PROPUNERE DE REAMENAJARE A PARCULUI LIBERTĂȚII DIN MIERCUREA CIUC Absolvent: Darvas Tamara Coordonator științific: Șef lucrări dr. Adrian Zaharia… [304582]

FACULTATEA DE HORTICULTURĂ

SPECIALIZAREA: HORTICULTURĂ

PROIECT DE DIPLOMĂ

PROPUNERE DE REAMENAJARE A PARCULUI LIBERTĂȚII DIN MIERCUREA CIUC

Absolvent: [anonimizat]:

Șef lucrări dr. Adrian Zaharia

Asist. dr. [anonimizat]

2018

PROPUNERE DE REAMENAJARE A [anonimizat], [anonimizat], Nr. 3-5, 400372, Cluj–Napoca, România ; [anonimizat]

REZUMAT

Acest proiect are ca scop reamenajarea a unui parc neîngrijit din Miercurea Ciuc. [anonimizat], [anonimizat], de liniște și pace. În continuare voi prezenta situația existentă a parcului, a vegeteției din parc, a aleilor și pavajelor, a [anonimizat]. [anonimizat], [anonimizat], care au o [anonimizat] o [anonimizat], și plante floricole perene decorative prin frunze. Parcul fiind aflat într-o [anonimizat], o să creez un spațiu verde atât pentru activități de familie cât și pentru odhină și relaxare. Pe dealul din stânga parcului va fi amplasat un teren de joacă pentru copii (playscape), în partea dreapta a [anonimizat] a ușura accesul și plimbarea prin diferite zone. [anonimizat], a pregătirii terenului și a patului germinativ pentru gazon, a [anonimizat], lista și costul materialului săditor și a forței de muncă folosită.

[anonimizat], parc, [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat], Nr. 3-5, 400372, Cluj –Napoca, Romania ; [anonimizat]

ABSTRACT

This projects goal is to rearrange an untidy and unkempt park from Miercurea Ciuc. To do this arrangement I will use a plan made in natural style with simple elements wich lets any visitor feel they’[anonimizat]. I [anonimizat], alleys, pavements, landscape accessories and I will fix or replace them. For this cause I [anonimizat]-as it is in Miercurea Ciuc. The park is located in a silent residential zone close to the city center with mostly kids and elderly people living in the houses. I’m going to create a green area for outdoor activities with the family but also for relaxing and resting. On the left side of the park I will insert a playground for the kids (playscape), on the right side a lake, alleys and pavements for an easier trespassing. With all of this I [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat].

[anonimizat], park, Miercurea Ciuc, vegetation, landscape accesories

INTRODUCERE

“Aș vrea ca lucrările mele să se ridice în parcuri și grădini publice, să se joace copiii peste ele, cum s-ar fi jucat peste pietre și monumente născute din pământ, nimeni să nu știe ce sunt și cine le-a făcut – dar toată lumea să simtă necesitatea și prietenia lor, ca ceva ce face parte din sufletul Naturii.” (Constantin Brâncuși 1876-1957)

Parcul este acea zonă verde unde majoritatea oamenilor se duc să se relaxeze, să admire natura cu tot ceea ce implică ea.. parfumul plăcut al florilor, umbra arborilor care ne adăpostește pe o zi călduroasă, cântecul păsărilor și dansul fluturilor ce ne arată ritmul naturii. Este spațiul ideal pentru multe activități : ieșiri cu familia, întâlnirile cu prietenii, odihna după o zi lungă în birou, dar și pentru a citi cartea ta preferată în liniște, înconjurată de natură și aer proaspăt.

Această lucrare are ca scop reamenajarea parcului Libertății din Miercurea-Ciuc, pentru a crea o imagine mai estetică și mai funcțională a orașului, pentru a crea o ambianță plăcută pentru vizitători și pentru cei care locuiesc în casele din apropiere.

În prezent parcul de mai sus se află într-o stare foarte neglijată, vegetația lemnoasă este reprezentată de câteva exemplare solitare, iar speciile floricole anuale/bienale/perene lipsesc cu desăvârșire.

Scopul acestei lucrări este de a arăta transformarea unui parc atât de abandonat într-un mediu plăcut, unde oamenii se duc cu drag pentru a se relaxa, pentru a se simți mai aproape de natură.

PARTEA I

CAPITOLUL I

EVOLUȚIA ISTORICĂ A ORAȘULUI ȘI A PARCULUI

1.1.1 Miercurea Ciuc

Miercurea Ciuc (în maghiară Csíkszereda, germană Szeklerburg) este municipiul de reședință al județului Harghita, Transilvania, România, format din localitățile componente Ciba, Harghita-Băi, Jigodin-Băi și Miercurea Ciuc (reședința). Numele orașului este atestat pentru prima dată sub forma Csíkszereda într-o scrisoare din anul 1558, cu referire la târgurile săptămânale ținute aici în zilele de miercuri. Până în perioada interbelică denumirea românească a orașului a fost Sereda Cicului, după care numele a fost tradus în forma actuală..

Primul document autentic cunoscut care atestă existența orașului ca „oraș de câmpie” este scrisoarea de privilegii eliberată de regina Izabella, mama lui Ioan Sigismund, principele Transilvaniei, datată la 5 august 1558, în care scutește locuitorii orașului de biruri în afara birurilor cuvenite Înaltei Porți otomane.

Construirea cetății Mikó începe la 26 aprilie 1623 din ordinul lui Francisc Mikó (1585-1635), consilier al principelui Gabriel Bethlen, diplomat, cronicar, căpitan al scaunului Ciuc. Cetatea este reconstruită în forma actuală între anii 1714-1716 sub conducerea generalului imperial contele Stephan Steinwille, eveniment atestat și de inscripția în piatră așezată deasupra porții de intrare a cetății.

La Șumuleu din anul 1630 a funcționat un gimnaziu franciscan, iar din anul 1676 tipografia călugărului franciscan Johannes Caioni (Căianu).

În conscripția din 1643 figurează 44 capi de familii, 108 persoane, 25 nume de familii. Primele comunități profesionale s-au format după anul 1649, breasla cizmarilor fiind consemnată în scrisoarea de privilegii emisă de Sigismund Rákóczi la 4 noiembrie 1649.

În anul 1661 trupele turco-tătare conduse de Ali, pașă de Timișoara, devastează Ciucul ca pedeapsă pentru participarea, fără acordul Înaltei Porți, la expediția militară împotriva Poloniei condusă de Gheorghe Rákóczi al II-lea. Despre atacul împotriva orașului informează celebrul călător și istoriograf turc Evliya Çelebi, martor ocular al evenimentelor, iar Kájoni consemnează: „Păgânii … au jefuit tot Ciucul”.

În anii 1650, 1665, 1677 și 1707 în Miercurea Ciuc s-au ținut sfaturile generale ale scaunului Ciucului, prilej de comunicare a hotărârilor, constituțiilor acestuia. În ședința din 1707 s-a hotârât trimiterea, împreună cu vecinii din Trei Scaune (astăzi județul Covasna), a unui sol comun la principele Francisc Rákóczi I, conducătorul luptei antihabsburgice. Conform recensământului din 1721, în oraș au existat 49 gospodării și în jur de 250 suflete, în 1755, în timpul construirii bisericii romano-catolice acest număr sporind la 450.

În anul 1878 Miercurea Ciuc a devenit reședința comitatului Ciuc. Calea ferată dată în folosință la 5 aprilie 1897 a adus schimbări radicale în dezvoltarea orașului. Se înființează unități industriale de prelucrarea lemnului, de industrie ușoară și de construcții de mașini. În 1888 se reconstruiește spitalul, în 1898 se termină construcția clădirii primăriei, iar în 1911 clădirea actualului liceu „Márton Áron”, în care se mută școala medie înființată în 1630 în Șumuleu.

În 1910 Miercurea Ciuc avea 3.701, iar în 1930 4.807 locuitori. Miercurea Ciuc a rămas și după cel de al II-lea război mondialcentrul regiunii, devenind în 1968 reședința județului Harghita. De la această dată s-a intensificat industrializarea forțată a orașului, ducând la modificări semnificative în structura populației. Conform datelor recensământului din 7 ianuarie 1992, populația orașului a fost de 46.029 de locuitori.

Din planul orașului, amintind de litera T pe vremea lui Balázs Orbán, a rămas numai partea orizontală, adică strada Petőfi, cât de cât în forma veche. Majoritatea clădirilor din strada Petőfi au fost construite la sfârșitul secolului XIX. sau la începutul secolului XX. Clădirile vechi din strada Florilor au fost demolate în anii 1980-1989.

Printre cele mai importante clădiri civile ale orașului se numără: cetatea Mikó, construită în 1623, spitalul ORL (clădirea a fost construită inițial pentru a fi sediul comandamentului trupelor de grăniceri) și spitalul de boli contagioase, ambele edificii datând de la sfârșitul anilor 1700. Clădirea primăriei a fost construită în 1888 și aici s-a aflat sediul comitatului Ciuc. După revoluția din 1848s-a construit spitalul vechi, aflat lângă cetatea Mikó. Palatul Justiției a fost construit în 1905, iar liceul „Márton Áron” a fost dat în folosință în 1911. În timpul celui de al doilea război mondial s-a construit hotelul „Harghita”, în care funcționează din anul 2001 Jandarmeria. Tot în perioada interbelică au fost construite clădirea Băncii Naționale și Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel, ca biserică greco-catolică, în stil modernist. Lăcașul de cult și-a început activitatea în anul 1930. Casa de cultură municipală a fost construită în 1963, patinoarul artificial „Vákár Lajos” în 1970, Spitalul județean și Policlinica în 1972, Galeria „Nagy Imre” în 1973, clădirea consiliului județean, casa de cultură a sindicatelor în 1986.[1]

Fig.1.1- Harta Ciucului din secolul al XIX-lea

(Sursa: Vofkori György, 2007, Csíkszereda és Csíksomlyó képes története, 2)

1.1.2 Dr. Hirsch Húgó și evoluția parcului

În anul 1876 casa de pe colțul străzilor Vár și Gálovics a fost cumpărată de un armean bogat, numit Szava Lukacs și soția lui, Manya Veronika. Fiica ei, Szava Blanka a primit casa ca și avere după căsătoria sa cu Dr. Filep Sandor, medicul primar al spitalului din Miercurea Ciuc.

Fig.4- Dr. Hirsch Húgó

(Sursa: Vofkori György, 2007, Csíkszereda és Csíksomlyó képes története, Typografika, Békéscsaba)

În aprilie 1910 casa a fost destrămată, iar până noiembrie anului precedent a fost construită o nouă casă, cu dimensiuni mult mai mari decât prima. După moartea lui Filep Sandor în 1911, casa a devenot proprietatea lui Dr. Hirsch Hugo, fiind soțul lui Filep Judit, fiica proprietarului anterior.

Dr. Hirsch Hugo s-a mutat la Miercurea Ciuc în 1912, unde a devenit un om respectat de societatea din oraș, fiind un medic foarte deștept și amabil. El a introdus primele analize de laborator și primul aparat Rontgen în Ciuc. În afară de sarcinile legate de munca în spital ca și medic primar, el s-a gândit și la construirea unui nou institut, un sanatoriu. Pentru acest motiv a lărgit clădirea de pe strada Venczel Jozsef și a înființat camere pentru pacienți, cu diferite aparate speciale, care erau mult mai moderne decât cele din spitalul județean în vremea lui. Camerele erau aranjate în stil modest, dar frumos și erau dotate cu căldură, exista și o cameră de așteptare. Doctorul era un om extraordinar, a tratat și pe cei care nu aveau bani pentru a plăti spitalizarea. În anii 1930, doctorul a invitat călugărițele din Szent Vinces Betegapolo Rend, ca să-l ajute cu pacienții, ele au avut grijă de pacienți și s-au ocupat cu alimentația lor.

Fig.1.2- Camere pentru pacienți

(Sursa: Vofkori György, 2007, Csíkszereda és Csíksomlyó képes története, 116)

Fig.1.3- Sala de operație

(Sursa: Vofkori György, 2007, Csíkszereda és Csíksomlyó képes története, 116)

Familia Hirsch a avut mare grijă de grădina din spatele casei. În 1920 au cumpărat numeroase proprietăți (terenuri) pentru a amenaja un parc pe strada Venczel Jozsef. În grădină au înființat un teren de tenis, au plantat numeroase plante decorative și au făcut amenajări floricole, cum ar fi arabescuri, mozaicuri și rabate. De a lungul drumurilor din parc au plantat arbori și arbuști decorative prin habitus, frumos aranjate în aliniamente, masive sau plantate solitar, majoritatea lor fiind existente și în ziua de azi.[2,3]

Fig.1.4- Grădina și parcul din spatele casei

(Sursa: Vofkori György, 2007, Csíkszereda és Csíksomlyó képes története, 117)

În vara anului 1932 a făcut o scurtă vizită renumitul Szent – Györgyi Albert ( laureat al Premiului Nobel – 1937 – pentru izolarea vitaminei C ), a fost cazat la familia Hirsch, dar nu vroia să doarme în camera pregătită pentru el, ci în parcul din spatele casei, într-un cort, făcând camping.

Fig.1.5- Parcul în 1932, cu Szent – Györgyi Albert

(Sursa: Vofkori György, 2007, Csíkszereda és Csíksomlyó képes története, 117)

Doctorul primar Hirsch a mai avut grijă de sanatoriu, de spital și de îmbunătățirea grădinii și parcului timp de 8 ani, după ce s-a îmbolnăvit și din această cauză s-au mutat, împreună cu soția lui, la Cluj Napoca, unde a murit în 1941.

După moartea lui casa, sanatoriul, grădina și parcul au devenit proprietatile Szent Vince Betegapolo Rend, unde călugărițele au mai lucrat 7 ani, până *allamositas* în 1948. Până 1989 a fost proprietatea Statului Român, după care a aparținut Bisericii Catolice, iar în zilele de azi aparține de Municipiul Miercurea Ciuc.[2,3]

CAPITOLUL II

2.1 ÎNCADRARE ÎN ZONĂ

Miercurea Ciuc este situat în sud-estul Transilvaniei, în județul Harghita, în bazinul între Munții Ciucului și Munții Harghitei, pe partea stângă a râului Olt, se află în intersecția latitudinii nordice 46⁰21″ și a longitudinii estice 25⁰48″.[1]

Fig.2.1.1 Miercurea-Ciuc

(Sursa: https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Romania_location_map.svg)

Parcul Libertății este situat în centrul orașului Miercurea Ciuc, în formă de dreptunghi format din străzile Unió, Venczel József, Plopilor și Libertății. Este înconjurat din toate direcțiile cu case de locuit, este centrul unei zone rezidențiale, liniștite, numit și parcul mic sau parcul pionir.

Fig.2.1.2- Încadrare în zonă a parcului Libertății

(Sursa:https://en.mapy.cz/textova?x=25.8027166&y=46.3598153&z=17&l=0&source=osm&id=111394687)

2.2 CLIMA

Clima orașului este de temperat-continental. Miercurea Ciuc este una dintre cele mai friguroase orașe din România ( ″Mica Siberie″). Inversiunea termică este frecvent întâlnită în această zonă și cauzează înghețuri puternice în timpul iernii. Aerul rece nu poate să fi dizlocat, rezultând suprapunerea unor straturi de aer rece. Aceeași cauză este și cea care duce la persistența ceții pe timp îndelungat. [4]

2.2.1 Temperatura

Temperatura medie anuală este de 6,15 ⁰C, luna cea mai caldă fiind august cu temperatura medie de 16,2 ⁰C, iar luna cea mai rece este ianuarie, cu temperatura medie de -6,3 ⁰C. Temperatura maximă absolută este de +35 ⁰C, iar cea minimă de -38 ⁰C. Iernile sunt lungi și geroase cu temperaturi frecvent sub -25 ⁰C, in medie fiind 120 de zile cu zăpadă. Suma anuală a temperaturilor medii zilnice mai mari de 0 ⁰C este sub 3000 ⁰C, a temperaturilor medii zilnice mai mari de 10 ⁰C este între 2000 – 2500 ⁰C. Primele înghețuri se înregistrează în septembrie, iar ultimile în luna mai, primele brume apar tot în septembrie, ceea ce limitează posibilitatea de cultivare a plantelor decorative. In medie, sunt peste 150 de zile cu cer acoperit, numărul zilelor cu temperaturi negative ( < 0 ⁰C ) este de 47,3, iar cele cu temperature pozitive ( > 0 ⁰C ) de 161,8. Media orelor totale de strălucire a soarelui pe an din perioada de 2000 – 2018 este de 1228,4 ore.[5]

Fig.2.2.1.1- Temperaturile minime, maxime și umiditatea relative din perioada 2017-2018

(Sursa: http://www.weatheronline.co.uk/weather/maps/city)

Fig.2.2.1.2- Ore de strălucirea soarelui din perioada 2017-2018

(Sursa: http://www.weatheronline.co.uk/weather/maps/city)

Fig.2.2.1.3- Temperaturile maxime comparate cu cele minime din perioada 2017-2018

(Sursa: http://www.weatheronline.co.uk/weather/maps/city)

2.2.2 Rețeaua hidrografică

Din punct de vedere hidrologic teritoriul studiat face parte din bazinul superior a râului Olt. Densitatea rețelei hidrografice este foarte mare, variază între 0,7 – 0,9 km/km². Cel mai important parametru agrohidrologic îl constituie cantitatea medie lunară și anuală de precipitații, care este reprezentată în tabelul următor:

Tabel 2.2.2.1

Precipitațiile lunare din anul 2017

(Sursa: Oficiul de Studii Pedologice și agrochimice Harghita)

Pe baza acestor date, distribuția pe anotimpuri a precipitațiilor este următoarea: iarna → 14 – 16%, primăvara → 22 – 24%, vara → 41 – 46%, toamna → 18 – 20 %, in medie, precipitațiile anuale din perioada 2000 – 2018 sunt de 449,5 mm/an ( între 400 – 600 mm/an), iar numărul zile cu precipitații/an este de 142,4.

În cadrul factorilor de vegetație a plantelor o importanță deosebită prezintă regimul de umiditate a solului, ce variază între 100 – 200 mc/ha, apa freatică fiind la peste 10 metri adâncime, lunile cele mai secetoase fiind noiembrie și februarie.[5]

2.2.3 Regimul pluviometric

Cantitatea medie anuală de precipitații variază între 400-600 mm în depresiune și ajunge la 1.000 mm în zonele montane. Lunile cele mai secetoase sunt noiembrie și februarie cu o precipitații medii lunare sub 30 mm, iar cea cu precipitații peste 90 mm sunt iunie și iulie. Este menționat faptul că în anumiți ani cantitatea maximă de precipitații căzute în 24 de ore – sau într-un timp și mai scurt poate să ajungă la 57 l la m2, care poate să producă eroziune în zone montane și supraumezire în depresiuni.[5]

2.2.4 Regimul eolian

Circulația dominantă a meselor de aer se face de la nord-vest. În zona depresionară vânturile sunt mai rare, iar în zonele montane sunt mult mai frecvente. Viteza vântului crește cu altitudinea, ca urmare a reducerii forței de frecare a maselor de aer în mișcare cu suprafața subiacentă. [5]

2.2.5 Solul

Potrivit Sistemului Român de Taxonomie a solurilor (SRTS 2012), în cadrul arealului au fost identificate 2 tipuri de sol, și anume: tehnosoluri (TT) și antrosoluri (AT) din clasa antrisolurilor (ANT).[6]

Antrisolurile (solurile trunchiate și desfundate) prezintă un orizont antropogenetic sau lipsa orizontului A și E, îndepărtate prin eroziune accelerată sau decapitare antropică. În această clasă au fost incluse solurile care au avut un profil bine diferențiat, dar care a fost atât de intens trunchiat sau alte cărui orizonturi au fost atât de intens amestecate prin acțiunea omului, încât nu mai prezintă caracteristici diagnostice care să permită încadrarea lor la unul din tipurile cele mai folosite.

Antrosolurile au orizont antropedogenetic (hortic, antravic) de cel puțin 50 cm grosime, format din transformarea unui orizont sau strat al solului prin ferilizare îndelungată sau prin acreție, ca urmare a unei lungi perioade de cultivare sau irigare.

Tehnosolurile sunt soluri în curs de formare pe materiale antropogene, având grosimea de cel puțin 50 cm, fără orizonturi diagnostice în afară de un orizont A slab conturat.[7]

Apa freatică se află la adâncimi de peste 10 m.[6]

2.3 SITUAȚIA EXISTENTĂ A PARCULUI

2.3.1 Vegetație

Vegetația lemnoasă este reprezentată de Picea Abies (molid) , Pinus sylvestris (pin silvestru), Fraxinus excelsior (frasin), Abies concolor (brad argintiu), Aesculus hippocastanum (castanul sălbatic), Corylus avellana (alun), Acer campestre (jugastru), Acer negundo (arțar american), Robinia pseudacacia (salcâm), Betula pendula (mesteacăn), Populus nigra (plop negru), Alnus glutinosa (arin negru), Carpinus betulus (carpen), Fagus sylvatica (fag), Ulmus montana (ulm de munte), Tilia cordata (teiul pucios), Salix alba (salcie), Salix babylonica (salcie pletoasă), Rosa canina (măcieș), Spiraea x vanhouttei (cununiță), Sophora japonica (salcâm japonez).

Fig.2.3.1.1- Aesculus hippocastanum și Fraxinus excelsior

(Original)

Fig.2.3.1.2 Parcul în luns februarie

(Original)

Fig.2.3.1.3 Parcul în luna iunie

(Original)

Fig.2.3.1.4 Parcul în luna iunie

(Original)

2.3.2 Starea fitosanitară a plantelor

Majoritatea arborilor și arbuștilor din parc sunt într-o stare foarte neglijată, bolnavă din punct de vedere fitosanitară. Sunt atacate de de numeroase boli și dăunători sau sunt degradate din cauza factorilor climatici, a animalelor, a oamenilor, a timpului și a lipsei de îngrijire. Principalele boli și dăunători prezente în parcul Libertății din Miercurea Ciuc sunt: ……[8]

Din această cauză se vor elimina exemplarele atacate, rupte, care nu corespund din punct de vedere fitosanitar pentru un parc sănătos.

Fig.2.3.2.1- Bolile arborilor decorativi

(Original)

2.3.3 Sistemul de circulație

Accesul în parc se face din intersecția străzilor Venczel József și Libertății dinspre Nord-Est printro potecă care traversează în diagonală spațiul verde, ieșirea fiind la intersecția străzilor Plopilor și Unio. Această potecă este singura cale de acces pe care se vede că a fost amenajată cândva ca o alee.

Fig.2.3.3.1- Sistemul de circulație din parc

(Original)

2.3.4 Mobilierul urban

Din parc lipsește mobilierul urban obișnuit, cum ar fi bănci, coșuri pentru gunoi, cișmeele, iluminatul public, statui, vase pentru plante floricole, existând doar o masă de ping-pong din beton, care este întro stare degradată și câteva leagăne, un tobogan și o cumpănă, toate avariate.

Fig.2.3.4.1- Mobilierul urban din parc

(Original)

Fig.2.3.4.2- Mobilierul urban din parc

(Original)

PARTEA II

CAPITOLUL III

3.1 CONCEPT DE REAMENAJARE

Parcul se află într-o zonă rezidențială liniștită, aproape de centrul orașului, înconjurat de case de locuit. Din această cauză m-am gândit la reamenajarea parcului în stil liber, peisager, ca să fie în echilibru cu zona înconjurătoare, să prezinte partea cea mai naturală a unui parc, fără forme geometrice stricte și fără a crea imaginea de perfect simetric.

Stilul liber sau peisager (natural) a apărut între sec. X-XV în China și Japonia, fiind practicat și în prezent. Se folosește pentru terenurile cu relief variat (coline,dealuri,văi) cum ar fi și în cazul nostru, un teren pe pantă cu un deal mic pe partea stângă și o zonă mlăștinoasă în partea dereapta. Acest stil este unul romantic și se axează pe forme parțial-volumetrice libere, care include variantele stilului chino-japonez și anglo-american.

Stilul chino-japonez se caracterizează prin volume și spații libere, neregulate, cu înfățișare naturală. Compozițiile plantațiilor, aleilor curbate și a stâncilor au forme neregulate. Construcțiile decorative sunt în formă de arc, chioșcuri și pavilioane cu acoperișuri pitoresc conturate. Mărimile grădinilor sunt variate, de la cele miniaturale, în zonele muntoase și până la cele de dimensiuni mari situate la câmpie.

Stilul anglo-american se caracterizează prin alegerea artistică a formelor naturale, atribuind peisajului un aspect cât mai natural, punând în evidență varietatea reliefului, bogăția plantațiilor, apa și stâncile. Parcurile contemporane și pădurile sunt parcuri de tip anglo-american au scopul de a asigura atât odihna pasivă cât și odihna activă a vizitatorilor.

Principiile structurale ale stilului peisagistic se caracterizează prin faptul că simetria este înlocuită cu echilibrul asimetric, aleile au un traseu sinuos, larg și comod fac legătura între zonele mai îndepărtate și clădiri. Axele de perspectivă sunt închise de vegetație sau de forme pitorești de relief (stânci). Intervenția omului în amenajarea vegetației nu este sesizabilă, speciile lemnoase ornamentale fiind preponderente și plantate astfel încât să se armonizeze total cu cadrul natural, în grupuri unde se folosesc atât specii indigene cât și exotice, care deorează prin port, flori sau fructe. Lipsesc peluzele largi și decorațiunile florale cum ar fi mozaicurile și arabescurile, rondourile sau rabatele. Se regăsesc doar plante floricole perene amplasate în pete pe peluze sau la marginea masivelor, având un contur sinuos. Apa se amenajează sub formă de heleștee, lacuri cu maluri neregulate, cursuri cu trasee sinuoase, cascade, toate cu un aspect cât mai natural posibil. Ca elemente ornamentale auxiliare se pot întâni bănci amplasate izolat, statui, mine, morminte, temple, etc. (Adelina Dumitraș, 2006, Ghid pentru întocmirea proiectului de amenajare a spațiilor verzi :15)

Pentru realizarea acestei reamenajări în stilul liber, în primul rând se face proiectarea planului într-un program special pentru amenajări peisagere, (Realtime Landscaping Architect- care ajută mult la calcularea suprafețelor și lista detaliată a materialelor folosite), în așa fel ca să fie comparată cu planul de situație a parcului, pentru păstrarea exemplarelor sănătoase, dacă este cazul. Se face toaletarea arborilor și arbuștilor existenți, eliminarea mobilierului urban deteriorat și a exemplarelor care nu sunt corespunzătorare din punct de vedere fitosanitar, sunt prea bătrâni, rupți sau avariate, deteriorate din cauza anumitor accidente climatice. După această lucrare ramân în parc numai exemplarele sănătoase și plăcute din punct de vedere estetic: Populus nigra(1), Fraxinus excelsior (1), Tilia cordata (1), Aesculus hippocastanum (2) și Abies concolor (4).

Parcul va fi înconjurat de un gard viu liber, va avea trei accese pentru vizitători, iar în partea de N-V se amplasează un teren de joacă pentru copii, protejată cu vegetație de strada aglomerată de lângă el (Venczel Jozsef). Această parte a parcului reprezintă zona familială pentru odihna activă. În partea de Sud a parcului se află o zonă mlăștinoasă unde se amplasează un lac cu bănci pe lângă mal și vegetație care să-și sugerează vizitatorului pace, ordine, liniște, fiin o zonă pentru relaxare, pentru odihnă. Aleile și pavajele așa vor fi amplasate, ca să asigure trecerea ușoară și eficientă prin zone, iar mobilierul urban va fi reprezentat prin bănci și vase din lemn pentru plante.

Primăvara devreme se efectuează pregătirea terenului pentru plantarea gazonului, după trecerea gerurilor și înghețurilor, erbicidarea cu erbicid total-postemergent, strângerea corpurilor străine din urma defrișării vegetației bolnave, o nivelare mecanizată, cartarea agrochimică, o fertilizare de bază cu îngrășăminte chimice (NPK) aplicate mecanizat și mobilizarea solului pe 20-30 cm adâncime cu grapa rotativă.

Instalarea vegetației lemnoase începe cu pichetare pentru fiecare exemplar, săpatul gropilor în funție de dimensiunea sistemului radicular al plantelor, plantarea și udarea lor corespunzător. Instalarea gazonului se va face prin sămânță pe toata suprafața parcului, iar instalarea vegetației floricole perene se face prin plantarea răsadurilor deja pregătite.

În final parcul neîngrijit se transformă într-un parc estetic, frumos, curat și ordonat.

PARTEA III

CAPITOLUL IV

4.1 AMENAJAREA PROPRIU-ZISĂ

4.1.1 Vegetație

Vegatația lemnoasă propusă este alcătuită din arbori și arbuști decorative prin habitus sau prin frunze și rezistente la frig și ger, exemplare cu frunze persistente pentru decorul pe tot parcursul anului, grupate în masive, aliniamente sau plantate solitar și anume: Thuja occidentalis var. globosa (tuia obișnuită), Sambucus nigra (soc negru), Prunus laurocerasus, Juniperus chinensis (ienupăr chinezesc), Buxus sempervirens (cimișir), Juniperus communis (ienupăr comun), Juniperus virginiana (ienupăr de Virginia), Ilex aquifolium (laur), Quercus robur (stejar), Abies alba (brad), Chaenomeles japonica (gutui japonez), Salix babylonica var. tristis (salcie plângătoare), Berberis thunbergii (drăcilă), Aces platanoides (arțar), Acer palmatum (arțar japonez), Viburnum opulus (călin), Populus tremuloides (plop tremurător), Hydrangea arborescens (hortensia), Cotoneaster horizontalis (bârcoace), Philadelphus coronarius (lămâiță), Abies concolor (brad argintiu), Taxus baccata (arbore de tisa).

Vegetația floricolă este alcătuită din două specii perene decorative prin frunze: Begonia rex (begonia) și Carex elata (rogoz).

Amestecul de semințe pentru gazon este alcătuită din: 5% Agrostis capillaris (iarba câmpului), 15% Poa pratensis (firuța), 20% Festuca pratensis (păiuș), 25% Festuca rubra (păiușul roșu) și 35% Lolium perenne (raigras englezesc).

Fig.4.1.1.1 Ilex aquifolium

(Sursă: https://www.alamy.com/stock-photo-common-holly-english-holly-ilex-aquifolium-jc-van-tol-ilex-aquifolium-58211594.html)

Fig.4.1.1.2 Cotoneaster horizontalis

(Sursa: http://www.greenscapesmadison.com/services/landscape-build-design/softscapes/products/cotoneaster-apiculatus-cranberry/)

Fig.4.1.1.3 Hydrangea arborescens

(Sursa: https://oazis.hu/disznovenyek/hortenzia-2/)

Fig. 4.1.1.4 Chaenomeles japonica

(Sursa: https://www.123rf.com/photo_77896842_japanese-quince-chaenomeles-japonica-flower-photography.html)

4.1.2 Sistemul de circulație

În parc sunt 1749 m² de alei si pavaje din care unesc cele trei accese și înconjoară terenul de joacă pentru copii și lacul, asigurând drumul cel mai apropiat și efficient dintr-o zonă în alta. Sistemul de circulație se realizează din piatră poligonală verde, un material mai ecologic și mai natural decât asfaltarea.

Această piatră cu forme iregulare se poate aplica pe orice suprafață orizontală și verticală, lăsând oriunde amprenta proprie gneiss-ului verde. Are rezistență deosebită conferită de elementele sale compoziționale, feldspații si cuarțul. Este o piatră dură, care face față cu succes condițiilor climatice neprielnice. Pentru această piatră, montajul se realizează cu rosturi și se recomandă adezivul Weber Stone, precum și aplicarea tratamentelor de impermeabilizare.

Fig.4.1.2.1 Piatră poligonală verde

(Sursa: https://www.casesigradini.ro/oferte/f/41/Pavaje-alei/58550/PIATRA-POLIGONALA-VERDE-MEDIUM)

4.1.3 Mobilierul urban

Mobilierul urban propus din parc este reprezentată de 29 bucăți de bănci din lemn cu piciorul din oțel inoxidabil, 32 bucăți de ghiveci din lemn- câte două pe marginile a 16 de bănci, 23 bucăți de coșuri pentru gunoi, 52 bucăți de corpuri de iluminat, terenul de joacă pentru copii, protejată cu dale din cauciuc (872 m²) și alcătuit din: trei spalieri din lemn, un spalier din frânghie, o căsuță din lemn, o leagăne cu două tobogane și un spalier, o leagăne cu trei locuri, patru cumpene, un SANDBOX? și o trambulină.

Fig.4.1.3 Bănci, ghivece, corpuri de iluminat, coș pentru gunoi

(Original)

Fig.4.1.4. Terenul de joacă pentru copii

(Original)

4.1.4 Crearea artificială a lacului din parc

Crearea întinderilor de apă prezintă un interes deosebit, mai ales pentru parcuri. Lacurile și iazurile artificiale constituie o categorie mai frecvent folosită în amenajările peisagistice față de cursurile de apă, au o capacitate de exploatabilitate mai mare și oferă mai multe posibilități recreative.[]

Sursa de apă pentru crearea lacului este pânza de apă freatică și apa din conducte, ca și sursă complementară. Lucrarea se execută prin excavarea solului, aplicarea unui start subțire de nisip, urmată de un strat de materiale biodegradabile (pânză) și aplicarea unei membrane din cauciuc EPDM, după ce urmează umplerea lacului, plantarea vegetației acvatice și realizarea unei borduri din pietre.

Fig.4.1.4 Lacul artificial din parc

(Original)

CAPITOLUL V

5.1 CALCULAREA COSTULUI AMENAJĂRII