Propunere de Optimizare a Dezvoltarii Urbane a Municipiului Oradea

Lucrare de licență

Propunere de optimizare a dezvoltării urbane a Municipiului Oradea.

Studiu de caz cartierul Grigorescu

Cuprins

Introducere

Capitolul I. Elemente de teorie și metodologie

I.1.Definiții, concepte și metode

1.2.Documentațiile de amenajarea teritoriului și urbanism

Capitolul II Contextul dezvoltării urbane a municipiului Oradea si apariția cartierului Grigorescu

2.1. Evoluția teritorială a Municipiului Oradea

2.2. Caracterele fizico-geografice ca factori determinanți ai structurii urbane

2.2.1.Poziție și limite

2.2.2. Organizarea administrativă

2.2.3. Conectivitate

2.2.4. Evoluție paleogeografică și geologia arealului

Clima

Apele Flora și fauna

Caracteristicile demografice ale populației;

Evoluția economică

Procesele ce au influențat extinderea urbană din Municipiul Oradea

Poziția cartierului Grigorescu in municipiul Oradea (amplasare si conectivitate cu principalele puncte de interes din oras)

Localizare

2.3. Trăsături spațiale urbane

II.3.1.Caracterele fizico-geografice ca factori determinanți ai structurii urbane

II.3.2.Evoluția cartierului (reglementarile din RLU pt cartier, cand au aparut primele case, cate sunt acum, cam cati locuitori are, cate sunt de vânare, cate terenuri sunt neocupate etc.)

II.3.3. Trama stradală

II.3.4.Elemente de infrastructură

II.3.5.Probleme și disfuncționalități

Capitolul IV. Propuneri pentru optimizarea spațiului

Concluzii

Bibliografie

Anexe (figuri, tabele, poze, etc._)

Introducere

Preocupările legate de ordonarea și proiectarea unor comunități urbane sunt milenare, însă conceptele, metodele și scara la care astăzi umanitatea încearcă să pună în practică planificarea urbană cunosc o permanentă actualizare atât cantitativă cât și calitativă. Apariția unor comunități mai mari de tip oraș a fost posibilă datorită intensificării schimburilor economice care au dezvoltat și format locații unde interacțiunile sociale, politice și economice au impus participanților relații de cooperare, control, inovare, extindere și dezvoltare. Odată cu trecerea timpului evoluția societății și implicit transformările urbane au fost mult mai evidente și mai puternice. Dezvoltarea căilor de comunicații, manufacturii, industrializarea au extins tot mai mult orașele și au stabilit noi conexiuni economice care au atras o populație mai numeroasă dornică de îmbunătățirea calității vieții, ajungând ca în sec. XXI ponderea locuitorilor din mediul urban să depășească ponderea celor din mediul rural.

Odată cu industrializarea accelerarea necontrolată a dezvoltării urbane și apariția orașelor dense și compacte în care distanțele de la locul de muncă și zona de locuit erau foarte reduse, a apărut necesitatea unei planificări ordonate și moderne care, în primă fază, a fost inițiată de vizionarii englezi. Aceștia fiind în căutarea unor alternative noi atât pentru organizarea, cât și pentru funcționarea socială și spațială a orașelor au pus bazele unei mișcări urbaniste care a prins avânt la sfârșitul sec XIX, începutul sec. XX.

Astăzi aflați la peste un secol distanță față de primele creionări în planificarea urbană suntem tot mai conștienți de necesitatea unei bune coordonări a tuturor factorilor decizionali implicați în inițierea și supravegherea noile tendințe urbane. Odată cu evoluția extrem de accelerată pe care societatea umană a parcurs-o în sec. XX au fost experimentate numeroase viziuni curajoase la vremea respectivă, unele dovedindu-se a fi reale succese, altele dezastre.

Motivarea alegerii tematicii de licență vine de la simplu fapt care derivă din însăși specializarea pe care o voi finaliza: Planificare Teritorială. Încheind ciclu de 3 ani de licență consider că se impune o analiză a unui subiect care ține de ……………….

Capitolul I. Generalități

I.1.Definiții, concepte și metode

Analiza unui spațiu urban impune abordarea și cunoașterea unor componente geografice care înglobează atât cunoștințe de geografie fizică, de geografie umană cât și geografie regională. Importanța înțelegerii geografice a unui areal este esențială deoarece nu putem să analizăm și să omitem din componența orașului terenul pe care acesta este poziționat, arterele hidrografice, precipitațiile sau alte fenomene meteorologice. Pe de altă parte elementele sociale, culturale, politice, economice sunt un alt aspect de care în analiza unui spațiu urban se ține cont. Nu trebuie neglijată nici preocuparea din ce în ce mai mare acordată conservării și protecției mediului natural și antropizat, fapt datorat evoluției comunității umane în înțelegerea importanței tot mai mari a unei dezvoltări durabile care să ofere șansa generațiilor viitoare de a avea acces în continuare la resurse și la un mediu curat. Datorită tematicii alese lucrarea este axată pe analiza spațiului urban, bazat pe interacțiunile umane, iar conceptele metodologice care vor fi utilizate în această lucrare vor fi majoritar din domeniul Geografiei urbane.

De-a lungul istoriei abordările geografiei urbane au fost supuse unor transformări care au multiplicat conexiunile cu alte ramuri geografice sau cu alte științe. Datorită extinderii spațiale, a complexității relațiilor stabilite în interiorul orașului, aceste concepte au oscilat de la condițiile naturale care au impus o legătură dintre comportamentul social și dezvoltarea arhitecturală, influențele economice și politice, modul de viață al diferitelor grupuri sociale, până la evaluări și analize detaliate ale modului și condițiilor de viață după normele eticii și echității sociale.

După Neamțu B., 2008, în cadrul planificării urbane, începând cu anii 1960, s-au conturat două mișcări importante și anume: managementul dezvoltării urbane și dezvoltarea inteligentă.

Managementul dezvoltării urbane își propune să conserve zonele rurale/naturale aflate la periferia centrelor urbane prin impunerea unor cote stricte pentru extinderea urbană în viitor, iar conceptul de dezvoltarea inteligentă, apărut mai recent, își propune să controleze dezvoltarea preurbană prin impunerea de standarde calitative prin dezvoltarea de noi comunități urbane în zone rurale, dar cu un design compact, integrat în arhitectura înconjurătoare, prin menținerea unor zone verzi.

Ambele concepte prevăd, în esență, o dezvoltare controlată a zonelor periurbane prin conservarea spațiilor verzi și utilizarea cât mai eficientă a terenurilor, dar și o creștere calitativă a dotărilor și standardelor de care beneficiază aceste noi comunități.

Un alt concept utilizat în analiza și organizarea spațiului urban este prezentat în lucrarea lui Neacșu M. C., 2010 și vizează imaginea urbană.

Termenul de imagine urbană a fost introdus de către Lynch K. A. în 1960, ca o nouă abordare științifică și se bazează pe percepțiile mentale ale fiecărui individ (în funcție de scara socială, vârstă, sex, educație) și influențele acestora asupra comportamentelor și atitudinilor locuitorilor, subliniind că “fiecare locuitor se identifică cu o anumită parte a orașului în care trăiește, iar imaginea sa despre acest loc este încărcată cu semnificație și sens”.

Acelaș autor introduce câteva noțiuni care explică percepția și imaginea spațiului urban:

Lizibilitatea (engl. legibility)- influențează percepția imaginii pozitive sau negative asupra orașului, determinată de modul de organizare și planificare a acestuia

Imaginabilitatea (engl. imageability)- ,,calitatea unui oraș de a provoca percepția unei imagini puternice unui observator extern,,

Aceste două caracteristici: lizibilitatea și imaginabilitatea sunt generate de o serie de elemente principale care creionează imaginile mentale sau hărțile mentale ale indivizilor cum ar fi:

căile de deplasare – în funcție de calitatea acestora pot influența imaginea unui oraș;

limitele – percepute ca bariere dintre două tipuri de zone cu caracteristici diferite (cai de transport, maluri, ziduri);

cartierele – prin caracteristicile sale interne, unice, creează o comunitate specifică identificată cu arealul locuit;

nodurile – pot fi identificate prin piețe publice, nucleele unor cartiere sau punctele centrale active ale unui oraș;

reperele – reprezintă elementele de referință ale unui oraș în care imaginea urbană este percepută printr-un punct de reper: o clădire, intersecție, râu etc;

locuibilitatea ( engleză livability) – capacitatea unui oraș de a oferi un standard de viață ridicat și influențează imaginea pozitivă sau negativă a unui oraș;

conectivitatea – (linkability) termen introdus de Nasar J.,1998, citat de Neacșu M. C., 2010) și se referă la posibilitatea producerii unei imagini și a unui răspuns pozitiv în corelație cu alte centre;

Orașul perceput, orașul mental este sintetizat la nivelul unei imagini, iar instrumentul prin care această imagine poate surprinde diferențele teritoriale privind percepția și semnificația identitară asupra unui spațiu geografic urban este harta mentală, transpusă de către un geograf pe o hartă (Neacșu M. C., 2010).

Analiza caracteristicilor de mai sus poate oferi o viziune și o imagine de ansamblu în creionarea soluțiilor pe care autoritățile locale le pot fixa pentru stabilirea direcției de dezvoltare a unei localități.

O altă metodă modernă utilizată de specialiști în analiza și prelucrarea datelor spațiale a fost dezvoltată în SUA în anii 50 de către U.S. Census (Clarke, 2002, citat de Greene R.P și Pick J. B., 2006) și anume: Sistemul Informațional Geografic – SIG, (în engleză: Geographic Information Systems –GIS). Odată cu dezvoltarea accelerată a tehnologiei informaționale GIS a cunoscut o aplicabilitate extrem de vastă datorită posibilității de determinare a poziției spațiale și temporale a fenomenelor, proceselor, distribuțiilor și evoluțiilor naturale, sociale, economice etc. Datorită dezvoltării acestei tehnici aplicabilitatea în geografia urbană (și nu numai) a fost extrem de ridicată, ajutând la formarea unor imagini vizuale concrete prin identificarea și oferirea de noi soluții eficiente în rezolvarea problemelor urbane cu care societatea se confruntă. Astăzi orice studiu sau analiză urbană este însoțit de imaginea generată în baza de date GIS, acesta fiind un instrument care creează o imagine rapidă asupra problematicii discutate și cercetate.

În momentul elaborării unor proiecte de dezvoltare urbană, autoritatea decizională este obligată să aibă în vedere toate relațiile existente din areal: de la distribuția spațială a zonelor de locuit, a zonelor industriale, a zonelor protejate, a zonelor culturale și instituționale, a spațiilor economice, a zonelor de agrement și relaxare, sportive etc., și având imaginea generală asupra tuturor acestor aspecte să elaboreze scenarii posibile ale impactului acestora asupra dezvoltării viitoare.

După cum menționează R. P. Greene și J. B Pick, 2006 în cartea Exploring the Urban Community a GIS Approach, “arealele urbane reprezintă și suportă majoritatea activităților umane. Acestea nu sunt focusate numai pe civilizație dar reprezintă în același timp forme vibrante și dinamice ale comunității”.

O modificare radicală a politicii urbane din România este în legătură directă cu transformările politice generate de evenimentele din 1989 unde schimbările sociale și economice majore s-au reflectat și în dinamica și evoluția urbană din țară. Odată cu perioada de tranziție, de la un stat comunist și o planificare centralizată la un stat democrat, dar în căutarea continuă de soluții, o serie de disfuncționalități legislative au permis apariția și dezvoltarea haotică a mai multor construcții și zone urbane problematice.

Unul dintre aceste fenomene care s-a manifestat în România de după 1989, dar cunoscut la nivel internațional, se referă la dezvoltarea periurbană sau etalare urbană. Acest fenomen constă în apariția și dezvoltarea de noi areale rezidențiale sau alte activități în imediata apropiere a orașelor. Dezvoltările de acest tip au generat și genete, a zonelor culturale și instituționale, a spațiilor economice, a zonelor de agrement și relaxare, sportive etc., și având imaginea generală asupra tuturor acestor aspecte să elaboreze scenarii posibile ale impactului acestora asupra dezvoltării viitoare.

După cum menționează R. P. Greene și J. B Pick, 2006 în cartea Exploring the Urban Community a GIS Approach, “arealele urbane reprezintă și suportă majoritatea activităților umane. Acestea nu sunt focusate numai pe civilizație dar reprezintă în același timp forme vibrante și dinamice ale comunității”.

O modificare radicală a politicii urbane din România este în legătură directă cu transformările politice generate de evenimentele din 1989 unde schimbările sociale și economice majore s-au reflectat și în dinamica și evoluția urbană din țară. Odată cu perioada de tranziție, de la un stat comunist și o planificare centralizată la un stat democrat, dar în căutarea continuă de soluții, o serie de disfuncționalități legislative au permis apariția și dezvoltarea haotică a mai multor construcții și zone urbane problematice.

Unul dintre aceste fenomene care s-a manifestat în România de după 1989, dar cunoscut la nivel internațional, se referă la dezvoltarea periurbană sau etalare urbană. Acest fenomen constă în apariția și dezvoltarea de noi areale rezidențiale sau alte activități în imediata apropiere a orașelor. Dezvoltările de acest tip au generat și generează absorbția spațiilor agricole sau spațiilor verzi din vecinătatea urbană și sunt reprezentate de apariția unor areale cu o densitate redusă de construcții, unde principalul mijloc de transport este automobilul personal.

După cum afirmă Suditu B. și colab., 2010, etalarea urbană prezintă una din provocările majore ale schimbărilor urbane din Europa contemporană, iar cauzele pot fi regăsite în multiplicarea formelor de mobilitate urbană, calitatea sistemului de transport, prețul terenului, preferințele locuirii, trendul demografic, constrângerile și tradițiile culturale, politica și planificarea funciară ineficientă și nu în ultimul rând atractivitatea arealelor urbane existente.

În perioada comunistă dintre anii 1945-1990, datorită implicării guvernului central în organizarea și extinderea orașelor putem afirma că fenomenul era inexistent. Politica din acea perioadă era axată pe utilizarea optimă a terenului, acesta fiind considerat un bun național important, iar amplasarea și construcția de locuințe publice se realiza, în principal, dinspre centrul orașului spre zonele marginale, fiind permise construcții peste două etaje. Însă odată cu schimbarea politică de după 1989 dezvoltarea periurbană a cunoscut un avânt puternic și haotic, iar consecințele acestei dezvoltări vor fi resimțite pe termen lung.

Integrarea României în Uniunea Europeană urmată de creșterea economică au fost factorii care au condus la o dezvoltare imobiliară necontrolată și haotică. Aceasta creștere a generat schimbări socio-economice creând premisele unei remodelări în peisajul urban, remodelări care s-au manifestat prin dezvoltarea rezidențială și redistribuirea populației în zonele suburbane sau metropolitane (Filimon Luminița și colab., 20). Vidul legislativ, slaba aplicare a reglementărilor existente, lipsa unor viziuni în planificarea urbană au permis dezvoltarea acestor noi areale, urmate de o nouă etapă în care autoritățile locale au fost puse în situația integrării acestora în intravilanul localităților și echiparea lor cu infrastructura aferentă. Datorită costurilor ridicate cu infrastructura, echiparea tehnico-edilitară și alte servicii publice, impactul asupra bugetelor locale este destul de mare. Cartierele noi trebuie să fie integrate în intravilan, echipate cu sisteme de alimentare cu apă, canalizare, energie electrică, infrastructură rutieră, zone verzi, școli, grădinițe sau alte facilități urbane. Astăzi când se vorbește tot mai mult de limitarea consumului de terenuri precum și de reducerea consumului energetic și a risipii financiare importanța controlului asupra gestionării arealelor urbane și a bugetelor locale devine din ce în ce mai necesară și prezentă în agenda autorităților locale, impunându-se o analiza mai profundă a tuturor deciziilor luate. Forma complexă pe care o prezintă orașele necesită o planificare riguroasă care să duca la dezvoltarea și la prosperitate economică mult așteptată pentru creșterea nivelului de trai al locuitorilor. În structura internă a orașului procesele sociale, economice, culturale reprezintă cheia înțelegerii în determinarea unor viziuni și strategii viitoare pe care responsabilii comunității le vor utiliza pentru stabilirea politicilor urbane. Crearea unui mediu propice pentru afaceri va merge în paralel cu integrarea grupurilor sociale vulnerabile în comunitate, valorificarea resurselor locale, crearea de locuri de muncă, protecția mediului înconjurător, educația, cercetarea și nu în ultimul rând controlul asupra dezvoltării și extinderii teritoriale. Necesitatea unei abordări complexe ale aspectelor economice și sociale este obligatorie în planificarea unui teritoriu urban.

1.2.Documentațiile de amenajare a teritoriului și urbanism

În Carta Europeana a amenajării teritoriului, adoptată în 1983 se definește amenajarea teritoriului ca fiind expresia spațială a politicii culturale, economice, sociale și ecologice a tuturor societăților care contribuie la o mai bună organizare a teritoriului precum și la găsirea soluțiilor la problemele ce depășesc frontierele naționale.

Fiecare stat membru al Uniunii Europene are o percepție diferită, legislație diferită, metode de aplicare diferite legate de amenajarea unui teritoriu dar se încearcă, la nivel european, prin Charta Europeană a Amenajării Teritoriului armonizarea și stabilirea unor obiective și viziuni comune.

Obiectivele generale prevăzute în acest document se referă la:

dezvoltarea socio-economică echilibrată a regiunilor;

ameliorarea calității vieții;

gestiunea responsabilă a resurselor naturale și protecția mediului înconjurător;

utilizarea rațională a teritoriului;

După cum apreciază Ghica C., 2004 “gestionarea spațială a teritoriului țării este o activitate obligatorie și continuă, desfășurată în interesul colectivităților, în concordanță cu valorile și aspirațiile societății…”pag.73?

În contextul aderării la Uniunea europeană România a trebuit să-și ajusteze politicile de amenajare teritorială și reglementările urbanistice cu cele din spațiul comunitar. Printre principalele documente europene care au influențat direcția de dezvoltare a teritoriului regăsim:

Carta europeană a amenajării teritoriului (1983, Torremolinos, Spania)

Schema de dezvoltare a Spațiului comunitar (1999, Potsdam, Germania) cu cele trei obiective principale:

dezvoltarea unui sistem urban policentric și echilibrat și un nou parteneriat urban-rural;

asigurarea egalității în accesul la infrastructură și cunoaștere;

dezvoltarea durabilă, managementul prudent și protejarea naturii și a moștenirii culturale;

Principii directoare pentru o dezvoltare teritorială durabilă a continentului european (2000, Hanovra, Germania)

Agenda Teritorială Europeană (2007, Leipzig, Germania)

În România, activitățile de amenajarea teritoriului si de urbanism se desfășoară conform Legii 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul, actualizată și modificată, respectând obiectivele de la nivel european.

Astfel, obiectivele principale ale activității de amenajare a teritoriului sunt:

dezvoltarea economica si sociala echilibrata a regiunilor si zonelor, cu respectarea specificului acestora;

îmbunătățirea calității vieții oamenilor si colectivităților umane;

gestionarea responsabila a resurselor naturale și protecția mediului;

utilizarea raționala a teritoriului;

evitarea riscurilor naturale și prevenirea catastrofelor;

Iar principalele obiective ale activității de urbanism sunt:

ameliorarea condițiilor de viață prin eliminarea disfuncționalităților, asigurarea accesului la servicii publice și locuințe convenabile pentru toți locuitorii;

crearea condițiilor pentru satisfacerea cerințelor speciale ale copiilor, vârstnicilor și ale persoanelor cu handicap;

utilizarea eficientă a terenurilor, în acord cu funcțiunile urbanistice adecvate;

extinderea controlată a zonelor construite;

protejarea și punerea în valoare a patrimoniului cultural construit și natural;

asigurarea calității cadrului construit, amenajat și plantat din toate localitățile urbane si rurale;

protejarea localităților împotriva dezastrelor naturale și a riscurilor tehnologice.

Urmărirea acestor obiective se realizează cu ajutorul documentațiile de amenajare a teritoriului și urbanism.

Acestea sunt:

Planurile de amenajarea a teritoriului

Planurile de urbanism

Regulamentele de urbanism

Documentațiile de amenajare a teritoriului cuprind propuneri de evoluție teritorială și au caracter director, stabilind strategiile și direcțiile principale de evoluție ale unui teritoriu la diverse niveluri de complexitate, fiind obligatorii pentru toate autoritățile administrației publice.

Documentațiile de urbanism cuprind reglementări operaționale și sunt obligatorii pentru toate

persoanele fizice și juridice.

La nivelul României documentațiile de amenajare a teritoriului și urbanism sunt:

Planul se amenajare a teritoriului național (PATN) care cuprinde o viziune globală a dezvoltării viitoare a țării și se elaborează pe 6 secțiuni specializate:

Secțiunea 1- Rețele de transport

Secțiunea 2- Apa

Secțiunea 3- Zone protejate

Secțiunea 4- Rețeaua de localități

Secțiunea 5- Zone de risc natural

Secțiunea 6-Zone turistice

Planul de amenajare a teritoriului zonal (PATZ)- PATIC; PATIO; PATIJ; PATR

Planul de amenajare a teritoriului județean (PATJ)

Planul urbanistic general (PUG) și regulamentul aferent

Planul urbanistic zonal (PUZ) și regulamentul aferent

Figura 2 Documentațiile de amenajare teritorială și urbanism

Sursa: Pascariu G.,2004

Caracterele fizico-geografice ca factori determinanți ai structurii urbane

Poziție și limite

Municipiul Oradea, reședința județului Bihor, este situat în parte nord-vestică a României, în regiunea de dezvoltare Nord-Vest, la 10 km de unul din cele mai tranzitate puncte de frontieră vestică cu Ungaria. Este al zecelea oraș ca mărime din România, având o populație ce numără în iunie 2014 203.494 de locuitori.

Datorită poziționării sale într-o unitate de câmpie netedă și anume Câmpia de Vest au fost întrunite condiții favorabile pentru dezvoltarea așezării de pe malurile Crișului Repede. Calitatea mediului natural, dezvoltarea activităților agricole și industriale, prezenta resurselor naturale și nu în ultimul rând trecerea drumurilor importante contribuind major în evoluția și extinderea orașului.

Figura 1 Localizarea Municipiului Oradea

Sursa: prelucrare după…..

Unitățile teritorial-administrative cu care se învecinează Municipiul Oradea sunt următoarele:

La nord- comuna Biharia

La vest-comunele Borș și Sînandrei

La sud-comunele Nojorid și Sînmartin

La est-comunele Oșorhei și Paleu

Cele șapte comune de mai sus împreună cu comunele Toboliu, Girișu de Criș, Ineu și Cetariu, localizate în proximitatea municipiului Oradea, au creat în anul 2005 prima asociație de dezvoltare intercomunitară cu personalitate juridică din România, în format de arie metropolitană și anume: Zona Metropolitană Oradea.

Organizarea administrativă

Conform Primîriei Oradea, din anul 1991 și până în anul 2011, orașul a fost împărțit în 11 cartiere. În anul 2011, la inițiativa reprezentanților Instituției Arhitectului Șef din cadrul Primăriei Oradea, Direcției de Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național Bihor, a fost elaboratâ o propunere de reorganizare a Municipiului Oradea în 30 de cartiere. Realizată pe baza criteriilor istorice și zonale propunerea nu a fost aprobată de Consiliul Local, existând o serie de neânțelegeri privind denumirele și limitele cartierelor. Touși o planificare urbană eficientă a Municipiului Oradea ar putea fi mult mai bine gestionată dacă propunerea de organizare pe cartiere ar fi aprobată de autorități și ar fi însoțită de creearea unor baze de date tehnice, demografice, sociale, economice etc. a situațiilor existente din cartiere.

Conectivitate

Din punct de vedere geografic, Oradea este localizată la intersecția dintre căile rutire și feroviare care conectează Europa centrală cu estul cu sud-estul acesteia, fiind un nod de transport important din nord-vestul României. Datorită frontierii de stat și în special punctului vamal Borș fluxul de tanzit prin Municipiul Oradea este ridicat.

Rețeaua rutieră de pe raza orașului este reprezentată de următoarele drumuri europene/naționale și județene: DN1/E60, DN76/E79, DN79/E671, DN19/E671 precum și drumurile județene: DJ7671 și DJ797.

Figura 4 Racordarea la principalele căi de comunicație

Sursa: prelucrare ArcGIS on-line

De asemenea, Municipiul Oradea reprezintă cel mai important nod feroviar din nord-vestul țării. Orașul este tranzitat de Magistrala Principală 300 București-Oradea, iar pe lângă această magistrală, din Oradea mai pornesc liniile 310 spre Arad și Timișoara, 314 spre Băile Felix, 402 spre Satu Mare și 312 spre Gyoma cu puncutul de frontiera în Cheresig.

Existența Aeroportului din Oradea care asigură curse interne și câteva curse externe nu este valorificată momentan la capaciitatea sa maximă, dar se preconizează modernizarea acestuia în perioada următoare, fapt ce va contribui la apariția unor noi oportunități în dezvoltarea locală.

Evoluție paleogeografică și geologia arealului

Situat la contactul dintre câmpiile Bihariei și Miersigului cu Dealurile Oradei, pe lunca îndiguită a Crișului Repede, pe terasa 1 și 2 Oradea a cunoscut o extindere preponderent spre câmpie.

Din punct de vedere geologic teritoriul Municipiului Oradea este compus dintr-un fundament cristalin, ulterior faliat pe două direcții: nord-sud (falia panonică) și est-vest (falia carpatică) și un altul sedimentar, format odată cu scufundarea Bazinului Panonic, când încep depunerile sedimentelor de argile, marne și nisipuri. Odată cu ridicarea arealului depunerile sedimentare s-au realizat sub forma unor întinse conuri de dejecție când s-au format glacisurile, terasele de câmpia joasă și lunca Crișului Repede. Altitudinile oscilează între valorile de 115 m în vestul Oradei, între 120-130 m pe terasele din nordul orașului, 130 m în est, ajungând pe glacis la 140 m, iar pe terasele din sudul orașului valorile oscilează între 120-130 m.

Formele de relief mediu întâlnite pe teritoriul orașului sunt: terasele, glacisurile și lunca (Gr. Posea, 1997).

Cadrul natural favorabil prin suprafața topografică permisivă, poziția avantajată de trecerea unor drumuri vechi și importante, au influențat orașul Oradea, acesta beneficiind de o dezvoltare socio-economică și politică care a dus la extinderea sa de la o cetate medievală de 21.000 m2, construită în sec. XI la un municipiu extins în 2014 pe o suprafață de 11610 ha.

Clima

Clima Municipiului Oradea este temperat-continentală, fiind condiționată local de influențe de baraj și adăpost ale Carpaților Apuseni și într-o măsură mai mică de Carpații Orientali de Nord (Gr Posea, 1997).

Prezintă influențe ale maselor de aer oceanice pe toată perioada anului care impun precipitații maxime în mai-iunie și un alt maxim în decembrie, înregistrându-se o medie anuală de 580 mm/an. În timpul iernii influențele mediteraneene pot deplasa mase de aer cald din sud-vestul continentului, dar exista posibilitatea deplasării maselor de aer rece determinate de anticiclonul azoric și cel scandinav din nord-vestul Europei. Atât verele cât și iernile sunt moderate datorită barajului carpatic care blochează aerul polar-continental dinspre est și nord-est, cât și a influenței vestice care aduce mai repede primăvara (Gr Posea, 1997).

Temperatura medie anuală la Oradea este de 10,40C (Gh. Măhăra, 1977, citat de Gr. Posea, 1997), în trecut observându-se variații ale temperaturii medii anuale de 12,30C (1934) la 7,9 0C în (1940), 10,40C (2010).

Temperaturile extreme absolute înregistrate la Oradea au avut următoarele valori : minima de -290C în 24 ianuarie 1942, iar maxima de 41,9 0C, în 20 iulie 2007.

La altitudini de peste 1000 metri domină vânturile de vest, însă la nivelul solului vânturile de sud bat cu o frecvență medie de 10-17%, respectiv cele de nord cu 10-11%. Vara, la Oradea se remarcă o intensificare a circulației vestice și estice prin canalizările de aer de pe Crișul Repede. (Gr. Posea, 1997).

Apele

Subsolul Municipiului Oradea și din împrejurimi stochează în adâncuri cantități importante de ape plasate la diferite niveluri: de la ape aflate în golurile carstice ale calcarelor mezozoice, la adâncimi de peste 2000 m la cele din pleistocenul inferior, acumulate în pietrișuri și bolovănișuri la adâncimi de 17-20 m, exploatate în diferite puncte prin foraje. Existența apelor hipertermale în toată Depresiunea Panonică este legată de grosimea redusă (de cca 10 km) dintre scoarță si discontinuitatea Mohorovici, în felul acesta realizându-se transferul de căldură din interior spre apele cantonate în adâncuri (Gr. Posea, 1997).

Apele freatice sunt bine reprezentate în areal fiind stocate la diferite adâncimi în nisipuri, pietrișuri, bolovănișuri, intercalate cu argile și prafuri argiloase, aflate în formațiuni mai grosiere în partea estică și mai fine în cea vestică. Datorită reliefului panta se reduce dinspre est către vest, ceea ce conduce la o scurgere mai lentă și la o acumulare care modifică cantitatiatea și calitatea acestor ape freatice. Pânza freatică se află la 0,5 metri adâncime în lunca Crișului Repede și crește odată cu îndepărtarea de la aceasta către 5-10 metri adâncime. Datorită mineralizării excesive apele freatice de până la 12 m nu sunt potabile.

Principalul râu este Crișul Repede care separă Municipiul Oradea în două jumătăți, având direcția de curgere dinspre est către vest. Orașul mai este străbătut de pârâul termal Pețea, precum și pârâurile Paris, Sălbatic, Adona, Crișul Mic, toți afluenți ai Crișului Repede.

Flora și fauna

În trecut, datorită urbanizării foarte reduse, vegetația suprapusă dealurilor si parțial reliefului de câmpie era una de silvostepă. În prezent, vegetația spontană ocupă suprafețe mici în sudul Oradei – Pădurea Nojorid și mai multe pâlcuri de dimensiuni mai mici aflate în zona Dealurilor Oradei, fiind înlocuită, în cea mai mare parte, de extinderea urbană și culturile agricole. În lunca formată de-a lungul Crișului Repede se dezvoltă vegetația iubitoare de apă, iar apele Crișului Repede adăpostesc o faună compusă din vidre, lebede, rațe etc, broaște țestoase și diverse specii de pești.

Contextul dezvoltării urbane a municipiului Oradea si apariția cartierului Grigorescu Evoluția teritorială a Municipiului Oradea

Primele informații despre existența unei așezări pe teritoriul Oradei sunt legate de întemeierea unei mănăstiri de către regele Ungariei în anul 1092. Douăzeci de ani mai târziu, într-o diploma a abației benedictine din Zobor, apare și prima atestare documentară în care este menționat toponimul varad precum și funcționarea unei episcopii, ceea ce conduce la presupunerea existenței unei așezări urbane în acest areal. Poziția strategică a teritoriului Oradei a condus la construirea în sec XIV a unei noi cetăți medievale în formă heptagonală. Urmează o dezvoltare culturală și economică care a unificat în anul 1860 cele patru târguri învecinate apărute de-a lungul vremii: Seleuș, Olosig, Subcetate și Orașul Nou în Oradea Mare. Avântul edilitar și de modernizare al epocii a avut consecințe pozitive asupra orașului de pe Crișul Repede. La sfârșitul secolului XIX dezvoltându-se sistemul de comunicații, transportul în comun, circulația tramvaielor, poșta, telegraful, telefonul, iluminatul stradal etc.

Figura 6 Evoluția teritoriului Oradei

(Sursa datelor: prelucrare după ………….)

Începând cu anul 1899 se realizează o altă extindere a perimetrului orașului Oradea asupra unor mici așezări suburbane, cum ar fi: Seleușul, Ioșia și Iclod. Astfel se trece la conturarea unei structuri urbanistice în consens cu pretențiile unui oraș modern.

Urmare a dezvoltării socio-economice în anul 1925 Oradea a fost declarată, prin decret regal, municipiu. În perioada dintre cele două războaie mondiale, orașul s-a menținut ca un important centru industrial și comercial, unde marile firme de import-export, de comerț en gros, depozitele, marile întreprinderi de transport intern si internațional au înflorit, realizând profituri însemnate care s-au îndreptat spre transformarea Oradiei într-un puternic centru economic dar și cultural. Învățământul, instituțiile culturale, presa, activitatea editorială au fost martorele și mijloacele acestui proces. Orașul crește și se extinde fapt care a condus la apariția mai multor cartiere: Cartierul Crișului, Cartierul D. Cantemir, Dorobanților, Cartierul CFR, Cartierul Iorga.

Perioada comunistă a condus la dezvoltare orașului care de la o populație de 83,830 de locuitori in 1948 a ajuns în 1992 să numere 222,741 de locuitori. Spațiul orașului a fost extins prin construirea și extinderea de noi cartiere de locuit precum: Cartierul Eminescu, Nufărul, Rogerius, integrarea localităților Seleuș (1950) și Episcopia (1956). (după Statutul Municipiului Oradea, 2011)

Caractere demografice

În evoluția sa, de la pătrunderea feudalismului catolic maghiar, trecerea sub stăpânirea principilor Transilvaniei 1529, stăpânirea turcească 1660-1692, dominația Imperiului Austro-Ungar și reunirea cu România, Oradea a cunoscut o dezvoltare ascendentă din punct de vedere economic și cultural.

Dinamica evoluției populației a suferit modificări de-a lungul istoriei, înregistrându-se o serie de etape evolutive. Pe fondul condițiilor naturale favorabile, resurselor naturale din proximitate, resurselor de apă, căilor de comunicație (construcției căii ferate), s-a dezvoltat la sfârșitul sec. XIX industria care a condus la creșterea constantă a numărului de locuitori.

În tabelul alăturat se observă evoluția populației din Oradea, începând cu sfârșitul secolului XIX până în prezent, creșterea demografică față de anul 1880 fiind de aproximativ șapte ori.

Figura 8 Evoluția demografică a Municupiului Oradea 1880-2013

(Sursa datelor: INS)

După 1989, în etapa tranziției de la economia socialistă la cea capitalistă, spațiul orădean este suspus transformării printr-o descreștere demografică datorită influenței factorilor socio-economici: sporul natural negativ, declinul industrial, scăderea veniturilor, migrația etc.

În perioada 1992-2013, municipiul Oradea, a pierdut 19.043 de locuitori, valoare ce reprezentă 8.55% din populație. Unele din cauzele pierderii de locuitori se explică prin creșterea mobilității populației, creșterea migrației precum și sporul negativ. Începând din anul 2006 o altă cauză este dată de schimbarea preferințelor legate de locuire, care s-a manifestat prin apariția fenomenului de suburbanizare.

Astfel, după anul 2002 comunele din imediata proximitate a municipiului Oradea încep să înregistreze creșteri ale numărului de locuitori: Sânmartin are o apreciere cu 17,21%, Sântandrei -18,97%, Oșorhei – 9,87%, iar localitatea Borș – 13,60%. (informații preluate din Strategia de Dezvoltare a Județului Bihor).

Evoluția economică

În ceea ce privește dezvoltarea economică, până la sfârșitul secolului al XX-lea, Municipiul Oradea era unul dintre centrele urbane cu funcții complexe, bine definite, în cadrul cărora, cel mai important rol îl deținea funcția industrială.

Dezvoltarea industrială de care a beneficiat Municipiul Oradea a cuprins o gamă variată de industrii: de la industria alimentară, prelucrarea pielii și a încălțămintei, industria textilă, industria cauciucului și a maselor plastice, industria metalurgică, industria chimică, industria prelucrării lemnului, industria energetică precum și alte ramuri industriale. După Gr. Posea, 1997, până în 1989 circa 60% din forța de muncă a Municipiului Oradea are angajată în industrie și construcții, iar aproape 40% în servicii.

Din 1990 profilului economic al orașului se reorientează treptat către cel de servicii, menținându-se vechile ramuri din industria ușoară, industria de prelucrare a lemnului și mobilei, industria textilă și de confecții, industria metalurgică, industria extractivă, industria chimică, industria pielăriei și încălțămintei etc.

În paralel cu vechile ramuri industriale, datorită politicilor administrației locale, s-au dezvoltat noi parcuri industriale care s-au orientat către industria prelucrătoare, industria echipamentelor electronice, industria alimentară etc.

Astfel din anul 2008 municipalitatea a aprobat înființarea primului parc industrial amplasat pe o suprafață de 121 hectare. Situat în zona industrială a orașului, la ieșirea din Oradea, pe drumul E60 spre Ungaria, la 4 km de graniță, Parcul Industrial Eurobusiness I este deținut integral de municipalitate. Localizat la mai puțin de 500 de metri de linia de cale ferată, maximum un kilometru de punctul vamal, la 4 kilometri de granița cu Ungaria și tot la 4 kilometri de centrul orașului, prezintă un avantaj multiple pentru mediul de afaceri.

Un alt parc industrial, Parcul Industrial Eurobusiness II a fost înființat în anul 2012 pe strada Ogorului, din Cartierul Grigorescu. Suprafața parcului este de 23,85 hectare și se află de asemenea în proprietatea municipiului Oradea. Este situat în imediata apropiere a centurii ocolitoare a orașului, la 500 de metri de Aeroportul din Oradea, în apropierea drumului european E 671.

Dezvoltarea urbană a Municipiului Oradea

Dezvoltarea socio-economică din perioada comunistă, axată pe industrializare excesivă și urbanizare forțată, prezentă și la nivelul Municipiului Oradea, a condus la un flux migrator și la o creștere demografică care a contribuit din deceniile 7-8 ai sec. XX la construcția de cartiere de blocuri alcătuite în mare parte din locuințe colective. Astfel de construcții le regăsim în cartierele: Nufărul, Rogerius, Ioșia, unde predomină arhitectura specifică cartierelor din perioada comunistă, cu blocuri multifamiliale de patru până la zece etaje. Faptul că planificarea socialistă era axată pe strategii și reglementări supra centralizate a dus la răpirea identității orașelor sau identității comunităților de tip cartier, Municipiul Oradea nefiind exceptat.

Odată cu schimbarea politică de după 1989 au apărut și schimbările din sfera amenajării teritoriale, evoluția urbană fiind influențată de o serie de factori. Imediat după revoluție au început retrocedările terenurilor și proprietăților confiscate abuziv de către autoritățile comuniste către foștii proprietari, au fost permise libera circulație și dreptul la proprietate, ceea ce a condus la dezvoltarea unei piețe imobiliare și la construcția de noi locuințe și apariția de noi cartiere rezidențiale.

Anii de tranziție de la o economie și o politică socialistă la una capitalistă au fost marcați de declinul industrial și demografic, iar în unele cazuri de lipsa de viziune și responsabilitate. Odată cu aderarea României la Uniunea Europeană noile viziuni și strategii comune, fonduri și investiții necesare pentru creșterea calității sistemului urban si-au făcut loc în agenda autorităților care au devenit din ce în ce mai interesate de gestionarea eficientă a sistemului urban.

Procesul de extindere urbană manifestat în Oradea este la fel de valabil ca și în cazul altor orașe moderne. Extinderea s-a manifestat prin dezvoltarea suburbiilor din imediata apropiere a orașului, când în perioada boomului economic au prins avânt construcțiile din comunitățile rurale apropiate orașului și cartierele noi. Schimbările survenite au determinat apariția unei clase noi care datorită creșterii veniturilor a reușit să aibă acces la resurse financiare: venituri proprii sau creditare. Apare dorința noilor proprietari de a se muta într-un areal în care locuința personală să ofere un spațiu intim, fără vecini de bloc, acces la curte proprie, loc de parcare, chiar dacă distanța de la locul de muncă sau accesul la alte servicii crește semnificativ. În cele mai multe cazuri automobilul personal este singurul mijloc de transport prin care rezidenții acestor areale sau cartiere suburbane se deplasează către locul de muncă, școală, sau alte destinații necesare vieții de zi cu zi.

Transformarea profilul economic al orașului din cel industrial a influențat dezvoltarea imobiliară din localitate, construcția de locuințe a avut un trend ascendent în acești ani tocmai datorită reorientării unora din rezidenți către arealele suburbane din vecinătatea orașului.

Conform datelor Primăriei Oradea, suprafața administrată a Municipiului Oradea a fost din anul 1991 și până în 2009 de 11556 de hectare.

Elaborarea primul Plan Urbanistic General al Municipiul Oradea s-a realizat în anul 1995, iar modificările care s-au produs de-a lungul timpului au constat în extinderea teritoriului intravilan prin pierderea unor suprafețe agricole după cum urmează:

Figura 10 Extinderea teritoriului din Municipiul Oradea 1991-2001

(Sursa datelor: Primăria Oradea)

În anul 2009 prin semnarea unor protocoale de vecinătate, suprafața administrativă a orașului a crescut de la 11.556 hectare la 11.610 hectare. De asemenea, între anii 2001-2011 intravilanului Municipiului Oradea s-a extins cu 203,4 hectare. Din anul 2011 Primăriei Oradea a demarat procesul de elaborarea a unui nou PUG care în momentul de față se află în etapa de avizare.

II.2. Poziția cartierului Grigorescu in municipiul Oradea (amplasare si conectivitate cu principalele puncte de interes din oras)

Localizare

Cartierul Nicolae Grigorescu este situat în sudul Municipiului Oradea, învecinându-se la vest cu Aeroportul din Oradea, la est cu Cartierul Nufărul, la nord limita este dată de centura ocolitoare a orașului, iar la sud cu limita administrativă a comunei Nojorid.

Delimitările utilizate în această lucrare pentru Cartierul Grigorescu se referă la propunerea Primăriei Oradea din anul 2011privind reorganizarea cartierelor, propunere neaprobate până în prezent de Consiliul Local.

Localizat în zona de câmpie, pe terasele unu și doi ale Crișului Repede, subsolul său este format din pietrișuri și nisipuri specifice teraselor joase, iar altitudinile oscilează în jurul valorii de 150 metri. Datorită reliefului permisiv nu există restricții în ceea ce privește construcțiile rezidențiale din cartier, singurele limite fiind impuse de către prevederile din Regulamentul Local de Urbanism.

.

Suprafața totală a Cartierului Grigorescu este de 801hectare din care:

Suprafața intravilan-384 hectare

Suprafața nou construită-78,3 hectare

Suprafața Pădurii Nojorid-98 hectare

Trama stradală

Cartierul Nicolae Grigorescu este delimitat de următoarele străzi : Ogorului 111, respectiv 128, pana la intersecția cu Calea Aradului, Ciheiului 41-157, 48 -174, limita administrativa a comunei Sînmartin, limita administrativă a comunei Nojorid și limita Aeroportului Oradea.

Cuprinde străzile: Nojoridului, Apateului, Jurcsak Tibor, Boda Oszkar, Alexandru Pele, G. M. Samarineanul, Mircea Zaciu, Iosif Pervain, Dumitru Chirila, Stelian Vasilescu, Fabian Imre, Ep. Vasile Hossu, Hack Halasi Gyula, Lucian Drimba, Lucretia Suciu, Maczalik Alfred, Gheorghe Tulbure, Vasile Vartolomei, Eugen Potoran, Eugen Groza, Ogorului 111, respectiv 128, pana la intersecția cu Calea Aradului, Ciheiului 41-157, 48 -174.

Conform PUG, planșa Situația existentă, Disfuncționalități, septembrie 2013, zonificarea teritoriului intravilan valabilă pentru teritoriul Grigorescu se referă la următoarele aspecte:

Figura 13 Situația existentă

(Sursa datelor: PUG 2013)

Contextul apariției Cartierului Grigorescu

Este evident că orașele nu sunt entități statice care nu suferă modificări. Dinamismul unui areal urban este foarte mare, iar procesele din interiorul orașelor sunt în permanentă schimbare. În momentul în care căutam cauza apariției unui nou cartier, cum este cazul Cartierului Grigorescu, este necesară o scurtă introducere și găsirea motivației care a dus la dezvoltarea acestui cartier nou în zona periurbana a orașului, având în vedere scăderea demografică din Oradea.

Schimbările politice de după 1989, pe lângă transformările sociale și economice, au fost cele care au influențat apariția unui fenomen nou pentru România și anume dezvoltarea periurbană. Gilham, 2003, citat de Neamțu B., 2008, afirmă că: dezvoltarea periurbană este o formă de tranziție dinspre urban spre rural, care poate apărea atât în interiorul limitelor orașului cât și în comunitățile rurale înconjurătoare, având o densitate de obicei redusă și un caracter neplanificat, ad-hoc care favorizează dependența de automobil. Același autor notează ca principala caracteristică a acestei dezvoltări este reprezentată de caracterul neplanificat dat de extinderea necontrolată a arealelor aflate în vecinătatea orașelor prin acapararea terenurilor agricole sau a altor spații verzi, presiuni asupra bugetelor locale pentru finanțarea infrastructurii necesare, creșterea poluării prin accentuarea traficului rutier, deficiențe de ordin estetic față de zonele centrale și cartierele existente.

Cartierului Grigorescu urmează tiparul de mai sus. Neplanificarea, acapararea zonelor agricole, cheltuieli ale autorităților locale cu echiparea unui areal cu o densitate de construcții relativ redusă este exemplul direcției de dezvoltare pe care le-au avut majoritatea zonelor agricole aflate în imediata apropiere a orașelor după 1989.

Apariția Carterului Grigorescu la periferia orașului era evidentă. A fost doar o problemă de timp și locație: când și unde. Dezvoltarea unei piețe imobiliare ce permitea vânzarea-cumpărarea de proprietăți funciare a dat posibilitatea extinderii construcțiilor pe terenurile agricole din acest areal.

Între anii 1995 și 2005 terenurile din actualul Cartier Grigorescu făceau parte din extravilanul municipiului Oradea și reprezentau terenuri agricole. Retrocedarea și parcelarea terenurilor în mai multe loturi a fost urmată de achiziționarea realizată de trei mari dezvoltatori care prin formarea unor loturi mai mari au solicitat autorităților locale prin PUZ-urile din 2006, 2007 și 2009 aprobarea construcțiilor rezidențiale în acest areal. Primind un răspuns favorabil din partea Primăriei Oradea dezvoltarea și extinderea noii arii suburbane a luat avânt, astfel rolul autorităților locale în planificare spațială crește și și începe să devină un factor hotărâtor. Decizia de extindere a intravilanului a ridicat și ridică în continuare probleme specifice tuturor zonelor urbanizate recent și anume: lipsa dotărilor publice (în special a celor de învățământ și de sănătate), a spațiilor verzi, a infrastructurii edilitare și a infrastructurii de acces. O altă problemă a acestor areale este legată de lipsa spațiilor publice și lipsa amenajărilor și obiectivelor de deservire a locuitorilor (transport public, piețe comerciale, locuri de joacă, scuaruri și zone pietonale, terenuri de sport etc). Realizarea acestor nevoi deficitare cu care se confruntă cartierele de acest tip devine o necesitate pentru asigurarea unei bune funcționări în viitor.

Fiind un cartier nou dezvoltat, avantajele tehnice utilizate pentru analiza teritoriilor oferă posibilitatea revederii imaginii de ansamblu a Cartierului Grigorescu de-a lungul ultimilor 10 ani cu ajutorul ortofotoplanurilor preluate de pe site-ul Agenției Naționale de Cadastru si Publicitate Imobiliara. Ortofotoplanurile de mai jos surprind evoluția cartierului din anii 2005, 2009 și 2010.

Parcul Industrial Eurobusiness II

Ca urmare a politicilor municipalității de a crea și dezvolta o serie de areale industriale compacte, începând cu anul 2012 a fost înființat un al doilea parc industrial de tip Greenfield, Parcul Industrial Eurobusiness II, situat în limita Cartierului Grigorescu,. Amplasat în imediata apropiere a centurii ocolitoare a orașului, la 500 de metri de Aeroportul din Oradea, în apropierea drumului european E 671 ocupă o poziție foarte bună în ceea ce privește conectivitatea.

Suprafață ocupată de acest parc este de 23,85 hectare, în trecut făcând parte din zona militară a orașului. Fiind administrat de o societate având ca acționar unic Consiliul Local al Municipiului Oradea, oferta se bazează pe punerea la dispoziția investitorilor a unor terenuri parcelate dotate cu o rețea completă de utilități: rețea de canalizare, rețea de drumuri interioare, rețea de apa, rețea de iluminat public, rețea de electricitate, rețele pentru agentul termic, rețele de telecomunicații, precum și o serie de facilități fiscale. În prezent gradul de ocupare al parcelelor este de peste 60%, fiind prezente 16 firme care activează în domenii ca: servicii de logistică și transport, proiectare și producție textile de înaltă performanță, producție uși de garaj, uși industriale, grilaje metalice, uși și accesorii din fier și fier forjat, comerț cu ridicata al produselor cosmetice, amenajări peisagistice urbane, comerț cu ridicata al deșeurilor, producție și distribuire a ușilor si ferestre din metal, comerț cu produse alimentare, băuturi și tutun, comerț cu materiale de construcții, reperarea autovehiculelor, tâmplărie PVC, fabricarea de accesorii și alte piese pentru autovehicule.

De asemenea prezența parcului în areal oferă oportunități de angajare locuitorilor Cartierului Grigorescu.

Figura 16

Sursa:

II.3.2.Evoluția cartierului

După cum s-a menționat, teritoriul Cartierului Grigorescu este integrat în circuitul urban de foarte puțină vreme, acesta fiind până în 1989 în proprietatea domeniului public. Retrocedările care au urmat după 1990 au permis transferul fondului funciar din domeniul public către domeniul privat. Noii proprietari, deținând dreptul de proprietate asupra parcelelor au avut posibilitatea de a decide utilizarea viitoare a acestora. Unele parcele au fost vândute, altele utilizate pentru exploatarea agricolă, iar pentru altele s-au solicitat autorizații de construcție.

Situația s-a schimbat radical odată cu interesul de care s-a bucurat arealul prin achiziția mai multor parcele și formarea de loturi mari de către trei dezvoltatori imobiliari. Conform proiectelor depuse de către acestea, Primăria Oradea, prin Planurile Urbanistice Zonale, avizate de către Instituția Arhitectului Șef a aprobat extinderea limitei intravilanului în trei etape: 2006, 2007, și 2009. Aprobarea a vizat integrarea ansamblurilor de locuințe individuale, localizate într-o zonă specială, zona căilor de comunicații aeriene, în intravilanul orașului, stabilind condiții în ceea ce privește organizarea rețelei stradale, rezolvarea circulației carosabile și pietonale și circulația juridică a terenurilor. Pentru a putea fi construibile, terenurile au trebuit să respecte anumite condiții impuse de către autorități.

2005

2006

2007

2008

Principala funcție propusă pentru Cartierul Grigorescu este cea de locuire, parcelele fiind mobilate cu clădiri de locuit (unifamiliale si bifamiliale) de tip izolat și/sau cuplate, precum și locuințe cu dotări complementare, respectând prevederile reglementărilor urbanistice.

Suprafața minimă propusă a unui lot este de 350 metri, având un minim front stradal de 15 metri, iar procentul de ocupare a terenului (suprafața ocupată la sol de clădiri/suprafața terenului considerat) este de maxim 35%, coeficientul de utilizare a terenurilor (suprafețele desfășurate ale tuturor clădirilor/suprafața terenului desfășurat) a fost stabilit la valoarea de maxim 0,70. În ceea ce privește regimul maxim de înălțime acesta este de S+P+E+M (subsol+parter+etaj+mansardă).

Procentul maxim de utilizare a terenurile este un instrument urbanistic utilizat în planificarea localităților, respectând principiile dezvoltării durabile, cu ajutorul căruia se urmărește limitarea ocupării excesive cu construcții a terenurilor și realizarea de spații plantate. De asemenea Regulamentul General de Urbanism stabilește distanțele minime și maxime obligatorii față de limitele laterale și limita posterioară a parcelei, amplasarea față de aliniament (4 metri față de limita trotuarului străzii), loc de parcare obligatoriu pe fiecare lot, precum și dotarea cu gard transparent înspre stradă. Pentru locuințele izolate au fost impuse condiții ca 20% din suprafața lotului să fie plantată cu arbori.

În funcție de mărimea parcelei, pe suprafața acesteia pot fi amplasate una sau mai multe construcții principale și anexe cu obligația păstrării unei distanțe de minim 1,90 metri între fațadele cu ferestre sau balcoane ale clădirilor si limita proprietății învecinate. Poziția construcțiilor este condiționată de regimul de aliniere față de drumurile și spațiile publice, respectând limitele laterale impuse. În prezent, în Cartierul Grigorescu sunt construite în jur de 400 de case, 60% dintre acestea fiind finalizate și locuite. Dintre construcțiile ridicate sub 10% sunt de vânzare, majoritatea aflate în stadiul. Suprafețele construite sunt, în medie, de aproximativ 200 m2 situate, în medie, pe parcele de 500 m2. Din lipsa datelor oficiale populația estimată a Cartierului Grigorescu este de aproximativ 1.000 de persoane, neexistând date legate de categoriile de vârstă prezente în cartier, dar se remarcă prezența familiilor tinere cu copii.

Elemente de infrastructură

Asigurarea acceselor carosabile pentru toate construcțiile la rețeaua de circulație de transport reprezintă o condiție obligatorie. În cazul de față, pentru modernizarea circulației beneficiarii proiectelor au luat în studiu posibilitatea extinderii și modernizării căii de acces (ex. Nojoridului) cu un prospect de 9 m, precum și deschiderea unor străzi laterale cu un prospect de 11 metri, terenurile destinate lărgirii și creării de străzi fiind cedate domeniului public al Municipiului Oradea.

Rețeaua electrică, rețeaua de apă, drumurile balastate au fost realizate pe cheltuială proprie de către beneficiari, ulterior fiind realizate racordări la rețeaua de canalizare și apă a orașului. Inițial, alimentarea cu apă s-a realizat cu ajutorul unor puțuri forate individual pe fiecare parcelă, iar evacuarea realizându-se cu ajutorul rezervoarelor vidanjabile ecologice, îngropate în interiorul fiecărei parcele.

În cadrul contractului de lucrări „ Extinderea rețelelor de alimentare cu apă și canalizare menajeră în Municipiul Oradea" din cadrul proiectului "Extinderea și modernizarea infrastructurii de apă și apă uzată în județul Bihor", în octombrie 2013 a fost finalizată lucrarea de extindere a rețelei de alimentare cu apă din Cartierul Grigorescu pe o lungime de 13.870,5 m, respectiv rețea de canalizare menajeră pe o lungime de 11.398 m. În cadrul acestor lucrări s-au realizat un număr de 1.041 de racorduri și 994 de branșamente, deși numărul caselor construite este sub 400. Valoarea contractului a fost de 7.763.546 lei, investiția făcând parte din proiectul APAREGIO finanțat în proporție de 76,3% din fondurile europene, 11,67% din bugetul de stat și 1,8% din bugetul local.

O a doua etapă de extinderea a rețelei de alimentare cu apă și canalizare din cartierul Grigorescu a fost aprobată de către Consiliul Local (mai 2014) și vizează racordurile de pe strada Anghel Saligny (fosta stradă nr.39) având termenul de execuție un an.

De asemenea autoritățile locale au demarat o serie de lucrări privind modernizarea străzilor Nojoridului și Episcop Vasile Hossu acestea fiind în lucru.

Probleme și disfuncționalități

După Lynch K., 1960, citat de Neacșu 2010, cartierele pot fi identificate mental de către fiecare observator și au o anumită calitate internă ce le este proprie, acesta imprimând locuitorilor săi un anumit spirit de apartenență. Starea de curățenie, iluminatul public, accesibilitatea (distanța parcursă pentru aprovizionare și securitatea publică (absenta poliției) din interiorul cartierului, probleme legate de infrastructura urbană (racordarea le rețelele de apă, canalizare, gaz, energie termică, salubritate, accesibilitatea deficitară, starea proastă a străzilor și trotuarelor, poluarea) influențează gradul de mulțumire și satisfacție al locuitorilor.

În urma vizitei efectuate în Cartierul Grigorescu prima întrebare care s-a impus este: cum se poate ajunge în cartier? Având în vederea că societatea de transport local din Oradea nu are o linie de autobus în acest cartier, singura modalitate de deplasare este cu automobilul.

Accesul dinspre oraș se realizează dinspre Centura Oradea: în dreptul străzii Nojoridului (unde a fost amenajat un sens giratoriu care a reușit să rezolve problemele legate de intrarea și ieșirea din cartier) și din dreptul străzii Apateului.

De asemenea, dinspre comuna Nojorid spre cartier există un drum comunal de pământ.

Figura 19

Sursa:

Există promisiuni din partea autorităților locale și a Companiei de transport local OTL ca în viitorul apropiat să se înființeze o nouă linie de autobuz care să traverseze și să lege cartierul de oraș. Un traseu care să deservească întregul cartier poate urma ruta următoare: strada Apateului, strada Hack Halasi Gyula, strada Episcop Vasile Hossu și strada Nojoridului, iar numărul stațiilor de autobuz recomandat este de 4 stații.

Însă conectarea cartierului la rețeaua de transport în comun nu poate fi realizată înainte de încheiere lucrărilor de asfaltare a principalelor străzi din Cartierul Grigorescu.

După finalizarea lucrărilor de racordare a cartierului la rețelele de apă și canalizare ale orașului au fost demarate lucrările de copertare și asfaltare a străzilor Episcop Vasile Hossu (lucrare predată în luna mai 2014). În prezent se continuă lucrările de pe strada Nojoridului, acestea urmează să fie finalizate la finele anului.

Figura 22 Strada Episcop Vasile Hossu

Sursa: autor

Privitor la aspectele legate de aprovizionarea locuitorilor cu produse alimentare, în prezent în Cartierul Grigorescu există două spații cu funcții comerciale și de servicii.

Spațiul comercial, situat pe strada Stelian Lupșa, (fig. 24) comercializează produse alimentare de bază, precum și produse metalo-chimice. În exteriorul clădirii este amenajată o terasă funcțională.

Cea de-a doua clădire, situată pe strada Alexandru Pele (fig. 25) este divizată în trei spații comerciale: magazin alimentar, coafor/frizerie și un bar cu terasă.

Ambele locații sunt funcționale. În cartier nu există nici o piață agroalimentară, în aceste două magazine se găsește o gamă restrânsă de fructe și legume.

Figura 24 Magazin mixt

Sursa: autor

Figura 25 Magazin alimentar, Frizerie, coafor, Bar

Sursa: autor

La o populație de aproximativ 1000 de locuitori, cât înregistrează în prezent Cartierul Grigorescu nu există un cabinet de medicină de familie care să ofere servicii complete de asistență medicală, locuitorii fiind obligați să se deplaseze în afara cartierului. Lipsește si un punct farmaceutic, necesar pentru cartier. În schimb în interiorul cartierului a fost deschis un cabinet stomatologic, care are un program de funcționare de ,,, zile/săptămână.

O altă situație problematică se referă la lipsa în cartier a unei grădinițe. Fiind un cartier nou locuitorii acestuia sunt, în general, cupluri tinere cu copii, prezența unei grădinițe fiind o necesitate. În cazul efectuării unui studiu sau a înregistrării mai multor cereri pentru deschiderea unei grădinițe dacă fondurile locale sunt insuficiente se poate încuraja o colaborare public – privată.

Referitor la construcția unei școli, personal consider că această posibilitate trebuie luată în calcul pe viitor, momentan copiii care locuiesc în cartier frecventează scoliile publice din afara cartierului. Singurul mijloc de transport spre școală fiind automobilul.

În acelaș timp copiii din Cartierul Grigorescu nu dispun de nici un spațiu de joacă amenajat în care aceștia pot socializa. Chiar dacă se va prevedea amenajarea unui astfel de spațiu, nu există momentan o suprafață de teren care poate fi utilizată în acest scop. Înainte de începerea lucrărilor de racordare la rețeaua de canalizare a orașului, în fața magazinului de metalo-chimice, la inițiativa unui localnic, a fost amenajat un mic teren folosit de copiii cartierului. Chiar dacă terenul este proprietate privată aici au fost amplasate două porți metalice pentru fotbal, acesta fiind singurul spațiu comun frecventat de copii. În prezent, datorită amplasării unor materiale de construcție, terenul de joc nu mai poate fi folosit.

Figura

Pentru o mai ușoară înțelegere și o vizualizare în ansamblu a calității vieții prin accesul rezidenților la o serie de facilități și funcții am ales analiza spectrală. Aceasta analiză se bazează pe stabilirea unor culori ce reprezintă calificative:

Chiar dacă problemele și disfuncționalitățile din cartier sunt destul de numeroase, proiectele începute de ce către autorități legate de îmbunătățirea infrastructurii de bază, precum și promisiunile demarării unor proiecte viitoare nu au influențat percepția și imaginea locuitorilor față de cartier. Imaginea pozitivă a locuitorilor se bazează pe dorința de a deține o locuință rezidențială, acceptul condițiilor reale din teren în momentul în care au achiziționat parcela/casa, promisiunile de îmbunătățire și rezolvare a celor mai importante probleme legate de infrastructură și transportul în comun.

?

Propuneri

Construcția pasajelor de trecere pentru automobile, pietoni și bicicliști

Conectarea Cartierului Grigorescu la rețeaua de transport a orașului cu includerea unei lini de autobuz care să pătrundă în interiorul cartierului amplasându-se cel puțin 3 stații de oprire.

Construcțiile de locuințe și extinderea Cartierului Grigorescu continuă. Pentru ca funcționalitatea unui spațiu urban să fie sustenabilă, iar calitatea vieții să respecte principiile echității și dezvoltării durabile rolul autorităților locale devine extrem de important.

O primă soluție de care nivelul local va trebuie să țină cont se referă la viziunea viitoare și planificarea riguroasă a extinderii urbane prin valorificarea și utilizarea spațiilor și terenurilor existente în intravilanul orașului. Aprobarea reorganizării cartierelor din Municipiul Oradea ar fi primul pas care trebuie realizat, urmat de crearea unor baze de date tehnice, demografice, sociale, economice etc. a situațiilor existente din cartiere. Pe baza analizelor, biroul de planificare teritorială, să redeacteze un raport bianual care să conțină evaluarea completă a situației existente pe cartiere cu accentuarea problemelor și disfuncționalităților prezente. Vizualizarea acestor rapoarte precum și baza de date actualizată pot fi utilizate în elaborarea de scenarii utile pentru intervențiile municipalității.

În eventualitatea dezvoltări imobiliare și a unei creșteri demografice din Cartierul Grigorescu construcția unei grădinițe sau scoli primare/gimnaziale este necesară. Pentru grădiniță, școală, dar nu numai, primăria trebuie să achiziționeze loturi de teren pe care, la momentul potrivit, să ridice construcțiile necesare.

Dacă extinderea cartierului va continua, următorul pas pe care administrația locală trebuie sa-l facă este localizarea unui centru de cartier, care prin funcția sa centrală va oferi rezidenților o serie de servicii, iar mediului economic oportunitatea dezvoltării unor afaceri. Și în această situație, municipalitatea trebuie să prevadă localizarea centrului, suprafața necesară, spații verzi, posibile funcții care se pot regăsi în acest centru.

Continuarea lucrărilor de modernizare a infrastructurii rutiere din cartier prin respectarea programului de finalizare a acestora, urmate de rezolvarea problemei legată de conectivitatea cartierului la rețeaua publică de transport în comun sunt proiecte care au fost deja aprobate și aflate în curs de derulare. Deasemenea este prevăzută construcția a două pasaje de trecere pentru automobile, pietoni și bicicliști cu o deschidere de 33 de metri ce vor lega cartierul de parte vechea orașului, care vor permite legătura directă a cartierului cu orașul. Studiile de fezabilitate au fost finalizate urmând ca proiectul să fie aprobat de către Consiliul Local (date Primăria Oradea).

Problemele legate poluarea aerului se datorează unor mari cantități de praf (drum neasfaltat, construcții) și a utilizării automobilului. Doar după finalizarea proiectelor majore din cartier și asfaltarea tuturor străzilor cantitatea de praf va putea fi redusă. După această etapă se poate trece la amenajarea spațiilor verzi de-a lungul străzilor prin plantarea de arbori, flori, gazon sau chiar crearea unui parc central, situat în apropierea centrului de cartier. După spusele locuitorilor, poluarea fonică datorată Aeroportului din Oradea este redusă, aceștia nefiind deranjați de zgomotul avioanelor.

Datorită prezenței în cartier a unei părți din Pădurea Nojorid, utilizată de către rezidenți în scopul relaxării și petrecerii timpului liber pot fi realizate o serie de amenajări a unor locații (amenajarea de grătare) pentru a proteja spațiul verde de eventualitatea izbucnirii unor incendii. Se pot amenaja trasee pentru mici plimbări sau trasee pentru bicicliști.

PUG Oradea – Memoriu General

Cartarea documentațiilor PUZ și PUD aprobate între 2000 și 2012

Cartierul Grigorescu va fi legat de oraș prin două pasaje care vor supratraversa șoseaua de centură. Primăria a intrat săptămâna trecută în posesia studiilor de fezabilitate care au ca obiect construcția unui pasaj în continuarea noii străzi Thurzo Sandor și a unui al doilea pasaj în continuarea noii străzi care trece prin spatele grădiniței din strada Liszt Ferencz ca urmare a întubării pârâului Adona.

<div style="display: inline;"><img src="http://admon1.count.brat-online.ro/j0=,,,;+,id=ee18274492a9403a9c9fca90cf0244b0.jpg;;;" width="1" height="1" alt="" /></div>

"Cele două pasaje vor lega partea veche a orașului cu cartierul Grigorescu. Acestea vor elimina actualele conflicte de circulație și vor face traficul mai sigur atât pentru mașini cât și pentru pietoni, pentru că în prezent este dificil de traversat șoseaua în această zonă", a declarat primarul Ilie Bolojan, luni, în cadrul unei conferințe de presă.

Cele două pasaje în valoare de circa 15 milioane euro vor fi construite prin efortul comun al municipalității și Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România (CNADNR). Grosul cheltuielilor, estimat la circa 10,5 milioane euro, va fi suportat de municipalitate, care s-a angajat la construirea rampelor de acces, a căilor de acces și racordului la utilități. Diferența, asumată de CNADNR, constă în construcția efectivă a celor două pasaje peste șoseaua de centură.

Fiecare dintre cele două pasaje va avea o lungime de 33 metri și o lățime de 15,73 metri. Acestea vor avea câte o bandă de circulație pe sens lată de 3,5 metri, totuare pentru pietoni și piste de bicicliști late de trei metri, parapeți pietonali și parapeți de separare a sensurilor de mers.

Construcția efectivă a celor două pasaje, care va dura doi ani, va demara în cursul anului viitor, după aprobarea documentațiilor și organizarea licitației.

Acestea nu sunt singurele investiții pe care le va face CNADNR în 2013 pe inelul ocolitor al orașului. "Din lucrarea veche, constând în lărgirea la patru benzi a centurii, au mai rămas de executat două restanțe, care se vor finaliza anul viitor. Este vorba de lărgirea trecerii pe sub calea ferată, dinspre bulevardul Ștefan cel Mare spre strada Matei Corvin, și de finalizarea lucrărilor de reabilitare a Podului Densușianu, unde în urma decopertării s-a constatat că trebuie schimbate anumite structuri", a spus Bolojan.

CNADNR va scoate cele două lucrări la licitație la începutul anului viitor, astfel încât lucrările efective să poată începe în primăvară, cu termen de finalizare toamna anului 2013

“Valorile sociale sunt drepte doar dacă valorile individuale sunt drepte”

Robert Pirsing (1954), citat de Peter Hall (1999) în Orașele de mâine

Biblografie

1. Hall, P., 1999, Orașele de mâine. Editura All Educational, București

2. Greene R.P., Pick J. B., 2006, Exploring the Urban Community a GIS Approach, Editura Pearson Education, Inc.

3. Neacșu M.C.,2010, Imaginea Urbană element esențial în organizarea spațiului, Editura Pro Universitaria, București.

4. Ghica C.,2004, Infrastructura teritorială și dezvoltare urbană, Editura Uranus, București.

5. http://www.mdrap.ro/ro/dezvoltare-teritoriala/amenajarea-teritoriului/amenajarea-teritoriului-in-context-national/-4697

Carul natural a favorizat, prin configurația sa, evoluția teritorială, de-a

lungul timpului, a Municipiului Oradea. Situat, în cea mai mare parte a sa, în

lunca Crișului Repede, expansiunea teritorială a Municipiului Oradea nu a

cunoscut opreliști, ulterior dezvoltându-se inclusiv în regiunile deluroase din

partea de nord-nord-est, nord-est și est-nord-est. Elementele restrictive din

aceste părți ale orașului s-au manifestat cu o intensitate relativ redusă în fața

evoluției teritoriale a Municipiului Oradea. Dezvoltarea teritorială a

Municipiului Oradea s-a făcut concentric în jurul vechiului nucleu urban, iar

odată cu extinderea sa spațială, a înglobat unele localități rurale aflate inițial

dincolo de limitele administrative inițiale (Episcopia Bihor și Seleuș). În ceea

26

ce privește situația actuală, în cadrul teritoriului administrativ al Municipiului

Oradea, au apărut noi complexe rezidențiale la periferia acestuia. Cele mai

concludente exemple în acest sens sunt: zona dintre străzile Ogorului, Ciheiului

și Nufărului (construite în prima jumătate a anilor ’90), zona situată la nord de

Strada Gheorghe Pituț (Oncea), zona situată de-o parte și de alta a StrăziiNojoridului (la sud de Strada Ogorului), etc. Totodată, pentru perioada actuală

sunt specifice apariția noilor zone economice tot la periferia spațiului

administrativ al Municipiului Oradea. Cele mai concludente exemple în acest

sens sunt: în partea de est (Calea Clujului, Strada Ogorului), în partea de sud-est

(Strada Ogorului), în partea de sud-vest (Strada Ogorului, Calea Aradului), în

partea de vest (Calea Borșului) și în partea de nord-vest (Strada Suișului

"dezvoltarea durabilă este dezvoltarea care urmărește satisfacerea nevoile prezentului, fără a compromite posibilitatea generațiilor viitoare de a-și satisface propriile nevoi".

Cea mai cunoscută definiție a dezvoltării durabile este cea dată de Comisia Mondială pentru Mediu si Dezvoltare (WCED) în raportul „Viitorul nostru comun”, cunoscut și sub numele de Raportul Brundtland23

Partea reprezentând contribuțiile candidatului trebuie să aibă o pondere de cel puțin o treime din lucrare. Bibliografia poate să cuprindă diferite surse: cărți, articole, baze de date electronice. Ele trebuie să poată fi identificate foarte clar, ca urmare:

pentru cărți se va menționa: numele, prenumele autorului/ autorilor, anul apariției titlul cărții, editura, orașul, eventual țara și ediția,

pentru articole: numele, prenumele autorului/ autorilor, titlul articolului, publicația în care a apărut, editura, pagina/paginile;

pentru site-uri: numele site-ului, data;

pentru legislație, documente ale unor organizații rapoarte, etc.: *** denumire sursă.

PREZENTAREA SURSELOR BIBLIOGRAFICE

Pe parcursul textului se vor face trimiteri la notele bibliografice. Bibliografia poate să cuprindă diferite surse: cărți, articole, internet. Notele bibliografice se citează în text sub forma [cifre x ÷ xx..]. Modul de citare recomandat este:

Pentru articole:

Abbott, M. B., Petersen, M. M., and Skovgaard, O.: On the numerical modelling of short waves in shallow water, Jnl. Hydraulic Res.; Vol. 16 (3), 1978, pp. 23-44.

SAU

[1] Vigner, Gerard (1996): “Lire: comprendre ou décoder?”, Le français dans le monde, 283, p. 62-69.

Pentru cărți:

[1] Grady, C.P.L. and Lim, H. (1980): Biological Wastewater Treatment Theory and Application, Marcel Dekker, New York, pp. 375-390.

SAU

[1] Dospinescu, Vasile. Semiotică și curs didactic. Editura Didactică și Pedagogică, București, 1998.

Pentru pagini web:

[3] http://www.scientific.journel.com/articles.html

SAU

[3] Catherine Milkovitch – Rioux și Helene Veilhan (2006): Méthodologie de la recherche. Maîtrise – D.E.A. (Master 1 et 2) de Lettres [en ligne], CTEU. Clermont-Ferrand, http://www.univ-bpclermont.fr/CEAD/2-Modules autoformation/CTEU-MASTER/MASTER-DEA.pdf, Consultat la 30.01.2006 și 12.09.2006

4.5.1. Recomandarea este ca structura LF să cuprindă următoarele părți (Anexele 1, 2, 3, 9, 10):

Cuprins (capitole, subcapitole, paragrafe):

Introducerea. În această parte se prezintă după caz: motivația alegerii temei lucrării, importanța acesteia și obiectivele lucrării.

Partea teoretică. Prezintă conceptele, teoriile și modelele relevante pe care se fundamentează elaborarea temei în speță. Se recomandă abordarea comparativă, critică și nu abordarea strict descriptivă. Se poate prezenta dezvoltarea istorică/evoluția problemei. Recomandarea este ca datele să fie actuale și actualizate și partea teoretică să fie relevantă pentru partea practică, să reprezinte suportul acesteia.

Partea practică/aplicativă (Studiu de caz, etc.). Prezintă contribuțiile autorului lucrării. Contribuțiile se pot concretiza într-o cercetare cantitativă sau calitativă empirică, un proiect, un studiu de fezabilitate, prezentarea unui model, studiu experimental, studiu de caz și analiza lui, ș.a., în funcție de specificul domeniului.

Concluzii (eventual propuneri). Prezintă modul de valorificare, formularea unor opinii/observații asupra aspectelor sesizate în urma evaluării, studiului sau cercetării. Această parte vine să conchidă fuziunea cercetării teoretice cu cea aplicativă, indicând originalitatea, puterea de analiză și sinteză, într-un cuvânt fiind sinteza competențelor pe care candidatul le-a dobândit în timpul programului de studiu.

Bibliografie: Lista referințelor bibliografice utilizate la elaborarea lucrării, Anexa 9.

Redactarea va respecta cerințele de realizare a lucrărilor științifice. Minimul acceptat pentru o LF este 30 pagini (fără anexe).

Lucrările vor fi editate la calculator astfel:

Formatul paginii A4, marginile de 2,5 cm.

Caracterul va fi TNR, mărimea de 12 pct., la 1,5 rânduri, aliniat: stânga – dreapta (justify).

Titlurile capitolelor, se numerotează, mărimea 14 pct., centrate, bold.

Titlurile subcapitolelor se numerotează, mărimea 12 pct., aliniate la stânga.

Tabelele, figurile și graficele se includ în text, fiind numerotate și având titlu. Referirea în text la acestea se va face prin indicația: figura nr. i.j sau tabelul nr. i.j, unde: i – nr. capitol; j – nr. figură, tabel.

Textul va avea trimiteri fie la subsolul paginii, citate, trimiteri bibliografice în text, la sfârșitul capitolului sau lucrării.

4.5.2.3. Bibliografia poate să cuprindă diferite surse: cărți, articole, Internet. Pentru cărți se va menționa numele, prenumele autorului/autorilor, titlul, editura, anul apariției, eventual ediția, orașul, țara. Toată bibliografia prezentată trebuie să se regăsească în lucrare. Modul de prezentare a bibliografiei este redat în Anexa 9.

4.5.2.4. Notele de subsol recomandăm să se regăsească în partea de jos a paginii indicându-se: numele, prenumele autorului/autorilor, titlul, editura, anul apariției, eventual ediția, orașul, țara și pagina unde se află informația utilizată.

Introducerea.

În această parte se prezintă după caz: motivația alegerii temei lucrării, importanța acesteia și obiectivele lucrării.

Introducerea de dotări publice (educație, sănătate, spații verzi) în zonele urbanizate recent: Grigorescu