselor de apă potabilă;

condiții demografice: regiuni populate și nepopulate, existența mâinii de lucru, structura de vârstă, evoluția demografică etc.;

condiții social-economice: nivelul de trai din regiune, obiceiuri sociale, costurile forței de muncă, legi, reguli ce pot influența ambianța turistică;

liniștea, vegetația.

condiții de igienă: condiții de igienă generală, poluarea apei, instalații sanitare;

Toate aceste elemente, dublate de dorința de întoarcere la locurile de origine, generează în acest caz o formă particulară a turismului rural în această zonă, și anume: agroturismul.

1.2. Noțiunea de agroturism

Definiția fundamentală a agroturismului trebuie să pornească de la necesitatea găsirii de soluții pentru gospodăriile rurale, în sensul creșterii veniturilor prin valorificarea potențialului economic al acestora, dezvoltând servicii de găzduire și de valorificarea produselor proprii și locale.

Agroturismul trebuie tratat ca un sistem complex ale cărui elemente componente se află într-o strânsă relație de interdependență. Pe baza studiilor efectuate, s-a ajuns la concluzia că agroturismul poate fi privit ca un sistem cibernetic deschis, ca un sistem asupra căruia se exercită numeroase influențe din mediul extern și care, la rândul său, influențează mediul extern.

Agroturismul poate fi privit și ca pe o activitate practică ce reprezintă o latură intrinsecă a economiei locale, având un caracter complex, îmbinând armonios: cadrul natural, oferta de cazare, serviciile agroturistice. Toate acestea sunt puse la dispoziia turiștilor prin intermediul unor tehnici și metode ce îmbracă forma unor programe oferite pieții turistice.

Dezvoltarea turismului în Carpați se referă la deschiderea unor noi posibilități de odihnă și recreere pentru diferiți solicitanți, atât din țară cât și din străinătate, posibilități valorificate deocamdată în mai mică măsură față de potențial.

O componentă de primă mărime pentru viitorul unei mari părți a zonei de munte din țara noastră, o poate reprezenta dezvoltarea organizată a unui turism de tip rural, prin desfășurarea acestuia în interiorul gospodăriilor țărănești.

Pentru țărani, această activitate poate fi o bună sursă de completare a veniturilor.

Ceea ce însă trebuie să știe o familie care primește turiști, în asemenea condiții, este faptul că, trebuie să asigure și un minim de confort, sensibil egal cu cel oferit de hotel.

Acest fapt presupune un pas înainte spre civilizație, cu eforturi financiare reduse, totodată în scopul refacerii forei de muncă și creării condițiilor de odihnă și liniște.

Forma de turism preconizată poate interesa în perspectivă și prin prisma climatului general de destindere, în raporturile dintre state și de îmbogățire permanentă a formelor de schimb și colaborare, inclusiv turismul internațional, fiind incontestabilă superioritatea petrecerii concediilor de odihnă în condiții de inedit, liniște și alimentație de calitate sporită, garantată din punct de vedere igienic și sanitar, într-un mediu din cele mai pure.

De altfel, recomandarea Consiliului Europei în politica turismului este următoarea: "să promovăm turismul rural unde este posibil, dar respectând mediul înconjurător și identitatea culturii locale.

El va garanta menținerea ecologică, culturală și permanentizarea agriculturii".

Turismul rural, respectiv agroturismul, nu este o activitate nouă. De-a lungul timpului, au existat facilități pentru turiști, făcute la sate, uneori spontan sau într-un stil organizat.

Astăzi însă aria turismului rural a crescut și s-a extins.

Prin interacțiunea ce se stabilește între activitățile și serviciile prezentate se creează o serie de avantaje sociale, avantaje de care beneficiază atât entitatea agroturistică, cât și mediul din care aceasta face parte: sunt activate tradițiile social-culturale, meșteșugărești, folclorice, se crează noi locuri de muncă.

Pusă în mișcare și întreținută de mecanismul cerere-ofertă, precum și de un management adecvat, activitatea agroturistică conduce la apariția și dezvoltarea unor efecte în plan economic și social.

Unitatea agroturistică oferă servicii de calitate, turiștii devin consumatorii acestor servicii, iar pe măsura îmbunățăirii calității serviciilor crește cererea turistică; are loc astfel stimularea creativității și competitivității, sunt activate noi domenii de activitate aducătoare de venituri, se îmbunătățește permanent infrastructura locală. Agroturismul este o formă de turism cu multă varietate și unicitate în realizarea serviciilor ce le oferă oamenilor ce iubesc natura, cultura și arta țărănească; el oferă turiștilor posibilitatea de a-și petrece timpul liber și vacanțele într-un mod diversificat în gospodăriile familiare, precum și posibilitatea de a consuma alimente proaspete obținute în condiții naturale și cu valoare biologică ridicată.

Resursele existente în gospodăria rurală sunt puse la dispoziția turiștilor prin intermediul ofertelor de programare agroturistice, care pot îmbrăca forme diversificate și de asemenea pot crea multiple facilități:

servirea mesei inclusiv meniuri tradiționale;

spațiu, dotări și alimente obținute în condiții naturale și având o valoarea biologică ridicată, pentru ca turiștii să-și poată pregăti singuri masa;

posibilitatea oferită turiștilor de a participa sau de a asista la o serie de obiceiuri tradiționale din gospodărie, localitate sau zonă, cum sunt: șezători, hore sătești, colinde, târguri sătești, târguri tradiționale, nunți etc.;

dotări și amenajări proprii gospodăriei pentru recreere și agrement, pentru activități sportive și de întreținere.

Evoluția socială și tendințele privind necesitatea petrecerii timpului liber într-un mod cât mai plăcut și divers creează premisele dezvoltării organizate a agroturismului. La acest nivel agroturismul trebuie să dispună de un management capabil să armonizeze cadrul natural și gospodăria țărănească în scopul satisfacerii cerințelor turismului modern.

1.3. Locul turismului rural în piața turistică internațională

Fiind una din formele de atractivitate care satisface cerințe personale, turismul este o verigă premergătoare consumului final, cu efecte economice însemnate ce nu trebuie ignorate. Trebuie arătat că prin rolul pe care îl are de a răspunde unor nevoi umane în special de a participa la refacerea capacității de muncă, turismul contribuie la producerea venitului național. Creatoare de venit național sunt nu numai alimentația publică și transporturile turistice ci și activitățile desfășum și posibilitatea de a consuma alimente proaspete obținute în condiții naturale și cu valoare biologică ridicată.

Resursele existente în gospodăria rurală sunt puse la dispoziția turiștilor prin intermediul ofertelor de programare agroturistice, care pot îmbrăca forme diversificate și de asemenea pot crea multiple facilități:

servirea mesei inclusiv meniuri tradiționale;

spațiu, dotări și alimente obținute în condiții naturale și având o valoarea biologică ridicată, pentru ca turiștii să-și poată pregăti singuri masa;

posibilitatea oferită turiștilor de a participa sau de a asista la o serie de obiceiuri tradiționale din gospodărie, localitate sau zonă, cum sunt: șezători, hore sătești, colinde, târguri sătești, târguri tradiționale, nunți etc.;

dotări și amenajări proprii gospodăriei pentru recreere și agrement, pentru activități sportive și de întreținere.

Evoluția socială și tendințele privind necesitatea petrecerii timpului liber într-un mod cât mai plăcut și divers creează premisele dezvoltării organizate a agroturismului. La acest nivel agroturismul trebuie să dispună de un management capabil să armonizeze cadrul natural și gospodăria țărănească în scopul satisfacerii cerințelor turismului modern.

1.3. Locul turismului rural în piața turistică internațională

Fiind una din formele de atractivitate care satisface cerințe personale, turismul este o verigă premergătoare consumului final, cu efecte economice însemnate ce nu trebuie ignorate. Trebuie arătat că prin rolul pe care îl are de a răspunde unor nevoi umane în special de a participa la refacerea capacității de muncă, turismul contribuie la producerea venitului național. Creatoare de venit național sunt nu numai alimentația publică și transporturile turistice ci și activitățile desfășurate de colectivele din unitățile de cazare și bazele de tratament.

Activitatea de turism internațional se dovedește a fi deosebit de favorabilă pentru creșterea venitului național în cazul țării noastre (ca și al altor țări), această situație datorându-se practicării de prețuri și tarife mai ridicate în relațiile cu turiștii străini, comparativ cu cele utilizate în turismul intern. O asemenea practică decurge din faptul că pe piața internațională aciunea legilor economice care reglementează prețurile și tarifele duce la apariția unor diferențe în plus sau în minus față de prețurile și tarifele întâlnite în raporturile cu cererea internă.

Atenția acordată turismului rural în zonele de munți pe plan mondial și mai ales în Europa este desigur diferențiată, dependentă de complexitatea factorilor, de stadiul de dezvoltare al țărilor în cauză, potențialul economic având un rol foarte important.

Un număr mare de țări au manifestat preocupare și interes pentru menținerea populației autohtone la acest tip de turism, prin metode de cointeresare și ameliorare a condițiilor de viață care este în continuă creștere. Dezvoltarea agroturismului a condus la creșterea veniturilor și capacității de investiții a agricultorilor, sporirea producției și nivelului de civilizație, realizarea unor importante venituri valutare.

Prezent într-un număr important de țări cu tradiție turistică: Italia, Franța, Austria, Finlanda, Canada, agroturismul conține ideea cointeresării agricultorilor la dezvoltarea turismului prin închirierea de locuințe și comercializarea produselor naturale și a antrenării turiștilor la activitățile agricole.

Modalitatea de sprijinire a agroturismului diferă de la țară la țară în funcție de condițiile proprii de necesitate, de posibilități.

În Cehoslovacia gospodăriile individuale beneficiază de reduceri ale sarcinilor fiscale.

În Norvegia există o intensă preocupare pentru "sistemele de exploatare model", pe diverse dimensiuni și condiții de producție. Investițiile vizează construirea de imobile agricole, iar subvențiile sunt variabile, după suprafață, număr de animale și volum de producție agricolă.

Germania a acordat sprijin pentru zonele de deal și munte, în construcția de drumuri de acces, renovarea gospodăriilor vechi, asigurarea aprovizionării cu apă. De asemenea se acordă ajutoare de investiții pentru gospodăriile cu perspective.

În Marea Britanie se acordă subvenții pentru modernizarea gospodăriilor, cu adaptarea la nevoile regionale.

Alte țări în care se acordă o importanță deosebită agroturismului sunt: Elveția, Franța, Italia, Belgia, Danemarca, Olanda, Spania.

Circulația din punct de vedere agroturistic a turiștilor în țările care practică această formă de turism reiese și din tabelele de mai jos:

Sosirea turiștilor în țări care practică agroturismul în perioada 1993-1994 în Europa

Tabelul nr.1.1.

Sursa: OMT, Tourism Marketing Trend, 1993-1994.

Incasări din turismul și agroturismul european în perioada 1993-1994

Tabelul nr. 1.2.

Sursa: OMT, Tourism Marketing Trend, 1993-1994

După cum se observă din tabelul nr.1, numărul turiștilor sosiți în țările care practică agroturismul prezintă o ușoară tendință de scădere în Austria, Elveția, Italia și Olanda. Țara care înregistrează cel mai mare număr de turiști este Franța cu 61300 mii în 1994, din care pentru agroturism s-au înregistrat 1226 mii turiști, urmată de Spania cu 40600 mii turiști sosiți din care pentru agroturism 422 mii turiști și Italia cu 25700 mii turiști din care pentru agroturism un număr de 391 mii.

Din tabelul nr.2 observăm că încasările din agroturism pe plan european înregistrează o ușoară scădere în țările cu număr ridicat de turiști, în timp ce în țările cu număr de turiști mai scăzut, încasările din agroturism prezintă o uoară creștere.

Din punctul de vedere al încasărilor din agroturism putem spune că acesta reprezintă aproximativ 7% din totalul încasărilor din turism, în țările în care agroturismul este dezvoltat (Franța, Austria, Elveia) și aproximativ 3% în țări cu un agroturism mai puțin dezvoltat (Belgia, Italia, Spania).

Această situație ne îndreptătește să credem că țara noastră ar putea să asigure celor ce doresc să practice această formă de turism, condiții ideale, ținând cont de potențialul său, acesta fiind primul pas către o revigorare a turismului românesc.

1.4. Experiența României privind valorificarea resurselor turistice ale satului

În țara noastră se practică de multă vreme, dar în mod sporadic și neoficial, cazarea la cetățeni a vizitatorilor ocazionali a unor așezări rurale. În mod organizat, în cadrul rețelei de turism, încă din anii 1967-1968 s-au realizat primele acțiuni turistice în mediul rural pentru grupuri de turiști aflate pe litoralul românesc al Mării Negre.

Incepând cu anul 1972, ca urmare a Ordinului Ministrului Turismului (OMT) nr.297/1972, Centrul de cercetări pentru promovarea turismului internațional a trecut la identificarea și selecționarea unor localități rurale reprezentative pentru satul românesc pentru a fi lansate și promovate în turism. În urma acestor studii, de comun acord cu oficiile județene de turism și organele administrative locale s-a stabilit că pot fi introduse în turismul intern și internațional circa 118 localități rurale.

Cu începere de la 16 iulie 1973 prin Ordinul Ministrului Turismului (OMT) nr.744 se declară, experimental, sate de interes turistic, denumite "sate turistice" următoarele 13 localități rurale: Lerești, Rucăr, Fundata, Șirnea, Sibiel, Rășinari, Tismana, Vaideeni, Hălmagiu, Bogdan-Vodă, Vatra-Moldoviței, Murighiol și Sfântu Gheorghe. Prin același ordin s-a aprobat cadrul de organizare, funcționare și îndrumare a activității turistice, ca și de promovare în turism a acestor localități.

În anul 1974 prin Decretul nr.225 s-a interzis cazarea turiștilor străini în locuințele particularilor, făcând astfel satele turistice nefuncționale pentru turismul internațional. Dar, o parte din satele turistice amintite au fost incluse în programele cu caracter cultural și folcloric pe care ONT Carpați București le-a contractat cu diferite firme din străinătate. De aceea ca urmare a solicitării Ministerului Turismului s-a permis, ca o excepție de la Decretul nr.225/1974, vizitarea și înnoptarea grupurilor de turiști străini în satele: Lerești, Rucăr, Sibiel, Murighiol și Crișan. În realitate, numai satele turistice Sibiel și Lerești beneficiau de "excepția" de la Decretul nr.225/1974, în celelalte fiind interzisă cazarea străinilor la particulari.

După 1989, prin Hotărârea Guvernului nr.438/1990 s-a înființat Comisia Zonei Montane din România (C.Z.M.R.) în cadrul căreia s-a creat primul compartiment de agroturism, unde s-au pus bazele organizatorice ale turismului sural din țara noastră.

De asemenea, prin Hotărârea Guvernului nr.688/1990 s-au stabilit atribuțiile C.Z.M.R., prin care și modul de atestare a gospodăriilor agroturistice și a direcțiilor de acțiune pentru dezvoltarea agroturismului, pornind de la modernizarea gospodăriilor familiale, organizarea pensiunilor, sprijinirea cu materiale și asistență tehnică a gospodăriilor cu profil agroturistic înființarea și amenajarea de mici așezări cu profil agroturistic.

Din anul 1993 prin reorganizarea C.Z.M.R., activitatea agroturistică a fost continuată și de Federația Română pentru Dezvoltare Montană (F.R.D.M.) care a adoptat o strategie de promovare a acestei activități la nivelul forurilor guvernamentale și neguvernamentale. Totodată, F.R.D.M. a sprijinit înființarea de noi agenți economici sub forma societăților comerciale, asociațiilor și fundațiilor în scopul inplemetării și dezvoltării turismului rural.

Incepând cu anul 1994 Ministerul Turismului, prin protocolul încheiat cu F.R.D.M. privind colaborarea în promovarea și dezvoltarea agroturismului și îmbunățăirea cadrului legislativ, dovedește un interes deosebit pentru această formă de turism. Astfel, prin Ordinul Guvernului nr.62/1994 și Legea nr. 145/1994 se stabilesc facilități pentru dezvoltarea sistemului de turism rural din zona montană, Delta Dunării și litoralul Mării Negre.

1.5. Calitatea serviciilor turistice în gospodăriile țărănești

În România, potrivit Ordonanței Guvernului nr.63/1997 privind stabilirea unor facilități pentru dezvoltarea turismului rural, activitatea specifică se desfășoară în cadrul pensiunilor agroturistice și turistice.

Pensiunile turistice au o capacitate de cazare de până la 20 camere, funcționează în locuințele cetățenilor sau în clădiri independente și asigură cazarea turiștilor în spații special amenajate și condiții de pregătire și servire a mesei.

Pensiunile agroturistice sunt pensiuni turistice care asigură o parte din alimentația turiștilor cu produse proaspete din producția proprie.

Tot Ordonanța Guvernului nr.63/1997 stabilește înlesnirile acordate persoanelor fizice, asociațiilor familiale și societăilor comerciale care au ca obiect unic de activitate asigurarea de servicii turistice în pensiuni. Inlesnirile cu impact direct sunt scutirea de plată a impozitului pe venit pe o perioadă de 10 ani a pensiunilor cu o capacitate de cazare de maxim 10 camere și plata la tariful stabilit pentru consumul casnic al energiei electrice, gazului și serviciilor de telecomunicații de către pensiunile cu maxim 5 camere.

Potrivit Ord. M.T. nr.20/1995, pensiunile se clasifică pe stele.

Calitatea serviciilor pensiunilor este dependentă de următorii factori principali:

amenajarea spațiilor destinate oaspeților;

pregătirea și servirea mesei;

condițiile de vânzare a produselor obținute în gospodărie;

relațiile cu oaspeții.

Calitatea "percepută" a serviciilor este influențată și de existența mijloacelor de semnalizare exterioară a gospodăriei (panouri, stâlpi cu săgeți indicatoare, plachetă montată pe peretele casei sau pe poartă), precum și de corespondența între conținutul mesajului publicitar din broșuri sau pliante și realitate.

Spațiile destinate oaspeților sunt camerele de dormit, grupul sanitar, bucătăria și anexele gospodărești. Principiul care trebuie aplicate este cel al redescoperirii și conservării specificului local. Totuși, pentru grupul sanitar și bucătărie, mai ales dacă aceasta este pusă la dispoziția oaspeților, care-și pot pregăti ei îniși câte ceva, sunt preferate elementele de confort modern: pentru grupul sanitar – apă caldă, du, W.C. interior; pentru bucătărie – aragaz și frigider. De asemenea, saltelele nu pot fi umplute cu paie.

Absența grupului sanitar interior nu elimină automat din circuitul turistic gospodăria în cauză. De exemplu, vara, dușul poate fi amenajat sub forma unui rezervor plasat la înălțime, deasupra unui spațiu împrejmuit. Dimineața se umple rezervorul, care nefiind închis deasupra, permite încălzirea apei peste zi, de la soare.

Pregătirea mesei de către gazdă se face cu respectarea tradițiilor culinare ale locului. Indiferent dacă vesela este din lut sau din porțelan, servirea trebuie făcută, în principiu, cu respectarea regulilor de mânuirea și așezarea pe masă valabile în restaurant.

Pentru vânzarea produselor alimentare obținute în gospodărie trebuie avut grijă ca animalele să fie sănătoase, iar tratamentele chimice să fie restrânse la minimul necesar. Hârtia folosită pentru ambalaj nu trebuie să fie o hârtie veche, reutilizată.

Relațiile cu oaspeții, începând cu primirea și continuând cu întreținerea comunicării, implicarea oaspeților în activitățile gospodărești și propunerile de divertisment, se dovedesc definitorii. Este foarte probabil ca în absența unor relații cordiale, calde, prietenești, chiar în condițiile unor amenajări ale spațiilor corecte, satisfacția oaspeților să fie minimă. Un pahar de băutură de "bun venit" oferit "din partea casei" îi apropie pe oameni de la început. Practic, pentru turismul rural, comunicarea cu gazdele și cu alți săteni reprezintă o componentă a însuși produsului turistic.

În afara condițiilor oferite în cadrul pensiunii care îi asigură oaspetelui serviciile de bază, calitatea sejurului este influențată de posibilitățile și programele de petrecere a timpului în împrejurimi.

1.6. Aspecte din cadrul procesului de amenajare turistică a satului de munte în vederea practicării agroturismului.

Condițiile de desfășurare a activităților turistice în zona de munte a României pot fi considerate ca fiind dintre cele mai optime, cu nimic mai prejos majorității țărilor cu specific geografic asemănător, în măsură de a satisface cele mai mari pretenții în natură de peisaj, floră, faună și sporturi de iarnă. Numărul mare de izvoare, pâraie și râuri, înclinația moderată sau abruptă a pantelor, posibilitățile de aprovizionare din ce în ce mai bune, vegetația și relieful mozaicat, vânatul și pescuitul sportiv, toate acestea concurând la întregirea unui ansamblu ce înglobează o excepțională valoare națională.

Modul actual de exploatare a acestor resurse se exprimă prin investițiile statului pentru amenajarea stațiunilor balneoclimaterice sau de odihnă, a taberelor de vară și de iarnă, a complexelor sportive sau cabanelor turistice, înglobând activități de agrement, asistență medicală și comerț. Se mai pot menționa un număr restrâns de "sate de vacanță", comparând o formă mai mult experimentală de exploatare a rezervelor oferite de mediul rural montan.

Din ce în ce mai mulți turiști în majoritate locuitori ai marilor orașe își doresc condiții de liniște, odihnă și reală recuperare, într-un cadru agreabil, cu program independent. Este oportun să precizăm că atunci când folosim expresia"turism montan" nu ne referim la tipul de petrecere a timpului liber prin deplasare de la o cabană la alta sau utilizând cortul propriu, ci la un turism cu caracter prelungit, stabil, cu scop de odihnă și reconfortare fizico-psihică prin valorificarea cadrului natural, schimbarea de mediu și relaxarea, într-un cadru mai apropiat de natură, de firescul lucrurilor, adică tocmai acele elemente pe care omul modern le caută cu din ce în ce mai multă asiduitate. În zona înaltă a coniferelor întâlnim pe lângă cadrul natural, terenurile împânzite cu gospodării corespunzătoare scopului propus. Beneficiile previzibile și care pot fi luate în considerare, sunt atât economice, cât și bine venite la implantul unui plus de civilizație, la înviorarea vieții social culturale a satului de munte. Aceasta se poate face prin valorificarea rezervelor montane existente: piscicultura, pomicultura, albinăritul, producția artizanală, meșteșugurile.

Radu Rey diferenția câteva forme de agroturism ce pot fi luate în considerare în cadrul amenajării turistice a satului de munte.

De tip familial, situație care presupune ca gospodăria gazdă să pună la dispoziția turiștilor familiști bucătăria proprie și eventual un surplus de alimente, urmând ca turiștii să-și asigure singuri prepararea hranei și procurarea majorității alimentelor prin rețeaua comercială locală.

Prin gospodăriile pensiune, caz în care în cadrul unei gospodării cu animale puține, dar cu spațiu suficient se organizează o mică pensiune destinată unui grup de 10-20 gospodării apropiate, care practică agroturismul în soluția limitată de cazare și mic dejun, aprovizionarea acestor pensiuni urmând a se realiza prin sistemul cooperației sătești.

Turismul spontan, care se referă la circulația turistică internă, ocazională, nedirijată, cu rămâneri solitare sau în grupuri restrânse în gospodăriile țărănești, pentru scurt timp și fără prețenții deosebite pentru confortul cazării, prepararea mesei, și alte servicii.

Dezvoltarea unui astfel de turism venit în sprijinul agriculturii montane, presupune durată, uneori îndelungată ritmuri de integrare mai lentă și inegală, neforțate și testate în cadrul unor experimente asistate riguros, științific și finalizate prin creearea unor metode care ulterior să poată face obiect de extindere, fenomen ce se cere însoțit de o riguroasă organizare.

Intr-o regiune geografică unde aproape întreaga activitate umană este legată direct și nemijlocit de zootehnie, unde în strânsă dependență de aceasta se deschide perspectiva unei noi și importante sfere ale economiei prin dezvoltarea turismului de tip specific montan, în această regiune unde interesele economice se îmbină cu interesul general și vital de integritate a ființei noastre naționale, unde etnografia înmagazinează veritabile comori de înaltă valoare tradițională și artistică, cu valențe semnificative nu numai pentru cultura poporului nostru ci într-o mare parte universal valabile, într-o asemenea regiune geografică unde natura însăși a influențat puternic structura psihică a locuitorilor determinându-le atât cultura cât și evoluția istorică, noțiunea de "amenajare turistică" dobândește în mod necesar o îmbogățire a conținutului și semnificației întrunind elemente componente pentru atribuirea caracterului de specificitate.

Această specificitate, dictată de relief, climă, structură economică și tradițiile pozitiv istorice ale locuitorilor, reprezintă în fond o acțiune de continuitate a modului de tratare general valabil pentru dezvoltarea turistică a zonei Moeciu-Bran.

Luând ca bază principiile enunțate, ar urma ca în zona de munte, amenajarea turistică să aibă în vedere rezolvarea problemelor legate de introducerea elementelor de civilizație în strânsă legătură cu aspectele economice, conservare etnografică, etc.

CAPITOLUL 2

OFERTA TURISTICA A ZONEI MOIECIU-BRAN

2.1. Zona turistică Moieciu-Bran – încadrare în ansamblul județului, scurt istoric.

Cu o poziție centrală în cadrul țării, teritoriul județului Brașov este cuprins între 45°10'13" – 46°12'12" latitudine nordică și 24°39'44" – 26°6'11" longitudine estică; pe latitudine se extinde pe o suprafață de 88,6 km (extremitatea sudică fiind situată în masivul Leaota, iar cea nordică în dealurile Homoroadelor, la nord-vest de satul Drăgușeni), iar pe longitudine se întinde pe o suprafață de 112,6 km (extremitatea vestică se află în lunca Oltului lângă Ucea de Jos, iar cea estică în Munții Tătarului, la izvoarele Buzoielului.

Situat în partea sudică a județului Brașov Culoarul Rucăr-Bran reprezintă o zonă cu o poziție de la nord la nord-est la sud-sud-vest, cuprinsă între Munții Piatra Craiului la vest și Munții Leaota și Bucegi la est. Acest spațiu carpatic are o suprafaă de circa 775 km2 și se desfășoară pe o lungime de 45 km, între localitățile Stoenești și Sohodol, având lățimea maximă de 14 km în dreptul comunei Moieciu. Sectorul nordic al Culoarului Rucăr-Bran se încadrează în județul Brașov în timp ce sectorul sudic aparține județului Argeș.

Acest culoar este o depresiune tectonică de scufundare, apărută pe seama unei flexiuni ale cristalinului Făgăraș-Leaota, invadată în timpul Jurasicului (când s-a depus o cuvertură de roci calcaroase, în mare parte recifale) și a Cretacicului mediu (când s-au depus depozite de gresii și conglomerate de Bucegi) modelată submarin și inclusiv Carstic în timpul regresiunii marine. Acest spațiu ce se suprapune culoarului, s-a individualizat în Mezozoic, în urma mișcărilor de cutare, prin care s-au înălțat sinclinalele Bucegi și Piatra Craiului și anticlinalul Leaota.

Fundamentul culoarului este format din formațiuni petrografice dure, cristaline.

Pe la mijlocul Mezozoicului, teritoriul actual al Culoarului Rucăr-Bran a funcționat ca un bazin de sedimentare încadrat în masivele cristaline ale Leaotei, Făgărașului și Iezerului. După sedimentarea completă din Cretacic, culoarul devine uscat, intrând astfel sub incidența factorilor erozionali.

Culoarul Rucăr-Bran are configurația unui amfiteatru ce coboară în trepte de la sud spre nord, de circa 1350 m (cumpăna apelor dintre bazinul Oltului și al Dâmboviței cu pasul Giuvala – 1240 m) până la circa 900 m în apropiere de Bran. Acest ansamblu prezintă trăsăturile unei suprafețe de nivelare, denumită și Platforma Branului, adânc fragmentată de rețeaua hidrografică a râului Turcu împreună cu afluenții acestuia.

Branul este compus din trei comune, totalizând un număr de 14 sate. Aceste sate se grupează în funcție de altitudine în: "Satele Branului de Jos" și "Satele Branului de Sus".

Satele Branului de Jos sunt: Cheia, Moieciu de Jos, Șimon, Predeluț, Sohodol, Bran și Poarta. Satul situat la altitudinea cea mai joasă este Sohodolul (710 m), iar cel situat la altitudinea cea mai înaltă este Moieciu de Jos (1200 m).

Satele Branului de Sus sunt: Peștera, Măgura, Moieciu de Sus, Drumul Carului, Fundata, Fundățica și Șirnea. Aceste sate ocupă partea cea mai înaltă a Platformei Branului formând un areal de sate risipite, în formă arcuită de o parte și de alta a șoselei principale, dominând satele Branului de Jos cu circa 200 m. Satul situat la altitudinea cea mai joasă din această grupare este satul Măgura (900 m), iar cel situat la altitudinea cea mai mare este Fundata (1360 m), de altfel situat la cea mai mare altitudine din țară.

Este de remarcat faptul că între satele Branului de Sus și satele Branului de Jos există o întrepătrundere care dă un caracter omogen întregii risipiri sub forma unei mari așezări rurale.

Comuna Moieciu se întinde de la centrul Branului spre sud-vest, la o distanță de 32 km de municipiul Brașov și la 16 km de oraul Râșnov, având un relief muntos și ocupând o suprafață de 103,4 km2. În componența comunei intră următoarele sate: Moieciu de Jos, Cheia, Drumul Carului, Măgura, Peștera și Moieciu de Sus. Sediul comunei Moieciu se află la Moieciu de Jos, celelalte sate fiind dispuse față de aceasta la următoarele distanțe: Cheia la 3 km, Drumul Carului la 6 km, Măgura la 7 km, Moieciu de Sus la 9 km și Peștera la 12 km.

Incadrarea comunei Moieciu în cadrul județului Brașov se reflectă pe harta de la pagina următoare.

Dovezile materiale scoase la iveală prin investigațiile arheologice mai vechi, precum și prin cele efectuate după anul 1950 de către colectivul de cercetători de la Muzeul de Istorie Brașov în punctele Valea Coacăzei, Drumul Carului, Peștera Mare și Peștera Liliecilor, atestă existența vieții omenești pe aceste meleaguri încă din cele mai îndepărtate timpuri. Astfel, cele mai vechi urme de locuire cunoscute în zona Branului, datează din Paleoliticul mijlociu (aproximativ 60.000-40.000 î.e.n.) și din Paleoliticul superior (40.000 – 10.000 î.e.n.) cum ar fi cele din Peștera Mare, Peștera Liliecilor și Valea Coacăzei. Alături de uneltele din sile și de resturile osteologice descoperite în Peștera Liliecilor a fost găsit primul vestigiu fosil uman aparținând Paleoliticului superior din țara noastră. Din Peștera Mare provin și unelte specifice sfârșitului Paleoliticului superior (9000 î.e.n.) și ceramică neolitică (4000 î.e.n.), ca indicii de locuire.

Oamenii locuiau în bordeie sau își construiau case cu schelet de lemn și pereți din nuiele împletite și lipite cu lut. În locuințele neolitice au fost descoperite și vetre pentru foc, unele din Epoca Bronzului (1500 î.e.n.) aparinând populației geto-dacice care a locuit aici.

Caracterul descoperirilor arheologice, bogăția de urme materiale, precum și toponimile și hidronimile păstrate până astăzi (Sohodol, Bran) constituie dovezi că aceste zone au avut o populație locală permanentă, organizată în forme administrative corespunzătoare perioadelor istorice prin care au trecut.

Munții Carpați nu au constituit piedici pentru mișcarea populației dintr-o zonă în alta, ci o axă de legătură și conviețuire.

Prin intensificarea preocupărilor defensive ale regalității ungare, Branul devine în secolul al XIII-lea, regiunea "cheie" pe drumul de circulație dintre Transilvania și Țara Românească. Din acest fapt rezultă și interesul major pentru stăpânirea acestor locuri.

Brașovul care era un mare centru comercial era cel dintâi interesat să-l stăpânească. Când în a doua jumătate a secolului al XIV-lea, regele Ungariei Ludovic I pierdea Cetatea Rucărului în favoarea Tării Românești, construirea Cetății Branului, care avea să înlocuiască Rucărul, s-a impus cu necesitate ca punct de apărare al drumului ce lega Brașovul de Câmpulung.

Privilegiul ridicării acestei cetăți între anii 1377-1378 a fost acordat brașovenilor "cu propriile lor osteneli și cheltuieli".

Construcția a fost înălțată pe o stâncă înaltă de 30 m, având o poziție strategică dominantă, deasupra trecătorii. Arhitectura cetății poartă amprenta mai multor stiluri arhitectonice, ca urmare a intervențiilor pe care le-a suferit în decursul celor peste 600 de ani de existență.

După construcia cetății, aceasta primește și un domeniu feudal, din care făceau parte satele săcelene, Apața, Crizbav, Zărnești, Tohan, Satul Nou și Vlădeni ca și ținuturile împădurite din regiunile muntoase ale Branului, presărate cu așezări risipite, păstorale, care aveau să formeze mai târziu nucleele viitoarelor sate.

În același timp, ca urmare a intensificării schimbului de produse, Branul devine și centrul de vamă după ce acesta fusese retras de la Rucăr. În această perioadă cetatea a îndeplinit rolul de supraveghere a traficului comercial prosper între Brașov și Țara Românească. Această misiune economică a încetat în 1836 când vama de la Bran s-a mutat cu circa 18 km spre sud la Giuvala.

La începutul secolului al XV-lea, între anii 1412-1419, cetatea Branului trece în stăpânirea Tării Românești considerată "un punct întărit" împotriva expansiunii otomane, pentru ca la sfârșitul aceluiași secol să intre în stăpânirea Brașovului.

Primele confirmări a existenei satelor brănene, consemnate în registrele "hotarului Branului" datează din jumătatea secolului al XVII-lea. Brănenii erau atunci "colibași". Ei dispuneau de vite, terenuri de pășunat, ogoare, pentru care plăteau impozite crăiești.

În ceea ce privește sistemul de organizare a satelor brănene acesta corespunde celui specific satelor românești din feudalism, cu dregători aleși de obște din mijlocul lor: guzi și pârgari. Ambițiile administrative, financiare și jurisdicționale ale castelanilor și vicecastelanilor, reflectă atât stratificarea socială cât mai ales obligațiile țăranilor față de stăpânii feudali: regele, biserica și cetatea. La 1 decembrie 1920 Castelul Bran este donat Reginei Maria când s-a întocmit prima "conscripție urbarială a Branului": "Noi Consiliul orășenesc al oraului Brașov – se menționează în actul de donație – am decis unanim în edința festivă de azi să dăruim Majestății sale Reginei Maria a României Mari, străvechiul Castel al Branului, atât de bogat în amintiri istorice …. ca semnul profundei venerații și al sentimentelor neclintite, dinastice ale orașului nostru."

După moartea Reginei Maria, în anul 1938 potrivit testamentului "Castelul Bran cu tot ce se găsește în el, cu toate terenurile și construcțiile", a fost lăsat fiicei sale Ileana, stabilită la Bran după căsătoria cu Arhiducele Anton de Hasburg.

În anul 1940 caseta cu inima reginei Maria, depusă în 1938 la Balcic în biserica Stela Maris, a fost adusă la Bran și așezată într-o nișă săpată în stânca muntelui Măgura din apropierea Castelului. În apropierea zidului medieval de apărare și a centralei electrice ridicată în anul 1933 Domnița Ileana a construit în 1943 spitalul "Inima Reginei" pentru îngrijirea răniților de război și a localnicilor.

La începutul anului 1948 când Principesa Ileana este nevoită să părăsească Branul împreună cu întreaga familie, Castelul Bran intră în patrimoniul statului român, iar în anul 1956, amenajat ca muzeu de istorie și de artă este deschis publicului vizitator.

Ocupația principală a brănenilor a fost de la început păstoritul, cu vărare în zonele apropiate de pășunile alpine, iar iernarea în sat; influențați de săceleni, brănenii au adoptat un păstorit transhumant atât ca manifestare, cât și ca organizare a stânei și a utilizării terminologiei păstorale. Asupra vechimii turmelor transhumante prin Bran, stau mărturie documentele prin care erau stabilite normele privind reglementarea trecerii acestora și Decretul emis de "Guberniul Transilvaniei" – primul act normativ în legătură cu pașapoartele necesare păstorilor care însoțeau turmele.

Prin acțiunile ei, populația brăneană a luptat alături de celelalte mase din România pentru realizarea unității poporului român, pentru îmbunătățirea condițiilor de trai, pentru păstrarea tradițiilor și obiceiurilor moștenite din cele mai vechi timpuri.

2.2. Potențialul turistic al zonei

Patrimoniul turistic reprezintă un dar al naturii și un rezultat al creației, efortului și inteligenței umane, constituind o condiție fără de care turismul nu poate fi practicat, deoarece alcătuiește oferta turistică de bază și determină mărimea atracției justificând astfel circulația turistică.

2.2.1. Resurse turistice naturale

a. Relieful

Relieful Branului reprezintă forme destul de variate, produse în cea mai mare parte de agenții externi, îndeosebi de eroziunea apelor care a sculptat dealuri în clinele munților Bucegi și Piatra Craiului, apoi în dealuri au ros văi și au nivelat terase largi. Astfel putem împărți relieful Branului în trei platforme:

Platforma Branului;

Platforma Fundata;

Platforma Peștera-Simon.

Platforma Branului cu așezări și gospodării risipite până sub abrupturile Pietrei Craiului și Bucegilor, poate fi cuprinsă cu privirea de la înălțimea "gâlmelor" calcaroase ce se înalță deasupra plafonului general al acesteia.

Complexele carstice de Șirnea, Peștera, Măgura și Fundata situate parțial pe masivele calcaroase ne întâmpină cu lumea misterioasă a peșterilor, avenelor, dolinelor și cheilor, elemente de certă polarizare a fluxului turistic.

Platforma Fundata este mai înaltă și mai împădurită și constituie comportamentul sudic al platformei brănene.

Platforma Peștera-Șimon este situată în partea nordică a platformei brănene și este mult mai netedă. Relieful acesteia este reprezentat prin doline, mici chei, peșteri și este bine conservat.

Astfel, când vii pe D.N.73 Brașov-Câmpulung și te apropii de Bran ai în stânga la est dealurile Sohodolului, avangarde ale munților care alcătuiesc Masivul Bucegi, iar la dreapta, la vest, impozanta Măgura (1375 m în vârful Măgura Mică). Dintre dealurile Sohodolului cele mai însemnate sunt: Bradul înalt – 1012 m, Malu lui Iacob – 861 m, Muchia Bălțatului – 815 m și Dealul Iorgii – 853 m. Tot pe partea stângă avem Dealul Castelui -879 m, Dealul Văii Grajdului -942 m și Dealul Văii Reci – 915 m acesta din urmă fiind pe teritoriul satului Poarta.

Satului Șimon îi aparțin următoarele dealuri: Balabanul – 1019 m, Muchia Scorții – 1102 m și Secătura – 1194 m.

Satului Fundata îi aparțin: Grădiște -1263 m, Colțul Ars -1293 m și Colțul Șoimului – 1362 m.

Comunei Moieciu îi aparțin Dealul Cremenei -1208 m și La Bisericuță -1335 m.

Toate aceste dealuri locuite, sunt prelungiri ale munților care se leagă de Masivul Bucegi. În partea dreaptă a șoselei, dealurile sunt la fel, atât în ceea ce privește originea cât și înfățișarea lor de culmi paralele, despărțite prin pâraie. Toate sunt prelungiri ale picioarelor munților ce se leagă de Piatra Craiului.

Măgura -1395 m este izolată de Masivul Piatra Craiului prin crăpătura "prăpastiei" și Râul -1238 m, acoperită cu păduri de fag pe versantul nordic și un gol stâncos, sau pășuni și fânețe presărate pe alocuri cu păduri de molid pe versantul sudic. De asemenea, în această zonă se mai află dealurile Munteanul -1018 m, Prislopul, Colțul cu Afini, Gâlma și Merelul, care se află pe teritoriul satului Măgura; Dealul Bisericii -1103 m, Vârful lui Stravă -1188 m și Poiana Stânii, aflate în satul Peștera; Dealul Voineștilor-1168 m, Podul Paltinului -1145 m și Dealul Vârful Micului -1185 m aflate pe teritoriul satului Șirnea.

Munții care fac parte prin natura lor din Masivul Bucegi și care teritorial aparțin Branului sunt: Zănoaga-1642 m, Ciubotea, Clincia -1746 m, Noaghea -1705 m, Preduul -1393 m, Vlădoaia, Gaura, Căun-2214 m, Guțanul -2246 m, Grohotișul -2168 m și Pleașa -1455 m.

În proprietatea comunei Moieciu sunt: Bucșa -1848 m, Bărbulețul -1600 m, Clăbucetul -1450 m și Stănicioaiei – 1510 m.

Pe versantul de est al Pietrei Craiului sunt munții: Curmătura, Mărtoiu și Vlădușca care se întind până în creasta Pietrei Craiului – 2240 m, Zănoaga -1423 m, și mai departe până pe tăpșanul Pietrei Craiului.

b. Clima

Condițiile climatice la nivelul regiunii sunt influențate mai ales de relief, relief care antrenează o deplasare a maselor de aer de la vest către est și dezvoltă centrii barici de mică și maximă presiune atmosferică care introduc modificări în deplasarea acestora.

Relieful influențează clima prin altitudine și orientarea culmilor, introducând modificări în valorile elementelor climatice care în mod obișnuit se desfășoară astfel: temperatura scade cu cât urcăm în altitudine, iar precipitațiile cresc în același sens.

Clima care domină regiunea Branului se încadrează prin particularitățile sale climatului montan moderat, fiind influențat de masivele înalte ale Carpaților Meridionali. Clima se caracterizează prin veri relativ călduroase, toamne lungi calde și uscate, ierni mai moderate decât pe culmile montane din jur și primăveri scurte și reci.

Regimul termic se caracterizează prin valori medii anuale de 4°-8°C . Astfel temperatura medie a iernii este de -4°C, primăvara având o temperatură medie de 5°C, vara de 17 °C, iar toamna – un anotimp constant, are temperatura medie de 7°C.

Precipitațiile anuale sunt abundente, această umezeală având drept cauză apropierea munților acoperiți de păduri întinse.

Interesant pentru fluxul turistic este durata medie a stratului de zăpadă. În timp ce în Poiana Brașov se înregistrează în medie 130-140 zile cu strat de zăpadă, la Fundata stratul de zăpadă rezistă până la 160 de zile, de unde rezultă reale posibilități de practicare a sporturilor de iarnă pe perioadă foarte îndelungată. La Fundata stratul de zăpadă se menține de la mijlocul lunii noiembrie până în luna aprilie.

Vânturile întâlnite în această zonă sunt următoarele:

"Vântul din Sus", care bate dinspre sud și este un vânt cald și aducător de ploaie ce bate regulat din aprilie până în octombrie;

"Vântul din Jos", care bate de la nord, un vânt rece ce aduce vara vreme uscată, iar iarna zăpadă;

Vânturi cu caracter local, care se simt mai ales în gura văilor.

"Vântul de nord-vest și de nord-est" numit și "Nemere", care bate mai ales primăvara după topirea zăpezii. Legendele spun că de obicei când bate acest vânt, producția pomicolă din toamnă va fi săracă;

Topoclimatul Platformei Fundata, la altitudinea de 1100-1400 m se caracterizează prin temperaturi medii anuale cuprinse între 4° – 6°C, numărul mediu al zilelor de iarnă fiind de 50-70 anual, al zilelor cu înghe de 150-160, iar al zilelor de vară 25-30 zile pe an. Se remarcă o permanentă mișcare de aer sub forma unor curenți pe direcția nord-est și sud-vest. Precipitațiile sunt bogate, cu ploi torențiale frecvente, iarna stratul de zăpadă nedepășind în medie 50 cm. Este climatul cel mai uniform din tot culoarul depresionar, favorabil pășunatului, dezvoltării pajiștilor, fondului forestier și chiar favorabil culturii cartofului.

Topoclimatul pantelor nordice este cuprins între 650-1100 m, fiind specific Platformei brănene. Astfel, zona pe care dorim să o amenajăm se caracterizează prin temperaturi medii anuale cuprinse între 5°-7°C cu precipitații puține. Acest topoclimat permite dezvoltarea deosebită (alături de creșterea animalelor) a pomiculturii precum și cultura pe agroterase a cartofului, orzului și porumbului furajer.

Deci pe ansamblu condițiile climatice ale zonei Branului sunt favorabile activităților turistice în tot timpul anului.

c. Hidrografia.

Atracția turistică nu o constituie numai relieful cu care natura a fost foarte darnică, ci și văile scăldate de ape repezi și zgomotoase de munte sau cele ce susură unduindu-și domol scurgerea, atrase fiind de ali afluenți.

Tinutul fiind muntos și cantitatea de precipitații ce cade fiind foarte mare, întâlnim multe izvoare, pâraie care se adună spre artera principală – râul Turcu. Numele acesta se dă râului de la împreunarea Șimonului cu Moieciu și până la vărsarea lui în Bârsa. Cei mai însemnai afluenți sunt:

– Șimonul care izvorăște de sub vârful Omu, din Căunul Mare, înainte de a se vărsa în Turcu primește pe dreapta ca afluent valea Tisei care îi aduce apele de sub Noaghea, apoi primește Moieciul tot pe dreapta care la izvoare este format din Valea Bângălească și Valea Popii. El curge liniștit printr-o vale longitudinală paralelă cu munții și dealurile, la Cheia trece printre stâncile calcaroase ce formează un mic defileu, după care albia i se lărgește formând terase pe care s-au așezat locuitorii. Primete apoi pe dreapta Valea Lungă iar din stânga Valea Zbârcioarei, de asemenea în Zbârcioara se scurg toate pâraiele care vin din Șirnea, Măgura și Peștera: pârâul Cambului, Valea Coacăzei, pârâul Carboșeștilor.

În râul Turcu se mai varsă din dreapta Valea Rece, Valea Grajdului și Poarta.

Râul Turcu este principala apă curgătoare a Branului ce se scurge spre depresiunea Brașovului, aparținând sistemului hidrografic Olt. Bazinul hidrografic al Turcului drenează Platforma brăneană pe o lungime de 25 km, suprafața bazinului său fiind de 200 km2. Direcția de curgere a râului se suprapune înclinării generale a Platformei brănene pe direcția nord-este, sud-vest.

Apele brănene, deși mici ca debit au fost folosite îndeosebi în amplasarea fierăstraelor și pivelor, multe din acestea întâlnindu-se și astăzi.

Zona pe care dorim s-o amenajăm este mărginită în partea de est de afluentul Șimon, în partea de sud de afluentul Valea Lungă și în partea de nord-vest de Râul Turcu.

Peisajul este deosebit de atractiv pentru turiștii ce vor poposi pe aceste meleaguri.

d. Vegetaia

Având în vedere relieful variat și deosebirile de altitudine, precum și varietatea alcătuirii geologice, în zona Moieciu găsim reprezentanți ai florei mediteraneene, alături de cei ai florei baltice și pontice. Uneori plantele pontice frunzoase cum este "Ochiul Boului" sau "Brusturele Amar", înaintează în regiunea florei baltice reprezentată prin pădurile de brazi, iar flora alpină este reprezentată de Cătină și Coacăză. Reprezentante ale florei mediteraneene sunt: nucul, liliacul și alunul. Ca o curiozitate, tot aici se întâlnește Garofița Pietrei Craiului – monument al naturii, acesta fiind sigurul loc din țară și din lume unde se întâlnește această specie de floare.

Pădurea este forma preponderentă de vegetație.

Stejarul, care aparține florei pontice este mai rar, întâlnind mai mult soiuri înrudite cu el: Platinul, Ulmul, Frasinul, Teiul, Ararul și Fagul. În locurile mai joase și umede sau de-a lungul văilor întâlnim: Plopul, Răchita și Salcia. Până la înălțimi de 200 m se pot întâlni Fagul, singur sau însoțit de Mesteacăn, Paltin sau Brad. De la 1200 m predomină Bradul spre poalele munților Bradul Alb, iar înspre vârfuri Bradul Roșu.

La marginea pădurilor, începe zona alpină unde se întâlnește foarte des afinul. Pe unele fețe expuse la soare, cum este partea de sud-est a Măgurei în loc de pădure întâlnim tufișuri de plante mărăcinoase cu caracter de stepă cum ar fi: Păducelul, Porumbarul și Măceșul.

Flora coastelor, poienelor, fânețelor și livezilor, încadrate de pădurea de fag, împestrițat cu mesteacăn, o formează specii felurite ca: mușețelul, urzica crăiască, izma creață, urzica moartă și loboda. Pe alocuri, pe solurile mai grase cresc: spanacul stânilor, ștevia, măcrișul, coada calului, nalba mare. Prin livezi întâlnim: ciuboțica cucului, coada șoricelului, iarba lăptoasă, ochiul boului, macul roșu, sunătoarea; în locurile mai stâncoase cresc: violetele și stânjenelul.

Printre pâlcurile de pădure cresc mulți bureți comestibili: ciuperca, mânătarca.

În pădurea de brad găsim: coada mielului, iarba roșie, bujorii de munte, iar pe lângă poteci: pliscul cocorului, papucul doamnei, gălbenelele de munte.

Poienile și potecile regiunilor alpine sunt populate de plante cu frunze mici și tari: păiușul, iarba aspră și inul sălbatic.

e. Fauna.

Fauna ținutului este tot la fel de variată ca și flora. Prin apele de munte, prin luminișul poienelor, prin frunzișul și desimea codrilor, forfotesc o mulțime de vietăți mari și mici.

Fauna pădurii în frunte cu ursul, lupul, mistrețul, căprioara, capra neagră, este cea care predomină. Alături de acestea mai întâlnim: râsul, pisica sălbatică, iar pe marginea apelor vidra.

Prin apele reci ale pâraielor și râurilor se întâlnesc păstrăvii și zglăvocile.

Prin poieni, livezi și fânețe trăiesc diferite insecte cum ar fi lăcusta, greierele, coropinița. Alături de ele întâlnim insectivore ca de exemplu: sobolul, ariciul și rozătoarele: șoarecele de pădure, cloțanul; carnivorele: dihorul, nevăstuica, jderul și vidra.

La limita pădurii de fag putem întâlni veverița, iepurele, lupul și vulpea, iar prin pădurea de fag și brad: mistrețul, ursul, râsul și pisica sălbatică. La marginea zonei alpine trăiesc căprioara, cerbul și capra neagră.

Păsările cele mai numeroase sunt: uliul, gaița, șoimul, vulturul negru, găinușa, prepelița, porumbelul sălbatic, cucul, privighetoarea, mierla, bufnița, sticletele, pițigoiul și ciocănitoarea.

Prin frunzișul pădurilor sau prin crăpăturile stâncilor de pe coastele însorite se târăsc: șopârla verde, gușterul, șarpele de casă, tritonul și vipera cu corn.

2.2.2. Resursele turistice antropice

Zona turistică Moieciu prezintă numeroase resurse antropice de interes pentru turiștii ce poposesc aici. Astfel ea se suprapune sub aspect geografic platformei brănene, acelor locuri situate între abruptul Bucegilor și creasta Pietrei Craiului având ca centru polarizator Branul, poartă larg deschisă de pătrundere în culoar dinspre depresiunea Brașovului.

Astfel intrarea și ieșirea din ținutul Tării Bârsei sunt păzite de Castelul Cetatea Turcului ("Turts-fest") nume sub care mai este cunoscut castelul Bran, ce reprezintă și principalul obiectiv turistic al zonei.

Castelul Bran, întâlnit în documentele medievale sub numele de Cetatea Bran, a fost construit de către brașoveni în urma privilegiului din 19 noiembrie 1377, cu scopul de a supraveghea și de a apăra aceste locuri pe unde trecea unul din cele mai importante drumuri de legătură dintre Transilvania și Țara Românească. În același timp în apropierea cetății s-a construit un punct de vamă unde se percepea taxa de 3% din valoarea mărfurilor care erau tranzitate pe drumul Branului.

Pentru veniturile necesare întreinerii, castelului i-a fost atribuit un domeniu alcătuit din 12 sate din Țara Bârsei și așezările brănene, risipite pe dealurile dintre Munții Bucegi și Piatra Craiului.

Conducerea castelului și domeniul Bran a fost încredințată de către Voievodul Transilvaniei unui castelan, care pe lângă funcția militară de comandant al garnizoanei îndeplinea și atribuții administrative și jurisdicționale.

Din anul 1498 castelul și domeniul Branului au fost zălogite Brașovului care le-a stăpânit cu titlu de posesor până în anul 1651 când cu aprobarea Dietei Transilvaniei, orașul de la poalele Tâmpei, devine propietar "cu drept de veci și în mod irevocabil" asupra acestor bunuri.

După revoluția de la 1848, desființându-se deci și domeniul feudal al Branului, castelul rămas în continuare în propritetatea Brașovului v-a îndeplini funcția de a administra pădurile din împrejurimi.

După primul război mondial, la 1 decembrie 1920, Cetatea Castel a fost donată familiei regale, devenind reedină de vară până la 30 decembrie 1947. Din anul 1956 Cetatea Castel a fost amenajată ca muzeu de istorie și artă feudală și a fost deschis spre vizitare.

Muzeul de etnografie în aer liber aflat în imediata apropiere a Castelului Bran, a fost deschis pentru public în anul 1961 și ocupă un pitoresc teren la poalele stâncii pe care se înală Castelul Bran. Muzeul etnografic cuprinde 14 gospodării țărănești și instalații tehnice cum ar fi: Casa de Colibași (1840), Casa Musceleană (1900), Casa cu curte, fântână cu cumpănă și troiță, Casa cu ocol (1843), hodaia, hodăița, stâna, joagărul, dârsta și vâltoarea, piua și mașina de lână, cuptorul cu var. Monumentele au foste selecționate și grupate pe baza cercetărilor efectuate între anii 1958-1960.

Pe serpentinele ce se înșiruie pe coama dealului Sasului se văd ruinele unei vechi cetăți medievale construită în secolul al XIII-lea, constituind în veacurile următoare una din importantele fortificații care apărau Țara Românească la nord. A fost dărâmată în secolul al XVI-lea.

Din suita monumentelor religioase din zona Branului remarcăm câteva ce pot fi considerate importante din puncte de vedere arhitectonic și al vechimii: bisericile din Șimon, Cheia, Bran și Fundata.

Biserica din Șimon construită în 1790 cuprinde în plan naosul și pronaosul care se înscriu într-un dreptunghi acoperit cilindric. Sistemul de acoperire se compune dintr-o boltă cilindrică cu calotă mică la pridvor, boltă cilindrică cu penetrații la naos și pronaos și boltă cilindrică la altar. Acoperișul este din țiglă în solzi.

Biserica din Cheia este un monument de arhitectură la care se remarcă cornișa acoperișului, deosebit de frumoasă, decorată cu zimți dispuși în trei rânduri sub streașina foarte evazată. Sub cornișă, o friză cu picturi murale decorează biserica pe toate fațadele. În forma actuală biserica a fost construită în anul 1818 deși se pare că exista din 1700 sub forma unei biserici de lemn.

Existența Bisericii "Adormirea Maicii Domnului" din Fundata este atestată documentar de la 23 august 1777, dar actuala construcție a fost ridicată între anii 1835-1837, pictura fiind executată de dascălul Ion Vartolomeu din Șimon.

Biserica din Bran a fost construită în 1820 și pictată în 1836, păstrând construcția inițială.

În Muzeul sătesc din Fundata, cu profil etnografic, se pot vedea frumoase sculpturi din lemn, întrebuințate ca tipare pentru caș sau unt, cuiere și alte obiecte de uz casnic, costume populare specifice, țesături de casă cu un admirabil colorit.

Muzeul etnografic din satul Șirnea, prin exponatele sale (de artă populară și etnografice), conturează o frumoasă tradiție a muncii și creației de pe aceste meleaguri, transmise din generație în generație de-a lungul timpului.

Formele carstice din zonă se constituie în obiective turistice naturale remarcabile. Astfel, amintim: Cheile de Sus ale Dâmboviței, în care se află Peștera Colțul Surpat. Mai amintim: Peștera Liliecilor, Peștera Dracilor, Curmătura Groapelor și Peștera Dâmbovicioarei, ca un plus de atracție pentru turiști.

Satele brănene risipite între Bucegi și Piatra Craiului atrag în mod deosebit turiștii, atât prin elemente de etnografie și folclor precum și prin frumusețea locurilor pentru că aici este puternic dezvoltat un sim artistic în rândul localnicilor, totul purtând pecetea originalității.

De asemenea, în zonă există un număr destul de mare de trasee turistice, unele dintre ele fiind practicabile tot timpul anului, astfel:

Bran-Șimon-Culmea Pleașa-Șaua Strunga -Cabana Padina-Hotelul Peștera (7 1/2 -8 ore) – traseul este nerecomandabil iarna. Acest traseu este folosit ca acces din nord-vest spre munții Bucegi. Punctul de plecare se află la Bran. După circa 5 ore de mers, pe drumul satului Șimon, la gura pârâului Lambă urcăm pe plaiul lui Lom până pe culmea muntelui Pleașa. În Poiana Guțanu, dincolo de sălașe și stână ajungem la ramificația potecilor. Lăsăm în stânga poteca spre valea Gaura și pornim spre dreapta în apropierea abrupturilor și grohotișurilor din dreptul Munților Tapu și Strungile Mari până în Șaua Strunga. De la cabana Padina urmărim drumul forestier pe valea Ialomiței. După vizitarea peșterii Ialomița revenim la poteca nemarcată, trecem apa Ialomiței, urcăm abruptul și ieșim în Poiana Mănăstirii Peștera. Ultima parte a traseului se desfășoară pe șosea pe lângă Poiana Crucii (rezervație naturală) până la hotelul Peștera.

Moieciu de Sus – Poiana Guțanu-Valea Doamnelor-Cabana Peștera (6 1/2 -7 1/2 ore). Traseu nerecomandabil iarna și vara recomandat turiștilor bine pregătiți. Acest traseu este o legătură turistică dificilă mult mai spectaculoasă cu o trecere în zona alpină ce necesită efort și orientare deosebită. Din această cauză traseul este accesibil numai turiștilor pregătiți. Traseul pornește din Moieciu de Sus pe Valea Bângălească, apoi urcă pe potecă în Poiana Bângălească; după Poiana Guțanu se apropie de abrupturi și trece în zona dificilă până pe Creasta Bătrâna Guțanu; urmează apoi o coborâre pe pantele muntelui Bătrâna până în Valea Obârșiei, coborând apoi lesne până la cabana Peștera.

Satul Peștera prin prăpăstii și Fântâna lui Botorog, la Cabana Gura Râului (2 ore);

Satul Șirnea – Cabana Brusture (1 1/4 ore);

Moieciu de sus – Poiana Guțanu-Valea Gaura-Curmătura Hornurilor-Vârful Omu (8 1/4 – 9 1/4 ore). Traseu nerecomandabil iarna, iar vara recomandat numai turiștilor bine pregătiți. Prima parte a traseului urmărește drumul forestier de pe Valea Bângălească, apoi poteca spre Poiana Guțanu; lăsăm în dreapta traseul spre Saua Strunga și o pornim spre stânga pe poteca ce taie toate văile din Munții Guțanu, până ce coboară în căldarea interioară Gaura, numită și Căunul de Jos; de aici traseul urcă pe valea glaciară Gaura spre piscul somital al Bucegilor. De aici poteca urcă pronunțat pe creasta estică în Curmătura Hornurilor, apoi urcăm pe vârful Omu (2505 m). Traseul fără a fi dificil, ne poartă prin locuri fermecătoare și semee peste trepte și praguri glaciare.

Bran – Valea Poarta – Muntele Ciubotea – Cabana Omu (6-7 ore). Traseu nerecomandabil iarna, iar vara recomandat turiștilor bine pregătiți. Este un frumos traseu de acces dinspre Bran pe versantul vestic al Bucegilor, cu priveliști deosebit de frumoase de pe muntele Scara și cu sosire la cea mai înaltă cabană din Carpați. Din Bran, itinerarul urmărește drumul forestier pe valea Poarta până la gura văii Urlătura Clinii; de aici începe poteca prin pădure, pe muntele Ciubotea, până la Poiana Ciubotea; urcă apoi treptat spre căldarea Ciubotei, iar în final atinge creasta înaltă Țigănești pe podul Spintecăturilor; de aici traseul devine mai ușor, trecem pe lângă vârful Scara (cu refugiul Salvamont) și apoi prin Curmătura Hornurilor, urcușul final ne duce pe vârful Omu la cabană.

Bran – Valea Poarta – Muntele Clincea – Șaua Țigănești – Cabana Mălăiești (5-6 ore). Traseu nerecomandabil iarna, iar vara recomandat turiștilor bine pregătiți. După plecarea din Bran, traseul urcă pe valea Poarta și mai departe pe abrupturile nord-vest ale Bucegilor având o priveliște foarte frumoasă cu vederi largi asupra regiunii; după urcarea în Șaua Țigănești, traseul coboară spre căldarea cu același nume și mai departe spre lacul Țigănești, singurul de acest fel în căldările glaciare; după aceea urcăm pe firul văii Țigănești și mai departe pe muntele Padina Crucii, după care traseul coboară la cabana Mălăiești (1720 m).

Satul Șirnea – Curmătura Groapelor (11/4 ore);

Moieciul de Sus – Valea Bângălească – Șaua Strunga – Cabana Padina (6-7 ore) – traseu nerecomandabil iarna;

Fundata-Fundățica – Sleaul Mândrului – Curmătura Fiarelor -1795m (8 ore). Traseu recomandat tuturor turiștilor.

Gura Văii Vlădușca – Cheia Pisicii – La Table – Satul Peștera – Valea Măgura -Comuna Moieciu (6-7 ore). Traseu recomandat tuturor turiștilor.

2.3. Caracterizarea potențialului uman, material și financiar

Zona Moieciu este situată pe teritoriul unui județ cu o suprafață mare, densitate ridicată a populației și o economie puternică, dezvoltată mai ales datorită centrelor industriale existente n municipiul Brașov și n județ.

Zona ocupă o suprafață de 103,4 km2, iar populația nregistrează astăzi 5570 locuitori. Localnicii lucrează att n comună ct și n orașele din mprejurimi, fiind considerați astfel "navetiști" n Brașov, Râșnov și Zărnești. O altă parte se ocupă cu zootehnia și agricultura. Moieciu dispune de o suprafață mpădurită de cca 5.482 ha, iar economia comunei are un pronunțat caracter agrar, ocupația de bază a locuitorilor fiind creșterea animalelor. Criza industială ncepută n anul 1990 și-a pus amprenta și asupra slabei industrii existente, fabrica de produse lactate nchizndu-și porțile. Dup 1990 s-au dezvoltat mult prestrile de servicii, n special n domeniul forestier.

Moieciu este o comun de nivel mediu n județul Brașov. În privința populației, numărul acesteia a nregistrat o continuă creștere, ajungnd n anul 1997 la 5570 locuitori. Din totalul populației 51% locuiesc n Moieciu de Jos, iar 49% n satele aparținătoare.

Dup 1989, la nivelul comunei se constată o stagnare a depopulării satelor, o mare parte a tinerilor rămnnd n sate, ocupndu-se de agricultur sau meșteșuguri tradiționale.

Populația mprțită pe satele componente ale comunei se structureaz astfel:

Tabelul nr. 2.1.

Densitatea populației este de 51 loc/km2.

În anul 1997 din totalul populației active, care este de 2600 persoane, 65% este angrenată n agricultură, urmată de industrie 20%, transport, comunicații, nvățămnt 13%, alte servicii.

2.3.1. Elemente de etnografie și folclor

Zona Branului, bine cunoscută din punct de vedere geografic, istoric, social – economic a constituit pentru populația autohtonă o adevărată vatră de convețuire de continuitate etno- culturală și de legtură ntre Transilvania și Țara Romnească.

Majoritatea satelor brănene: Fundata, Fundțica, Șirnea, Sohodol, Moieciu de Sus, Moieciu de Jos, Măgura, Peștera s-au format prin așezarea populației din satele submontane și din văile apropiate. Satele se nscriu n tipul "risipit" fie sub formă de hodăi sau sălașe, fie sub form unor grupuri de gospodării constituite n sate crnguri.

Datorită condițiilor geografo- climatice specifice, gospodăria țărănească din care zona Bran – Moieciu a fost caracterizată printr-o intensă activitate pastorală care i conferă o notă particulară și contribuie la celelalte subsisteme rurale. Practicarea păstoritului transhumant de către micii proprietari de oi ca tipuri principale de păstorit practicate n zonă, la care se adaugă creșterea cornutelor mari, au determinat existența unui tip specific de gospodărie țărănească și anume gospodăria pastorală.

Din ansamblul ocupațiilor de bază se detașează prin ponderea pe care au avut-o n economie: păstoritul, datorită căreia zona Moieciu-Bran a fost caracterizată ca una din principalele rezervoare pstorale ale Romniei.

În prezent, datorită schimbărilor profunde care au loc n viața satelor brănene, ponderea activității păstorale a scăzut, făcnd loc unui tip de gospodărie multidirecțională din punct de vedere al activităților economice, profilată pe creșterea animalelor, pomicultur, cultura cartofului, apicultur.

O viață pastorală, n condițiile actuale, nu mai duc dect ciobanii; propietari de oi și de vite, au un efectiv redus de animale, apărnd "stnele de strnsură" care adună animalele micilor propietari de prin sate. Păstoritul se menține la forma lui tradițională, de stnă de munte, dar ca mod de viață el s-a restrns la un număr redus de persoane.

Agricultura, este considerată pentru majoritatea zonelor din țara noastră, pe prin plan n ierarhia ocupațiilor tradiționale, n zona Moieciu a ocupat un loc secund din cauza climatului și din cauza specificului geografic. Datorită acestor factori, agricultura a fost mai dezvoltată n economia satelor Branului de Jos (Sohodol, Poarta, Predeluț, Moieciu de Jos). În această parte a zonei, natura solului a favorizat cultura cartofului, a pomilor fructiferi și n mică măsură cultura cerealelor.

O altă ocupație a locuitorilor este "lucrul la pădure". Mărturiile descoperite n zonele arheologice aflate pe teritoriul satelor brănene atestă permanena preocupare a locuitorilor de extindere a teritoriilor pentru pășuni, fnețe și agricultură, n detrimentul suprafețelor mpădurite. Ca și n alte părți apariția uneltelor de fier a favorizat defrișarea pădurilor și totodată a făcut posibilă dezvoltarea meșteșugurilor legate de prelucrarea materialului lemnos.

În ținutul Branlui au existat instalații de prelucrare a lemnului atestate documentar ncă din sec. al XVI-lea-. Lucrul la pădure, ca ocupație tradițională a fost preluat din generație n generație și diversificat, n raport cu cerințele vieții. Paralel cu satisfacerea nevoilor gospodărești, materialul lemnos a fost prelucrat și pentru piață, constituind o sursă de venituri.

Un fenomen caracteristic zilelor noastre l constituie migrarea profesională. A apărut muncitorul- țăran care se ocupă de gospodăria lui, dar practică și o profesiune ntr-unul din centrele industriale din zon: Zărnești, Râșnov, Codlea sau Brașov. O parte a populației este ocupată n activitățile legate de turism care a devenit o a doua ocupație ca importană economică n zonă.

Tot n cadrul muncilor agricole, o pondere însemnată o are ocupațiile specifice industriei artizanale, prin care se valorifică bogată moștenire de artă populară din această parte a țării.

Meșteșugurile țărănești

Meșteșugul, ca ndeletnicire specifică, reprezintă o mbinare organică ntre tehnici și artă și și are originea la nceputurile istoriei. De la forma lor primară de manifestare, la gradul superior atins n zilele noastre, meșteșugurile au parcurs un drum lung pe linia perfecționării tehnicilor, a diversificării produselor și al ridicării nivelului artistic.

1. Prelucarea lemnului. Pentru brăneni, lemnul pădurilor nconjurătoare a constituit o sursă de trai și un mijloc de rezolvare a multor probleme de viață, deoarece car ajutorul acestui material se construiau casele gospodărești, instalațiile tehnice și uneltele, mobilierul și obiectele de uz casnic.

Construcțiile din lemn și instalațiile tehnice (mori, piue, joagăre, teascuri), sunt expresia moștenirii unei ndelungate tradiții n prelucrarea lemnului, ridicată la nivelul meșteșugului. Din categoria uneltelor de muncă ntlnim numeroase unelte și obiecte folosite n domeniul creșterii animalelor: vase pentru muls, tipare de co, linguri de diferite forme, cerințe, linguri de jintiță, puținele pentru bătut untul, cupele pentru muls și răvarele pentru frămntat cașul. 1).

Din categoria obiectelor legate de viața păstorească, instrumentele muzicale folosite n zona Moieciu – fluierele, cavalele și tilincile – se remarcă și prin accentuarea calitții artistice. De asemenea calitățile estetice se remarcă la uneltele agricole, la juguri, ei și codiștile de bici.

În domeniul confecționării de mobilă, meșteșugul s-a dezvoltat numai n limita strictă a satisfacerii cerințelor din zonă.

2. Fierăritul. Meșteșugul fierăritului a fost practicat n cadrul atelierelor sătești, n aproape toate așezările brănene și s-a dezvoltat n corelație cu practicarea ocupațiilor de bază. Un atelier ce ncă mai funcționează se află la Șirnea cuprinde o serie de produse și obiecte manufacturate n atelier: serii de ciocane, nicovală, bardă, vătrai pentru cărbuni.

3. Cojocăritul. Prelucrarea pieilor n Bran era efectuată aproape n fiecare gospodărie. Cojocăritul s-a practicat n trecut mai ales n Branul de Sus (Fundata și Șirnea). La Șirnea, se menține pnă n zilele noastre cojocăritul n formele sale tradiționale.

4. Incondeierea ouălor Arta ncondeierii ouălor, extrem de veche, este foarte răspndită n zona Branului excelnd printr-o măiestrie a execuției desenului și printr-un bogat repertoriu de motive ornamentale.

Instalațiile tehnice țărănești

Situată n plin munte, zona Moieciului este străbătută de ruri, propice dezvoltării și amenajării instalațiilor tehnice att de necesare economiei autohtone. Branul, Moieciul de Jos și Moieciul de Sus sunt localități n care s-a dezvoltat cu precădere industria țărănească a morăritului. Industriile țărănești legate de prelucrarea textilelor (piue, drste și vltori), dezvoltate ca urmare a practicării intensive a creșterii oilor și a cerințelor de prelucrare a lnei, constituie o grupă importantă de instalații. Au fost amplasate cu precădere n partea de jos a zonei.

Gospodăria țărănească

Gospodăria cu ocol ntărit, specifică Branului, este amplasată ntr-un mare patrulater unde sunt ridicate toate acareturile unei gospodării, viața desfășurndu-se, la adăpostul pereților nalți de lemn, n curtea interioară. Astfel ntlnim: casa mică, casa mare, Șura și grajdul. Construcția este din lemn și anume: din brne lungi de brad, așezate pe bolovani de piatră.

Aceste tipuri de gospodării erau așezate de preferință pe pantele muntoase, fără să țină seama de orientarea către drum sau către altă direcție; criteriul de orientare este poziția față de soare, cu fața către răsărit sau către sud. Această locuință specifică Branului este dezvoltată pe orinzontală cu un singur nivel.

Astăzi aceste gospodării clădite n chip de cetate sunt destul de rare, locul lor fiind luat de case construite n incinta unor curți mari. În interiorul locuințelor ntlnim: țesături (ce reprezintă elemente specifice de decor), icoane pe sticlă, ceramică (ce se impune mai mult prin formă dect prin decor) și sculptură n lemn.

Portul popular

Din ansamblul creației artistice populare din zona Moieciu se evidențiază n mod deosebit portul popular. Etapa actuală, adaptată unor forme diferite de viață, este numai parțial legată de tradiție și tinde să transforme portul popular ntr-un costum cu caracter festiv.

Caracterul predominant al costumului tradițional din Moieciu l constituie linia robustă și simplă, cu aspect sculptural și cromatic sobră, nviorată cu tonuri de roșu.

Obiceiurile

Zona Moieciu se manifestă ca zonă etnografică distinctă, cu trăsături proprii păstrate pnă n zilele noastre, datorită valorii lor umane și sociale, precum și interesului omului contemporan față de acestea.

Se mai păstrează obiceiurile familiale: obiceiuri legate de naștere, legate de nuntă, de moarte; obiceiuri de iarnă (colindele, plugușorul, capra), obiceiuri legate de primăvar (lăsatul secului, paștele).

Datnd de mai puțin timp, Zona Branului mai găzduiește și așa numitele manifestări etno- folclorice contemporane. În ultima duminică a lunii august are loc la Fundata "Nedeia munților", ntre 28 iunie și 5 iulie are loc"Măsurarea laptelui" străveche datină păstorală reactualizată; "Răvășitul oilor", "Trgul de vară de la Moieciu", ntre 26 – 30 iulie "Serbările Șirnei" ntre 20 – 25 iunie.

Astfel și din punct de vedere etnografic și folcloric zona Moieciu este o zonă cu multe posibiliăți de alegere a turiștilor, acesta constituind doar unul din punctele de atracție.

2.4. Factorii care influențează organizarea și desfășurarea activității turismului rural n zonă.

Accesul n zona Moieciu se realizează pe calea principală de acces din zon: D.N. 73 Brașov-Cmpulung. El urmează n parte vechiul drum natural al negustorilor și al armatelor. Modernizarea acestei căi de legătură s-a făcut pentru prima dată ntre anii 1878-1880, serpentinele ce atenuează pantele fiind tăiate n 1895.

De fapt, șoseaua nu urmărește satele brănene așezate pe coastele văilor care se adună către rul Turcului, ci trece printre ele, lăsnd n stnga la urcare ase sate, iar n dreapta patru sate.

Intrnd n centrul Branului, trecem podul peste Valea Porții, apoi ntlnim drumul spre satul Poarta, risipit la poalele Velicanului. Curnd după aceea ntlnim drumul prin Valea Șimonului care vine pe partea stngă și duce spre satul cu același nume.

La circa un kilometru mai sus ntlnim Valea Moieciului ce se ntlnete la rndul ei, cu Valea Măgura. La această răscruce intrăm n centrul comunei Moieciu de Jos. Puțin mai sus, pe partea stngă se ntlnește o ramificație de drumuri:

drumul comunal Moieciu de Jos – Moieciu de Sus, cu o lungime de circa opt kilometri, ce se bifurcă din centrul comunei Moieciu desprinzndu-se din D.N. 73 și urmărind ndeaproape Valea Moieciului spre amonte. Este dificil de străbătut iarna, ndeosebi sectorul care duce spre Fundățica, sector ce nu poate fi străbătut dect cu piciorul;

drumul comunal către satul Peștera;

drumul comunal Moieciu de Jos – Măgura, de șase kilometri care este nemodernizat nsă bine ntreținut, permind accesul n Platforma Branului și apropierea de Cheile Prăpastiei din Munții Piatra- Craiului.

Din Moieciu de Jos șoseaua ncepe să urce n serpentine culmea de deal dintre Valea Moieciului și Valea Zbrcioarei. Pe o distană de 14 kilometri nu se mai ntlnesc case de-a lungul șoselei, dar după ce urcușul se domolește intrăm n Fundata, ultimul sat brănean de pe acest drum. De aici se desprind două drumuri comunale:

drumul comunal Fundata-Șirnea cu o lungime de cinci kilometri, care se desprinde din D.N. 73 n apropierea popasului Șirnea. Drumul este accesibil aproape tot timpul anului, este bine ntreținut și reprezintă calea de acces spre pitorescul sat Șirnea, precum și spre creasta Pietrei Craiului;

drumul comunal Fundata-Fundățica, de trei kilometri se desprinde tot din D.N. 73 n centrul comunei Fundata, fiind unul din drumurile auto situate la cea mai mare altitudine din Carpații Meridionali. Iarna este dificil de parcurs.

O altă cale de acces n zona Bran o reprezintă drumul D.N. 73 A: Predeal – Prul Rece – Râșnov – Bran, ce derivă din drumul deschis traficului european E 60 (București – Brașov), a cărui bifurcație are loc la Predeal. D.N. 73 A se racordează apoi la Râșnov cu D.N. 73 (Pitești – Cmpulung – Brașov).

În cadrul teritoriului adminstrativ al comunei există zece stații de autobuze, transportul cu mijloace auto asigurnd legătura comunei cu orașele Brașov, Râșnov, Zărnești și Cmpulung. Principala legătură cu municipiul Brașov este cursa regulată Brașov – Moieciu și retur, care are stație la Autogara 2 din Brașov. Această cursă circulă din oră n oră.

Cea mai apropiată stație CFR este Gara Râșnov, situată la 16 kilometri față de centrul comunei Moieciu.

Serviciile prestate populației sunt asigurate de unități specializate. Rețeaua comercială a comunei este formată din magazine alimentare, magazine mixte, unități de alimentație publică și librărie.

Intreaga comună este electrificată.

2.5. Condițiile economico – sociale.

Comuna Moieciu este o comună de nivel mediu n județul Brașov dar care asigură att locuitorilor ct și turiștilor mijloacele necesare desfășurării activităților.

Activitatea industrială este slab dezvoltată; aceasta desfășurndu-se printr-o unitate de exploatare a lemnului și trei gatere (fabrica de produse lactate din comună fiind desfiinată de mai bine de 15 ani).

Agricultura dispune de 4111 hectare suprafață agricolă din care 160 hectare teren arabil iar 3951 hectare pășuni și fnețe naturale.

Avnd n vedere că această zonă nu a fost colectivizată, Legea fondului funciar nu a produs perturbații n agricultură și silvicultură, dimpotrivă mulți proprietari și-au redobndit suprafețele de păduri sau fnețe intrate n proprietatea statului sub diferite forme.

Pășunile și fnețele naturale dețin circa 96% din suprafața agricolă și constituie baza dezvoltării zootehniei, n cadrul căreia o pondere mare o reprezintă creșterea ovinelor.

În structura suprafeței cultivate, ponderea cea mai mare revine culturii cartofului.

În sectorul transporturilor, volumul activității a crescut n special n sectorul privat, att n ceea ce privește transportul de mărfuri, ct și cel de persoane.

Volumul serviciilor a crescut mult după anul 1990 ca urmare a dezvoltării sectorului privat. Menționăm faptul că n cadrul comunei și desfășoară activitatea o filială a Băncii Agricole. Serviciile pentru populație sunt asigurate de asemenea de ateliere de tricotaje, croitorii, fierării, tmplării și darace de lnă.

Activitatea culturală se desfășoară n cinci cămine culturale, patru cinematografe și o bibliotecă publică.

Pentru instruirea copiilor de vrstă școlară și preșcolară, n cadrul comunei funcționează trei grădinițe și patru școli generale iar procesul de instruire este asigurat de 52 cadre didactice.

Pentru ocrotirea sănătății populației există o circumscripție medico-sanitară deservită de medici și cadre sanitare cu pregătire medie.

Din punct de vedere al desfășurării agroturismului n zonă putem afirma că acesta cunoaște o dezvoltare intensivă ndeosebi după anul 1994. Astfel n comună există deja un număr de 30 gospodării care practică această formă de turism, sub directa ndrumare a S.C. Bran Imex S.R.L. Acestea nu sunt nscrise n filiala locală a Asociației Naionale de Turism Rural Ecologic și Cultural (ANTREC), deci nu sunt clasificate pe "stele" și nu ndeplinesc toate condițiile pe care aceasta le cere. Baza materială a acestor gospodării este compusă n general din casa de locuit cu trei – patru camere și bucătărie. Mobilierul este simplu, țărănesc, ceea ce oferă o notă aparte camerei destinate cazării turiștilor. Fiecare gospodărie la rndul ei, beneficiază de o suprafață agricolă de circa un hectar, unde sunt cultivate legumele necesare att locuitorilor ct și asigurării mesei turiștilor. Lactatele și preparatele din lapte sunt obținute de la animalele existente n fiecare gospodărie.

Turiții sosiți n această zonă pot efectua excursii pe traseele din mprejurimi, iarna se pot plimba cu "sania cu zurgălăi", pe drumurile comunale din zonă și de asemenea pot asista n mod direct la prepararea specialităților din lapte, la manifestările cultural – folclorice din zonă, culegerea fructelor de pădure.

Marea majoritate a gospodăriilor care practică agroturismul deși nu sunt toate n centrul comunei ci la ieșirea din satul Cheia și din satul Moieciu de Sus, totuși ele atrag anual un număr constant de turiști. De regulă, acești turiști sunt aceiași, ei prefernd să-și petreacă o anumită parte a concediului de odihnă n această zonă.

Turiții străini sosiți pe aceste meleaguri sunt foarte ncntați să cunoască viața la țară ntr-un sat romnesc de munte, atrași fiind și de celebra legend a lui Dracula. Percepnd o taxă cuprinsă ntre 50000 – 80000 lei pe zi pentru fiecare turist străin, aceste gospodării ajung la un venit de peste 6 milioane lei pe an numai de la aceștia.

De aceea considerăm că amenajarea turistică n vederea practicării agroturismului n această zonă va aduce beneficii substanțiale att locuitorilor ct și comunei.

2.6. Baza materială.

Branul este mult căutat de turiștii din țară și de peste hotare care vin aici pentru odihnă, pentru refacere fizică și psihică.

Baza tehnico-materială a zonei are o arie de răspndire destul de mare.

Astfel, n apropierea castelului Bran se află Cabana "Bran-Castel", care oferă cazare n camere cu două, trei și patru paturi, avnd un număr de 26 locuri de cazare, restaurant cu 100 de locuri iarna și 150 locuri vara (terasa – 50 locuri) și bufet.

Hanul turistic Bran se află la intrarea n centrul localității și oferă turiștilor camere cu două paturi cu un total de 54 locuri de cazare, ncălzire centrală, restaurant cu 280 de locuri, braserie, cramă, cofetărie, bufet și spații comerciale.

Aceste unități de cazare sunt locuri de popas pentru vizitarea Castelului Bran, a Muzeului Etnografic, a punctului vamal, dar și baz de plecare n excursiile organizate n Munții Bucegi și Piatra Craiului.

În Moieciu de Sus, la o distanță de 7 km de Moieciu de Jos, se află pensiunea "Crăiasa Munților" – o adevărată "prințesă" a munților, cum a fost numită deseori în reportaje radio-TV. Pensiunea dispune de 26 locuri de cazare (13 camere cu câte 2 paturi) și asigură turiștilor masă, cazare și alte servicii. Construită într-un peisaj deosebit de pitoresc, pensiunea se impune printr-un stil rustic foarte elegant, asigurând un plus de confort tuturor celor sosiți în vizită, fiind astfel asaltată în permanență de turiști din toate zonele țării.

La Șirnea se află Popasul turistic Șirnea situat pe D.N. 73, la intersecția cu drumul județean ce duce spre satul Șirnea. Nu dispune de locuri de cazare ci constituie doar un punct de aprovizionare, prin restaurantul amenajat n incinta lui. La civa kilometri se află satul Șirnea cu posibilităi de cazare pentru sejur, n gospodăriile țărănești.

Pe culmea Dealului Sasului, nconjurat de priveliști deosebit de pitorești spre masivul Piatra Craiului, pe D.N. 73, ntlnim Hanul Piatra Craiului care dispune de 125 locuri de cazare din care 20 n căsuțe. Hanul se află la o altitudine de 1050 m la 16 kilometri de Rucăr. Bucurndu-se de un frumos renume n circuitul turistic brănean, unitatea funcționează permanent servind ca adăpost drumeților ce vizitează mprejurimile, iarna hanul constituind o bază pentru practicarea schiului.

Cabanele turistice din această zonă ca o completare a serviciilor aduse turiștilor sunt: Cabana Brusturet, Cabana Curmătura, Cabana Plaiul Foii, Cabana Gura Rului și Cabana Mălăiești.

De asemenea n cadrul Asociației Naionale a Turismului Rural Ecologic și Cultural sunt cuprinse un număr total de 164 gospodării țărănești astfel: Șirnea – 34 gospodării, Moieciu de Sus – 16 gospodării, Moieciu – 36 gospodării, Fundata – 11 gospodării, Bran – 67 gospodării.

CAPITOLUL 3

CEREREA TURISTICA IN ZONA MOIECIU-BRAN

3.1. Circulația turistică; volumul și structura circulației turistice; evoluția numărului de turiști pe perioada 1995-1997

Analiza fluxurilor turistice din zona Moieciu-Bran evidențiază principalele segmente de populație – diferențiate ca vrstă, medii de habitat, venituri, motivații de călătorie – care practică turismul.

Astfel, n funcție de vrstă, specificul montan al zonei atrage n primul rnd tineretul, depresiunile constituind locuri ideale de pornire spre crestele montane. Grupele de vrstă medie preferă turismul de tranzit, iar vrsta a treia, aflată ca pondere pe ultimul loc, practică turismul de sejur.

Grupul socio-profesional cel mai numeros, care participă la acțiunile turistice din zonă l formează elevii și studenții, atrași mai ales de ascensiunile montane.

Ponderea cea mai mare din totalul celor care se deplasează n zonă pentru activități turistice e deținută de populația urbană, provenită din București, Brașov, Pitești, Cmpulung, Sibiu etc. Populația rurală este interesată mai mult de turismul ocazional (trguri, nedei – Fundata) și de odihnă.

După proveniența cea mai mare parte a turiștilor, sunt romnii, turiștii străini fiind atrași n mai mică măsură, datorită lipsei amenajărilor și a confortului necesar.

Motivațiile de călătorie sunt dintre cele mai diverse și sensibil apropiate ca număr de participanți: cunoașterea de noi locuri, odihnă, petrecerea sfrșitului de săptămnă, drumeția n munți, culegerea fructelor de pădure, vizite la rude etc.

Sejurul mediu este de 4-5 zile, indicnd specificul activităților turistice – tranzit, drumeție cu 1-2 nnoptări, circulație.

Pentru calculul indicatorilor circulației turistice din această zonă s-au folosit datele din registrele de cazare ale unităților de cazare din zonă pe perioada 1995-1997.

Indicatorii calculați vor fi:

număr de turiști;

număr zile – turist;

durata medie a sejurului;

ncasări din turism.

Evoluția indicatorilor circulației turistice n perioada 1995-1997 este următoarea:

Tabelul nr. 3.1.

Din acest tabel se observă că, n fiecare an, la fiecare indicator, evoluția a fost n creștere, cu excepția indicatorului "Durata medie a sejurului" care a cunoscut o evoluție oscilantă.

În continuare vom prezenta evoluția indicatorilor amintiți mai sus:

Indicatorul "număr de turiști" se obține din cumularea informațiilor cuprinse n diferite documente statistice, calculndu-se efectiv la sfrșitul anului calendaristic dar și pe perioade mai mici, n funcție de nevoile utilizatorului. Acest indicator se poate determina pe total circulație turistică sau pe tipuri de acțiuni, zone turistice.

Evoluția indicatorului "număr de turiști" sosiți și cazați n comuna Moieciu, n perioada 1995-1997 este prezentată n tabelul numărul 3.2.

Evoluția indicatorului "Număr de turiști" în perioada 1995-1997

Tabelul nr. 3.2.

Observăm o evoluție crescătoare a numărului de turiști care au vizitat această zonă din anul 1995 pnă n anul 1997.

De la nivelul anului 1995 pnă la nivelul anului 1996 numărul de turiști a crescut cu 1464 totaliznd un număr de 14545 turiști, urmnd apoi o creștere mai mare n anul 1997, cu 1569 turiști mai mult dect n 1996, totaliznd un număr de 16114 turiști.

Evoluția grafică a creșterii numărului turiștilor se poate observa și n figura 1.

În ceea ce privește proveniența turiștilor observăm că att n anul 1996 ct și n anul 1997, numărul turiștilor a crescut att la categoria turiștilor "străini" (n 1996 față de 1995 cu 427 iar n 1997 față de 1996 cu 947) ct și la categoria turiștilor "romni" (n 1996 față de 1995 cu 1087 iar n 1997 față de 1996 cu 622).

Evoluția grafică a turiștilor străini n perioada 1995 – 1997 se poate observa n figura 2, iar evoluția grafică a turiștilor romni se poate observa n figura 3.

Îmbucurător este faptul că a crescut mai mult numărul turiștilor străini la nivelul anului 1997 față de creșterea numărului turiștilor romni n același an.

Procentual, datele prezentate mai sus pot fi observate n tabelul numărul 3.3.

Astfel, n anul 1995 s-a nregistrat un procent de 18,186% turiști străini și 81,814% turiști romni (figura 4).

În anul 1996 s-a nregistrat un procent de 19,29% turiști străini și 80,709% turiști romni (figura 5), urmnd apoi n 1997 o creștere mai substanțială a turiștilor străini, respectiv 23,290% iar a turiștilor romni cu 76,710% (figura 6).

Indicatorul "număr zile turist" se obține din nregistrările n spațiile de cazare, prin nsumarea numărului de zile de ședere ale fiecărui turist; se poate determina pe tipuri de unități de cazare, pe tipuri de acțiuni; pe zone de proveniență ale turiștilor.

Evoluția indicatorului "număr zile turist" n perioada 1995-1997 este prezentată n tabelul numărul 3.4.

Evoluția indicatorului "Număr zile-turist" în perioada 1995-1997

Tabelul nr. 3.3.

Din tabel se observă o ușoar creștere a "numărului zile turist" n anul 1996 față de 1995 respectiv cu 3868 zile, nregistrnd o mai pronunțată creștere n anul 1997 față de 1996 respectiv cu 14896 zile.

Evoluția grafică a "numărului zile turist" n perioada 1995-1997 se poate observa și n figura 7.

În ceea ce privește indicatorul "număr zile turist" a turiștilor străini observăm o creștere n 1996 față de 1995 cu 1669 zile, iar n 1997 față de 1996 cu 3558 zile. Această evoluție se poate observa și din figura 8.

Indicatorul "număr zile turist" a turiștilor romni cunoaște o creștere n 1996 față de 1995 cu 2199 zile, iar n 1997 față de 1996 cu 11438 zile. Această evoluție se poate observa și din figura 9.

Procentual, structura indicatorului "număr zile turist" n perioada 1995-1997, poate fi observată n tabelul numărul 3.4.

Din tabel se observă că n anul 1995 s-a nregistrat un procent de 18,033% număr zile turiști străini și 81,967% număr zile turiști romni (pondere prezentată grafic n figura 10).

În anul 1996 s-a nregistrat o pondere de 19,355% număr zile turiști străini, iar la turiști romni o pondere de 80,645% (figura 11).

În anul 1997 ponderea "numărului zile turist" la turiștii străini crește și mai mult față de 1996 respectiv 20,005%, iar la turiștii romnii "numărul zile turist" cunoaște o pondere de 79,995% (figura 12).

Indicatorul "durata medie a sejurului" se calculează ca raport ntre totalul zile-turist (NZT) și numărul de turiști (T):

Acest indicator arată timpul mediu (zile) de rămnere a turiștilor n spațiile de cazare și reflectă astfel posibilitatea ofertei de a reține turistul ntr-o anumită zonă, regiune etc.

Evoluția indicatorului "durata medie a sejurului" n perioada 1995-1997 este prezentată n tabelul numărul 3.5.

În tabel se observă că în anul 1995 durata medie a sejurului a fost de 5,35 zile, n anul 1996 durata medie a sejurului a fost de 5 zile, ceea ce ne arată că acest indicator a scăzut față de 1995, scădere care poate fi datorată creșterii tarifelor de cazare, corelată cu scăderea relativă a nivelului calitativ al serviciilor; n anul 1997 nsă evoluția duratei sejurului cunoaște o creștere, ajungnd la o durată medie de 5,48 zile. Această situație se datorează și faptului că prețurile practicate au rămas relativ mici iar calitatea serviciilor a crescut.

Reprezentarea grafică a duratei medii a sejurului poate fi observată n figura 13, unde oscilarea indicatorului n descreștere și apoi n creștere se poate observa cu ușurință.

Tot la acest indicator observăm că și evoluția duratei medii a sejurului turiștilor străini față de evoluția duratei medii a sejurului turiștilor romni a fost asemănătoare cu evoluția generală a acestui indicator, n anul 1997 nregistrnd durata cea mai mare, respectiv 5,60 zile, față de turiștii romni cu o durată de sejur de 5,36.

Structura indicatorului "durata medie a sejurului" n perioada 1995-1997 poate fi observată grafic n figura 13.

Indicatorul "ncasări din turism" reprezintă un indicator important,el exprimând raportul în care s-au aflat cererea și oferta turistică la un moment dat.Acest indicator poate fi exprimat în mărimi cantitative:volumul încasărilor,prestația medie, dar și mărimi calitative cum sunt: numărul mediu de turiști,durata medie a sejurului etc. Indicatorii de natură calitativă i-am prezentat anterior, deci în continuare îi vom analiza pe cei de natură cantitativă. Evoluția acestui indicator pentru perioada 1995-1997 este prezentată n tabelul numărul 3.6.

Acest indicator a crescut n fiecare an față de perioada precedentă cu valori destul de mari, mai ales datorită creșterii inflației și nu creșterii nivelului calității serviciilor.

În anul 1995 ncasările din turism (mii lei) au fost de 188215 mii lei, din care 39643 mii lei din "prestări hoteliere" și 148572 mii lei din "desfaceri alimentare".

În anul 1996 ncasările din turism au fost 249245 mii lei, crescnd cu 61030 mii lei față de 1995; la "prestări hoteliere" nregistrnd o creștere de 11606 mii lei față de 1995 totaliznd un număr de 51249 mii lei, iar la "desfaceri alimentare" ncasările au crescut față de 1995 cu 49424 mii lei, respectiv 197996 mii lei.

În anul 1997 ncasările din turism au crescut cu 41423 mii lei față de 1996 respectiv 290668 mii lei; la prestări hoteliere ncasările au crescut n 1997 față de 1996 cu 11417 mii lei, respectiv 62666 mii lei (acest fapt datorndu-se mai ales menținerii cu aproximație a acelorași niveluri de prețuri ca n 1996), iar la desfaceri alimentare ncasările au crescut n 1997 față de 1996 cu 30006 mii lei, respectiv 228002 mii lei.

Datorită creșterii acestui indicator cu o valoare relativ mică n 1997 față de 1996, chiar dacă s-a atras un număr mai mare de turiști, totuși se impune cu necesitate organizarea mai judicioasă a agroturismului n zonă.

În condițiile specifice ale activității de turism, pe lngă aspectele caracteristice ale dispersării n spațiu a fluxurilor turistice, se remarcă frecvent și o repartizare inegală n timp a cererii de servicii care, n diferite zone de interes turistic se soldează cu o concentrare pronunțată a sosirilor de vizitatori n anumite perioade dintr-un an calendaristic și respectiv diminuarea numărului turiștilor n celelalte perioade.

În ceea ce privește caracteristicile variațiilor sezoniere, acestea se produc n perioada unui an calendaristic și n contextul unui sezon determinat, cuprinznd una sau mai multe luni.

În zona Moieciu-Bran – zonă montană, destinată att sporturilor de iarnă ct și turismului de vară – activitatea turistică se concentrează n trimestrul I și trimestrul III al anului.

La nivelul anului 1997 n zona Moieciu-Bran s-a nregistrat un număr total de turiști de 16114, repartizați pe luni și trimestre conform tabelului 3.7.

Reprezentnd grafic aceste date n figura 15 am obținut ciclurile de sezonalitate.

Analiznd intensitatea sezonalității n acest grafic, putem stabili următoarele etape ale sezonului turistic:

perioada de sezon plin, marcată prin intensitatea maximă a activității turistice n vrful de sezon;

perioada de nceput și sfrșit de sezon, marcată prin solicitări mai puțin intense;

perioada de extrasezon caracterizată printr-o activitate redusă.

3.2. Segmentarea cererii turistice

Conform concepției de marketing, produsul turistic trebuie privit din punctul de vedere al cumpărătorului. Nevoile consumatorului, dorințele și preferințele acestuia constituie elemente de bază care determină caracteristicile produselor pe care vnzătorul trebuie să i le ofere, canalele de distribuție ce urmează a fi folosite și eforturile de promovare ce vor fi necesare. Este necesar să se țină seama că produsul turistic satisface aspirațiile legate de odihnă, recreere, drumeție. Satisfacerea nevoii turistice este nsoțită, n mai toate cazurile și de cumpărarea unor mărfuri, unele aflate n legătură directă cu produsul agroturistic, fiind integrate acestuia, altele ocazionate de acesta. Lund n considerare obiectul pentru care se manifestă cererea, distingem piața serviciilor agroturistice propriu-zise și piața mărfurilor. Aceste piețe se află de regulă, n raportul de completare, putndu-se găsi nsă și n raporturi de concurență sau indiferență.

Pe piața turistică internațională există un interes constant pentru vizitarea obiectivelor turistice romnești. Astfel că circulația turistică internațională sub forma fluxurilor de emisie și recepție a parcurs o traiectorie ascendentă.

În zona Moieciu-Bran, din punctul de vedere al provenienței turiștilor străini, principalii emițători sunt: Germania (25,5%), Italia (17,2%), Ungaria (11,6%), Grecia (8,8%), Franța (7,6%) etc.,iar din țara noastră ponderea cea mai mare a turiștilor care se deplasează în zonă pentru activități turistice este deținută de populația urbană din București,Brașov,Pitești,Sibiu,Câmpulung etc., populația rurală fiind atrasă mai ales în perioada târgurilor, nedeilor.

De asemenea se estimează că n zonă numărul turiștilor va crește la peste 20000 n anul 2000, totodată crescnd și ceilalți indicatori: număr zile turiști, durata medie a sejurului.

Așadar, construirea și amenajarea unor noi capacități de cazare și alimentație sunt bine justificate.

Alt element ce poate fi luat n considerare este creșterea traficului rutier urmare a creșterii numărului de automobile, fapt ce va duce la o creștere a cererii de spații de cazare pentru turismul de tranzit și sfrșit de săptămnă.

Toate acestea contribuie la o mai mare mobilitate a populației, o creștere a sejurului și o cerere mai mare pentru serviciile de bază.

De asemenea, poluarea orașelor existentă peste tot n lume se estimează că va determina un flux sporit de turiști spre această formă de turism.

Pentru a realiza o activitate de turism permanentă de-a lungul anului, considerăm că este necesar a fi lansate din timp campanii de publicitate care să se ntemeieze pe elemente de atracție reală, pregătirea acestora urmnd a fi precedată de o minuțioasă cercetare a repartizării posibile n timp a cererii turistice, a particularităților sezoniere, a concediilor și vacanțelor.

Acțiunea de realizare a unei noi oferte turistice presupune și un amplu program de măsuri luate pe linia lansării și promovării ofertei turistice, astfel ca promovarea să preceadă darea n exploatare a obiectivelor.

În acțiunea de promovare-lansare va fi necesar să se pună accent deosebit pe formarea conștientă a cererii, prin informarea susținută, periodică și sistematică a turiștilor potențiali asupra caracteristicilor specifice ale noii oferte.

Popularizarea produsului turistic pe care l oferim implică un efort de cunoaștere a diverselor categorii de turiști potențiali și găsirea unor moduri adecvate de publicitate.

Ca tehnică de realizare a mesajului publicitar, sugerăm pentru publicitatea directă, editarea unor broșuri, pliante, prospecte, agende, pixuri, brichete și alte mijloace de publicitate eficiente pentru turist deoarece contribuie la satisfacerea unor exigențe de cunoaștere foarte ridicate. Este foarte important ca formatul, ilustrațiile și modul de prezentare să incite la vizitarea locurilor descrise.

Publicitatea cu caracter de masă va putea folosi presa, radioul, televiziunea, precum și prospecte și foi volante realizate n culori plăcute și forme diferite.

3.3 Sondaj de opinie efectuat în rândul populației din comuna Moieciu

Pentru a cunoaște și a constata în mod direct părerea populației din această zonă față de intenția de amenajare și modernizare a zonei, am realizat un sondaj de opinie în rândul populației locale din zona Moieciu, la un număr de 26 gospodării alese la întâmplare, folosind întrebările prezentate în anexa la prezenta lucrare.Din răspunsurile date au rezultat următoarele probleme semnificative:

Sunt atrase de practicarea turismului rural 69 % din gospodării;

Inclinarea spre un flux de turiști străini (56%) nu devansează prea mult pe cei care acceptă și turiști autohtoni;

Numai 52% din turiști servesc masa la gazde;

Preferințele alimentare ale turiștilor, în ordinea preferințelor sunt: lapte și produse lactate, pâinea de casă și vinul, carnea,preparatele din carne, țuica, fructe, legume;

5% din cei chestionați nu pot oferi masă turiștilor;

66% din gospodării cred că ofertanții pentru turism rural trebuie să capete sprijin, preferințele pentru aceasta fiind în ordine: financiar, materiale diverse, idei, proiecte și studii. Ca instituții care să dea sprijinul respectiv se prefera în ordine: primăria, sponsori diverși, agenți turistici, guvernul, organizații internaționale specializate, firme interesate în colaborare cu localnicii;

Gospodăriile chestionate consideră că pentru o dezvoltare superioară a turismului rural lipsesc în zonă, în ordine, următoarele: introducerea gazului metan,amenajarea unei baze de agrement care să cuprindă:terenuri sportive, pârtii de schii etc., servicii medicale suplimentare, service-auto, baruri, discotecă etc.

63% au apreciat că afluxul de turiști din anul 1997 a fost mai mare decat în anii anteriori, perioada de vârf fiind vara;

Numai 68 % din cei chestionați au cunoștință de existența unor agenții de turism interesate să aducă turiști în zona Moieciu- Bran.

95% din cei chestionați susțin ca necesară o mai mare publicitate zonei analizate, în special prin mass-media, preferându-se audio-vizualul, iar numai 5 % apreciază ca necesară o publicitate a zonei peste hotare;

4% din localnici ar fi dispuși ca din totalul cheltuielilor, să aloce cazării turiștilor până la 50% din venituri;

3.3.1 Concluzii rezultate în urma studiului

Din studiul de caz prezentat rezultă următoarele:

Zona Moieciu- Bran are o tradiție în turism, în special datorită potențialului cultural- istoric, infrastructurii relativ adecvate și bazei publice de cazare și alimentație;

Turismul rural a fost practicat până acum mai ales sub formă de agroturism (cazare nepretențioasă în gospodării, la tarife accesibile);

Principalele oferte turistice au fost făcute până recent de către stat (O.N.T. Carpati), iar în prezent acestea aparțin unor agenții implicate în organizarea și practicarea unui turism rural autentic (S.C.BRAN-IMEX S.R.L. și A.N.T.R.E.C.)

Localnicii chestionați, de asemenea sunt conștienți că pentru dezvoltarea turismului rural mai sunt necesare o serie de amenajări strict necesare , care nu pot fi făcute numai prin propriile lor posibilități,ci de administrația locală, județeană sau centrală;.

Preferințele turiștilor pentru alimentele naturale ce se găsesc în zonă, sunt:laptele și produsele lactate, pâinea de casă, vinul, țuica, legumele și fructele;

Este necesar să se organizeze o asociație locală privată, care să cuprindă gospodăriile potențiale pentru practicarea turismului rural modern, cu următoarele scopuri principale:

reprezentarea intereselor producătorilor de turism rural din zonă în relațiile cu toate organismele publice sau agenți interesați de dezvoltarea turismului rural;

promovarea cu precădere a produselor animale și vegetale obținute în cadrul gospodăriei țărănești;

școlarizarea localnicilor ce prestează activități în cadrul turismului rural pentru asimilarea de cunoștințe necesare de turism, cunoașterea legislației în vigoare referitoare la turism, însușirea unor profesii legate de practicarea turismului rural (vânzători,ghizi,,ospătari, instructori de schi etc.

atragerea unor agenți interesați în dezvoltarea turismului rural pentru infrastructuri, construcții specifice (terenuri de sport, parcări, alte activități);

Extinderea nivelului general de cazare de la simpla găzduire și oferirea micului dejun, la pensiunea extinsă în care să se ofere turiștilor posibilitatea de preparare de către aceștia a hranei , oferindu-le alimente din gospodăria proprie;

Organizarea unor microateliere industriale în care să fie valorificate- prin utilizarea forței de muncă locale – a materiilor prime oferite de gospodăriile locale și potențialul natural al zonei.

CAPITOLUL 4

PERSPECTIVELE DEZVOLTARII SI MODERNIZARII ZONEI AGROTURISTICE MOIECIU-BRAN

4.1. Direcțiile amenajării, modernizării și valorificării agroturismului

Amenajarea turistică va trebui să prezinte n viitor un proces dinamic și complex de organizare a spațiului turistic din ntreg Culoarul Rucăr-Bran, proces integrat n ansamblul sistemic al turismului romnesc.

Structura zonei turistice trebuie concepută ca un sistem transformabil, polifuncțional, care să permită dezvoltarea continuă și adaptarea n funcție de mutațiile intervenite n structura și motivațiile cererii. Inainte de toate trebuie nsă delimitate acele teritorii care funcțional sunt sau pot fi folosite preponderent n scopuri turistice, spre deosebire de acelea care au un profil funcțional mai larg, mai diversificat unde turismul apare ca una din funcțiile teritoriului fără a se afla n contradicție cu realizarea celorlalte funcții sau teritoriile care nu pot dobndi funcții turistice. Zona Moieciu-Bran are un număr extrem de mic de unități de cazare, față de necesitățile și potențialul turistic al zonei iar dotarea lor logistică se află departe de standarde.

Iată de ce turismul rural și mai ales agroturismul poate constitui o cale de ieșire din acest impas și mai ales de revitalizare a acestei zone. Aceasta pentru că peisajele și climatul, etnografia și folclorul, fondul cinegetic și piscicol, alături de alte elemente existente fac ca așezările rurale să dispună de multiple posibilități pentru dezvoltarea turismului rural.

Recomandarea Consiliului Europei n politica turismului rural este următoarea: "să promovăm turismul rural unde este posibil, dar respectnd mediul nconjurător și identitatea culturii locale. Se va garanta susținerea ecologică, culturală și permanentizarea agriculturii".

Urmnd această recomandare, considerăm că n zona Moieciu se poate realiza o zonă agroturistică cu reale posibilități de dezvoltare. Printr-o astfel de amenajare, mediul nconjurător nu ar avea de suferit, el fiind păstrat n condiții ideale și constituind un argument n plus pentru atragerea turiștilor. Cultura locală ar putea fi astfel promovată la nivel internațional care, pe lngă Castelul Bran să fie introdusă ntr-un circuit turistic și care să o facă cunoscută. Agricultura și creșterea animalelor prin nsăși felul amenajării va constitui pilonul central al ntregii acțiuni ea fiind o motivație n plus pentru această formă de turism n zonă.

În prima etapă a amenajării agroturistice desfășurată pe o perioad de la trei la cinci ani se va acționa asupra aspectului de educare al gospodarilor, aspect obligatoriu n activitatea de nchiriere a spațiilor. Prin aceasta, gospodarii și vor nsuși unele noțiuni de comportament, de deservire, de menaj, strict necesare unei bune desfășurări a activităților turistice propuse.

Abia n momentul n care se va asigura pregătirea n problemele generale și speciale ale turismului montan desfășurat, etap n care condițiile minime pentru turismul internațional de acest tip s-ar putea considera ca rezolvate, urmnd a fi stabilite gradele de preluare și intensitatea desfășurării. Astfel, după convingerea localnicilor și dup cooptarea lor n această formă de turism se va organiza un "sistem agroturistic".

În urma unei munci asidue duse de un colectiv de oameni inimoși avnd n fruntea lor pe doamna Marilena Stoian – președinta Asociației Naționale a Turismului Rural, Ecologic și Cultural din Romnia, s-a realizat deja o primă fază de grupare a locuințelor ce intră n sistemul rural, locuințe prezentate și n ediția pilot a "Catalogului de turism rural din Romnia", grupate pe zone, localități, proprietari.

Acest sistem agroturistic va cuprinde amenjarea a numeroase din aceste locuințe (care necesită dotări n plus față de cele existente) precum și construirea unui motel-pensiune de dimensiunile unei cabane ce va fi sediul central și administrativ al sistemului avnd totodată și un birou agroturistic local.

Motelul

Motelul este cel care va prelua turiștii sosiți pentru "sfrșit de săptămnă", gospodăriile fiind concepute pentru turism de lungă durată. De asemenea, aici se vor putea servi și mesele pentru turiștii cazați n gospodăriile cuprinse n sistem.

Deși este o soluție mai costisitoare, ea este destinată rezolvării problemei servirii meselor principale de către turiștii cazați n gospodării, pentru turismul ocazional, neorganizat, dar n special pentru turismul de "sfrșit de săptmnă". De asemenea, ntr-o variantă de lucru se poate testa și pentru agroturismul montan de tip internațional.

Motelul va fi amplasat ct mai central față de gospodăriile cuprinse n sistemul agroturistic și nu va fi de dimensiuni mari. În cadrul motelului va funcționa o cantină restaurant prin intermediul căreia se va asigura servirea meselor. Capacitatea cantinei restaurant va fi de 40-50 locuri, asigurndu-se astfel un flux optim pentru turiști.

Motelul va fi structurat astfel: la parter va funcționa cantina restaurant, o sală de protocol, serviciul de recepție cu birourile adiacente, o terasă, cabine telefonice; la etaj vor funcționa camerele cu cte două paturi dotate asemenea spațiilor cu confort de dou stele.

Construcția motelului va fi făcută n perspectiva agroturistică, cu respectarea căilor funcționale, agroturistice, estetice, cu valorificarea tradițiilor, cu punerea n valoare a peisajului montan.

Organizarea interioară privind mobilarea se va face cu respectarea specificului țărănesc, mobilier ieftin și rezistent, eliminarea obiectelor inutile, valorificarea obiectelor vechi ca obiecte ornamentale, contribuind din plin la impunerea sa n circuitul turistic.

Prin recepția modelului se va realiza att repartizarea și ndrumarea turiștilor spre gospodăriile gazdă ct și diverse organizări cu scop de agrement: excursii n grup, seri distractive, plimbări cu atelaje hipo, călărie, precum și asigurarea de ghizi dintre localnici.

În satele din zona Moieciu-Bran unde găsim și gospodării mici și case relativ mari, iar de obicei bărbații sunt angajați n diverse activități de tip industrial sau n sfera serviciilor, femeile sunt frecvent "casnice". Aceasta poate reprezenta soluția prioritară n vederea organizării pensiunilor gospodărești, deoarece aici există spații gata formate, timp și mnă de lucru disponibilă. Avnd dimensiuni diferite, gospodăriile au nevoie de ndrumare și totodată de sprijin material și moral spre a-și ndeplini misiunea de furnizoare constante mai ales de produse agroalimentare de foarte bună calitate.

Gospodăria țărănească tradițională n condiții naturale diversificate, tipică pentru aceste regiuni muntoase și față n față cu evoluția generală a cerințelor vieții moderne, numai prin funcția sa agricolă nu poate atinge cote de rentabilitate, de confort, de muncă și viață. Astfel, devine necesară sporirea funcțiilor economice și sociale, ameliorarea modului său de organizare și de echipare, amplificarea destinațiilor sale.

Majoritatea gospodăriilor crescătorilor de animale din zonele montane nu au fost concepute n perspectiva dezvoltării agroturismului, fiind adesea lipsite de instalații de apă curentă și canalizare, de amenajări sanitare, fără a se fi format o orientare n stilul construcțiilor, ornamentare exterioară și organizare interioară care să răspundă unui astfel de scop.

Introducerea categoriilor de confort cu prețuri diferențiate poate fi o modalitate de impulsionare pentru modernizarea funcțională și estetică a locuințelor proprii n termen ct mai scurt, cu acordarea și a unor credite destinate acestor amenajări. Această problemă va apare n cazul n care și alte gospodării ar dori să-și ofere serviciile pentru această formă de turism. Ele nefiind incluse n "sistemul turistic rural" și propuse amenajării, vor trebui să și asigure condiții de cazare optime. Astfel, după posibilități vor apare diferențe n categoriile de cazare pe care le oferă. Atunci va apare problema diferenței de preț percepute. Spre exemplu pentru categoria I-a de confort, care presupune ap curentă și baie, prețul unei cazări poate fi la nivelul unei cazări n condiții de hotel; n lipsa acestor amenajări, prețul unei cazări poate fi limitat la 50%. În acest mod se autoreglează și problema posibilității de a beneficia de o cură de munte și categoriile de turiști cu venituri mai mici, care vor accepta unele minusuri de confort, dar vor beneficia de tot ceea ce le poate oferi muntele (elevi, studenți etc.).

Obiective realizabile n amenajarea din punct de vedere agroturistic

Amenajarea agroturistică a unei zone montane, pentru o dezvoltare mai intensivă, presupune realizarea și a unor obiective de interes deosebit pentru mișcarea turistică.

Sugerăm pentru zona Moieciu un număr de obiective ce pot fi avute n vedere n scopul valorificării naturale dintr-un perimetru montan populat social, relativ evoluat zootehnic, cu perspective certe de dezvoltare turistică și agroturistică:

Micropăstrăvăria

Reprezintă un spațiu de agrement, format dintr-o construcție simplă, cochetă, preferabilă din lemn și așezată parțial pe piloni sau imediat n apropierea unui lac cu păstrăvi n care se asigură oxigenarea apei prin curgere naturală și cădere de la 2-4 m nălțime, cu debit de evacuare reglabil.

Microferma

Reprezintă o gospodărie agroturistică montană care prin concepția de construcție și organizare asigură condiții civilizate de locuit pentru o familie de microfermieri, precum și condiții de adăpostire, furajare și creștere a animalelor domestice aflate n gospodărie. Produsele agroalimentare obținute din cadrul microfermei vor putea constitui o sursă suplimentară de aprovizionare cu produse proaspete pentru motel.

Stna turistică

În funcție de speciile de animale care se cresc n mod obișnuit n zon și sunt deplasate la pășunat colectiv pe timpul verii, pot fi organizate și stne turistice, cu animale proprietate a producătorilor individuali.

Caracterul turistic al stnei este dat de necesitatea deplasării pe jos, pe un traseu n natură, vizitarea unor forme specifice de creștere a animalelor și posibilitatea degustării produselor specifice de stnă.

Gospodăriile de reprezentare

Acestea reprezintă gospodăriile montane autentice, bine dotate și amenajate n manier tradițională, cu animale bine ngrijite, cu agricultori pricepuți și instruiți. În curtea unei astfel de case ar urma să se organizeze "seri montane" pentru vizitatori, cu servirea unor preparate de casă, organizarea unui grătar n aer liber. Prin astfel de soluții pitorești, pot fi servite foarte bine interesele turismului internațional, nefiind scăpat din vedere aspectul că se contribuie astfel la păstrarea unor valori din patrimoniul cultural tradițional.

Magazinul turistic

Este un magazin de dimensiuni mici, profilat pe vnzarea produselor realizate n atelierele microindustriale proprii, artizanat, vederi, pliante și alte mărfuri cu specific turistic.

Pentru noua concepție de amenajare se realizează posibilitatea practicării unor forme aparte de turism. Aceast formă se găsește n zonă ntr-o fază incipientă, nsă prin creșterea numărului de turiști va crește și volumul ncasărilor prin desfaceri de astfel de produse.

4.2. Eficiența economică și socială a dezvoltării și modernizării agroturismului n zonă

Ca o componentă a economiei naționale, turismul și face remarcat rolul său economic n mod direct, n primul rnd prin contribuția pe care o are la crearea de venit național, apoi prin efectul pozitiv asupra ridicării nivelului social-economic și cultural a unor zone, asupra circulației bănești interne și, indirect, prin acțiunea exercitată asupra celorlalte ramuri ale economiei naționale. Dacă asupra alimentației publice, indiferent de tipul de consumator, există de mult timp un consens unanim din partea economiștilor că activitatea legată de prepararea și conservarea hranei este o activitate productivă, la celelalte activități au existat și continuă să mai existe păreri contradictorii.

Căile de sporire a eficienței economice a agroturismului sunt multiple. Amintim: creșterea n sfera producției materiale, atenuarea curbei sezonalității, dezvoltarea și modernizarea ntregii baze materiale turistice n raport cu cerințele turismului internațional, creșterea ponderii serviciilor suplimentare și pe această bază a ncasării medii din turism.

Pentru desfășurarea corespunzătoare a activității turistice sunt necesare o serie de dotări care cuprind att serviciile de bază (cazare, alimentație, transport), ct și suplimentare (de agrement), acordate turiștilor.

Astfel, calculul eficienței economice, a investițiilor propuse a avut la bază prognoza circulației turistice din zona Moieciu, numărul locurilor necesare n structura propusă, influențele pozitive ale reducerii săptămnii de lucru.

În continuare voi prezenta calculul orientativ al eficienței economice a investițiilor propuse (datele sunt estimative):

1. Valoarea investiției pentru motelul proiectat și amenajarea locuințelor:

Costul unui m2 de construcție cu dotările aferente pentru perimetrul motelului este de 1700000 lei, calculat la cursul dolarului de 8500 lei (pentru un hotel de două stele valoarea unui m2 investiție se calculează la nivelul a 200 $).

Suprafața totală cuprinsă în perimetrul motelului care este prevăzut doar cu un etaj, este de 600 m2 (40 x 15). Pentru această suprafață costul total este de 1020000 mii lei;

Costul amenajării unor locuințe (20 camere cu căte 2 paturi), îl estimăm astfel: suma medie necesară a fi investită pentru dotarea fiecărei camere este de 20000 mii lei, ținând cont de faptul că unele camere ce intră în circuitul turistic au deja dotările aferente, unele au nevoie doar de frigider, T.V. sau baie (WC) etc.

Suma totală necesară a fi investită pentru cele 20 camere este de 400000 mii lei;

Costul procurării unui autoturism tip T.V. pentru aprovizionat motelul – 100000 mii lei;

Costul procurării unui autocar și a unui microbuz pentru organizarea de excursii în zonă este de 500000 mii lei.

Valoarea investiției pe fiecare structură (construibilă, amenajabilă):

Tabel nr. 4.1.

Volumul veniturilor anuale preconizate a fi realizate la toate activitățile care vor funcționa în investiția propusă:

venituri proiectate în activitatea motelului:

venituri din activitatea de cazare – 850000 mii lei/an;

venituri din activitatea de alimentație – 580000 mii lei/an:

venituri prevăzute în cadrul cantinei restaurant – 420000 mii lei/an;

venituri prevăzute în cadrul terasei – 160000 mii lei/an;

venituri din activitatea de telefonie – 60000 mii lei/an:

posturi publice cu cartelă – 20000 mii lei/an;

centrală telefonică – 40000 mii lei/an;

alte venituri (schimb valutar, parcare etc.) – 50000 mii lei/an.

venituri proiectate în activitatea cazare locuințe amenajate – 300000 mii lei/an;

venituri prevăzute prin organizarea de excursii, agrement etc. – 80000 mii lei/an.

2. Volumul cheltuielilor anuale planificate a fi realizate în urma efectuării investițiilor propuse:

cheltuieli cu munca vie:

șef motel – 45000 mii lei/an;

director economic – 30000 mii lei/an;

șef sală cantină-restaurant – 25000 mii lei/an;

șef terasă – 15000 mii lei/an;

contabil – 12000 mii lei/an;

chelneri-ospătari – 48000 mii lei/an (4 x 12000 mii lei);

bucătari – 48000 mii lei/an (4 x 12000 mii lei);

casieri – 24000 mii lei/an (2 x 12000 mii lei);

cameriste – 80000 mii lei/an (motel și locuințe – 8 x 1000 mii lei);

lenjereasă – 10000 mii lei/an;

muncitor necalificat grup social – 32000 mii lei/an (4 x 8000 lei);

muncitor necalificat bucătărie – 32000 mii lei/an (4 x 8000 lei);

șef depozit și aprovizionare – 13000 mii lei/an;

electician – 12000 mii lei/an;

instalator – 12000 mii lei/an;

șoferi – 24000 mii lei/an (2 x 12000 mii lei).

cheltuieli cu mărfurile – 500000 mii lei;

cheltuieli cu energia și apa – 100000 mii lei/an;

cheltuieli cu materiale consumabile – 20000 mii lei/an;

cheltuieli cu servicii executate de terți – 50000 mii lei/an;

lucrări întreținere și reparații – 15000 mii lei/an;

cheltuieli transport, aprovizionare – 20000 mii lei/an;

cheltuieli cu poșta – 10000 mii lei/an;

cheltuieli telefon – 15000 mii lei/an;

amortizare – 15000 mii lei/an;

cotă cheltuieli comune – 80000 mii lei/an;

alte cheltuieli – 20000 mii lei/an.

3. Situația comparativă a veniturilor cu cheltuielile și rezultatele ce urmează a fi realizate în primul an de funcționare al motelului:

Tabelul 4.2.

Din tabelul nr. 4.2. constatăm că cele mai mari venituri se înregistrează în activitatea de cazare (850000 mii lei/an), urmată de veniturile din activitatea de alimentație (580000 mii lei/an).

În cadrul activității de alimentație, cele mai mari venituri se înregistrează din activitatea cantinei-restaurant (420000 mii lei/an).

La capitolul cheltuieli, cea mai mare pondere o au cheltuielile cu "mărfurile" ce urmează a fi folosite în activitatea motelului (600000 mii lei/an), urmată de cheltuielile cu munca vie (462000 mii lei/an).

Așa cum rezultă din calculele efectuate în tabelul de mai sus, volumul veniturilor anuale pe total (motel și locuințe) se cifrează la suma de 1900000 mii lei.

Din însumarea cheltuielilor totale la nivel motel plus locuințe, rezultă o valoare de 1.527.000 mii lei/an.

Efectuând diferența dintre venituri și cheltuieli, rezultă un profit brut planificat de 373.000 mii lei/an.

1). Rata rentabilității (R), ca indicator sintetic de eficiență la preconizările a fi realizate în investițiile proiectate, se prezintă astfel:

; unde P = profitul

Ch = cheltuieli

2). Raportul profitului la suma veniturilor este:

; unde P = profitul

V = venituri

Din aceste metode de calcul ale ratei profitului, se preconizează ca activitățile din investiția realizată să fie profitabile și să conducă la o recuperare a investiției într-un termen scurt. Pentru ilustrarea celor afirmate mai sus, voi prezenta în continuare formula de calcul și aplicația ei privind termenul de recuperare al investiției

; unde It = investiția totală

Pb = profit brut

ani.

Rezultă că termenul de recuperare este un termen foarte scurt, având în vedere marja de recuperare în general.

Un alt indicator de eficiență a investițiilor este "investiția specifică", care se prezintă ca raportul între volumul investiției și volumul anual al încasărilor:

; unde It = investiția totală

Qn = capacitatea anuală a veniturilor

Realizarea acestei noi concepții de amenajare pentru zona agroturistică Moieciu determină o creștere cantitativă a producției turistice, precum și a formelor de turism practicat.

Toate acestea conduc la intensificarea circulației turistice, la creșterea numărului de turiști și a duratei medii de sejur, și, ca o rezultantă a creșterii circulației turistice, încasările din toate activitățile turistice vor crește în strânsă corelație cu creșterea beneficiului.

CONCLUZII

In urma celor prezentate în lucrarea de față, constatăm faptul că zona descrisă, analizată, propusă pentru amenajare, prezintă reale posibilități pentru turism, cu perspectiva de a fi o zonă elită în turismul rural din țara noastră.

Din studiul efectuat asupra întregii zone am desprins concluzia că rezultă o revigorare a activității turismului, atât în ceea ce privește numărul de persoane cazate, cât și numărul zile-turist.

Creșterea de la an la an a prestației valorice și aproape dublarea ei în ultimii trei ani, peste rata inflației (am reținut și politica inflaționistă din țara noastră), confirmă creșterea cerințelor în ceea ce privește activitatea turistică ce se desfășoară în prezent în zona Moieciu.

Având în vedere specificul zonei și cele două vârfuri de sezon prezentate și în Tabelul nr. 3.8., este necesar ca atât pentru sezonul de iarnă, cât și pentru sezonul de vară, să se amenajeze cât mai curând o bază de agrement, ținând cont și de faptul că majoritatea turiștilor sunt tineri și simt nevoia să practice jocuri sportive.

Pentru sezonul rece poate fi amenajată o pârtie de schi pentru începători, o pârtie de săniuțe etc., iar pentru sezonul cald pot fi amenajate terenuri de tenis, minifotbal, volei, o micropiscină, micropăstrăvărie etc.

Având în vedere creșterea cererii de servicii turistice la un nivel calitativ superior, într-o structură diversificată, se creează premizele utilității construirii motelului și amenajării și modernizării gospodăriilor deja existente în zona Moieciu – Bran.

Ceea ce nu trebuie să uităm, și consider a fi de importanță vitală în perioada următoare, este pregătirea și convingerea populației din zonă pentru a înțelege importanța colaborării cu organele care doresc să fructifice aceste daruri ale naturii cu care a fost înzestrată zona Moieciu – Bran, totodată aceasta contribuind la bunăstarea lor, la deschiderea spre cunoaștere, spre un trai mai bun, mai decent.

CHESTIONAR

Pentru sondarea opiniei populației din comuna Moieciu privind perspectiva practicării aagroturismului n această zonă.

1. Zona n care locuiți este atractivă pentru turiști?

? Da

? Nu

? Nu știu

2. Vă atrage ideea de a caza turiști?

? Da

? Nu

? Nu știu

3. Ai mai cazat turiști?

? Da

? Nu

4. Ce fel de turiști preferați?

? Romni

? Străini

5. În cazul n care ați mai cazat turiști, vă rugăm să ne răspundeți la următoarele ntrebări:

5.1. Care este vrsta predominantă a turiștilor?

? Sub 15 ani

? 15-30 ani

? 30-60 ani

? Peste 60 ani

5.2. Turișții obișnuiesc să facă drumeții prin mprejurimi?

? Da

? Nu

? Nu știu

5.3. Sunt mulți turiști care vizitează Castelul Bran?

? Da

? Nu

? Nu știu

5.4. Care este motivul pentru care vizitează Castelul Bran?

? Din curiozitate

? Din interes istoric

? Nu știu

5.5 Sunt mulți turiști care cred că acest castel a aparținut lui Dracula?

? Da

? Nu

? Nu știu

5.6. De obicei turiștii iau masa la dumneavoastră?

? Da

? Nu

5.7. Ce preparate puteți oferi turiștilor la masă?

? Pine de casă

? Lapte ăi preparate din lapte

? Carne și preparate din carne

? Legume, fructe

? Băuturi (vin, țuică)

? Nu pot oferi masa

6. Aveți nevoie de sprijin pentru a vă pregăti să primiți turiști n gazdă?

? Da

? Nu

? Nu știu

7. Ce considerați că vă ajută pentru această activitate?

? Banii

? Ideile

? Proiectele

? Studiile

? Materialele

? Nu știu

8. Pentru a face față agroturismului, ce lipsește n zona dumneavoastră?

? Produse industriale

? Produse alimentare

? Restaurante

? Moteluri, pensiuni

? Terenuri sportive

? Servicii medicale suplimentare

? Baruri, discoteci

? Altele, ce anume? __________________________________

9. Cine credeți că trebuie să vă sprijine?

? Guvernul

? Prefectura

? Primăria

? Organizațiile internaționale

? Agențiile de turism

? Sponsorii

? Nu știu

10. Ci turiști cazați n localitate au venit n anul trecut față de ceilalți ani?

? Mai mulți

? Mai puțini

? La fel

? Nu știu

11. În ce perioadă a anului aveți cei mai mulți turiști?

? Iarna

? Primăvara

? Vara

? Toamna

12. În ce perioadă a anului aveți cei mai puțini turiști?

? Iarna

? Primăvara

? Vara

? Toamna

13. Cunoașteți agenții de turism interesate să aducă turiști n zona dumneavoastră?

? Da

? Nu

? Nu știu

14. Credeți că ar trebui să i se facă o mai mare publicitate zonei turistice Moieciu-Bran?

? Da

? Nu

? Nu știu

15. Unde ar trebui să se facă această publicitate?

? În reviste și ziare

? La TV

? La radio

? În altă parte. Unde ____________________

? Nu știu

16. Cți bani sunteți dispuși să alocați pentru cazarea turiștilor din totalul cheltuielilor din gospodărie?

? Sub 5%

? 5-25%

? 25-50%

? Peste 50%

? Nu știu

17. Ce propuneți pentru dezvoltarea agroturistică n zona dumneavoastră?

_______________________________________________________________

_______________________________________________________________

_______________________________________________________________

BIBLIOGRAFIE