Promovarea Turismului Rural (agroturism)
LUCRARE DE LICENTĂ
PROMOVAREA TURISMULUI RURAL
(AGROTURISM)
CUPRINS
Introducere
CAPITOLUL 1
TURISMUL RURAL ȘI AGROTURISMUL – CONCEPTE, CONȚINUT, PARTICULARITĂȚI, INTERFERENȚE
1.1. Conceptele noțiunilor de turism, turism rural și agroturism
1.2. Conținutul activității de turism rural și agroturism
1.3. Particularitățile turismului rural și agroturismului
1.4. Interferențe între turismul rural și agroturism
CAPITOLUL 2
TURISMUL RURAL ȘI AGROTURISMUL ÎN ROMÂNIA
2.1. Cadrul juridic privind dezvoltarea turismului rural și agroturismului în România
2.2. Organizațiile de turism din România și atribuțiile lor
2.3. Sprijinul statului în consolidarea turismului rural
2.4 Tipologia formelor de turism și agroturism
CAPITOLUL 3
ASPECTE PRIVIND TURISMUL ȘI AGROTURISMUL PE VALEA SLĂNICULUI- JUDEȚUL
3.1 Locul turismului în economia localităților din arealul cercetat
3.2 Funcțiile caracteristice ale turismului
3.3 Efecte economice și sociale ale turismului
3.4 Principalii factori care influențează circulația turistică
CAPITOLUL 4
STUDIU DE CAZ PRIVIND ORGANIZAREA ȘI EFICIENȚA PENSIUNII AGROTURISTICE “” SLĂNIC
4.1 Organizarea pensiunii agroturistice ,,”
4.2 Eficiența economică a pensiunii agroturistice „MONTANA”
4.3 Programe naționale inițiate pentru dezvoltarea activității agroturistice
4.4 Strategii de dezvoltare în perspectivă a pensiunii agroturistice ,,MONTANA”
Slănic Moldova
Turismul este considerat de specialiști, ca fiind unul din cele mai dinamice sectoare economice, cu o evoluție mereu oscilantă, fiind definit ca „industria cea mai profitabilă a sfârșitului de secol XX”.
Pe măsură ce s-a dezvoltat, turismul și-a constituit o piață proprie, definită prin factori cu manifestare specifică și determinanți de natură economică, socială, politică, geografică și motivațională.
Analiștii turismului, urmărind evoluția industriei ospitalității pe plan internațional până în prezent, au identificat o serie de tendințe generale ale cererii și consumului turistic, cum ar fi: dezvoltarea continuă ascendentă a fluxurilor turistice, diversificarea cererii turistice ca o consecință a motivației turiștilor, modificările intervenite în structura pe categorii de vârstă transformarea turismului într-un fenomen de masă, înregistrarea unor diferențe apreciabile în circulația turistică de la o țară la alta, creșterea cheltuielilor pentru serviciile turistice în totalul bugetelor de familie pe măsura creșterii veniturilor populației, a produsului intern brut pe locuitor și a nivelului de dezvoltare economică a unei țări, deplasarea cererii turistice de la cantitate spre calitate, pe măsura creșterii gradului de instruire care influențează în mod direct exigențele manifestate în legătură cu petrecerea vacanțelor. Privit ca un fenomen social-economic creator de beneficii importante, turismul este conceput ca o formă a manifestărilor cultural-educative și de recreere a societății moderne.
Factorii determinanți ai transformărilor cererii și consumului turistic pe plan mondial sunt legați de caracteristicile societății contemporane, care oferă posibilități multiple de creștere a productivității muncii, cu efecte pozitive asupra populației cum ar fi: sporirea veniturilor și a puterii de cumpărare, a duratei timpului liber prin reducerea zilei de lucru și prin mărirea concediilor, creșterea speranței medii de viață și dezvoltarea sau modernizarea mijloacelor de informare.
O influență pozitivă asupra cererii turistice o are și tendința de creștere a populației globului, dezvoltarea și diversificarea mijloacelor de transport, ridicarea continuă a nivelului de cultură a populației și a gradului de urbanizare a acesteia.
Specialiștii în prognoza turistică apreciază că în majoritatea țărilor generatoare de turiști va avea loc un fenomen de îmbătrânire a populației, aspect care va determina producerea unor schimbări ale structurii pe vârste a turiștilor internaționali. Ca urmare se vor înregistra o serie de transformări în comportamentul consumatorului turistic legate deplasare, formele de turism practicate etc.
Odată cu creșterea veniturilor și a timpului liber, turiștii își fracționează tot mai mult vacanțele putând să utilizeze cât mai diversificat posibilitățile materiale și bugetul de timp de care dispun. De asemenea, se remarcă tendința de a opta pentru mai multe vacanțe în timpul unui an, de a transforma week-end-urile lungi în minivacanțe și de a staționa o perioadă cât mai scurtă la destinațiile turistice.
Turiștii actuali și cei de mâine sunt sensibilizați față de valorile naturale și culturale, au preferințe individualizate, nu agreează vizita în grupuri mari, producția de serie, locurile supraaglomerate sau kitsch-ul turistic, întâlnite din păcate, din ce în ce mai des. De asemenea, nu mai sunt dispuși să plătească sume disproporționate în raport cu serviciile oferite și nu mai pot fi influențați prin mesaje publicitare naive.Dorințele lor legate de oferta turistică sunt tot mai satisfăcute, ceea ce va duce la o specializare a produselor turistice oferite.
Teritoriul județului Bacău, din punct de vedere agricol, se caracterizează printr-o mare varietate de condiții naturale, determinate în mare parte, de existența lanțului carpatic. Aceasta face ca terenurile din zonele montane să se concentreze în partea de vest a teritoriului județului. Desigur că aceasta este o caracteristică cu totul generală, dar ea dă o anumită imagine a specificului procesului de producție agricol, atât sub aspectul nivelului de producție, cât și a problemelor pe care le ridică dezvoltarea unităților de producție agricolă pe teritoriu.
Datele asupra așezărilor omenești, rurale și urbane sunt inserate în monografii economice, dicționare geografice cum ar fi “Agricultura română din județul Putna”, scrisă de Ion Ionescu de la Brad în 1860, “ Dicționar geografic al județului Bacău”, de O. Racoviță, în 1892, sau “ Dicționar geografic al județului Putna”, scris de M. Căianu și A. Condrea în 1897.
Formele de relief din județul Bacău se deosebesc prin anumite caracteristici climatice, care au imprimat de-a lungul veacurilor o anumită fertilitate terenurilor și o diferențiere a gradului de eficiență economică pentru diferite culturi și rase de animale. Teritoriile cu relief diferit nu se diferențiază numai sub acest aspect, ci și sub aspect economico-social, deoarece dezvoltarea istorică a județului Bacău a imprimat anumite caracteristici diferitelor zone. Astfel, s-a produs o diferențiere a repartiției pe teritoriu a populației în raport cu relieful, cu toate consecințele pe care le are acest fenomen.
Dezvoltarea agriculturii din zona montană a Carpaților Orientali aparținând județului Bacău are o importanță deosebită nu numai pentru agricultură ca ramură de bază a economiei județului, dar și pentru turism, pentru ameliorarea mediului natural ambiant, evidențiind noi valențe ale relației economie-energie. Aceste zone naturale se deosebesc destul de mult una față de alta, atât în funcție de condițiile naturale de producție specifică, cât și de dezvoltarea economică și socială. Ele au în general unele particularități comune, care le caracterizează și le imprimă o tendință de dezvoltare. Aceasta face ca abordarea în ansamblu a măsurilor de organizare, dezvoltare și consolidare a unităților agricole din această zonă să fie destul de anevoioasă, ducând la unele studii și constatări generale, care nu permit evidențierea unor concluzii concrete, specifice condițiilor zonei. De aceea, în afară de tratarea unor probleme generale privind unitățile agricole din aceste zone, este necesar să se facă unele referiri la aspectele caracteristice acestora. Prin însăși condițiile climatice, unele părți din zona montană sunt propice culturii cartofului, iar altele pentru dezvoltarea turistică și agroturistică.
De asemenea, zona montană manifestă diferențieri pregnante din punct de vedere al microreliefului, condițiilor climatice, tipurilor de sol, precum și din punct de vedere geologic. Toate aceste caracteristici fac agricultura zonei montane să prezinte condiții mai puțin prielnice decât cea de șes pentru dezvoltarea multor plante și zona să fie mai prielnică pentru dezvoltarea turismului și agroturismului.
Acest aspect scoate în evidență anumite caracteristici ale zonei, care necesită un studiu special și găsirea de metode care să permită, pe de o parte, să se folosească rezervele de care dispune această zonă, prin adaptarea structurii culturilor la condițiile concrete, precum și la determinarea unor măsuri care să ducă la creșterea veniturilor exploatațiilor agricole. Ne referim aici nu numai la dezvoltarea producției agricole, dar și la dezvoltarea în această zonă a unor mici capacități industriale, a mijloacelor de transport, a turismului și agroturismului etc., care să absoarbă o parte din forța de muncă existentă și să completeze veniturile realizate în agricultură.
Agroturismul, ca formă particulară a turismului, cuprinde alături de activitatea turistică propriu zisă (cazare, pensiune, prestări servicii, etc.) și activități economice cu specific agricol, practicate de gazdele turiștilor și uneori, cu scop nelucrativ și de turiști.
Prin agroturism populația urbană beneficiază de terapie împotriva stresului determinat de activitatea în mediul urban. Turiștii iau contact cu mediul rural, cu viața autentică “de la țară ’’, în mijlocul naturii, beneficiind de serviciile de primire ale sătenilor. Prin agroturism, există posibilitatea de cunoaștere a mediului natural autentic precum și originalitatea factorului uman.
România în general și zona montană a județului Bacău, în special, posedă un potențial ridicat pentru dezvoltarea agroturismului. Realitățile existente demonstrează faptul că, în prezent, potențialul agroturistic al zonei montane a județului Bacău este departe de a fi pus în valoare, existând resurse importante pentru revitalizarea turismului rural prin agroturism în folosul dezvoltării de ansamblu a zonei.
Demersul întreprins prin această lucrare a vizat următoarele aspecte:
caracterizarea de ansamblu a zonei montane a județului Bacău;
identificarea resurselor turistice ale acestei zone cu caracterizarea punctelor tari și slabe ale acesteia;
descrierea în detaliu a Văii Slănicului, aceasta prezentând potențialul turistic și agroturistic cel mai ridicat, facilitat și de prezența în teritoriu a stațiunilor balneare Slănic Moldova și Târgu Ocna, precum și a Salinei Târgu Ocna;
prezentarea experiențelor agroturistice din teritoriu prin descrierea tipurilor de gospodării și pensiuni agroturistice care funcționează în prezent;
elaborarea unui studiu diagnostic asupra pensiunii agroturistice MONTANA – Slănic Moldova, considerată stațiune de referință pentru zona montană a județului Bacău;
prezentarea programelor de finanțare externă (PHARE, SAPARD) care au fost implementate în zonă, ca exemple de oportunități pentru sprijinirea și dezvoltarea agroturismului montan.
Apreciem că prin această lucrare autorul își aduce o modestă contribuție la dezvoltarea economică a zonei montane băcăoane, prezentându-și experiența proprie în agroturism, în cadrul pensiuni agroturistice „MONTANA”, locul în care își desfășoară activitatea.
1.1. Conceptele noțiunilor de turism, turism rural și agroturism
Cu toate că activitatea de turism este considerată un fenomen al zilelor noastre, analiza istorică a societății umane arată că turismul a fost prezent în forme incipiente în timpuri mult mai vechi, existând în acest sens o mulțime de jurnale, note de călătorie, corespondențe sau alte tipuri de documente scrise.
Călătoriile pe care le efectuau grecii cu ocazia Jocurilor Olimpice organizate la Olympia și deplasările patricienilor romani care mergeau în stațiunile cu ape termale din Italia sau Dacia Felix precum și diversele călătorii mai ales în scopuri comerciale din Grecia Antică și in Roma Antică pot fi într-un anumit sens asimilate cu unele activități turistice
Se poate afirma că aelaborarea unui studiu diagnostic asupra pensiunii agroturistice MONTANA – Slănic Moldova, considerată stațiune de referință pentru zona montană a județului Bacău;
prezentarea programelor de finanțare externă (PHARE, SAPARD) care au fost implementate în zonă, ca exemple de oportunități pentru sprijinirea și dezvoltarea agroturismului montan.
Apreciem că prin această lucrare autorul își aduce o modestă contribuție la dezvoltarea economică a zonei montane băcăoane, prezentându-și experiența proprie în agroturism, în cadrul pensiuni agroturistice „MONTANA”, locul în care își desfășoară activitatea.
1.1. Conceptele noțiunilor de turism, turism rural și agroturism
Cu toate că activitatea de turism este considerată un fenomen al zilelor noastre, analiza istorică a societății umane arată că turismul a fost prezent în forme incipiente în timpuri mult mai vechi, existând în acest sens o mulțime de jurnale, note de călătorie, corespondențe sau alte tipuri de documente scrise.
Călătoriile pe care le efectuau grecii cu ocazia Jocurilor Olimpice organizate la Olympia și deplasările patricienilor romani care mergeau în stațiunile cu ape termale din Italia sau Dacia Felix precum și diversele călătorii mai ales în scopuri comerciale din Grecia Antică și in Roma Antică pot fi într-un anumit sens asimilate cu unele activități turistice
Se poate afirma că aceste călătorii reprezintă o formă incipientă, neavând caracteristicile circulației turistice din zilele noastre.
Antichitate. Din analiza unor documente și scrieri rezultă că fenomenul turistic apare și se dezvoltă în forme embrionare într-o arie care cuprindea Atena, Alexandria, Troia, Rhodos, Parma, Cartagina și alte câteva centre. În antichitate, mișcarea turistică întâmpina dificultăți serioase, care în anumite perioade și arii o împiedicau total. Aristotel, referindu-se la tratarea străinilor, scria: „sunt dușmani naturali care trebuie învinși, făcuți prizonieri sau nimiciți”.
Cu toate acestea, pelerinajul și vizitele la sanctuarele zeilor comuni au favorizat geneza primelor forme de manifestare a turismului ca de exemplu: deplasările spre templul lui Apollo din Delphi (sec. VI i.e.n.), pelerinajul budiștilor chinezi spre India, Jocurile Olimpice, în cinstea lui Zeus desfășurate timp de aproape 1200 de ani (din anul 776 (î.e.n. până în anul 393 e.n.) și care reprezentau o arie de atracție pe întreg bazinul Mării Mediterane. Alături de elementul religios, și alți factori au determinat fenomene turistice, cum erau călătoriile de studii la Atena sau deplasările grecilor și romanilor pe perioade de 21 de zile la stațiunile balneare. Dintre autorii antichității care au descris aceste călătorii amintim pe Herodot, Platon, Plutarh, Tacitus etc.
Evul Mediu. Nici în Evul Mediu nu s-au consemnat evoluții spectaculoase în acest domeniu.
În Asia secolelor XV și XVII, odată cu descoperirea drumului spre Indii și spre America, activitatea comercială și totodată călătoriile capătă o mare amploare, înregistrându-se o dezvoltare a comerțului și o tot mai intensă circulație de călători.
Fenomenul turistic în Evul Mediu poartă o puternică amprentă religioasă. Fluxul mare al pelerinilor spre locurile considerate sfinte au dus la apariția ghizilor călugări, preocupare care se transformă într-un meșteșug. Pe lângă aceasta, rolul mării și al apelor minerale devine din ce în ce mai important, alături de apariția unei rețele de hanuri, din ce în ce mai frecvente în secolul al XVIII, atât în orașe cât și la intersecția unor importante căi comerciale. Se pot aminti Hanul lui Manuc, Hanul Vlăsiei, Hanul de la Răscruce etc.
Turismul se menține în sfera călătorilor pelerini, până prin sec. XIX, deplasările făcându-se spre Mekka, Ierusalim și Roma. Acest aspect al turismului medieval este menționat în documentele timpului ca „adevărate pâraie de aur”.
Începuturile organizării științifice a activității de turism se localizează la jumătatea secolului al XIX-lea, cu toate că, așa cum am precizat mai sus, au fost consemnate cu mult timp în urmă forme de turism izolate și neorganizate în zone cu peisaje necunoscute, putând fi definit ca ”ansamblul activităților nonlucrative ale omului în afara ariei de rezidență și recompoziția locală a patru elemente care trebuie analizate în interrelație: turiștii, populația locală, fluxurile de călători și teritoriile”.
Construirea unor importante drumuri de acces, extinderea mijloacelor moderne de transport rutier, extinderea căilor ferate, perfecționarea mijloacelor de transport naval, apariția în marile orașe a unor hoteluri de lux sau dezvoltarea activității sportive au stimulat circulația turistică și a început să înregistreze o creștere simțitoare a capitalurilor investite în turism.
Turismul modern. În afara turismului religios, turismul, așa cum se înțelege el astăzi, a început să se dezvolte în Europa, începând din secolul XVIII. În Germania, stațiunile balneare, multe dintre ele cunoscute încă din timpul romanilor, reapar în sec. XVIII (Pyrmout, Warmbrunn, Baden-Baden, Badenweiler). În Franța turismul ia amploare odată cu „reîntoarcerea la natură” care devine o modă. Acum apare și primul hotel montan în 1816 la Rogi.
În Anglia, turismul cu caracter de masă, care cuprinde păturile mici și mijlocii, cu o putere mică de cumpărare apare în sec. XIX, sub forma vacanțelor –holiday și a excursiilor la sfârșit de săptămână – week end – în împrejurimile localității de domiciliu. De fapt, turismul social, în sensul său actual apare abia în anul 1920, iar turismul de masă propriu statelor industrializate se conturează abia după 1950. Capitalismul impulsionează călătoriile în scopuri de afaceri iar la începutul secolului al XIX-lea apare pentru prima dată în Marea Britanie și cuvântul „turist” derivat in cuvântul francez „tour” pentru a desemna pe tinerii englezi, care din plăcere sau pentru agrement efectuau așa-numitul „grand-tour” al Franței.
Progresul tehnic și revoluția tehnico-științifică a determinat dezvoltarea unor ramuri ale economiilor naționale, care au influențat direct dezvoltarea turismului. Pe de altă parte, serviciile de alimentație publică necesare a fi prezente în orice moment al călătoriei turistice, nu numai că au ajuns să satisfacă pretențiile turiștilor dar au și devenit un mijloc de atracție turistică. Serviciile de cazare și-au îmbunătățit treptat calitatea și capacitatea, astfel încât astăzi, orice om poate apela la serviciile turistice pentru agrement, odihnă și recreere, tratament și cură balneo-medicală sau chiar pentru afaceri.
Mai mult, în dezvoltarea turismului, rolurile cele mai importante le au disponibilitatea timpului liber, consecință directă a creșterii productivității muncii și a cerințelor populației din întreaga lume și creșterea reală într-un important număr de țări, a venitului familial care stimulează consumul de bunuri și servicii între care și cele turistice.
Privit ca un fenomen social-economic creator de beneficii importante, turismul a fost definit în cele mai diferite variante și anume: „arta de a călători pentru propria plăcere”, „activitatea din timpul liber care constă în a voiaja sau locui departe de locul de reședință, pentru distracție, odihnă, îmbogățirea experienței și a culturii datorită cunoașterii uneori a noi aspecte umane și a unor peisaje necunoscute”, ansamblul activităților nonlucrative ale omului în afara ariei de rezidență”, „recompoziția locală pentru elemente care trebuie analizate în interrelație: turiști, populația locală, fluxurile de călători și teritoriile”
Termenul de turism are un conținut cât se poate de complex, specialiștii atribuindu-i sensuri diferite.
Plecând de la originea sa, de la cuvintele latinești turnare – a se întoarce și turnus – mișcare circulară, termenul desemnează o călătorie sau o deplasare, circulară a oamenilor, cu întoarcere în punctul de rezidență, acesta regăsindu-se (în același sens) în majoritatea termenilor de largă circulație (în franceză – tourisme, în engleză tourism, în italiană, tourismo, în germană, tourismus, în rusă, turizem etc.)
Încă din anul 1942, turismul a fost definit ca fiind „ansamblul relațiilor și faptelor constituite prin deplasarea și sejurul persoanelor în afara locului lor obișnuit de rezidență”, fără ca acestea să fie motivate de o activitate lucrativă oarecare.
În viziunea Organizației Mondiale a Turismului (OMT, 1968), activitatea turistică este concepută ca „o formă a manifestărilor cultural-educative și de recreere a societății moderne”.
Conferința Organizației Mondiale de Turism de la Ottawa din iulie 1991, a redefinit turismul, precizând că acest termen desemnează „activitățile angajate de persoane” în cursul voiajelor sau sejurului lor în locuri situate în afara mediului rezidențial pentru o perioadă de peste 24 de ore sau de cel puțin o noapte, fără a depăși un an, în vederea petrecerii timpului liber, pentru afaceri, ori pentru alte motive, adică în alte scopuri decât prestarea unei activități remunerate în locul vizitat”.
Deși turismul aduce contribuții importante în venitul anual al multor țări precum Italia, Franța, Austria, reprezentând o ramură economică foarte importantă, el nu poate fi acceptat ca o industrie, deoarece nu există descrierea tehnologică a materiilor prime.
În anul 1950, încasările obținute din turism au fost 2,1 miliarde USD, în anul 1970 acestea au fost 18 miliarde USD, pentru a ajunge în prezent la 375 miliarde USD, constatându-se astfel o creștere foarte rapidă a încasărilor obținute din turism.
Rolul turismului în economia unei țări poate fi definit prin: aportul la nivelul venitului național, valorificarea superioară a resurselor în profil teritorial, stabilizarea forței de muncă, asigurarea unei circulații bănești normale, element dinamizator al sistemului economic global, mijoc de diversificare a structurilor economice, element de instruire și educație, regulator al balanței de plăți externe, vocație ecologică etc.
În funcție de potențialul turistic și de baza de servire se cunosc diferite tipuri de turism:
turism balnear-maritim, practicat pentru cura heliomarină, băi de nămol și cura climaterică;
turism montan și pentru practicarea sporturilor de iarnă, cuprinzând drumeția, turismul climateric, cel de sporturi de iarnă etc.;
turismul de cură balneară, legat de stațiunile de izvoare minerale, termominerale și termale cunoscute pentru puterea de vindecare a apelor;
turismul de vânătoare sau safari (o mai mare răspândire în Africa și America de Sud);
turismul cultural – legat de vizitarea monumentelor istorice, arhitectonice și de artă, a muzeelor și caselor memoriale;
turismul comercial-expozițional, legat de marile târguri și expoziții;
turismul festivalier, legat de centrele în care au loc festivalurile cultural-artistice, naționale sau internaționale;
turismul sportiv, legat, mai ales de manifestările sportive de anvergură (olimpiade, campionate mondiale);
turismul de reuniuni și congrese, legat mai ales de marile manifestări științifice, culturale, artistice etc.);
turismul de afaceri.
turismul ecumenic bine reprezentat în România, generat de marile pelerinaje cu ocazia unor sărbători religioase, (Sf. Parascheva la Mitropolia Moldovei și Bucovinei, Sf. Maria la Putna-Suceava, etc.) sau de monumente și lăcășele religioase ( Mănăstirile din Bucovina, frumoasele biserici dinTg. Ocna, etc)
Ceea ce este nou reprezintă dimensiunea la care s-a ajuns prin expansiunea fenomenului turistic în spațiul rural, expansiune care se explică prin relansarea dezvoltării regiunilor rurale și prin diversificarea formelor de practicare a turismului de masă.
În literatura de specialitate, zona turistică rurală este considerată un spațiu turistic amplasat în mediul rural identificat printr-un turism local, zonă în care există și o inițiativă și gestiune locală, marcat prin peisaje locale.
În ansamblul economiei locale, turismul rural se definește ca fiind o formă de valorificare turistică a spațiilor rurale prin exploatarea resurselor naturale, a valorilor și tradițiilor culturale și istorice, a produselor agricole, a produselor de marcă cu identitate regională,și specific etnografic și cultural, menite să acopere nevoile consumatorilor în materie de primire, alimentație, activități recreative, divertisment și diverse servicii.
Turismul rural, în ansamblul său include o paletă largă de modalități de cazare, de activități, evenimente, festivități, sporturi și distracții, toate desfășurându-se într-un mediu tipic rural.
Turismul rural este un concept care cuprinde activitatea turistică organizată și condusă de populația locală și care are la bază o strânsă legătură cu mediul ambiant natural și uman.
Această definiție de ordin general și care poate fi doar parțial acceptată pune în evidență turismul rural față de activitatea turistică tradițională, în care în mod constant, turiștii exclud orice relații semnificative cu populația.
Turismul rural este privit, în general, ca un ansamblu de o largă varietate de activități, evenimente, servicii de cazare, alimentație publică și agrement, dezvoltate într-un spațiu caracterizat drept rural.
Totuși, când este vorba de a defini exact turismul rural, apar o serie de probleme.
Conform unei definiții, „turismul rural este un concept care include toate activitățile turistice din zonele rurale”. Această definiție pare a fi unanim acceptată și necontestată. Se pune mereu întrebarea: ce se înțelege prin „zone rurale”. În unele țări din Europa, Germania, Olanda, Belgia, Luxemburg și Franța, termenul de zonă rurală reprezintă zone diferite de orașe, zone de litoral sau zone montane. În Italia, de exemplu, termenul de zonă rurală se referă la zone care nu sunt nici urbane, nici de litoral, dar include și regiunile montane. În Irlanda și Marea Britanie, zonele rurale sunt practic toate zonele care nu sunt urbane. În Spania, Portugalia și Grecia, există tendința de a înțelege prin zone rurale acele părți, regiuni, utilizate pentru producția rurală. Se poate observa astfel că acest concept nu are același înțeles în toate țările europene.
Trecând peste această chestiune geografică, termenul de turism rural implică prezența anumitor trăsături ale produsului turistic. De exemplu, o vizită la o fabrică dintr-o zonă rurală sau o zi petrecută într-un parc tematic dintr-o zonă rurală nu reprezintă turism rural în accepțiunea actuală a acestei noțiuni. În acest context, Bernard Lane, Directorul Programului de Dezvoltare a Turismului Rural de la Universitatea Bristol ,consideră că turismul rural nu este sinonim cu turismul într-o zonă rurală, ci trebuie să aibă anumite trăsături specifice, cum ar fi: deschiderea spre natură, absența aglomerației, liniște, medii nemecanizate, contacte personale în antiteză cu anonimatul urban, sentimente de stabilitate și istorie națională, posibilitatea unei mai bune cunoașteri a zonei și a locului.
Turismul rural poate fi definit, pentru a evita controversa geografică, drept un concept care acoperă activitățile organizate și conduse la nivel local și bazate pe atracțiile mediului natural și uman.
Alături de noțiunea de turism rural, termenul de turism verde este adesea utilizat, distingându-se de turismul alb (sporturi de vară), turismul albastru (vacanțe pe litoral) și turismul de lumini (turismul urban).
Motivația principală a unei asemenea forme de turism este de integrare a turiștilor în mediu natural și uman și pe de altă parte implicația populației locale în furnizarea de servicii pentru turism.
Turismul rural este o formă de turism care “se desfășoară în mediul rural, valorificând resursele turistice locale (naturale, economice, culturale și umane) ca și dotările și echipamentele turistice, inclusiv pensiunile și fermele agroturistice, utilizează diverse spații de cazare: hanuri și hoteluri rurale, adăposturi, sate de vacanță și îmbracă forme variate de sejur, cu un spectru larg de motivații: de tranzit sau itinerant cu valențe cultural-cognitive etc.”
Turismul rural constituie o alternativă la turismul tradițional, clasic, desfășurat în stațiuni și centre turistice, precum și la oferta „standard” de tip industrial.
Agroturismul este o formă particulară de turism, mai complexă cuprinzând atât activitatea turistică propriu-zisă (cazare, pensiune, prestări de servicii, sport, distracție etc.) cât și activitatea economică, de regulă agricolă practicată de gazdele turiștilor (activități productive și de prelucrare a produselor agricole, în gospodărie și de comercializarea acestora).
Agroturismul nu este la drept vorbind un fenomen recent; este un concept care acoperă activitatea turistică organizată și condusă de populația locală și bazată pe forțele împrejurimilor naturale și umane.
De-a lungul timpului, acest timp numărându-se în decenii pentru majoritatea țărilor s-a practicat de o manieră spontană sau organizată, cazarea turiștilor la sate. Ceea ce este nou reprezintă dimensiunea la care s-a ajuns prin expansiunea fenomenului turistic în spațiul rural. Această expansiune se explică, pe de o parte, prin relansarea dezvoltarea regiunilor rurale și, pe de altă parte, prin diversificarea formelor de practicare a turismului de masă.
Agroturismul este o activitate economică ce valorifică excedentul de spații de cazare existent în gospodăria țărănească, pregătit și amenajat special pentru oaspeți, care se constituie dintr-un ansamblu de bunuri și servicii oferite de gospodăria țărănească, spre consumul persoanelor care pentru o perioadă determinată vin în mediul rural pentru relaxare, odihnă și agrement, cure terapeutice, tranzacții sau afaceri, pentru satisfacerea unui hobby, inițierea în arta meșteșugurilor tradiționale, pentru studii și documentare, precum și multe alte activități specifice.
Agroturismul face referire la diferitele forme de turism aflate în legătură directă cu activitățile agricole și/sau cu construcțiile care au avut alte destinații, decât agricole.
Această formă specifică de turism rural este susținută de micii proprietari de la țară, de obicei ca activitate secundară , activitatea desfășurată în gospodăria proprie rămânând deci principala ocupație și sursă de venit.
Agroturismul, constituie un mijloc de valorificare integrală a mediului rural cu potențialul său agricol, silvic, turistic, uman și tehnico-economic.
Agroturismul poate contribui la dezvoltarea durabilă la nivel local, regional și național prin: folosirea durabilă a resurselor turistice, menținerea diversității naturale, culturale și sociale a spațiului rural și dezvoltarea ofertei și a infrastructurii generale și tehnico-edilitare.
Agroturismul este privit ca o activitate practică ce reprezintă o latură intrinsecă a economiei locale. În cadrul sistemului economic la nivelul comunităților locale, agroturismul are un rol de regulator de feed-back. Scopul acestei activități este acela de a obține venituri. Veniturile obținute din agroturism au, de regulă, un caracter complementar. Privit ca o activitate practică, agroturismul are un caracter complex, îmbinând armonios natura, agricultura și serviciile turistice, având drept scop creșterea nivelului de viață din mediul rural.
Agroturismul, formă specifică de turism rural, utilizează pentru cazare și servirea mesei numai pensiunile turistice și pensiunile agroturistice, beneficiind de un mediu nepoluat și pitoresc, de atracțiile turistice naturale și de valorile cultural-istorice, de tradițiile și obiceiurile prezente în mediul rural, de ospitalitatea fermierului.
Agroturismul este una din ramurile economiei naționale, care își propune dezvoltarea turismului în mediul rural, în strânsă corelație cu economia locală, existând o strânsă legătură între turism și celelalte ramuri ale economiei locale și în special agricultura.
Agroturismul, mult dezvoltat în economia montană a țărilor occidentale trebuie să devină treptat o direcție nouă de acțiune pentru realizarea obiectivelor strategice în special în zona montană din țara noastră și o nouă dimensiune sau funcție a gospodăriei montane în vederea asigurării unor venituri suplimentare pentru acestea.
Agroturismul este determinat de un ansamblu de factori care influențează dezvoltarea lui, cum ar fi: cunoașterea limitelor sociale, economice și culturale ale agroturismului, cunoașterea situației exacte a capacității și a disponibilității exploatațiilor agricole de a primi turiști în gospodăria lor, proiectarea modernizărilor ce trebuie aduse caselor și gospodăriilor montane pentru a se asigura condiții civilizate tuturor turiștilor și crearea unor microcomplexe agroturistice în zona montană.
Agroturismul montan, este parte a agroturismului, organizat și desfășurat în zonele submontane și montane de către gospodăriile țărănești ca o activitate complementară.
Agroturismul se poate desfășura și în zonele de deal sau de șes dar cu îndeplinirea condițiilor de agroturism minime.
Dacă agroturismul de șes este mai rar întâlnit și nu are ca motivație principală completarea veniturilor familiei cu venituri suplimentare, agroturismul montan este determinat de nevoia de a completa veniturile agricole cu venituri neagricole (minerit, silvicultură, industrie, economie forestieră) inclusiv cu venituri din turism.
Pentru agricultorul din zonele de deal sau de munte, cadrul natural reprezintă importanța practicării agroturismului montan iar condițiile create în gospodăria sa factorul materializării acestui suport.
Atracția pentru practicarea agroturismului are o semnificație mai mult efectivă decât economică.
În țările dezvoltate din vestul Europei, agroturismul ocupă un loc foarte important. Acest loc este asigurat de tendința practicării pe scară largă a turismului rural, a turismului de agrement și de participare tot mai activă la comerțul extern, atât în mod direct, cât și ascuns sub forma turismului.
Una din problemele deloc de neglijat pentru reușita agroturismului este acea triere exigentă a gospodăriilor, nu atât din punctul de vedere al cadrului construcțiilor cât mai ales din punctul de vedere al gradului de civilizație, de educație și de deschidere al celor care se angajează în această activitate.
1.2. Conținutul activităților de turism rural și agroturism
Începând cu anii 1970, turismul rural în Europa a resimțit puternic impactul schimbărilor importante în atitudinile și preferințele consumatorilor, rezultând un ritm accentuat de schimbare în conținutul produsului turistic rural. Deplasarea dinspre turismul de masă către turismul individual și modificarea preferințelor privind tipul de vacanță, i-a determinat pe producătorii de voiaje turistice să găsească alternative pentru destinațiile spre litoral și munte. Interesul crescut pentru sport, sănătate, peisaje, căutarea autenticului, locuri de mici dimensiuni, au stimulat dezvoltarea turismului rural.
Turismul rural se bazează pe trei elemente principale: spațiu, oameni și produse .
Aceste elemente ale activității de turism rural sunt variate în funcție de regiune sau țară, deoarece descriu realități foarte diferite.
Spațiul rural s-a format prin juxtapunerea mai multor entități care au, fiecare în parte, prezent și viitor propriu, iar exploatarea lor în interes turistic nu se face pe un teren uniform, pe aceeași bază geografică, socială, economică sau culturală.
Zonele geografice, atracțiile turistice diverse, condițiile economice variate, resursele umane diferite din punct de vedere cantitativ și calitativ fac ca ceea ce este de dorit sau posibil într-un anumit loc să nu fie la fel în alt loc; ceea ce este benefic sau tolerat într-un loc sau pentru un anumit grup uman poate deveni nociv sau intolerabil într-un alt loc sau pentru un alt grup uman.
Satul a ocupat încă de la începuturile activităților umane un loc dominant în ansamblul rețelei de așezări care s-a organizat în cadrul unui anumit peisaj geografic.
Prin istoria, continuitatea și prezența sa permanentă în teritoriu, el a contribuit din plin la transformarea mediului geografic.
Toate schimbările apărute în structura social-economică în decursul timpului sunt reflectate în viața cotidiană a satului, care a păstrat în interiorul său, elemente valoroase ce marchează principalele trăsături istorice și culturale. Așezările rurale prin principalele lor componente – vatră moșie, populație, ocupații, tradiții, obiceiuri prezintă importante valențe turistice.
Turismul rural deși are o istorie mai veche, practic a luat un mai mare avânt în ultimul deceniu, cu sprijinul a numeroase asociații de profil, multe la nivel de județ.
Pentru început, turismul rural se axează pe servicii turistice de bază, fiind influențat și de dotările de infrastructură pe care le deține habitatul rural.
Un element definitoriu care alcătuiește structura turismului rural îl constituie dezvoltarea susținută a serviciilor de divertisment și agrement rural. În condițiile în care se vor crea premisele de suport pentru agrementul rural și numărul turiștilor care vor prefera asemenea vacanțe va crește. Locuitorii din mediul rural trebuie să fie principalul element în activitatea de turism rural pentru a fi principalii beneficiari.
Ospitalitatea tradițională a țăranului trebuie să fie însoțită de o pregătire specifică activității de cazare turistică, inițiativa privată trebuie să se integreze într-un plan colectiv de dezvoltare globală, iar aportul fiecăruia trebuie să contribuie la montajul produselor turistice, oferind vizitatorului – consumator satisfacția unei cazări civilizate, însoțită de serviciile corespunzătoare și, în același timp, posibilitatea descoperirii unor locuri și oameni noi.
Ferma, satul, spațiul rural sunt imagini sau motive pentru care turiștii vin să-și petreacă vacanțele la țară.
Ferma, rămâne un simbol foarte puternic pentru locuitorul din mediul urban, fiind casa fermierului, a țăranului, a celui care cunoaște secretele naturii, locurile cele mai bune de pescuit, de cules ciuperci apreciate de consumatori, este locul în care se cresc animale domestice cu care orășeanul a pierdut contactul, este locul unde se pot mânca fructe proaspete, locul unde se succed generații, este locul cu un mod natural de viață .
Satul ocupă un rol deosebit de important în imaginația orășeanului, semnificând dimensiunea umană, animația locală specifică, evocă primăria, cafeneaua, școala, biserica, locuri care au marcat viața oamenilor secole de-a rândul.
Satul grupează artizani comercianți, mici întreprinzători, activi locali care fac viața mai ușoară la țară.
Satul reprezintă de asemenea, locul de baștină, a celor mai frumoase sărbători, a celor mai frumoase obiceiuri de nuntă, botez sau de iarnă.
Cu toate că viața la țară a devenit din ce în ce mai grea, tinerii plecând la orașe sau la lucru în străinătate, traiul la țară este un concept foarte puternic pe care deseori încercăm să-l aplicăm în orașe. Cererea turistică crește regulat pentru satele primitoare, înfloritoare, vii, cu un patrimoniu bogat în resurse și tradiții.
Spațiul rural reprezintă întregirea activității de cazare la fermă sau gospodăria țăranului și a vieții satului în slujba turismului rural. Turiștii doresc să parcurgă acest spațiu rural sau să acționeze în slujba acestuia.
Spațiul rural reprezintă simbolul libertății, respirației, apei nepoluate, verdeței, a locurilor pline de flori, a parfumurilor și cânturilor, invitând la contemplația peisajelor, dar și la activități fizice de-a lungul potecilor, pe malul râurilor și lacurilor, traversând dealurile, munții etc. Toate aceste activități în plină natură constituie un criteriu important în alegerea petrecerii vacanțelor la țară.
Ferma, satul și spațiul rural, împreună sau separat constituie farmecul turismului rural prin atractivitate. Turismul rural trebuie înțeles ca o formă de activitate care asigură populației urbane cele mai adecvate condiții de terapie împotriva stresului determinat de tumultul vieții cotidiene.
Această formă de turism este puternic influențată de factorii psihologici și se adresează prin excelență iubitorilor de natură, celor care știu să o folosească în avantajul sănătății și reconfortării lor fără să o distrugă.
Principalele categorii de servicii oferite: de cazare, de alimentație trebuie să se situeze la un înalt nivel calitativ. În plus, serviciile de alimentație în turismul rural se bucură de condiții speciale prin varietatea, calitatea, dar mai ales prin prospețimea produselor oferite de către gazdă, care dispune și de capacitatea de producție respectivă.
Se cunoaște că turismul rural, prin funcția lui de consumator, aduce o creștere a veniturilor în locurile unde acești turiști se deplasează temporar, datorită faptului că turismul rural, pe lângă serviciile de cazare solicitare, recurge și la serviciile de alimentație, achiziționează amintiri, articole cu specific local, diferite bunuri etc.
Agrementul reprezintă un element esențial care contribuie la reușita vacanțelor la țară. El poate îmbrăca diferite forme, plimbări, escaladări pe versanți, coborâre cu pluta, studiul sau observarea naturii, a viețuitoarelor, participarea la festivaluri rurale, la sporturi care cer mediu rural obligatoriu, fotografiere, filmat, drumeție, ciclism, echitație, vânătoare, pescuit, cunoașterea zonelor etc.
Ca formă a turismului de masă, turismul rural se pretează atât turismului individual cât și de grup (în special grupurilor mici, familiale) și este practicat îndeosebi la sfârșit de săptămână sau în timpul vacanțelor.
În ceea ce privește limitele de vârstă, pentru liniștea și bogăția cadrului natural, pentru confortul oferit de locuințele sătești modern amenajate, pentru alimentația sănătoasă și bogată în vitamine, ca și pentru multiplele posibilități de practicare a sportului în aer liber, turismul rural vine în întâmpinarea dorințelor tuturor categoriilor de vârstă, fiind practicat atât de persoane de vârsta a treia cât și de către generația tânără.
Intensitatea de continuă creștere a activității turistice în diferite regiuni determină un impact puternic asupra comunităților locale ale acelor regiuni. De cele mai multe ori, impactul este unul pozitiv, dar nu trebuie neglijate nici situațiile în care efectele au fost negative.
În cadrul acestui impact, o dimensiune importantă, în afara celei economice, o constituie dimensiunea social-culturală.
Impactul turismului rural asupra comunităților locale se evidențiază prin dimensiunea extensivă, care face referire la caracteristicile localității, cum ar fi: rolul ei ca destinație turistică, natura activității turistice, raportul turiști / rezidenți, tipurile de turiști, sezonalitate, etc.
În regiunile turistice, comunitățile locale trec printr-o secvență de reacție, ca urmare a dezvoltării turismului în zonă, schimbându-și percepțiile pe măsura experienței.
Raportul turiști/rezidenți oferă informații asupra intensității fluxului turistic.
În ultima vreme se cunoaște o creștere a acestui raport pe măsură ce o anumită destinație turistică trece prin stagii succesive de dezvoltare.
Sezonalitatea își pune amprenta asupra reacțiilor comunității prin fluxurile accentuate de turiști în perioade de vârf, fiind și motivul pentru care vacanțele localnicilor sunt adesea stabilite ținând cont de sezonalitate.
Dimensiunea intrinsecă se referă la caracteristici ale membrilor comunității gazdă care afectează variațiile impactului turismului asupra respectivei comunități: grad de implicare, caracteristici economico-sociale, apropiere de casă, perioadă de ședere etc.
Relațiile dintre oaspeți și localnici sunt privite ca o balanță între costuri și beneficii, pentru ambele părți. Gradul de implicare a indivizilor și industria turistică este importantă pentru echilibrul acestei balanțe, deoarece influențează măsura în care beneficiile sunt percepute ca fiind mai mari decât costurile.
Persoanele care își bazează existența pe activitățile turistice sunt înclinate fie să supravegheze impactul pozitiv al turismului, fie să accepte mai ușor impactul negativ al acestuia asupra comunității în care trăiesc.
Activitățile de turism rural și agroturism se bazează pe o mulțime de elemente specifice, larg utilizate în limbajul curent și cel de specialitate cum ar fi: motivul sejurului, durata sejurului, recreere, călătorie, vizită, excursie etc.
Motivul sejurului este un criteriu care conduce la structurarea călătoriilor dintr-o localitate sau țară în două mari categorii și anume: cei care intră și cei care nu intră în categoria turiștilor. Potrivit celor enumărate mai sus nu pot face parte din categoria turiștilor următoarele tipuri de călători: lucrătorii veniți din afară, imigranții temporari sau permanenți, nomazii, pasagerii în tranzit, refugiații, membrii forțelor armate, reprezentanții consulari, diplomații etc., respectiv persoanele care urmează să exercite în spațiul avut în vedere, unele activități remunerate.
Pot face parte din categoria turiștilor toate persoanele care călătoresc într-o serie de scopuri cum ar fi: petrecerea timpului liber, recreere, sport, misiuni, congrese, studii, vizitarea rudelor și prietenilor, efectuarea de afaceri sau alte motive profesionale, realizarea de tratamente medicale, pelerinaje religioase sau de alt ordin. Pot fi incluși, de asemenea, în rândul turiștilor: străinii nonrezidenți, naționalii rezidenți în afară de membrii echipajelor mijloacelor de transport străine aflate în reparații sau în escală și care apelează la serviciile de cazare – masă, din acea țară, pasagerii aflați în croazieră în care debarcă pentru a vizita ținutul etc.
Durata sejurului (criteriul cazării peste noapte), servește la identificarea altor două categorii de vizitatori: excursioniștii sau vizitatorii de o zi care nu își petrec noaptea în localitatea sau țara respectivă și turiștii care vor rămâne acolo cel puțin o noapte. Maximum de timp pe care o persoană îl poate petrece într-o țară pentru a fi considerată vizitator este de 1 an.
Prin recreere (lat. recreare – refacere sau reîmprospătare) se înțelege tot ceea ce un individ întreprinde în timpului liber pentru revitalizare. În acest context prin timp liber, desemnăm timpul asupra căruia omul dispune absolut liber, utilizându-l așa cum dorește el. Pentru a fi vorba de recreere, acțiunile angajate în timpul liber trebuie să fie constructive și plăcute.
Călătoria este o noțiune care presupune deplasarea unei persoane cu sau fără un vehicul, între cel puțin două puncte, de plecare și de destinație, situate în locuri diferite cel care o efectuează purtând denumirea de călător.
Vizita este noțiunea cu înțelesul cel mai apropiat de turism, indicând orice călătorie care se face cu un motiv anume, autorul ei fiind vizitatorul.
Excursia este o vizită având durata de cel mult o zi, în timp ce turismul este o vizită în care persoana petrece cel puțin o noapte într-un loc special de găzduire (colectiv sau privat) situat în locul vizitat.
Oferta turistică ca element al turismului rural și agroturismului, se exprimă pornind fie de la un sejur, fie de la o activitate de petrecere a timpului liber, de la un circuit pe o anumită temă sau într-o anumită regiune, în funcție de sezonul ales, clientela potențială, rețelele folosite etc.
În cazul excursiilor de aproximativ o zi, produsul turistic include întotdeauna cazarea la un locuitor, într-un han sătesc, într-un camping rural sau într-un sat de vacanță familial, unde se pot distinge elementele primii și cazării turiștilor în cadrul rural.
Astfel, motivația călătoriilor turistice în zonele rurale este reprezentată de cadrul natural nealterat, de tradiții și obiceiuri de activitățile practicate în aceste areale. Ca urmare, procesul de amenajare turistică a spațiilor rurale vizează crearea condițiilor pentru prezența turiștilor și pentru satisfacerea nevoilor lor, pe de o parte, și pentru desfășurarea nestigherită, chiar pentru stimularea activităților economice, specifice pe de altă parte .
Dezvoltarea ofertei de cazare conduce la apariția unui cadru construit de calitate, care are ca efect îmbunătățirea aspectului arhitectonic al satului. Astfel se consolidează gospodăria țărănească. În același timp, realizarea ofertei de cazare conduce la creșterea veniturilor întreprinzătorilor respectivi. Ca urmare a circulației turistice se dezvoltă activități economice pe plan local (prelucrarea unor materii prime din producția proprie de carne, lapte) pentru a satisface o cerere sporită de produse agricole și neagricole.
1.3. Particularitățile turismului rural și agroturismului
Turismul rural include toate activitățile care se desfășoară în mediul rural. El este practicat în așezările rurale situate într-un mediu nepoluat, semnificative prin valorile etnofolclorice și culturale, păstrătoare de tradiții sătești sau cu un bogat trecut istoric, care în afara funcțiilor administrative, economice și culturale proprii, îndeplinesc sezonier sau în tot cursul anului și funcția de primire și găzduire a turiștilor pentru petrecerea unui sejur.
Încadrându-se în sfera serviciilor, turismul rural va prezenta toate particularitățile acestora, având și unele caracteristici proprii, cum ar fi: sezonalitatea, amploarea, intensitatea sa fiind foarte diferite de la o perioadă la alta, interdependența produselor turistice (turistul fiind de cele mai multe ori beneficiarul mai multor bunuri materiale și servicii care se leagă cronologic și cauzal unele de altele), precum și nivelul ridicat al costurilor fixe (determinat de caracterul rigid al ofertei și de caracterul nestocabil al serviciilor).
Turismul rural este expresia orientării unei părți însemnate din turiștii către natură, ca urmare a implicației civilizației post-industriale. Astăzi, natura devine pretext de reflexie, pentru descoperire, pentru educație dar și pentru tratament, performanțe sportive și implicit pentru o viață nouă.
Prin conținutul său, turismul rural prezintă o serie de particularități care se întrepătrund în mare măsură cu alte forme de turism cu care se completează și se stimulează reciproc. În acest sens, avem în vedere turismul cinegetic și de pescuit, turismul legat de Delta Dunării sau turismul în zonele de munte.
Drept urmare, cercetătorii disting mai multe tipuri de sate turistice: etnografice–folclorice, de creație artistică și artizanală, climaterice și peisagistice, pescărești, de interes vînătoresc, viti-pomicole etc.
Dezvoltarea acestor sate turistice, oferă posibilitățile deosebite de echilibrare a pieței turistice în profil teritorial, cu numeroase incidențe pozitive asupra turismului rural.
O altă particularitate a turismului rural constă în aceea că prin prezența condițiilor favorabile de desfășurare în peste 60 % din cuprinsul țării contribuie la introducerea în circuitul intern și internațional a unei părți însemnate a potențialului turistic al țării noastre. Se poate afirma că șansa turismului românesc, depinde în mare măsură de dezvoltarea corespunzătoare a turismului rural.
Față de alte forme, turismul rural, nu necesită, investiții prea mari pentru amenajările de infrastructură sau pentru alte dotări și nu produce aglomerări care creează diverse probleme pentru localitățile urbane. Pentru structurile de primire pe lângă gospodăriile unor săteni, se pot folosi fermele și pensiunile agricole.
Turismul rural începe să-și constituie în timp o piață proprie, definită prin factori de manifestare specifică și determinanți de natură economică, socială, politică, geografică și motivațională.
Turismul rural este practicat în prezent de persoanele care au obligația de a se deplasa la țară, având case sau proprietăți în aceste localități și trebuie să participe activ la gospodărirea lor, precum și de persoane urbanizate stabilite de mai multe generații la oraș și care simt nevoia ca la sfârșit de săptămână să petreacă câteva ore în aer liber, curat, nepoluat, consumând produse de la țară.
Acest turism va avea în viitorul apropiat o mai mare răspândire mai ales în zonele montane și premontane, datorită în primul rând climei și frumuseții naturii.
Turismul rural constituie un rezultat dar și o premisă a dezvoltării economiei rurale. El poate contribui din plin la echilibrarea dezvoltării teritoriale a țării. În acest sens, avem în vedere următoarele: posibilitatea de a deveni un suport pentru noi afaceri și locuri de muncă; încurajarea activitățior tradiționale locale, cu precădere artizanatul, dar și cele care pot determina dezvoltarea unui comerț specific și crearea de noi locuri de muncă; creșterea veniturilor locuitorilor așezărilor rurale rezultate din valorificarea resurselor locale și a produselor agroalimentare ecologice pentru consumul turiștilor.
În raport cu agricultura, care rămâne activitatea principală a satelor, turismul rural constituie o activitate complementară și nu o alternativă sau o substituție a acesteia.
În condițiile specifice tranziției României la economia de piață; turismul rural prezintă particularitatea că îndeplinește o funcție de protecție socială, oferind populației cu venituri reduse posibilitatea realizării unui concediu de odihnă, de petrecere a timpului liber în peisajul pitoresc al mediului rural din zona muntoasă, de pe litoralul Mării Negre sau Delta Dunării.
Turismul rural este o prezență activă pentru 207 localități și în peste 1100 de gospodării, în special în zona montană și premontană a României dar nu numai. Astfel în special pentru lunile iulie și august și, în mai mică măsură de Anul Nou, multe din localitățile montane primesc turiști care sosesc aici pentru a-și petrece timpul liber.
Prin specificul său de turism estival, turismul rural trebuie privit ca o modalitate de absorbție a surplusului de turiști, din anumite perioade ale unor renumite stațiuni turistice sau din acela al marilor aglomerări urbane. Sunt foarte numeroase cazurile în care unii turiști ajung în mediul rural ca urmare a imposibilității de a-și găsi locuri convenabile de odihnă în stațiuni cunoscute.
Turismul rural poate fi analizat și ca factor de determinare a dezvoltării unor activități conexe, cu efecte pe linia veniturilor pentru multe familii, decât acelea care dispun de pensiunea turistică.
Turismul rural dacă nu este practicat corect, prezintă și particularități negative, prin afectarea tradițiilor și obiceiurilor comunităților locale și prin stimularea unor activități care sunt numai pe planul turiștilor în detrimentul altora care vin din trecutul istoric (fig. 1).
Fig. 1.1 Efectele negative ale turismului rural
În măsura în care efectele pozitive ale turismului rural sunt stimulate și ajustate în dezvoltarea lor, iar cele negative sunt controlate și diminuate , atunci poate fi găsită o soluție optimă a unui echilibru care să ducă la o dezvoltare durabilă a turismului rural (fig. 2).
Agroturismul prezintă unele trăsături sau particularități care îl diferențiază de turismul tradițional și anume:
consumul turistic se petrece în mediul rural, unde esențiale sunt calitatea pensiunii și serviciilor de primire la familii, cunoașterea mediului natural, uman și cultural, precum și originalitatea produselor turistice;
oferta turistică este autentică, diferențiată, multiplă în diversitatea sa, organizată și condusă de fermieri, deci de oamenii satului;
este o activitate economică complementară exploatației agricole și nu o alternativă sau o substituție a acesteia;
oferă populației turistice cu venituri reduse posibilitatea de odihnă și reconfortare, de petrecere a timpului liber, din vacanțe, week-end-uri, în peisajul pitoresc al mediului rural, cu valori cultural-educative și cu o ospitalitate specifică;
nu necesită investiții foarte mari pentru amenajări de infrastructură și suprastructură turistică sau pentru alte dotări de profil;
este un turism „difuz” prin specificul ofertei sale diversificate și de mare diseminare în spațiu; astfel aparent, nu aduce prejudicii prea mari mediului natural și al celui construit. Pentru ca această particularitate să-și înscrie foarte bine în conceptul de agroturism, trebuie avută în vedere „capacitatea de primire” a satului și a arealului limitrof, mai ales în condițiile unui turism de sejur, în lunile de vară: dotări, amenajări, servicii conexe, raportul cu populația autohtonă;
Fig. 2 Efectele pozitive ale turismului rural
nu este compatibil cu turismul de masă;
agroturismul are cele mai mari implicații în valorificarea resurselor turistice locale și în ridicarea nivelului de viață al locuitorilor, în dezvoltarea socio-economică a localității rurale și nu în ultimul rând în protejarea și conservarea mediului natural și construit, în contextul unei activități economice pe principii ecologice;
agroturismul este o formă de turism unde omul reprezintă elementul esențial și central;
asociațiile locale și fermierii pot asigura atractivitatea acestei forme de turism prin calitatea primirii, cunoașterii mediului local natural, cultural și istoric, precum și autenticitatea produselor;
asocierea fermierilor înlesnește alcătuirea ofertelor, urmărirea pieței, promovarea și comercializarea acestora, ceea ce nu ar putea realiza o singură persoană;
agroturismul poate contribui la dezvoltarea durabilă la nivel local, regional și național prin: folosirea durabilă a resurselor turistice, menținerea diversității naturale, culturale și sociale a spațiului rural și dezvoltarea ofertei și a infrastructurii generale și tehnico-edilitare.
Agroturismul este una din ramurile economiei naționale de importanță majoră care își propune dezvoltarea turismului în mediul rural în strânsă corelație cu economia locală, existând o strânsă legătură între turismul rural și celelalte activități din zonă, și în special cu agricultura.
Agroturismul, mult dezvoltat în economia montană a țărilor occidentale, trebuie să devină treptat o direcție nouă de acțiune pentru realizarea obiectivelor strategice în zona montană și premontană din țara noastră și o nouă dimensiune sau funcție a gospodăriei montane, în vederea asigurării unor venituri suplimentare pentru acestea.
Datorită slabei dotări tehnice și tehnologice, precum și a unui grad avansat de uzură fizică și morală, gospodăria țărănească din zona montană poate cu greu supraviețui. Agroturismul poate contribui, cu investiții minime, la rentabilizarea agriculturii montane, mai săracă în resurse, fiind cunoscut faptul că, prin creșterea animalelor și valorificarea produselor în gospodăria proprie se poate ajunge la un grad de rentabilitate satisfăcătoare. În aceste condiții este de preferat ca în aceste zone agroturistice alimentația turiștilor să se facă cu produse speciale cu calități gustative specifice și cu un grad de nepoluare și naturalețe evidențiat prin reclamă.
1.4. Interferențe între turismul rural și agroturism
Evoluția socială, tendințele privind necesitatea petrecerii timpului liber într-un mod cât mai plăcut și divers creează premisele dezvoltării organizate a turismului rural și a agroturismului. La acest nivel cele două forme de turism trebuie să dispună de un management capabil să armonizeze cadrul natural și gospodăria țărănească în scopul satisfacerii cerințelor turistului modern.
Deși acționează în spațiul rural, agroturismul și turismul rural sunt două concepte care pentru unii autori reprezintă același lucru (Brașoveanu N., 1995, Nistoreanu P., 1999), iar pentru alții sunt două noțiuni diferite (Florina Bran, 1997, Vasile Glăvan, 1999, Ion Talabă, 1997).
Practica a arătat că aceste categorii se identifică până la un anumit nivel, au un numitor comun care scoate în evidență elementele de identitate, de incluziune, cât și elemente diferite care le conduc la departajare, la diferențiere.
Oferta de „Turism rural” definește toate ofertele turistice din mediul rural, care nu sunt legate de gospodăria țărănească: vacanțe în gospodării, care și-au pierdut în mare parte funcția de bază, sejururi în case de vacanță, locuințe de vacanță, case particulare. Turiștii doresc să cunoască tradițiile rurale, cultura și natura, vor să-și petreacă vacanța într-un mediu rural intact, să li se ofere produse și specialități regionale. Ei caută liniștea, aerul curat și doresc să poată practica sportul și drumeția .
În literatura existentă, inclusiv în cea din țările Comunității Europene, apar frecvent termenii de turism rural și agroturism.
În clarificarea acestor termeni și stabilirea interferențelor există două tendințe de definire a acestor noțiuni.
În prima categorie, criteriul de definire utilizat este ponderea veniturilor realizate din activitatea de turism de care beneficiază comunitatea rurală sau numai o parte a acesteia.
În cea de-a doua categorie, criteriul de diferențiere se bazează pe ponderea diferitelor elemente constitutive ale ofertei turistice. Sub acest aspect, termenul de turism rural cuprinde și cultura, istoria, tradițiile existente în spațiul rural, care împreună cu cele specifice din gospodăria țărănească constituie componente ale ofertei turistice.
În comparație cu agroturismul, turismul rural este acela care a scos la iveală mai ales în ultima perioadă un aspect deosebit de interesant și anume cerințe crescândă pentru turismul din regiunile rurale și reorientarea unor aspirații, gusturi, tendințe către folclor, tradiție și puritate a naturii și a necesitat un comportament turistic special.
Unele din motivațiile posibile care au dus la apariția și dezvoltarea turismului rural sunt: reîntoarcerea în natură, cunoașterea și adeziunea temporară la grupurile de apartenență specifică zonelor rurale, cunoașterea și înțelegerea creativității populare, motivațiile estetice, curiozitatea, odihna, cura de aer sau de fructe, consumul de alimente, proaspete, sportul, vânătoarea, pescuitul sportiv, ascensiunile și drumețiile, cadrul de compensare fizică și spirituală, prezentarea puternică a elementelor patriarhale, fragmentarea vacanțelor, acceptarea alegerii ca destinații de vacanță a țărilor învecinate, turismul cultural și de cunoaștere, sporirea gradului de solicitare pentru spații de cazare cu un confort mai redus, formele de agrement și animație etc.
Prin conținutul său, turismul rural, se interferează în mare măsură cu agroturismul, cu care se completează și se stimulează reciproc.
Astfel, principalele categorii de servicii, cele de cazare, de alimentație, de transport trebuie să se situeze la nivelul calitativ întâlnit în orice formă de turism. În plus, serviciile de alimentație în turismul rural se bucură de condiții speciale prin varietatea, calitatea și mai ales prin prospețimea produselor oferite chiar de către gazdă care are în gospodărie animale și păsări.
Vizitatorii pot participa activ, dacă doresc, în activitatea de agroturism, la activitățile gospodărești, gustând din senzațiile noi oferite de un mediu total diferit de cel în care trăiește în mod curent.
Agroturismul este și va rămâne o activitate complementară sezonieră, limitată în cele mai fericite cazuri la circa 100 zile turistice anual, greu de atins în majoritatea pensiunilor agroturistice.
Agroturismul, ca formă complementară a turismului rural, contribuie, pe lângă obținerea unor venituri complementare pentru populația locală și la realizarea unor obiective sociale cum ar fi: continuitatea activităților agricole într-un mediu slab-productiv, mobilizarea unui număr însemnat de gospodării și de persoane, ridicarea nivelului general de civilizație a unei categorii de populație care trăiește izolat, ameliorarea comportamentului social în relațiile umane, cultivarea relațiilor umane și chiar ameliorarea situației igienico-sanitare din multe localități rurale.
În țara noastră turismul rural se practică de multă vreme, în mod sporadic și neoficial, constând din cazarea la localnici a vizitatorilor ocazionali în unele așezări rurale. Începând din 1967-1968, în mod organizat s-au realizat primele acțiuni turistice în mediul rural pentru grupuri de turiști aflați pe litoralul românesc al Mării Negre.
Din 1972 Centrul de Cercetări pentru Promovarea Turismului Internațional, printr-un ordin al Ministerului Turismului, a trecut la identificarea unor localități rurale reprezentative pentru satul românesc cu scopul de a fi lansate și promovate în turism. În urma acestor studii s-a stabilit că pot fi introduse în turismul intern și internațional circa 118 localități rurale, exemplu în județul Brașov fiind desemnate: Rucăr, Fundata, Șirnea, iar în județul Argeș, localitatea Lerești.
În 1974 s-a interzis cazarea turiștilor străini în locuințele particularilor, făcând inaccesibile satele pentru aceste categorii de turiști. După 1989 primele gospodării înscrise în turismul rural au fost în zona Moeciu-Bran-Rucăr. Apoi s-au extins gospodăriile înscrise din zonele Bârsei, Dornelor, Maramureș, Munților Apuseni, Clujului și Mărginimii Sibiului.
2.1. Cadrul juridic privind dezvoltarea turismului rural și agroturismului în România
Turismul rural și agroturismul se desfășoară în zonele extraurbane, utilizând în acest scop pensiunile și fermele agroturistice pentru cazarea turiștilor și servirea mesei și beneficiind în același timp, de un mediu nepoluat și de atracțiile turistice naturale sau create de om.
Turismul rural se practică în România din anii 1920 – 1930, dar abia între anii 1973 – 1974 s-a încercat revitalizarea acestuia prin identificarea a 33 de „sate turistice” din toate zonele etnografice și omologarea gospodăriilor țărănești, însă acțiunea a fost stopată din rațiuni politice. Ulterior, au fost omologate 13 sate, dar au funcționat numai două: Lerești (Argeș) și Sibiel (Sibiu)
Evoluția turismului rural în perioada interbelică, deși modestă, demonstrează totuși, că acest fenomen s-a constituit treptat ca o activitate umană prioritară devenind o componentă esențială a dezvoltării economice. Dacă turismul internațional a fost prea puțin dezvoltat, în schimb, circulația internă de călători a fost apreciabilă, raportată la capacitatea economică a țării .
Un moment deosebit în organizarea activității turistice în țara noastră îl constituie înființarea în anul 1924, ca organizație oficială a Oficiului Național de Turism (ONT), care în anul 1926, prin Legea Sanitară, este încorporat Ministerului Sănătății și a cărei sarcină principală era coordonarea activității turistice.
Cadrul legal pentru desfășurarea mișcării turistice și a turismului rural a fost creat în anul 1936, prin promulgarea legii pentru organizarea turismului în România (Legea pentru organizarea turismului, în România, Monitorul Oficial nr. 50 din 26 februarie 1936).
Trebuie precizat că din 1924 și până astăzi, ONT, a supraviețuit cu adaptările corespunzătoare transformărilor social-politice pe care le-a cunoscut România, asigurând o bună continuitate turismului din țara noastră, având o bună reputație în străinătate, el beneficiind printre altele și de o rețea de birouri la Paris, Berlin, Praga, Varșovia etc. După anul 1944, principiile de organizare a turismului au reflectat noile orientări politice.
În 1948, are loc naționalizarea tuturor dotărilor turistice, indiferent că acestea aparțineau persoanelor particulare, asociațiile cluburilor, care au intrat în Patrimoniul Consiliului Central al Sindicatelor, care avea largi atribuții în organizarea și coordonarea activităților turistice, prin Direcția pentru Turism și Excursii și mai târziu prin Comisia Balneo-Climaterică și Comisia Sport-Turism .
Cadrul legal al activității turistice după anii 1970 a fost îmbogățit prin Legea privind înființarea Ministerului Turismului nr. 27/1971 publicată în Buletinul Oficial nr. 153/1971 și prin Legea cu privire la organizarea și funcționarea Ministerului Turismului nr. 36/1971, publicată în în Buletinul Oficial nr. 37/1971, prin care s-a înființat Ministerul Turismului, ca organism central specializat al administrației de stat, care a coordonat toate activitățile turistice, asigurând o politică unitară în domeniul turismului.
Începând cu anii 1975, prin promovarea unor așezări rurale cu valori etnografice, culturale și cadru natural pitoresc, ca sate turistice a fost înființat oficial agroturismul.
De atunci s-a conturat o definiție acceptată și în alte țării care încadrează satele turistice drept așezări rurale pitorești bine constituite, situate într-un mediu nepoluat, păstrătoare de tradiții și cu un bogat trecut istoric, care în sfera funcțiilor politico-administrative, sociale, economice și culturale proprii îndeplinesc sezonier sau în tot cursul anului și funcția de primire și găzduire a turiștilor pentru petrecerea unui sejur cu durată nedefinită .
Treptat, pe măsură ce condițiile sociale deveneau tot mai nefavorabile, activitatea de turism rural s-a stins datorită interdicției de cazare a străinilor la particulari. Cu unele excepții, această situație a dăunuit până la evenimentele din anul 1989.
După anul 1990, organizarea turismului în România a suferit o serie de transformări, ca urmare a modificărilor pe plan economico-social și juridic din țara noastră.
În contextul actual, perfecționarea cadrului legislativ adecvat stimulării și dezvoltării turismului și organizarea acestuia cu legislația Uniunii Europene sunt o necesitate de prim ordin.
După anul 1990, coordonarea dezvoltării turismului și controlul tuturor activităților de turism s-a realizat de Ministerului Turismului, ca organ central de specialitate al administrației publice. Ministerul Turismului a elaborat strategia de dezvoltare a turismului pe termen mediu și lung și Programul anual de dezvoltare a turismului.
Până în prezent, Ministerul Turismului a cunoscut mai multe organizări prin H.G. 805/1990, H.G. 111/1990, H.G. 796/1992, H.G. 485/1994, H.G. 58/1997. Acestea s-au referit la statut și la organigramă. (163)
Din 1990, în România, sub coordonarea Ministerului Turismului a început să se dezvolte turismul rural. Nucleul l-a constituit zona Moeciu – Bran. Apoi, încetul cu încetul, fenomenul s-a extins în toată țara.
Au început să apară astfel primele inițiative mai întâi la nivelul unor puternic animatori ai agroturismului montan și apoi la nivelul Comisiei Economice a zonei montane și a Ministerului Turismului.
Au apărut organisme neguvernamentale interesate de dezvoltarea turismului rural și agroturismului, cum sunt: Federația Română pentru Dezvoltare Montană (1991), Asociația turistică Botiza (1993), Fundația turistică „AGRO-TUR”, OSR (1994), Asociația „Operațiunea Satele Românești”, 1991, Asociația de Turism Montan Prahova, Agenția Română pentru Agroturism (1993) .
După anul 1990, au manifestat interes pentru dezvoltarea turismului rural și unele organisme guvernamentale cum sunt: Autoritatea Națională pentru Turism, Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Apelor, Ministerul Tineretului și Sportului, Ministerul Educației și Cercetării, institutele de cercetări: Institutul de Cercetare-Dezvoltare în Turism, Institutul de Geografie, Institutul de Economie Agrară), Centrul de Informare Economică București, instituții de învățământ superior, liceal, postliceal, din rețeaua de stat și particulară, fundații și asociații preocupate de comunitatea rurală și de viitorul acesteia.
Dintre societățile comerciale cu activitate în domeniul turismului rural amintim: Fundația „Țara Dornelor” din Vatra Dornei, „Branimpex” din Bran, „Trans Tour” SRL Praid, jud. Harghita, S.C. „Drăguș” Covasna, „Dublian” SRL – Câmpulung, „Ovidiu Tour” Bran etc., în total circa 25 de tour-operatori. Dintre acestea se remarcă activitatea S.C. „Branimpex” SRL din Bran, jud. Brașov, care închiriază circa 150 de case în satele Bran, Moieciu, Sirnea și Fundata, turiștilor din Germania, SUA, Franța, Marea Britanie etc.
În scopul promovării turismului rural, al informării profesionale a celor ce vor să se orienteze spre acest nou domeniu a luat ființă, încă din 1994, Asociația Națională pentru Turism Rural, Ecologic și Cultural (ANTREC).
ANTREC este o organizație neguvernamentală, apolitică, nonprofit, membră a Federației Europene de Turism Rural EUROSITES. Asociația Națională de Turism Rural Ecologic și Cultural, a luat ființă în anul 1994, având în prezent o rețea de 30 de filiale din tot atâtea județe, cu un număr de aproximativ 2300 membri, peste 2500 de pensiuni turistice și pensiuni agroturistice omologate, însumând circa 7500 camere.
Scopul ANTREC este de a identifica și promova potențialul turistic rural, de a organiza cursuri de pregătire profesională pentru gazde, agenții de turism rural prin seminarii, cursuri de scurtă și lungă durată, schimburi de experiență și de a organiza campanii de publicitate pentru unitățile clasificate și omologate.
În anul 1994 apar și primele reglementări legale în turismul rural românesc: Ordonanța Guvernamentală nr. 62/1994 și Legea nr. 145/1994 care au introdus unele facilități pentru dezvoltarea sistemului de turism, rural în zona montană, Delta Dunării și litoralul Mării Negre.
Pensiunile și fermele agroturistice, indiferent de amplasament se clasifică potrivit normelor aprobate prin Ordinul Ministrului turismului nr. 20 din aprilie 1995, publicat în Ministerul Oficial al României, partea I, nr. 101, din 25 mai 1995.
Acest ordin este completat cu Ordinul nr. 56 din 27 iunie 1995 pentru aprobarea Normelor metodologice și a criteriilor privind clasificarea pe stele și categorii a structurilor de primire turistice, publicat în M.O. al României nr. 220 din 25.09. 1995.
În temeiul Hotărârii de Guvern nr. 77/1996, "stațiunea turistică este definită ca fiind „localitatea cu funcție turistică specificată, dotată cu resurse naturale și cu structuri necesare valorificării și practicării turismului” care îndeplinește anumite condiții privind cadrul și calitatea mediului, accesul în stațiune, utilități, structurile de primire turistice.
Referindu-ne la eforturile care s-au făcut în Bucovina putem prezenta câteva rezultate pozitive și anume (186) – înființarea în 1992 în cadrul grupului școlar Dorna Condrenilor – a primei școli postliceale de tehnicieni în agroturism montan din România la inițiativa fostei Comisii a zonei Montane, din cadrul Ministerului Agriculturii și Alimentației.
1994, înființarea Federației Agricultorilor de Munte – Dorna.
1998, a început activitatea de formare și pentru agroturism în cadrul Centrului de Formare și Inovație pentru Dezvoltare în Carpați (CEFIDEC), cu un laborator practic de agroturism, respectiv artă culinară și servire.
Începând cu anul 1997 prin Ordonanța Guvernului nr. 63/1997, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 226 din 30.08./1997 se stabilesc anumite facilități privind dezvoltarea turismului rural.
Conform acestei ordonanțe, persoanele fizice, asociațiile familiale și societățile comerciale care au ca obiect unic de activitate asigurarea de servicii turistice în pensiuni turistice și pensiuni agroturistice clasificate, beneficiază de anumite facilități acordate potrivit legii întreprinderilor mici și mijlocii și de anumite facilități cum ar fi: suprafețe de teren pentru construirea și dezvoltarea pensiunilor agroturistice, priorități la instalarea de linii de telecomunicații, asistență tehnică de specialitate, cuprinderea ofertei pensiunilor agroturistice în materialele de promovare turistică editate de Ministerul Turismului, scutirea de plata impozitului pe venit pe o perioadă de 10 ani, în situația în care capacitatea de cazare este de maximum 10 camere.
Activitatea turistică din România a fost substanțial susținută prin Ordonanța nr. 8/1998 publicată în Monitorul Oficial nr. 40 din 01.30./1998 și care se referea la Constituirea Fondului special pentru promovarea și dezvoltarea turismului pentru realizarea politicii de dezvoltare și promovare a turismului prin valorificarea și protejarea potențialului turistic din România.
Finanțarea din Fondul special pentru promovarea și dezvoltarea turismului s-a făcut cu prioritate pentru programe și activități de creare și dezvoltare de produse turistice, acordarea de credite pe termen mediu, cu dobândă preferențială egală cu rata inflației, pentru proiecte de investiții în turism, precum și pentru programe de îmbunătățirea calității serviciilor în turismul rural și testarea calității acestora.
Această ordonanță a fost completată cu Hotărârea nr. 712 din 2 septembrie 1999 pentru modificarea și completarea Normelor metodologice.
Prin H.G. nr. 522 din 22 iunie 2000, Guvernul României aprobă Programul special pentru zonele defavorizate, intitulat „Sprijinirea activităților agricole din mediul rural”, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 314 din 6 iunie 2000, care are ca obiective printre altele și dezvoltarea spiritului antreprenorial și creșterea nivelului de pregătire a întreprinzătorilor din mediul rural.
Prin Ordinul Ministrului Turismului nr. 61/1999 se elaborează omologarea pensiunilor turistice și clasificarea acestora.
În contextul sprijinirii de către stat a dezvoltării turismului rural, Guvernul României a emis o serie de hotărâri și ordonanțe, cum ar fi: Hotărârea nr. 296 din 8 martie 2001 pentru aprobarea Programului de marketing și promovare turistică pentru anul 2001, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 140 din 21 martie 2001 și Hotărârea nr. 619 din 27 iunie 2001 privind completarea anexei la Hotărârea Guvernului nr. 286/2001.
Programul avea ca obiective: îmbunătățirea imaginii produsului turistic românesc pe piețele externe, stimularea parteneriatului dintre sectorul public și conștientizarea rolului, importanței turismului în economia națională și stimularea cererii turistice interne și internaționale.
Dincolo de cadrul legal care reglementează, într-o oarecare măsură modestă și puțin detaliată, se impune un efort susținut din partea administrațiilor, la nivel central și mai ales local, în sprijinirea inițiativei dezvoltării potențialului turistic regional și local.
La sprijinirea cu resurse financiare și logistice a unor programe de dezvoltare a turismului rural trebuie să se implice atât guvernul, dar mai ales organele administrației locale, cât și organizațiile neguvernamentale.
Comunitățile locale cu potențial turistic trebuie susținute prin investiții economice, facilități financiare și suport de consiliere, măsuri de conservare a ecosistemelor naturale, companii de marketing turistic și oportunități de training în evidențierea inițiativelor de dezvoltare a fermelor agroturistice.
2.2. Organizațiile de turism din România și atribuțiile lor
După 1990 măsurile privind constituirea și întărirea cadrului organizatoric necesar stimulării turismului rural s-au concretizat în constituirea cu sprijinul Ministerului Turismului a ANTREC, avizarea de către Ministerul Turismului a constituirii unor organizații neguvernamentale ce au drept scop dezvoltarea acestei forme de turism; înființarea Agenției Naționale a Zonei Montane și constituirea Federației Române pentru Dezvoltare Montană.
Dintre realizările unor astfel de forme de forme asociative ce contribuie la dezvoltarea și implementarea turismului rural în România, amintim:
Federația Română pentru Dezvoltare Montană a inițiat propuneri legislative ce au contribuit la înlăturarea vidului existent în domeniu. A creat o politică și un management propriu ce a contribuit la dezvoltarea agroturismului în România. A inițiat proiecte și programe de promovare internă a produselor agroturistice. A promovat un proiect PHARE și prin protocolul din mai 1994 cu Ministerul Sportului, s-au pus bazele colaborării pentru integrarea tinerilor în mediul rural.
Asociația Operațiunea Satelor Românești – cunoscută ca “Operation Vilagge Roumains” a fost constituită în anii 1988-1989 pentru a proteja satele românești de campania de sistematizare a satelor inițiată de fostul regim comunist în cadrul căruia urmau a fi demolate multe sate și cătune. A contribuit la întârzierea acțiunilor de strămutare a gospodăriilor țărănești. După 1990 asociația a acționat pentru sprijinirea și ajutorul umanitar, apoi a desfășurat acțiuni de parteneriat în vederea dezvoltării satelor românești.
ANTREC (Agenția Națională de Turism Rural Ecologic și Cultural: devenind membră, în 1995, a Asociației de profil EUROGÎTES , această calitate a ajutat-o în promovarea turismului rural românesc în lume.
• În cadrul proiectului PHARE pentru dezvoltarea turismului în România, este desemnată pentru alegerea acțiunilor de promovare și marketing, proiectul prevăzând crearea unei rețele naționale concepute ca un sistem integrat și computerizat, cu posibilități de racordare la piața turistică europeană.
• Comisia Europeană a emis o serie de acțiuni cum ar fi: declanșarea acțiunii “viitorul lumii rurale” și a reformei structurale a mediului rural; organizarea la începutul anului 1992 a unor serii de proiecte cu finanțare proprie, sub titlul “Ecoturismul – cultură și ruralitate” la care au participat 22 de state printre care și România: programul PHARE privind Europa Centrală și de Est ce vizează dezvoltarea rurală.
• Un alt proiect pilot în care este implicat ANTREC este cel aflat sub auspiciile Băncii Mondiale, care a încheiat un acord de parteneriat cu Ministerul Culturii și urmărește refacerea satelor săsești și a vechilor biserici fortificate evanghelice. ANTREC a identificat case în satele incluse în proiect: Viscri, Cincu, Mojna și Biertan – care se pretează la desfășurarea turismului rural de calitate, I-a ajutat pe proprietari să întocmească dosare de omologare și au constituit centre de informare. Fiecare dintre cele patru localități beneficiază pe perioada derulării proiectului de câte 50.000 USD.
ANTREC – Asociația Națională de Turism Rural, Ecologic și Cultural din România este o organizație neguvernamentală, apolitică, non-profit, membră a Federației Europene de Turism Rural (EUROGÎTES). ANTREC a luat ființă în 1994, având în prezent o rețea de 30 de filiale (din tot atâtea județe), cu un număr de 2.500 de membri, peste 2.500 de pensiuni turistice și pensiuni agroturistice omologate, însumând 7.500 de camere. Parcurgând întreg teritoriul de la Marea Neagră spre Bucovina și Maramureș peste 2.500 de case au condiții proprii pentru practicarea turismului rural .
Binecunoscutul patrimoniu natural și cultural al României împreună cu ospitalitatea tradițională sunt principalele atuuri în dezvoltarea acestui tip de turism.
Scopul ANTREC. Printr-o campanie eficientă, ANTREC a reușit să implice un număr mare din rândul membrilor săi să realizeze programe turistice apreciate atât pe plan intern cât și pe plan extern. În zona Bran-Moeciu există un adevărat cult al caselor. Fiind o zonă ferită de cooperativizare, oamenii și-au investit, de-a lungul anilor, toți banii agonisiți în construcția și amenajarea caselor. Pornind cu aceste date nu a fost chiar dificilă conturarea, treptat, unui altfel de sistem de petrecere a vacanțelor, mai aproape de natură, obicei la modă acum în Occident.
Scopul ANTREC este:
de a identifica și promova potențialul turistic rural;
de a organiza cursuri de pregătire profesională pentru gazde, agenții de turism rural, prin seminarii, cursuri de scurtă și lungă durată, schimburi de experiență între ANTREC și organizații similare din țară și străinătate;
de a transmite informații legate de turismul rural întregii rețele ANTREC și instituțiilor implicate în mod direct sau indirect în promovarea și dezvoltarea turismului rural;
de a organiza campanii de publicitate pentru unitățile clasificate și omologate, incluse în rețea, prin mijloace mass-media;
de a participa la evenimentele importante specifice, atât pe plan intern (regional și național), cât și extern (târguri și burse de turism), cu o ofertă diversă.
Printr-un ordin al Ministrului Turismului, toate unitățile din turismul rural trebuie să îndeplinească anumite condiții, în funcție de confort, pentru a fi omologate și clasificate (pe margarete). Comisia tehnică este formată din reprezentanți ai Ministerului Turismului și ai ANTREC (un grup de 30 de membrii ai asociației, fiind experți în clasificarea și omologarea unităților din turismul rural, în urma absolvirii cursurilor de specialitate).
Împreună cu Mirabilis Media, ANTREC a realizat un sistem național de rezervări în turismul rural, prin intermediul căruia amatorii vor putea să-și aleagă inclusiv pensiunea dorită. În prezent, ANTREC are relații de colaborare cu touroperatori din Franța, Anglia, Italia, Statele Unite. Adresa de internet a asociației este www. antrec.ro.
Lunar, ANTREC editează un buletin informativ “Vacanța la țară” – pentru membrii săi și pentru cei interesați să devină membrii ai asociației. Sumarul cuprinde informații referitoare la activitățile ANTREC, evenimente din cadrul asociației atât la nivel central cât și local, recomandări, decizii, etc.
Evenimente ANTREC
Seminarii de marketing în turismul rural;
Festivalul Internațional al Sarmalelor, Praid, Harghita;
Festivalul Internațional al Plăcintelor, Bacău;
Moș Nicolae la Bran;
Week-end-ul îndrăgostiților (Sf. Valentin), Bran;
Târgul Internațional de Turism Rural, Brașov;
Târgul Național de Turism (alături de ROMEXPO, ANAT, FIHR, FPT și OPTBR);
Seri românești la Clubul Francez, Casa Americii Latine, World Trade Center, etc;
Sărbătoarea Recoltei 1997 și 1998 – World Trade Center, București;
Săptămâna României la Paris, noiembrie 1999
Ziua Mondială a Femeii din Mediul Rural ;
Lansarea Catalogului Național al Pensiunilor Turistice și Agroturistice;
Lansarea paginii web a ANTREC, august 2000.
ANTREC a primit din partea Casei de Editură Capital premiul OSKAR CAPITAL pentru Inițiativa cu cel mai mare impact social în 1995.
În ianuarie 2000 ANTREC a primit diploma pentru strădania de a impune turismul rural în România, acordată de AJSTR. În același an, ANTREC primește diploma pentru identificarea și conservarea filonului folcloric, acordată de Amplus International Ltd., cu ocazia Salonului de Carte și Presă 2000.
Din 1994 ANTREC a devenit membru al EUROGÎTES – Federația Europeană de Turism Rural – fiind inclusă în catalogul acesteia în edițiile 1995, 1996, 1997, pe lângă unități reprezentative ale rețelei de turism european. Alături de Franța, Germania, Belgia, Portugalia, Spania și alte țări europene (în număr de 17) pot fi văzute în catalog și case tradiționale din cele 30 de filiale ale ANTREC.
Pe parcursul celor zece ani de activitate, ANTREC și-a demonstrat inițiativa și capacitatea sa organizatorică în crearea unei rețele viabile în această parte a Europei, aflată în adevărată competiție cu țări cu o veche tradiție în acest domeniu. Ca urmare a meritelor deosebite și a contribuției aduse la dezvoltarea turismului rural, Marilena Stoian – președinte ANTREC – a fost numită președinte EUROGÎTES, poziție pe care a deținut-o în perioada 1997-1999. În prezent ea este vicepreședinte EUROGÎTES.
În iulie 2001, la Bran, s-a inaugurat prima „Școală Națională de Formare Managerială în Turism”
Turismul rural practicat în România a reușit să capteze încă de la început atenția Uniunii Europene, valoarea totală a finanțării acordate țării noastre de către UE, prin intermediul a două programe PHARE pentru dezvoltarea turismului, se ridică la circa 10 milioane ECU. Primul program PHARE destinat turismului românesc a început în 1992, fiind finanțat cu circa 4,9 milioane ECU, iar al doilea, finanțat cu cinci milioane ECU, a început în 1995. Principalul proiect al celui de-al doilea program a fost sprijinirea turismului rural din România, acesta beneficiind de un buget de 900.000 de ECU. Proiectul a avut ca obiective promovarea turismului rural (secțiune coordonată de Asociația Națională de Turism Rural, Ecologic și Cultural din România – ANTREC) și dezvoltarea turismului rural în patru zone pilot: Valea Izei, Vama, Valea Arieșului și Bran – Rucăr (coordonată de Operation Villages Roumains – Belgia).
Seminarul final al proiectului pentru sprijinirea turismului rural s-a desfășurat în zilele de 29 și 30 noiembrie 1997, la Bran. Între principalele realizări ale proiectului se numără crearea primelor centre de informare turistică în patru zone pilot; finanțarea a peste 40 de micro-proiecte private în domeniul turismului rural; realizarea primelor materiale promoționale și a primului catalog de prezentare a turismului rural românesc.
Proiectul pentru sprijinirea turismului rural s-a încheiat în iunie 1998.
Pentru Bran, turismul rural înseamnă și probleme edilitare, iar sprijinul intern și extern acordat comunei s-a făcut simțit repede. Cele mai profunde schimbări sunt în mentalități. Țăranul a înțeles că turism nu înseamnă să iei banii omului și apoi să-i dai papucii, trebuie să îi și oferi ceva. În primul rând confort. Oamenii și-au mutat WC-ul în casă și și-au construit băi cu apă caldă la discreție. Femeile au devenit mai atente la ținută, așa cum au văzut de multe ori că o fac doamnele de la oraș. Asta înseamnă civilizație și pentru ei. Apoi, toți își îndeamnă copiii să învețe limbi străine. Până acum ziceau că dacă știu română, la ce îți mai trebuie engleză? Acum au nevoie de cineva să se înțeleagă cu străinii. S-au dezvoltat vechile meserii: tâmplăria – oamenii își fac case noi, special pentru turism – și meseriile artizanale. Turiștii cumpără pulovere, căciuli, plăpumi, iar brănenii nu mai sunt nevoiți să stea prin piețe, la oraș, să-și vândă marfa. Așadar, se poate constata cu ușurință, de ce turismul clasic a pierdut partida, la Bran. Hotelul din localitate practică tarife mai mici, dar solicitările sunt mult sub cele către Agenția de Turism Rural BRANIMEX. O explicație? Agroturismul în România are o deviză: „VINO CA TURIST, PLEACĂ PRIETEN!”.
2.3. Sprijinul statului în consolidarea turismului rural
Deși recunoașterea internațională devenise o certitudine, atingerea standardelor oferite turiștilor necesita anumite amenajări interioare și exteriorare ale gospodăriilor-gazdă (intrarea separată pentru turiști, grupuri sanitare pentru aceștia, parcări acoperite etc.). Pentru realizarea acestora erau și mai sunt și acum, necesare importante sume de bani. Din fericire, intervențiile și memoriile la Guvern nu au rămas fără un răspuns, din contră, când acesta a venit, a fost chiar mulțumitor. Astfel că, Ordonanța de Guvern 63/1997, privind stabilirea unor facilități pentru dezvoltarea turismului rural, venită în completarea Legii nr. 145/1994, a mai ușurat din problemele proprietarilor de pensiuni turistice și, în general, a practicanților de turism rural din România.(165) Conform acestei ordonanțe, „persoanele fizice, asociațiile familiale și societățile comerciale care au ca obiect unic de activitate asigurarea serviciilor turistice în pensiuni turistice și pensiuni agroturistice beneficiază de scutire de plata impozitului pe venit, respectiv pe profit, pe o perioadă de 10 ani.” În varianta adoptată de Camera Deputaților, ordonanța prevede că persoanele fizice și juridice menționate pot beneficia de credite cu dobândă preferențială, acordate pe o perioadă de maximum zece ani. Pentru astfel de credite, acordate pentru dezvoltarea și amenajarea capacităților de cazare, dobânda va fi stabilită la un nivel reprezentând 50% din valoarea dobânzilor practicate pe piața bancară. Asigurarea sumelor necesare acordării de credite preferențiale se face din Fondul special pentru dezvoltarea și promovarea turismului, în limitele prevăzute de Ministerul Turismului.
Potrivit prevederilor aceleiași ordonanțe, pensiunile turistice și cele agroturistice vor plăti energia electrică și gazul metan consumate la tariful stabilit pentru consumul casnic, iar serviciile de telecomunicații la tariful pentru persoane fizice. Pensiunile au beneficiat, de asemenea, de acordarea de priorități la instalarea de linii pentru telecomunicații, la racordarea la rețeaua electrică, de alimentare cu apă și gaz metan, precum și la sistemul de canalizare.
Din păcate aceste oportunități nu au fost menținute în totalitate, astfel că de la începutul anului trecut s-a reintrodus impozitarea întreprinzătorilor pe veniturile/profiturile obținute, iar obținerea creditelor a fost destul de dificilă. De asemenea, se consideră, drept ridicată, taxa de autorizare solicitată deținătorilor de pensiuni de către Oficiul de Autorizare și Control în Turism din cadrul Autorității Naționale de Turism.
Cu toate aceste greutăți, datele privitoare la fluxul de turiști în mediul rural, cu sprijinul agențiilor de turism afiliate ANTREC, semnalează o expansiune a cazărilor la pensiuni în ultimii ani.
2.4 Tipologia formelor de turism și agroturism
2.4.1 Caracteristicile turismului și agroturismului
Agroturismul reprezintă o formă particulară de turism rural cu un grad de complexitate mai ridicat, cuprinzând atât activitatea turistică propriu-zisă (cazare, pensiune, prestări de servicii, sport, distracție etc.), cât și activitatea economică, de regulă agricolă practicată de gazdele turiștilor (activități de producție, de prelucrare a produselor agricole în gospodărie și de comercializare a acestora).
Agroturismul este o componentă a turismului, în general și a turismului rural, în special și prezintă în special următoarele caracteristici:
prezintă un grad de complexitate ridicat;
reprezintă o activitate economică ce valorifică excedentul de spații de cazare existent în gospodăria țărănească;
oferă servicii turistice (cazare, pensiune, agrement);
proprietarul desfășoară, în paralel și activități cu profil agricol (cultivarea pământului, creșterea animalelor etc.);
turiștilor li se oferă posibilitatea, în scop de recreere, să participe la activitățile gospodăriei (uscatului fânului, culegerea fructelor, mulsul vacilor, pescuit, prelucratul produselor agricole, prepararea hranei);
are o durată determinată de timp (vacanțe de vară sau iarnă, weekend);
are scopuri diferite: recreere, inițiere în arta meșteșugurilor tradiționale, studii și documentare;
de regulă, reprezintă o activitate secundară, activitatea agricolă în gospodăria proprie rămânând principala ocupație și sursă de venit;
constituie un mijloc de valorificare integrală a spațiului rural cu potențialul său natural, agricol, economic, turistic, cultural, socio-uman
contribuie la dezvoltarea durabilă a spațiului rural, prin: menținerea echilibrului ecologic; folosirea durabilă a resurselor turistice; menținerea diversității naturale, culturale, etnografice, sociale etc, favorizează dezvoltarea infrastructurii de comunicații, edilitare etc. favorizează dezvoltarea economică a localităților rurale; turistul beneficiază de un mediu nepoluat, ecologic; turistul are acces la atracții turistice naturale, lipsite de factori de stres; ambianța întâlnită de turist este familială, cu un puternic caracter ospitalier; permite realizarea unui turism adecvat diferitelor categorii de vârstă sau statut social: persoane de vârsta a treia, persoane cu dizabilități, familii cu copii mici; tineri căsătoriți etc.
turismul are acces la meniuri tradiționale de sărbători specifice diferitelor zone geografice;
agroturismul se realizează în strânsă corelație cu economia locală, existând o strânsă corelație în special cu ramurile agricole
2.4.2 Structuri de primire cu destinație turistică și agroturistică
În România există mai multe tipuri de stabilimente de primire turistică, particularizate după modul în care au fost construite inițial. Astfel putem deosebi :
Gospodării realizate pentru satisfacerea nevoilor proprii care nu au fost construite pentru ofertă turistică dar care permit amenajări suplimentare care să ofere condiții minime pentru practicarea turismului rural sau agroturismului. Astfel de gospodării se întâlnesc în multe din localitățile montane din Moldova, fiind proprietatea rezidenților sau a unor persoane provenind din marile centre urbane ale țării și care au vrut să-și construiască o casă (vilă ) la țară.
Fig 2.1 Gospodărie în Valea Slănicului, Bacău
Gospodării construite pentru nevoile proprii și pentru alternativa turismului rural și agroturismului. Acestea sunt întâlnite, în general în zonele limitrofe marilor stațiuni (montane, de pe litoral, balneoclimaterice) sau în zonele cu tradiție turistică. În general gospodăriile păstrează arhitectura locală și asigură condițiile minime de confort pentru practicarea agroturismului iar turiștii apreciază autenticitatea găzduirii și ambianței.
Fig. 2.2 Ansamblu de vile cu destinație agroturistică
Gospodării construite special, cu destinație agroturistică. La construirea lor sunt asistate de specialiști (arhitecți); dispun de toate echipamentele și utilitățile necesare pentru a răspunde cerințelor agroturistice. De regulă sunt proiectate pentru o anumită clasificare și permit modernizări pentru creșterea acesteia.
Fig. 2.3 Gospodărie agroturistică în Slănic
d) Pensiuni turistice și agroturistice. Pensiunile turistice sunt structuri de primire turistice având o capacitate de cazare de până la 10 camere, totalizând maximum 30 de locuri în mediul rural, și până la 29 de camere în mediul urban, funcționând în locuințele cetățenilor sau în clădiri independente , care asigură în spații special amenajate cazarea turiștilor și condițiile de pregătire și servire a mesei.
Fig. 2.4 Pensiunea agroturistică Slănic
Criteriile de funcționalitate pentru atragerea turiștilor se referă în general la :
forma și aspectul pensiunii; modul de așezare a construcțiilor:
unele față de altele;
poziția față de drumul de acces (șosea);
poziția față de pădure;
poziția față de o apă curgătoare;
Fig. 2.5 Punte peste pârâul Slănic la pensiunea MONTANA
– poziția față de vecini;
organizarea generală a pensiunii pe zone funcționale:
zona locuinței;
zona anexelor;
Fig. 2.6 Zona anexă la pensiunea MONTANA
grădinele cu flori;
grădina cu legume, fructe;
pergola pentru asigurarea umbrei (viță de vie etc.);
Relația între spațiile destinate turiștilor și cele în folosință privată este un important element în ceea ce privește clasificarea pensiunilor agroturistice. Se pot întâlni mai multe variante. Una dintre aceasta este ca spațiile pentru turiști să fie amplasate în aceeași clădire cu spațiile private ale proprietarului. Se pot întâlni mai multe situații în cadrul acestei variante și anume:
intrarea comună pentru turiști și proprietari: este situația cel mai des întâlnită în cazul amenajării unor construcții existente la care s-au adus modificări funcționale. Această situație generează un anumit disconfort determinat de intersectarea activităților de întreținere, cu fluxul de circulație al gazdelor.
intrare separată și exclusivă a turiștilor; prezintă avantajul că elimină disconfortul generat de intersectarea traseelor de activitate a proprietarului cu cele ale turiștilor, asigură un grad de intimitate mai mare pentru turiști, spațiile destinate turiștilor sunt amplasate într-o clădire independentă față de locuința proprietarului și anexele gospodărești și se asigură condiții optime de confort pentru turiști.
Serviciile suplimentare oferite turiștilor au ca scop satisfacerea solicitărilor acestora, diversificarea ofertei pentru atragerea unor noi clienți și realizarea fidelizării clienților.
Conținutul unor astfel de servicii supimentare poate fi următorul:
organizarea de ascensiuni montane pe trasee interesante adaptate vârstei și nivelului de antrenament al turiștilor;
organizarea de drumeții (montane sau la orice nivel de altitudine) cu o durată limitată;
realizarea unor deplasări cu autovehicule de teren pe drumuri forestiere sau circuite de interes turistic;
închirierea de biciclete, sănii, schiuri, bărci, pentru a crea experiențe deosebite și a da vacanței un plus de varietate, divertisment și aventură;
organizarea unor ore de agrement ecvestru (în manej sau pe anumite trasee);
organizarea unui perimetru pentru practicarea sporturilor (tir cu arcul, volei, baschet, tenis, săniuș, schi etc.);
comercializarea de produse din propria gospodărie; turiștii preferă autenticitatea produselor naturale (prospețimea, gustul deosebit) mai ales când au văzut la fața locului modul de obținere și de preparare;
antrenarea turiștilor în activitățile desfășurate de gazde în gospodărie (activități agricole, de artizanat); aceste activități constituie atracții inedite pentru oaspeții ce provin, mai ales din mediul urban:
Avantajele unor astfel de servicii complementare sunt bilaterale în sensul că:
pentru gazde întrucât constituie o mână de ajutor suplimentar;
pentru turiști: – varietate în petrecerea timpului liber; însușirea unor îndemânări suplimentare, ofertă (bonus) de produse obținute în gospodărie.
Acest aspect creează legături sentimentale și determină fidelizarea clienților.
Conform prevederilor Ordinului Ministrului Turismului nr 512/2002, amplasarea pensiunilor agroturistice rurale trebuie să fie realizată în locuri ferite de poluare și de orice elemente care ar pune în pericol sănătatea sau viața turiștilor.
Construcția unei pensiuni agroturistice presupune obținerea autorizațiilor prevăzute de Legea nr 50/1991 privind regimul juridic al construcțiilor și Hotărârea Guvernului nr. 31/1996.
Pentru desfășurarea de activități de turism o pensiune turistică trebuie să aibă următoarele utilități:
alimentare cu apă curentă;
racord la rețeaua de canalizare sau canalizare în sistem propriu;
alimentare cu energie electrică;
sistem de încălzire (prin utilizarea de combustibil lichid sau gaz metan) care să asigure temperatura în spațiile destinate cazării turiștilor de cel puțin 18 grade C în sezonul rece;
sistem de evacuare a deșeurilor menajer.
2.4.3 Amenajarea spațiilor unei pensiuni turistice rurale
Conform prevederilor Ordinului Ministrului Turismului 510/2002, amplasarea pensiunii turistice rurale trebuie să fie realizată în locuri ferite de poluare și de orice alte elemente care ar pune în pericol sănătatea sau viața turiștilor.
Construcția unei pensiuni turistice presupune obținerea autorizațiilor prevăzute de Legea nr. 50/1991 privind regimul juridic al construcțiilor și Hotărârea Guvernului nr. 31/1996.
Pentru desfășurarea de activități de turism, o pensiune turistică trebuie să aibă următoarele utilități:
alimentare cu apă;
racord la rețeaua de canalizare sau canalizare în sistem propriu;
alimentare cu energie electrică;
sistem de încălzire (prin utilizarea de combustibil lichid, solid sau gaz metan), care să asigure temperatura în spațiile destinate cazării turiștilor, de cel puțin 180 C în sezonul rece;
sistem de evacuare a deșeurilor menajere.
Dotările din camerele și grupurile sanitare destinate turiștilor trebuie puse în exclusivitate la dispoziția turiștilor. În interiorul acestor spații nu se admit lucruri personale ale proprietarului pensiunii (articole de îmbrăcăminte sau încălțăminte, bibelouri, alte obiecte personale care ar stânjeni turiștii).
Structura spațiilor de cazare poate fi:
camere;
garsoniere;
apartamente;
suite.
Camera trebuie să asigure turistului odihnă și posibilitatea de a desfășura diferite activități. De asemenea, în acest spațiu, turistul trebuie să-și depoziteze bagajul în condiții decente. Astfel în cameră trebuie să existe în mod obligatoriu un pat sau mai multe paturi.
Începând cu 4 flori, este obligatoriu ca peste somieră sau peste salteaua relaxa să se pună o saltea de lână cu grosimea minimă de 5 cm.
Pentru fiecare loc de dormit, trebuie să existe o plapumă, pled sau pătură, câte două pentru fiecare persoană, cearșaf pentru pat și cearșaf plic pentru pled / pătură / plapumă.
Începând cu 2 flori, este obligatoriu cuvertura pentru acoperirea patului, iar la 4 și 5 flori este obligatorie husa de protecție.
Patul poate fi:
pat simplu, cu lățimea minimă de 0,90 m;
pat matrimonial, cu lățimea minimă de 1,40 m;
pat dublu, cu lățimea de 1,60 m.
Lungimea minimă a patului este de 1,90 m pentru 1 și 2 flori și de 2 m pentru categoriile superioare.
Patul poate avea:
noptiere sau etajere;
veioze sau aplice la capul patului (obligatorii începând cu 2 flori);
o masă sau măsuță, scaune (câte unul pentru fiecare loc de cazare);
pahare (câte două bucăți pentru fiecare loc de cazare);
scrumiere (opțional);
oglindă sau masă de toaletă;
televizor, aparat de radio, vaze cu flori, începând cu 3 flori;
cuier;
spații amenajate pentru haine sau dulap cu umerașe (cel puțin câte 4 pentru fiecare loc de cazare);
suport pentru bagaje (opționale);
prosoape pentru față;
perdele obturante sau alte mijloace de obturare a luminii;
perii pentru haine și pantofi;
prosoape plușate pentru baie;
perdele transparente;
halat de baie (începând cu 4 flori).
Garsoniere/apartamente sunt spații de cazare în care zona de odihnă, lucru și alte activități este bine delimitată și de mai mare amploare. În cazul garsonierei cele două zone sunt separate prin amplasarea mobilierului sau printr-o draperie, glasvand, în timp ce în cazul apartamentului acestea sunt despărțite printr-un perete despărțitor.
Aceste spații se dotează suplimentar, în funcție de categoria de clasificare, cu demifotolii, canapea, fotolii, frigider, set de pahare pentru apă, băuturi spirtoase etc.
Suita este compusă din două camere standard care pot funcționa împreună sau separat, ce pot fi despărțite printr-o ușă.
Pensiunile turistice rurale trebuie să dețină spații pentru prepararea și servirea mesei diferențiate în funcție de categoria de clasificare acordată, conform normelor prevăzute în Ordinul Ministrului Turismului nr. 510/2002.
Spațiile pentru prepararea și servirea mesei, în cazul în care sunt destinate și pentru consumatori din afară, numărul locurilor la mese fiind mai mare decât al celor de cazare, dar nu mai mic de 20 de locuri la mese, se clasifică ca unitățile de alimentație pentru turism, potrivit normelor specifice elaborate de Ministerul Turismului.
Pensiunile turistice care dispun de teren pentru asigurarea serviciilor de cumpărare vor respecta pentru montarea corturilor și rulotelor, criteriile privind echiparea sanitară și dimensiunea parcelelor..
Categoria de clasificare a pensiunii turistice este determinată de îndeplinirea în totalitate a criteriilor și de realizarea următorului punctaj minim, rezultat din evaluarea criteriilor suplimentare prevăzute la prezentele norme metodologice.
Punctajul minim rezultat din evaluarea criteriilor suplimentare este următorul:
pentru pensiuni urbane:
de 5 stele – 150 puncte;
de 4 stele – 120 puncte;
de 3 stele – 80 puncte;
de 2 stele – 40 puncte.
Pentru pensiuni turistice rurale:
de 5 margarete – 150 puncte;
de 4 margarete – 120 puncte;
de 3 margarete – 80 puncte;
de 2 margarete – 40 puncte.
Tabelul 2.1
Criterii de clasificare a pensiunilor turistice rurale
3.1 Locul turismului și agroturismului în economia localităților din arealul cercetat
Dezvoltarea sectoarelor de prestări de servicii, ca activități auxiliare sau complementare la producția de mărfuri, a mărit importanța turismului ca activitate de sine stătătoare în județul Bacău, în mod deosebit în localitățile stațiune de pe Valea Slănicului (Slănic Moldova, Tg. Ocna).
Avantajele pe care le prezintă turismul și agroturismul au determinat aceste localități să-și sporească eforturile pentru dezvoltarea acestora, ele fiind considerate pe bună dreptate ca fiind factori extrem de importanți al dezvoltării regionale, aparținând serviciilor aflate în plină ascensiune. Această afirmație poate fi argumentată printr-o serie de date statistice care arată că, în ultimul timp, încasările din turism și agroturism au sporit într-o proporție și într-un ritm superior activităților direct productive.
De altfel, în literatura de specialitate sunt precizate criteriile care pot fi luate în considerare atunci când considerăm turismul (agroturismul) ca ramură distinctă a economiei naționale, încadrată, cum se știe, în sectorul terțiar. Dintre acestea menționăm câteva:
-ponderea populației ocupată în unitățile și instituțiile cu profil turistic în totalul populației active a unei localități;
-numărul pensiunilor agroturistice într-o localitate;
– contribuția turismului și agroturismului la dezvoltarea localităților defavorizate din punct de vedere agricol;
încasările obținute din turismul rural și agroturism;
– valoarea capitalului fix (actualizată) încorporată în baza tehnico-materială a turismului și compararea ei cu cea existentă în întreaga economie locală;
– specializarea forței de muncă din acestă activitate specifică.
Pentru a oferi doar un singur exemplu este suficient să arătăm că, în statele membre ale Uniunii Europene aproape 20 milioane persoane sunt implicate direct sau indirect în activitățile turistice și agroturistice, ponderea acesteia în crearea produsului intern brut al acestor țări fiind, în medie, de 4%.
Dubla manifestare, comercială și turistică (export și import), demonstrează și un anumit nivel de specializare în turism, mai exact o anumită specializare în interiorul pieței mondiale a turismului. Fiecare țară exportă și importă produse și servicii turistice. Pentru acest motiv, cheltuielile destinate turismului internațional reprezintă, la rândul lor, o componentă importantă a importurilor mondiale de mărfuri și servicii. La multe state plățile destinate importului de turism reprezintă scurgeri valutare importante, care uneori afectează echilibrul lor valutar. Statisticile internaționale ne arată că, în aproape toate țările industrializate în care turismul joacă rolul de ramură de export, el se constituie, în acelați timp, și în sursă importantă de cheltuieli valutare.
Fig. 3.1 Elemente moderne la pensiunile agroturistice de pe Valea Slănicului
De pildă, ponderea cheltuielilor destinate turismului internațional în totalul importurilor de mărfuri și servicii se ridică în Austria la 12%, în Danemarca la 7,3%, în Elveția la 6,4%, în Suedia la 6,8% ș.a.m.d. În cea mai mare parte, aceste importuri sunt considerate importuri de completare necesare producției turistice. În cazul țărilor date ca exemplu mai sus, acest efort nu este resimțit prea tare. El devine stânjenitor pentru statele slab dezvoltate, sau cel mult aflate în curs de dezvoltare, pentru că duce la scăderea aportului net în valută al turismului. În realitate se creează un fel de cerc vicios în care, cu cât numărul de turiști străini crește și se măresc încasările valutare, sporesc totodată și cheltuielile destinate satisfacerii necesităților lor de consum, materializate în modernizarea bazei tehnice a turismului. Soluția pentru ieșirea din acest impas, în care se află unele țări cu economie slab dezvoltată, ar fi restructurarea ofertei lor turistice și agroturistice, în sensul promovării într-o mai mare măsură a produselor de proveniență autohtonă. Se observă, de altfel, din partea unor țări, tendința de adoptare a unei politici protecționiste în acest domeniu. Ea a dat rezultate numai acolo unde a fost folosită corect, adică nu a îmbrăcat forme rigide. Utilizarea excesivă sau exclusivă a produselor locale ar putea duce la un oarecare dezinteres al turiștilor străini de a vizita țara respectivă, mai ales atunci când consumul lor are de suferit pe plan calitativ.
Turiștii încep să caute noi tipuri de vacanțe, găsind alternative pentru turismul de masă tradițional.
Fig. 3.2 Casă pe Valea Slănicului
Evoluția recentă a turismului rural și a agroturismului în localitățile de pe Valea Slănicului face ca un număr tot mai mare de turiști care obișnuiau să-și petreacă vacanțele în turismul balnear, să se îndrepte spre pensiunile agroturistice.
Potențialul acestui tip de turism este reprezentat de mai mulți factori: arhitectura originală a pensiunilor, bogăția și frumusețea mediului rural, varietatea locuințelor, a mediului natural, mănăstirile și bisericile din zonă, și nu în cele din urmă gastronomia tradițională.
Gazdele sunt recunoscute pentru ospitalitatea lor, și pentru produsele oferite turiștilor din partea casei (țuică sau pălincă, vinul casei sau anumite cadouri la plecare).
De asemenea, arta populară și tradițiile locului constituie repere ce nu pot fi ignorate.
Turismul rural și agroturismul în localitățile de pe Valea Slănicului sunt considerate ca fiind opțiuni promițătoare pentru viitor, deoarece astfel se poate realiza o dezvoltare economică a localităților cu specific predominant silvic, cu consecințe favorabile asupra atragerii și menținerii populației în mediul rural, impulsionării activitățlor agricole în regiunile defavorizate din punctul de vedere al resurselor naturale și dezvoltării sociale și culturale.
Fig. 3.3 Peisaj pe Valea Slănicului
Plecând de la aceste considerente, în strategia de dezvoltare a județului pe termen mediu (2005- 2010), atât capitolul ‘’Turism’’ cât și capitolul ‘’Cultură’’ acordă o atenție deosebită dezvoltării turismului punând accent pe agroturism, turism balnear, revitalizarea unor ocupații și meștesuguri pe cale de dispariție, valorificarea tradițiilor și obiceiurilor specifice fiecărei zone, valorificarea patrimoniului ecumenic și cultural, în contextul promovării industriei de turism. Susținerea dezvoltării turismului are ca o altă motivație și faptul că județul Bacău prezintă multiple valențe pentru practicarea unui turism variat și complex, favorizat de existența unui relief deosebit de interesant, propice pentru practicarea drumeției, a sporturilor de iarnă (munții Nemira), pentru odihnă și recreere (stațiunile Slănic Moldova și Poiana Sărată); pentru turismul balnear- de tratament (Slănic Moldova, Tg. Ocna, Poiana Sărată, Dofteana); pentru turismul de sfârșit de săptămână, practicabil în toate localitățile din zona montană și agroturismul, susținut și de existența unui cadru natural pitoresc, a spațiului rural cu valențe etnofolclorice și cu obiective cultural istorice valoroase (Slănic Moldova, Oituz, Asău, Tescani, Zemeș, Agăș, Berzunți, Ghimeș-Făget, Dofteana, Moinești, Tg.Ocna și Comănești).
Cu sprijinul filialei ANTREC- Bacău s-a creat o bază de date a situației reale a zonelor cu promovarea potențialului turismului verde băcăuan, s-a realizat prin lansarea unei casete video în sistemul turistic.
În concluzie, includerea turismului și agroturismului în sectorul terțiar al economiei zonei se justifică întru totul prin faptul că activitățile turistice, cu toată complexitatea și eterogenitatea serviciilor oferite, sunt prin excelență activități de prestații. Totuși, datorită interferențelor serviciilor turistice cu alte activități productive și neproductive din sectorul terțiar, indicatorii economici folosiți pentru a caracteriza volumul încasărilor din turism nu sunt suficient de expresivi spre a permite stabilirea cu precizie a ponderii turismului în sectorul terțial și a locului său în ansamblul economiei. De aceea, în această privință este necesar să se dea dovadă de o oarecare prudență.
3.2. Funcțiile caracteristice ale turismului și agroturismului
Din punct de vedere economic, dezvoltarea turismului și agroturismului se concretizează într-o cerere specifică de bunuri și servicii, cerere care stimulează activitatea dintr-o serie de sectoare productive cum ar fi industria, agricultura, construcțiile, transporturile, comerțul ș.a. Aceste ramuri ale economiei naționale contribuie prin obiectul lor de activitate la dezvoltarea bazei tehnico-materiale a turismului și agroturismului, realizând amenajările de infrastructură generală, precum rețeaua de drumuri, utilități, aprovizionarea cu apă și energie, lucrări de sistematizare teritorială, lucrări de modernizare a telecomunicațiilor, contribuind și la extinderea rețelei comerciale. Investițiile pentru realizarea de noi obiective turistice determină la rândul lor creșterea vânzărilor în comerț, sporirea veniturilor persoanelor care lucrează în aceste sectoare, a veniturilor generate de exploatarea obiectivelor respective.
Fig. 3.4 Recepție la o pensiune
Analizele întreprinse pentru măsurarea incidențelor globale ale cheltuielilor turiștilor asupra economiilor locale au surprins acest fenomen sub denumirea de efectul multiplicator al turismului și agroturismului. Într-adevăr, studierea acestui efect a condus la constatarea că avem de-a face cu mai multe momente, aparent distincte între ele, dar, până la urmă, foarte strâns interconectate.
Este vorba, în primul rând, despre un așa-numit efect direct, care constă în creșterea veniturilor în sectorul turistic (salariile angajaților, profituri ale pensiunilor agroturistice) ca urmare a cheltuielilor efectuate de turiști în decursul unei anumite perioade de timp, de obicei un an.
În al doilea rând, avem în vedere efectul indirect, care vizează impactul creșterii cheltuielilor pentru serviciile turistice asupra ramurilor producătoare de bunuri de consum la care pensiunile agroturistice apelează în mod inevitabil pentru a-și susține oferta turistică la parametrii competitivi.
În fine, în al treilea rând, poate fi urmărit și un efect indus asupra întregii economii locale, deoarece atât veniturile celor ce lucrează nemijlocit în turism și agroturism, cât și cele ce revin sectorului producător de bunuri de consum sunt reinvestite în vederea procurării altor mărfuri și servicii de care au nevoie. Asistăm, astfel, la un proces de multiplicare a cererii agregate la scară microeconomică.
Detaliind cele trei efecte menționate mai sus, se poate afirma că ele își găsesc reflectarea în următoarele transformări pozitive:
– creșterea veniturilor locuitorilor din zonele defavorizate din punct de vedere agricol ca urmare a impulsului generat de sporirea cu o unitate bănească a veniturilor obținute din activitatea agroturistică;
– sporirea volumului vânzărilor rezultate din tranzacțiile economice (cu excepția stocurilor);
multiplicarea veniturilor ca urmare a unei unități adiționale de cheltuială turistică;
Fig. 3.5 Vedere de ansamblu a Văii Slănicului
crearea de noi locuri de muncă în aproape toate domeniile cu care turismul sau agroturismul se află în legătură directă sau indirectă;
– mărirea veniturilor bugetului de stat prin posibilitatea impozitării unor activități economice prospere de pe urma dezvoltării agroturismului;
În ultimul timp s-au intensificat eforturile specialiștilor de a măsura prin diferite metode efectul multiplicator al turismului și agroturismului. Se apreciază, în acest sens, că atunci când un turist achită nota de plată la o pensiune, proprietarul pensiunii va utiliza banii pentru a achita diverse datorii pe care le-a contractat, sau pentru a realiza noi investiții (echipamente, instalații, construcții anexe) de care vor beneficia alți turiști în perioadele imediat următoare. La rândul lor, beneficiarii vor utiliza banii primiți pentru a achita propriile lor datorii și a-ți acoperi propriile trebuințe. Banii inițiali ai turismului și agroturismului pot fi, astfel, cheltuiți de câteva ori în economia locală, fiind repartizați între diferite sectoare și provocând, de fiecare dată, noi venituri. Această serie neîntreruptă a transformărilor banilor constituie tocmai efectul multiplicator.
3.3. Efectele economice și sociale ale turismului și agroturismului
Activitățile turistice și agroturistice îndeplinesc un rol important cu referire la: progresul economico-social și ridicarea calității vieții, ținând seama de contribuția pe care acestea o aduc la utilizarea mai eficientă a resurselor umane, materiale și financiare, satisfacerea nevoilor populației și societății în ansamblu; stimularea creșterii, înnoirii și diversificării procesului bunurilor materiale; asigurarea condițiilor pentru facilitarea procesului de distribuție și consum; sporirea eficienței economico-sociale a muncii; folosirea mai eficientă a timpului de muncă și a timpului liber; asigurarea unor condiții mai bune pentru formarea profesională, culturală și științifică a membrilor societății; asigurarea condițiilor pentru ridicarea stării de sănătate a populației etc. În acest context se pot sintetiza următoarele:
a) Rolul activităților turistice și agroturistice este ilustrat, în primul rând, prin contribuția la procesul creșterii economice.
b) În condițiile rapidelor transformări care au în permanență loc în știință și tehnică, trebuie să crească și posibilitatea individului de adaptare la aceste schimbări.
c) În afara contribuției pe care o aduc la creșterea calitativă a forței de muncă, aceste activități participă la menținerea echilibrului în repartizarea factorului uman, prin crearea condițiilor pentru folosirea deplină și rațională a acesteia în toate ramurile de activitate, prin „oferirea„ de noi locuri de muncă în cele mai numeroase domenii.
Totodată, se poate sublinia rolul activităților turistice și agroturistice în atragerea într-o măsură din ce în ce mai mare a femeilor în activitatea economico-socială.
Construirea unei economii moderne presupune nu numai creșterea și modernizarea acesteia, ci și repartizarea rațională a forțelor de producție pe întreg cuprinsul localităților de pe Valea Slănicului.
d) Rolul serviciilor turistice crește considerabil și datorită implicațiilor tot mai largi pe care le au asupra calității vieții. Este cunoscut că dezvoltarea economică și socială a impus apariția unui mod de viață specific civilizației industriale.
Fig.3.6 Cameră cu pat dublu
e) Importanța serviciilor turistice rezultă și din faptul că ele au un rol deosebit în crearea condițiilor pentru folosirea rațională a timpului liber. Acesta din urmă, component al calității vieții, asigură individului posibilități multiple pentru lărgirea orizontului de cunoștințe, pentru ridicarea competenței profesionale, a gradului de cultură generală.
f) Un rol important îl are asigurarea mijloacelor de informare în masă. Nevoia de informare este o caracteristică a omului modern, iar serviciile turistice reprezintă un mijloc de satisfacere a acestei nevoi, prin creșterea și diversificarea formelor de circulație a informației (radioul, televiziunea, presa).
Luând drept element de referință funcțiile turismului, este evidentă prezența efectelor sale pe o multitudine de planuri, manifestarea eficienței într-o varietate de forme și exprimări. De asemenea, structura internă complexă a fenomenului turistic, cu posibilitatea descompunerii lui în turism rural, agroturism, etc sau a prestației turistice alcătuită din servicii de transport, cazare, alimentație, agrement etc., care imprimă o serie de particularități criteriilor de apreciere, sistemului de indicatori și modalității lor de calcul al eficienței.
În aprecierea eficienței turismului trebuie pornit de la contribuția sa la crearea de venit național și, în consecință, comensurarea acesteia prin prisma mărimii venitului net (beneficiului) realizat. Exprimat ca și în celelalte cazuri prin masa beneficiului sau prin rata rentabilității (în raport cu volumul încasărilor, mărimea cheltuielilor, volumul fondurilor consumate etc.) acesta asigură caracterizarea cea mai completă a calității activității desfășurată în turism sau a gradului de utilizare a diferitelor categorii de fonduri.
Exprimarea eficienței economice cu ajutorul beneficiului și ratei rentabilității se folosește pentru întreaga activitate turistică și, în mod deosebit, pentru turismul rural și agroturism.
3.4. Principalii factori care influențează circulația turistică
Literatura turistică de specialitate conține numeroase referințe cu privire la factorii care influențează dezvoltarea turismului. Una dintre aceste clasificări grupează factorii de influență în următoarele categorii: factori economici, factori psihologici, factori demografici, factori naturali, factori politici, factori conjuncturali.
Referitor la factori economici, două aspecte ni se par a avea o importanță mai mare și anume: venitul personal sau familial și tarifele percepute pentru serviciile turistice și agroturistice. Este relativ ușor de imaginat intensificarea circulației turistice pe măsură ce veniturile cresc și ajung să depășească acel nivel critic până la care mijloacele financiare disponibile într-o gospodărie sunt dominate, în totalitate, de necesitatea satisfacerii cerințelor elementare de consum, cum ar fi alimentele, îmbrăcămintea produsele industriale de folosință îndelungată etc.
Cât privește tarifele, este clar că acestea pot avea un efect inhibant dacă vor crește sau vor favoriza fluxurile turistice dacă scad.
Factorii psihologici sunt cel mai greu de estimat, deoarece, așa cum am văzut, exprimă preferințe individualizate foarte diverse. Ne confruntăm, în acest caz, cu acea motivație turistică, adică cea care-l determină pe om să se deplaseze din localitatea sa de rețedință spre o altă localitate sau zonă geografică.
Sigur, pot fi aduse în discuție numeroase cauze, printre ele figurând nevoia de relaxare, de odihnă fizică, de reconfortare, de divertisment sau distracție, dorința de a cunoaște cultura, arta și tradițiile altor popoare, nevoia de a-ți îngriji sănătatea ș.a.m.d. După cum se vede, motivația turistică se referă, în esență, la trebuințe, impulsuri, intenții, dorințe cu caracter personal, toate acestea fiind la rândul lor, influențate de numeroși alți factori care acoperă un evantai larg, de la cei cognitivi (necesitatea de a ști, de a cunoațte, de a înțelege, de a descoperi), până la cei estetici (tendința spre frumos și civilizație).
Factorii demografici pot provoca un complex de efecte pozitive asupra principalelor curente turistice, ca rezultat al creșterii populației, a modificărilor intervenite în structura de vârstă și structura profesională, sporirii populației urbane ș.a.
De pe acum așa-numita „civilizație a timpului liber„ a început să capete dimensiuni nebănuite, ridicând o mulțime de aspecte economice și sociale.
Un fenomen care se conturează tot mai pregnant în evoluția turismului îl constituie intrarea în circuitele turistice a unor noi grupe de vârstă – tinerii și vârstnicii.
Factorii naturali ocupă un loc extrem de important în alegerea traseelor, localităților de popas și durata sejurului. În această ordine de idei nu putem face abstracție de faptul că preferăm litoralul sau muntele, preferăm zona însorită, sau vom practica sporturi de iarnă.
Într-adevăr, sezonalitatea constituie una din caracteristicile turismului modern. Acest fapt se traduce prin diferențe notabile în volumul ofertei și cererii turistice în decursul unui an, ca urmare a schimbării condițiilor climaterice în cursul diferitelor anotimpuri.
Realmente, fluctuațiile turistice ca urmare a influenței factorilor naturali au început să preocupe tot mai mult pe toți cei ce se ocupă de acest fenomen. Aceasta, deoarece fluctuațiile sezoniere ridică numeroase probleme economice atât pentru turiști, cât și pentru organizatori. Întrucât durata sezonului turistic într-o zonă (sau o stațiune) este determinată, așa cum menționam mai sus, de condițiile climaterice și meteorologice, turistul se vede nevoit să se deplaseze și să-ți petreacă sejurul într-o anumită perioadă în condiții incomode de aglomerație, ceea ce îl împiedică să-ți găsească satisfacții în relaxarea și odihna pe care și le-a dorit atât de mult. În plus, datorită suprasolicitărilor în perioadele de vârf de sezon, posibilitățile turiștilor de a putea alege nivelul de confort prevăzut se diminuează foarte mult.
Sezonalitatea pronunțată în turism generează o serie de inconveniente și pentru industria turismului.
Firește, preocuparea de bază a prestatorilor de servicii turistice este de a rezolva această contradicție care apare între oferta turistică rigidă (care nu este condiționată de factorul vreme/sezon) și cererea turistică mult mai elastică (condiționată de urgența ei, de posibilitățile de substituire și sezonalitate). Trecând în revistă măsurile menite să atenueze, pe cât posibil, vârfurile sezoniere, literatura de specialitate pune în evidență trei posibilități mai importante:
a) prelungirea sezonului de vârf prin oferirea unor facilități de tarife și de prețuri atractive. În perioadele de exploatare redusă, tarifele diminuate constituie un stimulent major pentru impulsionarea cererii;
b) mărirea eforturilor de a menține un nivel acceptabil al cererii turistice în tot cursul unui an, astfel încât turistul să găsească întotdeauna posibilități adecvate de petrecere agreabilă a timpului său liber (îndeosebi în zilele ploioase, fără soare, fără zăpadă);
c) diversificarea ofertei turistice în perioadele de extrasezon prin oferirea de tratamente, excursii spre alte zone de interes turistic ș.a.
Trebuie să subliniem, totuși, faptul că eforturile de activizare a cererii în perioadele din afara sezonului nu pot fi absolutizate. Sezonalitatea provocată de factorii naturali nu poate fi complet eliminată, dar poate fi atenuată, de la o zonă la alta, de la o stațiune la alta, în funcție de condițiile concrete în care se înscrie activitatea turistică.
Factorii conjuncturali au, de regulă, un efect temporar asupra expansiunii turistice spre anumite zone sau regiuni geografice. Printre acești factori menționăm fenomenul inflaționist, crizele economice, proporțiile șomajului, modificări intervenite în sistemul valutar, criza energetică ș.a.
Din analiza conjugată a tuturor acestor factori și din urmărirea evoluției de până acum a turismului și agroturismului, cu deosebire în zonele montane, se desprind câteva tendințe caracteristice fluxurilor turistice și anume:
– tendința de dezvoltare continuu ascendentă, care se pare că va fi de lungă durată;
– tendința de diversificare continuă a cererii turistice ca o consecință a motivației turiștilor, modificărilor intervenite în categoriile de vârstă și a transformării turismului, pe alocuri, într-un fenomen de masă;
– înregistrarea unor diferențe apreciabile în circulația turistică de la o zonă la alta;
– tendința creșterii cheltuielilor pentru serviciile turistice în totalul bugetelor de familie, pe măsură ce cresc veniturile populației, produsul intern brut pe locuitor și nivelul de dezvoltare economică;
– creșterea duratei și a distanței pentru care se efectuează o călătorie, ca urmare a dezvoltării transporturilor și a infrastructurii.
În contextul situației economice din zona montană a județului Bacău și în special a Văii Slănicului, turismul și agroturismul are nevoie de o schimbare de atitudine și de strategie, în vederea realizării unor obiective menite să relanseze acest domeniu și să-l dezvolte la standarde europene. În aceste condiții, modernizarea și promovarea produsului turistic autohton constituie unul din obiectivele Patronatului Operatorilor dinTurism și Alimentație Publică din județul Bacău – ASOTUR, care prin activitatea sa și implicit cu ajutorul membrilor săi, a devenit de la înființare și până astăzi, o prezență activăîn relațiile cu factorii de decizie implicați în bunul mers al vieții economico-sociale, în scopul creșterii competitivității ofertei turistice băcăuane.
Agroturismul este o industrie a cărei materie primă o reprezintă mediul ambiant, iar gradul de atractivitate al zonelor generează o paletă largă de forme, capabile să răspundă unor variate motivații turistice. Zona Văii Slănicului are un potențial turistic ridicat atât pentru investitorii autohtoni cât și pentru cei străini. Cu toate acestea, această zonă nu a cunoscut o dezvoltare corespunzătoare, atât din cauza sistemului de impozitare împovărător, în special pentru microîntreprinderile din sectorul turistic cât și din cauza mediatizării reduse. Soluția salvatoare este relaxarea fiscală, care ar contribui la o creștere a investițiilor și a atractivității zonei, ca destinație turistică pe piața națională internațională.
Pentru a sprijini și promova interesele agenților economici din domeniu, Patronatul ASOTUR Bacău are ca obiectiv pentru anul 2005, realizarea „Ghidului Turistic al Județului Bacău”, în care operatorii din turism și alimentație publică din județ își vor putea promova oferta.
Susținerea dezvoltării turismului în județul Bacău și în special pe Valea Slănicului are ca o altă motivație și faptul că prezintă multiple valențe pentru practicarea unui turism variat și complex, favorizat de existența unui relief deosebit de interesant, propice pentru practicarea drumeției, a sporturilor de iarnă (munții Nemira), pentru odihnă și recreere (stațiunile Slănic Moldova si Poiana Sărată); pentru turismul balnear- de tratament (Slănic Moldova, Tg. Ocna, Poiana Sărată, Dofteana); pentru turismul de sfârșit de săptămână, practicabil în toate localitățile din zona montană.
4.1 Organizarea pensiunii agroturistice MONTANA Slănic Moldova
Fig. 4.1 Vedere generală a Pensiunii MONTANA
Pensiunea agroturistică MONTANA are gradul de clasificare și este amplasată în vecinătatea Stațiunii Slănic Moldova, în localitatea Cerdac, județul Bacău, face parte din S.C. ROSID PROD S.R.L, societate cu capital integral privat, cu sediul în localitatea Moinești, str. V: Alecsandri, nr. 22, județul .
Firma S.C. ROSID PROD S.R.L și-a început activitatea din anul 1993, cu obiect de activitate fabricarea produselor de panificație și patiserie. Din anul 1999 și-a extins activitatea în cadrul domeniului turistic, trecând la obiectul de activitate – cazare și prestări servicii- prin deschiderea Pensiunii turistice Montana, care deține în prezent următoarea capacitate de cazare și agreement:
13 camere cu pat dublu;
5 apartamente cu 2 și 3 camere.
restaurant cu 50 locuri;
sală de conferințe cu o capacitate de 60 locuri;
Fig. 4.2 Cursuri la Pensiunea MONTANA
terase la etaj și pe malul râului Slănic;
Fig. 4.3 Terasă pe malul râului Slănic
piscină acoperită;
Fig. 4.4 Piscina
saună;
sală de masaj;
sală de biliard;
discotecă;
săli de antrenament de forță și fitness;
parcare cu 25 locuri;
Fig. 4.5 Parcare iarna
Pensiunea agroturistică MONTANA se află la 15 km sud-vest de Târgu Ocna și la 80 de km de orașul Bacău accesul realizându-se pe căi rutiere pe drumul DN 12 A de la Onești sau de la Miercurea Ciuc, sau pe DN 11 ( E 574 ) de la Bacău.
Fig. 4.6 Accesul la Pensiunea MONTANA Slănic Moldova
Pensiunea agroturistică este construită din cărămidă (parter) și din lemn la etaj, cazarea turiștilor fiind făcută separate de clădirea proprietarului. Suprafața anexă a pensiunii este de 1700 mp, iar pajiștea are o suprafață de 9100 mp.
Fig 4.7 Casa Scărilor
Pensiunea dispune de asemenea de o parcare păzită, în interiorul proprietății, cu o capacitate de 25 de autoturisme.
Fig. 4.8 Interior Corpul B
Suprafața de teren agricol este de circa 1ha, din care 0,9 ha este reprezentat de pășuni naturale.
Alături de cei 3 membri ai familiei implicați direct în activitatea agroturistică, pentru prestarea serviciilor către turiști pensiunea are angajate pe o perioadă nedeterminată 15 persoane, din care 5 persoane de sex masculin și 10 persoane de sex feminine, 9 persoane având vârsta cuprinsă între 18 și 30 ani și 6 persoane sunt încadrate în grupa de vârstă de 30-50 ani. Trebuie să menționăm că persoanele angajate cu carte de muncă provin în totalitate din localitatea Slănic Moldova, având experiență în domeniul serviciilor turistice.
Ca structură profesională, pensiunea MONTANA are angajați 2 bucătari, 2 ajutori de bucătari, 6 chelneri, 2 recepționeri, 1 merceolog și 2 îngrijitori.
Fig. 4.9 Bucătarul și ajutorul de bucătar
După anul 1999 pensiunea este membră în Asociația Națională de Turism Rural, Ecologic și Cultural (ANTREC) din România. În acest context a intervenit un contract de funcționare a unei pensiuni agroturistice, cu scopul de a asigura turiștilor petrecerea sejurului pe întreg parcursul anului (art. 1) și obligația ca serviciile turistice să corespundă standardelor internaționale, la prețuri accesibile, făcând astfel ca turismul rural să devină atractiv, atât pentru turiștii români cât și străini (art. 3).
În urma contractului încheiat, pensiunea a primit un certificat de clasificare, prin care i se acordă categoria , de către Ministerul Turismului.
Fig. 4. 10 Camera Single
Eficiența economică a pensiunii agroturistice MONTANA Slănic Moldova
Analiza gradului de dezvoltare a pensiunii agroturistice, a capacității acesteia de supraviețuire, a direcției de dezvoltare finală, presupune definirea și măsurarea exactă a eficienței economice
De aceea un rol important revine conceptului de eficiență economică, aceasta realizând legătura dintre resursele alocate pentru desfășurarea unei acțiuni și rezultatele obținute de pe urma acesteia, concept care orientează dozarea resurselor spre acele domenii de activitate unde se asigură folosirea cu eficiență maximă a acestora în condițiile unei dezvoltări raționale, armonioase a pensiunii agroturistice.
Eficiența economică este o concepție modernă de evaluare a activității și servește la fundamentarea deciziilor, astfel încât resursele disponibile să fie consumate în modul cel mai favorabil pentru pensiune.
Eficiența este sinonimă cu eficacitatea; în anii din urmă însă termenul de eficiență a căpătat o largă utilizare.
Termenii de eficiență și eficacitate nu sunt noi, ei fiind folosiți încă din antichitate. Ambele cuvinte provin din latină: eficiența derivă din efficere =a efectua, iar eficacitatea din efficas-efficacis=care are efecte dorite.
În domeniul economic, referiri la eficiență pot fi întâlnite la o serie de gânditori ai secolului XIX, cum sunt Adam Smith sau Karl Marx. Conceptul de eficiență a cunoscut o largă răspândire în secolul XX. În prezent, el are o aplicabilitate generală la aplicarea deciziilor, în orice domeniu de activitate și cu precădere în sfera activității turistice și agroturistice.
Eficiența economică se conturează deci în urma comparării efectelor unei acțiuni, cu eforturile necesare producerii ei.
O altă definiție, formulată de V.V.Novojilov este următoarea: eficiența economică, în general, este diferența dintre efectele utile și celelalte cheltuieli făcute pentru obținerea lor.
În DEX eficiența economică este definită drept calitatea de o obține efecte economice utile, iar în Dicționarul de economie politică eficiența este definită ca o expresie a raportului dintre efectele sau rezultatele obținute și efortul sau cheltuiala făcută pentru obținerea lui.
O definiție care se abate în mod conștient de la principiul similarității este cea dată de Ștefan Matei: eficiența economică a unei activități este o însusire a acesteia exprimată de relația de cauzalitate dintre efectele totale, echivalate ca natură și timp și resursele totale echivalate ca natură și timp implicate de această activitate, relație pozitivă în sine, în comparație cu alte variante ale activității și cu mărimile normate ce exprimă cerințele de economisire a resurselor.
Se formulează și o altă definiție, astfel: categoria economică de eficiență exprimă relația de cauzalitate între efectele rezultate din desfășurarea unei activități și efortul ocazionat de acesta.
Se apreciază că cea mai cuprinzătoare definiție a eficienței este dată de economistul Petre Jica. Acesta atribuie noțiunii de eficiență patru sensuri, și anume:
1. un sens foarte larg în care eficiența este definită ca și calitatea unei activități, acțiuni sau a unei resurse de a produce efecte economice pozitive care se exprimă prin compararea efectelor cu eforturile;
2. un sens larg, în cadrul căruia se includ efectele directe și cele conexe, respectiv efortul direct și conex. Avem de a face deci cu eficiența absolută, care nu presupune comparația cu alte alternative ale acțiunii respective;
3. un sens restrâns, care presupune ca raportul efect/efort sau efort/efect să fie acceptabil în comparatie cu alte raporturi ale activității sau cu alte variante sau cu un regim normat de eficiență.
4. un sens foarte restrâns, care reprezintă abordarea cea mai sintetică și mai completă a noțiunii de eficiență, abordare ce presupune o corelare a eforturilor echivalate ca natură și timp cu efectele obișnuite, de asemenea echivalate ca natură și timp.
Profesorul Ivan Romanu apreciază că termenul de eficiență poate fi întâlnit cu două sensuri:
într-un prim sens el definește eficiența ca fiind atributul unei acțiuni, al unei persoane sau al unui lucru de a produce efecte cât mai favorabile pentru societate;
al doilea sens este mai restrictiv și compară rezultatele unei acțiuni cu resursele pentru realizarea acesteia;
Prin prisma definițiilor de mai sus se poate concluziona că eficiența economică exprimă un ansamblu complex de relații de cauzalitate între efectele economice (pozitive și negative) cu care o acțiune se soldează, obținute atât de întreprinzătorul acțiunii cât și la alte niveluri, efecte aflate într-o anumită corespondență cu nevoia socială și cheltuielile totale presupuse de desfășurarea acestora.
Se spoate spune ca eficiența economică este strâns legată de procesul de folosire a resurselor în economie, iar trăsătura sa esențiala este raportul de cauzalitate efort/efecte.
În sistemul concurențial al pieței libere activitatea agenților economici asigură performanța în măsura în care are o eficiență înaltă. Orice activitate agroturistică este, în același timp, consumatoare de resurse și producătoare de efecte.
Dezvoltarea economico-socială s-a bazat mult timp pe concepția că omenirea dispune de un adevărat “corn al abundenței” din punct de vedere al resurselor naturale. Șocurile produse de crizele de energie și de materii prime, precum si degradarea tot mai evidentă a mediului natural datorită exploatării sale neraționale au condus la conturarea unei concepții tot mai realiste cu privire la disponibilitățile de resurse la nivel mondial, cât și la nivelul fiecărei țări în parte. Protejarea rezervelor de resurse naturale, utilizarea lor cât mai rațională, au devenit coordonate fundamentale ale activiății în perioada actuală, criterii de eficiență în adoptarea deciziilor economice.
Eficiența se poate delimita în doua forme:
eficienta activității și
eficiența economică a activității.
Ceea ce deosebește cele două forme este sfera de cuprindere a efortului, respectiv a efectelor. În cazul eficienței activității se realizează comparația între efectele economice și extraeconomice, respectiv efortul economic și extraeconomic, iar în cel de al doilea caz sfera se restrânge la efectul, respectiv efortul economic.
Eficiența economică a activității se împarte în eficiența economică a formelor activității și eficiența economică a tipurilor de resurse dintr-o activitate. În cadrul primei categorii se pot delimita eficiența economică a producției, a repartiției, a circulației sau a schimbului, a consumului. În cea de a doua categorie avem de a face cu eficiența economică a utilizării resurselor naturale (minerale, vegetale, silvice), eficiența economică a resurselor avansate (investiții, turism), eficiența economică a resurselor ocupate (utilizarea forței de muncă, utilizarea mijloacelor fixe) și eficența economică a resurselor consumate (costurile de producție).
În general, când abordăm eficiența economică a resurselor avansate sau alocate, criteriul de eficiență este de economisire a lor. Pentru resursele consumate însă se pune problema gradului lor de valorificare, adică obținerea unor efecte economice cât mai mari pe unitatea de resursă consumată.
Compararea efectelor cu eforturile, pentru determinarea eficienței economice, reprezintă însă numai o formulă de principiu. Conceptul de eficiență economică asociază și alte elemente de judecată, fără de care eficiența ar fi definită incomplet, iar uneori chiar eronat:
structura resurselor consumate și structura rezultatelor obținute pot da indicii de o importanță esențiala în adoptarea deciziilor cu caracter economic. O acțiune considerată ca fiind excelentă prin prisma raportului dintre efecte și eforturi devine inoportună dacă reclamă consumul unor resurse neindicate, cum sunt materialele din import, sau dacă conduce la rezultate nedorite de societate, cum sunt produsele de care piața este suprasaturată.
timpul acționează asupra eficienței ca un factor care pune în valoare o varianta cercetată. Este normal ca un procedeu tehnologic să fie preferat altuia dacă procesul de producție se petrece într-un interval mai scurt, ceea ce înseamnă că societatea va beneficia mai devreme de efectele sale utile.
cea mai semnificativă fațetă a eficienței economice o constituie calitatea efectelor. O activitate eficientă se caracterizează prin rezultate dintre cele mai bune, produsele obținute trebuind să fie de performanțe ridicate, de o deosebită utilitate pentru societate la momentul considerat.
Acceptiunea noțiunii de eficiență se întâlnește în practică, precum și in studiile de specialitate, in două sensuri:
performanțe, rezultate dintre cele mai mari
efecte cât mai mari în raport cu resursele alocate sau consumate.
Performanțele ridicate în activitatea agroturistică echivalează cu eficiența atunci când sunt obținute în condițiile unei utilizări raționale, într-un regim economic, a utilajelor și echipamentelor. Astfel, sporirea producției este însoțită de costuri reduse și profituri mari, în creștere. Dacă, dimpotrivă, performanțele ridicate sunt obținute prin suprasolicitarea utilajelor și echipamentelor, având consecințe negative (uzura accelerată și ivirea unor dereglări în funcționare) nu avem de-a face cu eficiență. Câștigul obținut sub forma sporului de produse este anihilat prin pierderile uzurii accentuate prematur. Mai exact costurile urcă vertiginos și profiturile scad.
Ultimul sens este cel mai concludent deoarece arată efectul util pe unitatea de resursă alocată E/R sau invers, efortul depus pentru obținerea unei unități de efect R/E. Privită prin prisma laturii sale concret aplicative, eficiența se poate defini ca un raport obiectiv, cantitativ, între efectele și eforturile depuse în vederea obținerii lor.
e = E/R max; maximizarea efectelor obținute pe unitatea de resursă alocata, consumată;
e = R/E min; minimizarea consumului de resurse pe unitatea de efect obținut;
Natura și caracterul eforturilor și efectelor se reflectă asupra caracterului eficienței.
Din punct de vedere al resurselor, analiza eficienței unei activități umane trebuie să răspundă la întrebările: cum se folosesc resursele și cât se consumă din ele? Se are în vedere economisirea lor și gradul de valorificare? În acest context este necesar ca resursele să fie cât mai riguros structurate ca să răspundă cerințelor de analiză.
După criteriul regenerărilor în timp, ele se pot împărți în:
resurse regenerabile: resursele umane, resurse materiale de natură vegetală, anumite resurse enrgetice;
resurse neregenerabile: resurse materiale de natură anorganică;
După natura lor, resursele pot fi:
umane;
materiale;
tehnice;
financiare;
După modul cum participă la circuitul economic, resursele se pot grupa astfel:
resurse potențiale: neintrate în circuitul economic;
resurse intrate în circuitul economic.
Din punctul de vedere al efectelor, studiul de eficiență trebuie să găsească răspuns la întrebările: Care sunt efectele în diferite sfere ale vieții sociale? Unde și când se produc ele? Cât de mari sunt aceste efecte?
Efectele pot fi:
directe: identificabile la locul unde se desfășoară activitatea
indirecte: identificabile în alte domenii sau sectoare de activitate
După momentul la care se produc putem vorbi de efecte:
imediate
posibile, viitoare; de aceea, când se studiază eficiența investiției la
diferite momente ale duratei de viață a unui proiect, trebuie să se țină cont de caracterul său estimativ, potențial sau efectiv.
Dupa natura lor, efectele care sunt generate de activitatea umană pot fi :
economice
sociale
ecologice
tehnice
Din punctul de vedere al naturii efectelor putem vorbi de productivitatea unei activități atunci când efectele sunt de natura producției. Putem vorbi de rentabilitatea unei activități atunci când efectele sunt de natura venitului net, a profitului. Putem vorbi de economicitate când efectele sunt de natura economiilor.
Trebuie delimitat conceptul de eficiență economică privit ca și concept teoretic, care presupune calitatea unui sistem de a produce efecte economice utile și măsura eficienței care se realizează comparând efectele cu efortul.
Exprimarea eficienței ca și calitate a unui sistem de a produce efecte economice utile duce la o imagine statică a noțiunii de eficiență. În dinamică, eficiența trebuie să apară sub forma unei tendințe de creștere spre eficiența optimă.
Din acest punct de vedere deosebim doua tipuri de sisteme:
sisteme eonomice în dezvoltare, la care există un ecart între efectele obținute și cererea de bunuri și servicii de pe piață și la care creșterea eficienței economice presupune obținerea unui volum maxim de efecte cu un consum dat de resurse;
sisteme economice care au ajuns la o dezvoltare cantitativă maximă la care exista o identitate între efectele obținute și cererea de bunuri și servicii și la care creșterea eficienței economice presupune obținerea unui volum dat de efecte cu un consum minim de resurse;
În urma efortului de investiții se obțin diverse efecte economice reflectate și pe plan financiar. Nivelul acestor efecte, în raport cu efortul investițional, dă măsura eficienței investiției.
Efectele economice obținute, în funcție de caracterul investiției pot fi :
reducerea costului de funcționare a utilajelor (cheltuieli de intreținere și reparații) pe seama investiției de înlocuire a utilajelor;
diminuarea cheltuielilor cu forța de muncă, obținute mai ales pe seama investițiilor de modernizare și de aplicare a inovațiilor;
sporirea rentabilității activității pensiunii agroturisitce, prin investiții de expansiune, care conduc la creșterea capacității de cazare sau/și la adăugarea unui nou serviciu gamei existente; pe baza unor astfel de investiții se așteaptă câstiguri suplimentare mult mai mari decât cele din micșorarea costurilor;
obținerea unor efecte indirecte la investiții de interes general. Ex: cheltuieli făcute pentru amenajarea spațiului verde, care au efecte economice și sociale pe un plan mai larg.
Eficiența economică prin conținutul său exprimă o relație de dublă relativitate: pe de o parte, presupune obținerea unor efecte economice maxime cu un consum dat de resurse, iar pe de altă parte presupune obținerea unui anumit volum de efecte cu un consum minim de resurse. Caracterul de relativitate apare și din comparația între mai multe variante în timp și cu un anumit prag de eficiență.
Eficiența investițiilor trebuie apreciată și în corelație cu interesele de ansamblu ale pensiunii agroturistice, adică să se țină seama de multiplele efecte create în avalul și amontele domeniului respectiv al prestărilor de servicii turistice.
Sensul eficienței activității productive, a utilizării resurselor, diferă după nivelurile organizatorice ale economiei, interesele care se urmăresc, locul unde se desfășoara acțiunea.
Performanța activității agroturistice poate fi evidențiate folosind o serie de indicatori care se bazează pe principiile generale ale eficienței, pe structura resurselor utilizate și pe componentele efortului și ale efectului.
Rentabilitatea poate fi exprimată în trei moduri și anume:
Rentabilitatea activității
Rentabilitatea economică
Rentabilitatea financiară
Dintre indicatorii exprimați în mărimi absolute amintim:
Profitul brut (total) exprimat ca diferență între încasările obținute într-o anumită perioadă din vânzarea bunurilor și serviciilor și cheltuielile aferente produceriii acestora.
P= V – Ch
Profitul net este acea parte a profitului brut care se înregistrează după operarea diferitelor scăzăminte prevăzute de lege sau a eventualelor pierderi.
Pn= V – (Ch+ Ip)
În care :
P- profitul brut
Pn- profitul net
V- Venituri totale
Ch- cheltuieli totale
Ip- impozitul
Un rol important în analiza rentabilității activității agroturistice o au și indicatorii exprimați în mărimi relative. Dintre aceștia se remarcă rata profitului ce se calculează după formula:
unde :
R- rata profitului
P- profitul
Ct- costul de producție
Rentabilitatea economică a activității aagroturistice reprezintă eficiența utilizării activului total sau a unei părți din acesta.
Calcului ratei rentabilității economice are la bază profitul exercițiului și activul total:
-rata rentabilității economice a exploatării se calculează ca raport între rezultatul exploatării și activele de exploatare formate din active mobilizate corporale și active circulante de exploatare:
-rata rentabilității activității curente de exploatare și financiare se calculează ca un raport între rezultatul curent și activul imobilizat plus necesarul de fond de rulment, totul exprimat procentual. Necesarul de fond de rulment reprezintă diferența dintre necesitățile de finațare a ciclului de exploatare și datoriile de exploatare. Se calculează după formula:
Necesarul fondului de rulment= (Stocuri+Creanțe)–Datorii din exploatare
Rentabilitatea finaciară- se apreciază prin intermediul ratei rentabilității financiare a capitalului permanent și prin intermediul ratei rentabilității finaciare a capitalului propriu, care se calculează după formulele:
100
unde :
capitalul permanent = capitalul propriu+ împrumuturile pe termen mediu și lung.
INDICATORI GENERALI AI ACTIVITĂȚII AGROTURISTICE
Dintre indicatorii gererali de eficiență cei mai utilizați în activitatea agroturistică putem enumera:
Volumul încasărilor totale (Vî) exprimă efectul economic al desfășurării activității prin nivelul încasărilor;
Încasarea medie pe turist și încasarea medie pe zi turist. Sunt indicatori calculți sub formă de mărimi relative exprimând încasări raportate la circulația turistică.
; unde,
It- încasarea medie pe turist
Izi- incasare medie pe zi turist
Vi- Volumul încasărilor totale
Nt- numărul total de turiști
Nzt- numărul de zile turist
Cheltuielile totale, exprimă consumul de mijloace de producție, forță de muncă sau mijloace bănești efectuat pentru desfășurarea în bune condițiuni a activității de turism
Venitul net, determinat ca sumă absolută
Vn =Încasări totale – Cheltuieli totale
Indicatori ai eficienței de cazare.
Cel mai reprezentativ indicator specific activității de cazare este coeficientul de utilizare a capacității (CUC) calculat ca raport între capacitatea de cazare la un moment dat sau într-o perioadă (număr de turiști, număr de înnoptări, număr de zile turist) și capacitatea de cazare maxim posibilă (număr de locuri și numărul zilelor calendaristice de funcționare) după formula:
unde;
Nzt- număr zile turist
Cmax- numărul de zile calendaristice de funcționare.
Acest indicator exprimă gradul de ocupare a capacității de cazare din activitatea agroturistică.
Ținând cont de capacitatea de cazare a pensiunii agroturistice MONTANA, de cheltuielile efectuate, încercăm să prezentăm o analiză a eficienței economice a activității agroturistice.
Toate lucrările de construcții, amenajare și dotare a spațiilor s-au realizat pe parcursul a mai mulți ani, și au însumat o valoare totală a investiției de 3,295 miliarde lei la nivelul anului 2000. Defalcată pe elemente componente, suma respectivă reprezintă 2,415 miliarde lei construcții, 380 milioane lei instalații electrice, sanitare și de încălzire, 500 milioane lei datoare interioară cu mobilier, echipamente pentru paturi, covoare, tablouri, elemente de decor interior.
Consultând normele privind durata obiectivelor create prin investiții, (50 de ani pentru construcții și 20 de ani pentru instalațiile electrice, sanitare și dotări) rezultă o cotă anuală de amortizare pentru construcții în valoare de 48,3 milioane lei, adică 4, 025 milioane lei lunar, iar pentru instalații de 19 milioane lei, adică 1,584 milioane lei lunar; valoarea totală a amortizărilor pe care o vom adăuga la cheltuielile făcute de pensiunea agroturistică MONTANA fiind de 67.3 milioane lei.
Totalul cheltuielilor pe perioada unui an (1.05.2004 –1.05.2005) s-a cifrat la suma de 1,172 miliarde lei, conform datelor din tabelul 4.1.
Tabelul 4.1
Valoarea și structura cheltuielilor la pensiunea agroturistică MONTANA
Din datele prezentate în tabelul 4.1, rezultă că ponderea cea mai mare ( aproape o treime) o reprezintă cheltuielile efectuate de achiziționarea alimentelor, deoarece așa cum am precizat la prezentarea pensiunii agroturistice, funcționează și un restaurant cu bar, care oferă masa turiștilor în tranzit. Urmează în ordine descrescândă cheltuielile efectuate cu retribuirea personalului, inclusiv cei doi membri ai familiei proprietare, cu o pondere de 23,4 %, energia termică, (gazul) cu 21,1% , energia electrică, 8,5 %, impozitele și taxele cu 6,8%, amortismentul anual, 5,7%, materialele consumabile, 3,6 % și telefonul cu 1,7% din cheltuielile totale.
Veniturile pensiuni agroturistice se realizează din 2 surse și anume cazare și masă.
Datele statistice ale pensiunii agroturistice arată că, în perioada la care se referă studiul, au fost închiriate un număr total de 2000 zile-cameră la un preț mediu de 600 mii lei (SG și DB) și 1600 mii lei la AP. Rezultă deci un venit total din cazare de 1,2 miliarde lei .
Pe baza aceluiași registru de evidență, rezultă că au servit 3 mese un număr de 1250 persoane /zi și 2 mese un număr de 850 persoane/zi. Folosind prețurile percepute pentru masă ( 550 mii lei pentru 3 mese și 400 mii pentru 2 mese) rezultă că din această sursă s-au obținut în total 1,0275 miliarde lei.
Pe lângă aceste venituri, pensiunea agroturistică a mai obținut venituri din servirea ocazională a mesei către turiștii în tranzit și organizarea de mese festive, revelioane, etc. în sumă totală de aproximativ 572,5 milioane lei.
Profitul s-a calculat ca diferența dintre veniturile realizate din cele trei surse, (cazare, masă, și activități distractive) și cheltuielile totale, inclusiv amortismentul pentru obiectivele de investiții, adică:
Venituri totale = Venituri cazare + Venituri masă + Venituri Activități distractive = 1,2 mld lei + 1,0275 mld lei + 0,572,5 mld lei = 2,8 mld lei
Profitul brut = Venituri totale – Cheltuieli totale = 2,8 mld lei- 1,172 mld lei =1,628 mld lei
Suma calculată reprezintă profitul brut obținut de pensiunea agroturistică MONTANA la nivelul perioadei analizate. Împărțind acest profit la numărul de luni într-un an, rezultă că profitul lunar este de 135 667 mii lei, sumă care permite ralizarea de noi investiții în vederea extinderii și modernizării pensiunii agroturistice în continuare, bază de atragere a unui număr mare de turiști , și de a-și spori astfel și mai mult veniturile.
Prezentăm în continuare , câteva date privind structura turiștilor după anumite criterii în perioada analizată:
Structura turiștilor pe naționalități:
Români –circa 85 %
Alte țări (Moldova, Grecia, Franța, Anglia) –circa 15%
Structura turiștilor pe județe:
Bacău- 30%
Iași -15%
Nemț -20%
Vrancea -17 %
Vaslui-15%
Alte județe-3
Structura turiștilor pe profesii:
Manageri –30 %
Bugetari-20%
Alte categorii –50%
Durata medie de sejur a unui turist este de 3 zile, numărul de zile/cameră inchiriate fiind de circa 250, ceea ce indică un grad de ocupare de circa 70%.
Așa după cum se cunoaște, se menține caracteristica de a fi ocupată la maxim capacitatea de cazare a pensiunii agroturistice MONTANA, Slănic Moldova, în preajma sărbătorilor de iarnă și de Paști, vara, precum și în week-end, și mai redusă în timpul săptămânii și în extrasezon.
4.3 Programe naționale inițiate pentru dezvoltarea activității agroturistice
I Proiectul RO 9807.01.01.02.0135 cu Agenția Națională pentru Dezvoltare Regională, prin ADR – Nord-Est, intitulat „PENSIUNEA MONTANA SLĂNIC-MOLDOVA”, semnat la 2.08. 2000 în cadrul Programului PHARE RO 9807.01 – Politica Regională și Coeziune.
Bugetul total al proiectului a fost de 101.244 Euro, din care de la Programul de Dezvoltare Regională 59577 Euro, iar contribuția organizației solicitante – 41.667 Euro.
Perioada de desfășurare a proiectului a fost de la 15.XII. 1999 la 30.03. 2000.
Proiectul a constat în realizarea unei pensiuni de agroturism, în vederea asigurării unor servicii de agroturism: transport, cazare, masă, întreținere, recuperare sau agrement (înot, schi, turism pe trasee stabilite).
În acest sens, a fost necesar a fi finalizate lucrările de investiție începute, asigurarea dotărilor necesare unor servicii de înalt nivel calitativ și de confort. Pentru implementarea acestui proiect s-a procedat la promovarea unor campanii publicitare, acțiuni promoționale și realizarea unor contracte cu agenții de turism interesate din țară și străinătate.
Necesitatea acestui proiect a fost determinată de următorii factori:
nu este dezvoltat agroturismul în zona Moldovei;
nu este asigurat serviciul de turism în sistem integrat;
nu sunt asigurate trasee de turism.
Obiectivele organizației solicitante au plecat de la investițiile realizate până la acea dată, recuperarea investiției și dezvoltarea unei afaceri durabile cu servicii de nivel calitativ european în vederea promovării și cunoașterii valențelor turistice a zonei Moldovei.
Rezultatele și impactul social-economic estimat din punct de vedere social și economic asupra mediului:
promovarea și exploatarea valențelor de turism ale Moldovei, realizarea de venituri și asigurarea a 10 locuri de muncă create direct și de peste 60 de locuri de muncă create indirect în regiune;
din punct de vedere economic, s-a urmărit realizarea unor venituri anuale de până la 8.800 Euro, costul unui loc de muncă fiind de 1.816 Euro;
în ceea ce privește impactul asupra mediului, a rezultat că activitățile pensiunii agroturistice influențează nesemnificativ mediul, în acest sens fiind obținută autorizația de mediu R / 3063/22.09. 1999.
Dezvoltarea și modernizarea pensiunii agroturistice „MONTANA” a permis angajarea cu contract de muncă în rețeaua turistică a unui număr de 10 persoane pentru meseriile: bucătar – 2 persoane, ospătar – 1 persoană, barman – 1 persoană, grădinar (florar) – 1 persoană, conducător auto – 1 persoană, paznic – 1 persoană, recepționer – 1 persoană, cameriste – 2 persoane, precum și angajarea cu convenție civilă pentru următoarele prestări servicii: ghid, însoțitor în drumeții montane, ghid însoțitor în traseele turistice, culturale, translator, meșteșugari, soliști, interpreți, inițiatori în activități sportive (înot, schi, patinaj). Toți aceștia au fost școlarizați în perioada de toamnă – iarnă, în spațiul pus la dispoziție de pensiune, cu cazare și masa asigurată, cu profesori de la centrul de perfecționare al Ministerului Turismului și ANTREC.
Pensiunea turistică „MONTANA” înainte de implementarea proiectului avea 10 camere care urmau să fie mobilate, un spațiu pentru piscină și saună, sală de sport în curs de amenajare și zona de agrement de pe malul râului Slănic, în curs de finalizare.
Suma solicitată în acest sens, a fost de 91.667 Euro, iar aportul propriu de 36.667 Euro, urmând să fie repartizat astfel:
amenajări piscină, saună și sala de sport (aparatura necesară și instalațiile aferente) – 25.000 Euro;
microbuz transport persoane, capacitate 12 locuri – 20.000 Euro, pentru transportul de la Bacău sau aeroportul Otopeni și pe traseele turistice din Moldova;
aparatură electrocasnică (televizoare, aspiratoare, frigidere, mașină de gătit) – 5.000 Euro;
mobilier – 5.000 Euro.
Această investiție a fost realizată într-un an calendaristic, de la acordarea creditului. Până la obținerea acestui credit, organizația solicitantă a investit, conform unei evaluări a experților, circa 1 miliard lei, la valoarea anului 1999.
Prezentăm bugetul estimativ al activităților pentru proiectul RO 9807.01.01.02.0135.
Tabelul nr. 4.2
Bugetul estimativ al activităților
– Euro –
II. Proiectul „VALORIFICAREA OFERTEI TURISTICE REGIONALE”- RO-2002/000-586.05.02.02. se încadrează în „Programul de Coeziune Economică și Socială – Dezvoltarea Resurselor Umane” sub tutela MINISTERULUI INTEGĂRII EUROPENE s-a desfășurat în localitatea Slănic Moldova, județul Bacău, Regiunea Nord-Est, în perioada decembrie 2004-noiembrie 2005.
Proiectul „Valorificarea Ofertei Turistice Regionale” și-a propus îmbunătățirea competențelor manageriale, prin activități susținte de analiză, informare, formare și consiliere, ale administratorilor și managerilor din unități de primire turistica din localitatile eligibile aparținând Regiunii Nord Est.
Obiectivele generale ale proiectului au fost:
conștientizarea operatorilor de turism regionali asupra dimensiunii europene, potențialului de cooperare și oportunităților de piață oferite de extinderea U.E.;
îmbunătățirea integrării pe piața specifică a operatorilor autohtoni de turism și creșterea competitivității acestora.
Obiectivul specific al proiectului a constat formarea și instruirea administratorilor și managerilor unităților de primire turistică, în vederea creșterii capacității acestora de a oferi servicii complexe și de calitate rezidenților temporari în Regiunea Nord-Est, respectiv, în localitățile Bacău, Slănic Moldova, Onești, Târgu-Ocna, Piatra Neamț, Târgu Neamț, Bicaz, Suceava, Fălticeni, Rădăuți, Siret și Pașcani).
Proiectul Valorificarea Ofertei Turistice Regionale se înscrie în obiectivul 1 al programului „Dezvoltarea abilităților forței de muncă, pentru a deveni mai adaptabilă la schimbările structurale, cu accent deosebit pe dezvoltarea abilităților manageriale în afaceri și dezvoltare antreprenorială, pentru a încuraja creșterea economică viitoare”.
Contribuția proiectului la atingerea obiectivului programului a constat în analiza, proiectarea etapizată și inițierea unor activități de bază pentru crearea unui cadru regional ce oferă servicii turistice profesioniste și diversificate, care să susțină creșterea economică a comunităților.
Focalizarea activităților :
îmbunătățirea nivelului de informare și înțelegere a operatorilor turistici asupra impactului pe care-l va avea extinderea Uniunii Europene și viitoarea lor funcționare într-o Piața Unică extinsă;
ridicarea gradului de calificare managerială și de integrare a serviciilor lor (tehnologie computerizată, transparentă, standarde, valori, documentare) la exigențele consumatorului interna-țional de servicii turistice.
Obiective specifice :
identificarea și priorizarea nevoile momentane și de perspectivă ale managerilor firmelor și ale personalului angajat;
identificarea procedurilor organizaționale proprii și a valorilor organizaționale;
sistematizarea disfuncționalităților manageriale actuale, și îndeosebi a celor legate de personalul activ din pensiuni;
realizarea bazelor de date cu principalii operatori regionali și identitatea acestora
Utilitatea informațiilor :
proiectarea unui Centru Regional de Resurse în Turism;
surse actualizate de documentare pentru decidenții regionali și naționali în strategii și politici de ocupare a forței de muncă, de dezvoltare economică și socială.
Proiectul „Valorificarea Ofertei Turistice Regionale”se încadrează la prioritatea 1 a programului „Calificarea și recalificarea forței de muncă pentru a răspunde mai bine nevoilor în evoluție de pe piața forței de muncă”.
Oportunități pentru valorificarea proiectului :
posibilitatea de a conștientiza stadiul de evoluție organizațională a firmelor pe care le coordonează, raportându-se la criterii validate internațional,;
însușirea tehnicilor de proiectare a politicilor și procedurilor interne de management și marketing, folosind instrumente și tehnologii adecvate scopului și specificului firmelor pe care le reprezintă.
Abilități urmărite:
achiziția de competențe manageriale pentru a proiecta politici și instrumente de gestionare și dezvoltare a intereselor și ofertei firmelor;
elaborarea de proceduri manageriale proprii (plan de afaceri, organigramă, regulament de funcțiuni, regulament de ordine interioară, descrierea posturilor și a fișelor de responsabilități etc);
consolidarea încrederii în propriile capacități de a integra firma din care fac parte într-un mediu economic concurențial, larg;
îmbunătățirea spiritului antreprenorial în vederea mai bunei valorificări a avantajelor conferite de participarea activă la rețelele din domeniu.
In plus, operatorii turistici au fost familiarizați cu importanța utilizării programelor informatizate de gestionare a datelor și mai ales, a folosirii Internetului în vederea îmbogățirii competențelor lor participând astfel la dezvoltarea pieței comerciale electronice.
Pentru întărirea abilităților achiziționate și implementarea lor în practică, operatorii de turism au dispus de consiliere și consultanță directă și prin pagina web.
Proiectul Valorificarea Ofertei Turistice Regionale a facilitat asimilarea conceptuală de către beneficiari a principiilor, standardelor și reglementărilor europene, legate de turismul ecologic, de sistemele de “localități primitoare” și accesibile tuturor tipurilor de rezidenți temporari, accelerând adecvarea acestora la piața comercială informatizată.
Toate aceste măsuri au generat profesionalizarea ofertei de servicii, creșterea gradului de atractivitate turistică a zonei și implicit ridicarea gradului de ocupare a forței de muncă.
În același timp, acțiunile proiectului se circumscriu direcțiilor strategice regionale și locale de dezvoltare durabilă: „îmbunătățirea mediului de afaceri și crearea unei imagini de excelență în promovarea afacerilor” și „asigurarea unei formări continue în perspectiva educației permanente a forței de muncă”.
Grupurile țintă (directe și indirecte) a avut următoarea structură :
Grup țintă direct:
20 manageri / proprietari de firme turistice din mediul urban;
20 firme prestatoare de servicii turistice din orașele Bacău, Slănic Moldova, Onești, Târgu Ocna, Piatra Neamț, Târgu Neamț, Bicaz, Suceava, Fălticeni, Rădăuți, Siret și Pașcani.
Grup țintă indirect:
firme de turism active la nivel național;
clienții serviciilor de turism;
comunitățile locale;
decidenți în politici locale și naționale din instituțiile guver-namentale și ale APL (Ministerul Turismului, primăriile, consiliile județene);
instituții de formare și consultanță.
Dimensiuni profesionale urmărite:
1. ameliorarea carențelor profesional-personale ale managerilor;
2. ameliorarea carențelor organizaționale din firmele pilot.
Grupul țintă a fost alcătuit preponderent din administratori și directori de locații turistice urbane, cum ar fi : cabane turistice, vile, bungalouri, popasuri turistice, pensiuni turistice, hoteluri și restaurante din zonele urbane selectate.
Administratorii de locații turistice sunt persoane care au certe abilități native de întreprinzători și de lideri. In cele mai multe cazuri aceste calități nu sunt consolidate și dezvoltate prin studii superioare și cu atât mai rar, printr-o formare managerială în domeniu.
Modalitatea optimă de a acoperi lipsurile formativ – personale și de a-și adecva oferta de servicii la dinamica constrângerilor pieței este :
participare la „cursuri de scurtă durată”;
consultanță punctuală.
Dezvoltarea și întărirea performanțelor profesionale și personale ale managerilor firmelor pilot, lărgirea viziunii manageriale a acestora și implicit a angajaților lor în prestarea serviciilor turistice va fi realizată prin mai multe modalități :
informarea și înțelegerea contextului și a impactului pe care-l va avea extinderea U.E. și viitoarea lor funcționare în Piața Unică extinsă;
asimilarea unor concepte de bază din domeniul managementului, marketingului și a responsabilităților social-ecologice în domeniul turismului;
conceperea și implementarea unor instrumente manageriale eficiente și verificarea în firmele pe care le coordonează;
identificarea și formalizarea unor repere profesional-etice pentru operatorii de turism, astfel încât să consolideze atitudini responsabile față de clienți și față de comunitatea de afaceri, în general;
înțelegerea și acceptarea practică a beneficiilor tehnologiei informatizate în promovarea informațiilor și serviciilor agențiilor.
Concluziile și rezultatele studiului sociologic, precum și metodologia utilizată au fostfi amplu diseminate și au constituit modele și surse pertinente de documentare pentru instituții publice locale, în proiectarea unor politici regionale de dezvoltare economico-socială susținută și responsabilă.
Scopul studiului sociologic a fost :
analiza și diagnoza dezvoltării și a valorilor organizaționale proprii operatorilor de turism;
evidențierea gradului de adecvare a serviciilor turistice regionale la “sistemele de ospitalitate” europene.
Indicatorii studiului sociologic :
identitatea și eficiența serviciului turistic;
sustenabilitatea, accesibilitatea și securitatea;
proceduri organizaționale propri;
prognoze estimative pentru următorii 3 ani;
relații cu comunitatea (instituții ale administrației publice locale și guvernamentale, cu operatori de turism naționali și internaționali etc) .
Etapele proiectului :
documentare;
stabilirea instrumentelor de evaluare;
pregătirea echipei de evaluatori,;
pretestarea metodologiei,;
aplicarea metodelor de evaluare;
prelucrarea cantitativă și calitativă a rezultatelor;
elaborarea raportului de cercetare;
diseminarea rezultatelor la nivel local, regional și național.
Metodele utilizate s-au bazat pe chestionarul scris, interviul și focus grup.
Cursurile s-au desfășurat la Slănic Moldova, în două sesiuni, a câte 80 ore fiecare, pe tematici specifice, cu lectori desemnați din cadrul celor doi parteneri în proiect.
Îndrumarea și consilierea directă s-a realizat de către două cadre universitare, având drept scop îmbunătățirea proceselor organizaționale prin adoptarea unor proceduri interne verificate în domeniu:
elaborararea Regulamentul de funcționare, a organigramei, analiza și proiectarea posturilor și fișelor de responsabilități;
elaborarea unor proceduri de monitorizare și evaluare a perceperii calității serviciilor de către client (forme de contractualizare, tipuri de cereri “determinate” și “subînțelese”, forme de înregistrare a expectanțelor clienților și tipuri de răspuns în cazul unor nereușite etc).
In cadrul acestei activități s-a subcontractat realizarea unei pagini web www.montanaslanic.ro cu scopul principal de a realiza pe parcursul proiectului diseminarea rezultatelor acestuia.
Criteriul de selecție a cele 10 firme din rândul beneficiarilor direcți ai proiectului, s-a bazat pe elaborarea și implementarea unor proceduri organizaționale proprii (plan de afaceri, cod etic și cod de responsabilități sociale).
Buletinul semestrial de informare și marketing, “Regiunea Turistică Nord-Est”, s-a editat într-un tiraj de 500 exemplare fiecare.
Cele două ediții ale buletinului au conținut:
informații despre proiect și obiectivele sale;
informații despre Regiunea Nord-Est și oferta turistică a acesteia;
informații despre agenții economici participanți în proiect;
informații despre principalele documente adoptate în foruri europene cu privire la industria terțiară și mai ales în domeniul turismului;
informații despre noutățile legilslative din domeniu;
informații despre programele de finanțare cu fonduri nerambursabile și sisteme de creditare avantajoase pentru dezvoltarea acestui domeniu;
diseminarea scopului și intențiilor Centrului Regional de Resurse în Turism și a serviciilor oferite de acesta membrilor săi;
informații tehnice privind grupurile țintă ale proiectului;
informații despre strategii și politici regionale și locale adoptate de către instituții ale administrației publice locale;
informații despre agroturismul în unele țări europene.
Metodologia utilizată :
pentru studiu: metode sociologice specifice (chestionare, interviuri, focus grupuri);
pentru cursuri : metode interactive (expunere, studii de caz, simulări, dezbateri, tehnici creative).
Evaluarea gradului de însușire a cunoștințelor a constat în conceperea de către cursanți a 3 instrumente manageriale:
organigrama firmei;
analiza și proiectarea posturilor;
codul etic al firmei;
cultura organizațională a firmei.
pentru consiliere și îndrumare :
o observare;
o discuții;
o experiment;
o studii de caz;
o exerciții.
pentru serviciile web :
o tehnici specifice de lucru în domeniul web;
o consilere;
o consultanță format broșură și web site (pentru primul an, se va face un link la locațiile web).
pentru Buletinul semestrial :
o documentare;
o culegere de date și prelucrare;
o design;
o editare de date și informații.
Metodologia specifică :
tehnici socio-psihologice;
tehnici psiho-pedagogice specifice trainingului pentru adulți;
tehnici de consiliere și consultanță;
tehnici de culegere și redactare a materialelor informative (web și suport hârtie).
Valorificarea Oportunităților Turistice Regionale a fost concepută ca etapă superioară de dezvoltare a unui proiect anterior – Pensiunea Turistică Montana prin:
compatibilizarea metodelor manageriale ale ofertanților de servicii turistice din regiune;
extinderea, diversificarea și standardizarea serviciilor puse la dispoziție rezidenților temporari din regiune;
dezvoltarea unei rețele operaționale de lucru între operatorii regionali de turism, între aceștia și clienții lor.
Toate aceste obiective au fost orientate spre mărirea gradului de satisfacere a așteptărilor turiștilor, convingerea lor de a utiliza infrastructura regională de turism și implicit creșterea durabilă a comunităților.
Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad” Iași, în calitate de Partener 1, a participat la organizarea și planificarea activităților proiectului, elaborează conținut și metodologie de curs, și a oferit un lector pentru cursurile de instruire, a acordat consiliere de dezvoltare organizațională a firmelor pilot, a oferit consiliere și asistență pentru punerea în practică a instrumentelor de management organizațional oferind doi consultanti, care au participat la elaborarea materialelor informative și de promovare a proiectului.
Fig. 4.11 Cursuri în cadrul PROIECTULUI PHARE 2004
PSI-Consult Iași, în calitate de Partener 2, a participat la organizarea și planificarea activităților proiectului, a elaborat metodologia studiului sociologic, a implementat studiul și a elaborat raportul de cercetare, materialele de curs și a oferit doi lectori pentru cursurile de instruire, participând de asemenea la elaborarea materialelor informative și de promovare a proiectului.
Pentru implementarea proiectului, echipa a avut următoarea structură :
Manager proiect
Responsabil tehnic
Responsabil financiar
3 Lectori
2 Consultanți pe teme de dezvoltare organizațională
Rezultatele studiului sociologic :
a structurat problemele organizaționale și va diagnostica cadrul socio-economic în care funcționează operatorii de turism;
a stabilit parametri majoritari semnificativi (după standarde europene) și indicatori relativi care să permită calificarea segmentului regional de ofertă turistică rurală;
a realizat o metodologie specială de evaluare cantitativ-calitativă a operatorilor de turism, care poate fi preluată și extrapolată în diagnoza nivelului de ofertă turistică;
a realizat o bază de date referitoare la operatorii turistici regionali pe baza căreia să se construiască scenarii de campanii atractive de marketing;
a oferit factorilor de decizie în politici naționale, regionale și locale, un material faptic (informații statistice și calitative), ca bază pentru proiectarea pieței turistice regionale.
Bugetul total necesar derulării proiectului a fost de 61.460 EUR din care:
resurse umane – 26.100 Euro
transport – 0 Euro
echipamente și bunuri – 11890 Euro
costuri birou local – 4400 Euro
alte cheltuieli ( softuri, licențe, materiale instruire cursanți, studiu sociologic, masa și cazarea cursanților) – 12.850 Euro
Echipamentele și bunurile planificate a se achiziționa au fost destinate să completeze resursele materiale ale solicitantului și partenerului pentru a se asigura baza materială la nivel optim și pentru a asigura pe termen lung continuarea activităților la un nivel profesional competitiv.
Sursele de finanțare ale proiectului au fost :
Finanțare Phare – 73 % din valoarea totală, adică 47.500 Euro
Contribuție parteneri – 8,15 % din valoarea totală, adică 5 000 Euro
Contribuție aplicant – 14,6 % din valoarea totală, adică 8 960 Euro
Contribuțiile aplicantului și partenerilor au fost evaluate realist și au fost acoperite din resursele proprii ale organizațiilor acestora.
III. Proiectul 108/2003 – depus la 24 ianuarie 2005 la Agenția SAPARD – Extindere pensiune turistică „MONTANA“ prin care se va realiza un „spațiu cu funcțiuni noi între două corpuri de construcții existente și extinderea intrării la corpul principal al pensiunii“, compatibile cu reglementările urbanistice ale zonei.
Pensiunea a depus documentația și a obținut avizele necesare pentru soluționarea destinației suprafeței de 1000 mp arabil, pentru realizarea investiției „teren de tenis“.
Finanțarea acestei investiții a fost realizată de M.A.P.D.R., Agenția SAPARD, prin contractul cadru nr. C3 40212210400028, prin care se acordă finanțare nerambursabilă de către Autoritatea Contractantă, pentru punerea în aplicare a proiectului intitulat „Extindere pensiune turistică montană – Slănic-Moldova, județul Bacău“.
Durata de execuție a proiectului, așa cum se menționează în cererea de finanțare este de 12 luni, iar investițiile executate prin proiect se vor derula în maxim doi ani de la data semnării contractelor de finanțare, în funcție de complexitatea proiectelor. Durata de valabilitate a contractului cuprinde perioada de execuție a proiectului la care se adaugă 5 ani de la data ultimei părți făcută de Autoritatea Contractantă.
Valoarea totală eligibilă a proiectului care face obiectul finanțării nerambursabile de către Autoritatea Contractantă este estimată la 7.845.921.540 lei ROL, din care Agenția SAPARD se angajează să acorde o finanțare nerambursabilă de maxim 3.922.960.770 lei ROL, echivalentă cu 50% din valoarea totală eligibilă a Proiectului. Plata se va efectua pe baza cererilor de plată autorizate de Agenția SAPARD, depusă de pensiunea „MONTANA“ și însoțite de documente justificative, în maximum trei tranșe.
Pentru rambursarea fiecărei tranșe de plată, termenul limită de efectuare a acesteia este de 90 zile calendaristice de la data înregistrării cererii de plată.
Extinderea pensiunii turistice se va dezvolta pe latura sud, cu regimul de înălțime de parter și parter + 1 etaj + mansardă, subsol parțial – beci.
Funcțional, clădirile vor cuprinde următoarele spații:
la parter:
spațiu de depozitare;
centrală termică;
la etaj:
sală funcțională multiplă;
grupuri sanitare;
spații de depozitare;
la mansardă:
trei camere;
grupuri sanitare;
spații de depozitare;
la subsol:
beci.
Accesul se va face prin corpul de clădire ce adăpostește piscina. La etaj, accesul se va face prin intermediul unei scări exterioare de beton, acoperită cu o copertină realizată din stâlpi și grinzi de lemn.
Peste parter, planșeul va fi din beton armat. Planșeul de peste etaj va fi din grinzi de beton și bârne de lemn. Mansarda va fi integral din lemn. Înălțimea subsolului va fi de 2,20 m. Clădirea S+p+1+m va avea înălțimea la coamă de 9,24 m și 5,3 m la streașină.
Corpul de clădire de legătură pe parter va avea structura de rezistență din cadre metalice și va fi acoperit cu șarpantă de lemn cu învelitoare din tablă oțel.
Pe latura dinspre stradă, s-a creat un corp de clădire cu regim de înălțime parter, care va adăposti recepția și va avea o structură de zidărie de cărămidă cu stâlpi și centuri de beton, șarpantă de lemn cu învelitoare de tablă de oțel.
Finisajele corp S+P+1+M:
Pardoseală: – de gresie (sala de agrement, holuri, grupuri sanitare, băi, depozite);
de parchet (sala multifuncțională, camere);
din mozaic (centrala termică, depozit parter);
Tavane: – tavan fals din gips-carton, lambriu de lemn;
Tâmplărie de P.V.C. cu geam termopan;
Pereți: placaj de piatră, lambriu de lemn, la exterior;
lambriu de lemn, var lavabil la interior;
faianță la băi și grupuri sanitare;
Învelitoare: tablă oțel.
În partea de sud a terenului se va amenaja un teren de tenis cu aria de 562,8 mp.
Terenul de tenis va fi împrejmuit cu garduri din împletitură de sârmă zincată, cu stâlpi metalici, cu soclu de beton, finisat, cu magazie, și grup sanitar. Structura metalică a împrejmuirii va fi protejată cu un strat de vopsea. Terenul va fi iluminat perimetral prin corpuri de iluminat amplasate pe stâlpi metalici.
Suprafața de joc va fi din covor sintetic.
Pentru realizarea finanțării s-a întocmit Bugetul indicativ și Planul financiar, respectiv.
Devizul general pentru cheltuielile necesare finanțării proiectului (tabelul 10.3 ).
Tabelul nr.4.3
Devizul general privind cheltuielile necesare realizării proiectului
EXTINDERE PENSIUNE TURISTICĂ „MONTANA“ SLĂNIC-MOLDOVA
4.4 Strategii de dezvoltare în perspectivă a pensiunii agroturistice ,,MONTANA” Slănic Moldova
Ca urmare a PROIECTULUI PHARE RO2002-000-586.05.02.02 pensiunea MONTANA va fi Centrul Regional de Resurse în Turism (CRRT).
Acest demers a constituit nucleul în jurul căruia s-a dezvoltat Centrul Regional de Resurse în Turism (CRRT), care va contribui la adoptarea standardelor internaționale în oferta operatorilor turistici regionali.
Rațiunea acestei alegeri a ținut atât de localizare (se află în mijlocul zonei de implementare a proiectului) cât și de facilitățile și mijloacele puse la dispoziție (spații de training, dotări, echipamente și personal). În cadrul acestei activități s-a subcontractat realizarea unei pagini web cu scop principal de a realiza pe parcursul proiectului diseminarea rezultatelor acestuia.
Proiectarea bazelor Centrului Regional de Resurse în Turism, a strategiilor, a politicilor și modalităților de funcționare a acestuia, răspunde dinamicii constrângerilor pieței turistice naționale și internaționale.
Scopul proiectului este îmbunătățirea competențelor manageriale prin activități de: informare, documentare, analiză, formare, consiliere, ale managerilor și administratorilor din unitățile de primire turistică din localitățile eligibile ale Regiunii Nord-Est.
Toate serviciile oferite de Centrul Regional de Resurse în Turism vor fi gratuite pentru un număr de 10 firme pe perioada desfășurării proiectului, urmând ca mai apoi acesta să funcționeze ca urmare a comercializării serviciilor sale.
Prețurile vor avea un discount de până la 50 % pentru firmele membre din domeniul turismului.
Criteriul de selecție a cele 10 firme, din rândul beneficiarilor direcți ai proiectului este: elaborarea și implementarea unor proceduri organizaționale proprii (plan de afaceri, cod etic și cod de responsabilități sociale).
Pentru cele 10 firme selectate serviciile oferite vor consta în acces gratuit pe pagina de web a Centrul Regional de Resurse în Turism, pe cont personal și parolă, la o serie de informații ce vizează realizarea acțiunilor de îndrumare și consiliere a acestora. Pentru operatorii turistici selectați este prevăzut în buget suma necesară pentru conectarea acestora la rețeaua de Internet.
Rezultatele operaționalizării primei faze de funcționare
înțelegerea funcționării pieței de servicii turistice la nivel național și internațional;
înțelegerea standardelor și necesitatea adoptării lor în interiorul firmelor și în relația acestora cu piața;
achiziția abilităților de analiză a indicatorilor de cerere și ofertă în domeniul serviciilor turistice;
dezvoltarea abilităților de diagnoză, prognoză, formulare și implementare a deciziilor necesare dezvoltării firmelor;
formarea și dezvoltarea de abiltăți în construirea unei politici de resurse umane corespunzătoare nevoilor de funcționare și dezvoltare a propriei firme;
dezvoltarea competențelor de implementare a stadardelor de calitate în serviciile de turism;
dezvoltarea unor competențe de repoziționare a produselor turistice pe piață în funcție de cerere și ofertă;
îmbunătățirea capacității de elaborare și construcție a strategiei de preț și a celei de distribuție a produselor și serviciilor turistice
dezvoltarea de abilități în construcția strategiilor de prezentare și promovare a produselor și serviciilor turistice;
înțelegerea și elaborarea politicilor de responsabilități sociale-conomice
și de prezervare a mediului;
îmbogățirea condițiilor pentru dezvoltarea unei „culturi turistice” autohtone la ofertanții de servicii turistice și orientarea simultană a acestora spre mișcarea turistică internațională.
Consilierea și asistența vor urmări:
consolidarea sectorial-punctuală a conceptelor și metodelor achiziționate prin formare;
elaborarea și exersarea unor proceduri proprii de organizare și a instrumentelor manageriale;
eficientizarea valorificării resurselor organizaționale și implicit
ale zonei;
profesionalizarea, diversificarea și consolidarea ofertei de servicii a firmelor beneficiare a intervenției;
impulsionarea antreprenoriatului din localitățile urbane selectate, prin creșterea atractivității ofertei și consolidarea preferințelor turiștilor pentru această zonă.
Rezultatele operaționalizării primei faze de funcționare a Centrului Regional de Resurse în Turism se vor concretiza în următoarele:
informarea curentă despre piața turistică în general (noutăți legislative, benchmarking în domeniul managerial strategic și de calitate, programe și proiecte naționale și internaționale, rețele și asociații, oportunități prin articolele ce vor fi publicate în reviste de specialitate);
creșterea feed-back-ului pozitiv față de nevoile clienților;
îmbunătățirea canalelor de comunicare client-firmă și de accesare a serviciilor operatorilor turistici din regiunea Văii Slănicului;
îmbunătățirea cooperarii între operatorii turistici din regiune și comunitățile în care activează, precum și promovarea transferului de cunoștinte pe teme de politici urbane între firmele turistice și instituțiile APL;
facilitarea comparației cu alte organizații și crearea premiselor pentru acreditări la rețele naționale și internaționale;
sensibilirea asupra valorii „marcă turistică europeană” și a avantajelor asocierii la rețele naționale și internaționale în domeniu.
îmbunătățirea și dezvoltarea profesională și personală a beneficiarilor fizici direcți: manageri și administratori de firme de turism.
Dezvoltarea operatorilor de turism va genera impulsionarea antreprenoriatului în comunitățile locale, precum și mai buna valorificare a resurselor (resurse umane angajate, produse agroalimentare furnizate, produse artizanale vândute, facilități de transport etc.), cu implicații directe asupra creșterii nivelului de
trai al populației.
Scopul Centrului Regional de Resurse în Turism (CRRT) ;
armonizarea politicilor operatorilor de turism, prin proiectarea unor strategii de dezvoltare turistică regională coerentă;
alcătuirea unei rețele turistice, formată dintr-un parteneriat larg, care va fi guvernată de un sistem standard de valori comune, acceptate și măsurabile în „sistemul de ospitalitate”: eficiența serviciului, identitatea, sustenabilitatea, accesibilitatea și securitatea.
Pregătirea la nivel instițional a înființării Centrului Regional de Resurse Turistice (CRRT) va cuprinde :
identificarea unui parteneriat care să aducă valoare adăugată Centrului;
designul domeniilor de dezvoltat, a Statutului și a Regulamentului de funcționare,cu accent pe educație și informare, etică și deontologie, consiliere organizațională, marketing și relații cu publicul;
inițierea unei bănci specializate de date și a campaniei de informare și comunicare cu viitorii membri, cu piața, cu reprezentanți ai APL și ai instituțiilor guvernamentale și neguvernamentale teritoriale.
Centrul Regional de Resurse în Turism va avea sediul în spațiul pus la dispoziție de aplicantul principal al proiectului ( pensiunea Montana Slănic Moldova).
Toate serviciile oferite de Centrul Regional de Resurse în Turism vor fi gratuite pentru un număr de 10 firme pe perioada desfășurării proiectului, urmând ca după finalizarea proiectului, acesta să funcționeze ca urmare a comercializării serviciilor sale. În acest context, pentru firmele membre din domeniul turismului, prețurile vor avea un discount de până la 50 %.
Pentru cele 10 firme selectate, serviciile oferite vor consta în acces gratuit pe pagina web a Centrul Regional de Resurse în Turism, prin cont personal si parolă, la o serie de informații ce vizează realizarea acțiunilor de îndrumare și consiliere a acestora.
Pentru operatorii turistici selectați este prevăzută în buget suma necesară pentru conectarea acestora la rețeaua de internet.
Formarea prin cursuri de scurtă durată va genera:
înțelegerea funcționării pieței de servicii turistice la nivel național și internațional;
înțelegerea standardelor și necesitatea adoptării lor în interiorul firmelor și în relația acestora cu piața;
achiziția abilităților de analiză a indicatorilor de cerere și ofertă în domeniul serviciilor turistice;
dezvoltarea abilităților de diagnoză, prognoză, formulare și implementare a deciziilor necesare dezvoltării firmelor;
formarea și dezvoltarea de abiltăți în construirea unei politici de resurse umane corespunzătoare nevoilor de funcționare și dezvoltare a propriei firme;
dezvoltarea competențelor de implementare a stadardelor de calitate în serviciile de turism;
dezvoltarea unor competențe de re/poziționare a produselor turistice pe piață în funcție de cerere și ofertă;
îmbunătățirea capacității de elaborare și construcție a strategiei de preț și a celei de distribuție a produselor și serviciilor turistice;
dezvoltarea de abilități în construcția strategiilor de prezentare și promo-vare a produselor și serviciilor turistice;
înțelegerea și elaborarea politicilor de responsabilități social-economice și de prezervare a mediului;
îmbogățirea condițiilor pentru dezvoltarea unei “culturi turistice” autohtone la ofertanții de servicii turistice și orientarea simultană a acestora spre mișcarea turistică internațională.
Consilierea și asistența vor urmări :
consolidarea sectorial-punctuală a conceptelor și metodelor achiziționate prin formare;
elaborarea și exersarea unor proceduri proprii de organizare și a instrumentelor manageriale;
eficientizarea valorificării resurselor organizaționale și implicit ale zonei;
profesionalizarea, diversificarea și consolidarea ofertei de servicii a firmelor beneficiare a intervenției;
impulsionarea antreprenoriatului din localitățile urbane selectate, prin creșterea atractivității ofertei și consolidarea preferințelor turiștilor pentru acestă zonă.
Efectele proiectului Valorificarea Ofertei Turistice Regionale :
îmbunătățirea și dezvoltarea profesională și personală a beneficiarilor fizici direcți: manageri și administrtori de firme de turism.
Firmele de turism :
vor consolida sau crea proceduri sistemice de funcționare;
vor avea angajați mai responsabili, mai bine motivați și mai loiali;
vor iniția acțiuni de asigurare a încrederii partenerilor de afaceri,;
își vor informa corect și realist clienții;
își vor promova coerent oferta de servicii;
vor iniția rețeaua regională de colaborare profesional-etică.
Instituțiile APL și guvernamentale regionale, Ministerul Turismului și alte instituții interesate în domeniu vor avea o bază de date pe care să proiecteze strategii de dezvoltare locală/regională/națională a turismului, dar și a serviciilor auxiliare și a infrastructurii.
Dezvoltarea operatorilor de turism va genera impulsionarea antreprenoriatului în comunitățile locale, precum și mai buna valorificare a resurselor (resurse umane angajate, produse agroalimentare furnizate, produse artizanale vândute, facilități de transport etc), cu implicații directe asupra creșterii nivelului de trai a populației.
Proiectul Valorificarea Ofertei Turistice Regionale asigură grupului de beneficiari informații clare și abilități, evaluabile în exerciții și studii de caz, în următoarele domenii:
filozofia organizației;
management și leadership;
misiune, viziune, politică și strategie;
controlling și calitate;
comunicare, informare și lucru în rețea.
RECOMANDĂRI.
În etapa actuală fermele agroturistice trebuie sprijinite printr-o serie de facilități pentru aceste activități, în special, prin încheierea unor acorduri de parteneriat cu organizații naționale, regionale sau locale de profil pentru a ușura accesul României la fondurile destinate de Uniunea Europeană pentru turismul rural, de care România nu poate beneficia în prezent, decât în mod cu totul sporadic și individual. Aceste acorduri de parteneriat vor fi binevenite, întrucât s-ar putea asigura un flux constant și sistematic de informații cu privire la noutățile apărute în turismul rural, organizarea de schimburi de turiști, promovarea reciprocă a ofertei turistice, asistență și colaborare la pregătirea personalului, consultarea reciprocă în vederea promovării unor puncte de vedere comune în cadrul organismelor europene de turism rural.
Obiectivele dezvoltării turistice și agroturistice a zonei montane din județul Bacău trebuie să fie în concordanță cu politicile de susținere a zonei montane și cu acordarea sprijinului compensatoriu pentru zona montană, defavorizată natural și structural.
Promovarea metodelor agricole de producție menite să protejeze mediul și să mențină peisajul rural
Protecția, conservarea și refacerea patrimoniului natural al zonelor de interes științific și a patrimoniului cultural-istoric
Conservarea terenurilor agricole, în special a pajiștilor naturale, menținerea și modernizarea activităților agricole, specifice de bază
Protecția pădurii și așigurarea echilibrului agrosilvic
Asigurarea calității vieții populației rurale și montane prin dezvoltarea și îmbunătățirea infrastructurii
Dezvoltarea serviciilor în ruralul montan
Valorificarea locală a produselor forestiere
Menținerea și dezvoltarea industriilor tradiționale și meșteșugărești
Punerea în valoare a diversității peisajului montan, a patrimoniului tradițional și cultural
Dezvoltarea învățământului sectorial cu specific montan
CONCLUZII
Turismul rural se definește ca fiind acea formă de valorificare turistică a spațiilor rurale, prin exploatarea resurselor naturale, a valorilor și tradițiilor culturale și istorice, având marcă și identitate regională și specific etnografic și cultural menite să acopere nevoile consumatorilor în materie de primire, alimentație activități recreative, divertisment și diverse servicii. El îmbracă forme variate de sejur, au un spectru larg de motivații: de tranzit sau itinerant cu valențe cultural cognitive. Prin conținutul său, turismul rural constituie o alternativă la turismul tradițional, clasic, desfășurat în stațiuni și centre turistice, precum și la oferta „standard“ de tip industrial.
Agroturismul reprezintă o formă particulară de turism, cu caracter complex cuprinzând atât activitatea turistică propriu-zisă (cazare, pensiune, prestări servicii, sport, distracție etc.), cât și activitatea economică, având specific agricol, practicată de gazdele turiștilor și uneori cu scop recreativ și de turiști (activități productive și de prelucrare a produselor agricole în gospodărie, precum și de comercializare a acestora).
Spațiul rural, satul gospodăria agricolă, împreună sau separat constituie farmecul și atractivitatea agroturismului, reprezentând acea formă de activitate menită să asigure populației urbane cele mai adecvate condiții de terapie împotriva stresului determinat de tumultul vieții cotidiene. Această formă de turism este puternic influențată de factorii psihologici și se adresează, prin excelență, iubitorilor de natură, celor care știu să o folosească în avantajul sănătății și reconfortării.
Atât în practica turistică internațională, cât în literatura de specialitate, se constată o orientare a populației orașelor spre recreere către mediul rural. În același timp, se remarcă faptul că formele de turism organizate în mari centre aglomerate, cu programe fixe, rigide, monotone, cu deplasări dintr-un mediu aglomerat în altul (adeseori mai aglomerat și mai trepidant) nu mai satisfac aspirațiile, motivațiile, opțiunile turiștilor, o parte însemnată a populației urbane se îndreaptă către mediului rural pentru odihnă și recreere devenind o tendință generală în practica mondială a turismului și în ultimii ani și în România.
Turismul rural a început să fie privit ca o posibilitate concretă de dezvoltare a perimetrelor rurale. Aceasta s-a dovedit a fi o șansă reală pentru zonele rurale defavorizate, dar și pentru toate regiunile rurale prin: valorificarea unui bogat potențial natural și cultural, descongestionarea zonelor turistice aglomerate, îmbunătățirea nivelului de trai al populației acestor perimetre, stabilizarea forței de muncă locală prin crearea de noi locuri de muncă în domeniul serviciilor, construcțiilor, creșterea rapidă a echipamentelor de cazare datorită cheltuielilor mici necesare dotării lor, accesul unor categorii sociale defavorizate la aceste oferte de petrecere a concediilor etc.
Agroturismul prezintă unele trăsături sau particularități care îl diferențiază de turismul tradițional:
consumul turistic se petrece în mediul rural, unde esențiale sunt calitatea pensiunii și serviciile de primire la familii, cunoașterea mediului natural, uman și cultural, precum și originalitatea produselor turistice;
oferta turistică este autentică, diferențiată, multiplă în diversitatea sa, organizată și condusă de fermieri, deci de oamenii statului;
este o activitate economică complementară exploatației agricole și nu o alternativă sau o substituție a acesteia;
oferă populației turistice cu venituri reduse posibilitatea de odihnă și reconfortare, de petrecere a timpului liber din vacanțe, week-end-uri, în peisajul pitoresc al mediului rural, cu autentice valori cultural-educative și cu o ospitalitate specifică;
nu necesită investiții foarte mari pentru amenajări de infrastructură sau pentru alte dotări de profil;
este un turism difuz prin specificul ofertei sale diversificate și de mare diseminare în spațiu;
depinde într-o măsură importantă de capacitatea de primire a satului și a arealului limitat mai ales în condițiile unui turism de sejur, în lunile de vară: dotări, amenajări, servicii conexe, raportul cu populația autohtonă.
Experiența mondială și cea existentă în România a reliefat importante efecte pozitive ale agroturismului: valorificarea resurselor turistice; ridicarea nivelului de viață a locuitorilor; dezvoltarea socio-economică a localităților rurale, protejarea și conservarea mediului natural și construit în contextul unei activități economice pe principii ecologice.
În practicarea necorespunzătoare a agroturismului, fără respectarea unor reguli care să asigure o dezvoltare durabilă a spațiului rural pot apărea efecte negative: poluarea mediului natural, a zonelor ocrotite, a alimentației etc.; alterarea tradițiilor și obiceiurilor locale; modificarea echilibrului structurii sociale și demografice a satelor; accentuarea kitsch-urilor de orice fel etc.
Chiar agroturismul reprezintă unul din elementele principale ale promoției de valorizare a teritoriului rural, un element fundamental al conceptului de “dezvoltare rurală” a cărei activitate influențează creșterea socială, dezvoltarea economiei tradiționale a comerțului, artizanatului și a redescoperirii târgurilor și nucleelor rurale.
Agroturismul în forma apropiată celei cunoscute în prezent, a apărut la mijlocul secolului al XIX-lea când vizitatorii Alpilor elvețieni au descoperit o lume mirifică, unde vacile pasc pe pășuni în amontele torentelor de apă ale munților. Descoperirea a determinat venirea unui număr crescând de vizitatori care doreau să se bucure de această lume și să trăiască alături de oameni care le puteau oferi condiții atât de atractive. La mijlocul anilor '80 agroturismul și turismul rural erau deja beneficiarii acestor tendințe, cu o medie de 25% din populația Uniunii Europene, care își petrece vacanța principală în zonele rurale
În statele occidentale, această formă de turism nu mai este în faza de inițiativă. Turismul rural a evoluat diferit în fiecare țară, observându-se mari deosebiri în ceea ce privește calitatea la capitolele dotări și servicii.
Sporirea profesionalismului în agroturism și în turismul rural european – ținând cont de cerințele actuale și de condițiile de pe piața turismului, este posibilă numai printr-o strînsă colaborare între toate statele și pe baza unui marketing internațional sub rezerva structurilor naționale și sociale.
În toate țările sunt valabile aceleași condiții pentru dezvoltarea agroturismului și turismului rural: calitatea condițiilor de primire, dotările, serviciile și cadrul general.
Pentru a deveni țări turistice atractive, multe state europene fac eforturi pentru înlăturarea carențelor existente în turismul rural și agroturism care se referă în special la infrastructura existentă în localitățile rurale. Astfel, se inițiază ample măsuri de îmbunătățire a infrastructurii căilor de comunicație a sistemului transporturilor de călători pe distanțe mai scurte și crearea de amenajări speciale pentru turism.
În prezent, majoritatea țărilor din spațiul european oferă produse pe piața turistică. În multe din aceste țări (Italia, Germania, Franța etc.), gazdele din mediul rural s-au asociat în organizații de profil, pornind de la ideea că într-un cadru organizat, există posibilități mai bune de prezentare a ofertei turistice, de alcătuire a ofertei, de reclamă și comercializare a ofertelor din mediul rural, decât acționând în mod individual.
În România agroturismul s-a practicat în forme neorganizate, rudimentare din vechime. O dezvoltare semnificativă, fără o reglementare juridică, a căpătat-o la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, când petrecerea perioadei de vară, la sate, pentru o parte din populația orașelor, mai ales a tinerilor a devenit o obișnuință.
România are mari posibilități de dezvoltare a agroturismului, practicarea acestuia fiind nu numai posibilă, dar și foarte necesară în etapa actuală, pentru revigorarea multor așezări rurale cu un potențial geo-natural și turistic foarte bogat și în care agricultura și celelalte activități economice nu pot asigura venituri suficiente unui trai decent.
În România agroturismul s-a practicat în forme neorganizate, rudimentare din vechime. O dezvoltare semnificativă, fără o reglementare juridică, a căpătat-o la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, când petrecerea perioadei de vară, la sate, pentru o parte din populația orașelor, mai ales a tinerilor a devenit o obișnuință.
Veniturile realizate de această activitate vor contribui substanțial la ridicarea nivelului de civilizație al satului românesc iar locuitorii acestuia, prin ospitalitatea caracteristică românilor, ar putea schimba imaginea României în lume. Cu toate acestea, agroturismul și turismul rural nu poate fi de calitate, fără ca pensiunile, fermele agroturistice și celelalte structuri de primire să dispună de o echipare sanitară modernă, locuri de parcare, infrastructură adecvată, posibilități de promovare a informației agroturistice și alte facilități.
Munții reprezintă una din principalele destinații turistice ale lumii. Peisajele lor extraordinare, constituie o atracție și un loc de evadare dintr-un cadru urban cu un ritm tot mai stresant. În țările europene, peste 50 de milioane de personae locuiesc și realizeaza activități productive în zone montane, în condiții specifice caracterizate printr-un grad de austeritate tot mai ridicat.
Dintre toate zonele geografice ale României, zona montană, prin potențialul natural, economic și social, întrunește condițiile cele mai favorabile de dezvoltare a agroturismului: peisajul de o frumusețe încântătoare; cu munți acoperiți de păduri de conifere și foioase, râuri cu ape curate, aerul puțin lipsit de praf, ozonizat. Bogăția cea mai de preț o prezintă factorul uman. În zonă, de-a lungul veacurilor s-a creat un tip uman caracterizat prin rezistență ridicată la climatul aspru, robust, harnic, neînfricat în fața vitregiilor naturii, cu alese calități morale: ospitalier, cinstit, sincer, corect în relațiile cu semenii, cu un pronunțat spirit religios.
Zona montană se caracterizează prin complexități și specificități deosebite față de formele de existență și activitate umană din regiunile de deal și de câmpie. Cu toate condițiile austere ale acestei zone, care în present este în mare parte depopulată datorită unor condiții sociale și economice cu caracter obiectiv, apreciem că există premise de revigorare economică și socială a localităților rurale amplasate în acest areal geografic.
În urma studierii literaturii de specialitate, a documentării pe teren și a discuțiilor avute cu specialiștii în domeniu, a fost delimitată zona montană a județului Bacău care reprezintă arealul de studiu al lucrării de față. S-au luat în considerare: condițiile climatice, panta terenurilor, altitudinea, solurile, vegetația, structura de producție etc.
Potențialul economic al zonei montane a județului Bacău, reprezentat de activitatea agricolă este relativ redus, din cauza fertilității reduse a solului și a lipsei altor activități de ocupare a forței de muncă. Prin poziția sa geografică și prin disponibilitățile de ordin turistic de care dispune zona montană a județului Bacău, locuitorii din această zonă au posibilitatea de a-și dezvolta viața economică în sistem agroturistic. Aceste disponibilități se referă la prezența pădurilor care înconjoară localitățile, altitudinea geografică, lipsa poluării, accesul la căi rutiere de interes național, existența unui număr important de izvoare minerale, prezența unor obiective istorice și culturale de mare interes, clima blândă, oamnei harnici și cu calități morale și cu un grad de educație relativ ridicat.
În zona montană a județului Bacău sunt circa 59 000 de exploatații private cu o medie de 1,5 ha agricol pe gospodărie, din care 7o% sunt de subzistență. Majoritatea populației este bazată pe agricultură și alte activități cum ar fi agroturism, artizanat, mica industrie, prelucrarea lemnului diverse servicii. Producția agricolă marfă obținută în această zonă este de o bună calitate, ecologică și poate fi utilizată pentru consumul direct sau pentru industrializare. Sistemul de creștere a animalelor și de cultivare a plantelor este cel extensive, cu tradiții relativ conservate, iar nivelul tehnic agricol este foarte scăzut cu o mică productivitate.
Scăderea drastică a volumului de îngrășăminte naturale, datorită scăderii efectivelor de taurine și ovine are efecte negative asupra mediului respective asupra florei spontane montane.
În județul Bacău există numeroase monumente cu încărcătură istorică și arhitectură deosebită, plasate într-un decor mirific. Restaurate, puse în valoare și incluse într-un circuit turistic, acestea ar putea transforma zona montană din punct de vedere economic, social și cultural într-o replică moldovenească a Văii Loirei.
Principalele resurse economice existente în zona montană a județului Bacău sunt reprezentate de potențialul agricol și forestier, apele de suprafață și apele minerale, petrolul și carbunele, flora și fauna precum și o populație rurală dinamică și sănătoasă, fiind considerată cheia dezvoltării.
Valea Slănicului, prin poziția geografică pe care o ocupă și prin obiectivele istorice, socio-culturale și naturale pe care le posedă, întrunește condiții deosebit de favorabile de dezvoltarea a agroturismului, în majoritatea localităților.
Agroturismul s-a dezcoltat în ultimii ani în bune condiții în localitățile de pe Valea Slănicului, având un potențial turistic favorabil, cu rezultate ce pot fi considerate meritorii: omologarea, clasificarea și atestarea gazdelor, precum și racordarea lor la asociațiile reprezentative la nivel național (ANTREC, ASOTUR).
Între agroturism și evoluția economică și socială a localităților de pe Valea Slănicului există o relație de intercondiționare: natura specifică a teritoriului își pune amprenta asupra dimensiunilor și intensității circulației turistice, iar prezența agroturismului în această zonă stimulează dezvoltarea economico-socială a acesteia.
Faptul că în derularea activității agroturistice s-au stabileit o serie de raporturi între turist și gazdă, sau locurile pe care le vizitează, face ca fenomenul turistic din Valea Slănicului să fie puternic influențat de particularitățile teritoriului, care se constituie ca suport material pentru activitatea agroturistică.
Dezvoltarea agroturistică a Văii Slănicului este puternic influențată de trei tipuri de factori: populația locală, investitorii privați externi și organismele publice de la anumite niveluri. Primele inițiative în domeniul agroturismului aparțin populației locale, care era supusă unui flux continuu de turiști. În multe cazuri , aceste inițiative au fost solicitate și încurajate de turiști, sau de către organizații sportive sau turistice. Oferta inițială a constat în locuințe închiriate de către localnici, precum și mici pensiuni cu caracter temporar.
Potențialul Văii Slănicului în dezvoltarea viitoare a agroturismului se bazează pe următoarele:
este amplasată în zona montană la o altitudine de 400-500m într-un decor fermecător;
depresiunea este înconjurată de munți și muncei (100-1500 m) acoperiți cu păduri de rășinoase, mesteacăn și fag, asigurând un aer curat, bogat în ioni negativi și aerosoli rășinoși;
în vale este amplasată cea mai renumită stațiune balneo-climaterică din Moldova, numită și Perla Moldovei, vestită prin bogăția de ape minerale;
stilul arhitectural al vilelor și caselor are un caracter deosebit, elegant;
există o cale rutieră modernă (Tg. Ocna-Slănic Moldova) iar prima stație de cale ferată este la 18 km.
35. Resursele umane ale Văii Slănicului sunt reprezentate de 5388 de locuitori, din care 2918 bărbați și 2475 femei, cu o densitate de 120.3 locuitori/km pătrat. Din totalul populației apte de muncă, numai 54 % are un grad de ocupare în activități productive sau servicii.
36. Suprafața în administrare a Văii Slănicului este de 44,8 kmp. Pe teritoriul ei se găsesc 132.543 unități de locuit, din care 98,6 % sunt proprietate privată. Din numărul total de locuințe, 43,7 % au apă curentă, 43,6 % canalizare la rețea publică sau proprie, 98,4 % cerent electric, 19,6 % au încălzire centrală proprie sau termoficare.
37. În localitățile de pe Valea Slănicului, cu tot potențialul agroturistic și turistic foarte ridicat, există un număr de 6 gospodării și pensiuni agroturistice cu dimensiuni și grad de confort acceptabil.
38. Dintre pensiunile agroturistice reprezentativă prin poziție, mărime, grad de confort, dotările existente și calitățile serviciilor, este pensiunea agroturistică MONTANA, clasificată cu 4 margarete. Ea reprezintă punctul de referință al agroturismului de pe Valea Slănicului.
39. Analiza diagnostic realizată la pensiunea agroturistică MONTANA de pe Valea Slănicului, a reliefat următoarele aspecte:
este amplasată pe malul râului Slănic, de o parte și de alta a acestuia;
dispune de 58 de locuri de cazare în camere duble și apartamente confortabile, modern dotate cu baie proprie și televizor color;
pensiunea are restaurant propriu cu 50 de locuri, cu meniuri din bucătăria tradițională românească, o parte din produsele de legume, carne și ouă provenind din gospodăria proprie;
există o sală de conferințe cu o capacitate de 60 de locuri, echipată cu toate dotările pentru realizarea după ultimele cerințe a unor simpozioane, sau conferințe, întruniri;
dispune de 6 terase dintre care 5 sunt amplasate pe malul râului Slănic.
BIBLIOGRAFIE
Acatrinei Marilena, 2002– Tendințe în dezvoltarea turismului rural. Turismul rural românesc.
Berbecaru, , Botez, M 1977. – Teoria și practica amenajării turistice, Editura Sport-Turism, București.
Bold , Crăciun A., 1995 – Exploatația agricolă – organizare, dezvoltare, exploatare. Editura Mirton, .
Botez G., Lupu N., Miron A., Penciu A., Stoian M. , 1998 – Îndrumar pentru turismul rural, Editura Rentrop & Straton, București.
Bran, Florina 1997– Ecoturismul: turismul durabil și turismul rural, în „Tribuna economică“, București,nr. 18-19.
Bran Florina,. Marin D, Șimon Tamara 1997– Turismul rural. Modelul european, Editura Economică, București,.
Brașoveanu N., 1995 – Economia agriculturii montane. Editura Academiei Române, București.
Cîndea Melinda, Bran Florina – Spațiul geografic românesc 2001. Editura Economică, București
Ciurea I. V., și colab., 1995 – Organizarea activității economico-sociale în sistem agroturistic a localităților montane de pe valea Oituzului- județul . Lucrări științifice, vol. 38, seria Agronomie, Universitatea Agronomică Iași.
Cosmescu, 1998– Turismul, fenomen complex contemporan, Editura Economică, București,.
Drăgan, J.C., Demetrescu, M.C. 1996– Practica prospectării pieței, Editura Europa Nova, București.
Draica, C. 1999– Ghid practic de turism internațional și intern (A.B.C. Turism), București, ALL Beck,.
Mitache, Șt. 1996– Turismul rural și agroturismul, Editura Fax Press, București,.
Mitrache Șt.- 1996. -Agroturism și turism rural, București.
Neacșu, N. 1999– Turismul și dezvoltarea durabilă, Editura Expert, București,.
Nicolae, V., Constantin, D., Grădinaru, 1998– Previziune și orientare economică, Editura Economică, București.
Nictoreanu, P. 1998– Îndrumar pentru turismul rural, Editura Rentrop and Straton, București,.
Nistoreanu, P. 1999– Turismul rural, Editura Didactică și Pedagogică, București.
Olteanu, V. 1999– Marketingul serviciilor. Teorie și practică, Editura Uranus, București.
Popa C., 2004 – Oportunități de dezvoltare a turismului rural și agroturismului în Regiunea Nord-Est a României. Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară, Facultatea de Horticultură, Lucrări Științifice.
Popa C., 2004 – Pensiunea agroturistică – prezent și perspective, în contextul integrării României în Uniunea Europeană. Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară, Facultatea de Horticultură, Lucrări Științifice.
Postelnicu Gh. 1996 – Economia turismului, .
Postelnicu, Gh.1996. – Economia turismului, Universitatea Creștină „Dimitrie Cantemir“, ,.
Rey R. 1999– Agroturismul – o șansă pentru dezvoltarea agriculturii în zonele de munte. În „Turismul rural – actualitate și perspective, Lucrări Științifice USAMV-Iași.
Tacu Al. P și colab. 2001 -Turismul rural românesc. Potențial și valorificare, Editura Pan Europe,
Tacu Al. P. și colab 2002 – Turismul rural românesc. Metode și tehnici de cercetare, Editura Pan Europe, ,
Stăncioiu, A.F. 2000– Strategii de marketing în turism, Editura Economică, București.
Agroturism sau turism rural? Între teorie și practică, în Anuarul Centrului de Cercetări Economice „Gh. Zane“ , Tom 6/1997.
, 1996 – Geografie rurală, Centrul de multiplicare al Universității Creștine D. Cantemir, .
*** – Hotărârea Guvernului României nr. 58 din 10 martie 1997 privind organizarea și funcționarea Ministerului Turismului.
*** – Ordonanța Guvernului României nr. 62 din 24 august 1994 privind stabilirea unor facilități pentru dezvoltarea sistemului de turism rural din zona .
*** – Strategia națională de dezvoltare a României pe termen mediu – Academia Română, Centrul Român de Economie Comparată și Consensuală, iulie 2000.
*** – Strategia națională de dezvoltare economică pe termen mediu 2000-2004, capitolul turism – Autoritatea Națională pentru Turism, mai 2000.
Acatrinei Marilena, 2002– Tendințe în dezvoltarea turismului rural. Turismul rural românesc.
Berbecaru, , Botez, M 1977. – Teoria și practica amenajării turistice, Editura Sport-Turism, București.
Bold , Crăciun A., 1995 – Exploatația agricolă – organizare, dezvoltare, exploatare. Editura Mirton, .
Botez G., Lupu N., Miron A., Penciu A., Stoian M. , 1998 – Îndrumar pentru turismul rural, Editura Rentrop & Straton, București.
Bran, Florina 1997– Ecoturismul: turismul durabil și turismul rural, în „Tribuna economică“, București,nr. 18-19.
Bran Florina,. Marin D, Șimon Tamara 1997– Turismul rural. Modelul european, Editura Economică, București,.
Brașoveanu N., 1995 – Economia agriculturii montane. Editura Academiei Române, București.
Cîndea Melinda, Bran Florina – Spațiul geografic românesc 2001. Editura Economică, București
Ciurea I. V., și colab., 1995 – Organizarea activității economico-sociale în sistem agroturistic a localităților montane de pe valea Oituzului- județul . Lucrări științifice, vol. 38, seria Agronomie, Universitatea Agronomică Iași.
Cosmescu, 1998– Turismul, fenomen complex contemporan, Editura Economică, București,.
Drăgan, J.C., Demetrescu, M.C. 1996– Practica prospectării pieței, Editura Europa Nova, București.
Draica, C. 1999– Ghid practic de turism internațional și intern (A.B.C. Turism), București, ALL Beck,.
Mitache, Șt. 1996– Turismul rural și agroturismul, Editura Fax Press, București,.
Mitrache Șt.- 1996. -Agroturism și turism rural, București.
Neacșu, N. 1999– Turismul și dezvoltarea durabilă, Editura Expert, București,.
Nicolae, V., Constantin, D., Grădinaru, 1998– Previziune și orientare economică, Editura Economică, București.
Nictoreanu, P. 1998– Îndrumar pentru turismul rural, Editura Rentrop and Straton, București,.
Nistoreanu, P. 1999– Turismul rural, Editura Didactică și Pedagogică, București.
Olteanu, V. 1999– Marketingul serviciilor. Teorie și practică, Editura Uranus, București.
Popa C., 2004 – Oportunități de dezvoltare a turismului rural și agroturismului în Regiunea Nord-Est a României. Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară, Facultatea de Horticultură, Lucrări Științifice.
Popa C., 2004 – Pensiunea agroturistică – prezent și perspective, în contextul integrării României în Uniunea Europeană. Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară, Facultatea de Horticultură, Lucrări Științifice.
Postelnicu Gh. 1996 – Economia turismului, .
Postelnicu, Gh.1996. – Economia turismului, Universitatea Creștină „Dimitrie Cantemir“, ,.
Rey R. 1999– Agroturismul – o șansă pentru dezvoltarea agriculturii în zonele de munte. În „Turismul rural – actualitate și perspective, Lucrări Științifice USAMV-Iași.
Tacu Al. P și colab. 2001 -Turismul rural românesc. Potențial și valorificare, Editura Pan Europe,
Tacu Al. P. și colab 2002 – Turismul rural românesc. Metode și tehnici de cercetare, Editura Pan Europe, ,
Stăncioiu, A.F. 2000– Strategii de marketing în turism, Editura Economică, București.
Agroturism sau turism rural? Între teorie și practică, în Anuarul Centrului de Cercetări Economice „Gh. Zane“ , Tom 6/1997.
, 1996 – Geografie rurală, Centrul de multiplicare al Universității Creștine D. Cantemir, .
*** – Hotărârea Guvernului României nr. 58 din 10 martie 1997 privind organizarea și funcționarea Ministerului Turismului.
*** – Ordonanța Guvernului României nr. 62 din 24 august 1994 privind stabilirea unor facilități pentru dezvoltarea sistemului de turism rural din zona .
*** – Strategia națională de dezvoltare a României pe termen mediu – Academia Română, Centrul Român de Economie Comparată și Consensuală, iulie 2000.
*** – Strategia națională de dezvoltare economică pe termen mediu 2000-2004, capitolul turism – Autoritatea Națională pentru Turism, mai 2000.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Promovarea Turismului Rural (agroturism) (ID: 145494)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.