Proprietatea Intelectuala Si Oficiul de Stat Pentru Inventii Si Marci
CUPRINS
Introducere
Cap. 1 Componentele procesului de inovare
Cap. 2 Proprietatea intelectuală și Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci
2.1. Obiectul dreptului de proprietate intelectuală
2.2. Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci
2.2.1. Ce e Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci
2.2.2. Atribuții specifice ale O.S.I.M. conform obiectului său de activitate
2.3. Legislația de proprietate intelectuală
2.3.1. Izvoarele interne
2.3.2. Izvoarele internaționale
2.4. Definirea dreptului de proprietate intelectuală
2.5. Principiile dreptului de proprietate intelectuală
2.6. Natura juridică a dreptului de proprietate intelectuală
Cap. 3 Brevetele de invenție, modelul de utilitate și plicul su idei…
3.1. Noțiuni generale privind brevetele de invenție
3.1.1. Invenții de produse și invenții de procedee
3.2. Modelul de utilitate
3.3. Plicul cu idei
3.4. Invenții brevetabile
3.5. Titlurile de protecție a invențiilor
3.6. Brevetul de invenție – titlu de proprietate
3.7. Transmiterea drepturilor privind invențiile
3.8. Încetarea drepturilor privind invențiile
3.9. Apărarea drepturilor privind invențiile
3.10. Protecția internațională a invențiilor
3.10.1. Sistemul Convenției de la Paris
3.10.2. Sistemul Tratatului de la Washington
3.10.3. Sistemul Convenției de la München
Cap. 4 Inovarea și dezvoltarea tehnologică în județul Maramureș comparativ
cu județul Iași și România, în perioada 2003 – 2012
4.1. Perioada de preaderare (2003-2006) la Uniunea Europeană
4.2. Perioada de postaderare (2006-2008) la Uniunea Europeană
4.3. Perioada recesiunii economice mondiale (2008-2012
Cap. 5 Studiu de caz
Cap. 6 Concluzii
Cap. 7 Bibliografie
INTRODUCERE
Tot ceea ce ne înconjoară utilizeză tehnologie. Motorul dezvoltării umanității a fost, intotdeauna, creația inovativă. Fără inovare lumea nu ar fi ajuns la nivelul de dezvoltare din zilele noastre. Aproape că putem afirma, că viața nu ar mai fi existat fără invenții. Am ales această temă din dorința de a cunoște ce-l determină pe om să facă pasul înainte, care determină, la nivel global progresul omenirii. În urma cursului de proprietate intelectuală, susținut de d-na Neacșu Carmen, am conștientizat importanța inovării și a brevetelor de invenție ca rezultat al inovării.
CAP. 1 COMPONENTELE PROCESULUI DE INOVARE
Componentele procesului de inovare sunt următoarele:
Invenția
Inovația
Proiectul (Schița, Design)
Difuzia
Invenția este rezolvarea sau realizarea tehnică dintr-un domeniu al cunoașterii care prezintă noutate și progres față de stadiul cunoscut până atunci. [1] Ea se poate referi la realizarea unui produs (dispozitiv, material, substanță) sau a unui procedeu în toate domeniile tehnologice.[23] Procedeul constă din activități tehnologice care conduc la:
– obținerea, fabricarea sau utilizarea unui produs;
– rezultate de natură calitativă ca : măsurare, analiză, reglare, control, curățare, uscare, diagnosticare sau tratament medical și altele.
Conform Dictionary.com [9] o invenție se definețte ca fiind „o mașină, un proces, o îmbunătățire etc. -noi și utile, care nu au existat anterior și care sunt recunoscute ca produsul unei intuiții sau unui geniu unice, deosebite de competențele mecanice obițnuite sau de artizanat.”
O invenție nu este același lucru cu o descoperire, care înseamnă constatarea unei realități încă necunoscute. [12] Invențiile doar arareori se fac pe neașteptate. Ele sunt în mod obișnuit rezultatul unei convergențe a tehnologiilor actuale într-un mod nou și unic. Lucrul acesta se poate realiza în urma satisfacerii unei anumite necesități umane, ca o împlinire a dorinței unui inventator de a face ceva mai rapid sau mai eficient, ori chiar ca urmare a unei întâmplări. O invenție poate fi rezultatul unui efort individual, dar și al unei munci în echipă. Invențiile pot fi făcute simultan în diferite părți ale lumii.
Inovația este considerată, în general, ca motorul principal al creșterii economice în economia globală de astăzi. Prin introducerea în practică a inovațiilor se pot obține produse cu caracteristici de calitate îmbunătățite, servicii de calitate superioară, procese de producție noi, mai eficiente și mai curate (ecologice), modele îmbunătățite ale sistemului de management al afacerilor, metode moderne de management al forței de muncă etc. Există multiple motivații ale întreprinderilor și organizațiilor pentru a inova, între care: creșterea cotei de piață, cucerirea de noi piețe, ameliorarea calității produselor, lărgirea gamei de produse, înlocuirea produselor învechite, reducerea impactului asupra mediului etc. Inovația este indisolubil legată de creativitate (categorie din care face parte acest articol). Inovarea și creativitatea sunt procese care se intercondiționează, deoarece găsirea soluției la problemele ce apar într-un proces de inovare necesită creativitate. Inovația vizează o aplicare comercializabilă în practică a unei invenții; totuși, inovația este posibilă și fără o prealabilă invenție. [27]
Inovația a fost definită în multe moduri diferite de către diferiți specialiști, fără să existe o definiție general acceptată. În DEX online [8] se menționează că inovația este: "1) o noutate, schimbare, prefacere, sau 2) rezolvarea unei probleme de tehnică sau de organizare a muncii cu scopul îmbunătățirii (productivității) muncii, perfecționării tehnice sau raționalizării soluțiilor aplicate". Dicționarul Merriam-Webster Online[10] prezintă o definiție cu sens larg a inovației: "1) introducerea a ceva nou, sau 2) o idee nouă, o metodă nouă sau un dispozitiv nou". Inovarea este un proces (acțiunea de a inova), iar inovația este rezultatul unui proces de inovare. Există și opinia că "inovarea" este atât un proces cât și rezultatul acestui proces (deci ar fi atât formă activă cât și rezultativă), adică există o polisemie a termenului.[5]
Inovația nu se limitează la știință și tehnologie. In sens larg, inovația poate fi și socială (în sisteme sociale), artistică, în domeniul administrativ, în afaceri, în îngrijirea medicală etc. În sociologie, inovația este definită ca un proces de influență care conduce la o schimbare socială și al cărui efect este respingerea normelor sociale existente și adoptarea unor norme noi produs, și deseori, primește denumirea de marketing. Oricum, marketingul e acea parte a procesului de difuzie asupra căreia compania are control, cum ar fi publicitatea, promovarea și valoarea. [7]
Inovația este percepută ca fiind un proces format din legături și mecanisme complexe, care leagă comunicarea între piață și comunitatea științifică și tehnologie. Spre exemplu, conform modelului „în lanț” dezvoltat de Kline și Rosenberg (Kline, S., Rosenberg, N., An Overview of Innovation, 1986), sursa inovației este identificarea unei nevoi în piață, [13] iar în modelul „pereche” al lui Rothwell și Zegveld (Reindustrialization and Technology, 1985) sursa este însăși procesul de generare a ideilor, permițând astfel o mai mare interacțiune între piață și partea științifică. [24]
Designul este înainte de toate o activitate creatoare, integratoare. În puține decenii, acesta s-a dezvoltat de la stadiul de disciplină oarecum extravagantă la cel de factor economic, demn de luat în seamă.
Philip Kotler, discipol al lui Theodore Levitt, spunea: ”unul din puținele mijloace, de care mai dispun întreprinderile pentru a se desprinde din mulțime, este de a introduce pe piețele lor țintă produse cu un design superior…”. Cu alte cuvinte, designul nu mai este un lux, ci o necesitate. Dar rețeta succesului – după același autor – este „de a combina în mod creativ componentele designului mix: performanță, calitate, durabilitate, estetică și cost”. [14] Fiecare element depinde de celelalte și invers atât de bine, încât este practic imposibil să le definim separat, în termeni financiari și în termeni de competitivitate. Ei trebuie puși în discuție simultan, pentru a evalua în ansamblu efectele pe care modificarea unuia o are asupra celorlalte. În ciuda acestui fapt, numeroase firme se încăpățânează să continue să plaseze designul la sfârșitul procesului decizional.
S-a constatat că firmele de succes au, în general, o cultură a inovației și a designului de calitate care le influențează întreg procesul managerial (Sony, Philips, IBM). În același timp, firmele pot adopta strategii pe termen lung, mediu sau scurt; se pare că strategiile care derivă din combinarea diferitelor obiective și a termenelor de realizare a acestora s-au bucurat de succes.
Designul se prezintă ca un proces de risc managerial.
Difuzia
Până în momentul de față, s-a discutat despre termenii invenție, inovație și proiect (design). Un alt termen este difuzia, cu ajutorul căreia produsele ajung pe piață, complementând lista cu factorii care cuprind procesul de inovare. Difuzia înseamnă tot ceea ce e implicat în promovarea și vânzarea unui produs, și deseori, primește denumirea de marketing. Oricum, marketingul e acea parte a procesului de difuzie asupra căreia compania are control, cum ar fi publicitatea, promovarea și valoarea. Cealaltă parte a procesului de difuzie, asupra căreia compania nu are control, dar care e totuși importantă pentru pătrunderea pe piață, este o promovare esențială prin utilizare sau publicație.
Ca și concept, am încercat să definim transferul de tehnologie ca și un proces de dezvoltare ale unor aplicații care au la bază cunoștințe, abilități, tehnologii împărtășite. Din punct de vedere al sistemelor economice, procesul de transfer tehnologic se poate produce pe verticală și pe orizontală.
Transferul de tehnologie pe verticală se poate defini ca un proces de dezvoltare ale unor aplicații care au la bază cunoștințe, abilități și tehnologii rezultate din activitatea de cercetare științifică fundamntală și aplicativă. În conținut am putea afirma că transferul de tehnologie cuprinde integral dezvoltarea tehnologică, cu cele două forme de cercetare specifice, cercetarea precompetitivă și cercetarea competitivă. Dacă dezvoltarea tehnologică este cu referință doar la teoria sistemelor și inginerie tehnologică, transferul tehnologic are o arie de cuprindere mult mai mare.
Transferul de tehnologie pe orizontală poate fi definit ca fiind: procesul de transfer al cunoștințelor, abilităților și tehnologiei către terți, în scopul utilizării sau dezvoltării ulterioare, proces care apare fie în momentul în care un deținător al unui patent sau marcă de produs/serviciu tehnologic oferă licența către o altă firmă, în scopul de a folosi o tehnologie, un proces sau un produs, fie în momentul în care un deținător al unui produs oferă produsul cu pachetul de cunoștințe și pachetul de instruire în scopul obținerii abilităților pentru producția sau exploatarea acestuia.
Există două direcții de definire a difuziei: direcția business și direcția inovație. În cele două moduri de abordare se evidențiază mai mult sau mai puțin gradul de generalitate și aplicabilitate a conceptului, pe de o parte, iar pe de altă parte se accentuează orientarea specifică pe produsul tehnologia inovată și lansată pe piață (Rogers,2003),(Moore,2005),(Bass,1986).
Într-o viziune business, difuzia este procesul prin care o idee nouă sau un produs nou este acceptat de piață. Rata difuziei este reprezentată de viteza cu care se răspândește o nouă idee de la un consumator la altul. Adoptarea este similară difuziei, doar că aceasta se ocupă de procesele psihologice prin care trece un individ (utilizator), mai degrabă decât de un proces de piață comun și care în economie este denumit „schimbare tehnologică”.
Există diverse teorii care intenționează să explice mecanismul difuziei:
Ipoteza celor doi pași – informațiile și acceptarea decurg, prin intermediul mass-mediei, întâi la nivelul opiniei conducătorilor, iar apoi la nivelul populației;
Efectul „prelingerii” – produsele au tendința de a fi scumpe la început, iar mai apoi accesibile doar păturii sociale bogate, însă în timp ele devin mai p cunoștințelor, abilităților și tehnologiei către terți, în scopul utilizării sau dezvoltării ulterioare, proces care apare fie în momentul în care un deținător al unui patent sau marcă de produs/serviciu tehnologic oferă licența către o altă firmă, în scopul de a folosi o tehnologie, un proces sau un produs, fie în momentul în care un deținător al unui produs oferă produsul cu pachetul de cunoștințe și pachetul de instruire în scopul obținerii abilităților pentru producția sau exploatarea acestuia.
Există două direcții de definire a difuziei: direcția business și direcția inovație. În cele două moduri de abordare se evidențiază mai mult sau mai puțin gradul de generalitate și aplicabilitate a conceptului, pe de o parte, iar pe de altă parte se accentuează orientarea specifică pe produsul tehnologia inovată și lansată pe piață (Rogers,2003),(Moore,2005),(Bass,1986).
Într-o viziune business, difuzia este procesul prin care o idee nouă sau un produs nou este acceptat de piață. Rata difuziei este reprezentată de viteza cu care se răspândește o nouă idee de la un consumator la altul. Adoptarea este similară difuziei, doar că aceasta se ocupă de procesele psihologice prin care trece un individ (utilizator), mai degrabă decât de un proces de piață comun și care în economie este denumit „schimbare tehnologică”.
Există diverse teorii care intenționează să explice mecanismul difuziei:
Ipoteza celor doi pași – informațiile și acceptarea decurg, prin intermediul mass-mediei, întâi la nivelul opiniei conducătorilor, iar apoi la nivelul populației;
Efectul „prelingerii” – produsele au tendința de a fi scumpe la început, iar mai apoi accesibile doar păturii sociale bogate, însă în timp ele devin mai puțin scumpe și sunt difuzate în nivele sociale cu putere financiară mai scăzută.
Teoria lui Everett Rogers privind difuzia inovației – pentru orice categorie de produs dat, există 5 categorii ale persoanelor ce adoptă produsele inovative:
Inovatorii (cei care acceptă curent provocările inovației, producând la rândul lor inovație) care își asumă riscul, sunt educați, cu surse de informație multiple;
Adoptatorii de la început, care sunt conducătorii sociali, populari și educați;
Majoritatea de la început, care au atitudine de prudență, multe contacte sociale simple;
Majoritatea târzie, reprezentat de cei cu statut socio-economic inferior, caracterizați prin scepticism, tradiționalism;
„Cei ce rămân în urmă”, pentru care vecinii și prietenii sunt sursele de informație principale, pentru care este prezentă continuu frica de îndatorare.
Modelul „Traversând Prăpastia” dezvoltat de Geoffrey Moore care este o modificare fundamentală a teoriei lui Everett Rogers aplicată pe piețele de tehnologie și cu unele lacune eliminate. Potrivit lui Moore, marketerul ar trebuie să se concentreze la un moment dat pe un grup de clienți, utilizând fiecare grup ca o bază pentru activitatea de marketing a următorului grup. Pasul cel mai dificil este acela de a realiza legătura între vizionari (adoptatorii de la începuturi) și pragmatici (majoritatea de la începuturi). Aceasta este prăpastia la care se referă el. Dacă o firmă de succes poate crea un efect de popularizare în care se realizează o stare de avânt și produsul devine de facto un standard.
Modele de tehnologii duse de curent – acestea se referă mai ales la difuzia software-ului. Rata acceptării tehnologiei este determinată de factori specifici utilizatorului cum ar fi utilitatea și ușurința utilizării.
Potrivit lui Everett M. Rogers, rata difuziei în acest caz este influențată de :
Percepția avantajului sau beneficiului adus de produs;
Riscul achiziționării;
Ușurința utilizării produsului – complexitatea produsului;
Promptitudinea beneficiilor;
A fi ieșit din comun;
Să poată fi încercat, testat;
Prețul;
Nevoia de schimbări comportamentale majore;
Recuperarea investiției în cazul produselor industriale.
Într-o viziune a inovației și a tehnologiei, potrivit lui Rogers (Rogers, 2003) „Difuzia este procesul prin care o inovație este comunicată prin anumite canale în timp printre membrii unui sistem social”. Cu alte cuvinte, studiul difuziei inovației este studiul privind cum, de ce și la ce rată sunt răspândite ideile noi și tehnologia în rândul populației.
Elemente suport pentru difuzia tehnologiei
În timp ce există diferite scheme de clasificare, difuzia tehnologică măsoară ce anume formează tema acestor eforturi de definire și include următoarele (Shapira, 1996):
Clădirea cunoștințelor și explicarea tehnologiei
Căutarea de informații și servicii aferente
Asistență tehnică și consultanță
Training (instruire, pregătire, formare)
Cercetări colaborative și proiecte tehnologice
Schimbul de personal și susținerea activităților de cercetare-dezvoltare a personalului
Standardizare
Sprijin financiar
Obținere, procurare
Cooperarea între firme
Facilități pentru transferul tehnologic
Măsuri regionale și de sector
Măsuri macro-politice [6], [15], [16]
CAP. 2 PROPRIETATEA INTELECTUALĂ ȘI OFICIUL DE STAT PENTRU INVENȚII ȘI MĂRCI
2.1. OBIECTUL DREPTULUI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Dreptul de proprietate intelectuală este format din dreptul de proprietate industrială și dreptul de autor. Proprietatea industrială, ca instituție juridică, reprezintă totalitatea normelor juridice care reglementează raporturile referitoare la creațiile intelectuale aplicabile în industrie și la semnele distinctive ale acestei activități.
După o altă clasificare, obiectele proprietății intelectuale sunt încadrate în trei grupe distincte. La cele două categorii de obiecte de proprietate industrială, creațiile noi și semnele distinctive, se adaugă încă una, reprimarea concurenței neloiale. Libertatea și moralitatea activității economice se asigură printr-un ansamblu de dispoziții care protejează practicile cinstite în materia industrială și comercială.
Dreptul de autor, ca instituție publică, reprezintă totalitatea normelor juridice care reglementează raporturile referitoare la realizarea unei opere literare, artistice sau științifice. Pentru a fi protejată, opera trebuie să îndeplinească următoarele condiții: să fie rezultatul unei activități creatoare a autorului; să îmbrace o formă concretă de exprimare, perceptibilă simțurilor; să fie susceptibilă de aducere la cunoștința publicului. În cadrul dreptului de autor, elementul caracteristic al creației intelectuale constă în originalitatea operei.
2.2. OFICIUL DE STAT PENTRU INVENȚII ȘI MARCI
2.2.1. CE ESTE OFICIUL DE STAT PENTRU INVENȚII ȘI MĂRCI?
Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci (O.S.I.M.) elaborează și supune spre aprobare Guvernului strategia dezvoltării protecției proprietății industriale în România și aplică politica în domeniu.
O.S.I.M. administrează următoarele legi și acte normative care definesc legislația română în domeniul protecției proprietății industriale:
– Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenție;
– H.G. nr. 152/1992 cu privire la Regulamentul de aplicare a Legii nr.64/1991 privind brevetele de invenție;
– Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor republicată în temeiul art. IV din Legea nr. 280/2007, publicată în M.Of.nr.876/20.12.2007
– Legea nr. 16/1995 privind protecția topografiilor produselor semiconductoare;
– Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice;
– O.G. nr. 41/1998 privind taxele în domeniul protecției proprietății industriale și regimul de utilizare a acestora;
– Legea nr. 75/1999 privind recunoașterea internațională a depozitului de microorganisme în scopul procedurii de brevetare, conform Tratatului de la Budapesta la care România a aderat;
– Legea nr. 93/1998 privind protecția tranzitorie a brevetelor de invenție
– Normele nr.242/1999 privind sprijinirea brevetării în străinătate a invențiilor românești. [26]
2.2.2. ATRIBUȚII SPECIFICE ALE O.S.I.M. CONFORM OBIECTULUI SĂU DE ACTIVITATE
Atribuțiile specifice ale O.S.I.M. conform obiectului său de activitate sunt:
– înregistrează și examinează cererile din domeniul proprietății industriale, eliberând titluri de protecție care conferă titularilor drepturi exclusive pe teritoriul României.
– este depozitarul registrelor naționale ale cererilor depuse și ale registrelor naționale ale titlurilor de protecție acordate pentru invenții, mărci, indicații geografice, desene și modele industriale, topografii de produse semiconductoare și noilor soiuri de plante;
– editează și publică Buletinul Oficial al Proprietății Industriale al României;
– editează și publică fasciculele brevetelor de invenție;
– administrează, conservă și dezvoltă, întreținând o bază de date informatizată;
– efectuează, la cerere, servicii de specialitate în domeniul proprietății industriale;
– desfășoară cursuri de pregatire a specialiștilor în domeniul proprietății industriale;
– editează și publică Revista Română de Proprietate Industrială;
– atestă și autorizează consilierii în domeniul proprietății industriale, ținând evidența acestora în registrul național
Serviciile oferite și prestate de OSIM sunt grupate în următoarele categorii:
Servicii de INFORMARE GENERALĂ
Servicii în domeniul INVENȚIILOR
Servicii în domeniul MĂRCILOR
Servicii în domeniul DESENELOR și MODELELOR
Serviciul "Plicul cu Idei"
Servicii EDITORIALE și TIPOGRAFICE
Servicii de BIBLIOTECĂ și SALĂ DE LECTURĂ
PREDIAGNOZA de proprietate industrială [26]
2.3. LEGISLAȚIA DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Dreptul de proprietate intelectuală are două categorii de izvoare: interne și internaționale. Protecția creației intelectuale este asigurată pe plan internațional de dispozițiile Convenției de la Paris pentru protecția proprietății industriale din 1883 și Convenției de la Berna pentru protecția operelor literare și artistice din 1881. Convențiile cuprind reguli aplicabile prin intermediul legilor naționale ale țărilor membre, precum și reguli uniforme aplicabile pe teritoriul Uniunii de la Paris și Uniunii de la Berna.
2.3.1. IZVOARELE INTERNE
Principalele izvoare interne, care pot fi grupate, în funcție de obiectele protecției juridice, sunt următoarele:
în domeniul invențiilor:
Legea nr.64 din 11 octombrie 1991 privind brevetele de invenție, republicată în 2002;
Hotărârea Guvernului nr.499 din l8 aprile 2003 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr.64 din l99l privind brevetele de invenție, republicată;
Legea nr.93 din 20 mai 1998 privind protecția tranzitorie a brevetelor de invenție;
Normele Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci nr. 211 din 22 septembrie 1998 de aplicare a Legii nr.93 din 1998 privind protecția tranzitorie a brevetelor de invenție;
Normele Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci nr. 242 din 18 februarie 1999 privind sprijinirea brevetării în străinătate a invențiilor românești, modificate și completate prin Normele nr. 318 din 4 ianuarie 2000.
în domeniul desenelor și modelelor industriale:
Legea nr.129 din 29 decembrie 1992 privind protecția desenelor și modelelor industriale, republicată în 2002;
Hotărârea Guvernului nr.1171 din 2 octombrie 2003 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 129 din 1992 privind protecția desenelor și modelelor industriale, republicată;
c). în domeniul mărcilor și indicațiilor geografice:
Legea nr. 84 din 15 aprilie 1998 privind mărcile și indicațiile geografice;
Hotărârea Guvernului nr. 833 din 19 noiembrie 1998 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 84 din 15 aprilie 1998 privind mărcile și indicațiile geografice;
d). în domeniul numelui comercial:
Legea nr. 31 din 16 noiembrie 1990 privind societățile comerciale republicată în 2004;
Legea nr. 26 din 5 noiembrie 1990 privind registrul comerțului, republicată în 1998;
e). în domeniul dreptului de autor:
Legea nr. 8 din 14 martie 1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe;
Hotărârea Guvernului nr. 779 din 25 iulie 2002 privind organizarea și funcționarea Oficiului Român pentru Drepturile de Autor și a corpului de arbitri;
Hotărârea Guvernului nr. 1287 din 13 noiembrie 2002 privind numirea corpului de arbitri de pe lângă Oficiul Român pentru Drepturile de Autor.
2.3.2. IZVOARELE INTERNAȚIONALE
Începând cu secolul al XIX-lea, vocația internațională a drepturilor de creație intelectuală a determinat includere în convențiile comerciale bilaterale a unor prevederi referitoare la proprietatea industrială.
Convenția de la Paris pentru protecția proprietății industriale
Ideea unei reglementări și Uniuni internaționale în domeniul creației industriale a fost discutată la Congresul de la Viena din 1873, Congresul de la Trocadéro 1878 și Conferința internațională de la Paris din 1880. Acest proiect s-a concretizat la cea de a doua Conferință internațională de la Paris, prin încheierea Convenției pentru protecția proprietății industriale din 20 martie 1883. Prin aceeași Convenție, a fost creată și Uniunea internațională pentru protecția proprietății industriale, cu sediul inițial la Berna, iar din 1960 la Geneva.
România a aderat la Convenția de la Paris, revizuită la Bruxelles și Washington, prin Decretul-Lege nr. 2641 din 17 iunie 1920, ratificat prin Legea din 27 martie 1924. Fiecare dintre țările Uniunii trebuie să organizeze un serviciu special de proprietate industrială, precum și un depozit central pentru publicitatea brevetelor de invenții, modelelor de utilitate, desenelor sau modelelor industriale și a mărcilor de fabrică sau de comerț. Acest serviciu va edita o publicație oficială.
Convenția de la Berna pentru protecția operelor literare și artistice
După îndelungate discuții pregătitoare, care au durat aproape 25 de ani, la 9 septembrie 1886 s-a încheiat Convenția de la Berna pentru protecția operelor literare și artistice. Convenția a intrat în vigoare la 5 decembrie 1887. Ulterior, Convenția a fost amendată și completată printr-un Act adițional și o Declarație interpretativă, semnate la Paris, la 4 mai 1896. Convenția de la Berna a fost adoptată de 9 state, în calitate de membre fondatoare.
România a aderat la Convenția de la Berna în forma revizuită la Berlin, prin Legea nr. 152, promulgată prin Decretul nr. 1312 din 24 martie 1926, cu efecte de la 1 ianuarie 1927. Ulterior, România a ratificat și forma revizuită a convenției de la Roma, Stockholm și Paris.
Statele participante la Convenția de la Berna au dreptul de a încheia între ele convenții particulare prin care să recunoască autorilor drepturi mai întinse decât cele acordate de Uniune (art. 7). Toate statele membre au dreptul de a autoriza, de a supraveghea sau interzice, prin măsuri de legislație sau poliție internă, difuzarea pe teritoriul lor a oricărei opere de creație intelectuală (art. 17).
Convenția pentru instituirea Organizației Mondiale a Proprietății Intelectuale
La conferința diplomatică de la Stockholm din 14 iulie 1967 s-a semnat Convenția pentru instituirea Organizației Mondiale a Proprietății Intelectuale (O.M.P.I.). Convenția a intrat în vigoare la 26 aprilie 1970. Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale este o organizație interguvernamentală, cu statut de instituție specializată. Organizația succedă Birourilor Internaționale Reunite pentru Protecția Proprietății Intelectuale înființate în 1893, care au administrat Uniunea de la Paris și Uniunea de la Berna. Sediul Organizației Mondiale a Proprietății Intelectuale este la Geneva.
Convenții încheiate în cadrul Uniunii de la Paris
În cadrul Uniunii de la Paris au fost încheiate următoarele convenții internaționale: Aranjamentul de la Madrid din 1891 privind înregistrarea internațională a mărcilor; Aranjamentul de la Madrid din 1891 privind reprimarea indicațiilor de proveniență false sau înșelătoare; Aranjamentul de la Haga din 1925; Aranjamentul de la Nisa din 1957; Aranjamentul de la Lisabona din 1958; Aranjamentul de la Locarno din 1968; Tratatul de la Washington din 1970; Aranjamentul de la Strasbourg din 1971; Tratatul de la Viena din 1973; Aranjamentul de la Viena din 1973; Convenția de la München din 1973; Tratatul de la Budapesta din 1977; Tratatul de la Geneva din 1994.
Convenții încheiate în cadrul Uniunii de la Berna
În cadrul Uniunii de la Berna au fost încheiate următoarele convenții internaționale: Convenția internațională de la Roma din 1961; Convenția de la Geneva din 1971; Convenția de la Bruxelles din 1974; Tratatul de la Geneva din 1989; Convenția Universală de la Paris din 1971; s.a.m.d.
2.4. DEFINIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Prin dreptul de proprietate intelectuală se înțelege ansamblul normelor juridice care reglementează raporturile privind protecția creației intelectuale în domeniile industrial, științific, literar și artistic, precum și semnele distinctive ale activității de comerț.
Aspectul pozitiv constă în dreptul titularului de a fi singurul îndreptățit să exploateze obiectul dreptului său de proprietate intelectuală. Prerogativa folosinței se exercită de titular în mod direct și nemijlocit.
Aspectul negativ constă în dreptul titularului de a interzice altor persoane orice folosință a bunului, fără încuviințarea sa. Prin opunerea de către titular a folosinței bunului, terții au obligația de a nu face nimic de natură a aduce atingere exercitării dreptului de proprietate intelectuală
2.5. PRINCIPIILE DREPTULUI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Principiile fundamentale ale dreptului proprietății intelectuale sunt tratamentului național, dreptul de prioritate, independența brevetelor și independența mărcilor.
Tratamentul național
Prin tratamentul național se înțelege că resortisanții Uniunii de la Paris și ai Uniunii de la Berna beneficiază, în celelalte țări membre, de aceleași drepturi ca și naționalii. Principiul tratamentului național este consacrat de art. 2 din Convenția de la Paris. Cetățenii fiecărei țări a Uniunii, potrivit alin. 1 al art. 2, se vor bucura în toate celelalte țări ale Uniunii, în ceea ce privește protecția proprietății industriale, de avantajele pe care legile respective le acordă în prezent sau le vor acorda în viitor naționalilor, aceasta fără a se prejudicia drepturile prevăzute în mod special de prezenta Convenție.
Asimilarea străinului cu naționalul constituie o dispoziție fundamentală și a Convenției de la Berna din 1886. Principiul este înscris în art. 5 al Convenției. În afară de tratamentul național, Convenția de la Paris instituie și tratamentul unionist. Prin tratament unionist se înțelege că resortisanții Uniunii beneficiază de totalitatea drepturilor acordate direct de Convenția de la Paris. Tratamentul unionist asigură resortisanților un minimum de avantaje, care constituie un drept intern al Uniunii internaționale.
Dreptul de prioritate
Prin drept de prioritate se înțelege situația privilegiată a unei persoane, care a efectuat într-o țară a Uniunii un prim depozit reglementar, de a depune cereri cu același obiect pentru obținerea protecției în celelalte țări membre.
2.6. NATURA JURIDICĂ A DREPTULUI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Natura juridică a dreptului de proprietate intelectuală reprezintă una din cele mai controversate probleme. În funcție de clasificările folosite, punctele de vedere susținute în literatura de specialitate pot fi grupate în două mari teorii. Dreptul asupra proprietății intelectuale este apreciat ca un drept de proprietate, sau ca un drept distinct ce formează o categorie specială.
După o primă opinie, dreptul de creație intelectuală este caracterizat ca un drept de proprietate, conform dreptului natural. În această concepție, creația intelectuală este considerată cea mai personală, cea mai legitimă, cea mai sacră și cea mai inatacabilă dintre toate proprietățile.
Teoria drepturilor intelectuale a preconizat ideea unei noi categorii de drepturi. La diviziunea clasică a drepturilor în personale, obligaționale și reale, consacrată de dreptul roman, Edmond Picard a adăugat încă o grupare a drepturilor intelectuale. Ideea drepturilor intelectuale, ca o categorie specială, s-a bucurat de un succes deosebit. Ea a fost preluată și susținută în diverse variante.
Drepturile intelectuale au un caracter patrimonial, conferă titularului un monopol de exploatare și sunt opozabile erga omnes. Spre deosebire de drepturile reale, drepturile intelectuale au ca obiect activitatea și gândirea omului.
Drepturile intelectuale au o valoare pecuniară, fără să aibă ca obiect bunuri corporale și fără să constituie creanțe în raporturile cu debitorii. Ele sunt formate din creațiile intelectuale, literare, artistice, invențiile, desenele și modelele, semnele de atragere a clientelei, numele comercial, emblema, mărcile de fabrică, apelațiunile de origină, drepturile asupra clientelei, ca cele recunoscute reprezentaților, agenților de asigurări, membrilor unor profesii liberale. Prin opozabilitatea erga omnes și caracterul lor imediat, drepturile intelectuale se înrudesc cu drepturile reale.
După o teorie, dreptul asupra creației intelectuale este un drept complex, care cuprinde în conținutul său atributele personale nepatrimoniale și atribute patrimoniale. Aceste prerogative personale nepatrimoniale și patrimoniale sunt indisolubil legate între ele, fără să existe un primat al unora asupra celorlalte.
După o altă teorie, dreptul asupra creației intelectuale este un drept personal nepatrimonial ce dă naștere, pe cale de consecință, și la drepturi de ordin patrimonial. Drepturile de ordin patrimonial, fiind împletite organic cu cele de ordin personal nepatrimonial, formează un tot unitar.
CAP. 3 BREVETELE DE INVENȚIE, MODELUL DE UTILITATE, PLICUL CU IDEI
3.1. NOȚIUNI GENERALE PRIVIND BREVETELE DE INVENȚIE
Invenția reprezintă rezultatul unei activități de creație intelectuală. Procesul de realizare a unei invenții presupune o contribuție originală, o idee inventivă. Constituie invenție creația care îndeplinește anumite condiții de brevetabilitate, fiind protejată prin acordarea unui titlu specific.
Între creația intelectuală și descoperirile științifice există o strânsă legătură. Activitatea inventivă este determinată de dezvoltarea științei și tehnologiei.
De cele mai multe ori, în cadrul activității de creație intelectuală, descoperirea științifică reprezintă o primă etapă. Din acest punct de vedere, se consideră că invențiile sunt aplicații industriale ale descoperirilor științifice.
Brevetul de invenție – un brevet poate fi acordat pentru orice invenție având ca obiect un produs sau un procedeu, în toate domeniile tehnologice, cu condiția ca aceasta să fie nouă, să implice o activitate inventivă și să fie susceptibilă de aplicare industrială;
Principalele acte normative care reglementează în România regimul brevetelor de inveție sunt:
Legea nr. 64/1991 (republicată) privind brevetele de inventie
Regulamentul de aplicare a Legii nr. 64/1991
În funcție de brevetabilitatea lor invențiile sunt de două categorii. Invențiile brevetabile întrunesc condițiile speciale stabilite de lege pentru a fi protejate juridic. Invențiile nebrevetabile sunt excluse de la protecția juridică.
3.1.1. INVENȚII DE PRODUSE ȘI INVENȚII DE PROCEDEE
Raportarea la obiect are în vedere împărțirea fundamentală a invențiilor în produse, mijloace și aplicațiuni noi de mijloace cunoscute. La această grupare, jurisprudența a adăugat și combinația nouă de mijloace cunoscute.
Produsele reprezintă obiecte materiale sau corpuri cu forme și caractere specifice. Pot fi brevetate numai produsele industriale, nu și cele naturale, care nu pot forma obiect de proprietate industrială. Pentru a constitui o invenție brevetabilă, un produs trebuie să se diferențieze de orice alt obiect prin compoziție, constituție sau structură. Produsele ca obiect al unei invenții pot fi:
obiecte materiale, cu proprietăți determinate, definite tehnic prin părțile lor constructive, cum ar fi subansambluri, organe sau elemente de legătură dintre acestea;
dispozitive, instalații, echipamente, mașini-unelte, aparate și altele care se referă la mijloace de lucru;
circuite electrice, pneumatice sau hidraulice;
substanțe chimice, inclusiv produsele intermediare;
amestecuri fizice sau fizico-chimice definite prin elementele componente.
În literatura juridică se face distincție între produs și rezultat. Rezultatele invenției nu se prezintă sub o anumită formă. Având caracter abstract, rezultatele sunt ansambluri de avantaje, ca urmare a calităților, proprietăților sau efectelor tehnice ale produsului. Rezultatele nu pot fi brevetate. O altă soluție ar permite monopolizarea lor și implicit imposibilitatea obținerii aceluiași rezultat prin mijloace diferite.
Mijlocele sunt agenții (mijloacele chimice), organele (mijloace mecanice) sau procedeele (succesiuni logice de etape sau faze) prin intermediul cărora se obține un produs sau un rezultat.
Mijloacele pot fi materiale sau imateriale. Ele se individualizează prin formă, aplicație și funcție. Mijloacele materiale sunt produsele în sine. Considerarea mijlocului material are în vedere funcția pe care o îndeplinește efectul tehnic realizat. De exemplu, bricheta este un produs prin ea însăși, dar prin funcția îndeplinită, de a obține o flacără, constituie un mijloc.
Mijloacele imateriale sunt procedeele sau operațiunile. Prin modul de a pune în aplicare și de a combina elementele chimice și mecanice, se obțin anumite efecte tehnice. De exemplu, operațiunea de sudare, realizată după un procedeu determinat și având un efect tehnic distinct.
După forma pe care o prezintă, mijloacele pot fi speciale sau generale. Mijloacele speciale au o formă de realizare determinată, iar mijloacele generale sunt considerate ca abstracte.
Mijloacele sau procedeele se împart în mijloace complet noi și mijloace cunoscute aplicate sau combinate, într-un mod nou. Modificarea de formă sau de structură trebuie să determine un rezultat diferit.
Aplicațiile noi de mijloace cunoscute implică folosirea unui mijloc cunoscut și obținerea unui rezultat necunoscut anterior. Elementul de noutate îl constituie raportul de la mijloc la rezultat prin adaptarea mijloacelor cunoscute la scopul urmărit. Față de aplicație, întrebuințarea nouă de mijloace cunoscute nu reprezintă o invenție brevetabilă. Deosebirea dintre aplicația nouă și întrebuințarea nouă de mijloace cunoscute se apreciază după criteriul activității inventive. În comparație cu aplicarea nouă, întrebuințarea nouă de mijloace cunoscute nu implică modificări sau adaptări speciale.
Combinația nouă de mijloace cunoscute reprezintă gruparea unor elemente distincte, care determină un rezultat de ansamblu nou sau superior. Între efectul tehnic și mijloacele utilizate trebuie să existe un raport funcțional indisolubil, sub formă de combinație. De exemplu, invenția combinei de cereale. În cazul în care mijloacele acționează fiecare independent, soluția este o juxtapunere de mijloace cunoscute. De exemplu, creionul cu gumă. Juxtapunerea nu poate fi brevetată, întrucât proprietățile tehnice ale ansamblului sunt proprii mijloacelor utilizate, iar în lipsa unei adaptări speciale rezultatul nu este comun.
3.2. MODELUL DE UTILITATE
Ce este modelul de utilitate înregistrat?
Modelul de utilitate înregistrat protejează o invenție tehnică nouă, care depășește nivelul simplei îndemânări profesionale și este suceptibilă de aplicare industrială. Titlul de protecție (certificatul) garanteză titularului/inventatorului sau succesorului său în depturi protecția invenției tehnice pentru o perioadă de 6 ani; pe baza solicitării în scris, se poate obține reînoirea protecției pentru încă doua perioade a câte doi ani, durata modelului de utilitate neputând depăși 10 ani de la data de depozit.
Protecția oferită de modelul de utilitate înregistrat. Titlul de protecție
Protecția prin modelul de utilitate înregistrat conferă titularului său un drept exclusiv de exploatare a investiției pe toată durata sa și dreptul de a interzice, fără consimțământul său: fabricarea, folosirea, oferirea spre vânzare sau importul în vederea folosirii, oferirii spre vânzare ori vanzării; titularul având și dreptul de a interzice oricărui terț care nu are consimțământul său să furnizeze sau să ofere mijloace de aplicare a invenției, protejată prin model de utilitate, pe teritoriul României.
Titlul de protecție este certificat de model de utilitate care este acordat de autoritatea națională competentă în România: Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci (O.S.I.M.) .
Dreptul privind modelul de utilitate înregistrat. Încetarea protecției
Dreptul de înregistrare a modelului de utilitate și drepturile care decurg din înregistrarea modelului de utilitate pot fi transmise în tot sau în parte. Modelul de utilitate înregistrat poate face obiectul unei garanții reale sau a unor măsuri executare silită.
Modelul de utilitate nu poate avea efect retroactiv de la data de depozit, în cazul în care se acordă brevet de invenție pentru o cerere. Protecția prin model de utilitate încetează prin: expirarea duratei, neplata taxelor de reînoire a protecției, renunțarea titularului la modelul de utilitate înregistrat.
Titlul de protecție pentru un anumit model de utilitate se obtine printr-o cerere la O.S.I.M. care să conțină: datele de identificare, solicitarea protecției prin modelul de utilitate însoțită de titlul de invenție, o descriere a invenției, una sau mai multe revendicări și desenele la care se face referire în descriere sau în revendicări. Revendicările trebuie să definească obiectul protecției solicitate și să fie susuținute în întregime de descrierea invenției. Cererea este însoțită de un rezumat al invenției care trebuie să conțină o scurtă prezentare a sa, aceasta servind exclusiv informării tehnice. Solicitantul unui model de utilitate poate cere, până la luarea unei hotărâri privind înregistrarea, conversia acestuia într-o cerere de breve de invenție (în condițiile legii).
Apărarea drepturilor
Hotărârile luate conform legii pot fi contestate la O.S.I.M. în scris și motivat de către solicitantul cererii sau de către titularul modelului de utilitate, în termen de două luni de la comunicare. Contestația se soluționează de către o comisie de reexaminare din cadrul Departamentului de apeluri. Orice model de utilitate înregistrat la O.S.I.M. poate fi anulat în tot sau în parte, pe toată durata, la cere, motivat, cu efecte începând cu data de depozit a cererii (în condițiile legii). Hotărârea comisiei de reexaminare, mootivată, se comunică părților în termen de 15 zile de la pronunțare și poate fi atacată cu aple la Tribunalul București în termen de 30 de zile de la comunicare.
Avantajele oferite de înregistrarea unui model de utilitate.
Costuri reduse față de cele ale unui brevet de invenție
Protecție într-o perioadă avantajoasă producerii și comercializării rapide (6 ani cu drept de prelungire două perioade a câte doi ani).
Procedura de obținere a certificatului de model de utilitate este rapidă, deoarece obținerea certificatului nu este condiționată de procedura examinării de fond ci numai de existența unui raport de documentare publicat în BOPI OSIM.
Deosebiri între modelul de utilitate și brevetele de invenție.
Modelul de utilitate înregistrat protejează o inveție care se referă exclusiv la produs, spre deosebire de brevetul de invenție, care protejează fie un produs, tehnologie, fie o metodă, fie un sistem, etc.
Modelul de utilitate se înregistrează fără exeminarea noutății.
Ce nu poate fi protejat prin înregistrarea ca model de utilitate
Invențiile a căror exploatare comercială este contrară ordinii publice sau bunelor moravuri, inclusiv cele dăunătoare sănătății ori vieții profesionale, animalelor sau plantelor ori care sunt de natură să aducă atingeri grave mediului, cu condiția ca această excludere să nu depindă numai de faptul că exploatarea lor este interzisă printr-o dispoziție legală.
Soiurile de plante și rasele de animale
Invenții având ca obiect un material biologic
Invenții având ca obiect produse constând într-o substanță chimică sau farmaceutică
Invenții având ca obiect un procedeu sau o metodă
Certificatul de utilitate asigură protecția invențiilor, care nu sunt supuse procedurii prealabile de obținere a unui aviz documentar. Denumit și mic brevet, certificatul de utilitate se acordă, mai ales, pentru invențiile de importanță redusă. Certificatul de utilitate produce aceleași efecte ca brevetul de invenție.
Certificatul suplimentar se acordă pentru invențiile complementare în domeniul medicamentelor. Acest titlu de protecție se solicită de titularul brevetului principal.
Cereri internaționale de protecție
O cerere internațională, care a primit data de depozit internațional la un oficiu receptor și în care România este stat desemnat, are același efect ca o cerere de model care a fost depusă, la OSIM, la aceeași dată. Un solicitant persoană fizică ori persoană juridică română sau cu rezidență în România ori având o întreprindere industrială sau comercială reală și serioasă în România, poate depune la OSIM, în calitate de receptor, o cerere internațională. Prioritatea poate fi revendicată fie pe baza unei cereri de model de utilitate, fie a unei cereri de brevet de invenție. [19]
3.3. PLICUL CU IDEI
Serviciul “Plicul cu idei” este o modalitate prin care pot fi depozitate și păstrate în siguranță, în regim nepublic, de către O.S.I.M., documente depuse de câtre creatori, persoane fizice și juridice care cuprind lucrări și creații din cele mai diverse domenii ce nu pot fi protejate prin legislația în vigoare privind proprietatea industrială, precum și dreptul de autor și drepturile conexe, în scopul certificării datei de depunere, conform Ordin O.S.I.M. nr. 63/2008 publicat în M.O. din 14.07.2008.
Plicul cu idei se depune la O.S.I.M. personal sau prin poștă de către cretorul lucrării.
Efecte ce decurg din depozitarea Plicului cu idei:
Poate constitui dovada datei la care autorul creației intelectuale a depus documentul la O.S.I.M.
Poate constitui certificarea existenței soluției sau creației aflată în plic la o anumită dată
Nu se constituie într-un titlu de proprietate intelectuală și nu conferă drepturi exclusive.
Categorii de documenzte ce pot fi depozitate în regim nepublic certificat:
Creații nebrevetate de genul celor menționate în art. 8 din Legea nr. 64/1991 prind brevetele de invenție, republicată în Monitorul Oficial al României nr. 541/2007
Lucrări din domeniul tehnic și științific, cum sunt: creații tehnice, norme tehnice, tehnologii, descoperiri, teorii, studii, instrucțiuni de utilizare, etc.
Durata de depozitare a unui Plic cu idei este de 5 ani de la data înregistrării la OSIM și poate fi prelugit cu încă cinci ani, cu condiția achitării unui tarif de prelungire a duratei de depozitare. [20]
3.4. INVENȚII BREVETABILE
Pentru a fi ocrotită de lege, prin eliberarea unui brevet, invenția trebuie să întrunească anumite condiții speciale: noutatea, activitatea inventivă și aplicabilitatea industrială.
Noutatea
Invenția propusă spre brevetare trebuie să se deosebească de alte soluții tehnice cunoscute. O invenție este nouă, dacă nu este cuprinsă în stadiul tehnicii. Noutatea invenției este apreciată în funcție de stadiul tehnicii mondiale. Prin tehnica mondială se înțelege totalitatea regulilor, metodelor și procedeelor, iar stadiul tehnicii reprezintă toate cunoștințele care au devenit accesibile publicului oriunde în lume. Noutatea unei invenții brevetabile se stabilește în funcție de conținutul revendicărilor și al domeniului de aplicare precizat în descriere.
Condiția de noutate a soluției propuse se apreciază prin intermediul efectelor tehnice ce pot fi realizate. În măsura în care, prin aplicarea soluției, se obține un efect tehnic care nu a fost prevăzut înainte, regula sau metoda utilizată este nouă față de nivelul cunoscut de tehnica mondială.
În examinarea soluției tehnice pentru care se solicită protecția, efectul tehnic nou prezintă un caracter material obiectiv. Noțiunea de noutate îmbracă aspectul concret al unor elemente tehnice, distincte, caracteristice, care fac ca soluția propusă a fi nouă să se deosebească de alte soluții tehnice cunoscute, în stadiul existent al tehnicii, nu numai din punct de vedere constructiv, funcțional sau al succesiunii fazelor într-un proces tehnologic dat, ci și din punct de vedere al efectelor tehnice ce pot fi realizate datorită acestor elemente tehnice distincte și proprii noii soluții.
Cunoștințele făcute publice pot proveni dintr-o descriere scrisă sau orală, prin folosire ori prin orice alt mijloc, până la data depozitului cererii de brevet de invenție sau a priorității recunoscute.
Prin public se înțelege orice persoană, neconstrânsă la confidențialitate, și care ar putea difuza informații. Persoana nu trebuie să fie neapărat un specialist.
Mai face parte din stadiul tehnicii conținutul cererilor depuse .I.M. și al cererilor internaționale sau europene desemnând România. Aceste cereri trebuie să aibă o dată de depozit sau de prioritate recunoscută, anterioară celei menționate, și să fie publicate la sau după data respectivă, conform legii.
Prin textul art. 9, lit. a și b din Legea nr. 64 anul 1991, se dispune că divulgarea invenției nu este luată în considerare dacă a intervenit în intervalul de 6 luni înaintea datei de depozit a cererii de brevet și dacă rezultă direct sau indirect ca urmare: a unui abuz evident în privința solicitantului sau a faptului că solicitantul a expus invenția într-o expoziție internațională oficială sau oficial recunoscută, organizată în statele părți la tratatele și convențiile internaționale la care România este parte.
În legătură cu divulgarea s-a pus și problema publicității frauduloase a invenției de către un terț. Potrivit opiniilor exprimate, s-a considerat, printr-o interpretare strictă, că terții nu sunt obligați să fie mai vigilenți decât autorul. Chiar dacă terțul a surprins secretul soluției, datorită publicității, invenția nu mai este nouă.
Cercetarea documentară
Este recomandabil ca înainte de a depune o cerere de brevet de invenție, să faceți o cercetare documentară din brevete, pentru a văforma o imagine cât mai bună privind stadiul cunoscut al tehnicii din domeniul respectiv. În acest fel vă puteți folosi de ultimele realizări din domeniu și, în același timp, reduceți riscul respingerii cererii dvs. datorită lipsei de noutate sau activității inventive. Cercetarea documentară se poate face:
– prin depunerea unei cereri-tip de cercetare documentară la OSIM și prin achitarea unei taxe corespunzătoare (consultați site-ul OSIM, rubrica "Servicii" pentru a vă informa asupra formularului tip, a termenelor și a taxelor legale);
– apelând la serviciile unui Consilier în proprietate industrială;
– contactând un Centru Regional;
– pe cont propriu, prin internet, accesând Baza de date a OSIM și utilizând cuvinte cheie din domeniul respectiv, completate în rubrica "Titlu" a ferestrei de căutare și una din bazele OficiuluiEuropean de Brevete (OEB), cum este "EspaceNet", de exemplu;
– la Sala de lectură a OSIM.
Un alt avantaj al cercetării documentare este că vă puteți folosi de brevetele obținute, ca modele pentru redactarea documentației de brevet. [20]
Activitatea inventivă
O invenție este considerată ca implicând o activitate inventivă dacă, pentru o persoană de specialitate, ea nu rezultă în mod evident in cunoștințele cuprinse în stadiul tehnicii. Astfel, criteriul de apreciere este reprezentat de un profesionist, o persoană normal competentă într-un domeniu industrial. În dreptul englez se utilizează noțiunea de neevidență, în temeiul căreia obiectul unui brevet este considerat invenție dacă, înainte de data depozitului nu era evident pentru un om de meserie având în vedere stadiul tehnicii. În dreptul german este folosită condiția nivelului inventiv, în conformitate cu care invenția trebuie să atingă un anumit nivel inventiv și să depășească cunoștințele și posibilitățile medii ale unui specialist.
Pentru a stabili dacă invenția rezultă sau nu, cu evidență, din stadiul tehnicii, raportarea activității inventive trebuie să se facă la omul de meserie. Pozițiile adoptate de doctrină și jurisprudență admit, în majoritatea lor, că omul de meserie este un profesionist, o persoană normal competentă într-un domeniu industrial. Întrucât specialistul nu trebuie să fie de referință, invenția va fi evidentă în cazurile în care un om de meserie o poate realiza exclusiv cu ajutorul cunoștințelor profesionale, prin simple operațiuni de executare. Activitatea inventivă se apreciază în raport cu problema pe care o rezolvă invenția și cu soluția revendicată.
Aplicabilitate industrială
O invenție este susceptibilă de aplicare industrială dacă obiectul său poate fi realizat sau utilizat cel puțin în unul dintre domeniile industriale, inclusiv în agricultură. Condiția aplicabilității industriale se referă la obiectul, aplicarea și rezultatul invenției.
Invenția este industrială prin obiectul ei, dacă se situează în domeniul industriei. Legea exclude de la protecție ca invenții, creația estetică. O invenție este industrială în aplicarea sa când aparține realizărilor industriale. În absența aplicațiunii practice, nu pot fi protejate ca invenții ideile, descoperirile, teoriile și principiile. Invenția este industrială prin rezultatul său, dacă produce efecte industriale. Această invenție va fi industrială și în obiectul și aplicarea ei.
Independența brevetelor
Prin independența brevetelor se înțelege că cererile de brevete pentru aceeași invenție depuse în diferite țări ale Uniunii de la Paris nu depind unele de altele. În conformitate cu dispozițiile alin.1-5 ale art. 4bis, brevetele cerute în diferitele țări ale Uniunii, de cetățeni ai Uniunii, vor fi independente de brevetele obținute pentru aceeași invenție în celelalte țări, membre sau nu ale Uniunii. Această dispoziție trebuie înțeleasă în mod absolut, în sensul că brevetele acordate în cursul termenului de prioritate sunt independente, atât din punct de vedere al cauzelor de nulitate și decădere cât și din punct de vedere al duratei normale de protecție.
Subiectele protecției juridice a invențiilor
Invenția fiind rezultatul unei activități de creație intelectuală, calitatea de autor o poate avea numai persoana fizică. Invenția poate fi creată de una sau mai multe persoane. În majoritatea cazurilor, invenția este rezultatul unei activități comune. Coautoratul se caracterizează prin următoarele trăsături: participarea mai multor persoane la o activitate creatoare; un aport creator la rezolvarea unei probleme; invenția realizată trebuie să aibă un obiect unitar. Coautoratul poate prezenta două forme: voluntar și legal. Coautoratul voluntar rezultă din convenția părților. Înțelegerea lor poate interveni înainte de începerea activității ori se desprinde din realizarea în comun a invenției. Coautoratul legal se referă la situația de excepție când se depun mai multe cereri de brevet pentru aceeași invenție, fără să existe între solicitanți o înțelegere sau activitate comună.
Obiectul unitar al invenției poate fi divizibil sau indivizibil. Dacă obiectul este divizibil, fiecare persoană are calitatea de coautor pentru întreaga invenție și de autor al părții care reprezintă rezultatul activității sale personale. Această parte din invenția comună poate fi separată sau utilizată independent. Când obiectul este indivizibil, fiecare persoană are calitatea de coautor pentru întreaga invenție. Această soluție se aplică și în situația în care aportul coautorilor nu poate fi individualizat.
În cazul în care inventatorul este salariat, art. 5 din Legea nr. 64din1991 distinge mai multe ipoteze:
invenții realizate în executarea unei misiuni inventive – pentru invențiile realizate de salariat în executarea unui contract de muncă ce prevede o misiune inventivă încredințată în mod explicit care corespunde funcției sale, dreptul la brevetul de invenții aparține unității, în lipsa unei prevederi contractuale mai avantajoase a salariatului;
invenții realizate de inventatorul salariat – pentru invențiile realizate de salariat fie în exercitarea funcției sale, fie în domeniul activității unității, prin cunoașterea sau folosirea tehnicii ori mijloacelor specifice ale unității sau ale datelor existente în unitate, fie cu ajutorul material al acesteia, în lipsa unor prevederi contractuale contrare, dreptul la brevetul de invenție aparține salariatului;
invenții realizate la comandă – pentru invențiile care rezultă dintr-un contract de cercetare, în lipsa unei clauze contrare, dreptul la brevetul de invenție aparține unității care a comandat cercetarea. Unitatea care a comandat cercetarea este distinctă de unitatea de cercetare al cărei salariat este inventatorul. În contractul de cercetare poate fi inclusă o clauză, prin care dreptul la eliberarea brevetului de invenție să aparțină unității care a comandat cercetarea sau unității de cercetare ori ambelor unități.
3.5. TITLURILE DE PROPRIETATE A INVENȚIILOR
Categorii de titluri de protecție
Noțiunea de titluri de protecție, potrivit art.1, alin. 4 din Convenția de pentru protecția proprietății industriale, cuprinde toate formele de brevete industriale admise în legislațiile țărilor Uniunii.
Brevetul de invenție este un titlu de protecție specific, care asigură titularului dreptului exclusiv de exploatare. Legislațiile naționale consacră brevetul de invenție fie ca titlu unic, fie împreună cu alte forme de protecție juridică.
Brevetul de importațiune se acordă pentru o invenție brevetată într-o altă țară. Brevetul de importațiune este reglementat în legislațiile din Chile, Iran, Turcia și Tunisia.
Consacrat de Convenția de din 1973, brevetul european se eliberează printr-o procedură unică de Oficiul European de Brevete. De la data eliberării, brevetul european reprezintă un fascicul de brevete naționale. Brevetul european are un regim juridic dublu. Astfel, condițiile de brevetabilitate, întinderea protecției și dreptul la calitatea de titular sunt stabilite de Convenție, iar drepturile și obligațiile titularului, precum și sancțiunile de legislațiile naționale.
Sisteme de acordare a titlurilor de protecție
Legislațiile naționale consacră mai multe sisteme de acordare a titlurilor de protecție. În funcție de reglementările existente, se cunosc mai multe sisteme legislative: sistemul examenului de formă; sistemul examenului de fond; sistemul examenului amânat; sistemul examenului mixt.
În sistemul examenului de formă sau neexamenului prealabil, brevetul se acordă fără examinarea noutății, pe riscul și pericolul inventatorului. Organul de stat competent constată numai dacă cererea de brevet îndeplinește condițiile legale pentru constituirea depozitului reglementar.
În sistemul examenului de fond sau examenului prealabil, brevetul se eliberează pe baza verificării noutății invenției. Examenul prealabil presupune verificarea îndeplinirii atât a condițiilor pentru constituirea depozitului reglementar, cât și a condițiilor pentru existența invenției brevetabile.
În sistemul examenului amânat sau examenului întârziat, procedura de eliberare a brevetului este formată din două etape. În prima etapă, a cărei durată este stabilită de lege, se examinează constituirea depozitului reglementar și se publică cererea de brevet, asigurându-se titularului o protecție provizorie. În cea de a doua etapă, care intervine la cerere sau din oficiu, se verifică elementele de existență a invenției și se publică descrierea depusă, acordându-se brevetul definitiv.
În sistemul examenului mixt, brevetul se acordă, în funcție de obiectul invenției, pe baza unui examen de fond ori a unui examen de formă. Sistemul mixt îmbină examinarea condițiilor de formă pentru constituirea depozitului reglementar cu cele de fond pentru existența invenției brevetabile.
Durata de valabilitate a titlurilor de protecție
În legislațiile naționale, titlurile de protecție pentru invenții au o durată diferită. Fiind limitate în timp, titlurile de protecție au un caracter temporar. Aceasta a fost determinată de considerente sociale, pentru a permite progresul economic și tehnico-științific, prin folosirea liberă și gratuită a invenției după trecerea în domeniul public. Durata maximă de valabilitate a unui brevet este de 20 de ani. Regula perioadei maxime este admisă în majoritatea legislațiilor naționale (Algeria, Belgia, Canada, Danemarca, Elveția, Franța, Germania, Irlanda, Italia, România, Suedia, s.a.m.d.).
3.6. BREVETUL DE INVENȚIE – TITLU DE PROPRIETATE
Brevetul este un act oficial prin care se atestă instituirea protecției juridice asupra unei invenții. Brevetul este un titlu de protecție a invenției, eliberat de către stat, care conferă titularului său un număr de drepturi. Titlul se acordă, după verificarea îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege, de către Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, care este organul de stat specializat în materia proprietății intelectuale.
Brevetul de invenție îndeplinește două funcții: una internă și alta externă. Funcția internă asigură protecția proprietății industriale prin interzicerea folosirii invenției de către terți. Funcția externă realizează protecția comerțului internațional și a cooperării economice internaționale prin obținerea de brevete în mai multe state.
Brevetul de invenție se caracterizează prin următoarele particularități: reprezintă un titlu de protecție specific, care atestă protecția unei invenții; se eliberează de către organul administrativ de stat, la cererea inventatorului ori a succesorului său în drepturi; confirmă calitatea de inventator a persoanei fizice care a creat invenția; conferă titularului anumite drepturi; protecția instituită este limitată în timp și spațiu; după expirarea duratei de protecție, invenția trece în domeniul public și poate fi exploatată de orice persoană interesată.
Brevetul de invenție este un act administrativ unilateral și solemn, cu caracter de unicat. În literatura de specialitate, aprecierea naturii juridice a brevetului de invenție a determinat exprimarea unor opinii divergente. După o primă opinie, se consideră că brevetul este un contract sinalagmatic și aleatoriu, care se încheie între societate și inventator. După o altă opinie, brevetul este un act juridic declarativ de drepturi. Brevetul nu creează, ci numai constată anumite drepturi, care au luat naștere anterior prin realizarea unei invenții brevetabile. După o opinie diferită, brevetul este un act atributiv de drepturi. Procedura de eliberare a brevetului de invenție se declanșează la solicitarea inventatorului, dar brevetul exprimă manifestarea de voință a unui organ al administrației de stat și produce efectele pe care legea le stabilește.
Brevetul de invenție confirmă calitatea de autor a inventatorului. Pentru titularul brevetului, care nu este și inventator, titlul de protecție conferă un drept exclusiv de exploatare a invenției.
Procedura de brevetare a invenției
Prin depozit național reglementar se înțelege cererea de brevet de invenție însoțită de descrierea invenției, revendicări și, dacă este cazul de desene explicative.
În toate procedurile de brevetare, se consideră că solicitantul este persoana îndreptățită la eliberarea titlului de protecție. Solicitantul brevetului de invenție poate fi reprezentat, în procedurile în fața Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci, printr-un mandatar autorizat, care este consilier în proprietate industrială. Profesia de consilier poate fi exercitată numai de persoana fizică specializată în acordarea de asistență în domeniul proprietății industriale, care desfășoară legal această activitate.
Constituirea depozitului național reglementar declanșează procedura de eliberare a brevetului, fiind un element constitutiv de drepturi. Depozitul cererii de brevet conferă solicitantului un depozit de prioritate. Acest drept începe din momentul constituirii depozitului sau priorității recunoscute sau invocate.
După constituirea depozitului național reglementar, cererea de brevet de invenție este supusă unei examinări. Dacă în urma examinării depozitului cererii de brevet de invenție și documentelor anexate, Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci constată neregularități privind îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege și de regulament, acestea se notifică solicitantului acordându-i-se un termen de răspuns.
De la data publicării cererii de brevet de invenție, solicitantul beneficiază de aceleași drepturi ca și titularul brevetului. Aceste drepturi sunt recunoscute provizoriu solicitantului, de la data publicării cererii până când o hotărâre de acordare a brevetului de invenție a rămas definitivă și irevocabilă.
Brevetul de invenție are un caracter temporar. Prin limitarea duratei de valabilitate a brevetului de invenție se asigură atât protecția juridică a invenției, cât și trecerea creației în domeniul public. Potrivit art. 31,alin. 1 al Legii nr. 64 din1991, durata de protecție a unui brevet de invenție este de 20 de ani. [18]
Drepturile și obligațiile privind invențiile
Crearea unei invenții dă naștere la anumite drepturi. Ele aparțin inventatorului, titularului de brevet ori unității netitulare titlului de protecție.
a) Drepturile personale nepatrimoniale
Drepturile personale nepatrimoniale recunoscute inventatorului, titular sau nu al brevetului de invenție, au același conținut și semnificație. Inventatorul beneficiază de următoarele drepturi personale nepatrimoniale: dreptul la calitatea de autor, dreptul la nume, dreptul de a da publicității invenția, dreptul la prioritate și dreptul la eliberarea unui titlu de protecție.
Dreptul la calitatea de autor
Dreptul la recunoașterea calității de autor al invenției decurge din aportul concret la soluționarea unei probleme. Acest drept reprezintă o confirmare a activității creatoare a autorului invenției. Dreptul la calitatea de autor al unei invenții este personal, exclusiv, absolut, inalienabil și imprescriptibil. Spre deosebire de drepturile patrimoniale, dreptul la calitatea de autor nu este limitat teritorial.
Dreptul la nume
Dreptul la nume al autorului unei invenții are două acepțiuni. În sens larg, dreptul la nume reprezintă dreptul la calitatea de autor al invenției sau dreptul de fi desemnat ca autor al invenției pe titlul de protecție și pe orice alte documente privind invenția.
Dreptul de publicare a invenției
Invenția fiind rezultatul unei activități creatoare, aducerea ei la cunoștința publicului se hotărăște de către autor. Acest drept al autorului implică înregistrarea invenției și, eventual, comunicarea publică a soluției preconizate.
Dreptul de prioritate
Depozitul reglementar al cererii de brevet asigură autorului invenției un drept de prioritate. Potrivit art. 17 al Legii nr. 64 din 1991, depozitul cererii conferă un drept de prioritate față de orice alt depozit privind aceeași invenție, având o dată de depozit sau de prioritate ulterioară, dacă sunt îndeplinite prevederile legale. Dreptul de prioritate constă în recunoașterea faptului că autorul soluției propuse a fost primul care a realizat invenția.
Prioritatea științifică nu se identifică cu dreptul de prioritate. Astfel, prioritatea științifică este dependentă de creația autorului invenției. Fiind dependentă de inventator, prioritatea științifică este perpetuă. Pentru a fi recunoscută, devenind opozabilă, prioritatea științifică trebuie adusă la cunoștința publicului. Faptul priorității științifice se poate stabili prin orice mijloace de probă.
În funcție de scopul urmărit, prioritatea poate fi convențională sau de expoziție. Termenul de invocare a priorității convenționale este de 12 luni, calculat de la data de depozit a primei cereri. Prioritatea de expoziție poate fi invocată într-un termen de 6 luni de la data expunerii produsului în expoziție.
Dreptul la eliberarea unui titlu de protecție
Pentru ocrotirea drepturilor sale, autorul are dreptul la eliberarea unui titlu de protecție. În materia invențiilor, titlul propriu de protecție este brevetul.
b) Drepturile patriomoniale
Prin eliberarea brevetului de invenție, potrivit art. 33, alin.1 al Legii nr. 64 din 1991 se asigură titularului un drept exclusiv de exploatare. Datorită trăsăturilor sale, dreptul exclusiv de exploatare al invenției mai este denumit drept de monopol sau monopol de exploatare.
Dreptul exclusiv conferă titularului de brevet posibilitatea de a exploata personal invenția și de a transmite prerogativele sale altor persoane. Dreptul exclusiv de exploatare a invenției este opozabil erga omnes. În situația încălcării dreptului de către terți, titularul brevetului are posibilitatea de a cere instanței judecătorești repararea daunelor suportate prin folosirea fără drept a invenției.
Titularul brevetului de invenție poate să fie și o altă persoană decât inventatorul independent. Obligațiile inventatorului independent sunt prevăzute de contractul de cesiune a dreptului la eliberarea brevetului de invenție. Obligațiile inventatorului salariat sunt următoarele: de a informa unitatea în scris asupra cercetării și stadiului realizării invenției; de a se abține de la orice divulgare; de a formula prima ofertă pentru încheiere a unui contract de licență sau de cesiune cu unitatea; de a acorda, la cererea titularului de brevet, asistența tehnică pe bază de contract, pentru punerea în aplicare a invenției.
c) Limitele dreptului exclusiv de exploatare a invenției
Dreptul de exploatare al titularului de brevet este exclusiv, fiind opozabil celorlalte persoane. Cu toate acestea, exclusivitatea comportă unele limitări care pot fi generale sau speciale.
Limitele generale ale dreptului la exclusivitatea exploatării invenției privesc durata protecției și întinderea teritorială a protecției. În timp, dreptul exclusiv de exploatare a invenției este limitat la durata de valabilitate a brevetului de invenție. Durata de protecție oferită începe de la data constituirii depozitului național reglementar. În spațiu, dreptul exclusiv de exploatare este limitat la teritoriul statului care acordă brevetul de invenție. Potrivit art. 1 din Legea nr. 64 din anul 1991, drepturile asupra unei invenții sunt recunoscute și aparate pe teritoriul României prin acordarea unui brevet de invenție. În condițiile prevăzute de lege, se asigură aceeași protecție și drepturilor decurgând din brevetul european.
În legislația actuală, art. 35 al Legii nr. 64 din 1991 admite următoarele limite speciale: dreptul de folosință a invenției brevetate în construcția și funcționarea vehiculelor terestre, aeriene și navale; dreptul de posesiune anterioară și personală; dreptul de posesiune ulterioară și personală; dreptul de a folosi invenția în scop personal, fără caracter comercial; epuizarea dreptului asupra obiectului invenției; renunțarea titularului la protecția invenției.
Potrivit art. 35, alin. 1, lit. b din Legea nr. 64 din 1991, nu constituie o încălcare a dreptului exclusiv de exploatare a invenției efectuarea oricăruia dintre actele prevăzute la art. 33, alin. 2 de către o persoană care a aplicat obiectul brevetului de invenție sau cel al cererii de brevet, așa cum a fost publicată, ori a luat măsuri efective și serioase în vederea producerii sau folosirii lui cu bună-credință pe teritoriul României, independent de titularul acesteia, cât și înainte de constituirea unui depozit național reglementar privind invenția sau înainte de data de la care curge termenul de prioritate recunoscută. În acest caz, invenția poate fi folosită în continuare de acea persoană, în volumul existent la data de depozit sau a priorității recunoscute, și dreptul la folosire nu poate fi transmis decât cu patrimoniul persoanei ori cu o fracțiune din patrimoniul afectat exploatării invenției. În situația în care doi inventatori au realizat, independent unul de altul, aceeași invenție, dreptul exclusiv aparține celui care a înregistrat primul o cerere de brevet. Cu caracter derogator, se recunoaște totuși celuilalt inventator un drept asupra invenției. Acest drept poartă denumirea de posesiune anterioară și personală.
Conform art. 35, alin. 1, lit. e din Legea nr. 64 din 1991, nu constituie o încălcare a dreptului exclusiv de exploatare a invenției folosirea cu bună-credință sau luarea măsurilor, efective și serioase, de folosire a invenției de către terți în intervalul de timp dintre decăderea din drepturi a titularului de brevet și revalidarea brevetului. În acest caz, invenția poate fi folosită în continuare de acea persoană, în volumul existent la data publicării mențiunii revalidării, și dreptul la folosire nu poate fi transmis decât cu patrimoniul persoanei care utilizează invenția ori cu o fracțiune din patrimoniul care este afectat exploatării invenției.
În conformitate cu art. 35, alin. 1, lit. d din Legea nr. 64 din 1991, nu constituie o încălcare a dreptului exclusiv de exploatare a invenției comercializarea sau oferirea spre vânzare, pe teritoriul României, a acelor exemplare de produs, obiect al invenției, care au fost vândute anterior de titularul de brevet sau cu acordul său expres.
Prin art. 35, alin. 1, lit. f din Legea nr. 64 din 1991, se prevede că nu constituie o încălcare a dreptului exclusiv de exploatare a invenției exploatarea de către terți a invenției sau a unei părți a acesteia la a cărei protecție s-a renunțat. Această limită specială constituie o consecință a renunțării titularului la brevet, în tot sau în parte, pe baza unei declarații scrise. Invenția sau partea din aceasta la a cărei protecție s-a renunțat poate fi liber exploatată de către terți.
3.7. TRANSMITEREA DREPTURILOR PRIVIND INVENȚIILE
Drepturile asupra invențiilor se pot transmite, în tot sau în parte, unei alte persoane. În conformitate cu art. 47, alin. 1 al Legii nr. 64 din1991, pot fi transmise dreptul la brevet, dreptul la acordarea brevetului și drepturile ce decurg din brevet.
Contractul de cesiune
Prin contractul de cesiune, titularul brevetului, cedentul, transmite dreptul său asupra titlului de protecție unei alte persoane, cesionar. Cesiunea poate fi definitivă sau temporară. În cazul cesiunii temporare, cedentul își rezervă dreptul, la expirarea duratei de valabilitate, de a relua brevetul. Această cesiune are natura juridică a unei vânzări cu pact de răscumpărare.
Obiectul contractului de cesiune îl constituie dreptul asupra unui brevet existent, adică a totalității drepturilor transmisibile. În situația în care brevetul de invenție este expirat sau nul, obiectul cesiunii nu este valabil.
În sfera de cuprindere, cesiunea poate fi totală sau parțială. Cesiunea este totală dacă cedentul transmite brevetul în întregul său. Cesionarul va dobândi toate drepturile titularului de brevet și pentru tot teritoriul pe care invenția este protejată. Cesiunea este parțială, dacă cedentul nu transmite ansamblul drepturilor conferite de brevet. Limitarea se poate referi la drepturile transmise, aplicațiile posibile, întinderea în spațiu sau perioada de timp. Cesiunea parțială implică un regim de coproprietate asupra brevetului de invenție. Cesiunea poate fi cu titlu oneros sau cu titlu gratuit.
Contractul de cesiune încetează prin convenția părților. În mod obișnuit, cesiunea ia sfârșit la expirarea duratei de valabilitate a brevetului, fără posibilitatea de a depăși perioada de protecție a invenției. În cazul în care brevetul este anulat, cesiunea se desființează, contractul fiind fără obiect.
Contractul de licență
Prin contractul de licență, titularul unui brevet, licențiatorul, transmite unui beneficiar, licențiat, în tot sau în parte, dreptul său exclusiv de exploatare, în schimbul plății unui preț.
Conținutul și efectele licenței sunt reglementate de legea contractului, care se determină de către părți în conformitate cu principiul autonomiei de voință. Contractul de licență este bilateral, consensual, intuitu personae, cu titlu oneros, comutativ și cu executare succesivă.
În absența unei reglementări speciale, raporturile contractule dintre părți sunt supuse dispozițiilor dreptului comun. Prin analogie, se consideră că licența voluntară are valoarea unui contract de locațiune.
Contractele de licență pot fi clasificate după mai multe criterii. În funcție de întinderea drepturilor care se atribuie prin contract, licența este de două feluri: exclusivă sau neexclusivă. După caracterul lor, licențele se împart în două categorii: nelimitate și limitate.
În funcție de izvorul lor, licențele se pot grupa în licențe voluntare și obligatorii.
Contractul de licență produce în sarcina părților un număr de drepturi și obligații. Licențiatorul are obligația de a remite obiectul contractului și obligația de garanție. În calitate de titular al brevetului, el este ținut, în principiu, să plătească și taxele legale. Licențiatorul are și obligația de garanție pentru vicii, precum și împotriva evicțiunii. Licențiatul are obligația de exploatare a licenței și obligația de plată a prețului. Exploatarea invenției trebuie să fie personală, serioasă, loială și efectivă.
Contractul de licență încheiat pe durată determinată încetează la expirarea termenului convenit de părți. Dacă licența este acordată pe o durată nedetermintă, contractul încetează la expirarea perioadei de validitate a brevetului, invenția trecând în domeniul liberei concurențe.
Transmiterea succesorală a drepturilor asupra invențiilor
Prin textul art. 47, alin. 2 al Legii nr. 64 din 1991 se dispune că dreptul la brevet, dreptul la acordarea brevetului și drepturile ce decurg din brevet pot fi transmise, în tot sau în parte, și prin succesiune legală ori testamentară.
Licențele obligatorii
Dreptul exclusiv conferit de brevet poate fi acordat unei alte persoane în baza unei hotărâri judecătorești. Pentru a preveni abuzurile care ar putea să rezulte din exercitarea acestui drept, instituirea licenței obligatorii asigură respectarea obligației de exploatare a invenției. În sistemul legislației actuale, orice persoană interesată poate cere Tribunalului București acordarea unei licențe obligatorii. În conformitate cu alin.1 și 2 ale art. 48 din Legea nr. 64 din 1991, acordarea unei licențe obligatorii implică îndeplinirea următoarelor condiții:
expirarea unui termen de 4 ani de la data de depozit a cererii de brevet sau de 3 ani de la acordarea brevetului, socotindu-se termenul care expiră cel mai târziu;
invenția nu a fost aplicată sau a fost insuficient aplicată pe teritoriul țării noastre;
titularul brevetului de invenție nu poate să-și justifice inacțiunea;
nu s-a ajuns la o înțelegere cu titularul brevetului privind condițiile și modalitățile de utilizare a invenției.
3.8. ÎNCETAREA DREPTURILOR PRIVIND INVENȚIILE
Stingerea drepturilor ce decurg din brevetul de invenție
Drepturile ce decurg din brevetul de invenție se sting la expirarea duratei de protecție sau prin renunțarea titularului la brevet. Protecția unei invenții are caracter limitat în timp. După împlinirea perioadei legale de protecție, invenția trece în domeniul public. În consecință, invenția poate fi utilizată de orice persoană în mod liber.
Înainte de expirarea duratei normale de protecție a invenției, titularul poate renunța, în tot sau în parte, la brevet. În cazul invențiilor de serviciu, pentru care brevetul a fost eliberat unității, precum și al invențiilor realizate de salariați fără misiune inventivă, când a intervenit o cesiune, titularul brevetului este obligat să comunice inventatorului intenția sa de renunțare. Tot titularul, la cererea inventatorului, trebuie să-i transmită dreptul asupra brevetului. Dacă brevetul a făcut obiectul unui contract de licență, renunțarea este posibilă numai cu acordul beneficiarului licenței. În acest fel, nu vor fi atacate drepturile dobândite de terți asupra invenției. În situația invențiilor declarate secrete, create pe teritoriul țării noastre, se poate renunța la brevet numai cu acordul instituțiilor care le-au atribuit un asemenea caracter. Renunțarea de către titular la drepturile conferite de brevet se face prin înregistrarea unei cereri de Stat pentru Invenții și Mărci. Cererea de renunțare se face în scris, fără a fi necesară o anumită formalitate.
Decăderea titularului din drepturile conferite de brevet
Pe întreaga perioadă de valabilitate a brevetului de invenție, titularul are obligația de a plăti taxele de menținere în vigoare a brevetului. Plata anuală a taxelor evită, în principiu, menținerea în vigoare a titlurilor de protecție pentru invenții neexploatate. Neplata taxei legale de menținere în vigoare a brevetului de invenție se sancționează cu decăderea titularului din drepturile ce decurg din brevet. Decăderea intervine la expirarea termenului de 6 luni în care taxa poate fi plătită cu majorări.
Decăderea are ca efect pierderea drepturilor titularului de brevet. Decăderea este totală și se produce numai pentru viitor. Pentru motive justificate, titularul brevetului poate cere de Stat pentru Invenții și Mărci revalidarea brevetului, în termen de 6 luni de la data publicării decăderii.
Anularea brevetului de invenție
Neîndeplinirea condițiilor pentru existența unei invenții brevetabile, la data înregistrării cererii de brevet, se sancționează prin anularea titlului de protecție. Brevetul de invenție poate fi anulat în tot sau în parte, la cererea oricărei persoane interesate, în temeiul art. 40 al Legii nr. 64 din 1991. Cererea de anulare se poate face în tot cursul duratei de valabilitate a brevetului. Nulitatea brevetului se va invoca pe cale principală sau pe cale reconvențională. Cererea se judecă de către Tribunalul București.
În cazul în care brevetul este anulat în totalitate, se consideră că titlul de protecție nu a fost niciodată acordat. Dacă anularea brevetului este parțială, se produce o restrângere sau o limitare a revendicărilor.
3.9. APĂRAREA DREPTURILOR PRIVIND INVENȚIILE
Mijloace de drept administrativ
Mijloacele administrative de apărare a drepturilor privind invențiile sunt contestația și cererea de revocare. Împotriva hotărârilor Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci privind cererile de brevet de invenție, se pot introduce contestații, în termen de 3 luni de la comunicare. Împotriva hotărârilor Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci de acordare a brevetului de invenție, se pot face cereri de revocare în termen de 6 luni de la data publicării mențiunii hotărârii de acordare.
Mijloace de drept civil
Litigiile privind încălcarea drepturilor asupra invențiilor se judecă de către instanțele de drept comun. În conformitate cu art. 62, alin. 1 al Legii 64 din 1991, litigiile date în competența instanțelor judecătorești privesc următoarele: calitatea de inventator; de titular de brevet; drepturile născute din brevetul de invenție; drepturile patrimoniale ale inventatorului rezultând din contractele de cesiune și licență; executarea obligației de informare și asistență tehnică. Prin exercitarea acțiunii în justiție se apără drepturile personal-nepatrimoniale și patrimoniale asupra invențiilor. Acțiunea civilă poate fi intentată de inventator ori de titularul brevetului de invenție. Titularul dreptului încălcat are deschisă și calea acțiunilor în răspundere civilă delictuală și contractuală. Acțiunea civilă se soluționează potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă.
Mijloacele de drept penal
Drepturile privind invențiile sunt apărate și prin incriminarea unor fapte ca infracțiuni. Principalele reglementări în materie sunt consacrate de Legea privind brevetele de invenție și de Codul penal.
Însușirea fără drept a calității de inventator
În conformitate cu art. 57 al Legii 64 din 1991, constituie infracțiune însușirea fără drept, în orice mod, a calității de inventator. Subiectul infracțiunii poate fi orice persoană fizică, ce nu are nici un drept la calitatea de inventator. Participația penală este posibilă numai sub forma instigării și complicității. Infracțiunea se realizează prin acțiunea de însușire a calității de inventator. Infracțiunea se săvârșește cu intenție directă sau indirectă, întrucât se acționează fără drept.
Contrafacerea obiectului unui brevet de invenție
În sensul Legii nr. 64 din 1991, constituie infracțiunea fabricarea, folosirea sau punerea în circulație, fără drept, a obiectului unui brevet de invenție sau orice altă încălcarea a drepturilor conferite conform art. 33, alin.1, dacă aceste încălcări au fost săvârșite după data publicării cererii de brevet de invenție.
Contrafacerea prin fabricare constă în reproducerea materială a unui obiect protejat sau utilizarea unui procedeu brevetat. Fără a fi necesară întrebuințarea obiectului contrafăcut, actul fabricării trebuie să fie complet, adică să prezinte un caracter industrial.
Contrafacerea prin folosire constă în utilizarea sau întrebuințarea obiectului invenției. Acțiunea de folosire este independentă de fabricare. Cel care utilizează obiectul contrafăcut va răspunde chiar dacă a fost fabricat de o altă persoană.
Contrafacerea prin punerea în circulație constă în vânzarea sau expunerea spre vânzare de obiecte contrafăcute.
Contrafacerea trebuie să fie săvârșită cu intenție. Datorită regimului de publicitate care se aplică invențiilor brevetate, intenția este prezumată până la proba contrară. Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a părții vătămate. Dacă drepturile privind invenția au fost transferate altor persoane, beneficiarul unei licențe, spre deosebire de cesionar, nu poate exercita acțiunea în contrafacere.
Divulgarea datelor privind cererile de brevet
Potrivit art. 61 al Legii 64 din 1991, constituie infracțiune divulgarea, de către personalul Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci, precum și de către persoanele care efectuează lucrări în legătură cu invențiile, a datelor cuprinse în cererile de brevet, până la publicarea lor. Existența acestei infracțiuni presupune îndeplinirea următoarelor condiții: să fie depusă de Stat pentru Invenții și Mărci o cerere de brevet de invenție, care să producă efectele unui depozit național reglementar; divulgarea materialelor care formează obiectul examinării să se facă în perioada cuprinsă între data depunerii și data publicării cererii de brevet; datele cuprinse în cererea de brevet să fie confidențiale.
Infracțiunea de divulgare se comite cu intenție directă sau indirectă. Fapta divulgării se comite fără acordul inventatorului ori succesorului său în drepturi.
Concurența neloială
Faptele de concurență neloială sunt sancționate de către Codul penal și Legea privind combaterea concurenței neloiale. Potrivit art. 301 din Codul penal, reprezintă infracțiune aplicarea pe produsele puse în circulație de mențiuni false privind brevetele de invenție, în scopul de a induce în eroare pe beneficiari. În conformitate cu art. 5, alin. 1, lit. g din Legea nr. 11din1991 privind combaterea concurenței neloiale, constituie infracțiune de concurență neloială producerea în orice mod, importul, exportul, depozitarea, oferirea spre vânzare sau vânzarea unor mărfuri sau servicii purtând mențiuni false privind brevetele de invenție, în scopul de a-i induce în eroare pe ceilalți comercianți și pe beneficiari.
Existența infracțiunii de concurență neloială presupune întrunirea a două cerințe esențiale. Mențiunile aplicate trebuie să privească brevetele de invenție și să fie false, adică să nu corespundă realității. Infracțiunea de concurență neloială se săvârșește cu intenție. Elementul intențional se caracterizează prin scopul urmărit, inducerea în eroare a celorlalți comercianți și a beneficiarilor. În situația în care fapta de concurență neloială cauzează daune patrimoniale sau morale, persoana prejudiciată este în drept să solicite despăgubiri.
3.10. PROTECȚIA INTERNAȚIONALĂ A INVENȚIILOR
Protecția internațională a invențiilor a fost consacrată de Convenția de din 1883, cu modificările ulterioare. Regulile fundamentale ale Convenției de privind protecția proprietății industriale formează un drept comun uniform al Uniunii.
Pentru a facilita protecția invențiilor în alte state, Tratatul de din instituit un nou sistem de brevetare. Sistemul adoptat de Tratatul de cooperare în domeniul brevetelor se caracterizează prin unificarea procedurii privind depozitul, documentarea și examinarea cererilor de protecție a invențiilor.
Brevetul european reprezintă un fascicol de brevete naționale. In fiecare stat contractant, pentru care este eliberat, brevetul european are aceleași efecte și este supus aceluiași regim ca și un brevet național.
3.10.1. SISTEMUL CONVENȚIEI DE LA PARIS
In sistemul clasic al Convenției de , resortisantul care a depus într-o țară membră a Uniunii o cerere de brevet de invenție beneficiază de un drept de prioritate. Depunătorul poate efectua în celelalte țări ale Uniunii depozite cu același obiect, fără ca faptele săvârșite între timp să-i fie opozabile (art.4, lit.A, alin.1 din Convenția de ).
Invocarea priorității unioniste presupune îndeplinirea următoarelor condiții: efectuarea unui prim depozit într-o țară membră a Uniunii de ; primul depozit să aibă valoarea unui depozit național reglementar; depozitul ulterior să aibă ca obiect aceeași invenție ca și primul depozit; prioritatea primului depozit național reglementar să fie invocată în mod expres; depozitul ulterior să fie depus în una din țările membre ale Uniunii de ; revendicarea priorității să se facă într-un termen de 12 luni de la data depozitului primei cereri.
Primul depozit se poate constitui în țara de origine a resortisantului sau într-o altă țară a Uniunii de primului depozit se determină după regula locus regit actum.
3.9.2. SISTEMUL TRATATULUI DE LA WASHINGTON
Sistemul de brevetare instituit de Tratatul de cuprinde trei elemente principale: cererea internațională, documentarea internațională și examinarea preliminară internațională. La terminarea procedurii internaționale începe faza națională.
Cererea internațională poate cuprinde o declarație prin care se revendică prioritatea uneia sau a mai multor cereri anterioare depuse în sau pentru oricare stat parte de pentru protecția proprietății industriale. Condițiile și efectele unei revendicări de prioritate sânt prevăzute de art.4 al Convenției de
Fiecare cerere internațională este supusă unei documentări internaționale, care se efectuează de un oficiu național sau o organizație interguvernamentală. Documentarea internațională are ca obiect să descopere stadiul tehnicii pertinente și se efectuează pe baza revendicărilor, ținând seama de descriere și, când este cazul, de desene.
3.9.3. SISTEMUL CONVENȚIEI DE LA MÜNCHEN
În sistemul Convenției de , brevetul european se eliberează de către Oficiul European de Brevete pentru unul sau mai multe state contractante. Oficiile naționale au rolul de oficiu receptor pentru cererile de brevet european.
Brevetele europene se eliberează pentru orice invenții, în toate domeniile tehnologiei. Pentru a fi brevetabile, invențiile trebuie să fie noi, să implice o activitate inventivă și să fie susceptibile de aplicabilitate industrială (art.52-57) .
Cererea de brevet european este publicată de Oficiul European de Brevete, cât de repede posibil, după expirarea unei perioade de 18 luni de la data depozitului sau, dacă a fost revendicată prioritatea, de la data priorității. La intervenția solicitantului, cererea de brevet european se publică și înaintea expirării acestei date. Dacă hotărârea de eliberare a brevetului european devine efectivă înaintea datei de expirare a perioadei stabilite, cererea de brevet european se publică simultan cu publicația fascicului de brevet european.
In termen de 9 luni de la publicarea mențiunii de eliberare a brevetului european în Buletinul european de brevete, orice persoană poate transmite Oficiului European de Brevete o opunere la brevet. Opunerea va fi considerată ca înregistrată numai după plata taxei de opunere (art.99-105).
Prin dispozițiile Convenției de , o cerere de brevet european se poate transforma în vederea eliberării unui brevet național (art.135-141) .
CAP. 4 Inovarea și dezvoltarea tehnologică în JUDEȚUL mARAMUREȘ COMPARATIV CU JUDEȚUL IAȘI ȘI ROMÂNIA, în perioada 2003 – 2012
Potrivit definiției din DEX “Inovarea” este similară cu “Inovația” provine din latinescul Innovatio și înseamnă “noutate schimare, modificare, adică rezolvarea unei probleme de tehnică sau reorganizare a muncii cu scopul îmbunătățirii (productivității muncii), perfecționării tehnice, etc.”[1]
În literatura de proprietate intelectuală inovarea este definită ca fiind “întregul proces al creație, dezvoltării aplicării, fabricării și comercializării produselor, procedeelor, al noilor idei, în oricare din domeniile economiei. În domeniul tehnic, acet proces complex constă în transformarea rezultatelor activității de cercetare, sau al unei invenții, într-un produs sau proces industrial.”[11]
Proprietatea intelectuală este definită ca fiind “totalitatea drepturilor asupra creațiilor geniului uman de la opere artistice și științifice până la denumiri comericale și protecția împotriva concurenței neloiale.” [11]
Cele trei definiții de mai sus stabilesc o legătură biunivocă și de condiționare reciprocă între economie și inovare pe de o parte și între acestea doua și proprietatea intelectuală pe de altă parte.
Dacă ne referim la perioada 2003-2012, economia României a cunoscut o evolție în salturi fapt care este oglindit de evoluția produsului intern brut (PIB) în aceasta perioadă.
Am putea aborda evoluția inovării și dezvoltării tehnologice în perspectiva a teri perioade distincte și semnificativ specifice și anume perioada de preaderare la Uniunea Europeană (2003-2006), perioada postaderare (2006-2008) și perioada recesiunii economice mondiale (2008-2012).
Vom stabili ca bază de plecare graficul evoluției PIB de mai jos: [2] [3]
Grafic nr. 1. Evoluția PIB între anii 2001- 2012
4.1. PERIOADA DE PREADERARE (2003-2006) LA UNIUNEA EUROPEANĂ
După cum se poate observa, pâna în 2003 valorile PIB nu s-au modificat esențial; în 2004 acesta a cunoscut un salt pozitiv, în 2005 a scăzut din nou și tot așa până în 2008. Este posibil ca creșterea din 2004 a PIB să se datoreze investițiilor din domeniul cercetare–dezvoltare, conform graficului de mai jos, știut fiind faptul că cercetarea este motorul creșterii economice deci a progresului.
Grafic nr. 2 Evoluția cheltuielilor curente din activitatea de cercetare – dezvoltare în perioada 2003-2011 [4]
O consecintă firească a creșterii investițiilor în cercetare dezvoltare a fost creșterea inovării reflectată de creșterea numărului cererilor de brevet depuse la OSIM conform graficului de mai jos.
Grafic nr. 3 Evoluția cererilor de brevet de invenție pe anii 2003-2012 în România [21]
Din acest ultim grafic se poate observa că numărul cererilor de brevet a avut o tendință crescătoare în perioada 2003-2005, după care până în 2011 nu s-a mai atins aceeași cifră a numărului de cereri de brevet. Domeniul economic care a ocupat primul loc din punct de vedere al inovării în 2003-2005 este cel al ramurilor economice care desrvesc necesitățile curente ale vieții: alimentație, medicamente, îmbrăcăminte, etc., după cum se poate observa din gficul de mai jos.
(Legendă: A – Necesități curente ale vieții; B – Tehnici industriale diverse. Transport; C – Chimie și metalurgie; D – Textile și hârtie; E – Construcții fixe; F – Mecanica. Iluminat. Încălzire. Armament. Exploziv; G – Fizică; H – Electicitate)
Din graficul de mai sus rezultă că cea mai puțin inovativă ramură economică a fost cea a industriei textile și a hârtiei, ceea ce înseamnă că în întreprinderile din acest domeniu utilizează tehnologie învechită și depașită moral. De altfel, și în anii următori, până în 2012 acest sector al economiei României nu a cunoscut o evoluție, fapt oglindit de numarul cererilor de brevet de invenție depuse în perioada 2003-2012, care se meniține între valorile 5 și 22 cereri de brevet depuse anual.
Grafic nr. 6 Evoluția cererilor de brevet de invenție și a brevetelor de invenție acordate pe domeniul Textile și hârtie pe anii 2003-2012 în România [17]
Acest fenomen din domeniul textilelor și hârtiei poate fi explicat prin privatizarea masivă a întreprinderilor de profil, uramtă de închiderea majorității acestor firme. Și în Maramureș situația a fost similară: Faimar, Maratex, Conf Star, Moda Lux, sunt numai câteva firme care au recesionat în perioada 2003-2004 și chiar au dispărut de pe piață.
Grafic nr. 7 Evoluția cererilor de brevet de invenție și a brevetelor de invenție acordate pe domeniul Textile și hârtie pe anii 2003-2012 în Maramureș [17]
O singură cerere de brevet de invenție a fost depsă în domeniul textilelor și hârtiei din județul Maramureș în 2012. Prin comparație județul Iași, recunoscut ca fiind printre cele mai inovative județe din țară, a depus spre înregistrare de la 2 în 2003 până la 8 cereri de brevet de invenție în 2012.
Grafic nr. 8 Evoluția cererilor de brevet de invenție și a brevetelor de invenție acordate pe domeniul Textile și hârtie pe anii 2003-2012 în Iași [17]
Din totalul firmelor inovative din România în întreaga perioadă 2003-2012 cele mai active au fost întreprinderile mici (între 0 și 9 angajați) după care urmează întreprinderile mijlocii dar în proporție mult mai mică. Cele mai puțin inovative au fost întreprinderile mari, așa cum rezultă din graficul de mai jos.
Grafic nr. 9 Evoluția Întreprinderilor cu inovare tehnologică pe perioada 2003-2011 [4]
Explicația celor de mai sus este dispariția întreprinderilor mari ca o consecință firească a orientării economiei spre IMM – uri, acestea fiind mai mici consumatoare de energie și mai ușor de administrat.
Revenind la economia României, în perioada premergătoare aderării la Uniunea Europeană, adică 2005, PIB-ul a scăzut, în schimb au crescut cheltuielile din sectorul de cercetare-dezvoltare. De ce? În primul rând pentru că ne aflam în fața unei schimbări majore a principiilor pieței. În al doilea rând, nu se știa exact ce va fi și cum va fi. Necunoșterea precisă a condițiilor economice dintr-o economie de piață liberă, după o perioadă de zeci de ani de economie mai mult sau mai puțin socialistă bazată pe proprietatea de stat asupra tuturor mijloacelor de producție, a instaurat o stare de nesiguranță în rândul „tinerilor” manageri de firme private. În același timp, intrarea în Uniunea Europeană a fost percepută de multi oameni de afaceri ca o oportunitate demnă de luat în considerare pentru cucerirea de noi piețe în afara granițelor României. Acești manageri au intuit că numai cu prosuse/servicii competitive vor putea intra pe piața europeană și vor putea prospera. De vreme ce competitivitatea este legată de inovare, se explică creșterea numărului de cereri de brevet în 2005.
Interesul pentru fenomenul aderării la UE rezidă și din creșterea populației ocupate în preajma anului 2006 (graficul 10).
Grafic nr. 10 Evoluția populației ocupată pe perioada 2003-2011 [4]
Această populație era concentrată în trei sectoare de activitate: necesităși curente ale vieții, tehnici industriale și transport, chimie și metalurgie.
Grafic nr. 11 Evoluția populației ocupată pe activități pe perioada 2003-2011 [4]
(Legendă: A – Necesități curente ale vieții; B – Tehnici industriale diverse. Transport; C – Chimie și metalurgie; E – Construcții fixe; F – Mecanica. Iluminat. Încălzire. Armament. Exploziv; G – Fizică;)
Deși numărul persoanelor angajate în domeniul cercetării în perioada 2003-2006 a scăzut (vezi garfic 37), cheltuielile de capital în cercetare au crescut (grafic 12), ceea ce se explică prin accesarea de fonduri de preaderare în tehnologii avansate, care necesită forță de muncă mai puțină.
Grafic nr. 12 Evoluția cheltuielilor de capital în cercetare dezvoltare în perioada 2003-2011 [4]
În ansamblul cererilor de brevet depuse la OSIM, cea mai mare pondere o ocupă persoanele fizice, la distanță mare de persoanle juridice, care sunt la egaltate cu institutele de cerecetare și instituțile de învățământ.
4.2. PERIOADA DE POSTADERARE (2006-2008) LA UNIUNEA EUROPEANĂ
După aderarea la UE, numărul cererilor de brevet provenite din mediul academic și cel de cerecetare s-a dublat, în dauna celor provenite din mediul companiilor.
Grafic nr. 15 Evoluția cererilor de brevet de
invenție pe solicitanți pe anii 2003-2012 în România [21]
Dacă analizăm ponderea salariaților din activitatea de cercetare vom observa că numărul acetora scade în toate cele 8 domenii inovative, cu excepția ingineriei mecanice, care cunoaște o ușoară tendință de creștere.
Grafic nr. 17 Evoluția salariților din activitatea de cercetare dezvoltare din sectorul mediului de afaceri pe activități în perioada 2003-2011 [4]
De asemenea putem menționa că în perioada 2006-2008 au crescut semnifiv cheltuielile de capital în secoarele mediului de afaceri, guvernamental și învățământ superior iar în anul 2008 sectorul mediului de afaceri a investit mai puțin decât învățământul superior. Creșterea cheltuielilor de capital se poate explica prin accesarea fondurilor europene și a altor fonduri accesibile românești sau străine.
Grafic nr. 18 Evoluția cheltuielilor de capital pe sectoare în perioada 2003-2011 [4]
În sectorul majoritar de stat cheltuielile de capital au crescut constant în perioada de postaderare, cele mai mari investiții fiind facute de mediul academic și de cercetare.
Grafic nr. 19 Evoluția Cheltuielilor de capital pe sectoare și forma de proprietate majoritar de stat în perioada 2003-2011 [4]
La jumătatea anului 2008 PIB-ul României înregistrază cea mai mare valoare din întrega perioadă analizată, apropare 110.000 milioane lei (vezi garaficul 1).
Cel mai inovativ domeniu al economiei postaderării la UE este cel al necesităților curente ale vieții, care cunoaște cel mai mare număr ce cereri de brevet din totalul depus la nivelul României.
Grafic nr. 20 Evoluția cererilor de brevet de invenție și a brevetelor de invenție acordate pe domeniul necesități curente ale vieții în anii 2003-2012 în România [17]
La polul opus, cel mai puțin inovativ domeniul este cel al construcțiilor fixe, care înregistrează cele mai puține cereri de brevet de invenție, precum și brevete acordate. O explicație a acestei situații rezidă din slabele investiții din acest domeiu, din volumul mare de lucrări efectuate la negru și cu forță de muncă slab calificată, cu tehnologie învechită. Este bine cunsocută o mentalitate românească maladivă conform căreia oricine știe să pună un geam, să zugrăvească, să-și ridice casă, ect. Rezultatul acestei mentalități este aspectul uniform și lipsit de imaginație al construcțiilor civile și industriale din această perioadă precum și slaba calitate a lucrărilor.
Grafic nr. 21Evoluția cererilor de brevet de invenție și a brevetelor de invenție acordate pe domeniul Construcții fixe pe anii 2003-2012 în România [17]
Județul Maramureș se menține în același ritm scăzut al activității de inovare și în perioada postaderare, semnificative fiind invențiile din domeniul mecanică, iluminat, încălzire, armamanet, expoloziv, chimie și metalurgie. În ultimele doua domenii menționate, deși în valoare aboslută, numărul de cereri de brevet este mai mare ca în alte domenii, acesta este mult mai mic decât cel înregistrat tot în chimie și metalurgie în anii 2004-2005.
Explicația acestei situații se găsește în prăbușirea ramurii extractive care a condus la diminuarea sectorului metalurgic și a chimiei. Este perioada destrămării marilor combinate siderurgice și a diminuării considerabile a activității din toate domeniile corelate cu industria extractivă.
Spre deosebire de situația din Maramureș generată de un specific preponderent extractiv, metalurgic, chimic, mecanic, județul Iași în poziție de județ fruntaș în domeniul inovării pe țară, cunoaște un maxim de cereri de brevet de invenție depuse în 2006 în domeniul tehnicilor industriale și a transportului.
Grafic nr. 24. Evoluția cererilor de brevet de invenție și a brevetelor de invenție acordate pe domeniul Tehnici industriale diverse, Transport pe anii 2003-2012 în Iași [17]
În 2007, în județul Iași maximul de cereri de brevet s-a depus în domeiul fizicii.
Grafic nr. 25 Evoluția cererilor de brevet de invenție și a brevetelor de invenție acordate pe domeniul Fizică pe anii 2003-2012 în Iași [17]
Indiferent de domeniul economic, atât județul Maramureș cât și județul Iași au înregistat un număr descrescător de cererei de brevet în perioada de postaderare până în 2008.
Cele mai mari cheltuieli aferante cercetării – dezvoltării s-au efectuat de către sectorul guvernamental, urmat de sectorul mediului de afaceri, care însă se află pe un palier și nu mai reușește să investească în cercetare – dezvoltare până în 2011. Se poate spune că anul 2008 a reprezentat un vârf și în domeniul cheltuielilor de crecetare dezvoltare aferent sectorului guvernamental. Această cifră se coreleză perfect cu valoare maximă a PIB-ului înregistrat în aceeași perioadă (vezi graficul 1). Anul 2008 reprezintă un puct de maxim al chetuielilor din cerecetare – dezvoaltare și pentru domeniul academic și de cerectare.
Grafic nr. 26 Evoluția cheltuielilor totale din activitatea de cercetare dezvoltare pe sectoare în perioada 2003-2011 [4]
În perioada de postaderare, domeniul economic a fost dominat de firmele cu profil mecanic, iluminat, Încălzire. Armament. Exploziv, și de cele din domeniul tehnici industriale și transport. Acest din urmă domeniu a cunoscut în 2008 un salt demn de semnalat dublându-se numărul de firme. Fenomenul poate fi explicat prin pătrunderea pe piața românească a firmelor prelucrătoare de material plastic, lemn, tipărire, legătorie, prelucrare hârtie, nanotehnologie, firme cu specific, tehnologie nouă și avanstă față de firmele similare de dinainte de aderarea la UE.
Grafic nr. 27 Evoluția întrprinderilor active pe activități în perioada 2003-2011 [4]
(Legendă: A – Necesități curente ale vieții; B – Tehnici industriale diverse. Transport; C – Chimie și metalurgie;; E – Construcții fixe; F – Mecanica. Iluminat. Încălzire. Armament. Exploziv; G – Fizică)
Dacă ținem seama de numărul și tipul actorilor din economia românească, în perioada analizată, contatăm că cel mai mare rol economic l-au jucat societățile cu răspundere limitată al căror număr l-a depășit cu mult pe cel al celorlalți operatori și a crescut constant până în 2008.
Grafic nr. 28 Evoluția operatorilor economici activi pe perioada 2003-2011 [4]
4.3. PERIOADA RECESIUNII ECONOMICE MONDIALE (2008-2012)
Anul 2008, deși a marcat un vârf al PIB- ului și al numărului de operatori economici a însemnat și începutul perioadei de recesiune pentru România. Evoluția PIB în 2011 se înscrie pe linia parcurgerii „procesului” de recesiune accentuată. În primele șase luni ale anului 2011 s-au preluat toate efectele negative „necontabilizate” în 2010 și urmând o ușoară revenire, continuată și în 2012; majoritatea ramurilor au avut contribuții negative ceea ce presupune intrarea în degringoladă managerial macroeconomică. Studiul evoluției economice, prin luarea în considerație a modificării PIB în țările Uniunii Europene, relevă situația deosebit de gravă existentă atât pe plan european, cât și pe plan mondial. La evoluția negativă a PIB în 2010, 2011 și 2012, comparativ cu anul 2009, au contribuit semnificativ construcțiile care au înregistrat o scădere și activitățile de comerț; repararea automobilelor și articolelor casnice; hoteluri și restaurante; transporturi și telecomunicații. Celelalte ramuri au înregistrat reduceri mai mici ale volumului de activitate. Cea mai mare contribuție la PIB-ul din 2012 au avut-o serviciile în proporție de 46% .
Practica din domeniul brevetelor de invenție asociată cu evoluția economiei în general, au generat câteva concluzii care au devenit principii aplicabile în oricare din perioadele străbătute de omenire. Unul din aceste principii afirmă că, atunci când economia merge prost, este nevoie de creativitate, de inventivitate, de inovare. Dacă economia se află într-un moment de impas înseamnă că soluțiile economice cunoscute nu mai sunt valabile și trebuie schimat ceva. De aici rezultă constatarea că atunci când economia merge bine numărul cererilor de brevet este în scădere și, reciproc atunci când economia suferă, numărul cererilor de brevet de invenție crește.
Logica de mai sus își găsește cea mai bună exemplificare în graficul 29, în care numărul cererilor de brevet din domeniul fizicii (măsurători, teste, optică, fotografie, educație, promaovare, calculatoare, orologerie, fizică nuclaeră) a crescut încet din 2008, ajungând să cunoască adevărate salturi în 2011 și 2012. Însăși componentele acestui domeniu explică creșterea inovării în acest domeniu. Este bine cunsoscută evoluția IT-ului, a tehnicilor de marketing și a aparatelor rafinate bazate pe fizică și optică în special.
Grafic nr. 29 Evoluția cererilor de brevet de invenție și a brevetelor de invenție acordate pe domeniul Fizică pe anii 2003-2012 în România [17]
În aceeași tendință se înscrie și inovarea din județul Maramureș care a cunoscut o evoluție asccendentă după anul 2008 și a înregistrat un număr record de cereri de brevet în domeniul fizicii în 2012. Spre deosebire de Maramureș, județul Iași cunoaște o creștere a inovării în domeniul chimiei și metalurgiei.
Dacă ne uităm la graficul 1, vom observa o prăbușire a PIB în anul 2009 și o ușoară revenire, dar nu la mai mult de jumătate din PIB-ul anului 2008 pentru 2011 și 2012. Aplicând principiul menționat la începutul capitolului, se explică automat graficul 3 cu tendința evidentă de creștere a numărului cererilor de brevet de invenție și cu înregistrarea unui maxim în 2012 față de întreaga perioadă 2003-2012.
Față de componența din 2003 (garaficul 4) a domeniului inovării în 2012 se observă o creștere a numărului de cereri de brevet din ramura necesităților curente ale vieții, a tehnicilor industriale și a construcțiilor fixe (în timp ce aportul domeniului construcțiilor la PIB a scăzut), în dauna în special a chimiei și metalurgiei. Spre deosebire de cererile de brevet de invenție, ponderea brevetelor de invenție acordate în domeniul tehnicilor industriale și transportului a scăzut în favoarea chimiei, metalurgiei, mecanicii, iluminatului, incălzirii. Explicația se află în durata de examinare a unei cereri de brevet care este cuprinsă între 24 și 48 de luni (chiar mai mult), ceea ce crează un decalaj între numărul cererilor de brevet și numărul brevetelor acordate.
(Legendă: A – Necesități curente ale vieții; B – Tehnici industriale diverse. Transport; C – Chimie și metalurgie; D – Textile și hârtie; E – Construcții fixe; F – Mecanica. Iluminat. Încălzire. Armament. Exploziv; G – Fizică; H – Electicitate)
Față de anul 2006 (grafic 14), a crescut foarte mult numărul cererilor de brevet de invenție depuse de institutele de cerecetare și institutele de invățământ superior mai ales în dauna persoanelor fizice. Acest lucru înseamnă că interesul statului pentru inovare a crescut – majoritatea institutelor de cercetare și a universităților sunt de stat – activitatea inventivă nemaifiind numai apanajul persoanelor fizice. Prin urmare, se poate supune că există în sfârșit o preocupare la nivel național pentru a găsi soluții noi care să ajute la ieșirea din recesiune.
Grafic nr. 34 Evoluția cererilor de brevet de invenție pe solicitanți în anul 2012 [21]
Analizând graficul 27 constatăm că în perioada de recesiune economică numărul operatorilor de pe piață a scăzut semnificativ. Interpretarea acestei situații se corelează cu situația oglindită de graficul 26 din care rezultă creșterea cheltuielilor totale din cercetare – dezvoltare cu precădere în 2010-2011.
La numărul cererilor de brevet de invenție depuse în perioada recesiunii economice se mai adaugă cererile de înregistrare a modelelor de utilitate. Deși există prevederi legislative încă din 2007 modelele de utilitate nu s-au înregistrat într-un număr prea mare deoarece ele nu garantează noutatea produsului.
Grafic nr. 35. Evoluția modelelor de utilitate pe anii 2003-2012 în România și Maramureș [21]
Este de semnalat aportul tot mai mare al fondurilor din străinătate la cheltuielile pentru cercetare dezvoltare, deși fondurile din țară sunt de opt ori mai mari. Dacă ne uităm la tendința de creștere a acetor cheltuieli, am putea spune că România nu a ieșit încă din criză. Oricum cele mai mari investiții în cerecetare – dezvoltare și inovare le-a facut sectorul privat dar acest sector a și crescut în perioada analizată ca o consecință a privatizării unor regii și a altor firme mari.
Grafic nr. 36 Evoluția cheltuielilor de cercetare dezvoltare pe perioada 2003-2011 [4]
CAP. 5 STUDIU DE CAZ
Supunem atenției dumneavoastră cazul unei invenții care a constituit punctul de plecare pentru o experientă demnă de cunoscut, invenție care nu a rămas numai menționată într-un brevet de invenție ci a produs efecte economice prin aplicarea ei. Am ales această invenție pentru că ea a luat naștere dintr-o nevoie, lucru care este foarte greu acceptat de generația inventatorilor consacrați care erau obișnuiți să creeze și să genereze idei plecâd de la ceea ce știu și nu de la ceea ce se cere.
● Inveția are titlul “DIG MODULAR” și se referă la un dig modular antiinundație demontabil care prezintă o rezistență crescută la șocuri, rigiditate sporită, greutate redusă, montare și demantare rapidă, etanșare flexibilă între module, reglare prin lanț și folosință îndelungată.
● Autorii acestei invenții sunt trei persoane: Mateescu Paul, Tătaru Gheorghe și Borota Daniel. Inveția a rezultat din colaborarea a trei persoane fiecare dintre ele fiind angajată la o ală firmă. Prin urmare nici unul din angajatori nu ar fi putut să revendice dreptul la eliberarea brevetului, acest drept aparținând în egală măsură celor trei autori.
● În data de 12.12.2008 cei trei autori au depus la O.S.I.M. cererea de brevet cu numărul a 2008 00983 având ca obiect același dig modular.
● Deoarece cei trei solicitanți ai cererii de brevet nu dispuneau de resursele financiare necesare brevetării și implementării invenției au apelat la sprijinul financiar al unui întreprinzător în persoana S.C. RAMIRA S.A.
● Deoarece cererea de brevet de invenție le conferea protecție provizorie celor trei solicitanți numai pe teritoriul României, au decis deschiderea fazei internaționale de brevetare prin Tratatul de Cooperare din Domeniul Brevetelor (PCT) administrat de Organizația Mondială de Proprietate Intelectuală (WIPO) cu sediul la Geneva. Cererea internațională a fost depusă pe baza priorității convenționale din România în data de 04.02.2010 și sub numărul PCT/RO2010/000002.
● În data de 28.02.2011 O.S.I.M. a publicat decizia de acordare a brevetului cu numărul RO 125108 B1 pentru invenția în cauză.
● Pentru a-și promova invenția solicitanții au participat la nenumărate târguri de invenții cum ar fi Târgul Internațional de Invenții și Idei Practice “ Invest-Invent SIR 21” organizat de un parteneriat public privat cuprinzând și firma RAMIRA S.A. în perioada 24-24 mai 2011 și Salonul de Inventatorilor organizat de Camera de Comerț și Industrie Maramureș în perioada 24-25 mai 2012.
● Invenția a fost realizată practiv încă din 2008 la scară mică de către firma RAMIRA S.A. și a fost testată practic în județul Brăila cu ocazia inundațiilor din 2011. Se pare că eficiența acestui dig modular, cu această ocazie, nu aputut fi demonstrată sufiecint de bine; cauza acestei “nereușite” fiind incorecta montare și amplasare a digului.
● Deși acest dig modular a luat premii la manifestările de inventică din țară, nu a existat disponibilitate din partea administrațiilor locale, centrale sau firme private în ceea ce privește producția pe scară largă a panourilor componente care să poată fi tranportate, montate și demontate ușor, ieftin și rapid, în orice zonă geografică în caz de indundații.
● Deși România nu s-a arătat interesată de această invenție, în spiritul dezinteresului tradițional menționat în analiza de fond a lucrării, S.C. RAMIRA S.A. a reușit să implementeze această invenție în Ucraina.
CAP. 6 CONCLUZII
În ciuda conjucturii economice diferite a celor trei perioade analizate, domeniul cercetării ca sursă de inovare, din România a cunoscut un număr din ce în ce mai mic de salariați, fapt care dovedește interesul tot mai scăzut al statului pentru cercetare (garfic 37).
Grafic nr. 37 Evoluția salariaților din activitatea de cercetare dezvoltare pe sectoare pe perioada 2003-2011 [4]
Acest fapt, conjugat cu activitatea de inovare oglindită de numarul de cereri de brevet de invenție depuse de persoane fizice, care se menține, pe toată perioada analizată, în top, poate genera un semn de întrebare asupra strategiei naționale în domeniul inovării vs. activitate individuală, neorganizată, izolată de inovare.
Este tristă menținerea poziției activității inovative a companiilor la baza piramidei inovării românești la diferență de sute de brevete față de persoanele fizice. Este îmbucurătoare tendința de creștere a implicării învățământului și institutelor de cercetare în inovare din 2003 până în 2012 (garafic 15).
În ansamblul județelor României, Maramureșul s-a situat în toți acești ani la jumătatea plutonului în ceea ce privește actvitatea inovativă oglindită de numărul cererilor de brevet de invenție iar județul Iași se menține în fruntea echipei de inventatori evident după București.
Grafic nr. 38 Evoluția cererilor de brevet de invenție 2003-2012 în România, Maramureș, Iași [17], [21]
Din analiza inovării și cerecetării efectuată putem concluziona că mediul economic din România a perceput existența recesiunii abia din 2010 deși cifrele financiar contabile ar fi trebuit să lanseze un semnal de alarmă încă din a doua jumătate a anului 2008. Deși semnalale au existat, provenind din afara garanițelor României, acestea au fost ignorate, multe firme au intrat în faliment și au dispărut de pe piață, conducând la scăderea PIB. Anul 2010 a fost primul care a marcat “trezirea la realitate” a firmelor, precum și conștientizarea nevoii de creativitate = inovare. Așa se explică investițiile în cerecetare – dezvoltare din 2010, 2011, 2012. Din totalul cheltuielilor pentru cercetare dezvoltrare, ponderea cea mai mare o ocupă cheltuielile totale efectuate de firmele cu capital mojoritar de stat (vezi graficul 12). Ceea ce înseamnă că, deocamdată, în România nu se face cercetare adevărată și consistentă în mediul privat; marile institute de cercetări de dinainte de 1990 au dispărut sau și-au redus foarte mult activitatea iar întreprinzătorii privați nu s-au orientat spre firme cu profil de cerecetare – dezvoltare considerând că e mai simplu să deruleze mici activități comerciale sau de producție de serie mică și mijlocie.
Nu trebuie să tragem concluzia că inovarea a dispărut din România în ultimii 10 ani. Se face inovare, la scară mai mică decât înainte de 1990. Numai o mică parte din invenții se regăsesc pe piață. Aplicarea în practică a unei soluții inovative este foarte dificilă atunci când majoritatea solicitanților de cereri de brevet de invenție sunt persoane fizice (grafic 34). Persoanele fizice nu dispun de mijloacele financiare neceare implementării unei invenții și nici nu posedă calitățile manageriale obligatorii pentru demararea unei afaceri bazată pe inovare. În aceeași proporție cu persoanele fizice, se află și inovarea la nivelul persoanelor juridice din învățământ și cerecetare.
Necazul inovării românești stă în imposibilitatea, de moment, întâlnirii dintre cererea de soluții inovative din partea firmelor și oferta de invenții provenită de la persoane fizice, învățământ și cercetare. Este ca și cum unii plâng după soluții noi și ceilalți, care ar putea să îi ajute, nu îi aud. Această ruptură comunicativă a dus la izolarea inventatorilor, la descurajarea lor și la orientarea lor, într-o măsură spre brevetare în străinătate; o astfel de soluție le conferă siguranță și poziție de monopol în negocierea implementării sau capitalizării invenției în străinătate, acolo unde există investitori în inovare.
O altă parte dintre inventatorii români nu mai doresc să breveteze, ci doar să li se recunoască, la un moment dat, paternitatea asupra unei soluții inovative. Acești sunt cei care apeleză la Plicul cu idei, o formă de depozitare, în condiții de confidețialitate, a creativității de către O.S.I.M. Alți inventatori au obosit să caute firme partenere penteru implementarea invenției, nu mai au mijloace finaciare pentru finanțarea unei brevetări și apeleză la înregistrarea pe proprie răspundere a creației fie la notar, fie la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor. O astfel de abordare le asigură inventatorilor recunoașterea ulterioară a dreptului de autor asupra unei creații tehnice.
O altă explicație a reticenței pe care o manifestă “oamenii cu idei” față de acțiunea brevetării este dificultatea îndeplinirii caracterului de noutate de către invenția lor. Se știe că, o invenție nu poate fi brevetată dacă nu este nouă la nivel mondial. Verificarea noutății este costisitoare și rezultatul este relativ; nimeni nu poate garanta că o invenție este nouă la nivel mondial deoarece nimeni nu poate accesa toate sursele de informație. Dacă soluțiile depuse spre brevetare pot fi verificare și cunoscute, nu pot fi vizualizate toate posibilele aplicații ale invenției. Din această cauză inventatorii apelează la protecția conferită de înregistrearea modelelor de utilitate.
Evoluția numărului cererilor de brevet de invenție este cel mai bun indicator – invers proporțional – al bunăstării economice a unei tări: când economia crește, cererile de brevet scad și invers. Așa se explică faptul că graficul cererilor de brevet este simetric opus față de graficul evoluției PIB-ului.
Am optat pentru cele trei perioade de timp distincte în analiza noastră deoarece: perioada 2003-2012 a fost singura perioadă despre care am reușit să găsim suficiente informații iar în cadrul acestei perioade de 10 ani am apreciat că elementele conjucturii economice naționale și internaționale au prezentat caractersitici diferite înainte de aderare, după aderare și în perioada de criză, ceea ce a influențat diferit inovarea, cercetarea și dezvoltarea. Am fi dorit ca această analiză să conțină și alte elemente de comparație dar acest lucru a fost imposibil din cauza lipsei informațiilor statistice din formte multe domenii. Este posibil ca, odată cu dispariția multor ramuri economice, să dispără și nevoia/oferta de statistică?
Am ales ca și elemente de comparație România, Maramureș și deoarece economia națională este cea care dirijează și activitatea județelor iar opțiunea pentru a fost o consecință a poziției constante de lider a acestui județ în activitatea de inovare. Nu am introdus în analiza noastră activitatea de inovare, cerectare- dezvoltare a municipiului București deoarece ea este o rezultantă firescă a concentrării administrației centrale precum și a firmelor multinaționale iar intenția acestui lucrări este să analizeze ceea ce este reprezentativ pentru România și nu excepția.
Deși creșterea numărului crerilor de brevet de invenție poate fi un motiv de bucurie pentru O.S.I.M., care consideră această cifră ca fiind un indicator al eficienței activității sale, deși cererile de brevet pot sugera în mod direct și incontestabil activitatea de inovare, atâta vreme cât numărul acestora va crește, nu avem șanse la redresare economică.
CAP. 7 BIBLIOGRAFIE
1. Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – AL Rosetti” Dicționarul explicativ al limbii române (DEX), Editura Univers Enciclopedic Gold, București, 2009;
2. Anghelache, C. „Romania 2012. Starea economică în criză perpetuă”, Editura Economică, București, 2012;
Anghelache, C. „România 2011. Starea economică în malaxorul crizeii”, Editura Economică, București, 2011;
Anuarul statistic al României, Institutul Național de Statistică, edițiile 2003 – 2011;
Azgaldov, G.G., Kostin, A.B. K voprosu o termine "inovația" (Asupra problemei despre termenul "inovație"), 2009;
Big R., Lobonțiu M. – “Difuzia tehnologică – Managementul proiectelor tehnologice”, Editura Limes, Baia Mare, 2008;
Corsi, Patrick et al.(editors), Innovation Engineering.The power of intangible networks. Published by ISTE Ltd 2006- London;
DEX online-Dicționarul explicativ al limbii române;
Dictionary.com;
Dicționarul Merriam-Webster Online;
Gheorghe Bocșa, Tiberiu Popescu, Dicționar ilustrat de proprietate intelectuală, Editura O.S.I.M. Bue, 2003;
Joja, A. și colab. Dicționar Enciclopedic Român, Editura Politică, București, 1962-1966
Kline, S., Rosenberg, N., An Overview of Innovation, 1986
Kotler, Ph., Kotler on marketing: how to create, win and dominate markets, Curier marketing, 2003
Lobonțiu Mircea, Transferul și Difuzia Tehnologiei, curs;
Lobonțiu M., Big R., Lobonțiu G., Cotețiu R., Ungureanu N. – “Difuzia tehnologică de la inovare la transferul și difuzia tehnologiei”, Editura Limes, Baia Mare, 2008;
O.S.I.M. Buletin Oficial de Proprietate Intelectuală, edițiile 2003-2012;
O.S.I.M. Ghid Cum se Înregistrează la O.S.I.M. o cerere de brevet de invenție, 2009;
O.S.I.M. Modelul de Utilitate, 2008;
O.S.I.M. Plicul cu Idei;
O.S.I.M. Raport Anual, edițiile 2003-2012;
O.S.I.M. Servicii în scprijinul dumneavoastră;
Răduleț, R. și colab. Lexiconul Tehnic Român, Editura Tehnică, București, 1957-1966;
Rothwell și Zegveld (Reindustrialization and Technology, 1985;
www.insse.ro;
www.osim.ro;
www.wikipedia.org;
BIBLIOGRAFIE
1. Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – AL Rosetti” Dicționarul explicativ al limbii române (DEX), Editura Univers Enciclopedic Gold, București, 2009;
2. Anghelache, C. „Romania 2012. Starea economică în criză perpetuă”, Editura Economică, București, 2012;
Anghelache, C. „România 2011. Starea economică în malaxorul crizeii”, Editura Economică, București, 2011;
Anuarul statistic al României, Institutul Național de Statistică, edițiile 2003 – 2011;
Azgaldov, G.G., Kostin, A.B. K voprosu o termine "inovația" (Asupra problemei despre termenul "inovație"), 2009;
Big R., Lobonțiu M. – “Difuzia tehnologică – Managementul proiectelor tehnologice”, Editura Limes, Baia Mare, 2008;
Corsi, Patrick et al.(editors), Innovation Engineering.The power of intangible networks. Published by ISTE Ltd 2006- London;
DEX online-Dicționarul explicativ al limbii române;
Dictionary.com;
Dicționarul Merriam-Webster Online;
Gheorghe Bocșa, Tiberiu Popescu, Dicționar ilustrat de proprietate intelectuală, Editura O.S.I.M. Bue, 2003;
Joja, A. și colab. Dicționar Enciclopedic Român, Editura Politică, București, 1962-1966
Kline, S., Rosenberg, N., An Overview of Innovation, 1986
Kotler, Ph., Kotler on marketing: how to create, win and dominate markets, Curier marketing, 2003
Lobonțiu Mircea, Transferul și Difuzia Tehnologiei, curs;
Lobonțiu M., Big R., Lobonțiu G., Cotețiu R., Ungureanu N. – “Difuzia tehnologică de la inovare la transferul și difuzia tehnologiei”, Editura Limes, Baia Mare, 2008;
O.S.I.M. Buletin Oficial de Proprietate Intelectuală, edițiile 2003-2012;
O.S.I.M. Ghid Cum se Înregistrează la O.S.I.M. o cerere de brevet de invenție, 2009;
O.S.I.M. Modelul de Utilitate, 2008;
O.S.I.M. Plicul cu Idei;
O.S.I.M. Raport Anual, edițiile 2003-2012;
O.S.I.M. Servicii în scprijinul dumneavoastră;
Răduleț, R. și colab. Lexiconul Tehnic Român, Editura Tehnică, București, 1957-1966;
Rothwell și Zegveld (Reindustrialization and Technology, 1985;
www.insse.ro;
www.osim.ro;
www.wikipedia.org;
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Proprietatea Intelectuala Si Oficiul de Stat Pentru Inventii Si Marci (ID: 129257)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.