Promovarea Turismului Rural In Romania

Economie

Promovarea Turismului Rural In Romania

Byadmin ianuarie 1, 2024

Cuprins

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

Turismul în spațiul rural a început să fie din ce în ce mai apreciat, deși, la început, acesta a fost destul de greu acceptat, ba chiar neînțeles. Acesta a apărut și s-a impus mai întâi în țările puternic urbanizate cu o economie și o industrie puternic dezvoltată. Turismul rural ne poate oferii, de fapt, o reântoarcere spre origini, spre natură.

Călătoriile turistice au apărut încă din antichitate, tot atunci începând să se practice și activități turistice în spațiul rural. Elenii și romanii au fost primele civilizații care au pus bazele acestui tip de turism prin călătoriile lor către locurile sfinte sau frecventarea băilor curative.

Primele forme conștientizate de turism rural au apărut în Europa, în secolele XVI-XVII. În acele vremuri pictorii erau interesați să valorifice în operele lor construcțiile și mediul spațiului rural. Cu timpul, în secolele următoare, arhitectura rurală a început să ocupe un rol din ce în ce mai important în pictură și desen.

În epoca modernă a turismului rural, mai exact după anii ’60, oamenii au început să acorde din ce în ce mai multă atenție vacanțelor, turismul devenind una din cele mai importante activități economice din lume.

Cercetările din ultimele decenii au pus în evidență faptul că alegerea destinațiilor turistice a fost influențată de formele de agrement și animație oferite de fiecare zonă în parte, de poziție și accesibilitate, cadrul natural și cel socio-economic, etnografia și folclorul rural.

Prin această lucrare am încercat să demonstrez importanța turismului rural, dar și frumusețea satelor din România cu tot ce cuprind acestea: etnografie, folclor, cadru natural, etc. În primul capitol am prezentat noțiunea de turism rural și elementele ce stau la baza acestuia. În cel de-al doilea capitol am prezentat modul în care s-a încercat dezvoltarea turismului rural la nivel european și măsurile ce s-au adoptat sau ar trebuii adoptate pentru valorificarea turistică a spațiului rural. În partea a treia este prezentat nivelul actual de organizare a turismului rural în Europa cât și în România și oferta pe care acesta o pune la dispoziția turiștilor. În ultimul capitol sunt prezentate strategiile de marketing adoptate pentru o promovare cât mai eficientă a turismului rural.

CONCEPTUL DE TURISM RURAL

Turismul rural este activitatea turistică desfășurată în spațiul rural, privit în toată complexitatea sa. Această activitate trebuie să asigure perpetuarea valorilor specifice a acestui spațiu, precum și satisfacerea intereselor celor care oferă servicii turistice, dar și a celor care sunt beneficiari (Mac I., Petrea Rodica, Petrea D., 1999).

Acesta este un fenomen ce s-a dezvoltat în timp, căpătând în ultima perioadă o importanță deosebită în strânsă legătură cu expansiunea fenomenului urban și cu posibilitatea de deplasare mult mai ușoară a populației. În țările din Uniunea Europeană, turismul rural nu este un fenomen nou, cazarea turiștilor la sate practicandu-se într-o manieră mai mult sau mai puțin spontană ori organizată de-a lungul timpului. Ceea ce este totuși nou reprezintă dimensiunea la care s-a ajuns prin expansiunea fenomenului turistic în spațiul rural. Această expansiune se explică prin dezvoltarea regiunilor rurale și prin diversificarea formelor de practicare a turismului de masă.

Turismul rural are la bază trei elemente esențiale: spațiul, oamenii și produsul.

Spațiul reprezintă simbolul libertății, respirației, apei pure, verdeții, florilor, culorilor, parfumurilor, cânturilor; el invită la contemplația peisajelor, dar și la activități fizice de-a lungul potecilor, pe malul râurilor, traversând delurile, munții, aflându-se pe înălțimile falezelor, pe lacuri. Acesta fără existența oamenilor nu poate fi un suport al conviețuirii iar un spațiu fără produse nu poate răspunde tuturor nevoilor consumatorilor de turism. Spațiul rural s-a format prin juxtapunerea mai multor entități, ce au, fiecare în parte, trecut, prezent, viitor, iar exploatarea lor în interes turistic nu se face pe un teren, uniform pe aceeași bază geografică, socială sau economică. Dezechilibrat și marginalizat, spațiul rural românesc a pastrat tradițiile culturale, datinile și ospitalitatea specifică țării noastre, fiind printre puținele din Europa în care se mai păstrează în anumite zone valențele tradiționale spirituale, viața economică și mediul înconjurător.

În contrast cu absența valorilor de referință ce caracterizează marile centre urbane, orășenii consideră spațiul rural ca fiind o rezervă de bogății naturale și de spațiu ce le poate oferii ieșirea din anonimatul orașului. Aceștia își doresc ca aceste bunuri să fie salvate și păstrate de poluarea și distrugerea ce se manifestă din ce în ce mai mult și care pun sub semnul întrebării integritatea planetei.

Satul românesc, prin specificul etonografic și etnocultural, prin originalitatea și bogația resurselor proprii, poate să se constituie ca un produs turistic inedit, care să satisfacă o gamă largă de motivații în turismul organizat și pe cont propriu, intern și internațional. Îndeosebi în zonele montane și colinare, portul popular, folclorul mai prezintă acea notă de originalitate atât de rar întâlnită azi și atât de căutată de turiști. Toate formează un potențial, care se constituie în resursă turistică în unele zone.

Atât împreună cât și separat, spațiul și satul dau turismului rural atractivitate, dimensiune economică, socială și culturală.

2. Turismul rural în Uniunea Europeană și România

2.1. Programe europene pentru dezvoltarea turismului rural

De-a lungul timpului, pentru o dezvoltare a turismului rural, la nivel european s-au pus în practică mai multe proiecte concepute de organizații de turism, guvernele anumitor state, universități renumite, consilii locale, etc.

În ceea ce urmează am prezentat unele din cele mai importante proiecte ce s-au derulat la nivel european (Bran F., Marin D., Șimon T., 1997):

Rendez-Vous in Europe – acest poriect s-a axat pe creearea unui produs turistic de calitate prin reconstruirea unor zone rurale, fără a depășii însă un număr de 250 de locuri de cazare. S-a început prin restaurarea locuințelor rurale pentru a da posibilitatea localnicilor de a oferii spații de cazare. Prima dată acest proiect s-a dezvoltat în Franța însă a fost conceput pentru promovarea acestui tip de turism în toate regiunile rurale din Europa. Programul a fost organizat de Federation nationale de l’habitat rural în colaborare cu ECOVAST (Consiliul european pentru sate și orașe mici) și EUROTER (turism în Europa rurală).

Agriculture – Environment – Tourism – proiect organizat de Ruralite-Environment-Developpement în parteneriat cu Terra Nostra, Roma (Italia), Grupul de cercetări pentru educație și perspective Montpelier (Franța) și Instituto de Desarrollo Comunitario de Galicia, Santiago de Compostela (Spania). Obiectivul principal al proiectului a fost dezvoltarea unui produs de calitate în concordanță cu protecția mediului și a culturii locale dar și dezvoltarea de relații între turismul rural, agricultură și mediu. Proiectul s-a aplicat în regiunile din sudul Europei, activitățile inculzând studii de caz și seminarii pe baza acestora.

TV Production on rural tourism – a fost organizat de Publiviva Produzioni editorali video și a avut ca obiectiv promovarea zonei Morviso, o zonă rurală montană aflată între Italia și Franța. Pentru realizarea acestui proiect s-a studiat istoricul regiunii din punct de vedere socio-economic, s-au cercetat peisajele alpine și impactul istoriei asupra acestora. S-a creat astfel o peliculă ce a fost difuzată atât în Italia cât și în Franța ca mijloc de informare pentru conferințele internaționale și ca material televizat.

Rural tourism trainig programme – proiectul presupune un program ce conține informații de natură comercială, juridică, fiscală și de gestiune necesare dezvoltării turismului rural. Acesta a fost destinat operatorilor din turismul rural în vederea formării profesionale. Unul din scopurile proiectului a fost și de a conștientiza populația rurală în ceea ce privește turismul rural. Proiectul a fost realizat de VZW Vlaamse Federatie și a avut ca și zone de operare provincia Limburg și Flandra Occidentală.

The Village I Love. 51 Demonstration projects – este un proiect ce a fost realizat de EUROTER și a presupus creearea unei publicații în trei limbi (engleză, franceză și germană). În anul 1990, anul european al turismului, s-au organizat concursuri în care s-au tratat probleme în materie de turism rural. S-au prezentat 51 din cele mai bune proiecte din 14 țări. Raportul a fost tipărit pentru a putea fi distribuit organizațiilor turistice, servicilor publice și instituțiilor europene. Acesta este un foarte bun mijloc de informare în ceea ce privește dezvoltarea turismului rural. A fost publicată și o revistă europeană ce tratează dezvoltarea turismului rural. Cele două publicații se adresează unui publig larg și sunt recunoscute la nivel european.

Management of small tourism resources – programul constă în prezentarea unei ferme vechi de peste 150 din nordul Țării Galilor celor care doresc să studieze organizarea muncii la fermă. Obiectivul acestui program este acela de a păstra cultura locală în starea ei inițială și educarea publicului vizitator. Dezvoltatorul acestui program este The National Trust.

EUROLOGIS – proiectul a fost creat pentru regiunile rurale și reprezintă o asociație europeană ce se adresează hotelurilor și restaurantelor independente. A fost creată o marcă cu același nume ce garantează calitatea serviciilor. S-a creat de asemenea un logo comun cât și activități promoționale. Proiectul se desfășoară în țări ca Belgia, Italia, Spania sau Germania. A fost organizat de Federation Nationale des Logis de France în parteneriat cu Euroter.

Training seminar for rural tourism operators – proiectul a presupus organizarea a 5 seminarii de pregătire pentru operatorii din mediul rural. Seminariile constau în studii de caz și în vizite la fereme cu scopul de a afla noi tehnici de management și marketing, cât și aspecte legate de comerț și taxe. Participanților li s-a oferit astfel șansa de a realiza activități de marketing în turismul rural. Proiectul a fost conceput de Norddeutsche Institut fur Fremdenverkehrs und Heilb (Institutul German de Nord pentru Turism).

Sustainable rural tourisme in Crete and Saxony – proiectul a fost conceput de Green Flag International, o organizație ce are ca obiective dezvoltarea turismului rural în concordanță cu dezvoltarea industrială. Aceasta a realizat două studii, în Creta și în Saxonia, pentru a identifica oportunitățile de susținere a turismului rural și pentru a stabili un suport managerial pe baze informatice. Printre acțiunile ce au rezltate din aceste studii se enumeră conștientizarea de protecție a mediului prin turism de către cei ce operează în acest domeniu, hotelurile din Creta adoptând astfel de măsuri. În urma studiilor turismul rural a devenit operațional în aceste zone, populația locală beneficiând de pe urma acestuia.

International congress on the conservation of traditional settlements – obiectivul acestui proiect a fost dezvoltarea relațiilor dintre turiști, localnici și cei implicați în industria turistică pentru a putea pune în valoare obiectivele culturale și istorice ale regiunii Rethimno din Creta. A fost ținut un congres pe tema conservării construcțiilor de piatră și a siturilor tradiționale. S-a dezvoltat un itinerar turistic prin munți în care cu ajutorul unui ghid au fost prezentate informații mitologice și istorice. Organizatorul acestui proiect a fost Municipalitatea din Anogia situată în regiunea Rethimno din Grecia.

Database on rural tourism services – Publicitehnica S.A. a pus bazele unui program realizat pe calculator prin care se colectează informațiile despre serviciile oferite pe piața turismului rural. Proiectul a avut ca obiectiv facilitarea contactelor dintre agenții și prestatorii de servivii în turism rural. Acesta a fost aplicat pentru prima oară în regiunile din Italia.

Rural Lodging – proiectul inițiat de Federation des gîtes de Wallonie a propus distribuirea unui videoclip în care erea reprezentat un proprietar al unei case vechi dintr-o regiune rurală valonă a cărui situație financiară se schimbă în bine dupa ce reușește să-și modernizeze casa putând astfel să primească turiști. Inteția acestui proiect a fost de a stimula locuitorii zonelor rurale valone de a-și renova locuințele, aceste putând aduce profit atât pentru ei cât și pentru economia regiunii.

Interregional Celtic Cooperation – proiectul a propus creearea unor legături între 8 regiuni agricole ale Irlandei, Marii Britanii, Franței și Spaniei prin punerea în aplicare a 49 de programe de schimburi ce urmăreau promovarea turismului rural și cultural. Obiectivul proiectului era de a dezvolta produse turistice comune și de a crea noi locuri de muncă în extrasezon.

Study on rural tourism – acest proiect și-a propus diversificarea serviciilor turistice tradiționale din Spania. S-a eleaborat astfel un studiu asupra turismului rural în care s-a analizat acesată piață și s-a încercat îmbunătățirea pregătirii profesionale în acest tip de turism. Acest studiu a constat în analiza cererii consumatorilor din Spania și nordul Europei și în publicarea a două manuale ce ofereau sfaturi în management și probleme de marketing sau în ceea ce privește problemele administrative. Proiectul a fost realizat de Secretaria General de Turismo Direccion General de Politica Turistica în colaborare cu THR (Turismo Hotels y Restaurantes) Spania, Hotel Consult Franța și University of Vienna Austria.

European programme on rural tourism: EXPERT – a fost dezvoltat un program numit ,,EXPERT” ce a avut ca obiectiv extinderea turismului rural în Europa. Acesta s-a bzat pe principiul inovării, transferului, dezvoltării turismului, rentabilității acestuia. Proiectul a avut ca rezultat crearea de noi activități în domeniul turismuliu rural. Acesta a fost inițiat de Interface Association (Marea Britanie, Danemarca, Belgia, Luxemburg, Ungaria) în parteneriat cu universități și consilii comunale din Suedia, Rusia, Polonia, Cehia, Slovacia, Franța și Cipru.

2.2. Politici și măsuri de valorificare turistică a mediului rural

Turismul rural reprezintă una din activitățile economice bine structurate din Europa, ce s-a dezvoltat continuu ducând astfel la o creștere economică în cadrul comunităților rurale.

O planificare, la nivel național și regional, a turismului poate duce la crearea unei serii de avantaje în ceea ce privește dezvoltarea destinațiilor turistice. În urma unei asemenea planificări, creată de Organizața Mondială a Turismului, s-au stabilit următoarele avantaje:

Dezvoltarea turismului astfel încât resursele naturale și culturale sunt menținute și conservate în vederea utilizării prezente și viitoare

Integrarea turismului în politicile de dezvoltare generale regionale și naționale și stabilirea de conexiuni între turism și alte sectoare ale economiei

Facilitarea dezvoltării tuturor elementelor sectorului turistic: atracții turistice, activități, facilități și servicii

Optimizarea și găsirea unui echilibru între beneficiile economice, de mediu și sociale ale turismului

Furnizarea unei structuri care să specifice locația, tipologia și nivelul de dezvoltare al atracțiilor, facilităților, serviciilor și infrastructurii

Furnizarea unui cadru pentru coordonarea eficace a investițiilor sectorului public și celui privat

În România un interes real pentru acest tip de turism a început să apară după 1990 când s-au format și primele organizații ce au la bază turismul rural. Astfel, la începutul anilor ’90 a apărut Agenția Română pentru Agroturism sau Asociația Națională pentru Turism Rural, Ecologic și Cultural. Acestea, împreună cu instituții ale statului precum Autoritatea Națională pnetru Turism sau Institutul de Cercetare pentru Turism, au condus la dezvoltarea rurală și la evoluția turismului rural actual din țara noastră.

Primele politici în domeniul turismului rural ce s-au adoptat la nivelul statului român au fost în 1973, când printr-un ordin al ministrului turismului de la acea vreme, 12 localități rurale au fost declarate sate turistice. După 1990 s-a încercat o restructurare a turismului românesc, iar primele norme legislative în acest sens au fost Ordonanța Guvernamentală 62/1994 și Legea 145/1994 ce propuneau o serie de facilități în ceea ce privește turismul rural în zona montană, pe litoralul Mării Negre și în Delta Dunării.

Dezvoltarea turismului rural într-o serie de țări vest-europene relevă ca importanță stimularea localnicilor sau a unor mici agenți economici în orientarea resurselor de capital proprii și atrase în vederea: realizării de capacități turistice mici și mijlocii în zonele și localitățile cu potențial neutilizat; amenajării și modernizării echipamentelor din zonele de litoral, montane sau balneoclimaterice; reechipării sau modernizării dotărilor extinse ale unităților comerciale sau de alimentație publică, a celor de agrement turistic sau a altor obiective care produc venituri din circulația turistică. Un alt set de măsuri ce ar trebuii adoptate ar fi cele de natură economică. Un exemplu în acest sens ar putea fi acordarea de credite preferențiale pentru amenajare satelor turistice sau pentru renovarea gospodăriilor țărănești în zonele cu potențial turistic rural ridicat. În Portugalia, se pot obține credite pentru renovarea locuințelor sau pentru construirea acestora cu condiția prestării de servicii turistice pe o perioadă de 10 ani.

Un factor foarte important pentru dezvoltarea turismului în spațiul rural îl reprezintă infrastructura generală. Pentru a atrage un număr cât mai mare de turiști este necesar ca statul să adopte măsuri pentru modernizarea căilor de acces cât și pentru introducerea în spațiul rural a anumitor facilități precum alimentarea cu apă și energie electrică, canalizarea.

Administrațiile publice locale pot avea de asemenea un rol important în dezvoltarea turismului rural prin promovarea turismului rural și prin inițierea de programe locale în acest senes.

Acestea sunt doar câteva din măsurile care se pot lua și care odată cu implementarea lor pot duce la o dezvoltare accentuată nu numai a turismului rural ci și a turimului în general.

3. Organizarea și dezvoltarea turismului rural

3.1. Experiența europeană

Datorită potențialului variat și mentalităților diferite, Europa poate oferi o gamă largă de oportunități în practicarea turismului. Țările europene prezintă o mare bogăție naturală și culturală, care constituie cel mai important potențial turistic.

În vestul Europei turismul rural a ajuns deja la un nivel ridicat comparativ cu tările est-europene, însă și acestea oferă persepective și se estimează că este doar o chestiune de timp până ce ofertele lor și turismul rural va deveni competitiv pe piața europeană și mondială. În aproape toate țările Europei turismul este un factor economic important, îndeosebi în zonele rurale, și o alternativă pentru producția agricolă.

Turismul rural a evoluat diferit în fiecare țară. Mari deosebiri calitative se constată la capitolul dotări și servicii. Sporirea profesionalismului în turismul rural european este posibilă numai printr-o strânsă cooperare între toate statele și pe baza unui marketing internațional sub rezerva structurilor naționale și sociale. În condițiile unificării Europei, turismul rural românesc trebuie să se înțeleagă și să se integreze în ansamblul european. Fiecare țară are punctele sale forte și potențialul său propriu, care permit dezvoltarea spațiilor rurale.

Putem observa că cea mai bună organizare din punct de vedere al turismului rural se găsește în cadrul statelor ce fac parte din Comunitatea Europeană datorită condițiilor de organizare create, structurilor nonguvernamentale existente și a dorinței permanente de perfecționare. Totodată în ajutorul dezvoltării turismului rural apare și sprijinul din partea statelor prin scutirea de impozite pe activitatea turistică desfășurată, prin credite pe termen lung cu o dobândă redusă sau prin sprijin logistic. Astfel în state precum Franța, Germania, Austria sau Italia s-a ajuns la o dezvoltare și o practicare intensivă a acestui gen de turism.

Franța, este una din țările în care practicarea turismului rural a devenit o tradiție iar promovarea și organizarea acestuia a ajuns la cote maxime. Astfel, au luat naștere, în spațiul rural francez, asocieri ce se împart în funcție de segmentul de clientelă căruia se adresează: ,,Gîtes de France”, ,,Stations vertes de vacances”, ,,Camping et Caravaning”, ,,Relais et Chateaux”, ,,Relais du Silence”. De asemenea, în 1970, a luat naștere asociația ,,Tourisme en espace rural” ce cuprindea 4.000 de sate turistice ce puteau oferii o capacitate de cazare de 150.000 de paturi.

Turismul rural francez, atrage pe lângă localnici, mulți turiști din afara granițelor. Astfel putem aminti câteva din zonele ce poziționează acest tip de turism pe un loc important: Bourgogne, Alsace, Bretagne, Saone și Loire, Cotes d’Armor sau Bas-Rhin.

Pentru a ajunge la asemenea performanțe, turismul rural francez, a beneficiat de ajutor din partea autorităților prin credite (agricole, hoteliere, pentru amenajarea satelor) pe termen lung și cu o dobândă mică.

Germania. Prin experiența acumulată de-a lungul timpului, prestatorii de servicii turistice rurale au ajuns la concluzia că un oaspete pentru un sejur poate aduce mai mult profit decât orice altă activitate pe parcursul unui an. Astfel, s-a ajuns ca turismul rural să fie practicat pe mai mult de 2/3 din spațiul rural german, cele mai dezvoltate regiuni în acest sens fiind Schwartzwald și Messen. Pentru a ajunge la un nivel ridicat în acest tip de turism s-a încurajat dezvoltarea afacerilor mici și mijlocii cu capital familial și formarea unei legislații anti-trust.

De asemenea, gazdele din zonele turistice rurale, au învățat să vorbească limbi străine precum franceza sau engleza.

Fig. 3.1. Sat nemțesc Fig. 3.2. Sat austriac

(sursa: www.flickr.com) (sursa: www.enational.ro)

Austria. În această țară se remarcă cu deosebire o anumită zonă și anume regiunea Tirolului. Practicarea turismului rural în această zonă are o vechime de 124 de ani.

Creșterea turismului rural și rezultatele obținute în zona Tirolului sunt o urmare firească a programului inițiat de Ministerul Agriculturii și al Comerțului, sugestiv intitulat ,,Planul Verde”, prin care s-au acordat gospodăriilor tiroleze credite cu o durată de rambursare mare (15%) și o dobândă scăzută (3-5%). Toate acestea au condus la omologarea și funcționarea a 25 de comune turistice, în care o familie din două primește turiști la fermă. S-a ajuns ca o treime din gospodăriile aflate în mediul rural să închirieze spații de cazare în întreg Tirolul.

De asemenea pentru o cât mai bună organizare au luat naștere Organizațiile Turistice Sătești și Centrele de Administrație a Organizațiilor Turistice Sătești la nivelul landurilor.

Printre elementele ce au dus la creșterea din domeniul turismului rural se regăsesc dezvoltarea infrastructurii și a transporturilor, creșterea populației, gradul ridicat de urbanizare și dezvoltarea sporturilor de iarnă.

Finlanda poate fi o destinație turistică inedită pentru practicarea acestui tip de turism. Turiștii pot participa la viața așezărilor rurale sau pot muncii în cadrul gospodăriilor. Acești pot locuii singuri în gospodării sau în ferme.

Ineditul acestei destinații îl reprezintă verile arctice cu nopțile luminoase sau cele peste 188.000 de lacuri. Pentru iubitorii de natură și de aer pur și răcoros poate fi o destinație ideală.

Italia. În Italia există ,,Ghidul ospitalității rurale” ce se editează periodic și în care poți găsii diverse informații, adrese pentru locuri de cazare și informații despre acestea.

Turismul rural italienesc atrage, pe langă peisajele deosebite, prin arhitectura monumentelor istorice, tradițiilor culinare, renumitele vinuri, dansurile și folclorul tradițional. Cele mai vizitate regiuni sunt Lombardia, Toscana, Calabria, Sicilia, Trentino sau Umbria.

De remarcat este însă faptul că Italia este pe lângă unul din cei mai mari receptori și unul dintre cei mai mari emițători de turiști din cadrul turismului rural.

Fig. 3.3. Sat din Italia Fig. 3.4. Sat portughez

(sursa: it.wikipedia.org) (sursa: www.adevarul.es)

Portugalia. Sectorul turismului rural este coordonat de Ministerul Comerțului și Turismului, care acordă un ajutor material deosebit celor care doresc să practice acest tip de turism. Se acordă credite pe perioade lungi și nerambursabile în procent variabil, 40-60%, cu condiția de a desfășura această activitate minim 10 ani. Din punct de vedere turistic, Portugalia se împarte în opt zone promoționale: Costa de Lisboa, Costa Verde, Costa de Prata, Montanhas, Planicies, Algarve, Azorele și Madeira.

Turismul rural portughez se bazează pe o deviză: ,,Un turist=un prieten. Zâmbește !”

3.2. Produsul turistic rural

Produsul turistic rural reprezintă în esență măsura activității turistice privită ca activitate economică într-o anume dimensiune, volum, structură sau calitate. Prin destinațiile sale produsul turistic se poate constitui ca un mesaj adresat turiștilor și își concretizează prezența în momentul prestării serviciilor componente.

3.2.1. Satul românesc

Pentru o clasificare conceptuală vă voi face cunoscută mai întâi accepțiunea clasică a noțiunii de produs. Aceasta ar reuni atribuții și caracteristici fizice, chimice și tangibile, reunite într-o formă identificabilă.

O importanță deosebită o prezintă faptul că produsul trebuie raportat la universul consumatorului și nu la cel al producătorului, acest fapt rezultând din felul în care produsul se ridică la nivelul așteptărilor consumatorului.

Un produs turistic neobișnuit atât pentru piața națională cât și pentru cea mondială este satul românesc în special cel cu vocație turistică. Acesta poate avea o contribuție deosebită în descoperirea țării noastre din punct de vedere al unei frumoase destinații turistice crescând astfel interesul față de România ca loc ce poate oferii o gamă largă de vacanțe, experiențe și de ce nu oportunități de afaceri.

Putem spune toate acestea știind că în cadrul satului românesc regăsim o gamă largă de elemente naturale și culturale, ce poate în alt spațiu de pe teritoriul european nu se regăsesc; și aici ne referim la diverse facilități și experiențe turistice, un raport calitate/preț excelent, resurse naturale deosebite dar și trăsăturile de specificitate și unicitate ale țării noastre: istoria redată prin evenimente, legende și clădiri, oameni ce fac parte din grupuri și religii diferite, cultura scrisă, meșteșugurile, arta, bucătăria și deprinderile speciale, dar și topografia specifică. De asemenea satul românesc reunește valoroase moșteniri religioase și culturale, vechi tradiții și meșteșuguri, importante locuri pitorești, montane și riverane.

Fiecare sat se constituie într-o entitate cu particularități proprii și activități specifice, ce nu trebuie decât identificate și valorificate cât mai eficient posibil din punct de vedere turistic.

Așezările rurale cu o vocație turistică (Tabelul nr. 3.1.) s-au dezvoltat pe cele mai variate forme de relief, de pe litorarul Mării Negre pâna în zona montană, acestea fiind grupate pe baza specificului în câteva tipuri majore:

Satele peisagistice și climaterice se carcterizează prin prezența unui cadru natural deosebit, cu numeroase elemente de potențial turistic ce favorizează petrecerea timpului în aer liber. Principala caracteristică a acestor sate (Fundata, Șirnea – Culoarul Rucăr-Bran, Tismana – Gorj, Brădeț – Argeș, Botiza – Maramureș, Vama Veche, 2 Mai – Constanța, etc.), adecvate turismului de sejur, o reprezintă poziția geografică izolată de centrele aglomerate dar și cadrul natural deosebit.

Satele balneare sprijină turismul balnear, bazându-se pe o serie de resurse ca: ape minerale carbogazoase, mofete, nămol și lacuri sărate (Zizin – Covasna, Bala – Mehedinți, Coștui – Maramureș, Câlcea – Timiș).

Satele turistice pentru practicare sporturilor sunt specifice zonelor montane cu strat de zăpadă persistent și condiții de pantă deosebite ce favorizează practicarea sporturilor de iarnă (Fundata, Gărina – Caraș-Severin), dar și zonelor joase, cu oglinzi de apă ce ajută la practicarea sporturilor nautice (Murighiol, Mila 23).

Satele turistice pastorale (Vaideeni, Prislop, Jina) sunt în general sate de munte, în care preocuparea de bază a localnicilor este creșterea oilor și a vitelor și pot atrage turiști prin ospețe ciobănești și meniuri bazate pe produse lactate.

Satele pescărești și de interes vânătoresc (Crișan, Sfântu Gheorghe, Murighiol – în zona Deltei, Gurghiu – Suceava) oferă diferite forme de agrement pentru turiști ca vânătoarea și pescuitul.

Satele turistice de creație artistică și artizanală (Tismana, Oboga, Margina, Săpânța, etc.) oferă posibilitatea turiștilor de a se iniția în artă și tehnici arhaice populare sub îndrumarea unor artiști și meșteri populari: pictatul icoanelor pe sticlă, sculptura în lemn și piatră, țesutul popular sau dansuri populare.

Satele turistice etnofolclorice (Curtișoara – Gorj, Avram Iancu – Alba, Rășinari – Sibiu) grupează așezările rurale care dețin un fond etnografic, de valoare inestimabilă, reprezentat prin muzee etnografice, arhitectură populară, port tradițional și folclor, etc.

Sate cu obiective de interes științific (Andrișeni – Vrancea, Ghiuzbaia – Maramureș) dispun de diferite tipuri de rezervații naturale.

Sate cu monumente istorice, de artă și arhitectură renumite pe plan național și internațional sunt specifice Moldovei (Sucevița, Putna, Agapia), Subcarpaților Getici (Cozia, Horezu, Polovragi, Tismana) sau sudului Transilvaniei (Hărman, Prejmer, Feldioara).

Sate turistice pomiviticole (Recaș, Șiria, Agapia) au ca principală caracteristică activitatea de cultivare a pomilor fructiferi și a viței de vie.

Montarea, armonizarea, concentrarea și asimilarea unora dintre valorile îndelungate ale satului în cadrul unor aranjamente turistice conduce la fabricarea unor produse turistice rurale românești de o valoare certă și cu un caracter inedit inconfundabil. Însă lumea produselor turistice este mult mai vastă, satul turistic ca și produs turistic reprezentând numai o reducere abstractă la unitate, gradul de diversitate al produselor turistice fiind greu de precizat.

Constatăm astfel că destinația turistică (satul, ferma, pensiunea) nu este unicul produs, o destinație cuprinzând mai multe tipuri de produse turistice. Inclus în circuitul turistic, satul românesc poate fi destinația unei vacanțe, locul în care ne putem odihnii pentru o noapte în drumul spre alte destinații, locul în care putem deprinde anumite meșteșuguri populare sau de ce nu locul în care se pot găzduii anumite proiecte, lucrări sau seminarii.

Fig. 3.5.Drum de țară Fig. 3.6. Sat românesc de deal

(sursa: www.summerday.ro) (sursa: www.wall-street.ro)

Tabelul nr. 3.1.

Localitățile rurale cu valențe turistice în România

Sursa: Banca de date a Institutului de Cercetare pentru turism

3.2.2. Componentele produsului turistic rural și motivația alegerii acestuia

Produsul turistic rural este compus din componente de bază (cazare, transport, alimentație publică) și componente auxiliare (agrement, activități sportive, drumeții, balneoterapie, etc.). Însă ceea ce atrage și este determinant în alegerea unei destinații turistice o reprezintă componentele auxiliare, serviciile de bază satisfăcând decât nevoile zilnice ale turiștilor. Astfel din categoria factorilor hotărâtori în alegerea unei destinații turistice fac parte:

factorii naturali: așezarea geografică, relieful, peisajul, vegetația, fauna și clima

factorii generali ai existenței și activității umane trecute și prezente: limba, mentalitatea, ospitalitatea, obiceiurile, folclorul, cultura, politica, economia

elementul uman – atitudinea populației locale față de turiști, a prestatorilor, administrației și reprezentanților pazei și ordinii publice, etc.

infrastructura generală: transporturi și comunicații, structura și imaginea așezărilor, aprovizionarea cu apă și energie, canalizarea, telecomunicațiile, etc.

echipamentele turistice: transporturile turistice: transporturile turistice, mijloacele de cazare, de alimentație, activitățile sportive, distracțiile informațiile, etc.

Având în vedere toate cele prezentate anterior, pentru a putea transmite pe piața

mondială a turismului rural o imagine cat mai frumoasă și autentică a satului românesc cu tot ce area el mai valoros este necesar ca produsele turistice rurale românești să fie selectate și montate cu o deosebită atenție, aceste fiind testate pentru început pe piața internă și analizate cu atenție de specialiștii în domeniu. Un element important în realizarea produselor turistice rurale românești îl reprezintă motivația în alegerea unei destinații.

Motivațiile consumatorilor de bunuri și servicii sunt în mare parte subiective, depinzând de imaginea pe care aceștia și-au creat-o despre produs prin publicitate, utilizări anterioare sau descrieri ale unor utilizatori. Astfel, se vor putea crea produse care să se potrivească cu cerințele, nevoile și dorințele potențialilor oaspeți.

3.3. Zone actuale de dezvoltare a turismului rural

3.3.1. Regiunea turistică Maramureș

Regiunea Maramureșului este formată din depresiunea Maramureșului cât și din munții din sudul, nordul și estul acesteia. În acest cadru, elementele naturale împreună cu o multitudine de obiective istorice, folclorice și etnografice au reușit să formeze de-a lungul timpului o coabitare a naturii cu activitățile umane.

Mare parte din localități se situează pe culoarele văilor principale acestea fiind sate bogate ce iși dezvoltă tot mai mult activități agroturistice. De asemenea se regăsesc și sate risipite ce au activități de bază silvo-pastorale.

Elementele definitorii pentru potențialul turistic în Maramureș sunt: peisajele naturale inedite pe care le impun pe de-o parte văile și depresiunile cu așezări, iar pe de alta munții împăduriți limitrofi, apoi multitudinea de produse rezultate din prelucrarea lemnului (de la gospodăria tradițională, porțile monumentale și cu o simbolistică aparte exprimată în crestături, bisericile de lemn cu turle ascuțite), produse textile (țesături, cusături), portul, obiceiuri, sărbători și o muzică inconfundabilă. Ele pot fi apreciate nu numai prin scurte excursii în circuit pe văile Iza și Mara ci mai ales prin participarea la sărbătorile tradiționale dar și prin staționări de mai multe zile în numeroase așezări agroturistice. Maramureșul se poate confunda cu anumite cuvinte ca tradiția, cultura populară, originalitatea, în fiecare sat regăsindu-se oameni ce poartă straie tradiționale, porți din lemn și gospodării specifice, cergi, covoare sau măști tradiționale.

Fig.3.7. Sat maramureșean Fig. 3.8. Poartă maramureșeană

(sursa: www.holario.ro) (sursa: www.emaramures.ro)

Cele mai vizitate zone, din această regiune, unde se grupează marea majoritate a obiectivelor turistice, sunt bazinele văilor Vișeu și Iza.

Astfel în zona turistică Valea Vișeului compusă din culoarul de vale și din munții ce o mărginesc (M-ții Maramureș și M-ții Rodnei) se remarcă ca și atracții și obiective turistice următoarele: Pasul Prislop (1416 m) care este punctul de trecere la cea mai mare altitudine a Carpațiilor Orientali și locul în care se organizează sărbători populare ca ,,Hora de la Prislop”; satul Moisei unde se gasește un asamblu memorial al sculptorului Vida Geza dar și un muzeu și o mânăstire din sec. XVI; satul Petrova renumit pentru păstrarea obiceiurilor și a arhitecturii specific maramureșene; Rona de Jos, așezare ce își păstrează arhitectura populară; Rona de Sus, sat cu specific ucrainian; satul Tisa în care se gasește un parc dendrologic dar și o colecție de icoane pe sticlă.

În zona turistică Valea Izei se găsește cel mai important centru turistic din regiune dar și un asamblu de sate vechi ce și-au conservat tradițiile și obiceiurile. Sate precum Dragomirești, Ieud, Bogdan Vodă, Săcel, Săliștea de Sus, Bârsana, Botiza, Oncești, Vadu Izei, Glod au devenit cunoscute și apreciate pentru obiceiurile și sărbătorile tradiționale, pentru numeroasele biserici și mânăstire cu valoare istorică, pentru conservarea folclorului, pentru colecțiile de icoane pe sticlă, pentru arhitectura populară, pentru centrele de țesut dar și pentru izvoarele minerale.

Marea majoritate a localităților din zona maramureșeană au apelat la programe de dezvoltare agroturistice pentru a-și valorifica produsele, tradițiile, obiceiurile și meșteșugurile.

3.3.2. Regiunea turistică Bucovina

Bucovina este una dintre cele mai dezvoltate regiuni turistice, cu un potențial ridicat dar și variat, în care se pot desfățura în permanență activități turistice. Atât în zona muntoasă cât și în cea de podiș locuitorii așezărilor rurale s-au specializat de-a lungul timpului în activități forestiere, miniere și în creșterea animalelor. Toatea acestea pe lângă cadrul natural deosebit au dus la o dezvoltare agroturistică a acestei zone.

Însă ceea ce face zona Bucovineană cu adevărat deosebită, pe lângă folclor, cultura populară, obiectele sculptate și țesăturile specifice, sunt arhitectura și monumentele epocii feudale. Acestea dau o notă de specificitate Bucovinei.

Principalele zone turistice în care se concentrează cea mai mare parte a obiectivelor se situează pe văile principalelor râuri și în depresiunile de la contactul muntelui cu podișul. Astefel putem distinge trei zone turistice principale: zona turistică Câmpulung Moldovenesc, zona Gura-Humorului și zona Sucevei.

Fig. 3.8. Casă tradițională Fig. 3.9. Mânăstirea Putna

(sursa: www.hailabord.ro) (sursa: www.jurnalspiritual.eu)

În cadrul zonei turistice Câmpulung Moldovenesc marea majoritate a localităților rurale și a obiectivelor turistice se află pe văile râurilor Moldova, Moldovița, Sadova și Putna. Pe valea Moldoviței regăsim mânăstirea cu același numea ctitorită de Petru Rareș și muzeul acesteia cu nenumărate obiecte de cult. Pe valea râului Moldova se află sate ca Benia, Botiș, Breaza, Fundul Moldovei în care gospodăriile bucovinene realizate din lemn își păstrează tradiția. Un alt centru folcloric important este localitatea Vama în care arta de a realiza cojoace și bundițe nu s-a pierdut.

Specificul zonei Gura Humorului este dat pe de-o parte de elementele de ordin istoric și etno-folclortic iar pe de alta de frumusețea peisajelor naturale în care se remarcă munții bine împăduriți cu conifere și văile largi cu pășuni și sate în care încă se păstrează tradiția gospodăriilor de munte bucovinene. Agroturismul a căpătat o dezvoltare distinctă în satele de pe văile secundare pe când în lungul Moldovei abundă hanurile și pensiunile. La sud de această zonă este Mânăstirea Voroneț ctitorită de Ștefan cel Mare în 1488. Aceasta este renumită pentru picturile exterioare în care domină culoarea albastru relizate în timpul lui Petru Rareș.

Zona turistică Suceava este cunoscută pentru multitudinea de biserici, mânăstiri, construcții medievale și alte elemente etnofolclorice. În această zonă regăsim sate ca Vicovu de Jos sau Stupca valoroase din punct de vedere etnofolcloric. La Stupca se află complexul muzeal Ciprian Porumbescu. De asemenea în satul Brodina se află mânăstirea Putna ctitorită de Ștefan cel Mare în care acesta își are mormântul. O altă mânăstire importantă din această zonă este mânăstirea Sucevița ctitorită de familia Movila. La Marginea este un important centru de ceramică neagră iar la Cacica există o salină în interiorul căreia se află sculptată o biserică.

3.3.3. Regiunea turistică Munții Apuseni

Regiunea Munților Apuseni beneficiază de toate elementele necesare pentru practicarea turismului, în sepcial a turismului rural. Aceasta dispune de un potențial turistic complex, de amenajările necesare activităților turistice, de un cadru natural deosebit și de nenumărate căi de acces.

În centrul și nordul acestei regiuni, satele de tip risipit se constituie în obiective turistice prin etnografie și specificul cultural. Împreună cu acestea, elementele naturale, și ele obiective turistice, fac ca această regiune să fie una din cele mai căutate zone pentru practicarea turismului rural.

De-a lungul timpului, prin evoluția culturii populare și prin păstrarea tradițiilor, a portului s-au conturat mai multe zone etnofolclorice care au în denumirea lor termenul de ,,țară” apărnd astfel Țara Moților, Țara Zarandului, Mocănimea, Beiuș, etc. Tot aici s-a dezvoltat civilizația lemnului, punându-se în evidență bisericile (Beliș, Vidra, Lupșa, etc.), specificul caselor dar și obiecte artizanale, ornamentale sau obiecte pentru gospodărit. S-au dezvoltat de asemenea meserii axate pe prelucrarea lemnului ca: dogăritul, dulgheritul, șindrălitul sau sculptatul. Pe lângă cultura populară bogată ce o oferă aceasta regiune, putem gasii nenumărate alte atracții turistice: platouri pentru schiat, cascade spectaculoase (Iadolina, Săritoarea Ieduțului, Moara Dracului), lacuri de baraj, lacul carstic Vărășoaia, complexul de forme carstice Padiș-Cetățile Ponorului-Scărișoara-Valea Galbenei, rezervația paleontologică Dealul cu Melci, rezervația Scărișoara-Belioara, rezervația forestieră de larice și zadă de la Vidolm, stațiunile balneoclimaterice Geoagiu Băi și Vața de Jos și multe alte peșteri, chei sau izbucuri. De asemena se găsesc și obiective turistice cu elemente isorice și de cultură: mânăstirea Râmeț (sec. XIII), urmele așezării dacice de la Piatra Craivii, monumentul lui Avram Iancu, gorunul secular al lui Horea, casa memorială I. Slavici, ruinele cetății medievale de la Șuncuiuș, ruinele cetății din secolul XIII de la Șoimuș, castele în stil neoclasic.

Fig. 3.10. Hartă Țara Moților

(sursa: www.casamoțului.ro)

3.3.4. Regiunea turistică Delta Dunării

Delta Dunării împreună cu complexul lagunar Razim fac parte din Rezervația Biosferei Delta Dunării, o zonă protejată în care toate activitățile antropice sunt controlate. Astfel, față de celălalte regiuni prezentate, în Deltă, turismul rural s-a dezvoltat numai în anumite zone și se desfășoară numai în anumite areale.

Ariile turistice acceptate în acest caz în Rezervația Biosferei Delta Dunării sunt următoarele: Letea – C.A. Rosseti (unde se găsesc spații de cazare în localitățile rurale din acea zonă), Mila 36 – 23, Matița – Bogdaproste, Gorgova – Uzlina, Roșu – Puiu, Razim – Dranov (aici se găsește complexul turistic Murighiol), Grindul Lupilor – Chitiuc și zona litoralului.

Localitățile rurale cu importanță turistică în Deltă sunt: Chilia Veche, Letea (agroturism,

centru piscicol și de vânătoare), C.A. Rosseti, Mahmudia (ruinele cetății bizantine Salsonia, distrusă de goți în sec. IV d.Hr, centru pescăresc și geamie), Murighiol (rezervație naturală – Lacurile Sărăturile I, II, III cu nămoluri sapropelice), Maliuc (sat turistic, pescăresc și cinegetic, construcții specifice acoperite cu stuf), Crișan (centru piscicol și agroturistic, centru de informare și cercetare a Rezervației Biosferei Delta Dunării) și Caraorman (sat tradițional pescăresc, rezervație forestieră).

Fig. 3.11. Sat Mila 23 Fig. 3.12. Locuință lacustră

3.4. Zone potențiale de dezvoltare a turismului rural

3.4.1. Regiunea turistică Oltenia de Nord

Este formată din Podișul Mehedinți, din dealurile și depresiunile subcarpatice și din porțiuni din unitățile naturale învecinate acestora, fiind o zonă complexă în care activitățile turistice se desfășoară pe tot parcursul anului în forme variate.

Turismul rural este într-o dezvoltare continuă, potențialul fiind unul uriaș. Ocupațiile de bază ale locuitorilor sunt creșterea animalelor, exploatarea lemnului și a materialelor de construcții, însă ceea ce face atractivă această zonă este potențialul balneoclimateric dar și peisajele deosebite. Toate acestea, împreună cu rețeaua densă de drumuri, dar și existența șoselei Transalpina, ce face legătura între Oltenia și Transilvania au dus la creearea unei axe turistice și a unui sistem turistic regional în care Oltenia de Nord poate ajunge la același nivel cu Bucovina sau Munții Apuseni din punct de vedere al fluxului turistic.

Se disting trei zone turistice importante, fiecare dintre acestea având cate un element distinct: zona turistică Vâlcea, zona turistică Gorj și zona turistică Mehedinți.

Zona turistică Vâlcea cuprinde un areal cu un potențial turistic diversificat în care se regăsesc atât obiective turistice naturale cât și obiective antropice. Însă elementul turistic principal ce face cunoscută și căutată această zonă este potențialul balneoclimateric, majoritatea satelor putându-se axa pe un astfel de turism. Totodată, zona dispune și de un potențial etnofolcloric ridicat. Astfel, în comuna Bujoreni se află Muzeul arhitecturii populare Vâlcene, în Vlădești există un centru de ceramică, complexul Hurezi unde se găsește cel mai mare ansamblu de arhitectură medievală, complexul Bistrița format dintr-un palat și o biserică din sec XV, rezervația naturală de la Polovragi, complexul muzeistic Măldărășești.

Zona turistică Gorj se concentrează pe intersecția a două axe și anume defileul Jiului de la nord la sud și axa Subcarpaților de la est la vest. Aici elementele etnografice au fost destul de bine păstrate de-a lungul timpuli, astfel în ziua de azi se regăsesc destule loclități rurale cu potențial etnofolcloric. În satul Curtișoara se află Muzeul etnografic gorjean în care se poat admira costume, țesături, unelte, ceramică, case și porți specifice acestei zone. La Bumbești urmele unui castru roman, în aceași zonă regăsinduse mânăstirea Lainici și ruinele schitului Vișina. O altă localitate importantă este Crasna unde există un important patrimoniu etnofolcloric. În vestul acestei zone se află cele mai multe obiective turistice, aflate în satele din depresiuni și în cele de lângă munți. Aici se găsesc foarte multe biserici vechi cum sunt cele de la Lelești, Frățești, Pestișani sau muzee cu specific etnografic și istoric la Brădiceni, Dobrița sau Arcani. La Hobița se află muzeul memorial Constantin Brâncuși dar și câteva tabere de sculptură. Satele de la marginea munților cât și cele din munți sunt cunoscute pentru obiceiurile lor, portul popular, obiectele din lemn bogat ornamentate și pentru peisajele naturale deosebite.

Zona turistică Mehedinți se remarcă prin peisajele excepționale și prin Defileul Dunării. În aceste locuri sunt dominante formele carstice, regsindu-se peșteri (Topolnița, Bulba, Ponoare), chei (Coșuștei, Topolniței, Bulbei), podul natural de la Ponoare, izbucuri, lacuri carstice (Balta, Zăton). Așezările specifice acestei zone sunt satele risipite pe versanții munților care și-au păstrat tradițiile, portul popular și care sunt renumite pentru obiectele din lemn prelucrate artistic. Printre cele mai cunoscute se regăsesc Obârșia Cloșani, Baia de Aramă sau Podeni.

3.4.2. Regiunea turistică sud-transilvană

Aceasta este compusă din dipresiunile din bazinul Oltului cât și din partea sudică a podișului Hârtibaci și Secaș. Spațiul dispune de multe elemente naturale, arhitectonice și istorice dar și de un potențial bogat ce îi conferă dezvoltarea unei diversități de activități turistice.

Turismul rural este legat de tradițiile populare ce s-au păstrat în această zonă, îndeosebi în cele din Mărginimea Sibiului dar și de prezența bisericilor săsești. În general, satele din munți sau cele de la poalele acestora s-au orientat către practicarea agroturismului, restul mulțumindu-se cu turismul de trafic.

În lungul Oltului, cele mai importante localități rurale turistice sunt: Comana, o așezare dacică în care se găsesc doua biserici din sec. XVII și XVIII; Veneția de Jos un sat în care s-a păstrat arta cojocăritul aici gasindu-se și ruinele unei cetăți din sec. XIV; satul Hoghiz în care se gasesc vestigii romane, biserici și castele; un alt centru de artă populară în care încă se mai învață tainele cojocăritului este satul Părău; Sâmbăta de Jos se află biserica Adormirea Maicii Domnului din sec. XIX, un castel în stil baroc din sec. XVIII, localitatea fiind cunoscută și pentru hergheliile de aici; Turnu Roșu, fost punct vamal între Țara Românească și Muntenia aici fiind și câteva ctitorii ale lui Matei Basarab; satul Boița dispune de un un muzeu etnografic; în Gârbova există o rezervație geologică; localitățile Breaza, Lisa și Drăguș importante centre etnofolclorice; satul Cârțișoara unde se găsește o colecție de icoane pe sticlă și o colecție etnografică.

Mărginimea Sibiului este formată dintr-o serie de localități rurale ce și-au păstrat tradițiile în păstorit cât și elementele etnofolclorice definitorii. Printre cele mai importante obiective turistice se enumeră: localitatea Sadu, aici fiind una dintre cele mai vechi hidrocentrale; Cisnădioara localitate în care se găsește o biserică evanghelică din 1223; Rășinari – casa memorială O. Goga și muzeu de etnografie și științele naturii; satul Sibiel în care se află cloecții etnografice și un muzeu sătesc cu icoane pe sticlă; Jina, localitate în care se păstrează elemente folclorice pastorale, aici fiind și un festival folcloric numit ,,Sus pe Muntele din Jina”; Galeș – urme de cetăți din sec XV și muzeu etnografic; satul Rod în care se păstrează tradițiile folclorice și se găsește o colecție muzeistică; Poiana Sibiului, loc în care se află Muzeul păstoritului iar tradițiile folclorice sunt bine păstrate; satul Boița în care se află un castel din sec. XIX și un muzeu etnografic; Hosmana și Norich – cetăți țărănești; localitatea Săcel în care există iazuri pentru pescuit sportiv; Miercurea Sibiului, localitate balneoclimaterică.

4. Promovarea turismului rural

Promovarea turimului, este acea formă de comunicare, prin care se transmit diverse mesaje și informații, atât turiștilor cât și operatorilor de turism, despre caracteristicile produsului turistic și asupra elementelor turistice oferite.

Aceasta este o activitate ce se desfășoară în permanență, însă cu o intensitate diferită în funcție de bugetul disponibil fiecărei activități de promovare. Pe lângă principalul scop, acela de creștere a numărului de turiști, promovarea unei destinații turistice presupune și dezvoltarea economiei locale, informarea asupra resurselor naturale și antopice ale unei zone cât și valorificarea lor.

4.1. Turismul rural – piața, cererea și oferta

În Romînia, oferta turistică se concentrează în zonele de munte, dealuri, litoral și deltă, cadrul natural oferind aici multiple posibilități de petrecere a timpului liber, moștenirea culturală fiind și ea un element important.

Activitatea desfășurată în spațiul rural, și-a constituit, în timp și spațiu, o piață proprie, caracterizată prin influența unor factori cu manifestare specifică și determinați de natura economică, socială, politică, culturală, geografică și mai ales motivațională. Privită în toată complexitatea sa, piața turistică rurală include o multitudine de emlemente constitutive, din care trebuie permanent luate în considereare, în special, cererea și oferta turistică.

Conform literaturii de specialitate, oferta turistică este formată din resursele naturale și antropice, echipamentul de producție al serviciilor turistice, masa de bunuri alimentare și industriale destinate consumului turistic, forța de muncă specializată în activități specifice, infrastructura turistică și stucturile de primire, condițiile de comercializare (prețuri, tarife, facilități). Cu alte cuvinte, oferta turistică reprezintă totalitatea elementelor turistice ce pot fi activate de cererea turistică.

Un rol important în dezvoltarea turismului rural din România îl au organizațiile nonguvernamentale și acțiunile acestora. Un număr mare de unități de cazare facând parte din diferite structuri de acest tip: Asociația Națională de Turism Rural, Ecologic și Cultural (ANTREC), Federația Română pentru Dezvoltare Montană (FRDM) sau Asociația ,,Operațiunea Satelor Românești”. La nivelul anului 2003, România dispunea de o capacitate de cazare în mediul rural de 6219 locuri în 221 de pensiuni turistice rurale și 461 de pensiuni agroturistice cele mai multe dintre acestea intrând în categoria celor de 2 stele (Tabelul 4.1.).

Tabelul 4.1.

Structura unităților de cazare din mediul rural pe categorii de confort

Sursa: Institutul Național de Statistică

Cererea turistică exprimă nevoile solvabile ale populației pentru consumul de servicii turistice și se manifestă ca o sumă de dorințe individuale sau colective, influențate la rândul lor, de o multitudine de factori obiectivi și subiectivi (vârstă, sex, nivel de pregătire, obiceiuri, timp liber, venituri, etc.), care îi imprimă o anumită elasticitate. Astfel, de exemplu, oamenii în vârstă, cu un nivel de cultură ridicat, solicită destinații cu servicii de cură, în timp ce persoanele tinere își doresc cunoașterea de noi lucruri și locuri, dorind contacte în cadrul unor manifestări științifice, culturale și sportive. Ea este esențial legată de existența timpului liber și de nivelul veniturilor care, împreună, reprezintă elementul permisiv al acesteia: fără timp liber nu poate fi concepută cererea turistică, după cum fără o anumită putere de cumpărare nu pot fi însușite produsele turistice.

În ceea ce privește cererea turistică din punct de vedere al locurilor de cazare s-a înregistrat o creștere continuua a numărului de turiști cât și a numărului de înnoptări (Tabel 4.2.).

Putem observa cum pe parcursul celor 6 ani numărul turiștilor cazați la pensiuni turistice s-a triplat, în timp ce la pensiunile agroturistice acesta a crescut aproape de 4 ori mai mult. Și în cazul numărului de înnoptări putem observa o creștere semnificativă, numărul acestora aproape dublându-se.

Tabel 4.2.

Cererea turistică în mediul rural

Sursa: Institutul Național de Statistică

4.2. Conținutul și rolul marketingului în turism

Pentru a desfășura orice fel de afacere în domeniul turismului rural, este nevoie de a pune în aplicare un plan de marketing. Pe acest concept de marketing, se bazează, în ziua de azi, economia și practicile economice.

Atât la nivelul macroeconomiei cât și la nivelul microeconomiei, marketingul în turismul impune o dublă referință și anume: procesul de schimb de produse și servicii la nivel local, regional și național; procesul de realizare a profitului rezultat din schimbul de produse și servicii turistice dintre turiști și prestatorul de servicii turistice.

Ca în orice formă de marketing și în marketingul turismului se gasesc o serie de elemente ce acționează ca un tot unitar fiind în același timp independente. Astfel elemente ca prețul, produsul, promovarea și distribuția se află într-o relație de complementaritate fiind condiționate reciproc și păstrând un echilibru impus de o anumită strategie de marketing.

Principalele elemente care diferențiază marketingul în turismul rural față de alte forme de turism se pot sintetiza astfel (dupa „Studiu Zona II Gal Romula Malva”):

Decizia de cumparare a clientului se bazeaza într-o proportie mult mai mare pe factorul emoțional decât pe cel rațional, acesta fiind unul din motivele pentru care practicarea agroturismului se face în familie

Complexitatea serviciilor are un caracter relativ, diversitatea activităților complementare precum odihna, tratamentul, activitățile de agrement sau culturale fiind mai mică în comparație cu alte forme de turism

Promovarea produsului se face de cele mai multe ori prin intermediari (agenții de turism, companii specilaizate, etc.) sau se realizează direct prin intermediul cataloagelor de servicii. Astfel, decizia de cumpărare a clientului depinde de imaginea pe care intermediarii o oferă din punct de vedere al calității serviciilor turistice rurale.

Caracterul sezonier al produselor și serviciilor turistice cauzate de factori naturali, sociali sau culturali care influențează direct elementele de marketing. Acesta este motivul pentru care activitățile de promovare au loc de cele mai multe ori în perioadele de extrasezon, prețul și distribuția atingând valorile optime în plin sezon, după această periodă apărând activități de reparații, luând naștere noi proiecte.

4.3. Mijloace de promovare a turismului rural

Printre principalele mijloace de promovare a turismului rural se pot enumera publicitatea, târgurile turistice interne și internaționale și brandingul.

Publicitatea este tehnica de promovare a turismului cel mai des utilizată. Prin intermediul acesteia se pot promova atât produsele și serviciile turistice cât și organizațiile turistice. Mijloacele și mediile prin care se pot transmite mesajele de promovare a turismului sunt: media scrisă (ziare, reviste, jurnale), pliante, broșuri, cataloage, ghiduri, postere, bannere, panouri luminoase, mijloace audio-video, televiziunea și internetul.

O altă metodă de promovare a turismului rural, una extrem de benefică care este totodată și o tehnică de marketing, este participarea la târguri interne și internaționale, saloane și expoziții. Avantajele oferite de această metodă de promovare sunt multe, însă cel mai important dintre aceste îl constituie faptul că prestatorii de servicii turistice rurale pot intra în contact direct cu clienții. Un alt beneficiu al târgurilor de turism este faptul că poți studia concurența. Însă participarea la un astfel de târg poate fi destul de costisitoare, organizarea standului, studiile de piață și materialele publicitare implicând anumite costuri.

Un brand este ceea ce accentuează identitatea unei persoane, companii, produs, comunitate sau națiune. Brandul local al unei comunități este reprezentat de caracteristicile sale distinctive, împărtășite de o majoritate a comunității. În acest fel, brandul poate fi promovat și dezvoltat în mod natural. Principala functie a unui brand local este de a naște curiozitatea și de a determina turistul să viziteze un anumit loc. Cu cât regiunea este mai mică, cu atât brandul local este mai concret. Cu cât regiunea este mai mare, cu atât este mai dificil ca brandul sa-și îndeplinească funcția de bază, respectiv să atragă.

4.4. Evenimente în cadrul cărora se promovează brandul de turism al României

La nivelul României, în cursul anului 2014, s-au stabilit 37 de evenimente în care se promovează turismul românesc în general și turismul rural în special. În continuare vă voi prezenta cele mai importante evenimente de acest gen din România.

Exporomânia – evenimentul se va desfășura în nouă orașe, reședințe de județ, și presupune expoziții fotografice, conferințe cu teme turistice, spectacole cu muzică românească și lansarea ghidului „Cele mai frumoase sate din România”, ediția a doua. Perioada de desfășurare a evenimentului este 1 februarie – 1 aprilie 2014, în fiecare weekend din această perioadă.

Dragobetele – este sărbatoarea iubirii la români. Aceasta are loc pe 24 februarie fiind organizate evenimente la Muzeul Satului din București cât și în diferite localități rurale.

Înmormântarea Fărșangului – Fârșangul înseamnă perioada de distracție, de la Bobotează până la postul Paștelui, în care băieții le făceau curte fetelor și petreceau. Înmormântarea Fărșangului înseamnă terminarea acestei perioade și semnifică trecerea de la rău la bine, de la iarnă la primăvară. Odată cu Înmormântarea Fărșangului se îngroapă și anul vechi, din punct de vedere agrar, cu toate relele sale și lasă locul noului an. Sărbătoarea are loc în satul Rimetea, județul Alba pe data de 5 aprilie.

Ziua satului românesc – este la ediția a 4 și are loc în Piata Neamț și la Muzeul Satului din București. Este cel mai important eveniment dedicat valorilor rurale fiind participante 5 țări. Evenimentul presupune 50 de standuri de promovare în turism și artă populară.

Rapsodia păstorească – are loc în localitatea Corbii de Piatră din județul Argeș și este un festival ciobănesc cu folclor și artă populară, cu un concurs de interpretare de muzică populară și cu evenimente gastronomice.

Festivalul măștilor tradiționale, basmelor și poveștilor – este la ediția a 3 a și are loc în localitatea Ruginoasa din județul Iași. Acesta este un festival dedicat meșterilor populari și măștilor tradiționale, având invitați de la Veneția, ținându-se spectacole de teatru și un bal mascat.

Sărbătoarea Sânzienelor – are loc în Banat, în localitatea Belinț din județul Timiș pe 24 iunie și este singura sărbătoare păgână admisă în calendarul creștin-ortodox. Sărbătoarea marchează începutul verii.

Concluzii

În această lucrare am avut șansa de a analiza și de a evidenția trăsăturile caracteristice ale turismului rural și de a prezenta satul românesc din punct de vedere turistic. Am realizat toate acestea în contextul turismului european, în strânsă legătură cu mutațiile actuale și de perspectivă ale economiei, societății românești și nu în ultimul rând ale comunităților rurale din țara noastră.

În urma realizării acestei lucrări am ajuns la următoarele concluzii: turismul rural se constituie într-un element dinamizator și de dezvoltare durabilă a satului românesc contemporan, existând o bază tehnico-materială necesară practicării acestui tip de turism. Este posibilă o aliniere destul de ușoară la standardele europene și mondiale, turismul rural din țara noastră fiind deschis la implementarea conceptelor ecologice atât asupra naturii cât și asupra societății. Observăm deschiderea populației și a factorilor locali pentru practicarea acestui tip de turism, existând un uriaș rezervor de energii și disponibilități în rândul tinerilor, femeilor și intelectualilor satului. Există de asemenea o complementaritate a activităților de turism rural față de activitățile de bază ale satului românesc și anume activitățile agricole. Activitățile de turism rural trezesc interesul pentru conservarea și perpetuarea tradițiilor, folclorului, monumentelor istorice, ale întregului nostru patrimoniu spiritul, material și uman.

În condițiile actuale, activitățile turistice desfășurate în satele românești se realizează în spiritul economiei de piață, contribuie la dezvoltarea sectorului privat, au influențe asupra extinderii pieței muncii, participă la liberarizarea comerțului și prețurilor, dau o nouă motivație întregii activități economice și sociale.

Ineditul produsului turistic rural românesc, condițiile existente, baza tehnico-materială, cultura oamenilor și locurilor plus ospitalitatea și aspirația spre mai bine vor impune și vor consacra satul turistic românesc.

Toate acestea vor contribui la dezvoltarea durabilă și responsabilă a satului românesc.

Bibliografie

Bran, Florina, Simon, Tamara (1997), Turismul rural: modelul european, Edit. Economică, București

Cândea, Melinda, Bran, Florina, Cimpoeru, Irina, Organizarea, amenajarea și dezvoltarea durabilă a spațiului geografic, Edit. Universitară, București

Cândea, Melinda, Erdeli, George, Simon, Tamara, Peptenaru, Daniel (2003), Potențialul turistic al României și amenajarea turistică a spațiului, Edit. Universitară, București

Draica, Cătălin (1999), Ghid Practic de turism internațional și turism, Edit. All Beck, București

Erdeli, G., Istrate, I. (1996) Potențialul turistic al României, Edit. Universității, București

Erdeli, G., Cândea, Melinda, Simon, Tamara (2000), România – potențial turistic și turism, Edit. Universității, București

Ielenicz, M., Comănescu, L. (2006), România, potențial turistic, Edit. Universitară, București

Minciu, R., Baron, P., Neacșu, N. (1993), Economia turismului, Universitatea Dimitrie Cantemir, București

Neacșu, N. (2000), Turism și dezvoltare durabilă, Edit. Expert, București

Niță, I., Niță, C. (2000), Piața turistică a României, Edit. Ecran Magazin, Brașov

Nistoreanu, P. (1999), Ecoturism și turism rural: elemente de management, marketing și economie, Edit. ASE, București

Nistoreanu, P. (1999), Turismul rural: o afacere mică cu perspective mari, Edit. Didactică și Pedagogică, București

Sănculescu, Gabriela (2000), Managementul turismului durabil în țările riverane Mării Negre, Edit. All Beck, București

Zamfir, A., Floru, D. (1974), Elemente de marketing internațional, Edit. Academiei, București

*** (2004), Anuarul Institutului de Cercetări Economice ,,Gh. Zane”, Iași

*** (2004), Oportunități și bariere pentru dezvoltarea turismului rural. Studii de caz, Edit. Risoprint, Cluj-Napoca

*** (2004), Strategie integrată pentru dezvoltarea turismului rual în România: 2000-2004

*** Studiu Zona II Gal Romula Malva

*** (1997), Turismul rural, un nou stil de viață

*** www.insse.ro

*** www.romaniatourism.com

*** www.satefrumoase.ro

*** www.turism.gov.ro