Promovarea Zonei Turistice Neamt

CUPRINS

INTRODUCERE TURISMUL – ȘANSǍ A DEZVOLTǍRII ECONOMICO –

SOCIALE

CAPITOLUL I. DEZVOLTAREA TURISMULUI

1.1. Factori determinanți ai dezvoltării turismului. Factori reprezentativi

1.1.1. Veniturile populației

1.1.2. Prețurile și tarifele

1.1.3. Oferta turistică

1.1.4. Progresul tehnic

1.1.5. Creșterea demograficǎ

1.1.6. Procesul de urbanizare

Timpul liber

Factori psihosociologici

Motivația turisticǎ

CAPITOLUL II. PROMOVAREA TURISMULUI – ELEMENT COMPONENT AL MIX-ULUI DE MARKETING TURISTIC

Definirea marketingului turistic

Conceptul de marketing – mix

Mix – ul promoțional. Promovarea turisticǎ

Obiectivele promovǎrii

Rolul informǎrii în promovarea turisticǎ

Strategii de promovare a turismului

Publicitatea

Publicitatea la locul de vânzare

Publicațiile

Relațiile publice

Târgurile de turism

CAPITOLUL III. STUDIU DE CAZ – PERSPECTIVA DEZVOLTĂRII ȘI PROMOVĂRII ZONEI TURISTICE NEAMȚ

3.1. Prezentarea zonei turistice Neamț

3

Localizarea și caracterizarea zonei turistice Neamț

Forme de turism practicate în zona Neamț

Analiza strategicǎ a zonei turistice Neamț

Baza tehnico-materialǎ a zonei turistice Neamț – premisǎ a dezvoltǎrii turismului

Analiza PEST a zonei turistice Neamț

Analiza circulației turistice și previziunea evoluției viitoare

Planul de marketing pentru dezvoltarea și promovarea turismului în județul Neamț

3.3.1. Analiza SWOT a turismului din județul Neamț

3.3.2. Analiza pieței turistice Neamț

3.3.3. Strategia de marketing a zonei turistice Neamț

3.4. Propuneri de valorificare a zonei turistice Neamț

BIBLIOGRAFIE

4

INTRODUCERE

TURISMUL – ȘANSǍ A DEZVOLTǍRII ECONOMICO – SOCIALE

Turismul se manifestă ca o componentă distinctă a economiei, cu o prezență tot mai activă în viața economică, socială și culturală, cu o participare semnificativă la progresul general și, nu în ultimul rând, ca promotor al globalizării și factor al dezvoltării durabile.

Turismul reprezintă un fenomen economico-social propriu civilizației moderne, puternic ancorat în viața societății și, ca atare, aflat într-o relație de intercondiționalitate cu aceasta. Astfel, tendințele înregistrate în evoluția economiei mondiale, atât cele pozitive exprimate de sporirea producției și, pe această bază, a prosperității generale, de intensificare a schimburilor internaționale și lărgirea cooperării dintre state, de industrializare și terțiarizare, cât și cele negative precum crizele sau perioadele de recesiune economică, extinderea sărăciei și șomajului, inflația, deteriorarea mediului au influențat cantitativ și structural activitatea turistică, stimulând călătoriile și diversificând orientarea lor spațială. De asemenea, faptul că turismul se adresează unor segmente largi ale populației, că răspunde pe deplin nevoilor materiale și spirituale ale acesteia s-a reflectat în intensificarea circulației turistice, imprimând fenomenului unul dintre cele mai înalte ritmuri de creștere. Pe de altă parte, prin amploarea și conținutul său complex, turismul antrenează un vast potențial natural, material și uman având implicatii profunde asupra dinamicii economniei și societății, asupra relațiilor internaționale.

Abordarea științifică a complexității aspectelor pe care le presupune dezvoltarea turismului se impune cu atât mai mult cu cât societatea trebuie să facă fațǎ unor constrângeri dictate de caracterul limitat al resurselor și trebuințelor, în continuă creștere, ale oamenilor, legate de utilizarea timplui liber, de recreere și distracție. Analiza științifică, obiectivă, bazată pe raportarea permanentă la experiența internațională și realitățile locale se dovedește, astfel, singura în măsură să ofere fundamente pentru elaborarea unei strategii realiste, viabile. Totodată, abordarea științifică a problematicii turismului este susținută de interferențele sale cu numeroase alte domenii de activitate, de riscul preluării unei terminologii sau chiar a unor metode de lucru inadecvate ori insuficient adaptate specificului, ceea ce provoacă adeseori confuzii sau limitează posibilitatea unor aprecieri corecte.

Cercetarea științifică a fenomenului turistic integrează o arie tematică largă, de la clarificările conceptuale și definirea locului acestuia în strategia dezvoltării, la evidențierea determinanților, tendințelor de evoluție și formelor de manifestare, a coordonatelor și mecanismelor pieței și la evaluarea impactului său în plan economic, social, cultural, ecologic și

5

politic. Toate acestea se bazează pe utilizarea unei varietăți de surse informative, a unui instrumentar de cercetare din care nu lipsesc modelele statistico-matematice și analizele comparative, pe realizarea unor investigații din perspectiva marketingului sau conducerii moderne 1.

Diversificarea activităților încorporate în conținutul prestației/industriei turistice, ca și prezența unora dintre ele în structura altor ramuri ale economiei, conferă turismului caracterul unei ramuri de interferență și sinteză. De aici decurge amploarea și complexitatea legăturilor dintre turism și celelalte componente ale economiei. Aceste relații îmbracă forme diferite, manifestându-se direct sau indirect, permanent sau periodic, pe orizontal sau vertical. Spre exemplu, pentru desfășurarea activității turistice sunt necesare intrări din alte ramuri, ca : agricultură, industrie alimentară, industria construcțiilor. De asemenea, turismul întreține legături directe cu transporturile, telecomunicațiile, cultura și arta. La rândul său, prin produsele pe care le oferă turismul contribuie nemijlocit la asigurarea consumului populației, împărțind această sarcină cu educația și învățământul, ocrotirea sănătății, comerțul și altele.

Toate acestea ilustrează poziția importantă a turismului în structura mecanismului economic și rolul său activ în procesul de dezvoltare și modernizare a economiei și societății. In acest context, „ a analiza impactul economic al turismului înseamnǎ a evalua locul pe care acesta îl ocupǎ în comerțul internațional și în economia naționalǎ ; a identifica și examina rezultatele activitǎții turistice în comparație cu alte sectoare ale economiei atât în țǎrile industrializate cât și în cele în curs de dezvoltare 2„.

1 Rodica Minciu, Economia turismului, Editura Uranus, București, 2005, pag 3 2 R. Lanquar, op.cit, pag 7

6

CAPITOLUL I

DEZVOLTAREA TURISMULUI

În literatura de specialitate există numeroase referiri la problema cauzelor dezvoltării turismului, evoluția sa considerându-se a fi sub incidența unui complex de factori. Diferiți ca natură și rol, acești factori participă în proporții diferite la determinarea evoluției fenomenului turistic. Evoluția lui variază nu numai în funcție de conținutul specific al acestora, ci și în raport cu momentul sau locul acțiunii. Mai mult intercondiționarea lor reciprocă și simultaneitatea acțiunii lor potențează efectul final, făcând dificilă descifrarea și, cu tât mai mult, cuantificarea aportului fiecăruia.

1.1. Factori determinanți ai dezvoltării turismului. Factori reprezentativi

Multitudinea factorilor care influențează dezvoltarea turismului a determinat specialiștii în domeniu ca, din considerente teoretice și practice, să-i grupeze în funcție de anumite criterii, și anume 3:

În raport cu importanța lor în determinarea fenomenului turistic:

factori primari: oferta turistică, veniturile populației, timpul liber, mișcarea populației;

factori secundari: cooperarea internațională, facilitățile de viză, măsuri de natură organizatorică, servicii complementare.

După natura social- economică:

factori economici: veniturile populației și modificările acestora, oferta turistică, prețurile și tarifele;

factori demografici: evoluția numerică a populației, modificarea duratei medii de viață, structura pe vârste și pe categorii socio-profesionale;

factori sociali: urbanizarea și timpul liber remunerat;

factori psihologici, educativi și de civilizație: nivel de instruire, setea de cultură, dorința de cunoaștere, caracterul individual, temperamentul;

factori tehnici: performanțele mijloacelor de transport, tehnologiile în construcții, parametrii tehnici ai instalațiilor și echipamentelor specifice;

3 Florina Bran, Dinu Marin, Tamara Simon, Economia turismului și mediul înconjurǎtor, Editura Economica, București, 1998, pag 92

7

factori politico – organizatorici: formalități la frontiere, facilități sau priorități în turismul organizat, regimul vizelor, diversitatea tipologică a aranjamentelor.

După durata în timp a acțiunii lor:

factori de influență permanentă: puterea de cumpărare a populației, mișcarea populației, creșterea timpului liber, stabilitate politică;

factori conjuncturali: crizele economice, dezechilibrele politice, convulsiile sociale, conflictele armate, catastrofele naturale, condiții meteorologice.

După natura provenienței și sensul intervenției:

factori exogeni (exteriori activității de turism): sporul natural al populației, care determină o creștere a numărului de turiști potențiali, creșterea veniturilor destinate practicării turismului, creșterea gradului de urbanizare, amplificarea mobilității populației ca rezultat al monitorizării;

factori endogeni (interiori activității de turism): lansarea de noi produse turistice, în concordanță cu nivelul cererii, diversificarea gamei serviciilor oferite, ridicarea nivelului de pregătire a personalului din turism.

După profilul de marketing:

factori ai cererii turistice: veniturile populației, urbanizarea, timpul liber, dinamica evoluției populației;

factori ai ofertei turistice: diversitatea și calitatea serviciilor, costul prestațiilor, nivelul de pregătire și structura forței de muncă.

Lista factorilor de influență nu este exhaustivă, ea poate fi completată cu alte elemente; de asemenea, pot fi utilizate și alte modalități de grupare a acestora în funcție de nevoile analizate.

1.1.1. Veniturile populației

Veniturile populației, conform opiniei majorității specialiștilor, constituie principala condiție pentru manifestarea cererii turistice și deci suportul material, obiectiv al dezvoltării turismului.

Veniturile populației exprimă sintetic, nivelul de dezvoltare economică și socială a unei țări și, indirect, posibilitățile oferite pentru practicarea turismului.

Astfel, sporirea veniturilor individuale – rezultat al creșterii economice și, corespunzător, produsului intern brut – influențează nemijlocit structura consumului și, implicit, accesul la turism al diferitelor categorii sociale.

8

Un indicator expresiv pentru nivelul de dezvoltare economico – socială este produsul național brut (P.I.B.) pe locuitor care, în ultimul secol, a înregistrat ritmuri mari de creștere, ajungând să se situeze, în unele țări dezvoltate ale lumii, la peste 15.000-20.000 $ pe locuitor. Printre țările cu venituri mari pe locuitor – și deci cu posibilități largi de practicare a turismului – se numără Franța, Germania, Danemarca, S.U.A., Canada, Italia, Marea Britanie, Japonia, țări ce țin poziții importante pe piața turistică mondială. Acest venit ridicat se corelează cu o pondere mare- de peste 70% din P.I.B. ce revine consumului final (al populației și cel guvernamental) 4.

De asemenea trebuie menționat că veniturile populației au ca destinație, în primul rând, satisfacerea unor nevoi vitale, care reprezintă așa numitul „consum obligatoriu„; acest consum are dimensiuni relativ constante, determinate de caracterul cvasilimitat al nevoilor fiziologice; în al doilea rând, disponibilitățile bănești, după satisfacerea consumului obligatoriu, sunt orientate spre satisfacerea unor cerințe care asigură un anumit grad de confort și, în ultimă instanță, sunt folosite pentru subvenționarea activităților legate de timpul liber.

Pe măsură ce nivelul global al veniturilor crește, partea destinată, de fiecare persoană, acoperirii nevoilor vitale scade relativ, disponibilitățile pentru așa-numitele „consumuri libere„ devenind tot mai mari.

Experiența a dem, corespunzător, produsului intern brut – influențează nemijlocit structura consumului și, implicit, accesul la turism al diferitelor categorii sociale.

8

Un indicator expresiv pentru nivelul de dezvoltare economico – socială este produsul național brut (P.I.B.) pe locuitor care, în ultimul secol, a înregistrat ritmuri mari de creștere, ajungând să se situeze, în unele țări dezvoltate ale lumii, la peste 15.000-20.000 $ pe locuitor. Printre țările cu venituri mari pe locuitor – și deci cu posibilități largi de practicare a turismului – se numără Franța, Germania, Danemarca, S.U.A., Canada, Italia, Marea Britanie, Japonia, țări ce țin poziții importante pe piața turistică mondială. Acest venit ridicat se corelează cu o pondere mare- de peste 70% din P.I.B. ce revine consumului final (al populației și cel guvernamental) 4.

De asemenea trebuie menționat că veniturile populației au ca destinație, în primul rând, satisfacerea unor nevoi vitale, care reprezintă așa numitul „consum obligatoriu„; acest consum are dimensiuni relativ constante, determinate de caracterul cvasilimitat al nevoilor fiziologice; în al doilea rând, disponibilitățile bănești, după satisfacerea consumului obligatoriu, sunt orientate spre satisfacerea unor cerințe care asigură un anumit grad de confort și, în ultimă instanță, sunt folosite pentru subvenționarea activităților legate de timpul liber.

Pe măsură ce nivelul global al veniturilor crește, partea destinată, de fiecare persoană, acoperirii nevoilor vitale scade relativ, disponibilitățile pentru așa-numitele „consumuri libere„ devenind tot mai mari.

Experiența a demonstrat existența unor legități în reprezentarea veniturilor pe diferite tipuri de nevoi și mutațiile în structura acestora, cauzate de variația veniturilor.

În conformitate cu aceste legități, cheltuielile destinate turismului, înscriindu-se în categoria consumurilor libere (nevoi create), se află în corelație directă cu evoluția veniturilor, iar variația lor, de regulă, este mai amplă decât a veniturilor.

Veniturile reprezintă un factor de acțiune complexă ele influențând intensitatea circulației turiștilor prin creșterea numărului de turiști, dar și durata călătoriei, distanța deplasării, caracterul organizat sau particular al prestației, realizarea călătoriei în interiorul sau în afara granițelor.

În privința posibilității comensurării influenței, aceasta se poate face cu ajutorul coeficientului de elasticitate, valoarea pozitivă și supraunitară a acestuia indică tendința de creștere aproape nelimitată a nevoii de turism și, corespunzător, a fenomenului în ansamblul său.

1.1.2. Prețurile și tarifele

Prețurile și tarifele reprezintă alt factor de stimulare a dezvoltării turismului. Influența prețurilor se desfășoară, pe mai multe planuri, ca rezultat al complexității prestației turistice, respectiv, acțiunea lor vizează produsul turistic în ansamblu sau numai una din componentele

4 Florina Bran, Dinu Marin, Tamara Simon, Economia turismului și mediul înconjurǎtor, Editura Economica, București, 1998, pag 93

9

sale: transport, cazare, alimentație, agrement; de asemenea această influență se manifestă diferit în raport cu piața internă sau internațională, cu destinația, zona, sezonalitatea.

În general, practicarea unor tarife ridicate limitează accesul la serviciile turistice și se reflectă în principal, în reducerea numărului de turiști și/ sau a duratei medii a sejurului, în timp ce tarifele scăzute stimulează manifestarea cererii. De fapt, relația dintre prețuri (tarife) și dezvoltarea turistică este mult mai complexă, neexcluzând reacțiile inverse; de pildă, tarifele foarte scăzute pot determina neîncrederea turiștilor și, ca urmare, o scădere a intensității circulației.

Se impune în consecință, o atentă politică în acest domeniu; tarifele chiar ridicate, trebuie să aibă o temeinică fundamentare economică, să reflecte calitatea prestațiilor, sǎ realizeze diferențieri pe sezoane, zone turistice. De asemenea, este necesară practicarea unui sistem de facilități care să sporescă atractivitatea acestora. Totodată, prin nivelul lor, tarifele trebuie să asigure stabilitatea fluxurilor turistice, utilizarea cât mai bună a bazei tehnico – materiale, eficiența activității 5.

Există cazuri în care practicarea de tarife ridicate face parte din politica deliberată promovată de ofertant, în scopul limitării fluxurilor de turiști, în condițiile în care are garantat un minimum de cereri care să-i asigure atât profitabilitatea afacerii, cât și protejarea și conservarea obiectivului (unitate de cazare, stațiune, zonă sau chiar țară). Este avut în vedere faptul că degradările ce pot fi provocate unui obiectiv considerat mai vulneros sau foarte vulnerabil, cauzate de un flux foarte mare de turiști, nu pot fi compensate prin încasările suplimentare obținute sau pot avea un efect ireversibil. Astfel de măsuri pot avea caracter permanent sau pot viza anumite perioade ale anului.

1.1.3. Oferta turistică

Oferta turistică – reprezentată prin resursele turistice (naturale și antropice) și echipamente – acționează pozitiv asupra fenomenului turistic.

Bogăția de valori naturale (relief, climă, hidrografie, floră, faună), istorice, de civilizație și de cultură de care dispune o țară sau zonă, precum și gradul de amenajare a acestora și facilitățile create pentru vizitare, exercită o mare forță de atracție asupra fluxurilor turistice, determinând amploarea și orientarea lor. De altfel pentru orientarea turistică a unei zone, existența resurselor este esențială. Cu toate acestea, resurse mai modeste și cu valoare mai redusă pot fi compensate prin calitatea superioară a prestațiilor, ca și printr-un plus de dotare și amenajare în vederea practicării turismului de odihnă și recreere sau agrement. Însoțită de o

5 Florina Bran, Dinu Marin, Tamara Simon, Economia turismului și mediul înconjurǎtor, Editura Economica, București, 1998, pag 93

10

promovare corespunzătoare, experiența a dovedit că, prin eforturi în direcția dezvoltării bazei tehnico-materiale și a diversificării serviciilor, zone până nu demult exploatate de turiști au devenit importatoare, bucurându-se de aprecierile anumitor segmente ale populației.

1.1.4. Progresul tehnic

Un alt fenomen cu implicații în dezvoltarea turismului este progresul tehnic în domeniul transporturilor. El are consecințe directe asupra creșterii gradului de mobilitate a populației, favorizând deplasarea în interes turistic; de asemenea el acționează asupra altor fenomene, cum ar fi urbanizarea, deteriorarea mediului, care, la rândul lor, își pun amprenta asupra activității turistice.

În privința mobilității populației, progresul tehnic acționează în două direcții: perfecționarea căilor și mijloacelor de transport în comun și creșterea gradului de dotare cu automobile 6.

Introducerea progresului tehnic în transporturi este reflectată în creșterea densității rețelei căilor de transport, în sporirea numărului și diversificarea mijloacelor de transport, în modernizarea lor și îmbunătățirea performanțelor; prin aceste modificări se asigură condiții pentru deplasarea unui număr cât mai mare de persoane, concomitent cu sporirea confortului, creșterea securității transporturilor și reducerea duratei călătoriei. Totodată, se realizează și o relativă ieftinire a costului transportului, stimulându-se și pe această cale deplasarea.

Influența dezvoltării transportului asupra turismului este certă și importantă, pornind de la premisa că transportul reprezintă o componentă de bază a prestației turistice. Orice modificare în dinamica și structura transporturilor determină varietăți ale mișcării turistice în ceea ce privește amploarea, direcția, formele de organizare.

1.1.5. Creșterea demografică

Circulația turistică evoluează și în corelație cu creșterea demografică, cu mutațiile în structură (pe vârste, medii, profesiuni) a populației. Creșterea numerică a locuitorilor, precum și ritmul acestei creșteri influențează direct numărul turiștilor potențiali. Cercetări efectuate în această direcție au demonstrat o majorare a pieței turistice potențiale cu o rată medie anuală de 0,5- 1 %, ca rezultat exclusiv al sporului demografic.

Importanța structurii pe vârste a populației și schimbările intervenite sunt evidențiate de proporțiile diferite de participare la mișcarea turistică a grupelor de vârstă. Un segment al populației cu rol deosebit pentru creșterea circulației turistice este tineretul, care reprezintă, la

6 Florina Bran, Dinu Marin, Tamara Simon, Economia turismului și mediul înconjurǎtor, Editura Economica, București, 1998, pag 94

11

scară mondială, cca 30-35% din totalul populației. Cererea pentru turism este mai mare în rândul tineretului datorită timpului liber de care acesta dispune, nevoii de instruire, dorinței de distracție manifestate mai puternic decât la alte categorii. La acestea trebuie adăugat facilitățile acordate de agenții de turism, facilități care compensează existența unor venituri mai mici.

O altă categorie a populației, ce reprezintă o importantă rezervă de lărgire a pieței turistice, o constituie vârsta a III-a. Creșterea duratei medii a vieții, cu implicații directe asupra numărului vârstnicilor și disponibilităților de timp ale acestora, se reflectă în intensificarea circulației turistice; această situație este dublată și de amplificarea nevoilor de îngrijire a sănătății, înregistrată o dată cu înaintarea în vârstă 7.

Structura pe vârste a populației, ca de altfel și celelalte componente ale factorului demografic, are influență asupra dimensiunilor circulației turistice, dar, mai ales, asupra dinamicii diferitelor forme de turism; de exemplu, tinerii solicită în mai mare măsură formele organizate și semiorganizate, în timp ce persoanele mature preferă o vacanță pe cont propriu; populația vârstei a III-a solicită turismul balneo-medical în proporție mai mare decât alte categorii, înregistrează o durată mai mare a sejurului și nu este condiționată de o anumită perioadă a anului.

1.1.6. Procesul de urbanizare

Procesul de urbanizare determină, la rândul său, o serie de mutații în structura nevoilor populației, influențând direct și dimensiunile circulației turistice. Concentrarea urbană are, pe lângă numeroasele avantaje asupra dezvoltării economice și creșterii nivelului de trai, și efecte negative, vizând în special deteriorarea mediului natural și creșterea solicitării nervoase a oamenilor. Ca urmare apare nevoia de „evadare„ din marile aglomerații urbane spre zone de liniște, nepoluate, pentru recreere, odihnă, distracție, manifestată cu preponderență la sfârșitul săptămânii sau pe durata vacanțelor (concediilor), această nevoie de „evadare„, stimulează mobilitatea populației, contribuind la intensificarea circulației turistice. Creșterea ponderii populației urbane (la scară mondială cca. 45% din totalul populației), asociată cu creșterea numărului orașelor, îndeosebi a celor mari, se reflectă în sporirea dimensiunilor fluxurilor turistice.

1.1.7. Timpul liber

Un alt factor determinant este timpul liber. Progresele înregistrate în dezvoltarea economică și socială au generat schimbări în durata timpului liber și în structura destinațiilor

7 Florina Bran, Dinu Marin, Tamara Simon, Economia turismului și mediul înconjurǎtor, Editura Economica, București, 1998, pag 95

12

acestora. Practic, este vorba de o creștere a disponibilităților de timp ale populației și de afirmare a turismului ca una dintre principalele modalități de utilizare a timpului liber.

În privința dimensiunilor timpului liber, sporirea acestora se realizează pe seama reducerii duratei zilei de muncă sub 8 ore, reducerii săptămânii de lucru, a instituționalizării, generalizării și creșterii duratei concediului anual plătit și a reducerii timpului total de lucru în cadrul duratei de viață.

În privința destinațiilor timpului liber, preferința pentru turism se manifestă îndeosebi la sfârșitul săptămânii și al vacanțelor, totodată, disponibilitățile de timp ale populației vârstei a III-a oferă condiții pentru practicarea pe scară largă a turismului. Ca urmare a acestor aspecte, se apreciază că turismului îi este alocat, în țările dezvoltate, cca. 30% din totalul timpului liber al populației 8.

1.1.8. Factori psihosociologici

Din categoria factorilor psihosociologici, o influență semnificativă asupra turismului exercită: moda, tradițiile, dorința de cunoaștere și instruire. Serbările populare tradiționale, festivalurile, contribuie la atragerea în circuitul turistic a noi segmente de populație și determină o anumită orientare a fluxurilor. La rândul lor, manifestările științifice, culturale, sportive, religioase sau de altă natură reprezintă mobiluri ale mișcării turistice.

În suita factorilor ce merită o referire specială mai trebuie menționate acțiunile guvernamentale și facilitățile acordate de organizatorii de turism pentru promovarea și stimularea circulației turistice. Din categoria acestora fac parte: legislația turistică – prin prevederile sale, aceasta poate îngrădi sau stimula călătoriile în interes turistic – acordurile (naționale sau internaționale) în domeniul transporturilor, organizarea agențiilor de turism.

Pentru ca imaginea să fie completă trebuie menționați și factorii negativi ai dezvoltării turismului. Ei sunt urmare a poluării și degradării mediului din vecinătatea marilor centre urbane și industriale (poluarea aerului, a apei, degradărilor provocate prin industrializări asupra echilibrului ecologic și asupra peisajului). Acești factori vor duce, în continuare, la dezvoltarea unor noi condiții de refacere a energiei fizice și nervoase consumate în procesul muncii sociale, prin compensarea oboselii într-un mediu nepoluat. De altfel, îngrădirea posibilităților de agrement și destindere în centrele urbane din cauza poluării fonice (zgomot) și vizuale (monotonia peisajului urban) acționează în sens negativ asupra stării de sănătate, stimulând în același timp însă dorința potențialilor turiști de a căuta noi destinații pentru odihnă, respectiv

8 Florina Bran, Dinu Marin, Tamara Simon, Economia turismului și mediul înconjurǎtor, Editura Economica, București, 1998, pag 96

13

pentru concedii și vacanțe în locuri unde condițiile de petrecere a timpului liber nu sunt alterate de influența respectivilor factori.

În concluzie se poate spune că fenomenul turistic evoluează sub acțiunea intercorelată a unui complex de factori, cu forță și direcție de influență variind în raport cu condițiile de timp și spațiu, cu formele concrete ale circulației turistice. Interfața acestori factori se concretizează în impulsionarea circulației turistice.

Desigur, cea mai mare parte a factorilor analizați (veniturile populației, timpul liber, creșterea demografică) își pun amprenta asupra cererii turistice- latura cea mai dinamică a pieței, cu toate acestea, nu poate fi ignorat sau lăsat pe un plan secundar rolul ofertei turistice. Este clar că absența sau nivelul resurselor vor limita dezvoltarea turismului, chiar și în țările cu un potențial economic ridicat; aici se va forma o cerere de emisie foarte puternică a cărei satisfacere se va realiza în țările ofertante. Ca urmare, strategia dezvoltării turismului în limitele naționale sau într-o anumită zonă este condiționată de dimensiunile și varietatea resurselor, dar și de gradul de amenajare al acestora.

Motivația turisticǎ

Printre motivele care îl determinǎ pe omul zilelor noastre sǎ se deplaseze de la locul de reședințǎ pentru a vizita o localitate, zonǎ sau țarǎ sau sǎ-și petreacǎ un timp în mijlocul naturii se numǎrǎ: nevoia de relaxare, de evadare din mediul poluat al orașelor, nevoia de divertisment, agrement, dorința de a cunoaște frumusețile unei zone sau țǎri, precum și cultura, tradițiile și obiceiurile acestora, nevoia de îngrijire a sǎnǎtǎții. Toate aceste nevoi, care determinǎ o persoanǎ sǎ se deplaseze alcǎtuiesc motivația turisticǎ.

O analizǎ sumarǎ a motivațiilor cǎlǎtoriilor aratǎ cǎ satisfacerea cererii de servicii turistice se realizeazǎ pe raza unor arii geografice diferite. În aceste cazuri se poate vorbi de o cerere localǎ, regionalǎ și naționalǎ. Din punctul de vedere al intereselor economiei naționale, aceste forme ale cererii îmbracǎ un sens bine conturat. În mǎsura în care existǎ o unitate teritorialǎ ce genereazǎ o anumitǎ formǎ a cererii turistice, va deveni necesar sǎ se analizeze posibilitatea de a distribui aceastǎ cerere în interiorul țǎrii. Nu constituie niciun secret faptul cǎ nicio țarǎ nu privește cu indiferențǎ dacǎ plecǎrile peste hotare ale turiștilor autohtoni se realizeazǎ într-o mǎsurǎ mai mare decât sosirile de turiști strǎini în țara respectivǎ. O asemenea situație creeazǎ un deficit în balanța de plǎți turistice externe, care este necesar sǎ fie acoperit din creșterea volumului de export din alte sectoare de activitate economicǎ. Astfel este necesar ca instituțiile guvernamentale ale țǎrilor în cauzǎ sǎ caute soluții pentru o folosire raționalǎ și

14

durabilǎ a resurselor turistice de care dispune țara respectivǎ, în vederea atragerii atât a fluxurilor externe, cât și interne.

Optimizarea folosirii teritoriului național în scopuri turistice presupune deci dezvoltarea dirijatǎ a bazei materiale și a infrastructurii turistice aferente pentru a se realiza o accesibilitate cât mai comodǎ spre zonele ce sunt sau vor fi valorificate din punct de vedere turistic.

În cercetarea științificǎ turisticǎ, diferitele niveluri ale piramidei motivaționale umane, propuse de A. Maslov, se regǎsesc astfel 9:

motivația socialǎ (de afiliere, de adeziune, identificare cu alții, apartenențǎ la grup, comunitate culturalǎ) se identificǎ în nevoia omului de a cǎuta grupul de excursioniști și de a se integra în el;

motivația cognitivǎ (necesitatea de a ști, de a înțelege, de a descoperi) se identificǎ în nevoia de cunoaștere a tradițiilor, obiceiurilor, meșteșugurilor, istoriei, culturii, artei altor centre de civilizație;

motivația de concordanțǎ între cunoaștere, simțire și acțiune contribuie la integrarea personalitǎții și se regǎsește în acțiunile turistice cu caracter coparticipativ, în nevoia contactelor cu populația localǎ, în nevoia de a gǎsi locuri liniștite în mijlocul naturii;

motivația de repaos și de reconfortare , ca principalǎ motivație turisticǎ , este satisfǎcutǎ printr-un complex de condiții și mijloace din afara reședinței individului;

motivația esteticǎ exprimǎ tendința spre frumos, artǎ, culturǎ și civilizație;

O gupare sumarǎ a principalelor motivații pentru vizitele în scopuri turistice este oferitǎ de Organizația Mondialǎ a Turismului.

9 Oscar Snak, Petre Baron, Nicolae Neacșu, Economia turismului, Editura Expert, București, 2003, pag 57

15

Gruparea principalelor motivații pentru vizite în scopuri turistice

Figura 1.1

Sursa : Monografia statisticǎ a O.M.T., prezentatǎ la cea de a 24-a reuniune a Comisiei O.M.T. pentru Europa: „Tourism Trends Worldwide and in Europe, 1950-1991„ Bruges, Belgia, 7 mai 1992

Oricare ar fi motivele care îl determinǎ pe turist sǎ accepte o anumitǎ formǎ de turism, respectiv o anumitǎ destinație a cǎlǎtoriilor turistice, activitǎțile ce rezultǎ urmǎresc folosirea cât mai intensǎ a patrimoniului turistic natural, pus în valoare prin mijlocirea serviciilor oferite populației 10. Prin urmare, oferta turisticǎ trebuie sǎ ținǎ cont, pe de o parte, de posibilitǎțile de folosire turisticǎ a teritoriului la nivel local, regional și național, iar pe de altǎ parte, de necesitatea de a crea în permanențǎ noi servicii adecvate nivelurilor corespunzǎtoare, comparabile cu formele de turism preconizate a fi dezvoltate, cu cererea clientelei turistice interesate în acceptarea acestor forme de turism și cu mutațiile și tendințele existente pe plan mondial în domeniul cererii și ofertei, care înregistreazǎ evoluții tot mai dinamice.

Noile concepții privind dezvoltarea turismului trebuie sa ținǎ cont atât de raporturile variate și complexe între turism și alte fenomene economico-sociale, cât și de fenomenul turistic, așa cum se va contura el în viitor.

In perspectiva evoluției pieței turistice nu poate fi trecut cu vederea nici caracterul social al turismului. Limitarea rolului și importanței turismului numai la implicațiile de ordin economic

10 Oscar Snak, Petre Baron, Nicolae Neacșu, Economia turismulu, Editura Expert, București, 2003, pag 58

16

ar constitui o greșealǎ, deoarece funcțiile economice ale turismului constituie numai o parte, desigur de importanțǎ majorǎ, din multiplele influențe pe care le exercitǎ turismul în societatea româneascǎ.

Spre deosebire de efectele economice ale turismului, care sunt comensurabile printr-o serie de indicatori valorici și cantitativi, efectele sale sociale, culturale nu sunt exprimate în cifre, nu pot fi cuantificate, dar acest fapt nu le diminueazǎ importanța. Acestor laturi ale fenomenului turistic le sunt consacrate tot mai multe studii, care se referǎ la rolul social al turismului și la latura sa cultural-educativǎ 11.

11 Oscar Snak, Petre Baron, Nicolae Neacșu, Economia turismulu, Editura Expert, București, 2003, pag 60

17

CAPITOLUL II

PROMOVAREA TURISMULUI – ELEMENT COMPONENT AL MIX-

ULUI DE MARKETING TURISTIC

2.1. Definirea marketingului turistic

Termenul de marketing provine din verbul englezesc to market, care are înțelesul de a face piața, de a cumpăra și de a vinde, de a face tranzacții de piață, precum și din substantivul market, care înseamnă piață. Actualele preocupări ale teoriei și practicii marketingului depășesc mult piața extinzându-se de la emiterea ideii de produs nou până dincolo de asigurarea serviciilor postvânzări. De marketing ține tot ceea ce preocupă întreprinderea pentru asigurarea succesului ei pe piață. Marketingul desemnează tot ceea ce trebuie întreprins de o firmă, în conformitate cu mediul său intern și extern, pentru satisfacerea clientelei mai bine decât concurența, în vederea obținerii profitului dorit.

În viziunea Organizației Mondiale a Turismului, marketingul turistic, desemnează o serie de metode și de tehnici care vizează satisfacerea în cele mai bune condiții a nevoilor de servicii turistice ale populației.

Marketingul turistic este o adaptare sistematică și coordonată a politicii întreprinderilor turistice, private sau de stat, pe plan local, regional, național și internațional, în vederea satisfacerii optime a nevoilor anumitor grupuri determinate de consumatori, în scopul obținerii unui profit.

Marketingul turistic este un proces de „management„ care permite întreprinderilor și organizațiilor turistice să-și identifice clientela, actuală și potențială, să comunice cu ea pentru a-i cunoaște nevoile și a-i influența dorințele și motivațiile la nivel local, regional, național și internațional în vederea adaptării produselor în scopul optimizării satisfacției turistice și maximizării obiectivelor lor organizatorice. Marketingul turistic operează în esență cu două categorii de subiecți economici: producătorii și clienții 12. Producătorii de servicii de turism trebuie să-și pună întrebări de genul:

Ce bunuri să producă și de ce ?

Cât să producă ?

La ce preț ?

Când și unde să le pună în vânzare ?

Vizavi de clienți, firmele producătoare sunt confruntate cu întrebări cum ar fi:

Care sunt nevoile acestora (de ce ei cumpără) ?

12 Gina-Ionela Butnaru, Marketing turistic, Editura Tehnopress, Iași, 2005, pag 122

18

Ce produse își aleg, unde, cât, la ce preț, cât de frecvent ? De la cine le cumpără ?

Cum se simt după ce le-au cumpărat și utilizat ?

Marketingul își propune totodată să definească modalitățile în care producătorii comunică, direct sau indirect, cu clienții lor înainte, în timpul și după realizarea vănzărilor. Nu există niciodată o armonie naturală sau automată între ceea ce consumatorii doresc să cumpere și să plătească și ceea ce producătorii sunt capabili sau dispuși să ofere. De regulă, există o tensiune permanentă între nevoia de profit și de folosire eficientă a resurselor pe care o simte producătorul și dorințele de satisfacție ale consumatorului. Responsabilul de marketing al firmei este acela care trebuie să gestioneze conflictele dintre producători și consumatori care apar o dată cu actul de vânzare-cumpărare și să echilibreze cele două categorii de interese.

Chiar dacă, în general, principiile teoretice de bază ale marketingului sunt valabile și în turism, aplicațiile practice presupun anumite particularizări, ceea ce a condus la desprinderea marketingului turistic din marketingului general și constituirea lui ca o ramură de sine stătătoare. La acest lucru au contribuit o serie de caracteristici care privesc:

natura cererii de servicii turistice;

natura ofertei;

natura produsului turistic și a prețurilor oferite;

particularitățile acțiunilor promoționale din turism;

particularitățile distribuției.

Plecându-se de la conținutul conceptului de mediu al întreprinderii, mediul de marketing al firmei de turism se definește ca fiind acea parte a mediului acesteia care afectează acele aspecte ale activității sale care țin de optica ei de marketing 13.

Studiile de marketing fac distincție între micromediul și macromediul firmei.

Micromediul este constituit din agenții care se află în anturajul imediat al firmei, cuprinzând: furnizorii de resurse materiale și de muncă, intermediarii, firmele concurente și clientela.

Furnizorii de resurse materiale și de muncă, prin forța economică de care dispun, influențează poziția pe piață a firmei de turism (nefavorabil – dacă în negocieri își pot impune – sau favorabil – dacă n-au posibilitatea să-și impună proprile condiții privind prețurile, modalitățile de plată, garanțiile etc).

13 Gina-Ionela Butnaru, Marketing turistic, Editura Tehnopress, Iași, 2005, pag 124

19

Intermediarii sunt firme specializate care preiau unele activități pe care firmele de turism nu le pot realiza la fel de eficient, ei fiind constituiți din comercianți și agenți:

Comercianții sunt firme specializate în realizarea actelor de vânzare-cumpărare a serviciilor turistice, grupându-se în:

Detailiști, adică agenții care furnizează clientelei potențiale informațiile asupra voiajelor posibile, modalităților de transport, condițiilor de cazare, animației, tarifelor practicate etc., fiind autorizate să vândă efectiv serviciile clientelei la tarifele convenite.

Angrosiști, de tipul „voiajiștilor„ sau tour-operatorilor, care se interpun între furnizorii de prestații și detailiști, care pregătesc

produsele ce vor fi vândute prin detailiști.

Agenții sunt persoane fizice sau juridice care se angajează, în numele firmelor de turism sau clienților, să negocieze contractele de vânzare-cumpărare și alte condiții de realizare a serviciilor de turism.

Clienții reprezintă componenta micromediului căreia firma de turism trebuie să-i acorde cea mai mare atenție. Atunci când aceștia sunt foarte numeroși, ei sunt cunoscuți sub denumirea de public, firma fiind obligată să organizeze și să întrețină funcționarea unui compartiment de relații publice.

Concurența este elementul de micromediu a cărui importanță pentru specialiștii de marketing ai firmei de turism este cel puțin la nivelul celei acordate clientelei.

Macromediul este definit de factorii tehnici, economici, geografici, demografici, politico-juridici, socio-culturali, naturali etc. care-și exercită influența asupra stării și evoluției firmei pe piață:

Mediul tehnologic este acel element al macromediului, definit de ritmul progresului tehnic și de amploarea cercetării științifice, care influențează toate componentele mix-ului de marketing al unei firme, începând cu produsul turistic (ritmul înnoirii serviciilor, costul lor, calitatea etc.), continuând cu prețurile și canalele de distribuție și încheind cu soluțiile publicitare.

Mediul economic reprezintă componenta de bază a macromediului constituită din prețuri și tarife, inflație, venituri, înclinație spre consum sau spre economii, ciclul economic etc.

20

Prețurile (tarifele) serviciilor turistice și ale resurselor pe care se bazează reprezintă componentele principale ale cererii și ofertei de astfel de servicii, precum și instrumentele concurențiale de care depind hotărâtor starea și perspectivele firmelor pe piață.

Inflația, ca factor strâns legat de prețuri, își exercită influența prin orientarea clientelei spre serviciile turistice mai ieftine, prin diminuarea loialității față de anumite firme, prin restrângerea volumului de prestații turistice etc.

Veniturile exercită, alături de nivelul prețurilor și tarifelor, cea mai mare influență asupra cererii de prestații turistice. Acest factor acționează independent sau împreună cu alții (care derivă din venituri), cum ar fi: economiile și creditul, averea, înclinația spre consum sau spre economii etc.

Economiile și creditul sunt factori care conferă cererii consumatorilor de servicii turistice o anumită independență față de veniturile din perioada curentă. Fiind relativ scumpe, serviciile de turism presupun adeseori acumularea de economii sau contractarea de credite care pot contribui la încurajarea sau descurajarea cererii curente.

Înclinația oamenilor spre consum sau spre economii constituie un factor care reglează nivelurilor afectate la un moment dat satisfacerii cereri de prestații turistice influențând corelația venituri curente-cerere și cifra de afaceri a firmelor de turism.

Averea este un factor principal al mediului economic, care influențează sensibil puterea de cumpărare a clientelei, respectiv orientarea lor spre anumite tipuri de servicii turistice.

Fazele ciclului economic aduc în centrul atenției un gen sau altul de strategii de marketing ale firmelor turistice. În faza de boom, când gradul de ocupare și veniturile populației sunt în creștere, accentul va cădea pe servicii de bună calitate, complexe, care se vând la prețuri mari, fiind sprijinite de campanii de publicitate și canale de distribuție vaste, iar în faza de criză, când populația este în pierdere de locuri de muncă și de venituri, preocupările vor viza

21

mai ales conservarea capacităților disponibile, oferta de servicii ieftine și de calitate mai joasă.

Mediul demografic reprezintă pentru firmele de turism unul dintre cele mai importante elemente ale macromediului, pe care responsabilii de marketing îl abordează sub aspecte multiple, cum ar fi:

Mărimea și structura populației, din care rezultă principalele dimensiuni ale piaței turistice (capacitate de absorbție, dinamica, structura cererii și ofertei etc.);

Densitatea populației, care influențează îndeosebi configurația rețelei de distribuție a serviciilor turistice și tipurile de soluții publicitare utilizate;

Distribuția geografică a populației, din care derivă distribuția cererii, a rețelei de agenții turistice și de alți intermediari etc.;

Mobilitatea în spațiu a populației, care, în cazul turismului, reprezintă una din cele mai importante componente ale macromediului firmelor, de ea depinzând și viteza cu care se transmite în teritoriu imaginea cu privire la calitatea sau lipsa de calitate a serviciilor pe care le prestează;

Vârsta oamenilor, care, corelată cu veniturile, se află într-o relație foarte strânsă cu dorința oamenilor de a călători (clientela principală a firmelor de turism fiind populația de vârstă școlară și cea aflată la a doua tinerețe);

Rata nupțialității, care generează un gen aparte de călătorii (cele din luna de miere);

Celibatul, derivat din rata nupțialității și cea a divorțurilor, care dimensionează un segment de bază al pieței turistice;

Rata natalității, de care depind mărimea și dinamica populației, nou născuții făcându-i însă pe părinți să renunțe temporar la serviciile turistice;

Structura socio-culturală, religioasă și etnică a populației, turismul cultural, cel religios, cel vizând descoperirea „rădăcinilor„ fiind sub incidența directă a acestui factor etc.

Mediul politico-juridic reprezintă cea de-a patra componentă a macromediului, el influențând strategiile de marketing ale firmelor mai ales

22

prin politica și legislația în domeniul turismului, prin limitările superioare și inferioare impuse tarifelor, prin barierele sau înlesnirile privind obținerea vizelor de intrare-ieșire în și din țară în scopuri turistice etc.

Mediul socio-cultural, o altă modalitate de prezentare a mediului extern al unei firme de turism cu largi implicații asupra politicilor ei de marketing.

Mediul natural (amplasarea în spațiu a localităților, varietatea formelor de relief, existența sau inexistența diverselor tipuri de monumente ale naturii, posibilitățile de acces în zonele de mare atracție – cascade, peșteri, piscuri, chei, lacuri, peisajul – reprezintă adeseori cel mai important factor generator de turism 14.

2.2. Conceptul de marketing – mix

Pentru întreprindere, strategia de piață este doar un „ghid„. Materializarea ei – iar prin aceasta, promovarea unei politici globale de marketing – presupune inițierea unui șir de acțiuni practice și antrenarea unor eforturi pentru desfășurarea lor. Este vorba de un ansamblu coerent pus în mișcare pe baza unor programe, care să optimizeze eforturile de marketing necesare pentru promovarea strategiei de piață, a politicii de marketing respective.

Din resursele pe care le are la dispoziție, întreprinderea poate realiza o paletă largă de combinații; în limitele profilului în care s-a specializat, activitatea sa va putea dobândi concretizări foarte diferite. Prin modul de concepere și de realizare a contractelor se încearcă realizarea unui echilibru între posibilitățile întreprinderii și presiunea „forțelor pieței„, pe coordonatele strategiei de piață adoptate.

Ideea antrenării resurselor, în combinații diferite, astfel încât să permită întreprinderii realizarea unui contact eficient cu piața a condus la nașterea conceptului de marketing-mix. Acest concept, cu o poziție centrală în teoria și practica marketingului, este de dată relativ recentă. Creatorul lui, profesorul Neil H. Borden, de la Universitatea Harvard, deși folosește termenul din anii ’50, îi dă o formulare coerentă cu accepțiunea pe care o înregistrăm și astăzi. De procesul cristalizării și dezvoltării conceptului de marketing-mix se leagă și numele altor specialiști, între care E.J.McCarthy, M. de Chollet și alții.

Amestecul sugerat de conceptul în cauză privește modul cum sunt antrenate resursele întreprinderii, proporțiile, „dozajul„ în care ele vor intra în efortul global al întreprinderii pentru a se ajunge la efectele dorite. Conținutul particular al mix-ului de marketing iese în evidență nu prin intermediul eforturilor antrenate, ci al instrumentelor pe care întreprinderea le utilizează în contactele sale cu piața. Obiectul acestor contacte îl constituie produsele sau servicile în care

14 Gina-Ionela Butnaru, Marketing turistic, Editura Tehnopress, Iași, 2005, pag 127

23

întreprinderea este specializată, oferite pieței în anumite condiții de plasament și de preț, totodată, întreprinderea furnizează pieței un permanent flux de informații, de mesaje, care preced sau însoțesc produsele și serviciile, pregătindu-le întâlnirea cu destinatarii lor potențiali.

Prin conceptul de marketing-mix se poate înțelege orientarea activității de marketing a întreprinderii – în funcție de resursele interne și de condițiile pieței – prin combinarea într-un tot unitar, coerent, sub forma unor programe, a elementelor politicii de produs, de preț, de distribuție și de promovare.

Se impune o remarcă în legătură cu natura elementelor care intră în compunerea mix-ului. Cele mai multe lucrări le consideră variabile endogene – controlabile de către întreprindere. Explicația pare simplă: dacă mix-ul de marketing este o „compoziție„ , la care recurge întreprinderea, aceasta din urmă nu poate opera decât cu variabilele pe care le poate manevra, pe care le poate controla și introduce în alcătuirea mix-ului, în dozele necesare. O analiză mai atentă conduce însă la alte concluzii. Astfel, dacă produsul și promovarea sunt întradevăr două variabile efectiv manevrate de întreprindere, nu același lucru se poate spune despre celelalte două. Prețul, poate să fie hotărât de întreprindere sau să-i fie impus de afară (de concurență, de stat, etc.). Referitor la distribuție, de cele mai multe ori întreprinderea (producătoare) nu dispune de un aparat propriu de distribuție, ci apelează la cel existent în cadrul pieței. Atât în privința prețului cât și a distribuției întreprinderea are posibilitatea alegerii din mai multe variante ce i se oferă, aici găsindu-se explicația includerii lor în mix-ul de marketing. Totuși, atât prețul cât și distribuția, nu sunt nici variabile endogene, nici exogene ele având o natură aparte 15.

Structura concretă a mix-ului, poziția ocupată de fiecare dintre elementele sale componente vor depinde de posibilitățile întreprinderii și de solicitările pieței luându-se în considerare în același timp optica decidentului, capacitatea lui de realizare a celei mai inspirate combinații de instrumente, corespunzătoare condițiilor concrete în care își desfășoară activitatea.

Numărul combinațiilor posibile, dintre care urmează să fie aleasă cea mai potrivită este extrem de mare pentru că cele patru elemente ale mix-ului nu reprezintă instrumente singulare, ci adevărate ansambluri axate pe câte un element central. Referitor la produs s-a constatat că întreprinderea poate opera, în condiții diferite, asupra conținutului și calității produsului, asupra ritmului de înnoire și gradului de diversificare sortimentală, asupra dozajului, asupra numelui și mărcii produsului etc. Rezultă că fiecare dintre cele patru elemente ale mix-ului poate constitui o adevărată constelație de instrumente din care se aleg cele mai potrivite condițiilor date și se alcătuiește o combinație, un submix.

Noua caracteristică a mix-ului de marketing va fi dată de piața în care acesta ar urma să se înscrie, să se aplice practic. De regulă, în cadrul celor patru componente ale mix-ului, accentul

15 Gina-Ionela Butnaru, Marketing turistic, Editura Tehnopress, Iași, 2005, pag 137

24

cade asupra primei componente-politica de produs: în definitiv, produsul este principalul mijloc de comunicare a întreprinderii cu piața. În unele situații însă, obținerea unor schimbări favorabile întreprinderii în contactul cu piața sau fie și numai consolidarea poziției pe piață, iar punerea în mișcare a unui mix vizează tocmai astfel de obiective, care, pot să nu implice revederi ale politicii anterioare de produs sau doar unele retușuri minore. Cu aceleași produse pot fi menținute piețele existente și chiar cucerite altele noi. În acest caz, în mix-ul de marketing, accentul va cădea asupra altui element: poate fi avută în vedere o amplificare a activităților promoționale, alegerea unor canale și forme mai eficiente de distribuție. În mix-ul de marketing nota caracteristică este aceea că poziția și ordinea de importanță a celor patru elemente variază în funcție de condițiile concrete ale implementării mix-ului și de specificul strategiei în slujba căreia este pus. Mix-ul de marketing nu conține în mod obligatoriu, în toate cazurile, ansamblul celor patru elemente ale sale, el putându-se limita la două, trei sau chiar un singur element.

Indiferent câte dintre cele patru elemente sunt prezente cu schimbări afective față de perioadele anterioare și indiferent asupra căruia cade accentul principal al preocupărilor întreprinderii, o cerință de bază a realismului mix-ului de marketing o constituie judicioasa corelare a acestor elemente. Lipsa de corelare poate diminua sau chiar pune în pericol realizarea efectului global urmărit. Toate elementele mix-ului se cer corelate cu strategia de piață a întreprinderii. Mix-ul de marketing nu este altceva decât modalitatea practică de promovare a unei strategii de piață, de a-i concretiza căile și atinge obiectivele.

O problemă importantă care intervine în stabilirea mix-ului de marketing o constituie optimizarea eforturilor de marketing. Practic, fiind vorba de o alegere dintre mai multe variante posibile care pot duce la un anumit efect, intră în discuție criteriul eficienței economice. Creșterea până la un anumit nivel a volumului vânzărilor pe piață poate fi obținută fie prin ridicarea calității produselor, fie prin reducerea prețurilor, fie prin antrenarea unei rețele mai largiși mai diversificate de distribuție, fie prin amplificarea activității promoționale; același efect putând fi obținut prin antrenarea simultană a mai multor sau a tuturor acestor căi. În mix-ul de marketing se cere stabilirea și apoi adoptarea acelei soluții care minimizează eforturile necesare pentru obținerea unui efect prestabilit.

Dificultatea alegerii soluției optime constă în faptul că impactul eforturilor de marketing, adică al celor necesare pentru punerea în aplicare a mixului, din care numai unele pot fi evaluate, nu este liniar. Dacă vânzările ar fi constant sensibile la investirea de fonduri de o anumită mărime, în fiecare din cele patru elemente ale mix-ului, problema s-ar rezolva relativ ușor prin metoda programării liniare. În realitate însă este vorba de prezența unui impact neliniar

25

determinat de interacțiunea elementelor mix-ului; funcția cererii în raport de eforturile prevăzute în mix-ul de marketing poate lua forma unei ecuații exponențiale de forma 16:

Q=kAaBbCcDd

unde:

k- multiplicator

A,B,C,D – cele patru variabile ale mix-ului

a,b,c,d – coeficienții de elasticitate a desfacerilor față de variația fiecărei variabile a mix-ului

Încercările de până acum de cuantificare a efectului obținut în urma unor investiții de marketing s-au limitat la elemente izolate ale mix-ului. Mai puțune încercări se referă la eforturile de marketing solicitate de mix în ansamblul său, tocmai aici aflându-se cheia problemei, componentele mix-ului suplinindu-se uneori reciproc, însă numai până la un punct. În același timp ele se pot condiționa, anihila ori potența în funcție de proporțiile în care sunt distribuite între componentele mix-ului ca și de localizarea lor concretă.

2.3. Mix-ul promoțional. Promovarea turisticǎ

Una din sarcinile cele mai importante asumate de marketingul mix este aceea de a furniza clientelei toate genurile de informații, sfaturi și îndemnuri prin intermediul cărora aceasta să fie atenționată de existența unei anumite oferte, să i se trezească interesul în legătură cu utilitatea acesteia, să fie atrasă spre ea, să i se creeze convingerea că ea este în măsură să o satisfacă mai bine decât altele și să o determine să ia decizia de cumpărare.

Acțiunile promoționale în domeniul turismului vizează atât atragerea unor noi clienți, cât și păstrarea celor vechi, adresându-se, direct prin rețelele de intermediari, fie întregului public, fie unor categorii bine identificate de clienți țintă. Promovarea poate favoriza firmele turistice de la toate nivelurile, de aceea în efortul de promovare sunt angrenate nu numai organismele teritoriale și naționale, ci și organisme internaționale.

Fiind orientată cu precădere spre turiștii potențiali, promovarea nu va neglija nici comercianții și ceilalți intermediari.

Datorită legăturii dintre promovare și vânzări în turism pot fi puse în evidență două stiluri promoționale distincte:

promovarea imaginii, având în centrul atenției destinațiile turistice pe care urmărește să le facă cunoscute;

16 Gina-Ionela Butnaru, Marketing turistic, Editura Tehnopress, Iași, 2005, pag 140

26

promovarea vânzărilor, care implică operațiunile de comercializare.

2.3.1.Obiectivele promovării

Promovarea presupune implicarea intelectuală și financiară a tuturor firmelor care asigură fabricarea produselor turistice. Definirea promovării turistice constituie definirea obiectivelor de marketing ce trebuiesc avute în vedere pentru:

intărirea fidelității clienților existenți;

mărirea numărului de ocazii în care clienții existenți pot solicita satisfacerea nevoilor de turism;

atragerea clienților din alte zone concurente;

transformarea nonconsumatorilor de produse turistice în consumatori, mai întâi potențiali, iar apoi efectivi.

Identificarea stadiilor prin care un nonconsumator relativ poate fi transformat într-un consumator consumator fidel pot fi:

stadiul cognitiv, în care obiectivul promovării este atragerea atenției nonconsumatorului, aducândui-se la cunoștință de existența zonei și serviciile care îi stau la dispoziție;

stadiul afectiv, în care, în urma identificării și cunoașterii gusturilor acestuia, obiectivul trebuie să fie trezirea interesului și dorinței de a devenii clientul potențial al firmei;

stadiul comportamental, în care, utilizând cele mai eficiente metode de convingere, obiectivul țintă este transformarea clientului potențial în client fidel;

Obiectivele promovării trebuie să fie cuantificate într-o cât mai mare proporție pentru a se putea asigura controlul îndeplinirii lor 17.

2.3.2. Rolul informării în promovarea turistică

Promovarea este o activitate comunicațională, informarea clientelei asupra produselor oferite de zonă care se poate realiza prin căi și cu mijloace multiple, sub formă verbală sau scrisă, vizuală sau auditivă, directă sau indirectă.

Rolul centrelor de informare

17 Gina-Ionela Butnaru, Marketing turistic, Editura Tehnopress, Iași, 2005, pag 142

27

Firmele și organizațiile intereresate în promovarea turismului își organizează centre de informare cu caracter permanent sau ocazional 18:

Centrele permanente de informare sunt organizate pe principiul teritorial, pe cheltuiala firmelor, oficiilor de turism sau a statelor amplasate în localitățile, zonele și țările în care clientela turistică este cea mai numeroasă, ele îmbrăcând forma birourilor sau oficiilor de informare. Rolul lor este acela de a oferi pe toate căile informații utile clientelei turistice, atât în localitățile emitente cât și în cele receptoare antrenând în sistemul de distribuire agenții de voiaj, transportatori, organisme naționale, sindicate, etc.

Punctele ocazionale de informare se prezintă sub forma:

saloanelor de vacanță care sunt puncte de informare la care firmele turistice au posibilitatea să contacteze direct o parte din clientela potențială și intermediarii interesați în distribuirea produselor turistice;

standurilor care se organizează de obicei la nivel național sau regional cu participarea firmelor naționale de turism scopul lor fiind de a asigura

distribuirea documentelor promoționale către intermediari sau clientela finală.

Documente de informare turistică

Pe măsura intensificării concurenței, centrele și punctele de informare turistică își extind stocurile de broșuri prin editurile oficiilor naționale de turism, ale transportatorilor și alte categorii de organisme interesate în promovarea turismului. Pentru a fi cât mai eficiente documentele de informare turistică trebuie să respecte reguli privind stabilirea titlului, traducerile și formatul.

În funcție de rolul pe care îl au în promovare aceste documente pot fi de apel (propunându-și, de exemplu, stârnirea interesului pentru o destinație) sau de informare (cuprinzând toate datele de care are nevoie clientul pentru a se hotărî să devină turist) 19 :

documentele hotelurilor individuale – este vorba în general de pliante care au drept scop promovarea serviciilor unui hotel și sunt puse la dispoziția clientelei prin intermediul agențiilor de voiaj sau al transportatorilor.

documentele lanțurilor hoteliere – posibilitățile financiare ale acestor lanțuri le permite lansarea unor acțiuni promoționale de mare forță și eficiență. Documentele lor internaționale nu se limitează la pliante, ci cuprind și broșuri, ghiduri turistice sau jurnale de mare notorietate. În plus, ele își permit adesea organizarea de saloane sau standuri, centre de rezervări etc.

Gina-Ionela Butnaru, Marketing turistic, Editura Tehnopress, Iași, 2005, pag 146

Gina-Ionela Butnaru, Marketing turistic, Editura Tehnopress, Iași, 2005, pag 148

28

documentelor stațiunilor și zonelor turistice – ele sunt mai bogate în informații decât documentele hotelurilor, cuprinzând în plus detalii de ordin istoric, cultural, arhitectonic, sportiv, medical, geografic etc. Ele se concretizează în general în ghiduri turistice și sunt în multe cazuri distribuite contra cost.

documentele oficiilor naționale de turism – ele sunt concepute în așa fel încât să asigure o informare foarte generală a turiștilor (în special a celor străini), prezentându-se sub forma broșurilor sau a ghidurilor. Conțin date cu privire la principalele elemente de atracție turistică ale țării destinație, precum și despre geografia, istoria, cultura și situația politică și economică ale acestei țări.

Strategii de promovare a turismului

Promovarea presupune, în mod fundamental, comunicarea, transmiterea de informații de la vânzǎtor la cumpǎrǎtor, al cǎror conținut se referǎ la produs, sau la întreprinderea ori organizația care îl comercializeazǎ. Transmiterea informației se poate realiza prin diverse mijloace, atât personale, cât și impersonale, iar scopul ei este de a convinge potențialii consumatori de beneficiile pe care le vor aduce cumpǎrarea sau utilizarea produselor sau serviciilor oferite de o anumitǎ organizație.

Pentru întreprinderile de turism, publicitatea, publicațiile (cataloage, afișe, hǎrți și trasee, ghiduri turistice și de servicii sau pliante), relațiile publice, târgurile și Internet-ul constituie principalele instrumente de comunicare cu piața.

2.4.1. Publicitatea

Publicitatea este un mod foarte eficient de a ajunge la un numǎr mai mare de beneficiari produsele sunt cunoscute în mǎsura în care acestea sunt prezentate la televizor, se regǎsesc în paginile de publicitate, inserate într-o revistǎ sau în ideea creativǎ de promovare adoptatǎ de o marcǎ 20.

Obietivul unei campanii publicitare poate fi acela de a face cunoscut produsul/serviciul la un numǎr cât mai mare de persoane pentru a-i incita sǎ cumpere, de a mǎri notorietatea sau de a schimba imaginea produsului și de a informa mai bine publicul asupra caracteristicilor unui produs.

Publicitatea reprezintă principala modalitate de promovare a produselor și serviciilor turistice. Ea îsi propune crearea și păstrarea clientelei prin informarea, incitarea, sfătuirea și convingerea ei asupra necesității cumpărării serviciilor turistice. Publicitatea este o formă de

20 Blanca Garcia Henche, Marketing în turismul rural, Editura Irecson, București, 2004, pag 191

29

comunicare în masă, mesajele transmise către clientelă fiind simultane, impersonale, indirecte și în sens unic. Un profesionist al publicității va trata întotdeauna cu maximum de atenție clientul, considerându-l un partener bine instruit, priceput, exigent, sensibil, care nu trebuie amăgit cu promisiuni fără acoperire deplină, sinceritatea fiind cea mai importantă condiție pe care trebuie să o îndeplinească. Ca parte componentă a unei strategii de marketing, publicitatea în turism trebuie să asigure informarea clientelei potențiale, suscitarea interesului clientelei și distribuitorilor, promovarea evenimentelor, anunțarea reducerilor de preț, crearea imaginii de marcă, fidelizarea clientelei, etc. În funcție de obiectivele care urmează a fi atinse în urma campaniilor publicitare și a acțiunilor promoționale de ansamblu, la alegerea agențiilor de publicitate se va ține seama de capacitatea acestora de realizare a publicității și a altor forme de promovare precum și de aria lor de acțiune. Mesajul publicitar se transmite de la emițător spre receptor, este indicat să fie cât mai simplu pentru a putea fi recepționat și evaluat cât mai ușor cu putință.

Publicitatea este o formă impersonală de comunicare cu piața care își propune crearea și păstrarea clientelei prin informarea, incitarea și convingerea ei asupra necesității cumpărării produselor turistice ale firmei care o susține.

Etapele unei campanii publicitare sunt urmatoarele 21 :

Definirea obiectivelor publicității :

informarea clientelei potențiale în legătură cu existența pe piață a unui produs turistic ;

promovarea evenimentelor generatoare de turism;

anunțarea unor reduceri de preț acordate în anumte condiții; crearea unei imagini de marcă.

Fixarea constrângerilor bugetare

Selectarea clientelei țintă – ținta principală a unei campanii publicitare formează așa-numitul public de audiență.

Selectarea agenției publicitare

Criteriile principale avute în vedere aici sunt:

raportul dintre sursele care pot fi alocate publicității și mărimea agenției;

experiența agențiilor în domeniul turismului;

numărul și felul clienților serviți de unitatea turistică;

21 Blanca Garcia Henche, Marketing în turismul rural, Editura Irecson, București, 2004, pag 193

30

potențialul creativ al companiei, care se poate evalua prin studiul campaniilor publicitare deja conduse de acesta;

tipurile de servicii oferite de agenție etc.

În sfârșit, odată campania publicitară lansată se pune problema evaluării eficienței sale. Este dificilă sau chiar imposibilă delimitarea netă a efectelor publicității de efectele datorate altor factori, fie ei microeconomici sau macroeconomici.

Există trei mari forme de publicitate: publicitatea prin mass-media, publicitatea exterioară și publicitatea directă 22. În ceea ce privește turismul singura formă de publicitate care are impact este publicitatea prin mass-media.

Presa scrisă (ziare și reviste) prezintă următoarele avantaje principale:

costul redus relativ la efectul scontat;

operativitatea: mesajele pot fi transmise rapid;

flexibilitatea: mesajele pot fi ușor schimbate de la o apariție la alta;

capacitate de stocare: mesajele care interesează se pot păstra;

selectivitatea: reclamele pot fi amplasate în acele publicații și în acele pagini care este foarte posibil să intereseze pe potențialii clienți;

regularitatea apariției.

Dezavantajul acestui mediu de comunicare, în special al ziarelor, este acela că durata de viață a unui mesaj publicitar este redusă; el trebuie repetat de multe ori pentru a fi conștientizat. În cazul revistelor acestă durată de viață este mai mare, iar reclama poate fi realizată în condiții grafice superioare; pe de altă parte, timpul necesar plasării mesajului este mai lung, iar costurile pot fi sensibil mai ridicate în raport cu ziarele.

Radioul, ca mijloc publicitar, are următoarele avantaje:

operativitate ridicată; arie largă de răspândire;

costul scăzut (comparativ cu presa scrisă);

posibilitatea utilizării unui fond sonor atrăgător; flexibilitatea;

gradul înalt de selectivitate.

Dintre dezavantajele radioului am putea semnala:

caracterul efemer al emisiei-recepției mesajului;

probabilitatea redusă de recepție a mesajului;

imposibilitatea stocării mesajelor de către cei interesați.

22 Gina-Ionela Butnaru, Marketing turistic, Editura Tehnopress, Iași, 2005, pag 156

31

Televiziunea este vehiculul publicitar cel mai costisitor, el având totuși o serie de avantaje certe în raport cu celelalte cum ar fi:

posibilitatea asocierii tuturor celor trei elemente ale unui mesaj, și anume textul, sunetul și imaginea;

posibilitatea de a beneficia de asistența și consultanța profesioniștilor din televiziune; audiența largă de care se bucură în rândul clienților potențiali.

Dintre dezavantajele televiziunii, în afară de costul ridicat, putem aminti:

durata foarte scurtă a mesajului;

probabilitatea mai mică de receptare, datorată numărului mare de canale și emisiuni între care audiența are de ales;

oarece dificultate de individualizare a mesajelor față de cele ale concurenței.

Cinematograful

Reclama prin cinematograf se adresează unui auditoriu selectiv și fracționat care trebuie

să accepte captivitatea temporară într-o sală de cinema pentru a urmări un film publicitar. Aceste filme sunt difuzate de regulă cu ocazia proiecțiilor unor filme artistice, înaintea acestora sau într-o pauză. Cinematograful este un mijloc publicitar foarte scump deoarece presupune utilizarea unor spații și echipamente speciale.

2.4.2. Publicitatea la locul de vânzare

Publicitatea la locul de vânzare reprezintǎ ansamblul instrumentelor și tehnicilor utilizate pentru a influența comportamentul de cumpǎrare la respectivul punct de vânzare 23.

Cele mai utilizate instrumente sunt afișele sau posterele și afișajele electronice. Afișul sau posterul este un instrument clasic al promovǎrii turistice. Este o formǎ de prezentare atractivǎ a unei destinații turistice, prin intermediul unei fotografii mari. Aceste afișe se utilizeazǎ pentru ornarea birourilor de turism, iar câteodatǎ se dau cadouri sau se vând.

Pentru a utiliza în mod corespunzǎtor afișele este nevoie sǎ se dispunǎ de un spațiu adecvat expunerii lor. Diverse birouri de turism au amenajat deja vitrine sau locuri de expunere în care afișele sunt prezentate în mod atractiv.

In prezent, afișajele electronice înlocuiesc afișele ca material publicitar în punctele de vânzare.

2.4.3. Publicațiile

23 Blanca Garcia Henche, Marketing în turismul rural, Editura Irecson, București, 2004, pag 193

32

Publicațiile care se utilizeazǎ ca instrument de promovare al întreprinderilor de turism sunt urmatoarele :

ghidurile turistice ;

hǎrțile, planurile și traseele turistice ; pliantele ;

publicațiile specializate.

Ghidurile turistice reprezintǎ materialul cel mai cunoscut care îndeplinește rolul de a informa și pupulariza resursele turistice din diverse zone. Acest tip de publicații sugereazǎ lucruri interesante de fǎcut sau de vǎzut, dar oferǎ și informația practicǎ pentru ca turistul sǎ poatǎ ajunge, sǎ se cazeze și sǎ se desfǎșoare într-un ambient pe care nu îl cunoaște.

Existǎ multiple variante ale acestor publicații, dar majoritatea se caracterizeazǎ prin prezentarea unei zone ca marcǎ de referințǎ (țarǎ, regiune, ținut sau itinerar). Este important sǎ se diferențieze ghidurile turistice de descriere generalǎ a resurselor din spațiul geografic de cele a cǎror finalitate se axeazǎ pe anumite aspecte tematice ale ansamblului de resurse (ghiduri de arhitecturǎ popularǎ, gastronomie, ecologie etc.). Pe de altǎ parte, trebuie sǎ se evidențieze ghidurile care se adreseazǎ segmentelor de populație foarte specifice, fie pe segmente motivaționale, ca ghidurile gastronomice, fie pe segmente de vârstǎ, ca cele destinate publicului tânǎr.

Marea majoritate a ghidurilor turistce se prezintǎ ca un format de carte tipǎritǎ, dar se înregistreazǎ o creștere a publicǎrii de ghiduri informatizate, în special sub formǎ de CD-ROM. Avantajul acestui ghid cu caracter interactiv este cǎ ordonarea informației nu este condiționatǎ de formatul cǎrții tipǎrite, ci poate rǎspunde necesitǎților particulare ale fiecǎrui cititor 24.

Hǎrțile, planurile și traseele turistice

Valoarea hǎrților ca sursǎ documentarǎ este foarte importantǎ, deoarece conține informații indispensabile orientǎrii în teritoriu, nu numai datoritǎ indicațiilor referitoare la cǎile de circulație, dar și pentru faptul cǎ acestea conțin informații privind principalele atracții ale zonei.

Principalele tipuri de hǎrți de uz turistic sunt urmǎtoarele :

hǎrți rutiere- sunt cele mai uzuale și sunt indispensabile cǎlǎtoriilor pentru alegerea itinerariului ;

hǎrți – ghiduri turistice – oferǎ informații privind rețeaua rutierǎ și resursele din teritoriu ; introduce reproduceri la scarǎ mai mare a valorilor turistice considerate

24 Blanca Garcia Henche, Marketing în turismul rural, Editura Irecson, București, 2004, pag 195

33

ca relevante de autori și, de obicei, prezintǎ un text în care se enumerǎ și se explicǎ valorile de interes turistic ale zonei ;

planuri de oraș – aceste hǎrți prezintǎ detalii mai mari decât cele anterioare, deoarece trebuie sǎ permitǎ descrierea în detaliu a strǎzilor orașelor, cu atracțiile

turistice ale orașului ; acest tip de hǎrți dețin informații privind istoria și arta locului, principalele monumente și obiective de interes și serviciile de artizanat, gastronomie și cazare.

Traseele turistice sunt itinerare promovate de administrațiile însǎrcinate cu turismul în diverse perimetre. Acest tip de itinerariu are ca obiectiv sǎ prezinte o anumita zonǎ pentru vizite de scurtǎ duratǎ și sǎ cuprindǎ zonele relativ apropiate unele de altele pentru a produce o sinergie între ele care sǎ depǎșeascǎ forța turisticǎ a fiecǎruia în parte. In general, acest tip de itinerar se adreseazǎ turismului individual care organizeazǎ aceste trasee pe cont propriu. De aceea, traseele prezintǎ, în mod normal, diverse posibilitǎți, în funcție de spațiul natural în care se situeazǎ și de infrastructura de cazare și restaurant existentǎ.

Pliantele

Un pliant este un instrument, un mijloc publicitar și comercial de care dispune profesionistul din sectorul turistic pentru a comunica informația și a vinde produsul/ serviciul sǎu.

Caracteristica principalǎ a pliantelor este caracterul sǎu promoțional și de popularizare, în afarǎ de faptul cǎ posedǎ o facilitate mai amplǎ de editare comparativ cu ghidurile turistice, ceea ce îi conferǎ o mai mare posibilitate de actualizare.

Pliantele îndeplinesc anumite funcții 25 :

acționeazǎ ca un substitut al produsului – pliantul reprezintǎ consecința eforturilor de a face tangibil ceea ce este intangibil în cazul serviciilor turistice și, conținând informații privind caracteristicile produsului, se transformǎ într-un înlocuitor al acestuia, deoarece clientul este, de obicei, departe de locul de consum când vede pliantul ;

înlocuiește sau suplimenteazǎ acțiunile publicitare ;

face cunoscute consumatorului caracteristicile produsului în mod concret, precis și detaliat – pentru a trezi interesul, un pliant trebuie sǎ aibǎ urmǎtoarele caracteristici :

cel mai important este designul coperții ;

mesajul trebuie sǎ aibǎ forțǎ pentru a atrage consumatorul ;

25 Blanca Garcia Henche, Marketing în turismul rural, Editura Irecson, București, 2004, pag 205

34

conținutul imaginilor trebuie sǎ fie superior textului (pliantul reprezintǎ imaginea locației, serviciilor și activitǎților care se vând) ;

trebuie sǎ fie un pliant util, pentru a facilita vânzarea produsului și contactul cu întreprinderea (sǎ includǎ telefonul, e-mail-ul).

mecanism pentru facilitarea cumpǎrǎrii – majoritatea pliantelor conțin informații privind modul de efectuare a rezervǎrilor și de cumpǎrare a produsului ;

rol de consolidare a cumpǎrǎrii – pliantul înlocuiește produsul pe perioada cuprinsǎ între efectuarea rezervǎrii și pânǎ se cǎlǎtorește sau se consumǎ produsul, ceea ce poate presupune mai multe sǎptǎmâni sau luni ;

transmiterea de informații despre întreprinderea de turism și despre modul de utilizare a produsului/ serviciului acesteia ;

rol educativ ;

element promoțional.

Publicațiile specializate

Revistele specializate sunt publicații de mare valoare datoritǎ actualizǎrii lor constante, deoarece au, în general, o periodicitate lunarǎ. Conținuturile lor sunt foarte actuale și le completeazǎ pe cele oferite de ghiduri și pliante.

Existǎ douǎ tipuri de publicații : cele de tip general, cu conținuturi care se referǎ la teritorii și la resursele turistice ale acestora și cele de tip tematic, al cǎtor conținut este specializat pe tipul de turism care se realizeazǎ, pe tipul de cazare care se utilizeazǎ. Printre acestea din urmǎ, în ultimii ani au apǎrut diverse publicații dedicate practicǎrii sporturilor extreme, turismului în naturǎ și turismului rural.

2.4.4. Relațiile publice

Relațiile publice au ca obiectiv sǎ faciliteze cunoașterea unei întreprinderi sau a unui produs, sǎ creeze o imagine bunǎ și o atitudine favorabilǎ fațǎ de acestea, departe de punctul de vânzare sau prezentare. Aceastǎ cunoaștere se creazǎ, în principal, prin intermediul mijloacelor de comunicație, prin articole, întrevederi și știri.

In sectorul turistic, relațiile publice se pot referi la inaugurǎrile de locații, organizarea de ședințe de lucru, ședințe gastronomice.

Relațiile publice oferǎ constant și regulat informații intermediarilor, comunitǎții locale, turiștilor, presei și sectorului privat, printre altele, cu scopul de a obține pe termen lung, o imagine pozitivǎ și o atitudine favorabilǎ fațǎ de destinația de turism sau o locație.

35

Locațiile de turism și întreprinderile de servicii turistice trebuie sǎ foloseascǎ știri scurte și de actualitate, adresate presei specializate, interesatǎ de aceastǎ temǎ, cu scopul de a fi publicate într-un material tipǎrit. Este o încercare din partea întreprinderilor de a difuza, prin intermediul mijloacelor de comunicare, anumite mesaje pentru a crea o imagine bunǎ.

Intreprinderile de turism trebuie sǎ ținǎ seama de urmatoarele aspecte 26 :

trebuie sǎ se identifice responsabilul secției pentru a nu se pierde nota de presǎ ; trimiterea este doar un prim pas ; a publica și a plasa nota într-un spațiu bun va

depinde de bunele relații care s-au creat cu responsabilii publicatiilor ;

este necesar sǎ se cunoascǎ linia editorialǎ, secțiile, suplimentele și publicul diferitelor publicații pentru a le oferi ceea ce îi intereseazǎ mai mult ;

trebuie sǎ se ținǎ seama de termenul limitǎ de predare a informatiilor ;

trebuie sa fie întotdeauna dispuși sǎ colaboreze cu ziariștii, în special când aceștia solicitǎ în mod spontan informații.

2.4.5. Târgurile de turism

Târgurile de turism sunt evenimente culturale cu rol important în promovarea și comercializarea turismului și care atrag profesioniștii din numeroase țǎri. Ele reprezintǎ o formǎ de prezentare și, ocazional, de vânzare a produselor, deși au loc periodic și sunt de scurtǎ duratǎ. Participarea la târguri reprezintǎ principala acțiune promoționalǎ realizatǎ de majoritatea persoanelor publice din domeniul turismului. In ciuda acestui lucru, cercetǎrile de piațǎ demonstreazǎ cǎ târgurile au foarte puținǎ influențǎ ca factor de decizie în alegerea destinației, deși trebuie sǎ se ținǎ cont de faptul cǎ marile târguri sunt deschise profesioniștilor și obiectivul lor nu este de a contacta clientul final, ci canalele de comercializare.

Participarea la târguri este fundamentalǎ în turism pentru a stabili contacte comerciale și pentru a cunoaște ce produse oferǎ competitorii și ce mijloace de comercializare utilizeazǎ.

Târgurile sunt evenimente foarte importante ca instrumente de comunicare și de distribuție a produsului, astfel cǎ pun în contact consumatorul final cu locațiile de turism, în special prin intemediul pliantelor pe care acestea le pun la dispoziție.

26 Blanca Garcia Henche, Marketing în turismul rural, Editura Irecson, București, 2004, pag 209

36

CAPITOLUL 3

STUDIU DE CAZ

PERSPECTIVA DEZVOLTĂRII ȘI PROMOVĂRII ZONEI TURISTICE

NEAMȚ

3.1. Prezentarea zonei turistice Neamț

3.1.1. Localizarea și caracterizarea zonei turistice Neamț

Județul Neamț ocupă o poziție central-estică în ansamblul teritorial național și se suprapune, parțial, Carpaților Orientali, Subcarpaților Moldovenești și Podișului Moldovenesc, făcând parte din categoria unităților administrativ – teritoriale cu o suprafață de 5896,16 km2 , ceea ce reprezintă 2,5% din teritoriul țării (harta fizicǎ a județului Neamț – anexǎ). Geografic, județul Neamț este situat între 46040' și 47020' latitudine nordicǎ și 25043' și 27015' longitudine esticǎ. Județul Neamț are ca vecini: la nord județul Suceava, la vest județul Harghita, la sud județul Bacău, iar la est județele Vaslui și Iași.

Formele de relief ale zonei au înalțimi cuprinse între 1907m (vârful Ocolașul Mare) și 169 m (lunca Siretului). Unitǎțile de relief predominante în județul Neamț sunt: cea muntoasǎ, reprezentatǎ de Carpații Orientali (prin munții Bistriței, masivul Ceahlǎu, munții Hǎșmaș, munții Tarcǎu și munții Stǎnișoarei), care ocupǎ 278.769 ha (51% din suprafața județului), cea subcarpaticǎ, reprezentatǎ de Subcarpații Moldovenești, și cea de dealuri ale Podișului Central Moldovenesc. Principalele altitudini muntoase sunt: Ceahlǎu (1907m – Ocolașul Mare și 1900m – Toaca), Bistrița (1859m) și Tarcǎu (1792 – Hǎșmașu Mare). Lungimea totalǎ a râurilor ce traverseazǎ județul Neamț este de peste 2000 km. Lacurile existente sunt artificiale. Dintre toate, acumularea Izvorul Muntelui este cea mai importantǎ, având o suprafațǎ de aproximativ 3120ha și un volum de apǎ de aproximativ 1251 milioane m3 .

In judetul Neamț întâlnim douǎ tipuri de climǎ aproximativ în proporții egale: în jumatatea vesticǎ un climat specific montan, iar în restul teritoriului un climat temperat continental puternic influențat de masele de aer din est.

Județul Neamț a fost înființat în actualele limite administrative prin Legea nr.2/1968 privind organizarea administrativă a teritoriului României și are în componența sa 83 localități, după cum urmează: 2 municipii (Piatra Neamț și Roman), 3 orașe (Târgu Neamț, Bicaz și Roznov), 78 de comune cu 344 de sate.

Populația județului Neamț, în 2008, numǎrǎ 566.740 locuitori din care 50,7% sunt femei, iar 49,3% sunt bǎrbați ; 38,12% locuiesc în mediul urban, iar 61,88% în mediul rural.

37

Ramurile economice preponderente în județ sunt industria chimică, industria metalurgică, industria prelucrării lemnului, industria ușoară, industria materialelor de construcții și industria alimentară, turismul reprezentând un deziderat al dezvoltării județului Neamț, o prioritate avută în atenție de către administrația publică locală.

3.1.2. Forme de turism practicate în zona Neamț

Varietatea peisajului geografic, cu nenumărate locuri pitorești, patrimoniul monumentelor istorice și de artă, originalitatea elementelor etnografice și folclorice, prezența stațiunilor balneoclimaterice reprezintă doar câteva obiective de mare atracție turistică, ce au favorizat dezvoltarea mai multor forme de turism:

1. Turism montan

Obiectivul turistic central al județului care înregistreazǎ cel mai intens aflux turistic îl constituie zona Bicaz – Ceahlău, cu munții Hășmaș, Bistrița, Tarcău, Stânișoara, accesul către aceasta fiind ușurat de drumurile care unesc Transilvania cu Moldova prin Cheile Bicazului.

Munții Hășmaș, alcǎtuiți din roci calcaroase, cuprind o vastă zonă carstică, caracterizată prin peșteri, chei și praguri.

Masivul Ceahlău este cel mai semeț munte al Moldovei, un obiectiv turistic important al țării, un loc despre care circulă multe legende și povestiri. Punctele cele mai înalte de pe munte sunt Vârful Toaca (1904 m) și Ocolașul Mare (1907 m); la altitudinea de 1021 m există o cascadă formată din pârâul Rupturi, numită Duruitoarea, ale cărei șuvoaie cad pe un perete de stâncă de la o înălțime de 25 m. De la aceasta cascadă și-a luat numele renumita stațiune Durău, aflatǎ la poalele masivului. Situată la o altitudine de 780-800 m, stațiunea se află într-o regiune montană frecventată din secolul al XVIII-lea. Centrul Cultural-Pastoral „Sf. Daniil Sihastru„ este situat în incinta Mănăstirii Durău, a cărei biserică a fost pictată de celebrul pictor român Nicolae Tonitza, într-un peisaj montan magnific, un loc în care spiritualitatea încununează pitorescul, turistul fiind în același timp un pelerin. Recomandată pentru odihnă și tratament, stațiunea constituie un punct de pornire pentru numeroasele trasee care acoperă masivul Ceahlău, oferind în același timp posibilitatea practicării sporturilor de iarnă. Cele 5 hoteluri de 2 și 3 stele, și cele 16 pensiuni turistice clasificate cu 2 si 3 margarete au oferte atractive pentru orice sezon, fiind renumite pentru specialitățile culinare specifice zonei.

Rezervația naturală Cheile Bicazului – Hășmaș, monument al naturii, cu pereți stâncoși de 300-400 m înălțime, reprezintă un adapost pentru viața sălbatică și pentru peste 600 specii de plante pe o lungime de 10 km.

38

2. Turism cultural și ecumenic

Județul Neamț are o bogată moștenire istorică, evidențiată prin muzee (Muzeul de Istorie și Arheologie, Muzeul de Artă, Muzeul de Etnografie și Folclor), case memoriale (Calistrat Hogaș, Ion Creangă), cetăți medievale (Cetatea Neamțului), catedrale, și mai ales mănăstiri, cunoscute pe plan internațional – Agapia, Văratec, Sihla, Sihăstria, Bistrița – adevarate pietre de hotar pentru orice traseu turistic din județ.

Unul dintre cele mai interesante și căutate obiective turistice din Neamț este Muzeul „Nicolae Popa„, din satul Târpești, care prezintă un bogat patrimoniu cultural: de la măști tradiționale de urători, colecții numismatice și de fiare de călcat, unelte agricole și cărți vechi. Nu este de ocolit nici muzeul etnografic, unde se găsesc costume populare vechi de peste 200 de ani. Ceramica neagră de Marginea, unică în lume, are și ea un loc aparte. De asemenea, nu trebuie omise nici sculpturile artistului, care atrag prin stilul nonconformist.

Emblematic pentru reședința de județ, municipiul Piatra Neamț, este Complexul medieval din zona centrală, edificat în timpul domniei lui Ștefan cel Mare, alcătuit din Curtea domnească (construită în anul 1468), Biserica Sf. Ioan și Turnul-clopotniță (1497).

3.Turism rural și agroturism

Adevărat remediu împotriva vieții aglomerate a orașelor, a zgomotului și factorilor de stres, satul românesc, purtător de valori spirituale autentice, oferă numeroase oportunități de recreere și de cunoaștere a tradițiilor poporului român.

Filiala ANTREC Neamț – Asociația Naționala de Turism Ecologic, Rural si Cultural este un operator important în dezvoltarea acestui tip de turism, oferind programe turistice și manifestări, servicii de cazare și masă în pensiuni turistice și agroturistice clasificate la categoria 2, 3 și 4 margarete sau stele. Majoritatea pensiunilor se concentrează în Ceahlău – Durău, Filioara – Agapia, Vânători – Neamț, Viișoara, Vaduri, Fărcașa, Piatra Neamț, Almaș, Târgu Neamț, Tupilați, Bicazu Ardelean.

Turismul rural și agroturismul au mari posibilități de dezvoltare, deoarece zonele rurale ale regiunii dispun, pe lângǎ un cadru natural pitoresc, nepoluat și cu multiple variante de recreere, și de un valoros potențial cultural și istoric.

4. Ecoturism

Unul dintre avantajele majore ale județului Neamț, în comparație cu destinațiile turistice consacrate, este acela al păstrării mediului natural nealterat de prezența și activitățile omului, fapt concretizat prin numeroasele rezervații naturale: Parcul Național Ceahlău, Parcul Național Vânători Neamț, Cheile Bicazului-Hășmaș, Pădurea Goșman, Codrii de Aramă, Codrii de Argint. Toate aceste zone sunt bogate în resurse naturale, specii de floră și faună declarate endemice sau monumente ale naturii, un fond piscicol bogat în numeroase râuri și lacuri.

39

Parcul Național Ceahlău se remarcă prin numeroasele rarități floristice, unele fiind monumente ale naturii: floarea de colț, tisa, papucul doamnei, ghintura, zada. Caracterizată printr-o mare diversitate de elemente, fauna Masivului Ceahlău conferă o inestimabilă valoare științifică dând, împreună cu vegetația, măreția biogeografică a acestui munte. Dintre speciile de pești una este declarată monument al naturii: lostrița. Păsări declarate monumente ale naturii sunt : cocoșul de munte, fluturașul de stâncă, bufnița, ciocănitoarea cu trei degete. Mamiferele sunt reprezentate prin circa 30 de specii din totalul de 100 specii existente în fauna țării printre care două monumente ale naturii (cerbul și râsul) și un relict glaciar, capra neagră. Această zonă, impresionantă ca ansamblu biogeografic, cu o mare complexitate de elemente floristice și faunistice, se impune a fi conservată în regim natural, menținând nealterate toate valorile naturale.

5. Turism balnear

Judetul Neamț are un potențial destul de ridicat pentru tratamente balneare, date fiind resursele subsolului – ape minerale, acest tip de turism fiind asociat cu cel montan sau de agrement. Astfel, în apropierea orașului Târgu Neamț, stațiunea balneo-climaterică Bălțătești este renumită pentru apele clorosodice, sulfatate, bicarbonate, magneziene, feruginoase indicate în tratarea afecțiunilor reumatismale, neurologice și bolilor asociate – endocrine, respiratorii, dermatologice. Apele minerale clorurate sodice și bromurate din stațiunea Oglinzi se aseamănă prin compoziția lor cu apele de la Ischl (Austria), Hall (Tirol), Stotterheim (Weimar). Atât apele minerale, cât și nămolul de aici, au fost apreciate de mulți turiști străini pentru calitățile lor curative.

Zona este propice practicării sporturilor în orice anotimp, precum și organizării de expediții, drumeții pe traseele cunoscute. Mănăstirile din zonă constituie o impresionantă atracție turistică pentru toți cei care ajung în România , oferind în același timp și posibilități de cazare într-un cadru natural unic.

3.2. Analiza strategicǎ a zonei turistice Neamț

3.2.1. Baza tehnico – materială a zonei turistice Neamț – premisă a dezvoltării turismului

1. Rețeaua unităților de cazare

Intr-o zonǎ, stațiune, localitate, turismul se poate dezvolta satisfǎcǎtor numai în ipoteza cǎ existǎ suficiente posibilitǎți pentru cazarea, alimentația și agrementarea vizitatorilor. De aceea, din formele de bazǎ materialǎ, capacitǎțile de cazare condiționeazǎ, poate în cea mai mare

40

mǎsurǎ, volumul activitǎții turistice, deși anumite categorii de vizitatori care sosesc într-o localitate (stațiune) de interes turistic nu recurg întotdeauna la serviciile de cazare.

In general, prin capacitǎți de cazare 27 se înțeleg acele dotǎri de bazǎ materialǎ care asigurǎ înnoptarea și odihna turiștilor pe o anumitǎ duratǎ de timp, în baza unor tarife determinate, diferențiate în funcție de gradul lor de confort, perioada de an (sezonul) în care sunt solicitate serviciile de cazare. Capacitatea de cazare cuprinde totalitatea formelor de cazare (hoteluri, moteluri, hanuri, cabane, campinguri etc.), care, în vederea asigurǎrii unui sejur cât mai atractiv, oferǎ turiștilor condiții optime de adǎpostire (înnoptare), îndeplinind, dupǎ caz, și alte funcții caracteristice de domiciliu temporar.

Cazarea vizează crearea condițiilor și confortului pentru odihna călătorului, ea putând fi definită ca rezultat al industriei hoteliere, sector ce înglobează ansamblul activităților desfășurate în spațiul de locuire temporară. Cazarea se prezintă ca o prestație complexă ce decurge din exploatarea echipamentelor de primire și găzduire și este alcătuită dintr-un grupaj de servicii oferite călătorului pe timpul și în legătură cu rămânerea sa în unitățile hoteliere.

Dimensiunile și calitatea serviciului de cazare hotelieră sunt determinate de existența unei baze materiale adecvate din punctul de vedere al mărimii, tipologiei, dotărilor etc. care să asigure turiștilor condiții optime de înnoptare și să îndeplinească și alte funcții. Serviciul de cazare este influențat de încadrarea cu personal a mijloacelor de găzduire, de nivelul de calificare a lucrătorilor, de modul de organizare a muncii. Insuficiența spațiilor de cazare, înzestrarea lor necorespunzătoare, neconcordanța între nivelul confortului oferit și exigențele turiștilor, ca și numărul mic al lucrătorilor sau slaba lor pregătire influențează negativ calitatea serviciului de cazare și, prin intermediul acestuia, dimensiunile circulației turistice și gradul de valorificare a patrimoniului.

Rolul serviciului de cazare este important în cazul turismului rezidențial, de odihnă, când turistul dorește să-și petreacă vacanța într-un cadru natural atrăgător, fără să fie lipsit de confortul specific civilizației moderne. Valorificarea superioară a potențialului turistic reprezintă o latură a aportului industriei hoteliere la dezvoltareea turismului. Zone deosebit de bogate în atracții turistice pot rămâne în afara interesului turiștilor, datorită echipării necorespunzătoare sau absenței unor condiții minime de campare.

În identificarea componentelor serviciului de cazare trebuie avut în vedere faptul că unitatea hotelieră îndeplinește, pentru turist, funcția unui domiciliu temporar și că turistul cheltuiește mai mult de jumătate din totalul timpului de vacanță în aceste spații. Serviciul de cazare este constituit dintr-o sumă de prestații independente:

27 Oscar Snak, Petre Baron, Nicolae Neacșu, Economia turismulu, Editura Expert, București, 2003, pag 199

41

cazarea propriu-zisă cu servicii complementare;

alimentația cu servicii specifice;

activități de agrement și cultural-artistice;

servicii de informare și intermediere;

activități comerciale;

servicii speciale.

Între aceste servicii există relații de interdependență, în raport cu specificul fiecărei unități de cazare, unele dintre activități pot fi mai dezvoltate, altele mai puțin sau chiar să lipsească, după cum pot apărea și altele suplimentare.

Găzduirea este funcția principală a unităților hoteliere, ea presupune existența unor spații adecvate și a dotărilor necesare asigurării odihnei și igienei turistului. Unitățile hoteliere trebuiesc amplasate în funcție de o serie de factori, și anume: alegera destinației și poziționarea obiectivului în funcție de acesta, distanța față de mijloacele de acces și față de atracțiile turistice, frumusețea peisajului, liniște. Amplasarea trebuie să răspundă și unor criterii de ordin economic: valoarea investiției, costurile de exploatare, asigurarea unui nivel ridicat de ocupare.

Județul Neamț are în componență sa un număr de aproximativ 100 de spații de cazare turistică de toate tipurile de la hoteluri la pensiuni și camping-uri. Între unitățile cu o capacitate mare se remarcă Hotelul Central și Hotelul Ceahlău din municipiul Piatra Neamț. Posibilitățile de agrement ale județului sunt numeroase: restaurante, grădini, parcuri, grădini zoologice, rezervații naturale.

Din tabelul 3.1 se observǎ cǎ în 2007 fațǎ de anul 2003 a crescut cu 23,17% numǎrul de locuri de cazare existente, cu 20,72% numǎrul de locuri de cazare în funcțiune, cu 41,31% numǎrul de sosiri și cu 31,72% numǎrul de înnoptǎri.

42

Evoluția sosirilor în perioada 2003-2007

160000

Din analiza graficului 3.1 se observǎ cǎ numǎrul sosirilor a avut urmǎtoarea evoluție :

a crescut în 2004 cu 16,63% fațǎ de 2003 ;

în 2005 a urmat o scǎdere cu 9,24% fațǎ de 2004 ;

în 2006 și 2007 a crescut cu 26,97%, respectiv 41,31% fațǎ de 2003.

Graficul 3.2

Evoluția înnoptǎrilor în perioada 2003-2007

350000

Din analiza graficului 3.2 se observǎ cǎ numǎrul înnoptǎrilor a avut urmǎtoarea evoluție:

în 2004 a crescut cu 17,79% fațǎ de 2003; în 2005 a scǎzut cu 11,74 fațǎ de 2004 ;

în 2006 și 2007 a crecut cu 19,9%, respectiv cu 31,72% fațǎ de 2003.

43

Graficul 3.3 Evoluția indicilor de utilizare netă a capacității de cazare în funcțiune

27

Din analiza graficului 3.3 se observǎ cǎ indicele de utilizare netǎ a capacitǎții de cazare în funcțiune, fațǎ de 2003, a crescut în 2004 și 2007, a scǎzut în 2005, iar în 2006 a avut aceeași valoare ca și în 2003.

2.Rețeaua unităților de alimentație publică

Termenul „alimentație„ este utilizat pentru a desemna ceea ce încǎ multǎ lume numește „alimentație publicǎ„. In Dicționarul explicativ al limbii române, atributul „publicǎ„ are înțelesurile de „care privește pe toți„ sau „care are loc în prezenta unui numǎr mare de oameni„. De aceea, termenul poate fi perceput cu un sens peiorativ, întrucât nu poate fi vorba de o „participare„ a tuturor și nici nu se urmǎrește ca derularea serviciului sa aibǎ loc în „prezența„cuiva. Dimpotrivǎ, intimizarea spațiilor de servire și personalizarea serviciului reprezintǎ un deziderat permanent 28.

Alimentația se individualizează ca o componentă distinctă a economiei, orientată spre satisfacerea nevoilor de consum ale populației, având un rol important în viața economică și socială. În cazul turiștilor alimentația este asimilată termenului de „restaurație„ cu sensul de refacere a organismului, termen derivat de la restaurant.

În privința conținutului, alimentația se caracterizează prin complexitate, în sensul că reunește într-un tot unitar activități independente, identice sau comparabile cu cele ale altor ramuri ale economiei.

Groupe international de recherches agroalimentaires (GIRA) identificǎ patru motivații ale consumului, corespunzǎtor tot atâtor funcții 29 (tabelul 3.2):

Nicolae Lupu, Hotelul- economie și management, Editura All Beck, Bucuresti, 2005, pag 105

Nicolae Lupu, Hotelul- economie și management, Editura All Beck, Bucuresti, 2005, pag 105

44

funcția de hrǎnire – este vorba de masa luatǎ în afara casei; serviciul trebuie sǎ fie rapid și la un preț scǎzut, de aceea tipurile de unitǎți frecventate sunt restaurantul fas-food, bistroul, snack-barul, restaurantul de întreprindere. Aceastǎ funcție deține locul principal în totalul cererilor adresându-se consumatorului obișnuit, fiind destinată satisfacerii unei nevoi fiziologice;

funcția de loisir – desi rǎmâne o masǎ-necesitate fiziologicǎ, restricțiile de timp și preț sunt mai puțin importante. Este tipul de masǎ luatǎ seara- în drum spre casǎ, pentru a nu mai face bucǎtǎrie- sau în timpul unui voiaj turistic. Funcția de loisir răspunde nevoilor manifestate de consumatorii ce călătoresc în week-end sau în vacanță;

funcția de convivialitate – masa se ia cu familia sau cu prietenii și constituie o atracție în sine. Clientela cautǎ o ambianțǎ deosebitǎ și meniuri cu suficiente variante de alegere.Timpul nu mai prezintǎ importanțǎ, iar nivelul criteriului preț variazǎ de la caz la caz. Funcția de convivialitate se apropie prin conținut, motivație și caracteristicile clientelei de cea de loisir;

funcția de afaceri se referă la crearea cadrului propice unor întâlniri sau negocieri, precum și la organizarea festivităților ocazionate de diverse evenimente. Este masa luatǎ de cadrele superioare, agenții de vânzǎri, împreunǎ cu partenerii lor de afaceri. Decorul, ambianța și calitatea preparatelor sunt esențiale. Restricțiile de timp sunt mai puțin importante, iar prețul este relativ ridicat.

Sursa: Y. Tinard, Le tourisme- Economie et management, McGraw-Hill, Paris, 1992, pag. 305

Paralel cu dezvoltarea turismului, cu diversificarea formelor sale și sporirea exigențelor clientelei specifice, se poate vorbi de o îmbogățire a conținutului activității de alimentație și o creștere a rolului său prin multiplicarea funcțiilor pe care le poate îndeplini, cu accent pe componenta recreativ-distractivă.

Ca parte integrantă a prestației turistice, alimentația manifestă și o serie de particularități:

45

să fie prezentă în toate momentele importante ale consumului turistic; să asigure o diversitate structurală a produselor și serviciilor;

să reprezinte un element de selecție a destinațiilor de vacanță sau chiar motivația principală a călătoriei.

Aceste trăsături pun în evidență locul important pe care activitatea de alimentație îl deține în structura produsului turistic și contribuția sa atât la ridicarea calității serviciului turistic în ansamblul său, cât și la creșterea activității voiajelor sau destinațiilor de vacanță. Eficiența sa este reflectată în costul pachetului de vacanță, determinând nivelul și evoluția circulației turistice. Serviciile de alimentație pot fi asigurate de către restaurantele spațiilor de cazare, dar și de restaurantele existente.

Rețeaua unitǎților de alimentație publicǎ din judetul Neamț este reprezentatǎ în tabelul

3.3:

Tabelul 3.3

Rețeaua unitǎților de alimentație publicǎ din judetul Neamț

46

47

Barajului, nr.86)

Sursa: www.bibgtkneamt.ro

3. Baza de agrement

Agrementul reprezintǎ o componentǎ de bazǎ a produsului turistic deoarece este chemat sǎ asigure odihna activǎ a turiștilor, contribuind direct la realizarea unei noi calitǎți a vieții. Odihna activǎ este o caracteristicǎ fundamentalǎ a vacanțelor în zilele noastre, contribuind la satisfacerea nevoilor fizice și psihice ale turistului, conturând cadrul necesar petrecerii plǎcute și instructive a timpului liber 30.

Agrementul este definit ca „ansamblul mijloacelor, echipamentelor, evenimentelor și formelor oferite de unitǎți, stațiuni sau zone turistice, capabile sǎ asigure individului sau grupului social o stare de bunǎ dispoziție, de plǎcere, sǎ dea senzația unei satisfacții, uni împliniri, sǎ lase o impresie și o amintire favorabilǎ 31„.

În sens mai larg, agrementul (anumația turisticǎ) include 32:

Animația de destindere, respectiv totala inactivitate (de tipul „stat la plajǎ„), animația comercialǎ (shopping, cumpǎrǎturi), animația recreativǎ (parcuri de loisir) și animația ludicǎ (cazinouri);

Animația de „deplinǎ formǎ fizicǎ și pshicǎ„, cuprinzând animația religioasǎ, animația militantǎ (manifestǎri cu conotații politice), animația medicalǎ și paramedicalǎ și animația sportivǎ (pentru practicanți și spectatori);

Animația-spectacol, adicǎ animația-naturǎ (rezervații și parcuri naturale) și animația istoricǎ (castele);

Animatia culturalǎ, cu muzee, festivaluri;

Animația profesionalǎ.

In vacanțǎ, turistul este tot mai puțin mulțumit de clasica ofertǎ de soare și plajǎ, alǎturi de cazare, masǎ. Din acest motiv, pentru a oferi clienților posibilitatea sǎ aibǎ o viațǎ de vacanțǎ mai activǎ și sǎ stabileascǎ relații între ei, motivați de un imbold comun, și anume divertismentul, a apǎrut animația și respectiv, animatorul. Diferențǎ dintre agrement și animație ar fi cǎ aceasta din urmǎ presupune participarea activǎ a turiștilor.

Obiectivul principal al unui program de animație este de a propune clienților o serie de activitǎți, de care aceștia sǎ fie conștienți cǎ existǎ și la a cǎror desfǎșurare sǎ participe activ sau, din contrǎ, sǎ aleagǎ o viațǎ sedentarǎ, fǎrǎ sǎ fie preocupați de respectivele activitǎți; clienții

Oscar Snak, Petre Baron, Nicolae Neacșu, Economia turismulu, Editura Expert, București, 2003, pag 350

Stǎnculescu Gabriela, Lupu Nicolae, Țigu Gabriela, Dicționar poliglot explicativ de termeni utilizati în turism,

Editura All, București, 1988, pag.6

32 Nicolae Lupu, Hotelul- economie și management, Editura All Beck, Bucuresti, 2005, pag 95

48

însǎ trebuie sǎ știe cǎ activitǎțile existǎ și cǎ, dacǎ simt nevoia sǎ participe, sunt încurajați și îndrumați în acest sens. Animatorul trebuie sǎ aibǎ abilitatea de a motiva clienții sǎ participe la diversele activitǎți, cu unicul scop de a le face sejurul cât mai plǎcut și mai amuzant și de a-i ajuta sǎ-și recupereze forțele, nu doar fizice , ci și psihice, înainte de a reveni la viața cotidianǎ. Din ce în ce mai mult, clienții apreciazǎ acest tip de ofertǎ, care devine unul dintre factorii decisivi în alegerea hotelului pentru petrecerea vacanței.

Realizarea scopului fundamental al vacanței-odihnă, recreere și distracție, evadarea din cotidian presupune între altele, crearea unui cadru, a unei ambianțe de deconectare. Creșterea preocupărilor pentru materializarea dezideratului de odihnă activă-caracteristică esențială a vacanțelor în societatea modernă stimulează apariția și dezvoltarea unor servicii specifice celor de agrement.

Dacă în privința tratamentului balneo-medical nu există nici un fel de rezervă în recunoașterea importanței și locului său în structura produsului turistic, tot așa trebuiesc înțelese lucrurile și în cadrul altor prestații cu rol recreativ; pentru schiori, prezența zăpezii, a amenajărilor pentru practicarea ski-ului, a instalațiilor mecanice de urcat este cel puțin tot atât de importantă ca și a condițiilor de cazare și masă; situația se prezintă asemănător și pentru amatorii de sporturi nautice, de vânătoare, echitație, etc. toate acestea demonstrând că animația este o componentă de bază a produsului turistic.

În calitate de componentă de bază a produsului turistic, agrementul îndeplinește și o serie de funcții diferențiindu-se în raport cu turistul și nevoile sale fizice și psihice și organizatorii de vacanțe.

În ceea ce-l privește pe turist, agrementul are în vedere satisfacerea nevoilor sale fizice de odihnă, destindere, mișcare și chiar dezvoltarea capacităților sale, reconfortarea psihică a turistului prin relaxare, distracție, crearea unei atmosfere de comunicare și chiar prin îmbogățirea bagajului de cunoștințe. Satisfacerea acestor cerințe presupune organizarea activităților cultural-distractive și instructiv-educative; în categoria acestora se înscriu excursiile, vizitarea diverselor obiective, întâlnirea cu reprezentanții diferitelor profesii, concursuri, stimularea creației.

Agrementul se manifestă ca un factor de competitivitate a stațiunilor sau unităților de creștere a activității acestora prin diferențierea ofertelor. Totodată el se constituie ca un mijloc de individualizare a produselor și de personalizare a destinațiilor, cu efecte stimulative asupra circulației turistice.

În privința obiectivelor se urmărește asigurarea unei baze materiale adecvate, a unui personal cu pregătire de specialitate și a unor programe având conținut distractiv-recreativ precum și a activităților și mijloacelor de informare a clientelei în legătură cu aceste manifestări.

49

Buna organizare și desfășurare a agrementului reprezintă un mijloc suplimentar de atragere a fluxurilor turistice, de stimulare a călătoriilor

Multǎ vreme s-a considerat cǎ agrementul se poate desfǎșura doar vara. Nimic mai greșit! Chiar dacǎ vara sunt condițiile cele mai bune pentru desfǎșurarea activitǎților – datoritǎ timpului mai bun și afluenței sporite de turiști – nu trebuie pierdute din vedere activitǎțile ce se pot desfǎșura în alte anotimpuri. Pe perioada iernii, hotelurile din zonele de munte sunt comparabile cu cele din zonele de plajǎ pe periada verii, impunând activitați de agrement atractive pentru client; condițiile meteo nu sunt mereu favorabile sporturilor de iarnǎ, iar timpul liber trebuie ocupat cu activitǎți corespunzǎtoare vremii și condițiilor hotelului. De asemenea, existǎ grupuri de clienți care cǎlǎtoresc cel mai mult în afara sezonului de vârf, precum grupurile de vârsta a treia, necesitând anumite tipuri de activitǎți, corespunzatoare caracteristicilor pe care le posedǎ, de aceea, agrementul ar trebui realizat în orice perioadǎ a anului și în orice fel de hotel, cu condiția sǎ se afle în concordanțǎ cu caracteristicile clienților vizitatori 33.

În zona turisticǎ Neamț, serviciile de agrement împreună cu frumusețea peisajului formează atuul cel mai important pentru promovarea turismului. Astfel pot fi dezvoltate multiple activități sportive cu caracter competițional sau de amatori, activități recreative sau de odihnă precum și activități cultural-artistice.

Activitǎțile ce pot fi practicate de turiștii ce sosesc în județul Neamț sunt urmǎtoarele:

1. Vizitarea obiectivelor turistice

Piatra-Neamț, una dintre cele mai pitorești așezări ale țării, supranumită adesea „Perla Moldovei„, este nu numai centrul administrativ al județului, ci și capitala istorică a unui străvechi ținut românesc, calitate ce i-o conferă vechimea sa bimilenară. Amintită încă de la sfârșitul secolului al XIV-lea printre alte târguri ale Moldovei, este locul unde Ștefan cel Mare își va ridica – în a doua jumătate a veacului următor – curtea domnească și biserică, ce constituie și astăzi neprețuite podoabe ale orașului, judicios integrate arhitecturii moderne și ambianței noilor construcții.

Pentru vizitarea obiectivelor turistice, turiștii pot parcurge o serie de trasee turistice (harta turisticǎ a județului Neamț – vezi anexe):

Traseul 1 : Piatra-Neamț – Barajul de acumulare de la Bicaz – Poiana Teiului – Stațiunea Durǎu – Piatra Neamț

Obiective de vizitat:

Barajul de acumulare de la Bicaz – lac de acumulare format pe Bistrița, are o înǎlțime de 127 m, o lungime de 435 m și o lǎțime maximǎ la bazǎ de 119 m ; lacul în sine are o lungime de 40 km, o suprafațǎ de 33 km2 și un

33 Nicolae Lupu, Hotelul- economie și management, Editura All Beck, Bucuresti, 2005, pag 97

50

volum maxim de apǎ de 1250 milioane m3 ; constituie o atractivǎ zonǎ de agrement ; se pot face plimbǎri cu vaporașul, se pot închiria șalupe ;

Poiana Teiului – este o rezervație geologicǎ, aici existând un uriaș bloc de calcar format prin eroziune ;

Stațiunea Durǎu – este o stațiune climatericǎ și de odihnǎ situatǎ la poalele Masivului Ceahlǎu.

Traseul 2 : Piatra-Neamț – Mǎnǎstirile Horaița, Vǎratec și Agapia – Cetatea Neamțului – Târgu Neamț – Casa Memorialǎ Ion Creangǎ din Humulești – Piatra Neamț

Obiective de vizitat:

Secu, Sihǎstria – Piatra Neamț

Obiective de vizitat:

Mǎnǎstirea Neamț – situatǎ la 16 km de Tǎrgu Neamț, este unul dintre cele mai valoroase ansambluri arhitectonice românești ; prima mențiune documentarǎ este din 1407 ; aici funcționeazǎ una dintre cele mai vechi biblioteci din țarǎ (peste 600 de ani) precum și un muzeu ce ilustreazǎ intensa activitate culturalǎ desfǎșuratǎ de-a lungul secolelor ;

Mǎnǎstirea Secu – situatǎ la 75 km de Piatra-Neamț, a fost ctitoritǎ de marele vornic Nestor Ureche, în anul 1602 ;

51

Mǎnǎstirea Sihǎstria – situatǎ la 22 km de orașul Tǎrgu Neamț, a fost ctitoritǎ în 1655 de cǎtre sihastrul Atanasie împreunǎ cu șapte ucenici de-ai sǎi ;

Traseul 4 : Piatra-Neamț – Mǎnǎstirile Bistrița și Pângǎrați – Barajul de acumulare de la Bicaz – Cheile Bicazului – Piatra Neamț

Obiective de vizitat:

Mǎnǎstirea Bistrița – situatǎ la 10 km de Piatra-Neamț; ctitoritǎ în anul 1402 de Alexandru cel Bun ;

Mǎnǎstirea Pângǎrați – situatǎ la 15 km de Piatra-Neamț ; construitǎ în vremea lui Ștefan Cel Mare ;

Barajul de acumulare de la Bicaz ;

Cheile Bicazului – situate la 50 km de Piatra-Neamt, Cheile Bicazului fac parte din Parcul Național Cheile Bicazului – Hǎșmaș, fiind unul dintre cele mai impresionante monumente naturale din România ;

Traseul 5 : Piatra-Neamț – Vǎratec – Agapia – Casa Memorialǎ Ion Creangǎ din Humulești – Cetatea Neamțului – Rezervația de zimbri „Dragoș Vodǎ„

Obiective de vizitat:

Mǎnǎstirea Agapia ;

Mǎnǎstirea Vǎratec ;

Casa Memorialǎ Ion Creangǎ ;

Cetatea Neamțului

Rezervația de zimbri „Dragoș Vodǎ„ – a fost înființatǎ în anul 1968 ; în rezervație, pe lângǎ zimbri se mai pot întâlni: cerbi carpatini, cerbi lopǎtari, cǎpriori, vulpi, bursuc, iepuri, urși, lupi, specii de avifaunǎ ; în momentul actual, se gǎsesc 3 exemplare de zimbri într-un țarc de aproximativ 4 ha ;

Traseul 6 : Piatra-Neamț – Lacul Cuejdel – Cetatea Neamțului – Mǎnǎstirea Vǎratec – „Codrii de aramǎ„- Piatra-Neamț

Obiective de vizitat:

Lacul Cuejdel – situat în comuna Garcina, la 3 km de Piatra-Neamț ; s-a format în urma unor alunecǎri de teren succesive începand din 1978 pânǎ în 1991 pe cursul pârâului Cuejdel, la baza Culmii Munticelu ; este cel mai mare lac de baraj natural din țarǎ, având suprafața de 12,2 ha,

52

lungimea de 1 km, lǎțimea medie de 102 m, adâncimea medie de 7,44 m, adâcimea maximǎ lângǎ baraj este de 16 m ;

Cetatea Neamțului ;

Mǎnǎstirea Vǎratec ;

„Codrii de aramǎ„ – situați la 30 km de Piatra Neamț, 1 km nord de

Mǎnǎstirea Vǎratec, este o rezervație forestierǎ alcatuitǎ din goruni seculari.

2. Turism ecvestru

Turismul ecvestru se poate practica la :

Baza hipică „Virgil Barbuceanu„- amplasată în Piatra Neamț, în zona denumitǎ „Peste Vale„ alcătuiește, împreunǎ cu Mixmusic Land, un minunat complex sportiv, turistic și de agrement. În prezent, Baza hipică, este administrată și folosită de Clubul Sportiv Ecvestru, condus de președintele Prof. Costache Lupu și de Clubul Sportiv TCE 3 Brazi, condus de președintele dr. Vasile Pachițeanu, cu sprijinul Primăriei, al Consiliului Local Piatra Neamț și al mai multor unități economice sponsori. Pe lângă activitatea competițională, cele două cluburi sportive oferǎ comunității locale și celor care vizitează orațul Piatra Neamț posibilitatea de a se iniția și a pătrunde în tainele sportului ecvestru prin cursurile Școlii de Echitație care funcționează sâmbăta și duminica între orele 9:00 – 14:00 și miercurea între orele 14:00 – 18:00. Agrementul călare se desfășoară zilnic între orele 9:00 – 13:00 și 15:00 – 18:00. Plimbările de agrement cu trăsurile trase de cai pe traseele propuse de solicitanți, au loc la cerere, pe bază de comandă telefonică. Trăsurile pot fi puse la dispoziție și pentru nunți sau alte evenimente și ocazii. Pe timp de vară, se asigură cai dresați și adaptați pentru turismul călare pe traseele marcate din zona Bâtca Doamnei, Bahrin sau în alte locuri preferate de solicitanți.

Depozitul de Armăsari Dumbrava (Com.Timișești, program10.00-16.00) – se află amplasat într-o zonă cu un puternic potențial turistic, accesul în zonă fǎcându-se pe DN 15 C dinspre Piatra Neamț pe direcția Piatra Neamț-Târgu Neamț și pe DN 15 B dinspre Poiana Largului pe ruta Poiana Largului-Humulești-Târgu Neamț. Efectivul Depozitului de Armăsari este de 100 de capete fǎcând parte din 8 rase deosebite cu o foarte mare importanță biologică: arabă, semigreu, huțul, sport, lipițan, cal de Bucovina, gidran, pur sânge englez. Posibilitățile de practicare a turismului ecvestru constau în: plimbări călare pentru agrement, plimbări cu trăsura, lecții de călărie, lecții de sărituri peste obstacole.

Tarife practicate :

53

plimbare călare pentru agrement–5 Euro /30 minute ;

plimbare cu trăsura –10 Euro /30 minute.

3. Pescuit sportiv

Pescuitul sportiv se desfǎșoarǎ în :

Complexul de agrement „Rechinul„ (Com.Costișa, la 300 m est de DN15) :

iaz amenajat pentru pescuit sportiv, grătar;

restaurant cu specific pescăresc (40 locuri), aprovizionat din păstrăvăria proprie ;

bar cu 20 locuri;

teren de sport și joacă pentru copii;

teren amenajat pentru camping.

Lacul „Balta Porcului„ – este situat pe malul drept al Bistriței între satul Agârcia și Piatra Neamț.

Lacul Budești (Com. Făurei);

Lacul Complex Dănăilă (Roman);

Lacul „Ferma Caritas„ (Com. Săbăoani, la 2 Km) ;

Lacul „Izvorul Muntelui„ (se află la baza Muntelui Ceahlău) ;

Lacul „La Moldovean„ (Com. Dragomirești) ;

Lacul Simionești (Com.Cordun, sat Simionești, 8 km NV de Roman) ; Lacul Trifești ( Com. Trifești);

Lacul „Zimbrări„ (Com. Vânători-Neamț) – este așezat într-un peisaj natural deosebit în mijlocul pădurii (în locurile preferate de pescuit ale lui Mihail Sadoveanu), în cadrul rezervației forestiere Vânători-Neamț și în incinta rezervației de zimbri și faună carpatină „Dragoș Vodă„. Accesul se face din șoseaua ce leagă orașul Târgu Neamț de Mănăstirea Neamț. „Zimbrăria„ reprezintă un complex de trei iazuri în cascadă; dintre speciile de pești putem enumera: crap, ten, caras, șalău, novac, știucă, biban.

Iazul Unghi (Com.Dragomirești, sat Unghi).

4. Vânǎtoare

In judetul Neamț pot fi vânate urmǎtoarele specii de animale:

Ursul :

sezon de vânătoare: se stabilește cu aprobarea ministerului de resort

perioada optimă de vânătoare: în luna aprilie

54

Lupul :

-sezonul de vânătoare: 15 septembrie-31 martie (cu aprobarea ministerului) -perioada optimă de vânătoare: în lunile decembrie și martie

Cerbul :

-sezon de vânătoare mascul:1 septembrie -15 decembrie -sezon de vânătoare femelă:1septembrie -15 februarie -perioada optimă de vânătoare: 20-30 septembrie

Căpriorul :

-sezonul de vânătoare: 15mai – 15octombrie -perioada optimă de vânătoare: lunile iunie-august

Mistrețul :

sezon de vânătoare : 1 august – 31 ianuarie

perioada optimă de vânătoare: în lunile decembrie – ianuarie

Cocoșul de munte :

-sezon de vânătoare:15 martie – 05 mai -perioada optimă de vânătoare: 17-30 aprilie

Iepurele :

-sezon de vânătoare 1 noiembrie – 31 ianuarie

-perioada optimă de vânătoare: pe durata întregului sezon

Vulpea :

-sezon de vânătoare: pe tot anul

Râsul :

-sezon de vânătoare: 15 septembrie – 31 martie (cu aprobarea ministerului)

perioada optimă de vânătoare: în lunile septembrie și martie.

Turiștii care participǎ la vânǎtoare se pot caza la :

Cabana Borcut (Ocolul Silvic Borca) – dispune de 2 camere duble și una single, living, baie comună, sobe cu lemne, electricitate de la un generator pe apă, izvor apă minerală.

Cabana Durău (Ocolul Silvic Ceahlău, la 3 km de la ieșirea din Durău pe drumul axial, pe stânga) – dispune de 1 apartament și o cameră, fiecare cu baie, bucătărie, cameră de zi, sufragerie, încălzire centrală cu lemne, telefon, parcare, antenă satelit, semnal telefon mobil.

Cabana Goșman (Ocolul Silvic Brateș – situată la 500 m amonte de satul Ardeluța, pe valea Goșmanului)- dispune de 4 camere: 2 duble, 2 single, 3 băi și cameră de zi cu șemineu, sobe cu lemne, parcare.

55

Cabana Nemțișor 1 (Ocolul Silvic Tg.Neamț) – are 4 dormitoare duble cu băi proprii.

Cabana Nemțișor 3- dispune de 4 garsoniere cu băi proprii și sufragerie.

Cabana Scăricica (Ocolul Silvic Vaduri – situată la intrarea în satul Scăricica) – dispune de 6 dormitoare duble, din care 4 cu băi, sufragerie, cameră de zi, telefon, parcare, încălzire cu centrală pe motorină.

Cabana Teiuș (Ocolul Silvic Tarcău – situată la 2 km din satul Brateș amonte pe valea Brateșului) – dispune de 2 dormitoare duble, 1 cameră single, baie comună, bucătărie, sufragerie, sobe cu lemne, parcare.

Drumeții pe munte

În Masivul Ceahlău sunt delimitate, pentru uzul turiștilor, 7 trasee montane marcate (harta traseelor – vezi anexe) :

Traseul 1 – Cabana Izvorul Muntelui (797m) – Poiana Maicilor (1328m) – Cabana Dochia (1750 m) :

Marcaj: bandă roșie

Durata de parcurgere: 6 – 7 h Distanța de parcurs: 9 km

Diferența de nivel: 953 m

Observații : interzis pe timpul iernii

Traseul 2 – Cabana Izvorul Muntelui (797 m) – Curmătura Lutu Roșu (1020 m) – Cabana Dochia (1750 m)

Marcaj: bandă albastră

Durată de parcurgere: 3h 30min

Distanța de parcurs: 6 km

Diferența de nivel : 953 m

Observații: practicabil tot timpul anului

Traseul 3 – Cabana Izvorul Muntelui (797 m) – Stânca Dochiei (1185 m) – Jgheabul cu Hotar – Cabana Dochia (1750 m)

Marcaj: triunghi albastru

Durata de parcurgere: 3h 30min- 4 h Distanța de parcurs: 7,5km

Diferența de nivel: 953 m

Traseul 4 – Stațiunea Durău (800 m) – Cabana Fântânele (1220 m) – Cabana Dochia (1750 m)

56

Marcaj: bandă roșie

Durata de parcurgere: 3h – 3h 30min Distanța de parcurs: 7,5 km

Diferența de nivel: 950 m

Observații: grad mediu de dificultate

Traseul 5 – Stațiunea Durău (800 m) – Poiana Vesuri (1195 m) – Cascada Duruitoarea

Cabana Dochia (1750 m)

Marcaj: cruce roșie

Durata de parcurgere: 4h 30min – 5h Distanța de parcurs: 7,5 km

Diferența de nivel: 950 m

Observații: grad mediu de dificultate.

Traseul 6 – Bicazul Ardelean (580 m) – Telec (680 m) – Curmatura Stanile (1420 m)

Cabana Dochia (1750m)

Marcaj: bandă albastră

Durata de parcurgere: 7-8h Distanța de parcurs: 17km Diferența de nivel: 1170m

Observații : grad mare de dificultate

Traseul 7 – Sat Neagra (540 m) – Curmătura Văratec (1363 m) – Poiana Maicilor (1326 m) – Cabana Dochia (1750 m)

Marcaj: cruce albastră

Durata de parcurgere: 6 – 7h Distanța de parcurs: 14 km Diferența de nivel: 1210 m

Observații: -grad mare de dificultate

6. Alte activitǎți de agrement

a) Vizitarea Complexului turistic de agrement din Piatra Neamț

Complexul este situat la poalele muntelui Cernegura, la 250m în aval de barajul de la Piatra Neamț, în lunca râului Bistrița. Complexul, cu o suprafață de 9 ha, cuprinde: bazin olimpic cu adâncime descendentă de la 1,8 m la 4,6 m, bazin pentru copii cu adâncime sub 1 m (bazinele sunt la standarde europene: sunt protejate cu liner, apa este tratată în stații automatizate folosind ultima tehnologie în domeniu, rigole cu apă curgătoare pentru a preveni contaminarea apei din

57

bazin, dușuri și toalete, salvamari), cabinet medical, patinoar natural, teren de fotbal cu gazon artificial (omologat F.R.F.), terenuri de tenis (standarde europene), terenuri de baschet, volei, handbal, instalație de nocturnă pentru terenurile de sport, pistǎ pentru role și skateboard-uri, terase, restaurante, spații de joacă pentru copii, scenă pentru spectacole, video-proiecții, instalații de sunet, lumini și efecte speciale, spații de cazare, magazine fast food, chioșc de ziare, cabinet medical, telefon public, fax, internet, parcări auto și biciclete, închirieri de mașinuțe pentru copii, închirieri material sportiv, șezlonguri, grătare.

Capacitatea de cazarea a complexului este urmǎtoarea :

Cartierul Ibiza – 3 căsuțe duble cu baie și hol (150 lei)

Cartierul Malibu – 10 căsuțe duble cu baie și living (150 lei)

Cartierul Riviera – 29 căsuțe duble cu baie comună (70 lei)

Cartierul Roland Garros – 11 căsuțe duble cu baie comună (70 lei)

Ski – se poate practica pe pârtia de pe dealul Cozla din Piatra Neamț, aceasta având o lungime de 965m și o lǎțime de 20 m.

Tarifele practicate la telescaun sunt urmǎtoarele : urcare : 5 lei

urcare și coborâre : 8 lei

Plimbǎri cu telegondola

Stația de bază este în fața gării, la 323 m altitudine, iar stația de vârf se află pe Muntele Cozla, la 632 m altitudine. Așadar, diferența de nivel este de 309 m. Lungimea traseului este de 1915 m, viteza de deplasare este de 6 m/s, ceea ce face ca timpul de parcurgere să fie de aproximativ 5 minute.

3.2.2. Analiza PEST a zonei turistice Neamț

1. Factori politici:

cadrul legislativ general privind desfǎșurarea activitǎții de turism:

legi privind cadrul general al desfǎșurǎrii activitǎții de turism – O.G. 58/1998, legea 755/2001 pentru aprobarea O.G. 58/1998 privind organizarea și desfǎșurarea activitǎții de turism în Romania; O.G nr. 5/2003 pentru modificarea art. 33 din O.G nr. 58/1998 privind organizarea și desfășurarea activității de turism în România;

legi privind activitatea de autorizare:

brevete și licențe de turism – Ordinul Ministrului Turismului nr. 691 din 26 septembrie 2002 pentru modificarea și completarea

58

Normelor metodologice privind criteriile și metodologia pentru eliberarea licențelor și brevetelor de turism, aprobate prin Ordinul Ministrului Turismului nr. 170/2001; H.G. nr. 238 / 2001 privind condițiile de acordare a licenței și brevetului de turism; Ordinul Ministrului Turismului nr. 170 /2001 pentru aprobarea Normelor metodologice privind criteriile și metodologia pentru eliberarea licențelor și brevetelor de turism; Ordinul Ministrului Turismului nr. 910 / 2002 pentru modificarea Normelor metodologice privind criteriile și metodologia pentru eliberarea licențelor și brevetelor de turism, aprobate prin Ordinul Ministrului Turismului nr. 170/2001; Ordinul Ministrului Turismului nr. 203 / 2002 privind preschimbarea certificatelor de clasificare și/sau a licențelor de turism;

certificate de clasificare – H.G nr. 1328/ 2001 privind clasificarea structurilor de primire turistice; H.G nr. 1412 / 2002 pentru modificarea și completarea H.G nr. 1.328/2001 privind clasificarea structurilor de primire turistice; OM nr. 636/2008 pentru aprobarea Normelor metodologice privind clasificarea structurilor de primire turistice.

ghizi de turism – H.G. nr. 305/2001 privind atestarea și utilizarea ghizilor de turism; H.G. nr. 631/2003 pentru modificarea și

completarea H.G. nr. 305/2001 privind atestarea și utilizarea ghizilor de turism; Ordinul Ministrului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului nr. 637 din 1 aprilie 2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind condițiile și criteriile pentru selecționarea, școlarizarea, atestarea și utilizarea ghizilor de turism;

pârtii și trasee de schi – H.G nr. 5 din 8 ianuarie 2004 pentru modificarea și completarea H.G nr. 263/2001 privind amenajarea, omologarea, întreținerea și exploatarea pârtiilor și traseelor de schi pentru agreement; H.G nr. 263/ 2001 privind amenajarea, omologarea, întreținerea și exploatarea pârtiilor și traseelor de schi pentru agrement; Ordinul Ministrului Turismului nr. 491/ 2001 pentru aprobarea Normelor privind omologarea, amenajarea,

59

întreținerea și exploatarea pârtiilor și traseelor de schi pentru agrement;

agrement – H.G nr. 511/2001 privind unele măsuri de organizare a activității de agrement în stațiunile turistice; H.G nr. 452/ 2003 privind desfășurarea activității de agrement nautic; Ordinul Ministrului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului nr. 292 din 12 septembrie 2003 pentru aprobarea Normelor metodologice privind desfășurarea activității de agrement nautic;

construcții în domeniul turismului – H.G nr. 31/1996 pentru aprobarea Metodologiei de avizare a documentațiilor de urbanism

privind zone și stațiuni turistice și a documentațiilor tehnice

privind construcții din domeniul turismului.

o legi privind protecția turiștilor – H.G nr. 77 /2003 privind

instituirea unor măsuri pentru prevenirea accidentelor montane și organizarea activității de salvare în munți; H.G nr. 559/ 2001 privind unele măsuri de comercializare a produselor alimentare și nealimentare în stațiunile turistice; H.G nr. 237 /2001 pentru aprobarea Normelor cu privire la accesul, evidența și protecția turiștilor în structuri de primire turistice; H.G nr. 306/ 2001 privind practicarea de către agenții economici din turism și de către instituțiile de cultură de tarife și taxe nediscriminatorii pentru turiștii și vizitatorii români și străini; H.G nr. 805 / 2001 privind unele măsuri de informare asupra tarifelor maximale pentru serviciile de cazare în structurile de primire turistice cu funcțiuni de cazare turistică la turismul neorganizat.

o legi privind comercializarea pachetelor de servicii turistice

– O.G. nr. 107/ 1999 privind activitatea de comercializare a pachetelor de servicii turistice; Legea nr. 631/2001 pentru aprobarea O.G nr. 107/1999 privind activitatea de comercializare a pachetelor de servicii turistice; Ordinul Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului Nr. 516 din 12 aprilie 2005 pentru aprobarea contractului-cadru de comercializare a pachetelor de servicii turistice; Ordinul Ministrului Turismului nr. 235/2001 privind asigurarea turiștilor în cazul insolvabilității sau falimentului agenției de turism.

60

o programe naționale – H.G. nr. 335/2002 privind unele măsuri de implementare în România a programului „Steagul Albastru – Blue Flag„; H.G nr. 668 din 5 iunie 2003 privind aprobarea Programului național de creștere a calității serviciilor hoteliere și de lansare a mărcii

„Q„.

o legi privind stațiunile turistice – H.G. 1122/2002 pentru

aprobarea condițiilor și a procedurii de atestare a stațiunilor turistice, precum și pentru declararea unor localități ca stațiuni turistice de interes național, respectiv local, HG 432/2003 privind completarea H.G. 1122/2002 pentru aprobarea condițiilor și a procedurii de atestare a stațiunilor turistice, precum și pentru declararea unor localități ca stațiuni turistice de interes național, respectiv local;

programele naționale derulate de Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și

Turismului privind promovarea României;

studiile realizate de Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului privind dezvoltarea turismului în Romania;

strategia naționalǎ de dezvoltare a turismului;

strategia regionalǎ de dezvoltare și locul ocupat de turism în aceastǎ strategie; situarea turismului ca direcție principalǎ de dezvoltare a economiei românești.

2. Mediul economic

Se observǎ din tabelul 3.4 cǎ populația activǎ totalǎ a scǎzut în 2006 cu 10,74% fațǎ de 2002. Județul Neamț se situeazǎ pe primele locuri în privința ratei somajului, aceasta fiind de 10,7% în 2002. Incepând cu anul 2003 se observǎ o scǎdere a ratei șomajului cu 2,5%, acesta ajungând la 7,2%. Același trend descrescǎtor se pǎstreazǎ și în perioada urmǎtoare, în anul 2006 atingând pragul minim de 4,9%. Evoluția ratei șomajului în perioada 2002-2006 în județul Neamț a urmǎrit același trend ca și evoluția ratei șomajului la nivel național, observându-se impactul pozitiv al mǎsurilor economico-politice luate de catre stat.

Tabelul 3.4 Populația activǎ, șomerii și rata șomajului din județul Neamț în perioada 2002-2006

61

Din analiza graficelor 3.4, 3.5, 3.6 se observǎ cǎ, atât populația activǎ totalǎ, cât și numǎrul de șomeri și rata șomajului, a înregistrat un trend descrescǎtor în perioada 2002-2006.

Graficul 3.4

Evoluția populației active

235000

Graficul 3.5

Evoluția numǎrului de șomeri

30000

Graficul 3.6

Evoluția ratei șomajului

62

12

10,7

Se observǎ din tabelul 3.5 cǎ în perioada 2002-2006 s-a înregistrat o creștere permanentǎ a salariului nominal mediu net lunar, de la 328 RON în anul 2002, la 710 RON în anul 2006, iar procentual cu 116,46%. Cea mai accentuatǎ creștere se observǎ în domeniul „Administrație publicǎ și apǎrare„, de la 493 RON în anul 2002 la 1460 RON în anul 2006, adicǎ cu 196,14%. Câștigul salarial mediu net lunar a cunoscut aceeași evoluție ascendentǎ și în ramura „ Hoteluri și restaurante„, crescând de la 203 RON în anul 2002, la 392 RON în anul 2006, în valoare procentualǎ cu 93,1% (graficul 3.7).

Tabelul 3.5 Salariul nominal mediu net lunar pe diferite ramuri de activitate în perioada 2002-2006

63

Evoluția salariului nominal mediu net lunar din ramura „Hoteluri și restaurante„

400

Din tabelul 3.6 se observǎ cǎ numǎrul total al turiștilor a oscilat în perioada analizatǎ, atingând maximul în 2007. Aceeași tendințǎ oscilantǎ se observǎ și în cazul numǎrului turiștilor români, dar și strǎini (graficul 3.8)

Tabelul 3.6 Evoluția principalilor indicatori ai circulației turistice în perioada 2003-2007

64

Sursa : www.insse.ro

Graficul 3.8

Evoluția numǎrului turiștilor români și strǎini

140000

Și numǎrul total al înnoptǎrilor a variat în perioada analizatǎ. Aceastǎ tendințǎ oscilantǎ se poate sesiza atât în cazul înnoptǎrilor turiștilor strǎini, cât și în cazul turiștilor români (graficul 3.9).

Graficul 3.9

65

Evoluția înnoptǎrilor turiștilor români și strǎini

300000

Se poate concluziona cǎ deși județul Neamt este unul dintre cele mai frumoase județe ale țǎrii, din pǎcate nu este pe unul din locurile fruntașe și în ceea ce privește dezvoltarea economicǎ. In plus nici starea infrastructurii nu este deloc laudabilǎ. In aceste condiții, turismul poate reprezenta un important factor ce poate sǎ contribuie în mod favorabil la dezvoltarea economico-socialǎ a județului.

3. Mediul social

Populația județului Neamț (tabelul 3.7), în 2008, numǎrǎ 566740 locuitori din care 50,7% sunt femei, iar 49,3% sunt bǎrbați (graficul 3.10); 38,12% locuiesc în mediul urban, iar 61,88% în mediul rural ( graficul 3.11). Densitatea populației este de 94 loc/km2 (comparativ cu 98loc/km2 în 2001). Cele mai mari densitǎți se întâlnesc în zonele municipiilor Piatra Neamț și Roman.

66

Sursa :www.insse.ro

Graficul 3.10

Populația totalǎ a județului Neamț pe sexe

Graficul 3.11

Populația totalǎ a județului Neamț pe medii

Din analiza datelor din tabelul de mai sus se observǎ cǎ populația totalǎ a județului Neamț, în perioada 2004 – 2008, a înregistrat un trend ușor descrescǎtor, ajungând în 2008 la 566740 persoane, ceea ce înseamnǎ cǎ a scǎzut cu 0,82% fațǎ de 2004 ( graficul 3.12) .

Graficul 3.12

Evoluția populației județului Neamț în perioada 2004-2008

67

572000

Valorile folclorice prezintǎ o anumitǎ unitate pe întreg teritoriul Moldovei, culorile principale fiind negru, roșu și alb. Ștergarul pus pe cap constituie piesa costumului popular feminin caracteristic întregii Moldove. In zona județului Neamț se mai pǎstreazǎ și în prezent vechile obiceiuri populare legate de principalele sǎrbǎtori religioase, dar și de evenimentele marcante ale vieții. Intre festivalurile și sǎrbǎtorile religioase și culturale cele mai importante sunt:

Parada obiceiurilor și tradițiilor de Anul Nou (Târgu Neamt, 2 ianuarie) ; Festivalul Internațional de Teatru (Piatra Neamț, luna mai) ;

Pǎdurea de argint (serbare câmpenescã) ;

Sǎrbǎtoarea Rǎzboienilor (Rǎzboieni, ultima duminicǎ a lunii iulie) ;

Festivalul de Folclor Ceahlǎul (Piatra Neamț și Târgu Neamț, 1-7 august); Sǎrbǎtoarea Muntelui Ceahlǎu (Durǎu, a doua duminicǎ a lunii august) ; Ziua Marinei (Bicaz, 15 august);

Vacanțe muzicale la Piatra Neamț;

Festivalul Internațional al Filmului pentru Copii (Piatra Neamț) ;

Festivalul de Teatru Yorick (consacrat trupelor neprofesioniste- Piatra Neamț); Sesiunea științificǎ anualǎ a arheologilor (Piatra Neamț);

Sesiunea anualǎ de bibliofilie și carte rarǎ, susținuta de Biblioteca Județeana (Piatra Neamț) ;

Festivalul de Teatru Folcloric din Moldova ( Piatra Neamț);

Concursul Național de Prozǎ „Mihail Sadoveanu„ (Piatra Neamț, luna noiembrie) ; Festivalul anual de datini și obiceiuri de Crǎciun și Anul Nou (Piatra Neamț, luna decembrie).

68

4. Mediul tehnologic

Turiștii sunt atrași de aceste locuri fie datorită minunatelor priveliști și a climei plăcute, fie datorită vestigiilor istorice întâlnite aproape la tot pasul.

Majoritatea pensiunilor se concentreazǎ în Ceahlǎu – Durǎu, Filioara – Agapia, Vânǎtori – Neamț, Viișoara, Vaduri, Fǎrcașa, Piatra Neamț, Târgu Neamț, Tupilați, Bicazu Ardelean. Cele mai multe pensiuni sunt clasificate la categoria 2 margarete sau stele, ceea ce înseamnǎ cǎ pot oferi condiții bune pentru majoritatea categoriilor de turiști. Camerele de închiriat sunt de douǎ locuri și chiar dacǎ au toaleta comunǎ cu gazda sau cu ceilalți turiști, aceasta are apǎ rece curentǎ și apǎ caldǎ permanent. Turiștii au, în majoritatea pensiunilor, acces la bucǎtaria gazdei, putându-și prepara singuri hrana în cazul în care opteazǎ pentru o astfel de variantǎ. In cazul pensiunilor de 3 și 4 margarete sau stele, diferențele în ceea ce privește confortul ar fi urmǎtoarele:

existǎ un grup sanitar comun pentru cel mult douǎ camere, însǎ majoritatea au grup sanitar propriu;

bucǎtǎria este numai a turiștilor în cazul în care doresc sǎ-și prepare mâncarea;

intrarea este separatǎ de cea a gazdei;

întotdeauna existǎ curte și posibilitate de parcare a mașinilor.

În baza prevederilor Hotǎrârii Guvernului nr.1328/ 2001 privind clasificarea structurilor de primire turistice, în iunie 2002 a fost emis Ordinul ministrului turismului nr.510/ 2002 pentru aprobarea Normelor metodologice privind clasificarea structurilor de primire turistice. Normele prezintǎ caracteristicile tipurilor de unitǎți cu activitate hotelierǎ (numite „structuri de primire cu funcțiuni de cazare„) statuate sǎ funcționeze în România 34.

Din tabelul 3.8 și graficul 3.13 se observǎ cǎ, în 2007 fațǎ de 2005, a scǎzut numǎrul motelurilor, a crescut numǎrul hostelurilor, bungalourilor, pensiunilor turistice urbane, pensiunilor turistice rurale și agroturistice și s-a menținut constant numǎrul celorlalte structuri de primire turisticǎ.

Unitǎțile de cazare „Hoteluri pentru tineret„ apar pentru prima datǎ în anul 2005 și se mențin și în 2006 și 2007.

Tabelul 3.8

34 Nicolae Lupu, Hotelul- economie și management, Editura All Beck, Bucuresti, 2005, pag 100

69

Structurile de primire turisticǎ cu funcțiuni de cazare turisticǎ pe tipuri de structuri din perioada 2005-2007

Evoluția numǎrului de structuri de primire turisticǎ cu funcțiuni de cazare turisticǎ pe tipuri de structuri

60

70

Din analiza graficului 3.14 se observǎ cǎ numǎrul total de structuri de primire turisticǎ a crescut în 2007 fațǎ de 2005 cu 29,78%.

Graficul 3.14

Evoluția numǎrului total de structuri de primire turisticǎ

Din tabelul 3.9 și graficul 3.15 se observǎ o reducere a numǎrului de locuri de cazare în hoteluri, hoteluri pentru tineret, moteluri, vile turistice, cabane turistice, campinguri, popasuri turistice, cǎsuțe turistice, tabere de elevi și preșcolari. In hosteluri, bungalouri, pensiuni turistice urbane, pensiuni turistice rurale și agroturistice, spații de cazare de neve se observǎ o creștere, în 2007 fațǎ de 2005, a numǎrului de locuri de cazare. In graficul 3.16 se observǎ cǎ numǎrul total de locuri de cazare a crescut în 2007 fațǎ de 2005 cu 6,03%.

Tabelul 3.9 Capacitatea de cazare turisticǎ existentǎ pe tipuri de structuri de primire turisticǎ din

perioada 2005-2007

71

Capacitatea de cazare turisticǎ existentǎ pe tipuri de structuri de primire turisticǎ

1800

1600

72

Evoluția numǎrului total de locuri de cazare turisticǎ

4300

Din tabelul 3.10 și graficul 3.17 se observǎ o reducere a numǎrului de locuri-zile de cazare în hoteluri, moteluri, bungalouri, campinguri, popasuri turistice, cǎsuțe turistice, tabere de elevi și preșcolari. In hoteluri pentru tineret, hosteluri, vile turistice, cabane turistice, pensiuni turistice urbane, pensiuni turistice rurale și agroturistice, spații de cazare pe nave se observǎ o creștere, în 2007 fațǎ de 2005, a numǎrului de locuri-zile de cazare turisticǎ. In graficul 3.18 se observǎ o creștere a capacitǎții totale de cazare în funcțiune în 2007 fațǎ de 2005.

Tabelul 3.10 Capacitatea de cazare turisticǎ în funcțiune pe tipuri de structuri de primire în perioada

2005-2007 (numǎr locuri-zile)

Denumire 2005 2006 2007

Sursa: www.insse.ro

Graficul 3.17 Capacitatea de cazare turisticǎ în funcțiune pe tipuri de structuri de primire

700000

Graficul 3.18

Capacitatea de cazare turisticǎ totalǎ în funcțiune

1280000

Cu privire la cǎile de acces, zona dispune de aproape 200 km de drumuri asfaltate, 90 km drumuri forestiere și 17 trasee turistice marcate. Accesul rutier se face prin drumul european E85 și drumurile naționale: DN 12C, DN15, DN15B, DN15C, DN15D, DN17B. In judetul Neamț existǎ 136 km de cale feratǎ din care doar 46 km este electrificatǎ. Pe o distanțǎ de 109 km linia este cu o singura cale iar pe restul de 27 km cu douǎ cǎi. Densitatea liniilor în teritoriu este de 23,1km șinǎ / 1000 km2. Județul este traversat de magistrala feroviarǎ București –Suceava.

3.2.3. Analiza circulației turistice și previziunea evoluției viitoare

74

Din analiza turiștilor cazați în unitățile turistice din județul Neamț (tabelul 3.11), se observă cǎ a scǎzut numǎrul de turiști în 2005 fațǎ de 2004 cu 9,3%, iar în restul anilor a crescut, nivelul maxim fiind atins în 2007, unde se consideră o creștere cu 41,3% față de perioada de referință. Din analiza indicatorilor medii se observă că numărul de sosiri a crescut în medie anual cu 11450, înregistrânu-se astfel o creștere medie anuală de 9%. Din punct de vedere economic, această evoluție a sosirilor în județ poate fi explicată printr-o creștere a interesului turiștilor pentru această zonă, dar și de aspecte precum creșterea veniturilor turiștilor sau a timpului liber destinat călătoriilor.

Tabelul 3.11

∆2003/2003 = 110,9 – 110,9 = 0 ∆2004/2003 = 129,3 – 110,9 = 18,4 ∆2005/2003 =117,3 -110,9 = 6,4 ∆2006/2003 = 140,8 -110,9 = 29,9 ∆2007/2003 = 156,7-110,9 = 45,8

2) ∆i/i-1 = y i – yi-1 sporul cu bazǎ în lanț

∆2003/2002 = –

∆2004/2003 = 129,3 -110,9 = 18,4 ∆2005/2004 = 117,3 -129,3 = -12 ∆2006/2005 = 140,8 -117,3 = 23,5 ∆2007/2006 = 156,7 -140,8 = 15,9

3) I i/1 = yi /y1 100 indicele de evoluție cu bazǎ fixǎ

I 2003/2003 = 110110 ,,99 100 =100%

75

I 2005/2003 = 110117 ,,93 100 = 105,8%

I 2006/2003 = 110140 ,,89 100 =127%

I 2007/2003 = 156110 ,,79 100 =141,3%

4) I i/i-1 = yi /yi-1 100 indicele de evoluție cu bazǎ în lanț

2003/2002 = –

2004/2003= 110129 ,,93 100 =116,6%

2006/2005 = 117140 ,,83 100 =120%

2007/2006 = 156140 ,,78 100 =111,3%

R i/1 = I i/1 – 100% ritmul de evoluție cu bazǎ fixǎ

R2003/2003 = 100% – 100% = 0;

R 2004/2003 = 116,6 %-100% = 16,6% R 2005/2003 = 105,8% -100% = 5,8% R 2006/2003 = 127%-100% = 27%

R 2007/2003 = 141,3%-100% =41,3%

R i/i-1 = I i/i-1 – 100 % ritmul de evoluție cu bazǎ în lanț

R2003/2003 = –

R 2004/2003 = 116,6%-100% = 16,6%

R 2005/2004 = 90,7%- 100% = -9,3%

R 2006/2005 = 120%-100% = 20%

R 2007/2006 = 111,3%-100% = 11,3%

76

∆2003/2003 = 2,30 -2,30 = 0 ∆2004/2003 = 2,33 – 2,30 = 0,03 ∆2005/2003 = 2,26- 2,30 = -0,04 ∆20006/2003= 2,17 – 2,30 = -0,13 ∆2007/2003 = 2,15 – 2,30 = -0,15

2) ∆i/i-1 = y i – yi-1 sporul cu bazǎ în lanț

∆2003/2002 = –

∆2004/2003 = 2,33 – 2,30 = 0,03 ∆2005/2004 = 2,26 – 2,33 = -0,07

77

∆2006/2005 = 2,17 – 2,26 = -0,09 ∆2007/2006 = 2,15 – 2,17 = -0,02

2006/2003= 2,302,17 100 =94,34%

2007/2003 = 2,302,15 100 =93,47%

2006/2005 = 2,262,17 100 =96,01%

2007/2006 = 2,172,15 100 =99,07%

R i/1 = I i/1 – 100% ritmul de evoluție cu bazǎ fixǎ

R2003/2003 = 100 – 100 = 0;

R 2004/2003 = 101,3%-100% = 1,3%

R 2005/2003 = 98,26% -100% = -1,74% R 2006/2003 = 94,34% – 100% = -5,66% R 2007/2003 = 93,47%-100%= -6,53%

R i/i-1 = I i/i-1 – 100% ritmul de evoluție cu bazǎ în lanț

R2003/2003 = –

R 2004/2003 = 101,3%-100% = 1,3%

R 2005/2004 = 96,99% – 100 = -3,01%

R 2006/2005=96,01% -100% = -3,99%

R 2007/2006 = 99,07%-100= – 0,93%

78

~y 2007

~y 2006

~y 2005

~y 2004

~y2003

Previziunea circulației turistice viitoare se poate realiza printr-o serie de metode: a) ajustare prin metoda sporului mediu

Tabelul 3.13

Metoda sporului mediu

Sursa: prelucrat pe baza datelor din tabelul 3.1

Din datele anterioare se cunosc:  = 11,45; y = 131

=110,9+0=110,9

=110,9 + 11,45= 122,35 =110,9 + 22,9= 133,8 = 110,9 + 34,35= 145,25 =110,9 + 45,8 = 156,7

79

~y 2008 =110,9 + 57,25 = 168,15 ~y 2009 =110,9 + 68,7 = 179,6 ~y 2010 =110,9 + 80,15 = 191,05

  y 100 = 8131,25 100 = 6,29%.

Abaterea medie pătratică a seriei ajustate față de seria reală este de 8,25, iar coeficientul de variație calculat ca raport între abaterea medie pătratică și media seriei este 6,29% (tabelul 3.13).

b) ajustare prin metoda indicelui mediu

80

  y 100 = 7131,25 100 = 5,53%.

Abaterea medie pătratică a seriei ajustate față de seria reală este de 7,25, iar coeficientul de variație este de 5,53% ( tabelul 3.14).

c) ajustare prin metoda trendului

Tabelul 3.15

Metoda trendului

~y 2006 =131 + 10,31=141,31 ~y 2007 =131+ 20,62=151,62 ~y 2008 =131 + 30,93=161,93 ~y 2009 =131 + 41,24 =172,24 ~y 2010 =131+51,55=182,55

81

Abaterea medie pătratică a seriei ajustate față de seria reală este de 7,59, iar coeficientul de variație este de 5,79% (tabelul 3.15).

Din analiza celor 3 metode de ajustare, se observă că, coeficientul de variație cel mai mic este v = 5,53% obținut prin metoda indicelui mediu ce pune în evidență tendința evoluției în timp (graficul 3.19)

Graficul 3.19

Previziunea circulației turistice în perioada 2008-2010

205

3.3. Planul de marketing pentru dezvoltarea și promovarea turismului în județul Neamț

3.3.1. Analiza SWOT a turismului din județul Neamț

În cadrul sistemelor sociale și economice înțelegerea fenomenelor, previziunea și reacția la mediul extern, concomitent cu receptivitatea față de acțiunile și de capacitatea de a proiecta strategiile și procesele organizaționale, se poate realiza printr-o investigație bazată pe analiza SWOT.

SWOT este un acronim provenit de la Strengths, Weaknesses, Opportunities and Threats, adică puncte tari (atuuri), puncte slabe (carențe, slăbiciuni, deficiențe), oportunități și riscuri.

Ca urmare a efectuării unei analize SWOT a activității turismului din județul Neamț, s-au identificat următoarele:

1. Cadrul natural

Puncte tari

Puncte slabe

Poziția geografică – peisaje naturale atractive;

Insuficienta valorificare și dezvoltare a potențialului turistic de care dispune

82

83

84

85

86

Riscuri

Oportunități

87

 Prezența pe piață a unor firme de IT din Europa și SUA care promovează cele mai avansate tehnologii.

7. Dezvoltarea rurală

Puncte slabe

Puncte tari

88

3.3.2. Analiza pieței turistice Neamț

Există mai multe obiective de marketing diferite care pot fi urmărite de către Agenția de Promovare Turistică Neamț. Datele arată că principalul accent ar trebui pus în viitorul apropiat pe sporirea vizibilități în interiorul României, pe baza ocaziilor favorabile de călătorie și petrecere a timpului liber în județul Neamț.

O strategie inițială de marketing ar trebui să includă un program agresiv de publicitate, cu ajutorul unui web site internet care sǎ conținǎ informații actuale, calendar al evenimentelor, actualizarea produselor și alte lucruri similare; plasarea reclamelor în publicațiile de turism naționale și regionale și participarea la târgurile de turism din România.

Există câteva segmente de piață care merită o atenție specială : a)Ecoturismul

89

Există deja o rețea de resurse și de unități pentru ecoturism în județul Neamț. Campingurile, vilele și cabanele sunt în interiorul sau în apropierea parcurilor naționale și locale. Asociația Română pentru Turismul Ecologic (RETREAT) a anunțat recent deschiderea a 12 noi pensiuni în Târgu Neamț și intenția de a deschide altele în Piatra Neamț, Bicaz și Durău. . Studiile internaționale arată că ecoturismul este o nișă de piață în creștere, iar județul Neamț este bine poziționat astfel încât se poate începe capitalizarea acesteia.

b) Mini-vacanțe și turiști de week-end

Raportul asupra locurilor care merită a fi văzute arată că „urmare a unui studiu sociologic desfășurat în județele limitrofe județului Neamț, s-a ajuns la concluzia că motivele principale pentru care respondenții respectivi au vizitat județul Neamț ca turiști sunt următoarele: peste 40% au vizitat obiectivele istorice, culturale și naturale, 26% au petrecut mini-vacanțele și concediul anual acolo, 17% au petrecut week-end-ul în regiune„. Combinația de turiști pentru mini-vacanțe și pentru week-end sugerează că ar trebui acordată o atenție specială acestui segment de piață printr-o publicitate regională țintită și prin campanii de informare.

c) Turiști străini

Datele actuale arată că 17,4 % din turiști vin în județul Neamț din alte țări.. Unii turiști străini stau pe perioade mai scurte de timp, unii folosesc Neamțul ca destinație primară pentru șederi mai lungi. Oficiile Ministerului Turismului din România în 20 de alte țări oferă posibilitatea unei strategii de marketing specializate și țintite către potențialii turiști străini.

d) Turismul de afaceri

Raportul asupra locurilor care merită a fi văzute menționează turismul de afaceri ca un posibil segment de marketing. Turismul de afaceri (simpozioane, reuniuni, sesiuni științifice) îndeplinește toate cerințele în stațiunea Durău, datorită faptului că Hotel Bradul a fost redeschis și datorită Centrului Ecumenic Daniil Sihastrul (săli, confort, mediu, instalații de comunicare și proiecție), deși distanța la care se află față de centru poate reprezenta un dezavantaj. În plus, Hotel Central din Piatra Neamț a construit o sală de conferințe dotată cu facilitățile corespunzătoare care ar putea fi locul potrivit pentru convenții de afaceri și pentru turism. Totuși, multe din unitățile de cazare au facilități limitate pentru organizarea de întâlniri de afaceri și acesta este probabil un segment de marketing de explorat pe termen mai lung.

3.3.3. Strategia de marketing a zonei turistice Neamț

90

Strategia de marketing cuprinde teme și obiective de marketing. Acestea sunt urmǎtoarele:

Tururi și calǎtorii:

stimularea și sprijinirea alianțelor de marketing cu Ministerul Turismului din România și cu alte organizații de marketing al destinațiilor turistice din România; promovarea județului Neamț la două târguri de turism naționale din România

(aprilie și octombrie);

organizarea a două misiuni de vânzări de succes în orașe care furnizează turiști pentru zonă, în colaborare cu oficiile de turism din România;

organizarea trimestrial de excursii de succes de familiarizare cu zona județului Neamț;

proiectarea și construirea unui stand de prezentare care să fie utilizat la târguri;

explorarea posibilelor parteneriate regionale și avantajelor colaborării cu Agențiile de Promovare din Harghita și Suceava.

Publicitate :

stabilirea unui set inițial de criterii pentru plasarea publicității în diferite medii de comunicare ;

clasificarea priorității obiectivelor în funcție de audiență, accesibilitate și

cost;

crearea criteriilor de măsurare a impactului publicității;

realizarea unui spot video de 10 minute care să fie folosit în autocarele de turiști pentru a familiariza pasagerii înainte de sosirea lor în zonă, și în alte scopuri promoționale la târguri.

Relații publice și relații cu presa :

 dezvoltarea unor relații funcționale cu scriitorii de jurnale de călătorie din România și încurajarea scrierii unor prezentări turistice de calitate despre județul Neamț;

 dezvoltarea de relații cu liniile aeriene române sau străine care deservesc țara și promovarea prezentărilor turistice despre județul Neamț în publicațiile liniilor aeriene;

 realizarea unui eveniment anual în județul Neamț la care să participe oficialități din partea guvernului, industriei și presei.

4. Publicații :

conceperea și imprimarea unei broșuri promoționale;

91

supravegherea publicării „Ghidului turistului„ în zona

județului Neamț;

crearea și distribuirea calendarului și programului de

evenimente bianuale;

identificarea resurselor financiare oferite de Ministerului Transporturilor Construcțiilor și Turismului pentru publicarea ghidurilor turistice și în alte limbi străine;

conceperea unor pachete de vizite pentru turiști, de una,

două sau trei zile.

5. Internet :

stabilirea de link-uri către web site-urile altor

92

obținerea unui standard înalt de furnizare de servicii de turism și al infrastructurii comunității, cum ar fi standardele stabilite de Uniunea Europeanǎ, prin dezvoltarea unor programe de autorizare și de formare în domeniu și prin crearea unui inventar de îmbunătățiri dorite la nivel public și privat pentru a asigura servicii eficiente pentru turiști sau pentru a spori experiența turistică ;

trecerea în revistă a standardelor Uniunii Europene cu privire la cazare, restaurante și capacități de alimentație publică și alte servicii de turism și conceperea programelor de formare și de autorizare, după cum este necesar;

trecerea în revistă a criteriilor UNESCO de recunoaștere a „structurilor cu semnificație istorică„ (mănăstirile) și analizarea potențialului de aplicare a acestora în județul Neamț;

pregătirea unui plan de investiții de capital pentru acoperirea necesității de a îmbunătăți infrastructura drumurilor de acces către obiectivele turistice, cum ar fi mănăstirile, și înaintarea acestui plan Consiliului Județean pentru aprobare;

crearea unui program care să îmbunătățească semnalizarea rutieră în vederea direcționării turiștilor către atracțiile turistice locale;

panourile cu „Bine ați venit„

plasate la intrarea în localitate să fie proaspăt vopsite și atractive;

promovarea programelor de

curățire, reparații și înfrumusețare a comunității în zonele de dezvoltare economică având un aflux mare de vizitatori;

explorarea posibilității de a îmbogăți oferta de agrement și experiențele culturale de pe teritoriul Județului Neamț.

3.4. Propuneri de valorificare a zonei turistice Neamț

Statisticile au arătat că o mare parte din atracțiile turistice ale județului nu sunt pe deplin cunoscute și promovate, unul din obiectivele esențiale ale autorităților locale fiind transformarea municipiului Piatra Neamț și a zonelor înconjurătoare într-una din cele mai importante destinații turistice din România pentru turismul alternativ, ecologic și cultural.

93

Pentru Piatra Neamț, autoritățile au în vedere un amplu program de dezvoltare constând dintr-o bază nautică pe lacul Bâtca Doamnei – pentru sporturile nepoluante, va fi dezvoltat ștrandul municipal – care are bazine de înot, terenuri de tenis, volei, handbal, pistă de role și patinoar artificial, va fi reamenajată Baza Hipică din vecinătate pentru a oferi turiștilor lecții de echitație, deplasarea călare pe cărări de munte sau plimbarea cu trăsura prin centrul orașului, pârtiile de schi pentru începători și avansați vor fi reamenajate și dotate cu instalație de zăpadă artificială, mașini de bătut zăpada, instalație de nocturnă și instalații de transport pe cablu, iar traseele de drumeție existente vor fi reamenajate și, eventual, îmbogățite cu itinerarii noi. În ceea ce privește traseele de drumeție pe dealurile ce înconjoară orașul, amenajarea drumului ce urcă spre „Restaurantul Gospodinelor„ pe Dealul Cozla constituie un element de atracție pentru turiștii dornici de o plimbare liniștită încheiată cu un popas la restaurant. Mai sus, la întretăierea dintre pădurea de fag și cea de brad, se află o stâncă săpată, cunoscută sub numele „La trei căldări„, care ar putea deveni o importantă atracție turistică dacă ar fi amenajat aici un popas sau un restaurant rustic.

Traseul de drumeție de pe muntele Pietricica va fi amenajat cu hotel și parcaje subterane, în zona de pornire, restaurant rotativ, centru cultural și un muzeu al rezervației naturale Pietricica, în zona de sosire. Traseul va avea porțiuni de scară fixă, ce vor alterna cu porțiuni de scară rulantă, iar din loc în loc vor fi amenajate platforme belvedere, dotate cu puncte de alimentație publică, bănci, iar pe vârful muntelui va fi construit un restaurant.

Un traseu cu potențial turistic pentru județ este drumul dinspre Piatra Neamț către Bicaz, de-a lungul râului Bistrița, pe malul căruia ar putea fi construit un debarcader cu un complex de campinguri, un sat de vacanță, cu parcări, spații special amenajate pentru jocuri, restaurant, terasă, plimbări cu vaporul.

O propunere importantă în vederea valorificării turistice ar fi construcția unui aeroport, în condițiile în care județul nu dispune de așa ceva, avionul fiind o alternativă avantajoasă de călătorie, în condițiile tendinței de reducere a timpului destinat deplasării. Spațiul pentru un astfel de proiect ar putea fi reprezentat de baza unui fost regiment la ieșirea dinspre Piatra Neamț spre Bacău. De asemenea, construirea unei grădini botanice în Piatra Neamț, pe drumul înspre Roman, ar atrage turiști.

O altă propunere interesantă ar fi reamenajarea păstrăvariei Potoci, pe drumul dinspre Bicaz spre Hangu, în sensul renovării campingurilor deja existente, construirea unei pensiuni cu restaurant cu specific pescăresc, conform normelor europene și amenajarea și renovarea crescătoriei de păstrăvi de pe Lacul Bicaz. Accesul către Cetatea Neamțului, obiectiv turistic reprezentativ pentru județul Neamț, s-ar putea realiza în mod inedit prin construcția unor scări

94

rulante către porțile cetății, fiind astfel evidentă o îmbinare a două epoci atât de îndepărtate, cea istorică și cea contemporană.

Pe drumul ce leagă orașul Târgu Neamț de Bicaz întâlnim numeroase mănăstiri și un peisaj de nedescris, însă prea puține sunt pensiunile și motelurile turistice, cea mai mare parte a turiștilor trebuind a se întoarce în oraș pentru a găsi cazare. De aceea, o altă propunere importantă ar fi construirea unei pensiuni turistice complexe pe drumul dinspre Târgu Neamț spre mănăstirile Neamț, Secu, Sihăstria, Sihla.

Legat de aspectul cultural, literar al județului, un traseu ce ar atrage turiști ar putea fi intitulat „Pe urmele lui Calistrat Hogaș„ (Piatra Neamț – Mănăstirea Horaița – Mănăstirea Almaș – Mănăstirea Văratec – Mănăstirea Agapia – Podișul Ciungi – Mănăstirea Secu – Mănăstirea Sihăstria – Mănăstirea Sihla – Mănăstirea Neamț – Sat Poloboc – traseu peste munți) sau `Pe urmele Vitoriei Lipan„ (între județele Suceava și Neamț, pe traseul Mălini – Poiana Mărului – Stânișoara -Crucea Talianului – Borca).

Strategia de dezvoltare a turismului în cazul județului Neamț ar trebui pornitǎ din interior, adica chiar din cadrul județului. Este foarte important ca localnicii sǎ aprecieze potențialul turistic al județului la adevarata sa valoare. Desigur aceștia nu vor opta pentru cazarea în structurile puse la dispoziția turiștilor, dar pot opta pentru echipamentele de alimentație si pentru mijloacele de agrement. In plus primul contact în momentul în care turistul ajunge în aceasta zonǎ este acela cu localnicii (la gara, la taxi, la unitatea de cazare etc.). Simpla amabilitate a localnicilor poate reprezenta uneori mai mult decat orice mijloc de promovare. Oferirea unor informații suplimentare în legaturǎ cu atracțiile turistice ale județului, în cadrul site-ului oficial al județului (www.neamt.ro) ar putea atrage atenția multor turiști. O idee de promovare ar fi și aceea a participǎrii la târguri și expoziții unde sǎ poatǎ fi prezentatǎ oferta localǎ. In aceste cazuri se pot organiza anumite concursuri și tombole. Se vor împǎrți desigur pliante, broșuri. Prezentarea unor filmulețe în care sǎ fie surprinse principalele puncte de atracție poate avea un impact mult mai mare asupra potențialului vizitator, decât simpla prezentare a unor panouri cu fotografii. Fotografiile profesioniștilor îi pot face pe turiști sǎ supraevalueze oferta. In acest caz existǎ pericolul ca în zilele de vacanțǎ petrecute în judetul Neamț, sǎ aparǎ dezamǎgirea și astfel se poate întâmpla ca turistul sǎ nu mai revinǎ. In agențiile de turism pot fi trimise cd-uri cu prezentǎri ale zonelor, punându-se accent și de aceastǎ datǎ pe punctele de atracție.

95

BIBLIOGRAFIE

1. Bran Florina, Marin Dinu, Simon Tamara – Economia turismului și mediul înconjurǎtor, Editura Economica, București, 1998

Butnaru Gina-Ionela – Marketing turistic, Editura Tehnopress, Iași, 2005

Garcia Henche Blanca – Marketing în turismul rural, Editura Irecson, București, 2004

Lupu Nicolae – Hotelul-economie și management, Editura All Beck, București, 2005

Minciu Rodica – Economia turismului, Editura Uranus, București, 2005

Snak Oscar, Baron Petre – Economia turismului, Editura Expert, București, 2003

Stǎnculescu Gabriela, Lupu Nicolae, Țigu Gabriela – Dicționar poliglot explicativ de termeni utilizați în turism, Editura All Beck, București, 1988

**** www.bibgtkneamt.ro

**** www.cjneamt.ro

**** www.insse.ro

**** www.mturism.ro

**** www.neamt.ro

**** www.piatra-neamt.net

96

98

BIBLIOGRAFIE

1. Bran Florina, Marin Dinu, Simon Tamara – Economia turismului și mediul înconjurǎtor, Editura Economica, București, 1998

Butnaru Gina-Ionela – Marketing turistic, Editura Tehnopress, Iași, 2005

Garcia Henche Blanca – Marketing în turismul rural, Editura Irecson, București, 2004

Lupu Nicolae – Hotelul-economie și management, Editura All Beck, București, 2005

Minciu Rodica – Economia turismului, Editura Uranus, București, 2005

Snak Oscar, Baron Petre – Economia turismului, Editura Expert, București, 2003

Stǎnculescu Gabriela, Lupu Nicolae, Țigu Gabriela – Dicționar poliglot explicativ de termeni utilizați în turism, Editura All Beck, București, 1988

**** www.bibgtkneamt.ro

**** www.cjneamt.ro

**** www.insse.ro

**** www.mturism.ro

**** www.neamt.ro

**** www.piatra-neamt.net