Propaganda Si Dezinformare

Cuprins

Introducere……………………………………………………………………………………….

CAPITOLUL I : DEZINFORMAREA…………………..

DEZINFORMAREA

VEDERI ISTORICE ASUPRA DEZINFORMARII

TEHNICI DE DEZINFORMARE

PROPAGANDA

CAPITOLUL II : PROPAGANDA………………………………..

PROPAGANDA

TEHNICI DE PROPAGANDA

CAPITOLUL III : MIJLOACELE DE DEZINFORMARE………………..

SPALAREA CREIERELUI PG 61

SUN TZU PAGINA 241

STUDIU DE CAZ……………………………………………………………………………

BIBLIOGRAFIE

DISCURSUL MEDIATIC

MINCIUNI MEDIATICE

DEZINFORMAREA ESTE UN MIJLOC DE DOMINARE PG 107

Introducere

Probabilitata de a comunica informatia in randul oamenilor a crescut foarte mult in ultima suta de ani. Mijloacele de comunicare in masa actuale permit si difuzarea unor stiri noi din cele mai diferite sectoare, nu numai influentarea unui mare numar de oameni.

Primele trei locuri in ceea ce priveste informarea sunt detinute de presa scrisa, radio si televiziune. Aceste mijloace de transmitere a informatiei se diferentiaza intre ele prin mai multe componente cum ar fi: publicul care este comun doar intr-o anumita masura, dar si felul cum sunt difuzate stirile, insa toate aceste mijloace de informare joaca acelasi rol: acela de a informa, a forma si a inveseli. Nimeni nu cred ca are cunostinte vaste despre lume in totalitate, iar majoritatea oamenilor nu au decat o experienta limitata. Cam tot ceea ce stim despre ce se intampla in lume stim tocmai datorita acestor mijloace de informare.

Dupa cum titlul lucrarii de fata defineste dezinformarea si propaganda ca fiind tehnici de manipulare des intalnite in ultimele decenii, voi incerca pe parcursul lucrarii sa analizez aceste tehnici si modul lor de utilizare in discursul mediatic.

In incercarea de a identifica mizele campaniei electorale din 2014 si modalitatea in care acestea au fost construite mediatic, lucrarea de fata a pornit de la multiple contributii ale stiintelor sociale, pentru a trasa un tablou mai general al domeniului investigat.

Alegerile prezintentiale din 2014 au adus in prim-plan, chestiunea raporturilor dintre alegeri si televiziune, cu intrebarea recurenta: decide televiziunea castigatorul alegerilor? In incercarea de a raspunde, lucrarea de fata isi propune sa identifice modalitatea in care interpretarile secundare din cadrul stirilor romanesti au ghidat publicul privitor sa inteleaga mizele politice ale campaniei din 2014 si, potential, in alegerea presedintelui.

Capitolul I: Dezinformare si propaganda

Dezinformarea inseamna orice demers asupra elementelor de baza ale unui proces de comunicare, demers ce modifica intentionat mesajele vechiculate cu scopul de a determina in cei ce recepteaza informatia anumite atitudini, reactii, actiuni dorite de catre cineva. Uneori este considerata ca fiind in concordanta cu propaganda deoarece procura informatii eronate.

Dezinformarea este inducerea in eroare a cuiva prin oferirea de informatii neadevarate sau ascunderea anumitor ipostaze ale acestora.

Tehnicile de dezinformare le intalnim cam peste tot, de la comerț și pana la guvernare, fiind folosite de unele persoane cu intenția de a surpa poziția concurentei.

În timp ce propaganda are ca principala menire obținerea de sustinere emoționala, dezinformarea are scopul de a manipula audiența la nivelul mintii, fie prin compromiterea unor informații ce se contrazic, fie prin apararea unor lucruri neadevarate.

Propaganda, insa, este o metoda des intalnita de influentare a opiniei publice.

O buna actiune de dezinformare nu poate functiona fara garanti, mai mult in tarile in care autoritatea inca are o greutate pe care si-a pierdut-o in Occident. Insa, personalitati precum Voltaire, Barbusse, Rousseau, Remaruque ori Jane Fonda nu au uitat sa-si joace rolul de factori de influenta, si se vede cu ochiul liber la cei contemporani cu noi ca le-ar placea sa ii imite.

Daca ar fi sa ne punem in locul omului de rand, al consumatorului de informatii, cum suntem cu totii de altfel, insa nu cu totul naivi, ne dam seama ca informatiile care ne sunt oferite repetitiv de catre ziar sau televizor nu sunt exact ce ar trebui sa fie. Insa cautarea a ceea ce vor sa spuna ele cu adevarat este un proces psihologic ostenitor, solicitand o vointa libera, deoarece presupune respingerea autoritatii transmitatorului.

Omul nu a fost intotdeauna dezinformat. Vom afla in cele ce urmeaza parerile filosofilor si psihologilor din istorie cu privire la dezinformare.

Mass-media este o denumire generala a tuturor mijloacelor de informare in masa. Evolutia acestora a dus la o imprastiere pe scara larga a informatiei. Acest progres este rezultatul dorintei oamenilor de a fi informati. Presa scrisa, televizorul, radioul sau online-ul ocupa primele locuri ca popularitate, deoarece informatia este comunicata usor oamenilor. Din pacate, acestea sunt si principalele mijloace de dezinformare, pentru ca informatia eronata poate sa ajunga rapid indivizilor.

În prezent, notiunea are o conotație mai degraba negativă, ea facand referire la imprastierea intentionata a unor informații, zvonuri sau idei in scopul de a face rau altor grupuri specifice, mișcări, credințe, institutii, organizatii. Putem da ca exemple propaganda nazista si cea revolutionara.

Cred ca in mai toate societatile, propaganda tinteste sa creeze anumite atitudini si sa impuna anumite stereotipuri sociale, care sa determine omul, facandu-i niste dispozitive automate care au scopul de a domina si manevra comportamentul sau social. Astazi, notiunea de propaganda are o semnificatie defavorabila pentru publicul larg. De aceea, se cam evita folosirea acestui termen pentru a explica actiunea unor partide de catre ele.

Dezinformarea

Notiunea de dezinformare reprezintă raspandirea intentionata de informații neadevarate, cu scopul de a incurca, dezorienta inamicul cu privire la propria sa pozitie sau la actiunile viitoare. Se referă și la distorsionarea unor informații reale, pentru a le face imposibil de utilizat. Aceasta se aplica atat unei actiuni exercitate de catre unul popor asupra altuia, cat si de catre un stat asupra propriului sau popor sau de catre mass-media asupra publicului consumator.

Dupa cum spunea si scriitorul Vladimir Volkoff in cartea sa Tratat de dezinformare, dezinformarea este „tehnica ce permite furnizarea de informații generale eronate unor terți, determinându-i să comită acte colective sau să difuzeze judecăți dorite de dezinformatori.”

Dezinformarea nu trebuie incurcata cu eroarea de informare, care, insa, nu este intentionata. Spre exemplu, dacă o persoană ofera o informație despre care nu se știe că este adevărată, dar despre care doar se crede că este adevărată, aceasta nu este chiar o dezinformare. De aceea, de foarte multe ori, dezinformarea este prezentata drept eroare de informare, atunci când cel care raspandeste mesajul nu știe că cel care a oferit mesajul a facut în mod intentionat o informație falsă, pe care a pus-o la dispoziție spre raspandire.

Prin dezinformare se urmareste crearea a doua tabere, a celor buni si a celor rai. Conturarea cat mai exacta a diferentelor dintre cele doua tabere se impleteste cu asa numitul “process de diabolizare” folosindu-se ca suport in cadrul acestui process si informatii trucate.

Notiunea de dezinformare a aparut prima data in limba rusa, imediat dupa al Doilea Razboi Mondial, avand rolul de a numi doar practicile capitaliste care urmareau subjugarea maselor populare. E semnificativ faptul ca, in acest caz, sovieticii atribuind aceste practici unor concurenti care inca nu le descoperisera, cuvantul insusi slujeste deja cauza.

Dupa aceea, in anul 1972, termenul a fost publicat si in Marea Britanie, in Chambers Twentieth Century Dictionary si caracteriza dezinformarea ca varsare intentionata de informatii care duc la inselaciune.

In Franta, a aparut in anul 1974, incarcat de semnificatii politice intens orientate.

A se constata ca termenul dezinformare este alcatuit din prefixul „de-” care inseamna, in limba franceza, inlaturare, ci nu inselatorie si verbul „a informa”. Deci, a dezinforma nu inseamna „a lipsi de informatii”, ci „a furniza informatii falsificate”.

O agentie de dezinformare foloseste agenti, care se numesc agenti de influenta. Niciun dezinformator nu se avanta in actiune fara a fi studiat cu mare atentia care „produs” va putea fi aprobat si cum poate fi facut sa fie aprobat. Publicul intotdeauna este „luat la ochi”: Cadrul de sustinere al dezinformarii va consta in fapte mici, adevarate sau doar pretinse ca fiind adevarate. Transmitatorii ei sunt de neinlocuit caci, altfel, se revine la propaganda.

Dezinformarea, poate trata orice tema in mai multe feluri: fie neraspandind o informatie, fie raspandind o informatie lacunara, partinitoare ori chiar falsa, fie plictisind publicul printr-o informatie care face sa se duca sensul a tot ceea ce e important si ce nu este, fie prin diverse note subiective. Aceste note trebuie sa fie exprimate intr-un limbaj cunoscut publicului si, adeseori, intr-un anumit cod. Tema, este in general incredintata unui agent de influenta, care are rolul de a gasi calea pentru a o face sa ajunga la public. Poate i-o va transmite unui prieten jurnalist ca fiind o informatie secreta, rugandu-l sa n-o dezvaluie. Poate va vinde el insusi informatia unei anumite organizatii.

Tinta este, prin definitie, opinia publica a populatiei vizate. Toleranta dezinformarii este limitata. Ea este direct proportionala cu nestiinta populatiei asupra unui subiect oferit.

Trebuie sa se retina clar ca dezinformarea nu se adreseaza decat la suprafata inteligentei publicului pe care pretinde ca-l induce in eroare. In profunzime, ea se adreseaza sensibilitatii sale la toate nivelurile: al inimii, al viscerelor, al sexului, pasiunile fiind intotdeauna mai puternice in om decat convingerile.

Daca imaginea este mediul natural al dezinformatorului, televiziunea este un fel de rai al sau, dar un rai imprejmuit de ziduri, de unde nu exista nici o cale de a-l parasi. Teleziviunea prezinta, realmente, o intreaga serie de inlesniri care devin foarte usor obligatii. Din punct de vedere tehnic, dezinformarea prin metode online sunt nelimitate, mai ales in domeniul imaginii, a aspectului. Programul software Photoshop ofera nenumarate trucaje.

In toate civilizatiile, limbajul, cuvantul, a fost considerat intotdeauna sfant, dar nu numai sfant.

Omul se simte confuz ca, rostind numele unui lucru al unei fiinte, el nu numai ca evoca, ci si convoaca intrucatva acest lucru sau aceasta fiinta in anumite cazuri, el exercita asupra lor o putere, in toate cazurile, el le constrange sa compare numindu-le.

Mussolini constata ca toate “cuvintele au o forta magica enorma” si Turgheniev acorda limbii o putere aproape sacre: “In zilele de indoiala, in zilele de meditatii intrastate asupra destinului patriei mele, tu esti singurul meu sprijin si singura mea imbarbatare, o limba rusa mare, puternica, veridical si libera! […] Nu s-ar putea crede ca o asemenea limba nu a fost data unui popor mare.”

Nu trebuie, asadar, sa ne miram daca dezinformatorul, din orice tabara ar veni, face un efort considerabil asupra limbajului care, fiind purtatorul valorilor celor mai pretioase ale omului, ar fi putut constitui una dintre liniile sale de aparare impotriva dominatiei dezinformarii.

Pentru dezinformator, e importat nu sa puna stapanire pe limbaj pentru a-l domina pe fata, ci sa se faca numai ca il “elibereaza”.

Limba, careera considerate un dar absolute, se pliaza astazi mai mult ca oricand venalitatilor modei si imperativelor politicii. Cuvintele nu isi mai au propriul inteles, ci pe acela care li se atribuie in functie de necesitatile momentului. Un reactionar nu va ezita sa vorbeasca de “revolutie nationala”, daca el crede ca, in acest fel, programul lui se va vindde mai bine. Un om de stanga nu va indrazni sa vorbeasca de “ordine”, dar nu va sovai sa invoce necesitatile “securitatii”.

Limba bastinasa, se naste din relatia personala dintre persoane care isi exprima gandurile in densitatea vietii cotidiene. Din acest motiv, ea este direct legata de bunul-simt. Limba corecta este cea a ziaristului citind un text furnizat de redactorul sau, care a pus materialul in conformitate cu opinia sefilor sai. Este o retorica impersonal create de un intreg lant automat de functionari retribuiti. Este un flux unilateral de cuvinte indreptate asupra unui anumit grup de persoane in scopul de a le convinge de ceva anume. Deci, aceste persoane, fara sa-si dea seama, incep sa vorbeasca ele insele aceasta limba, renunta la bunul simt si devin niste obiecte usor de manipulat.

Daca, intr-adevar, cuvantul contine incontestabil elemente de sfintenie, el are totodata si aspectele sale demoniac, deopotriva placate si neplacute in ambiguitatea lor. Cuvintele, uneori, nu se jeneaza sa ne faca farse. Esop spunea ca cel mai bun lucru de pe lume era limba umana si ca ea era totodata si cel mai rau.

Vederi istorice asupra dezinformarii

Omul nu a fost intotdeauna dezinformat.

In opinia lui Nikolai Berdiaev, in Le Sens de l’Historie, “in Evul Mediu, omul traia in corporatii, intr-un tot organic in care nu se simtea ca un atom izolat, ci facea parte integranta dintr-un ansamblu de care isi simtea legat destinul. Cand devine un atom detasat, el este cuprins de o teroare inexprimabila si cauta mijloace de a scapa de ea asociindu-se unei colectivitati.”

Iar acest lucru vrea sa insemne ca, lipsit de informatie, fie ca e adevarata sau falsa, pe care o primeste din partea mediului sau inconjurator, traditional, omul terorizat se va dovedi apt de a inghiti toate substituentele care ii vor fi oferite de catre dezinformatori.

Jung, la randul sau, noteaza ca “formele inconstiente se exprimau intotdeauna prin imagini defensive si curative si, in acest fel, erau transportate intr-un spatiu cosmic aflat in afara sufletului. Asaltul contra imaginilor intreprins de Reforma a facut literalmente o bresa in meterezul defensiv al simbolurilor sacre[…]. Istoria dezvoltarii protestantismului este o cronica a asaltului contra imaginilor.”

Tot Reformei ii atribuie Kara-Murza aparitia rasismului: “Rasismul nu apare decat in urma Reformei, genul uman fiind impartit in alesi si prigoniti”. E suficient sa faci o calatorie in S.U.A. si in America de Sud pentru a constata ca, intr-adevar, fata de populatia indigena, anglo-saxonii au procedat biblic, prin eliminare pur si simplu, in timp ce, dupa primele masacre, latinii catolici au operat prin integrarea generalizata.

Privind lucrurile din punctual de vedere al dezinformarii, Kara-Murza observa: “Nu se poate spune ca a vorbi despre proiectul marii Revolutii franceze inseamna sa incuviintezi teoria complotului. Cum s-a definitivat asadar acest proiect si cum s-a exprimat el? Prin aceea ca un grup de personalitati ale culturii si stiintei franceze au descris, o vreme indelungata, deliberat si sistematic bazele ordinii vechi astfel incat sa convinga societatea ca aceste baze nu erau bune de nimic si trebuiau distruse.”

Sa retinem acest frumos exemplu al atotputerniciei dezinformarii: descrierea ducand la distrugere.

Viziune poate foarte pesimista a educatiei, in Occident, cel putin in secolele XIX si XX, desi observatia asupra celor doua cai divergente – cea care se oprea la diploma de liceu sic ea care continua dupa bacalaureat – este corecta. Pornind insa de la reformele care, cel putin in Franta, au urmat in 1968, epoca moderna, cu toate predicile sale egalitare, nu face decat sa accentueze aceasta diferenta. Scaderea nivelului scolar ii avantajeaza nu pe copiii cei mai dotati, ci pe cei care provin din mediile cultivate si instarite, beneficiind deopotriva de o atmosfera familial rafinata si de mijloacele care permit recurgerea la invatamantul particular la domiciliu, daca nu la institutiile de invatamant particular inaintea universitatilor mari. Universitatea insasi, la care poate ajunge oricine daca o doreste, nu mai ofera decat lectii punctuale, inorganic, desprinse de ansamblul cunoasterii, fara legatura cu o conceptie generala a cunoasterii, smulse chiar din coerenta cronologiei.

Aceasta fiindca, daca trebuie sa fie spalat creierul unei intregi societati, sa fie supus unui program de manipulare considerabil sis a fie debransat bunul-simt al mai multor generatii, trebuie distrus sistemul de educatie universitara si disciplinata, iar cultura umanitara trebuie sa fie inlocuita cu cultura-mozaic. Pentru aceasta, manipulatorii trebuie sa puna mana pe scoala si pe mass-media. Numai ca scoala si mass-media se vor dovedi mai puternice decat traditiile, predicile si basmele bunicilor.

In secolul XXI, situatia nu mai e aceeasi. Doar economia isi impune necesitatile. In opinia ei, scoala trebuie sa creeze nu o fiinta capabila de reflectie si nici macar un servitor al patriei, ci un cetatean, un lucrator si un consumator corect si cel mai satisfacator va fi un om multumit de sine, considerandu-se cultivat, dar format exclusive pentru a servi drept surub: un specialist.

Dezinformarea dezdradacineaza si se hraneste cu dezradacinarea creata. Ea cauta s ail smulga pe om din mediul sau natural si, odata ce a reusit, il dezinformeaza cu atat mai usor. Ea il vrea gol pentru a-l imbraca in felul ei. Il vrea fara prejudecati pentru a-i inculca principiile sale. Il vrea pe cat posibil fara casta, fara familie, fara patrie.

Societatea contemporana cere distrugerea legaturilor sociale si transformarea oamenilor in individualisti, care ulterior se regrupeaza in clase si partide pentru ca in acest fel, isi imagineaza ei, sa lupte pentru interesele lor, numai ca aceste interese nu sunt, deseori, decat niste amagiri. Putem lua exemplul lui Essau care si-a vandut dreptul fratelui mai mare pentru un blid de linte, omul dezinformat isi vinde libertatea pentru un profit aparent si derizoriu.

Mass-media, component a vietii sociale sau Tehnici de dezinformare

La fiecare persoana primeaza interesele grupului din care face parte, atunci când apare o neintelegere cu interesele altui grup. De obicei, cei rezistenti se comportă cu cei mai puțin rezistenti ca și cu niște obiecte. Așa face și brutalizatorul cu victima sa, stăpânul cu slujitorul, toate acestea pentru că știe că victima nu se poate proteja, asta deoarece victima lui nu știe că urmează să fie brutalizata iar slujitorul nu poate simti cum se transforma ideile stăpânului său. La fel si in viata noastra de zi cu zi, cata vreme nu intelegem un lucru, nu suntem constienti de el si nu stim cum acesta ne va influenta.

Termenul de dezinformare a aparut prima oara in Rusia (dezinformatia) si reprezenta numele unei divizii KGB raspunzatoare cu propaganda, iar dupa definitia data de specialistul Vladimir Volkoff si profesorul Pierre Debray Ritzen “dezinformarea e furnizarea unor informatii generale eronate unor terti, determinandu-I sa comita acte colective sau sa difuzeze judecati dorite de dezinformatori. Pentru a se realize intreg procesul dezinformarii e nevoie de conlucrarea mai multor indivizi: comanditarii, specialistii, controlorii, agentii de influenta. Comanditarii pot fi guverne, partied politice, institutii si orice alti factori de decizie care stabilesc continutul mesajului, tintele, efectele dorite. Specialistii sunt expertii in comunicare, psihologii, analistii politici, sociologii care contribuie la planificarea dezinformarii. Controlorii au rolul de a racola persoane interesate de a face parte dintr-un plan de dezinformare, lideri de opinie, persoane carismatice care pot propaga mesajul cu success. Acestia din urma sunt agentii de influenta. Dezinformatia apare si ca urmare a faptului ca informatia in sine e o marfa denaturata. Profesorul Volkoff ne explica mai bine ce este informatia si ce nu este. Un fapt nu este o informative decat atunci cand este comunicata unui informat. Obiectivitatea in ce priveste informatia pare ceva utopic deoarece pe tot parcursul procesului de informare se pot strecura erori, impartialitatea unui reporter poate fi serios pusa la indoiala datorita posibilitatii stimulatii lui financiar spre a reda doar anumite aspecte, iar de multe ori martorii unui eveniment pot avea propriile lor impresii dupa ce au asistat la aceleasi evenimente. Profesorul ne ofera un exemplu graitor, cel al celor patru Sfinti Evanghelisti care redau aproximativ aceleasi evenimente dar cu mici diferente, ceea ce ii intareste convingerea in veridicitatea faptelor prezentate. Un alt exemplu interesant este povestea maharadjahului din tara orbilor care nu stia ce este un elefant si a trimis mai multi orbi sa-l pipaie si sa i-l descrie. La intoarcere fiecare avea o viziune diferita, unul afirmand ca e lung si mladios ca un sarpe, altul ca e ascutit si lucios ca un dinte urias. In concluzie, dezinformatorii pot profita de aceasta lipsa de obiectivitate a informatiei si pot conduce informatia chiar catre o minciuna sfruntata.

Dezinformarea ca si forma de manipulare devine o cale de succes in Romania deoarece se observa o afinitate crescuta in randul populatiei, atat pentru informatiile lipsite de temei (zvonul), cat si pentru discutiile aprinse intre interlocutori. Orientarea persoanelor spre egocentrism si negativism este utilizata de anumiti indivizi in scopurile proprii, manipuland opinii si pareri.

In concluzie, pentru a reduce nivelul dezinformarii si manipularii maselor este importanta dezvoltarea unui spirit colectiv predispus spre positivism si professionalism. Schimbarea orientarii informationale dinspre zvonuri incerte si confuse spre rezultate vizibile, poate devein o solutie viabila pentru combaterea acestor tehnici negative. Parerile personale exprimate deliberat in mediul public online despre companii si institutii publice, necesita analize concrete bazate pe statistici relevante, rapoarte financiare si indicatoare de performanta.

In plan psihologic, printr-o dezinformare reusita se creeaza in randul populatie pe de-o parte, o cvasiunanimitate a caracterului psihotic, iar pe de alta parte, o stare irationala care impinge sa nu mai vada decat ceea ce se intampla in sensul dezinformarii, sa o imbogateasca, sa se dezinformeze el insusi.

Aceste manifestari care tin de ceea ce se numeste “zvonul public” si care au fost studiate din plin de sociologi, constituie material asupra caruia actioneaza dezinformatorul. Se poate spune ca acesta a atins succesul deplin atunci cand dezinformarea ajunge sa se lipseasca de ajutorul sau.

H.P. Cathala considera ca forma cea mai radical de dezinformare este cea intalnita in societatile totalitare, deoarece in aceste forme are guvernare, tintelor li se interzice dreptul la gandire, “dezinformarea neaga dreptul sau posibilitatea de a se cunoaste realitatea in afara aparentelor sau normelor impuse”.

Pentru a intelege mai bine cum se concepe dezinformarea, daca suntem supusi sau nu dezinformarii ori pentru a gasi mijloacele si caile de a ne opune dezinformarii trebuie sa stim ce e aceasta. Se poate spune ca ea presupune trei elemente: manipularea opiniei publice, mijloace deturnate si scopuri politice, interne sau externe. Astfel, se poate define dezinformarea ca fiind o manipulare a opiniei publice, in scopuri politice, folosind informatii tratate ca mijloace deturnate.

Pornind de la aceasta definitie, vom contura modul de concepere, avand totusi in vedere faptul ca fiecare operatiune are particularitatile ei:

Clientul este unul din elementele principale ale acestui process, el beneficiind de pe urma dezinformarii si tot el fiind acel care achita costurile acestei campanii. In unele cazuri acesta poate fi chiar el tema dezinformarii.

Agentul este un organism specializat care conduce aceste campanii de dezinformare. Dupa ce aceasta a fost acceptata de catre client, agentul este direct raspunzator de rezultatele obtinute. Pentru a-si atinge scopurile propuse, el se foloseste de o alta categorie de agenti, numiti in general si agenti de influenta. Acestia sunt persoane deprinse cu arta conciziei si a cuvantului care loveste drept la tinta, unii dintre ei lucrand anterior la agentii de publicitate unde si-au facut stagiul.

Studiul de piata reprezinta elemental care face legatura intre campania de dezinformare si elementele carora se adreseaza aceasta. Orice campanie trebuie sa aiba la baza un proces minutios de observare si cercetare pentru a se observa care produs va fi acceptat si cum poate fi facut sa fie acceptat de cei carora li se adreseaza. Prin acest studio de piata se determina obligatoriu alegerea suportului la care vor fi atasati transmitatorii. Este evident ca intr-un fel trebuie operat cu persoane intelectuale si in alt fel trebuie actionat cu persoane neinstruite.

Suporturile reprezinta acele elemente care determina grupul care este supus campaniei de dezinformare sa creada ceea ce I se serveste si nu doar sa serveasca. Astfel, trebuie aratat ca, aceste suporturi trebuie observate intr-o legatura directa cu campania de dezinformare, deoarece extragerea lor din aceasta relationare face ca acestea sa-si piarda aceasta calitate de suport in cadrul dezinformarii.

Transmitatorii sunt in general mijloace de informare in masa. Acestia sunt indispensabili din cel putin doua motive ale campaniei de dezinformare. In primul rand, pentru a raspandi catre persoanele supuse ale acestui process si in al doilea rand pentru a-l face complice, in general in mod inconstient, pentru ca in eventualitatea unui esec al acestei campanii, sa devina vinovatul operatiunii.

Tema reprezinta subiectul care este tratat in cadrul acestei campanii. Aceasta este indispensabila oricarei campanii si trebuie sa fie cat mai simpla posibil astfel incat sa fie accesibila si usor de asimilat persoanelor carora se adreseaza.

Tratarea temei reprezinta modul in care este adusa la cunostinta persoanelor vizate tema acestei campanii. Dezinformarea isi poate trata tema in mai multe feluri fie nedifuzand o informative, fie difuzand o informative incomplete, tendentioasa ori chiar falsa, fie saturand atentia publicului printr-o suprainformatie care face sa se piarda sensul a tot ceea ce este important si ce nu este, fie prin comentarii subiective. Tratarea temei trebuie sa se realizeze intr-un limbaj accesibil publicului si chiar intr-un anumit cod. Prin aceste coduri care nu inseamna mare lucru ele reusesc sa ajunga, fara a trece prin nivelul inteligentei, la nivelul sensibil. Astfel, daca tema nu este complet rationala, are sanse mari sa fie acceptata.

Cutiile de rezonanta reprezinta in general mijloacele pe care le parcurg mesajele publicitare si chiar persoana care daca a inteles bine mesajul il va repeta aducandu-l astfel la cunostinta altor persoane.

Tema si suporturile ei sunt incredintate agentilor de influenta care trebuie sa gaseasca calea cea mai buna entru a le adduce la cunostinga publicului. Trebuie precizat ca o singura cutie de rezonanta nu este suficienta pentru a duce o operatiune de dezinformare. Trebuie ca tema sa fie reluata de cat mai multe cutii de rezonanta. Acest lucru nu este foarte greu de realizat deoarece se observa din ce in ce mai des in zilele noastre ca tendinta ca anumite publicatii sau emisiuni sa fie considerate cele mai importante si dupa care celelalte au tendinta sa se sincronizeze. Prin urmare, este necesar ca la acesti formatori sa existe o anumita influenta si astfel tema poate porni pe calea dorita.

Tinta este reprezentata de opinia publica a populatiei vizate. Asupra tintei trebuie facut un studio de piata pentru a se observa toleranta. Aceasta tolerant este limitata dar direct proportional cu nestiinta populatiei cu privire la un obiect dat, dar este invers proportional cu prejudecatile devaforabile actiunii de dezinformare.

Uneori, este necesar a crea initial tintei prejudecati favorabile pentru viitoarea campanie de dezinformare, urmand ca apoi sa se lanseze campania.

Prin prisma celor prezentate se doreste ca omul sa isi dezvolte acele modalitati de protective impotriva acestei forme de agresiune psihologica, constientizand sa nu se lase sufocat de suprainformatia ambientala, sa nu isi formeze opinii decat asupra subiectelor la care poate avea acces din mai multe surse de informare, sa practice spiritual de contradictie sis a incerce sa isi formeze opinii in loc sa le cumpere gata fabricate precum sis a refuse sistematic si categoric autocenzura lor.

Cu alte cuvinte, pentru a fi imuni la dezinformare, pentru a anihila efectele sale persuasive, fiecare dintre noi trebuie sa priveasca faptele, evenimentele, situatiile indiferent prin ce vectori ne sunt aduse la cunostinta cu o anume circumspectie, facand efortul de a examina atent sursa, continutul informatiei, momentul sau contextual in care a fost lansata si cand avem posibilitati chiar sa confruntam cu realitatea la care face trimitere, In acest fel vom cadea mai greu victima dezinformarii.

Este evident ca un concept atat de complex precum dezinformarea nu se reduce la ramura sa psihologica. Am retinut insa pentru lucrarea de fata doar acele elemente specific unui studiu de perspective psihosociologica, porning de la detalierea anumitor concept si mergand pana la exemplificarea succinta a practicii dezinformarii.

Dezinformarea prin limbaj.

Limbajul ofera o importanta resursa pentru a influenta atitudinea si comportamentul oamenilor. Faptele si logica singure sunt adesea insuficiente pentru a convinge. Ele trebuie adaptate situatiei si celui care trebuie convins.

In limbaj influentarea poate lua forme diferite: amenintare, promisiune, ordin, cerere, argumentare, persuasiune, manipulare, seductie, s.a.m.d. Ordinele sau amenintarile pot produce intelegere, fara a produce si convingere. Intelegerea are numai efecte comportamentale, pe cand convingerea produce schimbari mai profunde, afective si cognitive.

Conceptul de dezinformare poate fi greu de definit, insa putem gasi cateva directii asemanatoare care ne-ar putea intregi viziunea despre dezinformare:

Minciuna

Siretlic

Intoxicarea care consta in furnizarea de date eronate

Propaganda pozitiva prin care se incearca implementarea ideilor proprii unei mase cat mai largi de populatie ca fiind un adevar constant

Propaganda negative prin inducerea unei actiuni oribile pe care s-o atribui ulterior inamicului

Influentarea.

Intr-un sens putem admite ca manipularea cu toate componentele ei de dezinformare, propaganda si agresiune psihotronica este un mijloc de impunere a vointei unui individ sau grup, actionand in mod extrem asupra oamenilor prin programarea comportamentului lor.

Vladimir Volkoff in Mica istorie a dezinformarii concepe un table care permite crearea si utilizarea a 1600 de formule care nu spun mai nimic, dar care se inscriu perfect in limbajul “corect”. Pe prima coloana sunt verbe, pe a doua complemente, pe a treia adjective si pe ultima, tot complemente. Daca luam un verb din coloana A, ii adaugam un complement din B, un adjectiv din C si alt complement din D obtinem mecanica unui discurs manipulator.

In epoca moderna se utilizeaza aproape tot arsenalul publicitar atunci cand se vizeaza manipularea constiintelor. De exemplu, reclamele vizeaza un public masculine si care asociaza produsului de baza imaginea unei femei voluptoase vand mai bine decat cele strict informative intrucat, inconstient, cumparatorul spera ca va primi si fata cadou. Atat Volkoff cat si Murza identifica trei timpi in dinamica dezinformarii de inspiratie publicitara. Sa presupunem ca subiectul manipulator este un politician:

Se ambaleaza produsul astfel incat sa fie premise toate tehnicile publicitare.

La televizor, mesajele politice vor fi intrerupte de publicitate neutra, dar care sa creeze dispozitia publicului de a “inghiti” si discursul politic.

Mesajele politice ofera credibilitate si seriozitate mesajelor publicitare.

Categoriile dezinformarii

Prin cuvant

Prin numar

Prin repetitive

Prin zvon

Prin clisee

Prin imagine

Propaganda

Propaganda este o formă de comunicare îndreptata spre influențarea atitudinii populației față de o cauză sau o poziție.

Propaganda este informația care nu este imparțiala și utilizata în principal pentru a influența publicul și a promova agenda, de multe ori prin prezentarea selectiva a faptelor (minciuna prin omisiune) pentru a încuraja o anumită sinteză, sau folosind mesaje încărcate pentru a produce emoție, mai degrabă decât un răspuns rațional la informațiile prezentate.

În timp ce termenul de propaganda a dobândit o conotație puternic negativă de asociere cu exemple sale cele mai manipulative și șovinism, propaganda în sensul său original a fost neutru și-ar putea referi la utilizări care au fost în general pozitive, cum ar fi recomandările de sănătate publică, semne încurajatoare ale cetățenilor de a participa la un recensământ sau campanii electorale, ori mesaje pentru încurajarea persoanelor de a raporta infracțiuni care incalca legea.

Propaganda este un cuvânt din latina moderna, forma gerunziului a termenului propagare, adică să se răspândească sau a propaga, astfel propagandă înseamnă pentru a fi reprodus. Inițial, acest cuvânt derivat dintr-un nou corp administrativ al Bisericii Catolice (adunare), creat în 1622, numit Congregatio de Propaganda Fide (Congregația pentru Propagarea Credinței), sau pur și simplu informal Propaganda. Activitatea sa a avut drept scop "propagarea" credinței catolice în țările care nu aveau aceasta religie.
Din 1790, termenul a început să fie folosit și pentru propagandă în activități seculare. Termenul a început să ia o conotație peiorativă la mijlocul secolului al 19-lea, când a fost folosit în sfera politică.

Definirea propagandei a fost întotdeauna o problemă. Principalele dificultăți au implicat diferențierea propaganda de alte tipuri de convingere, și evitarea unei abordarari părtinitoare ("ceea ce fac ei este propaganda, ceea ce facem noi este educația"). Garth Jowett și Victoria O'Donnell au oferit o definiție concisă, viabil termenului: "Propaganda este încercarea deliberată, sistematică de a modela percepții, manipula minti și comportamentul direct pentru a obține un răspuns care promovează intenția dorită de propagandist." Mai cuprinzătoare este descrierea lui Richard Alan Nelson: "Propaganda este neutru definita ca o formă sistematică de convingere cu scop care încearcă să influențeze emoțiile, atitudinile, opiniile, și acțiunile publicului țintă folosita în scopuri ideologice, politice sau comerciale prin transmiterea controlată de mesaje unilaterale prin intermediul canalelor mass-media. O organizație de propagandă angajează propagandiști care se angajează în propagarea, crearea și distribuirea unor astfel de forme de persuasiune aplicate.”
Ambele definiții se concentreaza pe procesul de comunicare implicat – sau mai exact, cu privire la scopul procesului, și permite ca "propaganda" sa fie luata în considerare în mod obiectiv și apoi interpretata c pozitiv sau negativ, în funcție de perspectiva privitorului sau ascultătorului.
Conform istoricului Zbyněk Zeman, propaganda este definit fie ca alba, gri sau neagra. Propaganda alba dezvăluie deschis sursa acesteia. Propaganda gri este ambigua. Propaganda neagră pretinde a fi publicata de către inamic sau cineva în afară de originile sale reale.

Propaganda împărtășește tehnicile de publicitate și relații publice, fiecare dintre ele poate fi gândita ca propagandă care promovează un produs comercial sau modelează percepția unei organizații, persoană, sau un brand. Dupa cel de al doilea război mondial utilizarea termenului de "propaganda" se referea mai mult la utilizarea politica sau naționalista ale acestor tehnici sau la promovarea unui set de idei.
Propaganda a fost adesea folosita pentru a influența opiniile și convingerile problemelor religioase, în special în timpul rupturii dintre Biserica Romano-Catolică și bisericile protestante. Propaganda a devenit mai frecventa în contexte politice, în special pentru a se referi la anumite eforturi sponsorizate de guverne, grupuri politice, dar și interese de multe ori ascunse. În secolul al 20-lea, propaganda a fost exemplificată în formă de sloganuri de partid. De asemenea, în secolul al 20-lea termenul de propaganda a fost folosit de către fondatorii industriei de relații publice pentru a se referi la activitățile lor. Această utilizare a murit în jurul timpul al doilea război mondial, industria începand să evite cuvântul, având în vedere conotația peiorativă dobândita.
Tradus din gerunziul latinii ca "lucruri care trebuie să fie diseminate", în unele culturi termenul este neutru sau chiar pozitiv, în timp ce în altele termenul a dobândit o conotație negativă puternică. Conotațiile termenului "propaganda" poate varia, de asemenea, în timp. De exemplu, în țările vorbitoare de portugheză și unele de limba spaniola, in special in partea sudica, cuvântul "propagandă" se referă de obicei la cele mai frecvente forme mass-media de manipulare – "publicitate".

În limba engleză, propaganda a fost inițial un termen neutru pentru diseminarea informațiilor în favoarea orice cauză data. În timpul secolului XX, cu toate acestea, termenul a dobândit o semnificație cu totul negativă în țările occidentale, reprezentand diseminarea intenționată de multe ori falsa, dar cu siguranță "convingătoare", pentru a sprijini sau justifica acțiunile politice sau ideologii. Aceasta redefinire a apărut din cauza atât Uniunii Sovietice cat și Germania sub guvernarea lui Hitler care a recunoscut în mod explicit la utilizarea propagandei, respectiv, comunismul și nazismul, în toate formele de exprimare publică. Aceste ideologii au fost respingătoare societăților liberale occidentale, sentimentele negative fata de ele au ajuns să fie proiectate în cuvântul "propagandă" în sine.

Roderick Hindery susține că există propaganda pe politica de stanga, și chiar și în partidele principale centrale.

Propaganda are, de asemenea, multe în comun cu campanii de informare publice de către guverne, care sunt destinate să încurajeze sau sa descurajeze anumite forme de comportament (cum ar fi purtarea de centuri de siguranta, nu fumat, nu aruncării la gunoi și așa mai departe). Din nou, accentul se pune mai mult in politica. Propaganda poate lua forma de pliante, afișe, emisiuni TV și radio și se poate extinde, de asemenea, in orice alt mediu.

Teoria jurnalistică, în general, susține că știrile trebuie să fie obiective, oferind cititorului un fond precis și o analiză a subiectului la îndemână. Pe de altă parte, reclamele au evoluat din reclamele comerciale tradiționale, pentru a include, de asemenea un nou tip, sub forma de articole plătite sau emisiuni deghizate în știri. Acestea prezintă, în general, o problemă într-o lumină foarte subiectiva și de multe ori înșelătoare, primand menirea de a convinge mai degrabă decât să informeze. În mod normal, ei folosesc tehnici de propaganda subtile doar și nu cele mai evidente folosite în reclame comerciale tradiționale. Dacă cititorul consideră că o reclama platita este de fapt o știre, mesajul pe care publicistul încearcă să-l comunice va fi mai usor de "a crezut" sau "internalizat".

Astfel de reclame sunt considerate exemple evidente de propagandă "sub acoperire". Legea federală ordona în mod expres că orice reclama care apare sub forma unui articol de știri trebuie să precizeze că elementul este de fapt o reclama platita.

Propagandistul încearcă să schimbe modul în care oamenii înțeleag o problemă sau situație în scopul de a schimba actiunile si asteptarile lor in moduri care sunt favorabile grupului de interes. Propaganda, în acest sens, servește ca un corolar cenzurii în care se realizează în același scop, nu de umplere mințile oamenilor cu informații aprobate, dar prin prevenirea oamenilor de a confrunta puncte de vedere opuse. Ceea ce propaganda departe de alte forme de sustinere este dorințapropagandistului de a schimba înțelegerea oamenilor prin înșelăciune și confuzie, decât prin convingere și înțelegere. Liderii unei organizații știu ca informațiile trebuie să fie unilateral sau false, dar acest lucru nu poate fi adevărat pentru rang și membrii inscrisi care ajută la diseminarea propagandei.

Propaganda corporatistă se referă la revendicarile propagandistice facute de o societate (sau corporații), în scopul de a manipula opinia pietii cu privire la acea corporatie și activitățile sale. La fel ca utilizarea acestor produse și servicii pot oferi plusuri care depășesc minusurile pentru societate și persoanele fizice, sustinerea lor poate fi mai mult pozitiva decât negativ. Eufemisme comune pentru propaganda corporatistă sunt publicitatea și relațiile publice.

Media comuna de transmitere a mesajelor propagandistice includ știri, rapoarte guvernamentale, revizuire istorica, știința nedovedita, cărți, broșuri, filme, radio, televiziune și postere. În principiu, orice lucru care apare pe un poster poate fi produs pe scară redusă pe un plic de tip buzunar cu proporții corespunzătoare unui poster. In cazul radioului și televiziunii, propaganda poate exista in știri, stari actuale sau segmente de talk-show-uri, ca publicitatea sau serviciul public care anunța "spoturi". Campaniile de propagandă urmează adesea un model strategic de transmitere pentru a îndoctrina grupul țintă. Acest lucru poate începe cu o transmisie simplă cum ar fi un manifest aruncat dintr-un avion sau o reclama. În general, aceste mesaje vor conține instrucțiuni despre cum sa obtinem mai multe informații, prin intermediul unui site web, linia fierbinte, program de radio, etc.

O serie de tehnici bazate pe cercetarea socială psihologica sunt folosite pentru a genera propaganda. Multe dintre aceleași tehnici pot fi găsite sub erori logice, deoarece propagandiștii folosesc argumente care, în timp ce uneori reusesc a fi convingatoare, nu sunt neapărat valide.

S-a pierdut ceva timp pentru a se analiza mijloacele prin care sunt transmise mesajele de propagandă. Munca este importantă, dar este clar că strategiile de diseminare a informației devin strategii de propagandă numai atunci când sunt cuplate cu mesaje propagandistice. Identificarea acestor mesaje este o condiție necesară pentru a studia metodele prin care aceste mesaje sunt răspândite. Mai jos sunt o serie de tehnici pentru generarea propagandei:

Ad hominem

     O frază latină care inseamna a ataca adversarul cuiva, spre deosebire de atacarea argumentelor lor.
Ad nauseam

     Această abordare foloseste repetarea neobosită a unei idei. O idee, mai ales un slogan simplu, care daca se repetă de suficient de multe ori, poate începe să fie luat drept adevăr. Această abordare funcționează cel mai bine atunci când sursele mass-media sunt limitate sau controlate de propagator.

Apel către autoritate

Face apel la autorități citate ca figuri proeminente pentru a sprijini o poziție, idee, argument, sau un curs de acțiune.

Apel către prejudiciu

Folosind termeni incarcati de emotie pentru a atașa valoare sau bunătatea morală pentru a crede propunerea.

Oameni frumoși

Tipul de propagandă care se ocupa cu oameni celebri sau prezintă oameni atractivi, fericit. Acest lucru sugereaza ca, daca oamenii cumpara un produs sau urmeza o anumită ideologie, și ei vor fi fericiți sau de succes. (Acesta este folosit mai mult in publicitate pentru produse, în loc de motive politice.)

Marea minciuna

Articularea repetată a unor evenimente care justifică acțiuni ulterioare. Descrierile acestor evenimente au elemente de adevăr, iar generalizările de tip "marea minciuna" se imbina și în cele din urmă înlocuie percepția publicului a evenimentelor care stau la baza.

Eroarea „Alb si Negru”

Prezentarea a doar două opțiuni, cu produsul sau ideea fiind propagată fiind cea mai buna alegere. (de exemplu, "Ești fie cu noi, sau impotriva noastra ….")

Condiționarea clasică
Toate vertebratele, inclusiv omul, răspunde la condiționare clasică. Astfel, dacă obiectul A este mereu prezentat atunci când obiect B este prezentat și obiectul B cauzează o reacție fizică (de exemplu, dezgust, placere), atunci cand este prezentat obiectul A, fara ca obiectul B sa fie prezent, vom trai aceleasi sentimente.

Dezacordul cognitiv

Oamenii doresc să fie în concordanță. Să presupunem că un sondaj de opinie consideră că un anumit grup de oameni urăște candidatura sa de senator, dar iubește actorul A. Ei folosesc adeziunea actorului pentru a schimba mintea oamenilor, deoarece oamenii nu pot tolera inconsecventa. Ei sunt obligați ori sa le displaca actorul ori sa le placa, candidatul.

Omul comun

“Oamenii simpli” sau termenul de “om obisnuit” incearca sa convinga publicul ca pozitiile propagandistului reflecta bunul simt al oamenilor. Acesta este conceput pentru a castiga increderea publicului, prin comunicarea intr-o maniera cat mai simpla a publicului tinta. Propagandistii folosesc limbajul si manierele comune in incercarea de a indentifica punctual lor de vedere cu cel al persoanei medii. Un exemplu comun de acest tip de propaganda este o figura politica, de obicei candidand pentru o pozitie, intr-o curte sau un magazin facand lucruri de rutina zilnica. Aceasta imagine facand apel persoanei comune. Cu ideea de “oameni simpli”, propagandistul poate castiga increderea persoanelor care resping sau nu au incredere.

Cultul personalitatii

Un cult al personalitatii apare atunci cand un individ foloseste mass-media pentru a crea o imagine publica eroica si idealizata, de multe ori prin lingusire neconditionata si lauda. Eroul sustine apoi pozitia pe care propagandistul doreste sa o promoveze. De exemplu, propagandistii moderni angajeaza personalitati pentru a promova ideile si/sau produsele lor.

Dictatul

Aceasta tehnica spera sa simplifice procesul de luare a deciziilor, prin utilizarea imaginilor si cuvintelor pentru a spune publicului exact ce actiuni sa ia, eliminand orice alte optiuni posibile.

Dezinformarea

Crearea sau stergerea de informatii din registrele publice cu scopul de a face o inregistrare falsa a unui eveniment sau actiunilor unei persoane sau organizatii, inclusive falsificarea unor fotografii, filme, emisiuni si intregistrari audio, precum si a documentelor imprimate.

Tehnica “Usa in fata”

Este folosita pentru a creste latitudinea unei persoane a acceptarii. De exemplu, daca un agent de vanzari vrea sa vanda un produs pentru 100 lei, dar publicul este dispus sa plateasca doar 50 lei, agentul de vanzari ofera prima data produsul la un pret mai mare, 200 lei de exemplu, si, ulterior, reduce pretul la 100 lei pentru a face sa para o afacere buna.

Eufemismul

Eufemismul este in general un cuvant sau o expresie inofensiva in loc de unul care ar putea fi gasit ofensator sau care sugereaza ceva neplacut.

Euforia

Utilizarea unui eveniment care genereaza euforie sau fericire, sau folosind un eveniment atractiv pentru a stimuli moralul. Euforia poate fi create prin declararea unei vacante, a face disponibile niste articole de lux, sau organizarea unei parade militare cu trupe de mars si mesaje patriotice.

Exagerarea

O exagerare (sau hiperbola) apare atunci cand cele mai fundamentale aspecte ale unei declaratii sunt adevarate, dar doar intr-o anumita masura. De asemenea este vazuta ca o “intindere a adevarului” sau de a face aparent ceva mai puternic, semnificatis sau real, decat este de fapt.

Teama, incertitudine si indoiala

O incercare de a influenta perceptia publicului prin diseminarea de informatii negative si dubioase sau false concepute pentru a submina credibilitatea convingerilor lor.

Tehnica piciorului in usa

Adesea folosit de recrutori si agenti de vanzari. De exemplu, un membru de sex opus merge pana la victim si ii prinde o floare sau ii ofera un mic cadou. Victima ii multumeste si acum ei au o datorie psihologica faptuitorului. Persoana cere in cele din urma o favoare mai mare (de exemplu, o donator sau sa cumpere ceva mult mai scump). Contractul social nescris intre victima si faptuitor provoaca victima sa se simta obligat sa faca acelasi lucru, fiind de accord sa faca favoarea mai mare sau sa cumpere un cadou mai scump.

Inscenarea

Inscenarea este constructia sociala a unui fenomen social de multe ori din sursele mass-mediei, miscari politice sau sociale, lideri politici sau alti actori si organizatii. Este un process inevitabil de influenta selective asupra perceptiei individului a sensurilor atribuite cuvintelor sau frazelor.

Generalitati sclipitoare

Acestea sunt cuvintele atragatoare cu un nivel ridicat de emotie care sunt aplicate la un produs sau o idee, dar nu prezinta niciun argument sau analiza concreta. Aceasta tehnica a fost mentionata ca efectul PT Barnum (de exemplu, sloganul campaniei de publicitate “Ford are o idee mai buna!”).

Jumatate de adevar

O jumatate de adevar este o declaratie inselatoare, care include un element de adevar. Vine sub mai multe forme: declaratia ar putea fi partial adevarata, situatia poate fi total adevarata, dar numai o parte din intregul adevar, sau se pot utilize cateva elemente inselatoare cum ar fi: semen de punctuatie necorespunzatoare sau cu dublu sens, mai ales in cazul in care intentia este de a insela, sustragere, vina sau denaturare a adevarului.

Neclaritate intentionata

Generalitatile sunt in mod deliberat vagi, astfel incat publicul poate furniza propriile interpretari. Intentia este de a muta publicul folosind fraze nedefinite, fara a analiza valabilitatea acestora sau de a determina rezonabil aplicarea lor. Intentia este de a provoca oamenii sa traga propriile interpretari, mai degraba, decat sa le fie prezentate pur si simplu. Valabilitatea lor, rezonabilitatea si cererea poate fi considerata.

Limba incarcata

Cuvinte si expresii specific cu implicatii emotionale puternice sunt folosite pentru a influenta publicul.

Minciuna si inselaciunea

Minciuna si inselaciunea poate fi baza mai multor tehnici de propaganda inclusive Ad Homimen, Marea Minciuna, Defaimarea, Usa in fata, Adevarul spus pe jumatate sau orice alta tehnica bazata pe lipsa de onestitate sau deceptive. De exemplu, multi politicieni au fost descoperiti nespunand adevarul.

Gestionarea stirilor

In conformitate cu Adolf Hitler care spunea ca “cea mai stralucita tehnica de propaganda nu va da niciun success daca nu are ca principiu fundamental amintirea in mod constant – trebuie sa se limiteze la cateva puncte, iar acestea repetate la nesfarsit.” Aceasta idee este conforma cu principiul de conditionare clasica, prescum si ideea de a “ramane strict pe mesaj”.

Minimalizarea

Minimalizarea este opusul exagerarii. Este un tip de inselaciune care implica negarea cuplata cu rationalizarea in situatii unde negarea complete este neplauzibila.

Conditionarea operanta

Conditionarea operanta implica invatarea prin imitatie. De exemplu, vizionarea unei persoane atragatoare cumparand anumite produse sau aproband anumite pozitii, invata o persoana sa cumpere acel produs sau sa aprobe acea pozitie. Conditionarea operanta este principiul care sta la baza Ad nauseam, sloganul si alte campanii de relatii publice.

Simplificarea excesiva

Generalitatile favorabile sunt folosite pentru a oferi raspunsuri simple la problemele sociale, politice, economice sau militare.

Gandire unica

Reducerea aplicata de discutii prin utilizarea frazelor sau argumentelor prea simpliste de genul: nu exista nici o alternative la razboi.

Citate scoase din context

Editarea selective de citate care pot schimba sensuri. Documentarele politice concepute pentru a discredita un adversar sau un punct de vedere politic opus folosesc adesea aceasta tehnica.

Rationalizarea

Persoane sau grupuri de persoane pot utilize generalitati favorabile de a rationalize acte discutabile sau convingeri. Frazele vagi si placute sunt adesea foliste pentru a justifica astfel de actiuni sau convingeri.

Repetitia

Aceasta este repetarea unui anumit simbol sau slogan, astfel incat publicul sa isi aminteasca. Acest lucru ar putea fi sub forma unui jingle sau o imagine plasata aproape pretutindeni. Asta incluzand fraze subliminale, imagini sau alt continut propagandist.

Tapul ispasitor

Atribuind vina unui individ sau unui grup, reducand astfel sentimentele de vinovatie din partea partilor responsabile si/sau distragand atentia de la necesitatea de a rezolva problema pentru care vina este atribuita.

Sloganurile

Un slogan este o expresie izbitoare scurta care poate include etichetarea și stereotipurile. Deși sloganurile pot fi inregistrate pentru a sprijini idei motivate, în practică, ele tind să acționeze doar ca atacuri emotionale. De exemplu, numele campaniilor militare, cum ar fi "libertatea de durată" sau " doar cauza" pot fi considerate, de asemenea, slogane, cu scopul de a influenta oamenii.

Omul de paie

Un argument de tip "om de paie" este o eroare informală bazată pe denaturarea poziției unui adversar. Pentru a "ataca un om de paie" este de a crea iluzia de a fi respins o propunere prin înlocuirea cu o propunere superficial similară ("om de paie"), și de a respinge-o, fără a avea vreodată de fapt infirmat poziția inițială.

Marturia

Marturiile sunt citate, în sau în afara contextului, în special citat pentru a sprijini sau respinge o anumită politică, acțiune, program sau personalitate. Reputația sau rolul (expert, persoană publică respectat, etc.) a individului dand declarația este exploatat. Mărturia plasează sancțiunea oficială a unei persoane sau autorități respectate intr-un mesaj de propagandă. Acest lucru se face ca un efort de a provoca publicul țintă să se identifice cu autoritatea sau de a accepta opiniile și convingerile ca si cum ar fi ale lor.

Tehnica terței

Funcționează pe principiul că oamenii sunt mai dispuși să accepte un argument de la o sursă aparent independentă de informații. Este o strategie de marketing folosita în mod obișnuit de firmele Relatii Publice (PR), care implică plasarea unui mesaj premeditat în "gura presei". Tehnica terței parti poate lua multe forme, de la angajarea jurnaliștilor de a raporta organizație într-o lumină favorabilă, pana la a folosi oamenii de stiinta în cadrul organizației pentru a prezenta concluziile lor publicului.

Gandul terminal de tip cliseu

O expresie frecvent utilizata, uneori trecand ca intelepciune popular, folosita pentru a potoli disonanta cognitiva.

Transferul

De asemenea cunoscut si sub numele de asociere, aceasta este o tehnica de proiectare a calitatii pozitive sau negative a unei persoane, entitati, obiect sau a unei valori peste alta pentru a o face pe cea din urma mai acceptabila sau pentru a o discredita. Acesta evoca un raspuns emotional, care stimuleaza obiectivul de a se identifica cu autoritatile recunoscute. De multe ori vede aceasta tehnica utilizeaza simboluri suprapuse peste alte imagini vizuale.

Ipoteza nedeclarata

Aceasta tehnica este utilizata cand conceptual de propaganda pare putin mai credibil decat este declarat. Conceptul este repetat in mod constant si implicit.

Cuvinte virtuoase

Acestea sunt cuvintele din sistemul de valori al publicului tinta, care produce o imagine pozitiva cand se ataseaza de o persoana sau o problema. Pace, speranta, fericite, securitate, conducere inteleapta, libertate, adevar etc. sunt cuvinte virtuoase. Multi vad religia ca pe o virtute, facand asociatii benefice acestei calitati.

CAPITOLUL III DISCURSUL MEDIATIC

In societatea contemporana a exploziei comunicarii, mass-media joaca un rol essential in formarea imaginilor publice, a interactiunilor de viata, supozitii ideologice. De aceea, este vital sa senzibilizam opinia publica si decidentii politici asupra stereotipurilor, distorsiunilor si prejudecatilor din universal mediatic.

Dincolo de specificitatea lor, diversele curente in analiza de discurs prezinta unele elemente comune in ceea ce priveste definirea lui.

Discursul nu trebuie confundat cu textul. Faptul ca am parcurs un text si ca l-am inteles din punct de vedere al limbii naturale si al continutului, nu este suficient pentru a-l considera un discurs. Discursul indica modul in care un actor social utilizeaza un limbaj, precum si alte resurse comunicationale, astfel incat sa poata formula un punct de vedere sau o pozitie in legatura cu ceea ce comunica si in raport cu interlocutorii. Discursul comunica dincolo de text.

Discursul evidentiaza modul in care un actor sau o insitutie utilizeaza limbajul intr-o situatie sociala caracterizata prin norme, valori, ritualuri, practice sociale, tipuri de evenimente si impagini. Din acest punct de vedere, discursul poate fi considerat o grila de lectura si interpretare a unor situatii si a unor actiuni individuale sau colective. In acelasi timp, discursul functioneaza ca o grila de producer a unor situatii si a unor tipuri de interlocutori.

Deseori, se considera in mod eronat ca numai un anumit tip de comunicare este si un discurs. De fapt, orice act de comunicare este si un discurs, pentru ca, de fiecare data, actorul social comunica nu doar un continut anume, ci si pozitia sa in legatura cu acel continut. Imaginea pe care actorul social o proiecteaza despre sine in si prin discurs este rezultatul unei actiuni individuale sau a unui mod de enuntare.

Discursurile sunt construite pe baza unor moduri de relationare cu interlocutorul, care fac parte din cultura cotidiana si institutional a unei societati. Acest lucru inseamna ca discursurile au la baza moduri de enuntare si de interactiune consolidate in timp.

Discursul mediatic actioneaza asupra vietii sociale prezentand, propunand si actualizand teme de dezbatere. In societatea contemporana, discursul mediatic este pretutindeni, ca efect al dezvoltarii tehnologiei care a facut ca fenomenul de convergenta media sa se rasfranga si asupra altor arii de cercetare, precum semiotica, lingvistica, sociologie si antropologie. Convergenta suporturilor de transmitere si difuzare a mesajului mediatic a devenit un fenomen cu care ne intalnim de cativa ani, o data cu lansarea pe piata a telefoanelor inteligente si a tabletelor care iti ofera pe un singur dispozitiv informatii din presa scrisa, televiziune, radio si fluxuri de stiri de pe internet.

Cu toate acestea, caracteristicile limbajului jurnalistic raman aceleasi indiferent de suportul utilizat. Intr-o definitie a Luminitei Rosca limbajul jurnalistic este “o modalitate specifica de selectie si asamblare a faptelor de limba, ca o consecinta a rigorilor impuse de situatia de comunicare. Aceasta situatie e generate de un cadru institutional si de un grup socio-profesional determinate, al caror scop este realizarea unei comunicari eficiente cu segmente bine marcate ale societatii. In acest sens, se poate considera ca structura limbajului jurnalistic este conditionata de cititor si de contextual in care are loc comunicarea, relatia jurnalist-receptor instituind un cod specific presei”.Luminita, Rosca, Productia textului jurnalistic, Polirom, Iasi, 2004, p 21.

De cealalta parte, Stelian Dumistracel propune sintagma de limbajul publicistic pentru a denumi conceptual de stil publicistic. Lingvistul caracterizeaza sintagma ca avand “statutul de component a stitului comunicarii pulice si private literare ea fiind o subdiviziune a discursului public din mass-media, un limbaj cu trasaturi dominante apropiate de limbajul conversatiei si de cel epistolary din discursul privat, ce au constituit unele dintre punctele de plecare”. Stelian Dumistracel, Discursul repetat in textul jurnalistic, Editura Universitatii “Alexandru Ioan Cuza”, Iasi, 2006, p. 53-54.

Pe langa aceasta legatura a textului cu cititorul si contextual de producer, nu trebuie sa uitam de intertext, care in discursul mass-mediei da nastere unor anomalii, precum “sindromul Alba ca Zapada”, in care presa scrisa prezinta breaking news-urile canalelor de stiri, si seara, televiziunea prezinta informatiile din cotidianele de urmatoarea zi.

STUDIU DE CAZ

Buna seara, stimati prieteni, buna seara, stimati romani, vreau sa va spun de la inceput un lucru: vedeti ca iese soarele si pe strada noastra! Vedeti ca iese soarele si in tara noastra! Mai avem foarte putin, mai avem 55 de zile si inca o batalie de castigat si va chem pe toti sa pornim pe drumul schimbarii. Va chem pe toti sa fim impreuna pe drumul spre marea unire a tutuor romanilor! Vreau sa-i salut pe toti cei prezenti, vreau sa-i salut, in primul rand, pe invitatii mei si le multumesc, e o mare onoare sa fie azi alaturi de mine. Vreau sa le multumesc colegilor mei din Partidul Conservator si din echipa Piedone, vreau sa le multumesc celor de la UNPR si vreau sa multumesc social-democratilor mei. Buna ziua, PSD! Dar vreau sa le multumesc tuturor romanilor care inca mai au o speranta, care inca mai cred ca soarele va iesi in tara noastra dupa ani multi in care a stat ascuns. Sunt multe lucruri pe care vreau sa vi le spun azi, dar vreau sa va rog un lucru de la inceput: vreau sa va ganditi, dincolo de discursuri, dincolo de campanie, vreau sa va ganditi la ceva ce-am uitat in acesti 25 de ani. Vreau sa va ganditi ca putem fi impreuna si nu separati, ca putem avea grija unii de altii, ca putem sa avem incredere, sa fim mandri si sa facem o schimbare a noastra si a tarii noastre. Va rog sa va ganditi pe toti romanii la acest lucru!

Stiti, impreuna putem sa facem atat de multe lucruri pe care le facem doar separat mult mai bine pentru Romania. Daca avem grija unul de altul si noi toti de fiecare, ganditi-va ca vom avea linistea si siguranta pe care ne-o dorim de atata timp. Vreau sa redescoperim ceva ce s-a pierdut demult in Romania. Stimati colegi, stimati prieteni, stimati romani, vreau sa avem incredere unul in altul! Vreau sa avem incredere ca suntem romani si ca suntem mandri de asta! Si vreau sa va ganditi ca schimbarea nu inseamna doar schimbarea unui presedinte. Nu inseamna doar schimbarea unui sistem politic. Inseamna schimbarea noastra, din cei 20 de milioane de romani de aici si a milioanelor de romani care traiesc in afara granitelor. Stimati romani, stimati colegi, sunt Victor Viorel Ponta, vreau să fiu președintele românilor, al acelor români care sunt împreună, care au încredere, care sunt mândri și care au speranța că vor schimba țara în bine. Destinul dumneavoastra, Dumnezeu a vrut sa fim azi impreuna si, de asemenea, vrea sa fim impreuna in continuare. Stiti foarte bine cine sunt. Sunt un roman ca oricare alt roman, sunt un om care imi iubesc tara, care sunt mandru de ea, care pot sa muncesc impreuna cu dumneavoastra. Dar vreau sa stiti ca sunt, ca multi dintre dumneavoastra, stranepotul unui roman din Ardeal care in 1917 a cerut cetatenia romana si a luptat alaturi de romani pentru Marea Unire. Sunt nepotul unui preot care m-a invatat ca important este sa crezi in Dumnezeu, al ortodocsilor, al catolicilor, al protestantilor, al musulmanilor, al oricui, dar cel care crede in Dumnezeu este un om bun! Este un om care se gandeste cu grija la altii. Sunt copilul unor parinti ca ai dumneavoastra, care au investit tot ceea ce au avut in mine si in surorile mele si sunt tatal unor copii pe care vreau si imi doresc sa-i vad crescand in Romania, o tara mandra, o tara puternica, o tara care ofera fiecarui copil si tanar sansa de a se realiza aici si nu peste hotare! Sunt de multi ani impreuna cu dumneavostra, stiti multe din lucrurile bune pe care le-am facut, au avut altii grija sa aflati si lucrurile rele, le stiti pe toate, n-am nimic de ascuns, am multe lucruri de schimbat la mine inainte de a va cere sa schimbam tara, dar va spun ca imi este teama de un singur lucru: sa nu va dezamagesc pe dumneavoastra, sa nu va insel increderea, sa nu arat ca nu putem intradevar ceea ce ne dorim cu totii, sa ne schimbam in bine, sa fim impreuna, sa facem marea unire a romanilor.

O sa beau foarte multa apa pentru ca sunt emotionat. Vreau sa va spun cat va sunt de recunoscator pentru faptul ca la 37 de ani ati avut incredere sa ma alegeti in fruntea celui mai mare si mai puternic partid din Romania, un partid care atunci era infrant, un partid care isi pierduse speranta. Am fost impreuna, am fost uniti si am castigat toate bataliile! O vom castiga si pe cea din 16 noiembrie! O batalie pentru Romania! Vreau sa multumesc tutuor romanilor care la 39 de ani au avut incerere sa fiu cel mai tanar prim ministru din Europa al unei tari distrusa economic, social, o tara fara incredere si fara speranta. Impreuna cu dumneavoastra, impreuna cu toti romanii am indreptat lucrurile rele, am facut multe lucruri bune, important este ca am aratat ca Romania, ca romanii pot sa aiba grija unii de altii, pot sa aiba incredere, pot sa fie mandri ca sunt romani si pot sa traiasca in tara lor asa cum ne-o dorim cu totii. Vreau sa va spun, azi, la 42 de ani, ca ma simt pregatit, am curajul, am increderea, am credinta ca impreuna cu dumneavoastra, ca pot fi presedintele romanilor, ca putem face acea mare schimbare pe care o asteptam. Stimati colegi, stimati prieteni, stimati romani, vreau sa fiu presedintele romanilor care vor sarbatori 100 de ani de la Marea Unire! Impreuna am dat inapoi pensii, salarii, am redeschis spitale, am repornit scoli, am relansat fonduri europene, am facut toate acele lucruri pe care romanii, in 2011, nu credeau ca mai sunt posibile in Romania. Le-am facut impreuna, mai sunt insa, multe lucruri de facut, mai sunt multe nedreptati pe care trebuie sa le indreptam, mai sunt multi oameni care sufera. Vreau sa va rog sa muncim in continuare. Iar eu, ca presedinte, voi munci alaturi de Guvernul Romaniei, alaturi de Parlament, alaturi de alesii locali, alaturi de fiecare om cinstit, drept din aceasta tara, pentru ca sa realizam tot ceea ce in urma cu doi ani, aici, chiar in acest loc, am promis romanilor. Imi pare rau ca unii nu mai sunt azi aici. Suntem mai multi decat atunci si vreau sa va spun si sa le spun de aici: vreau sa fiu presedintele romanilor, al tuturor celor care ma sprijina si al celor care nu ma sprijina! Al celor care cred ca facem bine si al celor care cred ca gresim. Vreau sa fiu presedintele fiecarui roman si vreau sa reusim impreuna marea unire! Si vreau sa pun o intrebare al carui raspuns eu il stiu. Am reusit sa facem multe lucruri in conditiile in care totdeauna cel sau cei care trebuiau sa ne ajute sa facem bine Romaniei ne-au franat, ne-au blocat, ne-au sabotat. Spun un singur lucru: va dati seama cate lucruri putem sa facem daca suntem toti uniti? Enorm de mult pentru Romania si asta vreau sa fac. As vrea sa nu va aduc mult aminte despre regimul cu care ne-am luptat. Il stiti cu totii, dar vreau sa spun ca am invatat ceva foarte important de la Traian Basescu. Am invatat ce sa nu fac daca ajung presedintele Romaniei! Am invatat cum sa nu ma comport. Daca dumeavoastra, romanii, veti avea increderea sa imi acordati aceasta pozitie. Am invatat cum sa nu fac de ras o tara intreaga si cum sa nu dispretuiesc pe cei care ma trimit acolo. Asta am invatat stimati colegi, si vreau sa spun inca o data ca voi fi presedintele care va arata respect, voi fi presedintele care va putea sa arate dialog, intelegere, cel care va va face mandri ca sunteti romani, vreau sa fiu acel presedinte cu care dumneavoastra, toti, sa va mandriti, dar va propun ceva si mai important, si mai dificil: vreau sa ne schimbam cu totii, nu doar presedintele tarii! Vreau sa fim increzatori, sa fim mandri, sa facem impreuna acea schimbare si acea mare unire care ne da speranta in viitor. Va rog si va cer sa fiti alaturi de mine in aceasta mare schimbare a Romaniei! Cei care au facut Romaniei si romanilor rau vreau sa plateasca! Dar nu ca razbunare, ci pentru ca am promis dreptate pana la capat! Pentru ca vrem sa aratam ca Romania poate fi tara in care nimeni nu este mai presus de lege si tara in care legea il protejeaza pe cel mai slab. Vreau sa traim intr-o asemenea tara si acolo unde a fost dezbinare, vreau sa fie unire! Acolo unde a fost ura, vreau sa fie respect si iubire, acolo unde a fost cearta, vreau sa fie pace. Stimati colegi, stimati prieteni, stimati romani, am aratat in acesti ani ca pot sa duc un razboi neincetat impotriva unui regim pe care l-am considerat impotriva Romaniei. Am ramas in picioare, sunt azi alaturi de voi, dar azi simt ca si voi ca Romania are nevoie de pace, ca Romania are nevoie de constructie, ca Romania are nevoie de unire. Va rog sa ma sprijiniti, va cer sprijinul pentru a face pace si pentru a face marea unire de care Romania are nevoie! Stiu ca va chem la un proiect national extrem de dificil, dar vreau sa va ganditi in urma cu aproape o suta de ani strabunicii nostri din Transilvania, din Basarabia, din Oltenia, din Moldova, au trecut prin incercari mai mari decat noi. Au fost razboaie, au fost sute de mii de vieti pierdute, teritorii ocupate de straini si totusi ei au reusit! Vreau sa va spun ca noi, impreuna, putem sa ii facem mandri de noi si in 2018 sa le aratam ca Romania aceea pe care ei si-au dorit-o este o Romanie mandra si o Romanie unita. Va chem, pe toti romanii, sa fim demni de strabunii nostri si sa sarbatorim in 2018 marea unire a romanilor! Stiu ca asta inseamna si le spun tuturor romanilor sa darmam zidurile care au fost construite intre noi, zidurile intre cei din Ardeal si cei din Moldova, intre cei din Muntenia si cei din Banat, intre cei bogati si cei saraci, intre cei care lucreaza la stat si cei care in privat, intre batrani si tineri. S-au construit 10 ani numai ziduri. Veniti alaturi de mine sa darmam aceste ziduri, veniti sa fiti mandri ca suntem romani si sa facem din nou acea unire de care Romania are nevoie! Azi, in fata dumneavoastra, ma angajez sa fiu primul cel care da exemplul de unire, cel care da exemplul de toleranta, cel care da exemplul de compasiune, cel care da exemplul de dialog, cred ca exemplul presedintelui tarii este fundamental pentru ca noi toti sa putem sa mergem in aceasta directie. Va promit ca voi fi presedintele tuturor romanilor si impreuna cu dumneavoastra vom fi acea tara puternica si unita pe care ne-am dorit-o intotdeauna! Va fac acest legamant si sunt convins ca veti fi alaturi de mine in marea batalie pentru unirea Romaniei! O să fiu întrebat de ce intru în această uriașă bătălie, de ce pun toata energia, pun tot ce am in inima si in minte in slujba unui proiect de unire. Pobabil o sa va intrebati si dumneavoastra de ce ati fi parte in acest proiect. Si o sa va raspund intotdeauna si vreau sa raspundeti toti același lucru pe care l-am spus la Craiova, la Alba Iulia, pe care îl spun la Chisinau, la Madrid, la Roma, în orice loc în care se află români: întotdeauna aici e țara mea și neamul meu cel românesc, aici eu să mor aș vrea, aici vreau eu împreună cu voi să trăiesc! Victorie!”, acesta a fost discursul înflăcărat al lui Victor Ponta, candidatul PSD la președinție.

Premierul Victor Ponta a intrat în arenă alături de soția lui, europarlamentarul Daciana Sârbu. Prim-ministrul Republicii Moldova, Iurie Leancă și președintele Partidului Socialiștilor Europeni Sergei Stanișev au venit alături de premier. De altfel, premierul a ascultat mesaje video venite din partea mai multor lideri din țară și din străinătate.

Social-democratii au fost foarte atenți la organizare. Scena pe care s-au ținut discursurile a fost decorată cu panouri cu motive tradiționale românești și coloane inspirate din opera lui Brâncuși – Coloana Infinitului. Oamenii au primit tricouri cu mesaje de susținere pentru Victor Ponta, dar și pop-corn.