Promovarea Turismului Cultural In Romania

Economie

Promovarea Turismului Cultural In Romania

Byadmin ianuarie 1, 2024

Promovarea turismului cultural în România

Cuprins:

INTRODUCERE

CAPITOLUL 1 – Turismul – evoluție și perspective

1.1. Istoria turismului

1.2. Marketingul, principalul element de bază în domeniul turismului

1.2.1. Specializarea marketingului serviciilor – marketingul turistic

1.3. Serviciile din turism

1.4. Studierea pieței turistice

1.4.1. Modalități de abordare a studiului de piața și de culegere a informațiilor

1.4.2. Cererea turistică

1.4.3. Comportamentul consumatorului turistic

1.5.Turismul în România

1.5.1. Capacitatea de cazare turistică

1.5.2. Competitivitatea turismului românesc

CAPITOLUL 2 – Potențialul turismului cultural al României

2.1. Cultura și turism cultural

2.2. Importanța turismului cultural pentru dezvoltarea comunității

2.3 Resurse de valorizat prin turismul cultural în românia

CAPITOLUL 3 – Structura organizatorică a Hotelului Union Sinaia – Studiu de caz

3.1. Importanța structurii organizatorice

3.1.1. Tipologie

3.2. Prezentare Generala A Societății – S.C. Hotel Union Sinaia

3.2.1. Amplasarea societății

3.2.2. Caracteristici constructive

3.2.3. Personalul societății

3.2.4. Oferta S.C. Union SA

3.2.5. Clientela S.C. Union SA

3.2.6. Furnizorii S.C. Union SA

3.2.7. Concurența S.C. Union SA

3.2.8. Analiza SWOT

3.3. Analiza circulației turistice

3.4. Analiza principalilor indicatori economico-financiari

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

BIBLIOGRAFIE

Introducere

Lucrarea de față își dorește să realizeze o analiză a felului în care se face promovarea turismului cultural în România, punctele forte ale acestuia dar, și îmbunătățirile ce trebuie aduse strategiei de promovare.

Turismul, ca activitate umană în continuă evoluție, s-a format și dezvoltat în interacțiune cu mediul geografic natural, care a exercitat permanent o influență directă în dezvoltarea societății, în ansamblul său. Cadrul de desfășurare a activităților specifice acestui domeniu, respectiv mediul turismului, trebuie să beneficieze de valențe turistice, a căror valoare potențială calitativă și cantitativă este în măsură să determine un anumit flux de turiști. Ca rezultat al acțiunii modelatoare a factorilor naturali, pe de-o parte, iar pe de altă parte a celor antropici asupra mediului, potențialul turistic al unui teritoriu, indiferent de suprafața pe care se desfășoară, reprezintă o manifestare spațial – funcțională a capacităților habitatului respectiv de a susține activități specifice domeniului turismului.

Aceste călătorii se reprezintă prin complexitatea peisagistică, diversitatea, valoarea calitativă și cantitativă a resurselor turistice naturale și antropice un spațiu de importantă majoră, prioritar pentru implementarea strategiilor de dezvoltare a turismului cultural, religios și de pelerinaj.

În contextul tendinței ascendente înregistrate în ultimii ani în cererea internațională, se manifestă tendințe de creștere pentru turismul cultural, religios și de pelerinaj, asociat cu turismul bazat pe natură impunându-se, astfel, reconsiderarea și reorganizarea în general a turismului din acest spațiu, prin identificarea disfuncționalităților, analiza și evaluarea potențialului turistic, a caracteristicilor cererii și ofertei.

Lucrarea de fată „PROMOVAREA TURISMULUI CULTURAL ÎN ROMÂNIA”, cuprinde 3 capitole, în cadrul textului fiind prezentate hârți, schițe de hărți, grafice, tabele, poze, anexe, etc. Structura lucrării cuprinde în primul capitol istoria turismului, a principiilor teoretice de marketing precum și aplicarea lor în domeniul turismului.

Potențialul turismului cultural al României este prezentat în Capitolul 2 precum și importanța turismului cultural pentru dezvoltarea comunității.

Capitolul 3 încheie lucrarea printr-un studiu de caz efectuat la S.C. Union Sinaia, unde am analizat atât din punct de vedere economic, financiar, cât și al integrării în circuitul turistic – local, zonal și internațional.

Capitolul 1

Turismul – evoluție și perspective

1.1 Istoria turismului

Din cele mai vechi timpuri, călătoria fără un scop anume, de plăcere era considerată turism. Prima datare a unei formei de constituire a turism – agrement este anul 600 î.e.n., unde în Imperiul Babilonian a existat un muzeu de antichități, deschis pentru public. Egiptenii organizau numeroase ceremonii religioase, la care participau credincioși devotați. Operele de arta și în special clădirile cu caracter religios sau monumental ce se aflau în orașele mari ale antichității erau admirate de oamenii ce soseau din toate colțurile lumii.

Regii Indiei călătoreau în interesul imperiului, iar brahmanii și oamenii obișnuiți străbăteau lungi distanțe în scopuri religioase. În Sarnath sau Sravasti se adunau mii de oameni pentru a fi întâmpinați de zâmbetul celui luminat – măritul Buddha. În Grecia se călătorea pentru a duce ofrande în templele dedicate zeilor. Grecii se distrau la diferite manifestări religioase, iar aceste activități s-au legat de plăcerea de a călători și în mod particular de activitățile sportive. Atena avea să devină un centru important unde pelerinii doreau să vadă atracții majore, precum Parthenonul și Olimpiada. Așa că au fost înființate hanuri începând cu secolul V î.e.n. pentru a răspunde nevoilor turiștilor.

Herodot poate fi considerat nu numai părintele istoriei ci și a cărților de călătorie, deoarece a fost primul care a scris anumite experiențe din diferite călătorii și destinații din jurul Mării Mediterane. Primele ghiduri turistice scrise, descriu destinații precum Atena, Sparta sau Troia și semnele care indicau direcția spre un han sau obiectiv anume, ce se aflau de-a lungul principalelor căi de acces.

Ne fiind granițe standard, siguranța călătoriilor pe mare era oferită de patrulele romane, în Imperiul Roman. Romanii obișnuiau adesea să călătorească în Sicilia, Grecia, Rhodos, Troia sau Egipt. Începând cu anul 300 e.n., Țara Sfântă devine o destinație căutată. Primele liste de hoteluri sunt introduse de către romanii în ghidurile turistice scrise, numite "itineraria", unde se aflau atât liste cât și notițe privind calitatea acestora.

În Evul Mediu călătoriile devin dificile și periculoase. Europenii încearcă să găsească noi rute care să-i facă faimoși, bogați și a găsi noi piețe de desfacere pentru produsele lor. Așa încep expedițiile ce au ca scop expansiunea.

La începutul secolului al XVII-lea aplicându-se principiile Renașterii, tinerii învățăcei de la curtea reginei Elisabeta I a Marii Britanii sunt încurajați să părăsească regatul pentru a-și continua studiile în diferite orașe sau țări, pentru a învăța alte limbi, obiceiuri și a dobândi experiență. Această tradiție devine una obișnuită, astfel ca o persoană bine educată trebuie călătorească perioade lungi, împreună cu un tutore, completând un așa zis ”Grand Tour”. Călătoriile de plăcere apar laolaltă cu cele în scopuri educaționale, astfel aristocrația dorește să vadă numeroase orașe Veneția, Paris sau Florența. Până la sfârșitul secolului al XVIII-lea, turismul așa cum îl cunoaștem se dezvoltă pe etape, luând locul celui educațional. Activitatea turistică se oprește odată cu începerea Războaielor Napoleoniene, pentru aproximativ 30 de ani, marcând astfel sfârșitul modei ”Grand Tour”.

Evenimentele petrecute în Primul Război Mondial au dus la obținerea de noi informații privind teritorii mai puțin cunoscute, crescând curiozitatea potențialilor turiști. Emigrarea masivă spre Statele Unite ale Americii dă startul unui turism permanent, noii căutători de terenuri aurifere, mișcându-se constant pe continentul nord-american. În Europa, apariția mașinilor permit călătoriile pe distanțe mai lungi, întru-un timp mult mai scurt.
Apariția în secolul XX a avioanelor și vapoarelor de croazieră duc la noi oportunități de afaceri, dezvoltându-se noi zone turistice ce beneficiază de investiții din ce în ce mai mari. Destinațiile exotice – insulele din Pacific sau Asia de sud-est evoluează laolaltă cu cele mai puțin convenționale, precum Patagonia, Tibet sau Alaska. Turismul se diversifica și ia amploare, ajungând în forma în care îl cunoaștem astăzi, cu ajutorul internetului și a colaborării internaționale.

1.2. Marketingul, principalul element de bază în domeniul turismului

Marketingul – "știința și arta de a convinge clienții să cumpere“. Philip Kotler definea marketingul ca "un proces social și managerial prin care indivizi sau grupuri de indivizi obțin ceea ce le este necesar și doresc prin crearea, oferirea și schimbul de produse și servicii având o anumită valoare“. Deci… marketingul reprezintă "arta și știința de a vinde", de a promova produsele prin publicitate.

În limbajul de specialitate marketingul are mai multe sensuri având ca element comun punerea în centrul atenției a clienților. Produsele în general satisfac dorințele (nevoile) unor grupuri țintă de clienți, și în rare cazuri a unor anumiți clienți Împărțirea marketingul în cele patru segmente de activitate de către McCarthy a dus la constituirea celor 4P – produs, preț, promovare, plasament.

Cei patru P sunt:

Produs: se ocupă de specificațiile bunului sau produsului – Managementul și Marketingul produselor, și la modul în care relaționează acestea cu nevoile și dorințele utilizatorului final.

Preț – prețul pentru un produs/serviciu, inclusiv reducerile de preț se referă la procesul de stabilire a valorii acestuia.

Promovare: metodele prin care se face promovarea a unui produs/serviciu, brand sau companie include reclama, relațiile publice, publicitatea și vânzările personale,

Plasament sau distribuție, modul în care produsul ajunge la client – prin plasamentul la locul vânzării sau desfacerii cu amănuntul, în funcție de regiunea geografică sau ramura industrială, și segmentul căruia se adresează – grupul țintă (copii, tineri, adulți, familii, companii, oameni de afaceri, femei, bărbați, etc.).

Toate aceste patru elemente sunt numite marketing mix. Oricine dorește să promoveze o afacere sau dorește să vândă un produs sau serviciu, poate folosi aceste valori pentru a întocmi un plan de marketing. Modelul celor 4P este folositor atât pentru produse de o valoare scăzută cât și la cele industriale ce au o valoare mare, cu adaptările necesare ale acestui model.

”Ca opozant al acestei teorii, Morgan, în Riding the Waves of Change (Jossey-Bass, 1988), adaugă "Poate că cea mai importantă critică pe care o putem aduce abordării 4P, și de care ar trebui să fii conștient, este că în mod inconștient îmbrățișează punctul de vedere interior–exterior (privind de la produsele companiei), pe când esența marketingului ar trebui să fie punctul de vedere exterior–interior". Chiar și așa, prin construirea acestui set ușor memorabil, teoria 4P este un ghid rapid care acoperă majoritatea categoriilor majore ale activității de marketing, precum și cadrul în care aceste pot fi utilizate”.

Turismul prin definiție este călătoria realizată în scopul recreării, odihnei sau pentru afaceri.

Theobald (1994) sugera că din punct de vedere etimologic, cuvântul „tur” derivă din limba latină (turnare) și din limba greacă (tornos), cu sensul de cerc – mișcarea în jurul unui punct central sau o axă. Preluat în limba engleză cuvântul tour a căpătat semnificația acțiunii de a se mișca în cerc. În consecință, un tur/tour reprezintă o călătorie dus-întors și cel care întreprinde o astfel de călătorie poartă numele de turist/tourist.

După alte opinii, turismul reprezintă "arta de a călători de plăcere " (Bran, F. ,1997) . Aceeași autoare consideră turismul drept ''activitatea din timpul liber care constă în a voiaja sau locui departe de locul de reședință, pentru distracție, odihnă, îmbogățirea experienței și a culturii datorită cunoașterii unor noi aspecte umane și a unor peisaje necunoscute''.

Organizația Mondială a Turismului (O.M.T.) definește turiștii ca fiind persoanele ce „călătoresc sau locuiesc în locuri din afara zonei lor de reședință permanentă pentru o durată de minimum douăzeci și patru de ore dar nu mai lunbui să fie punctul de vedere exterior–interior". Chiar și așa, prin construirea acestui set ușor memorabil, teoria 4P este un ghid rapid care acoperă majoritatea categoriilor majore ale activității de marketing, precum și cadrul în care aceste pot fi utilizate”.

Turismul prin definiție este călătoria realizată în scopul recreării, odihnei sau pentru afaceri.

Theobald (1994) sugera că din punct de vedere etimologic, cuvântul „tur” derivă din limba latină (turnare) și din limba greacă (tornos), cu sensul de cerc – mișcarea în jurul unui punct central sau o axă. Preluat în limba engleză cuvântul tour a căpătat semnificația acțiunii de a se mișca în cerc. În consecință, un tur/tour reprezintă o călătorie dus-întors și cel care întreprinde o astfel de călătorie poartă numele de turist/tourist.

După alte opinii, turismul reprezintă "arta de a călători de plăcere " (Bran, F. ,1997) . Aceeași autoare consideră turismul drept ''activitatea din timpul liber care constă în a voiaja sau locui departe de locul de reședință, pentru distracție, odihnă, îmbogățirea experienței și a culturii datorită cunoașterii unor noi aspecte umane și a unor peisaje necunoscute''.

Organizația Mondială a Turismului (O.M.T.) definește turiștii ca fiind persoanele ce „călătoresc sau locuiesc în locuri din afara zonei lor de reședință permanentă pentru o durată de minimum douăzeci și patru de ore dar nu mai lungă de un an consecutiv, în scop de recreere, afaceri sau altele nelegate de exercitarea unei activități remunerate în localitatea vizitată” Turismul a devenit o activitate de recreere globală populară. Turismul este ramura economică cea mai puternică pe plan mondial.

Conform acestei definiții distingem ca forme de turism:

turism intern (când se călătorește în propria tara);

turism internațional receptor (când nerezidenții unei anumite țări vizitează țara respectivă);

turism internațional emitent (când rezidenții unei țări vizitează alte țări decât cea din care provin).

Aceste trei forme de bază se pot combina rezultând alte trei forme derivate de turism:

turismul interior (cuprinde turismul intern și turismul receptor);

turismul național (cuprinde turismul intern și turismul emitent);

turismul internațional (cuprinde turismul receptor și turismul emitent).

1.2.1. Specializarea marketingului serviciilor – Marketingul turistic

Aplicarea marketingului turistic s-a realizat cu mult înaintea conceptualizării marketingului serviciilor, fiind determinată de evoluția dinamică a domeniului turistic la nivel global.

Problemele conceptuale care influențează orientarea de marketing în turism derivă în principal din:

articularea activității firmei de turism la mediul extern de marketing acesteia, prin acțiuni de cooperare, influențare, etc. reciprocă.

De exemplu, producătorii de turism de pe litoralul Marii Negre sunt influențați de dezvoltarea economico-socială de ansamblu a zonei, de calitatea și diversitatea serviciilor comerciale dar în același timp, datorită valorificării potențialului turistic, au contribuit la extinderea și multiplicarea centrelor comerciale capabile să asigure satisfacerea cerințelor variate ale consumatorilor de turism.

necesitatea sincronizării activităților componente ale lanțului de prestații turistice, condiție de bază în realizarea ca marfa a produsului turistic.

În perioadele de extrasezon, neracordarea tarifelor serviciilor de transport în cadrul stațiunii la tarifele celorlalte servicii din cadrul ofertei turistice, conduce la insatisfacția turiștilor efectivi și demotivarea celor potențiali. Daca serviciile turistice sunt de tipul oferta-pachet includ și serviciile de transport al turiștilor din bazinul cererii în cel al ofertei, atunci problema sincronizării nivelului de tarife este și mai semnificativa pentru turistul potențial sau efectiv.

corespondenta deciziilor macro și microeconomice care au atingere într-un fel sau altul cu activitatea turistica.

De exemplu, daca infrastructura din domeniul transporturilor – calitatea cailor de acces, a șoselelor, lasă de dorit, motivația turistica poate fi amânată sau chiar abandonată pana la rezolvarea situației.

considerarea fenomenului de sezonalitate ca o componentă esențială în realizarea ofertei turistice și operaționalizarea mixului de marketing.

De exemplu, în statele occidentale dezvoltate, impactul sezonalității asupra activității turistice este atenuat prin etalarea concediilor și vacantelor de-a lungul întregului an, oferind, în acest fel, posibilitatea apelării la serviciile turistice și în extrasezon și în perioade de capete de sezon.

Conceptele de marketing extern, marketing intern și marketing interactiv își găsesc complet aplicabilitatea în domeniul turismului. Chiar daca interacțiunea directă producător de turism-consumator nu este atât de evidentă ca în domeniul medical, de exemplu, implicarea suportului fizic în prestația turistica fiind mult mai mare, personalul firmei, în special cel vizibil pentru consumator, intră în relații directe cu acesta și trebuie să caute, sugereze și solicite, implicarea activă în prestație, fie că este vorba despre exprimarea preferințelor, fie că este vorba despre relevarea insatisfacțiilor, nemulțumirilor, etc.

1.3. Serviciile din turism

În România prestarea serviciilor din sectorul ospitalității, atât din punct de vedere profesional cât și la nivel comportamental, sunt slab dezvoltate și necesită o atenție deosebită în anii următori. Îmbunătățirea atitudinii fată de servicii și a mentalității reprezintă un aspect ce necesită o atenție sporită, precum și a standardelor de performanță, a standardelor de muncă adecvate și actualizate, a nivelului de pregătire.

Pregătirea în domeniul de prestări de servicii – ospitalitate și turism nu este dezvoltată suficient. Oferta de cursuri de pregătire profesională specializate pe acest sector este redusă, pregătirea personalului în vederea ocupării locurilor de muncă este relativ redusă (dezvoltându‐se în ultimul timp pe fonduri europene – POS DRU 2007‐2013), iar pregătirea temeinică în turism se realizează prin cursurile din liceele specializate și universități.

Pregătirea pentru activitatea profesională trebuie să se obțină pe baza standardelor curente privind forța de muncă la nivel european. În România, Autoritatea Națională pentru Calificări este responsabilă pentru toate acreditările pregătirii instituționalizate și pentru crearea de standarde de pregătire și ocupaționale. Există însă o serie de discrepanțe semnificative între

standardele ocupaționale și standardele curente de pregătire (cerințele de pregătire profesională), care nu sunt corelate.

Lanțurile hoteliere internaționale, au propriile programe interne de pregătire profesională dar eficienta acestora este redusă datorită migrației mari a personalului.

Totodată, este necesară adaptarea programelor de formare profesională la specificul domeniului vizat, în funcție de sarcinile și oportunitățile de muncă specifice:

sectorul de ospitalitate include:

servicii de cazare,

alimentație publică

catering,

conferințe și evenimente,

serviciul de călătorii și turism

transport,

atracții turistice,

administrare și organizare turistică.

1.4. Studierea pieței turistice

1.4.1. Modalități de abordare a studiului de piața și de culegere a informațiilor

Firmele turistice au o activitate întru-un mediu dinamic, aflându-se în relații de interdependență reciprocă. În aceste relații, piața are un locul important și rolul principal, reglând cererea cu oferta din mediul turistic. Pentru a avea o activitate eficientă, trebuie să se cunoască permanent evoluția și parametrii pieței de către firmă. Procesul de cercetare este deosebit de complex și presupune parcurgerea, sub un control permanent și riguros, unor etape succesive, într-o anumită ordine, făcându-se de către oameni specializați, astfel prin:

identificarea problemei și definirea scopului cercetării;

elaborarea obiectivelor și ipotezelor;

estimarea valorii informației care va fi obținută prin cercetare;

alegerea surselor;

selectarea modalității de culegere și sistematizare a informațiilor;

recoltarea și prelucrarea informațiilor;

analiza și interpretarea acestora;

redactarea studiului și elaborarea concluziilor.

Procesul de cercetare a pieței turistice se desfășoară atât în mod direct (pe baza documentării din teren), dar și indirect (pe baza cunoștințelor teoretice), iar obiectivele urmărite vizează obținerea tuturor informațiilor necesare pentru a lua decizii atât sub aspect cantitativ, cât și calitativ. Abordarea pieței se face pe doua direcții majore:

in ansamblul ei prin principalii parametri statici, fie dinamici

a unor fenomene specifice (de cerere, oferta etc.)

Observarea, constituie un mod de cercetare directă prin care informațiile sunt culese fără a antrena purtătorii acestora, prin supravegherea turiștilor, în scopul de a cunoaște comportamentul turiștilor în diferite situații (pe timpul voiajelor, a servirii mesei, a cazării sau în timpul agrementului). Observarea se realizează:

– mecanic (prin vizionarea înregistrărilor de pe camerele de supraveghere),

– în mod personal (unde informațiile se adună de către personal – recepționeri, ghizi, șefi de sală etc.

Ancheta, reprezintă o metoda de culegere a informațiilor direct de la turiști, fiind cel mai des utilizată în cercetarea directă. Anchetarea se poate realiza la întâmplare sau prin sondaj (selectiv).

1.4.2. Cererea turistică

Pentru a defini termenul de ”cerere turistică” după unii autori avem un ansamblu de persoane care își manifestă dorința de a se deplasa periodic și temporar în afara reședinței proprii pentru alte motive decât prestarea unei activități remunerate la locul de destinație. După Florescu C. și Snack O., cererea turistică exprimă un cerc de nevoi de ordin superior, iar o altă opinie o reprezintă faptul că cererea turistică este o solicitare de către o persoană (sau un grup de persoane) pentru un anumit produs sau serviciu turistic, la un tarif bine precizat, dintr-o zonă geografică anume și într-un interval de timp bine delimitat, în anumite condiții de mediu și ca răspuns la un program de marketing dat.

Cererea turistică se caracterizează prin următoarele trăsături specifice, care o particularizează. Astfel avem:

un pronunțat caracter sezonier, manifestat printr-o presiune exercitată asupra ofertei în plin sezon și o relaxare în extrasezon;

un caracter eterogen, în funcție de nevoile turiștilor și capacitatea de plată;

un puternic dinamism, determinat de avântul economic și psihologia consumatorilor;

un grad ridicat de mobilitate și concentrare, determinat de caracterul rigid al ofertei; turiștii se deplasează spre anumite destinații turistice, fie pe plan național (de exemplu, în România, pe Valea Prahovei, Bucovina, Delta Dunării, litoralul Marii Negre), fie pe plan internațional (Spania, Turcia, Grecia etc.).

Cererea și oferta turistică se pot calcula din punct de vedere teoretic după următoarele raporturi:

oferta > cererea,

situație în care capacitățile turistice sunt în excedent, mai precis, în extrasezon turistic;

oferta = cererea,

când se înregistrează un grad de ocupare și utilizare a capacitaților turistice de 100% (atunci când piața turistică este echilibrată);

oferta < cererea,

situație de plin sezon turistic, în care capacitățile turistice sunt suprasolicitate.

Modul de apariție și manifestare a cererii turistice depinde de o serie de factori generali și specifici, dintre care:

Factori economici.

În ultimele decenii, s-a înregistrat o dezvoltare explozivă a sectorului serviciilor, precum

și o creștere reală a veniturilor personale, contribuind decisiv la stimularea consumului de produse turistice

b. Disponibilitatea de timp liber.

Ritmul înalt al progresului tehnic, creșterea productivității muncii și chiar, eforturile sindicale, au permis reducerea duratei timpului de muncă și, implicit, creșterea duratei de timp liber, creând astfel premisele dezvoltării cererii turistice moderne. Astfel, a crescut nu numai timpul liber zilnic, ci și cel săptămânal, a crescut durata și frecvența concediilor legale, ceea ce a condus la creșterea standardului de calitate a vieții și la reorientarea timpului liber pe direcția odihnei, recreerii și călătoriilor.

Factori demografici și sociali.

Caracteristicile demografice (vârsta, sexul, mărimea familiei) influențează comportamentul turistic și, implicit, cererea turistică (de pilda, tinerii independenți prefera un turism de tip itinerant, în timp ce pentru familiile cu copii mici are propriu turismul de sejur, cuplurile occidentale de pensionari prefera croazierele etc.).

Totodată, evoluția modului de organizare socială, creșterea gradului de urbanizare, tendința de eliminare a granițelor sociale și propagarea pe scara larga a noilor modele culturale, prin intermediul mass-mediei și rețelei de Internet, au determinat în mod direct modificări în comportamentul de consum. Vacanțele și concediile constituie nu numai un mod de satisfacere a nevoii de odihnă și recreere, ci și un rezultat al tendinței de imitație a stilului de viată care caracterizează grupurile sociale cu venituri ridicate sau persoanele cu un statut social aparte (politicieni, vedete). Din acest motiv, se înregistrează și modificări în evoluția cererii turistice.

Modul de organizare a activității turistice, calitatea activităților de marketing.

Inițial, eforturile îndreptate în direcția organizării producției turistice, a distribuției și promovării turistice erau disipate și constituiau apanajul operatorilor turistici, în ultimii anii, din ce în ce mai mult, se constată implicarea responsabila a autorităților publice în procesul de organizare și desfășurare a activităților turistice. Prin demersuri specifice

– politici vamale și tarifare adecvate,

– măsuri de facilitare și stimulare a activității prestatorilor de servicii turistice

– taxe, impozite

– de sprijinire a eforturilor promoționale a acestora,

– de amenajare teritorială și a infrastructurii,

– de protejare a mediului natural,

– de protecție a consumatorilor, de formare profesionala etc.,

autoritățile publice pot contribui decisiv la creșterea cererii turistice, atât pentru turiștii din țară, cât, mai ales, pentru turiștii străini ce o vizitează.

1.4.3. Comportamentul consumatorului turistic

Comportamentul consumatorului turistic este influențat – ca și comportamentul consumatorului de bunuri materiale – de o serie de factori a căror acțiune poate fi independentă sau conjugată și care sunt determinați de către:

• factori psihologici: motivația, percepția, învățarea, convingerile și atitudinile.

Analizând spre exemplu motivația, din acest punct de vedere în turism putem distinge mai multe tipuri de motivații, pe baza cărora s-au creat formele de turism: motivații fizice (odihnă, sport, sănătate etc.), motivații culturale, motivații care țin de nevoia de apartenență la un grup etc.;

• factori personali, respectiv trăsăturile personale ale turiștilor: personalitatea, imaginea de sine, situația materială, ocupația și stilul de viată, vârsta și etapa din ciclul de viață, influențează în mod hotărâtor comportamentul turiștilor. O buna cunoaștere a acestor factori este absolut necesară. De exemplu, anumiți oameni de afaceri, care afișează bunăstarea, solicită servicii de cea mai buna calitate, persoanele cu venituri mici sunt mai puțin pretențioase și practică un turism ieftin, liceenii sau studenții caută, în primul rând, agrementul etc.;

• factori culturali, respectiv sistemul de norme și valori care guvernează modul în care se comportă indivizii într-o societate, putând fi diferi de la caz la caz. Un anumit comportament considerat normal într-o țară sau zonă geografică poate încalcă bunul simț sau sfida legea, într-o alta (de exemplu, un turist occidental care vizitează o țară arabă cu ieșire la mare trebuie să știe că, în cele mai multe cazuri, le este interzis bărbaților să stea pe aceeași plajă împreună cu femeile sau să le privească în mod direct);

• factori sociali, respectiv familia, grupurile și clasele sociale, liderii de opinie, influențează decisiv comportamentul de consum turistic. Astfel, într-o familie conservatoare, părinții decid asupra călătoriilor copiilor (expediții, tabere etc.).

Apartenenta la un anumit grup sau clasa sociala influențează comportamentul turiștilor. Turiștii care fac parte dintr-o clasa sociala superioară călătoresc spre destinații turistice exotice, cu mijloace de transport de lux (avioane, limuzine, iahturi) și solicită variate servicii suplimentare, în timp ce turiștii care fac parte dintr-o clasa de mijloc se orientează spre oferte mai puțin pretențioase de turism (spre exemplu, se pot caza la camping-uri, pensiuni, hoteluri de o stea sau două stele etc.)

1.5.Turismul în România

Cu o lungă și distinsă istorie, România este un tezaur de cultură, artă și frumusețe naturală. În ciuda greutăților și a provocărilor de a fi o țară în dezvoltare, frumusețea României este magnifică prin mulțimea de monumente, tradiții și locuri culturale moștenite.

România este considerată o țară cu un imens potențial turistic, având atât un relief diversificat cât și o moștenire arhitecturală și istorică din partea imperiilor ce și-au pus amprenta pe teritoriul de astăzi al României.

Potențialul turistic de excepție al României este marcat prin două componente esențiale:

– componenta naturală, reprezentată prin peisaje spectaculoase, configurația variată a reliefului, condițiile climatice favorabile, valoarea terapeutică și abundenta unor factori naturali de cură;

– componenta antropică, reprezentată prin vestigii ale civilizațiilor ce s-au succedat pe teritoriul României din vremuri imemoriale, monumente și obiective de artă laică sau religioase, muzee și colecții muzeale, elemente de etnografie și folclor de mare frumusețe și originalitate, realizări actuale de prestigiu.

Acestea constituie elementele de mare atractivitate ale ofertei turistice românești, prezentând o paletă largă de forme de turism:

de sejur (de litoral, montan, balnear),

vânătoare și pescuit sportiv,

turism itinerant cu valențe culturale,

turism profesional etc.

Poziția geografică îi conferă României statutul de țară carpato-danubiano-pontică, datorită elementelor naturale definitorii în structura peisagistică și a teritoriului:

Munții Carpați – prin întindere, ușoară accesibilitate, originalitatea și frumusețea peisajelor montane, bogăția de ape minerale și multiple posibilități de practicare a sporturilor de iarnă, constituie cea mai mare și mai complexă zonă turistică a țării. Aici se găsesc renumitele stațiuni montane internaționale Poiana Brașov, Sinaia, Predeal, care, alături de Borșa, Stâna de Vale, Păltiniș, Durău, Semenic, Muntele Mic, Bâlea, dispun de hoteluri moderne și vile cochete, restaurante, numeroase posibilități de agrement, pârtii și instalații pentru sporturile de iarnă și transport pe cablu. Turismul balnear are, de asemenea, puternice baze de tratament, cazare și agrement în frumoasele stagiuni din depresiunile sau culoarele de văi carpatine: Băile Herculane, Băile Felix, Călimănești-Căciulata, Slănic-Moldova, Băile Tușnad, Covasna, Vatra Dornei etc.;

fluviul Dunărea și Marea Neagră. – Dunărea – a constituit încă din antichitate o arteră de comunicație între Europa Centrală și Peninsula Balcanică; zona respectivă are o alcătuire complexă care-i mărește valoarea turistică. Ea se desfășoară pe o lungime de 245 km, cu Delta Dunării și complexul de lagune Razim-Sinoe la nord, iar la sud pe circa 70 km se întinde litoralul turistic propriu-zis. Stațiunile de pe litoral, bine cunoscute în turismul internațional: Năvodari, Mamaia, Eforie Nord, Eforie Sud, Techirghiol, Costinești, Olimp, Neptun, Jupiter, Aurora, Venus, Saturn, Mangalia, au moderne baze de cazare și tratament și diverse posibilități de agrement;

Delta Dunării, este situată în partea de nord a litoralului românesc, la 122 km de Constanța. Se prezintă ca o imensă suprafață cu stuf, din care se desprind plauri cu nuferi, plante amfibii și carnivore, păduri de plopi și sălcii pletoase. Delta Dunării este totodată și cel mai bogat parc faunistic din Europa, cu peste 300 specii de păsări, 60 specii de pești de mare valoare economică;

Moldova de Nord, Bucovina sau “țara de Sus a Moldovei” – este renumită pe plan internațional prin mânăstirile și bisericile sale – Voroneț, Moldovița, Sucevița, Humor, Arbore, Dragomirna, Putna etc.;

– Maramureș – Oaș – perimetrul respectiv reprezintă una dintre cele mai originale zone istorico-etnografice ale țării. Bisericile de lemn, porțile masive, au încrustări originale și ornamente variate, ceramică cu motive decorative dacice (Vama-Oaș);

Zona Oltenia se constituie ca o zonă turistică importantă, situată între Carpații Meridionali și Dunăre;

Zona Transilvania – sub acest nume este cunoscută, încă din vremea cuceririi romane, regiunea geografică din România cuprinsă în interiorul arcului carpatic;

Moldova Centrală – este provincia istorică românească situată la est de Carpații Orientali;

Banatul – străveche vatră de locuire și de cultură românească, este situat în sud-vestul României, între Dunăre, Mureș și lanțul Carpaților Meridionali.

Fiecare formă a cadrului natural deține, după specificul său, o anumită capacitate de potențial turistic, urmărită pe treptele majore de relief, crește de la câmpie, la dealuri și podișuri până la unitățile montane, excepție făcând litoralul românesc al Mării Negre și Delta Dunării, care prezintă aspecte fizico-geografice originale.

România este deținătoarea unui tezaur imens de vestigii arheologice, monumente istorice, de arhitectură sau de artă, ca și a unui inestimabil patrimoniu care atestă evoluția și continuitatea de muncă și de viață pe aceste meleaguri, dezvoltarea culturii și artei poporului român.

România are un patrimoniu cultural-istoric și etnofolcloric de mare valoare și atractivitate turistică. Exista peste 680 valori de patrimoniu cultural de interes național și internațional, între care se remarcă:

biserici și ansambluri mânăstirești,

monumente și ansambluri de arhitectură și de artă,

ansambluri arhitecturale urbane,

centre istorice și situri arheologice, din care o parte s-au constituit ca valori ale Patrimoniului Universal sub egida UNESCO (bisericile fortificate, bisericile cu fresce exterioare, cetățile dacice, cetatea Sighișoara etc.).

Tezaurul etnografic și folcloric romanesc este de asemenea de mare originalitate, fiind reprezentat prin:

arhitectura specifica satelor din provinciile istorice romanești;

bisericile de lemn din Maramureș și Sălaj;

prelucrarea lemnului;

portul popular;

arta decorării;

manifestări etnoculturale și religioase tradiționale;

târguri și expoziții muzeale etnografice în aer liber sau pavilioane expoziționale etc.

Aceasta forma de turism este susținută de o capacitate de cazare care reprezintă 12,9% din totalul locurilor existente la nivelul întregii țări, în ultimii ani înregistrându-se o diminuare a acesteia, ca urmare a schimbării destinațiilor unor unități de cazare.

Numărul turiștilor străini în turismul cultural religios a crescut cu 28,5%.
Aspectele problematice cu care se confrunta acest tip de turism sunt legate de infrastructura de acces la siturile arheologice, monumentele de arhitectura învechita și insuficientă, lipsa spațiilor de parcare dotate cu puncte de informare și promovare a obiectivului cultural, lipsa punctelor de belvedere pentru fortificații, cetăți medievale, biserici, monumente istorice și mănăstiri, lipsa spatiilor speciale de campare pentru turismul de pelerinaj.

România deține peisaje splendide, mai ales cele din Delta Dunării care a intrat în patrimoniul mondial al UNESCO în 1991, este clasificată ca rezervație a biosferei la nivel național în România și ca parc național în taxonomia internațională a IUCN (International Union for Conservation of Nature). Acolo se regăsesc o varietate ce specii din flora și fauna socotită și unică în lume. Turiștii care vin aici sunt impresionați de multitudinea de animale și plante, multitudine care îi copleșește.

Multe atracții turistice din România sunt locurile perfecte pentru odihna și relaxare. Castelele Peleș și Bran sunt cele mai vizitate castele din România pentru atmosfera lor medievală dar și pentru ca dețin o istorie nemaipomenită.

Stațiuni precum Mangalia, Saturn, Venus, Neptun, Olimp și Mamaia (numite uneori și Riviera Română) sunt printre principale atracții turistice pe timp de vara.

În timpul iernii, stațiunile de schi de pe Valea Prahovei și din Poiana Brașov sunt destinațiile preferate ale turiștilor străini.

Turismul este considerat o activitate specifică, ce poate fi împărțită pe două mari paliere:

Ca activitate economică,

Ca activitate individuală sau de grup a oamenilor cu scop predominant recreativ, cultural sau balnear.

Conform ultimelor statistici aproximativ 7 milioane de cetățeni străini vizitează România (deși un număr semnificativ vin pentru alte scopuri și nu pentru turism).

1.5.1. Capacitatea de cazare turistică

Prin structură de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică se înțelege orice construcție sau amenajare, care furnizează în mod permanent sau sezonier serviciul de cazare și alte servicii specifice pentru turiști. Nu se cuprind în structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică:

structurile de primire folosite în exclusivitate de posesori sau chiriași, pe o durată mai mare de un an, indiferent de clasificarea acestora;

locuințele secundare ale populației, utilizate în scopuri turistice în mod exclusiv de posesorii acestora;

căminele, internatele școlare pe perioada anului școlar, unitățile spitalicești (cu excepția sanatoriilor și altor spații similare ce practică în mod exclusiv activități turistice);

vagoanele dormitor; adăposturile și refugiile montane și similare;

barăcile și dormitoarele pentru muncitori,

căminele de bătrâni

casele de copii.

Fig. 1.1 Structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare

turistică și capacitate de cazare turistică

În numărul structurilor de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică sunt cuprinse structurile de primire turistică existente la 31 iulie din anul respectiv, fiind excluse cele a căror activitate a fost întreruptă pentru o perioadă mai mare de timp, în vederea realizării unor reparații capitale sau pentru modificări importante ale capacității de cazare sau/și a categoriei de încadrare.

Capacitatea de cazare turistică existentă (instalată) reprezintă numărul de locuri de cazare de folosință turistică înscrise în ultimul act de recepție, omologare sau clasificare al structurii de primire turistică, exclusiv paturile suplimentare care se pot instala în caz de necesitate. Numărul de locuri a fost determinat pentru structurile existente la 31 iulie din anul respectiv.

Fig. 1.2 Indicii de utilizare netă a capacității de cazare în

funcțiune, pe categorii de confort, în anul 2013

Cercetările statistice cuprind structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică cu o capacitate de cazare instalată de cel puțin 5 locuri-pat. Capacitatea de cazare turistică în funcțiune (exprimată în locuri-zile) reprezintă numărul de locuri de cazare puse la dispoziția turiștilor de către structurile de primire turistică, ținând cont de numărul de zile cât acestea sunt deschise în perioada considerată. Se exclud locurile din camerele sau structurile închise temporar, din lipsă de turiști, pentru reparații capitale sau pentru alte motive

Fig. 1.3 Structurile de primire turistică cu funcțiuni de

cazare turistică, pe forme de proprietate, în anul 2013

Gruparea indicatorilor s-a efectuat după forma de proprietate asupra capitalului social al unității și anume:

– proprietate majoritar de stat care cuprinde capitalul integral de stat, public de interes național și local, mixt (unde statul deține peste 50% din capital);

– proprietate majoritar privată, care cuprinde capitalul integral privat, mixt (peste 50% capital social privat), integral străin, cooperatist și obștesc.

Fig. 1.4 Structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică și capacitatea de cazare turistică, pe destinații turistice, în anul 2013

Fig. 1.5 Turiștii cazați în structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică, pe destinații turistice, în anul 2013

Indicii de utilizare netă a capacității de cazare turistică în funcțiune se calculează prin raportarea numărului de înnoptări realizate, la capacitatea de cazare turistică în funcțiune, din perioada respectivă.

Fig. 1.6 Indicii de utilizare netă a capacității de cazare turistică în funcțiune, pe tipuri de structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică, în anul 2013

1.5.2. Competitivitatea turismului românesc

În prezent, turismul românesc se caracterizează, la nivel global, prin următorii indicatori:

1.6 mil. turiști străini în 2012

11.1 mil. plecări ale turiștilor români în 2012 (o creștere de 74.5% față de anul 2000)

3.6 mld. Euro încasări din turism în 2012

1.38 milioane de persoane ocupate în domeniul ‘Hoteluri și restaurante’ în 2011, în scădere cu 14.8% față de 2007.

Evoluția numărului și a structurii salariaților pe principalele ramuri ale economiei, cu puține excepții, este atipică din perspectiva înscrierii economiei pe traiectoriile unei economii moderne, competitive, capabilă să susțină ocuparea forței de muncă și securitatea venitului din muncă.

Dezvoltarea sectorului privat în România, îndeosebi pe piața serviciilor (comerț, alimentație publică, servicii prestate populației, turism) și eliberarea de personal din industrie ca rezultat al restructurării acesteia va duce însă cu timpul la creșterea populației ocupate în sfera serviciilor.

În tarile dezvoltate, sectorul terțiar, din care face parte și turismul, cunoaște cel mai înalt grad de ocupare a personalului, industria turistică fiind cel mai puternic absorbant de forță de muncă comunitară.

În ceea ce privește competitivitatea turismului românesc, conform Forumului Economic Mondial, în anul 2011, România ocupa locul 63 în lume (din 139 țări), respectiv locul 34 în Europa (din 42 de țări), cu un index al competitivității în turism și călătorii de 4,17 (fată de valoarea de 5,99 a Elveției, care se află pe primul loc).

Situația nu este deloc încurajantă, acest indice evidențiind existența a numeroase puncte slabe în dezvoltarea sectorului turistic; includem aici politicile guvernamentale, fiscalitatea ridicată, calitatea mediului natural, gradul redus de dezvoltare a infrastructurii de transport, educația și pregătirea continuă a personalului etc. Alte probleme includ calitatea slabă a serviciilor turistice, o slabă diversificare a agrementului în majoritatea destinațiilor, lipsa curățeniei, a parcărilor și a grupurilor sanitare în spațiile publice precum și un raport slab raportul calitate/preț.

Calitatea forței de muncă utilizată reprezintă un factor cheie, determinant pentru produsul turistic în ansamblu.

Resursele umane joacă un rol deosebit de important în dezvoltarea 5 turistică și performanța în acest domeniu nu poate fi atinsă fără antrenarea unor resurse umane corespunzătoare.

Anii 2011 și 2012 pot fi considerați ani buni pentru turism, caracterizați de un trend pozitiv în materie de creștere a numărului de sosiri ale turiștilor români și străini în unitățile de profil din România.

Astfel, dacă în cazul turiștilor români anul 2011 este primul an de creștere (+16,6%) după doi ani consecutivi de declin, în ceea ce privește turiștii străini ne aflăm în al doilea an consecutiv de creștere, una mult mai robustă fată de cea înregistrată în anul precedent (12,7% vs. 5,5%). Tendința de creștere a continuat în anul 2012, atât pentru turiștii români, cât și pentru cei străini.

Tabelul 1.1 Tipuri de turiști

Nivelurile atinse în anul 2012, atât pentru turiștii români, cât și pentru turiștii străini depășesc nivelurile maximale atinse în 2008. Per ansamblu, sosirile turistice au crescut cu 10.25% în perioada 2008‐2012.

Creșterea în această perioadă a fost mai mare pentru turiștii români (11,24%) decât pentru cei străini (6,8%). În 2012, cei mai mulți turiști au fost cazați în structurile turistice din București și orașele de reședință (49,7% din numărul total), în timp ce în stațiunile montane au fost sosit doar 14,6% din numărul total de turiști, iar în stațiunile de pe litoral 10,5% din numărul total.

În ciuda creșterii înregistrate în perioada 2010‐2012, numărul de înnoptări din 2012 rămâne sub valorile înregistrate în ani 2007 și 2008 atât pentru turiștii români, cât și pentru turiștii străini, scăderea față de 2007 fiind de cca. 7% pe ambele segmente de analiză.

România rămâne totuși mult în urma altor state europene în ceea ce privește dezvoltarea sectorului de turism și atractivitatea pentru turiștii străini.

Astfel, peste 60% din turiștii străini cazați în unitățile turistice din România au venit în scop de afaceri în timp ce doar puțin peste 20% au declarat ca scopul călătoriei a fost petrecerea vacanței.

Durata sejurului a scăzut continuu în perioada 2007‐2012, atât pentru turiștii străini, cât și pentru turiștii români (o scădere medie de 15.6% în perioada analizată).

Aceasta rămâne la un nivel redus de cca 2.6 zile pentru turiștii români și aproximativ 2 zile pentru turiștii străini. Este de menționat faptul că durata sejurului se află pe o curbă descendentă încă din anul 2000 (când se înregistra o durată medie de 3.6 zile).

În primele 9 luni ale anului 2012 un turist străin a cheltuit în medie 628 de euro în România în scădere cu 7% în termeni nominali față de aceiași perioada din anul 2010.

Turiștii care vin în scop de afaceri cheltuiesc în medie 689 de euro iar cei care vin în scop particular 535 de euro.

Fig. nr. 1.7. Castelul Peleș – Sinaia

CAPITOLUL 2

Potențialul turismului cultural al României

2.1 Cultura și turism cultural

Din perspectiva recentă a Comisiei Europene "cultura se află în inima dezvoltării și a civilizației umane. Cultura este aceea care face oamenii să spere și să viseze prin stimularea simțurilor și oferind noi moduri de a vedea realitatea. Ea aduce oameni împreună prin dialog și pasiune înflăcărată, într-un mod care unește și nu divide. Cultura ar trebui văzută ca un set de trăsături distincte spirituale și materiale care caracterizează o societate sau un grup social. Ea îmbrățișează literatura și artele precum și modul de viață, sistemele de valori, tradițiile și credințele." "Cultura nu poate fi înțeleasă decât ca element al ansamblului vieții sociale. Ea reprezintă o rezultantă a schimbului realizat între procesele vieții sociale, în intercondiționarea lor reciprocă (de acumulare, cunoaștere, reflectare, creație și valorizare)".

Din definiție rezultă că noțiunea de cultură este una polisemantică, ea putând avea o semnificație personală și o alta colectivă. Turismul cultural este subsectorul turismului care valorizează produsul cultural – monumente sau situri istorice și de arheologie, evenimente culturale, obiceiuri și tradiții, astfel încât să satisfacă nevoia din ce în ce mai mare de cunoaștere și mobilitate umană.

Fig. 2.1 Harta principalelor centre de cultură din România

Tara noastră deține un tezaur imens de vestigii arheologice, monumente istorice, de artă sau de arhitectură, dar și de un patrimoniu etnofolcloric care atestă evoluția, dezvoltarea culturii și artei poporului român. Acest fond cultural-istoric reprezintă o parte semnificativă a ofertei turistice și o componentă a imaginii turistice a României pe piața internațională.

Legea 5/2000 a cuprins 688 de valori de patrimoniu cultural de interes național (monumente istorice de valoare națională excepțională), între care 197 biserici și ansambluri mânăstirești, 36 de monumente și ansambluri de arhitectură, 11 castele, conace, palate, 70 de ansambluri arhitecturale urbane (clădiri civile), 20 de centre istorice, etc.

Ambianta călătoriilor turistice și a vacantelor creste pe măsură ce turistul reușește să cunoască mai bine istoria și geografia unei țări sau zone, a unui oraș sau a unei stațiuni. Turistul dorește în general să se deprindă fără efort cu tradițiile și obiceiurile populației cu care vine în contact.

În diversele domenii de manifestare, cultura a fost identificată ca produsul mintii și geniului uman, transformat în plan turistic în resursă atractivă specifică, fapt care a dus la o dinamică explozivă și la îmbogățirea continuă a patrimoniului cultural cu obiective noi, așadar asistăm la o multiplicare continuă a zestrei atractive, ceea ce reprezintă un aspect pozitiv pentru turismul cultural- istoric și atractivitățile care îl definesc.

România, o destinație turistică promițătoare. Acesta a fost mesajul țării noastre la Art&Tourism, primul târg din lume integral dedicat turismului cultural. Manifestarea a fost găzduită de orașul Florența, adevărată capitală culturală italiană unde, în perioada 18-20 mai 2012, s-au desfășurat lucrările de promovare a acestui sector, într-o locație pe cât de primitoare pe atât de sugestivă: Fortezza da Basso, prestigiosul centru expozițional situat în centrul istoric al orașului, cu o suprafață de circa 100.000 mp. Cu această ocazie destinația turistică România a avut posibilitatea de a se prezenta cu o variată ofertă culturală și artistică, după ce în ultimii ani a făcut pași importanți pentru a fi identificată drept o destinație de interes cultural, nu doar naturalistic, având în vedere nenumăratele situri și atracții cu puternic impact istoric și artistic.

Pentru România, turismul cultural este esențial, iar majoritatea itinerarelor propuse de diferiți operatori turistici vizează cu precădere acest segment. Cele mai cunoscute și căutate produse turistice sunt:

– Transilvania cu principale orașe (Sibiu, Cluj-Napoca, Brașov, Sighișoara),

– Bucovina cu mănăstirile sale pictate, ca și destinațiile city break, care accentuează turismul în centrele urbane importante, axându-se pe partea culturală și istorică a orașelor respective.

Fig. 2.2 Mănăstirea Voroneț

Multe itinerare culturale au ca punct de plecare capitala, pentru descoperirea centrului său istoric cu ruinele Curții Vechi, a sugestivului Muzeul al Satului care oglindește modul de viață tradițional din diferitele zone, a teatrelor, muzeelor și monumentelor sale, dar și a celebrei Case a Poporului (care, deși poate părea grotescă prin dimensiunile sale, prezintă și apreciabile elemente artizanale românești, de la marmură la sticlărie și covoare).

De la București se pleacă spre Sinaia în vederea descoperirii culturale a castelelor regale, pentru a ajunge în Transilvania, adevărat tărâm de basm cu Castelul Bran, cetatea Râșnov, biserici și construcții medievale. Itinerarul continuă cu vizitarea principalelor centre urbane ale zonei precum Brașovul cu Biserica Neagră, turnurile și bastioanele sale; Sibiul cu Muzeul Satului „Astra” și Muzeul Brukenthal (primul muzeu din Europa Centrală și de Est); și Sighișoara, bijuteria României cu centrul său medieval foarte bine conservat și Turnul cu Ceas care veghează asupra localității. Regiunea triunghiulară creată de cele trei orașe propune și alte locuri de relevanță culturală. Aici se găsesc amprentele culturii săsești din Transilvania, în satele Biertan, Prejmer, Viscri, Saschiz, Dârjiu, dar nu numai.

Din Transilvania se poate continua turul către nord, unde se deschid două regiuni în toată splendoarea lor: Maramureșul, prin arta lucrării lemnului care se observă mai ales în construirea bisericilor și porților, și Bucovina, regiune presărată cu adevărate opere de artă ce se regăsesc pe picturile în frescă ale mănăstirilor (Voroneț, numită și „capela Sextină din Est”, Moldovița, Sucevița, Arbore, Probota, etc.). Maramureșul prezintă bisericuțe specifice construite integral din lemn, cu turle înalte de până la 70 de metri (Bârsana, Șurdești, Rogoz, Desești, Ieud, etc.),

Fig. 2.3 Mănăstirea Bârsana

dar și „Cimitirul Vesel” de la Săpânța care se remarcă prin culorilor sale vii, istorisind viețile defuncților în epitafuri ironice și comice.

Fig. 2.4 Cimitirul Vesel de la Săpânța

Alte itinerare la fel de interesante au în vedere regiunea Moldova, unde se găsesc atât exemple de arhitectură autohtonă, cât și urme ale anticelor culturi, mănăstiri mici, dar primitoare, pentru rugăciune și regăsirea sinelui. Sau pe litoralul Mării Negre și în toată regiunea Dobrogea, ținuturi care dau mărturie despre începuturile creștinismului în țară prin bisericile din cretă de la Basarabi, ca și despre perioada colonizatorilor greci care au fondat orașele Constanța și Mangalia și și-au lăsat amprenta asupra arhitecturii siturilor conservate în zonă, precum și despre influențele romane și turcești vizibile până astăzi. De vizitat sunt și locurile de cult de la baza Carpaților Meridionali (Nămăești, Dintr-un lemn, Bistrița, etc.), până la centrul artizanal „Horezu” și la orașul lui Constantin Brâncuși, pentru a admira „Coloana Infinitului” sau „Masa Tăcerii”.

Fig. 2.5 Constantin Brâncuși 1876 – 1957

Celor interesați în mod deosebit de patrimoniul cultural românesc li se recomandă vizitarea celor 30 de situri ale României incluse pe lista culturală a Unesco, unde pe lângă mănăstiri, biserici, centrele sus-menționate, sunt incluse și așezările dacice din Munții Orăștie (Sarmizegetusa Regia, Costești-Blidaru, Luncani, etc.). Nu pot fi uitate importantele centre culturale precum Iași, Timișoara, Cluj-Napoca și Alba Iulia, înscrise în competiția „Capitală Culturală Europeană” în anul 2021. Nenumăratele itinerare culturale posibile au deopotrivă în vedere un cadru natural de cele mai multe ori spectaculos, care joacă un rol esențial pe scena turistică românească.

Fig. 2.6 Harta României

Importanța turismului cultural pentru dezvoltarea comunității

În general turismul cultural este privit din prisma a două aspecte majore, favorabile, pe care le generează:

resursele financiare, ce pot fi generate de turismul cultural, care sunt extrem de necesare pentru procesele costisitoare de restaurare, conservare, refuncționalizare sau punere în valoare a patrimoniului cultural în sensul său cel mai larg, resurse atât de necesare pentru salvarea de la degradare a patrimoniului în actualul context;

dezvoltarea economică a comunităților care știu să identifice, să pună în valoare și să gestioneze corect aceste resurse.

Oportunitatea majoră pe care o poate oferi valorizarea patrimoniului cultural pentru dezvoltarea arealului bănățean, mai ales în mediu rural, este incontestabilă. Creșterea interesului, motivației și a sprijinului acordat populației din mediul rural în vederea dezvoltării de pensiuni (concentrate mai ales în zone cu potențial major precum zona Făget și Valea Almăjului) sunt factori care pot contribui, în final, la creșterea bunăstării și la dezvoltarea economică durabilă a zonei. În afara acestor beneficii, experții proiectului au fost de acord că turismul cultural în Banat poate genera, în viitor, o serie de costuri pe care trebuie să le plătească comunitatea, dintre care amintim:

degradarea sau distrugerea resurselor culturale dacă nu există o strategie rațională de gestionare a acestora;

aglomerări cu efecte negative asupra mediului, a traficului, poluare, curățenie, siguranță, sănătate;

un posibil disconfort pentru rezidenți dacă numărul turiștilor crește rapid.

Cu toate costurile pe care le determină, beneficiile se propagă în mai multe direcții; "dezvoltarea turismului cultural nu numai că determină un sens de cunoaștere și mândrie cu privire la istoria și la identitatea locală dar, de asemenea, ajută la conservarea patrimoniului cultural, întărește creșterea economică și creează noi oportunități de angajare."

Această afirmație, făcută în cadrul lucrărilor Ansamblului Regiunilor Europei (ARE) din 19 mai 2008, este argumentată prin date economice concludente: "4% din PIB-ul Comunității este realizat de 2 mil. de companii care angajează 4% din totalul forței de muncă (8 mil. de slujbe).

Dacă este legat și de alte sectoare, contribuția turismului la PIB este estimată la aprox. 11% și asigură 12% din totalul forței de muncă (24 mil. de slujbe)." Beneficiile prezentate, tendințele actuale și de perspectivă privind creșterea interesului uman fată de călătorie și cunoaștere, conduc la concluzia că, mai ales pentru Europa, turismul cultural este și rămâne o importantă sursă de dezvoltare economică. În egală măsură, experții proiectului, prin prezenta lucrare, au concluzionat că potențialul existent pentru turism cultural în Banat trebuie valorizat astfel încât să contribuie la creșterea bunăstării colective în acest areal, fiind o șansă în dezvoltarea mediului rural.

Unitatea elementară de peisaj – este reprezentată de obiectivul turistic care constituie celula primară a potențialului turistic al unui teritoriu. Sistemul peisagistic turistic – are ca subdiviziuni:

Modulul turistic – unitatea holarhică cea mai mică în sistemul peisagistic turistic, care cuprinde pe teritoriul său cel puțin un obiectiv turistic, precum și infrastructura și serviciile turistice necesare punerii sale în valoare și facilitării consumului turistic (exemplu: muzeul Țării Făgărașului, mănăstirea de la Sâmbăta, etc.).

Arealul turistic – reprezintă un spațiu turistic funcțional, care cuprinde două sau mai multe module turistice (exemplu: stațiunea climaterică Bâlea, Sâmbăta de Sus, etc.).

Domeniul turistic – este un teritoriu mai vast, alcătuit din mai multe areale turistice. În această categorie includem și Țara Făgărașului. (Fig.7.)

Fig. 2.7 Turism cultural

Peisajul turistic religios – spațiu ce cuprinde pe teritoriul său unul sau mai multe module turistice religioase, laolaltă cu infrastructura și serviciile religioase și turistice oferite turiștilor, exemplu: mănăstirile ortodoxe de la poala Munților Făgărașului, bisericile evanghelice săsești fortificate din dreapta Oltului.

Modulul turistic de pelerinaj – edificiu religios și de cult, ce adăpostește moaștele unui sfânt, sau a fost în trecut locul unde a trăit și slujit un sfânt, devenit în timp, loc de pelerinaj pentru credincioși. Pelerinajele se pot efectua și la hramurile mănăstirilor și bisericilor, de exemplu la mănăstirea Sâmbăta, Șinca. (Fig. 3)

Fig. 2.8 Domeniul turistic din Țara Făgărașului

2.3 Resurse de valorizat prin turismul cultural în România

Patrimoniu cultural material, așa cum este definit prin legislație:

– a. imobil:

– monumente:

construcții care constitui mărturii cultural – istorice:

clădiri,

palate,

castele,

conace,

cetăți,

fortificații,

biserici,

mănăstiri,

lucrări de for public,

lucrări artistice comemorative,

funerare,

poduri;

– ansambluri de construcții urbane sau rurale care constituie o mărturie cultural-istorică,

– patrimoniul industrial;

– situri.

– b. mobil:

– bunuri arheologice și istoric-documentare;

– bunuri cu semnificație artistică;

– bunuri cu semnificație etnografică;

– bunuri de importantă științifică;

– bunuri de importantă tehnică, aflate în: muzee și case memoriale.

Patrimoniu cultural imaterial:

obiceiuri,

tradiții,

legende,

meșteșuguri,

gastronomie;

Artele spectacolului: teatre, muzică;

Festivaluri și evenimente culturale;

Peisaje naturale, arii protejate, parcuri.

Potențialul acestor resurse a fost analizat de experții proiectului care au identificat, în sintezele cuprinse în prezenta lucrare, valorile de patrimoniu cultural sau natural reprezentative pentru spațiul bănățean, valori care sunt sau pot deveni atracții turistice.

Instrumentele aplicate pe parcursul proiectului pentru identificarea misiunii, a potențialelor și pentru definirea recomandărilor strategice au fost:

– consultări publice în cadrul seminariilor avute cu parteneri interesați,

– work-shop-uri pe domeniile de interes,

– anchetă sociologică,

– analiza SWOT

În România, acțiunea factorilor precum aportul, importanța și locul pe care trebuie să- l ocupe turismul în dezvoltarea economică a țării nu e pe deplin conștientizată. Astfel, abia în anul 2007, în Master Planul pentru Turism National al României 2007-2026 se constată "absența unei politici generale de dirijare și orientare a sectorului", Guvernul dorind prin acest document să pună bazele unei "abordări durabile a dezvoltării turismului în România". Realizarea dezideratului declarat al Guvernului a determinat ca Master Planul elaborat să aibă ca obiectiv imediat formularea unui "cadru general de politici pentru dezvoltarea și managementul durabil al industriei turismului în ceea ce privește resursele naturale și culturale".

Este important de subliniat faptul că Master Planul anticipează existența unor beneficii viitoare pentru populație, prin dezvoltarea turismului, beneficii ce se pot realiza prin "consolidarea sporirii și păstrării patrimoniului cultural".

Câteva date statistice din Master Plan demonstrează grava rămânere în urmă a dezvoltării turismului în tara noastră. Astfel, un studiu de cercetare publicat de World Economic Forum în Raportul privind competitivitatea în sectorul turismului și al călătoriei, din anul 2007, situa România pe locul 76 din 124 de țări analizate. În același timp, tarile învecinate se situau pe locuri mult mai confortabile în clasament: Bulgaria pe locul 54, Ungaria pe locul 40 numai Ucraina aflându-se sub clasamentul țării noastre, pe locul 78.

Acest clasament a avut la bază următorii indicatori:

cadrul legal;

infrastructura

mediul de afaceri

resursele umane,

resursele culturale

resursele naturale,

valoarea cărora reflectând slaba performanta în ceea ce privește competitivitatea turismului românesc la nivel internațional.

Un alt indicator important analizat a fost și contribuția estimată a cheltuielilor din turismul intern și internațional la PIB-ul României în anul 2005.

Conform acestui indicator, vizitatorii internaționali au contribuit cu aprox. 1,1% la PIB-ul României, în timp ce vizitatorii interni au avut o mult mai mare contribuție – peste 2,4%, împreună reprezentând o contribuție de mai mult de 3,5%.

Prognoza de creștere a contribuției turismului la PIB-ul României pentru anul 2016 este de 4,3% iar pentru anul 2026 de 6,9%, creștere ce se prefigurează a fi obținută în principal prin creșterea cheltuielilor realizate de turiști pentru serviciile turistice de o calitate din ce în ce mai ridicată.

Câteva date privind structura și aportul adus de domeniul cultural pentru dezvoltarea turismului sunt importante a fi cunoscute.

Patrimoniul cultural imobil cuantificat în Lista națională a monumentelor istorice este reprezentat de peste 30.000 de monumente, din care 6.614 sunt obiective de interes național și internațional.

În ceea ce privește instituțiile culturale muzeale, în România exista în anul 2012

– 740 muzee și colecții publice, din care 28 de importantă națională, 14 de importantă regională și 41 de importantă județeană.

Din păcate, analiza realizată de Institutul de Memorie Culturală scoate în evidență un fenomen grav și anume faptul că "jumătate din muzeele naționale se află în capitală", ceea ce demonstrează că valorile de patrimoniu, de-a lungul timpului, au fost concentrate spre capitală în detrimentul restului țării. În această condiție este explicabil de ce turiștii care doresc să cunoască România încep inevitabil sejurul din București.

Instituțiile de spectacol, prin oferta lor artistică curentă sau prin festivalurile pe care le generează, sunt importanți ofertanți pentru turiștii interni și internaționali. Datele analizate în Master Plan evidențiază pentru anul 2012 existența a 146 instituții de spectacol în România, din care 59 de teatre dramatice, 24 teatre de păpuși, 7 opere, 18 filarmonici care, din păcate, au înregistrat o tendință accelerată de scădere a numărului de participanți în 2012 fată de 2000 cu 26%, astfel încât în 2012 s-au înregistrat 4,2 mil. spectatori la evenimentele artistice realizate de instituțiile de spectacol.

La oferta culturală realizată de muzeele și instituțiile de spectacol se adaugă și cea produsă și promovată de alți importanți ofertanți culturali, precum:

casele de cultură,

căminele culturale,

ONG-urile active în domeniul cultural,

uniunile de creație

galeriile

care toate dau dimensiunea unui enorm potențial cultural formator al spațiului de civilizație românesc.

Interesul pentru valorizarea patrimoniului cultural prin turism se constată prin Strategia de Dezvoltare a României pentru perioada 2007-2026, la axa strategică III Turism, se definesc priorități, arii de intervenție și operații care vizează dezvoltarea domeniilor suport precum:

infrastructura de turism

de amenajare drumurilor de acces,

de amenajare parcărilor,

de amenajare a sistemelor de marcaj

crearea și reabilitarea obiectivelor turistice de patrimoniu;

creșterea competitivității sectorului turistic:

diversificarea ofertei turistice regionale,

calificarea forței de muncă,

promovarea ofertei turistice a regiunii

relansarea turismului prin dezvoltarea turismului de nișă

dezvoltarea turismului rural și a celui montan,

conservarea și valorificarea ariilor protejate din regiune,

crearea și valorificarea unor circuite tematice,

reabilitarea stațiunilor balneare,

valorificarea turismului speologic.

Atingerea obiectivelor strategice definite în documentele programatice pentru dezvoltarea turismului la nivel național și regional se prognozează a fi realizată atât prin resursele financiare ce pot fi atrase din fondurile structurale accesibile turismului cât și prin importantele resurse ce vor însoți politica de investiții majore în infrastructura națională.

Alăturarea autorităților locale, cu resurse proprii la cele enunțate anterior, poate accelera procesul de dezvoltare a unei oferte de turism atractive și de calitate care să valorizeze vastul potențial natural și cultural existent al țării.

CAPITOLUL 3

Studiu de caz.

Structura organizatorică a Hotelului Union Sinaia

3.1 Importanța structurii organizatorice

Structura organizatorică a firmei reprezintă ansamblul persoanelor, al subdiviziunilor organizatorice și al relațiilor dintre acestea, astfel constituite și reglementate încât să asigure premisele organizatorice necesare obținerii performantelor dorite.

În cadrul structurii organizatorice a firmei deosebim două componente principale:

structura managerială;

structura de producție.

Structura manageriala reprezintă ansamblul managerilor de nivel superior și al subdiviziunilor organizatorice prin ale căror decizii și acțiuni se asigura condițiile manageriale, economice, tehnice, de personal, etc. necesare desfășurării activității firmei. Structura manageriala este formata din organismele de management participativ, managerul general și adjuncții săi, compartimentele funcționale și de concepție constructiva și tehnologica.

Structura de producție este alcătuită din totalitatea subdiviziunilor organizatorice ale firmei, în cadrul cărora se desfășoară activitățile operaționale, în principal de producție.

Structura organizatorica a firmei este expresia resurselor umane, materiale, financiare și informaționale incorporate și a caracteristicilor mediului în care acestea își desfășoară activitățile. Analitic, elementele endogene și exogene firmei, care se refera la caracteristicile organizării structurale, pot fi individualizate sub forma variabilelor organizaționale.

Pentru împărțirea unei organizații în grupuri sau unități de muncă, trebuie să se țină cont de faptul că este importantă gruparea oamenilor în așa fel încât să fie asigurate comunicarea, coordonarea și cooperarea dintre oameni și împărtășirea unor obiective și resurse comune.

3.1.1. Tipologie

Literatura de specialitate indică următoarele moduri de formare a grupurilor (H. Mintzberg):

Gruparea după cunoștințe sau abilități.

Majoritatea universităților sunt organizate după arii disciplinare. Funcțiile universitare sunt diferențiate după nivelul de cunoștințe (de la preparatori până la profesori universitari). Un alt gen de organizații astfel grupate sunt spitalele.

Gruparea după procese de muncă și funcții (Organizarea funcțională).

Majoritatea organizațiilor care realizează producție sunt organizate în acest mod. Un număr de oameni sunt implicați în producție, alții în cercetare și dezvoltare, alții în vânzări sau marketing, alții în finanțe și contabilitate, și alții în funcțiile legate de personal.

Gruparea în funcție de timp.

Uneori oamenii sunt grupați după perioada în care lucrează (schimburi). Acest mod de grupare poate fi folosit în corelare cu procesele de muncă și funcțiile.

Gruparea după produs sau rezultat.

Astfel sunt formate unități pe baza produsului sau serviciului rezultat.

Gruparea în funcție de client.

Unele organizații formează grupuri care se orientează către diferite categorii de clienți.

Gruparea în funcție de loc.

Acest lucru înseamnă de obicei că sunt formate unități în acord cu aria geografică pe care o deservesc sau în care sunt localizate.

Factorii esențiali în proiectarea unei organizații sunt următorii:

Sarcinile individuale.

Unitatea de bază în orice organizație o reprezintă sarcina individuală. Sarcinile sunt determinate în urma analizării funcțiilor necesare operării afacerii. O sarcină este de obicei îndeplinită de un individ, dar unele organizații privesc sarcinile ca responsabilitate a unei echipe. În organizațiile tradiționale sarcinile individuale sunt îndeplinite de indivizi, care formează o echipă, o secție sau un departament.

Departamentele. Pe măsură ce o organizație se dezvoltă, sarcinile individuale sunt grupate în subunități sau departamente. Stabilirea numărului de departamente reprezintă o decizie organizațională importantă.

În unele organizații există posibilitatea organizării departamentelor în jurul unor elemente comune. Diferitele sarcini individuale pot fi împărțite după funcție, după locație, după produs, după consumator sau după alte dimensiuni. Departamentele pot fi create de asemenea în funcție de o dimensiune centrală (de exemplu, după funcție) și apoi să se structureze celelalte unități după o altă dimensiune (produs, locație sau consumator).

Ideea centrală este aceea că structura creată trebuie să repartizeze oamenii și sarcinile în așa fel încât să fie asigurate comunicarea, cooperarea, îndeplinirea sarcinilor, distribuirea resurselor și luarea de decizii în modul cel mai eficace cu putință.

Plecând de la ideea că organizațiile care realizează produse diferite sunt organizate și conduse în mod diferit, P.R. Lawrence și J.W. Lorsch au creat modelul diferențiere-integrare al organizațiilor. Ei au observat că nu numai companiile care realizează produse diferite trebuie să fie organizate în mod diferit, ci chiar subunitățile sau departamentele din cadrul aceleiași companii au sarcini, obiective, oameni și termene diferite și trebuie deci să fie organizate și conduse în moduri diferite. Diferențierea dintr-o organizație trebuie să fie planificată. Aceste unități diferite au însă caracteristici unice, și ar trebui să fie integrate pentru a coopera în vederea atingerii obiectivelor organizaționale.

Este o provocare pentru organizație să permită diferențierea necesară în condițiile integrării. Unele organizații creează comitete responsabile cu asigurarea integrării departamentelor, care sunt alcătuite din reprezentanți ai fiecărui departament, în timp ce alte organizații angajează o persoană responsabilă cu coordonarea, și care trebuie să contacteze diferitele unități și să creeze legături între ele.

Uneori modul în care o organizație a fost proiectată nu mai este adecvat, adică nu permite rezolvarea unor probleme neprevăzute, motiv pentru care sunt create unități sau mecanisme cu caracter temporar. Cel mai des sunt utilizate echipele dedicate unei sarcini (task force) și comitetul, termeni confundați adesea. Echipele dedicate unei sarcini se referă la un număr de oameni cărora li se atribuie îndeplinirea unei sarcini pe o anumită perioadă de timp. Un comitet poate fi creat pe o perioadă mai lungă de timp pentru a se ocupa de probleme recurente. Unele organizații au comitete permanente a căror responsabilitate este rezolvarea unor probleme care apar în mod obișnuit.

Un alt mod de a reproiecta o organizație îl reprezintă descentralizarea sa prin mutarea autorității și responsabilității către baza organizației, în așa fel încât activitățile desfășurate de ocupanții posturilor de conducere să fie mai aproape de nivelele operaționale.

Pe măsură ce o companie crește, anumite funcții sau sarcini pot fi în continuare responsabilitatea managerilor de vârf sau a fondatorilor, dar trebuie luată o decizie în legătură cu numărul de activități care trebuie descentralizate și numărul de activități a căror centralizare trebuie păstrată.

3.2. Prezentare generala a societății – S.C. Hotel Union Sinaia

Denumire: S.C. Hotel Union Sinaia.

Sediu social: Sinaia, str. Avram Iancu nr. 1

Număr de telefon / fax: 0244.313851 / 0244.313855 Cod unic de înregistrare: 1 3 3 0 3 1 7

Numărul de ordine la

Oficiul Registrului Comerțului: J 29 / 380 / 30.04.1991

Clasa, tipul, numărul și principalele Certificat de înregistrare a valorilor

caracteristici ale valorilor mobiliare mobiliare nr. 130/13.03.2003-

emise de societatea comercială: C.N.V.M. Acțiuni comune nominative Număr total:33.982.223

Piața organizată pe care se

tranzacționează valori mobiliare: Piața extrabursieră RASDAQ

Valoarea totală de piață pentru

fiecare clasă de valori mobiliare: Valoare nominală:1.000 lei / acțiune

3.2.1. Amplasarea societății

Societatea Comerciala este situata în orașul Sinaia, stațiune montana situata la rândul sau pe una dintre cele mai principale artere de circulație auto și feroviare din Romania, la 125 KM de București capitala tarii. Amplasata pe axa principala a orașului, str. Avram Iancu nr. 1 societatea beneficiază de acces ușor în spațiul de parcare foarte generos de care dispune.

3.2.2. Caracteristici constructive

Clădirea a fost construită în anul 1983 cu destinația de hotel turistic de categoria I (în prezent la categoria de 4 stele), cu o suprafață construită de 1.763,52 m2 (1.306,18 m2 construcție propriu-zisă și 430,34 m2 terase), pentru cazare turiști utilități aferente pentru recepție, restaurant, bar, cofetărie, spațiu comercial.

Hotelul are o înălțime totală maximă de 35 m și este alcătuit din subsol, parter, mezanin, etaj tehnic, 7 nivele de cazare și cu nivel mansardat cu alte destinații.

La subsolul hotelului se găsesc depozitele de alimente, ambalaje, camere frigorifice, diferite ateliere, spălătorie, vestiarele personalului, centrale de ventilație și o sală de conferințe cu acces separat pe o scară în spirală ce urcă prin recepție la restaurant.

La parter se găsesc recepția hotelului cu holul de primire, cofetăria, laboratorul de cofetărie, spațiile comerciale și barul de zi.

Deasupra recepției, la mezanin sunt cele două săli de restaurant, cu anexele aferente: bucătărie, oficiu, depozite, spălător, camera frigorifică.

Cele 7 nivele de cazare au în total 180 de camere cu grup sanitar propriu. La nivelul 1 se găsesc birourile S.C. Union S.A., iar nivelul 8 este mansardat și cuprinde o sală cu diferite destinații-recepții, conferințe, simpozioane.

Structura de rezistență este realizată din diafragme, cadre din stâlpi și grinzi din beton armat turnate monolit.

Clădirea este dotată cu două lifturi pentru turiști, unul pentru personalul hotelului ce pornește din subsol și urcă până la ultimul nivel, și lift de marfă, de la subsol până la mezanin.

Hotelul este prevăzut cu 6 scări de acces, finisate corespunzător destinației.

Camerele și holurile comune nivelelor de cazare sunt mochetate, iar tâmplăria exterioară din PVC, cea interioară din lemn, terasele cu mozaic simplu.

Acoperișul este realizat în stilul concepției montane (la cote variabile) din forme cu învelitoare din tablă cutată zincată.

Restaurantul are pardoseala mochetată, la recepție mozaic venețian și mochetă, iar restul spațiilor mozaic simplu.

Încălzirea întregii clădiri este asigurată de centrala termică proprie o hotelului.

In anul 2002, hotelul a fost recondiționat total, acum fiind clasificat la 4 stele.

3.2.3. Personalul societății

Selecția personalului se realizează pe baza unei analize științifice a posturilor, completată cu profesionalism sub forma unei fișe cunoscută și însușită de toți angajații și folosita în mod curent pentru : angajare, integrare profesionala, evaluarea muncii, sancționarea abaterilor, promovare, transferuri etc.

Departamentul de resurse umane al hotelului funcționează pe principiul că angajarea personalului necesar constituie o condiție esențială pentru buna funcționare a hotelului și pentru realizarea obiectivelor propuse, având rolul de a găsi personalul potrivit cerințelor posturilor din hotel, pe care să-l îndrume și să-l perfecționeze pentru a cunoaște oferta și funcțiile pe care le au în cadrul hotelului. Resursele umane sunt în strânsă interdependență cu celelalte resurse ale hotelului, pornind de la obiectivele fundamentale pe care le urmăresc până la legăturile care există între ele.

Recrutarea personalului se face foarte eficient pentru găsirea și selectarea celor mai potrivite persoane, necesare atât pentru obținerea necesarului numeric, cât și pentru asigurarea unei calități ridicate a forței de muncă.

Departamentul de resurse umane pornește activitatea de recrutare de la previziunea și planificarea resurselor umane și de la analiza posturilor ce urmează a fi ocupate, alegând persoanele care întrunesc calitățile, cunoștințele, deprinderile și aptitudinile necesare.

Ca surse de recrutare se pot folosi:

candidați din interiorul hotelului (prin promovare sau transfer spre un alt post. Acesta este un bun factor de motivare a personalului, avantajul fiind că respectivii candidați nu mai au nevoie să se familiarizeze cu hotelul și cu politica dusă de acesta. Aceștia sunt aleși numai dacă conving că pot face fată responsabilităților și că pot veni cu idei noi;

candidați din exterior cu pregătire și calificare bună.

Integrarea personalului nou angajat în grupul și locul de muncă este foarte importantă, aceștia primind informații despre hotel și noul loc de muncă.

Formarea și perfecționarea personalului necesare anumitor categorii de personal se fac prin anumite programe specializate sau chiar prin schimb de experiență, unde angajații își pot îmbogății arsenalul de cunoștințe, metode, aptitudini, deprinderi în domeniile în care au deja o calificare de bază.

Pe baza acestei ,,Fise a postului” conducerea firmei poate decide științific care sunt posturile libere pentru care se poate face recrutarea de personal.

în general din analiza unei fise se pot observa următoarele cerințe minime necesare:

-scoli necesare

-autorizări speciale

-vechime

-limbi străine

-alte condiții(dactilografie, stenografie, operare calculator).

Munca și responsabilitatea ce revine fiecărui angajat din hotel sunt răsplătite cu salarii pe măsură și cu anumite avantaje complementare, fiind motivați și stimulați de conducere hotelului în funcție de performanțele personale.

Nivelul salariilor se modifică în favoarea angajaților, după caz, prin:

potențialul lor,

vechimea în muncă,

prime oferite cu anumite ocazii

Angajaților le sunt acordate sancțiuni și recompense, în funcție de activitatea, performanțele, aptitudinile și ideile fiecăruia.

Facilitățile oferite salariaților din Hotel Union pot fi:

financiare, sub forma primelor;

socio-profesionale, prin promovare;

recreative, prin posibilitatea de a petrece anumite sejururi, costurile fiind suportate de hotel.

Exemplu de fisa cu elementele de testare a capacitații de ocupare a postului de RECEPTIONER:

Numărul total de salariați în 2013 a fost de 150 salariați.

Peste 80% din personalul muncitor este calificat, iar aproape 50% din personal are cel puțin studii medii. Pe vârste, structura personalului în 2013 a fost:

Tabel 3.1 Structura personalului

Organigrama S.C. Union SA Sinaia

Fig. 3.1 Organigrama S.C. Union SA Sinaia

3.2.4. Oferta S.C. Union SA

Hotelul „Union” pune la dispoziția vizitatorilor săi 171 spații de cazare.

Camerele single, double și cele 4 apartamente de lux au fost pregătite de designeri într-o multitudine de suprafețe și culori care să satisfacă orice solicitare. Pe lângă room service permanent, clienții au acces la salonul de frumusețe, la parcarea cu pază și la serviciile de spălătorie.

Hotelul mai dispune de un video-bar, o cofetărie și un club internet.

Hotelul Union oferă condiții ideale nu numai pentru relaxare și agrement dar și pentru activități de afaceri.

Cu intenția de a-i convinge pe clienții săi că plăcutul se poate îmbina cu utilul, hotelul oferă oamenilor de afaceri un Centru de Conferințe, compus din:

-10 săli cu o capacitate cuprinsă între 10-200 persoane, și o suprafață totală de cca. 700 m2;

-spații multifuncționale cu o suprafață de cca. 1000 m2, unde sunt organizate 3 saloane destinate banchetelor și altor tipuri de reuniuni, 1 salon pentru reuniuni restrânse și 2 spații expoziționale în holul de la parter și în cel de la mezanin.

Centrul de Conferințe oferă toate condițiile desfășurării unor evenimente în cele mai bune condiții: mobilier adecvat, pereți izolați fonic, kit-uri de conferințe, asistență tehnică, acces la Internet.

Hotelul mai pune la dispoziția celor interesați și un E-bussines Centre, unde clienții corporate și persoanele private pot accesa Internetul în condiții optime.

Spațiul de cazare se compune dintr-un vestibul, sala de baie și camera propriu zisa iar dotarea acesteia cuprinde; telefon, televizor color cu instalație prin cablu, frigider și minibar și mobilier precum: canapea, pat de mijloc, dulap pentru perne, oglinda cu lumina directa și indirecta, veioze și noptiere, chestionar pentru clienți, suport cu broșuri și instrucțiuni despre New Montana, mapa cu informații despre hotel, perdele și draperii distribuitor de șervetele și altele toate acestea în conformitate cu cerințele de dotare care au stat la baza acordării brevetului de funcționare și de clasificare.

Camera de baie pune la dispoziția clientului cada-dus, prosoape de baie și produse de igiena; șampon, gel de dus, uscător de par cu securitate electrica, halate de baie și nu în ultimul rând casca de baie.

Restaurantul îmbină activitatea de producție proprie cu cea de servire punând la dispoziția clienților o gama diversificata de preparate culinare, produse de patiserie-cofetărie și băuturi asociate cu acestea servite după cele mai înalte criterii de servire și asociere de către somelierul propriu restaurantului.

Spatiile de producție sunt alcătuite din; bucătăria calda, bucătăria rece, spatii pentru preparări preliminare, secția bar, spălătorul de vesela și pahare, depozite de alimente și băuturi, depozite de ambalaje, spatii frigorifice, vestiare pentru personal, grup social și biroul directorului de cazare.

Sistemul de servire practicat este cel clasic care implica forța de munca calificată servirea efectuând-se de către ospătari în toate cele trei saloane prin toate serviciile cunoscute; la clește, la farfurie, la supiera, la gheridon ultimul fiind cel mai select și spectaculos serviciu, oferind clientului un adevărat spectacol și evidențiind profesionalismul chelnerului.

3.2.5. Clientela S.C. Union SA

Serviciile turistice oferite de S.C. Union S.A. Sinaia se adresează atât pieței interne cât și celei externe.

Diminuarea semnificativă a puterii financiare a românilor face ca accesul acestora la serviciile furnizate de S.C. Union S.A. să fie pusă sub semnul întrebării-aceasta în ceea ce privește piața internă, iar lipsa unei infrastructuri adecvate (drumuri, servicii de poștă și telecomunicații și chiar serviciile bancare), lipsa unei publicități corespunzătoare – reduc potențialul pieței externe.

Clienți permanenți pentru anul 2014:

S.C. O.K. Service Corporation S.R.L. Ploiești;

Sind România București;

Touring Eurolines București;

Sindturist Dacia Via România;

J`Info Tours București;

Oltextur Slatina;

Plontos;

Paralela 45 București;

Vacanța București;

Simpa Turism București;

Travel House București;

A.T.T. Slatina;

Artmedia Sinaia;

Happy Tour București;

Hobby Tour Galați;

I.T. Voiaj `95 București;

Sind Tour Minerva București;

Galtour Galați;

Energetica Tur Deva;

Contur Travel Constanța;

Arcadia Tour `96 București;

Pro Voiaj Brăila;

New Concept Travel București;

Magnum S.R.L.;

IMC Consulting;

Fabrio S.R.L.;

Universitatea București.

3.2.6. Furnizorii S.C. Union SA

Majoritatea furnizorilor sunt firme autohtone care își desfac produsele proprii:

produse lactate:

S.C. Danone S.R.L. Ploiești;

S.C. Alimalex S.R.L. Brașov;

carne și preparate din carne:

S.C. Brutus Impex S.R.L. Mănești Prahova;

S.C. Salsi S.A. Sinaia;

S.C. Malcom S.R.L. Breaza;

S.C. Agricol Boldești-Scăieni;

S.C. Dupod S.R.L. Codlea;

bere:

S.C. N.M.C. S.R.L. Predeal;

S.C. Cord Impex S.R.L. Câmpina;

S.C. Bucegi S.A. Bușteni;

vin:

S.C. Contex Prest 2000 S.R.L. Ploiești;

S.C. ICDVV Valea Călugărească;

apă minerală:

S.C. Coca-Cola HBC România S.R.L. Ploiești;

băuturi răcoritoare:

S.C. Coca-Cola România S.R.L. Ploiești;

produse pentru igienă:

S.C. Eurohotel S.R.L. București;

S.C. Livio S.R.L. Sinaia;

S.C. Ecolab S.R.L. Iași.

3.2.7. Concurența S.C. Union SA

La nivelul stațiunii Sinaia, dar și la nivelul Văii Prahova, concurența este foarte puternică.

La nivelul stațiunii se mai găsesc:

Hotelul „Palace”

-hotel de 4 stele, așezat la marginea parcului orașului, se află în imediata vecinătate a Cazinoului ce are o sală de spectacole și conferințe, care din punct de vedere arhitectonic rivalizează cu marile cazinouri din afara țării.

Hotelul „Caraiman”

– hotel de 2 stele, situat în imediata vecinătate a parcului și este foarte aproape de gară și de centrul orașului.

Hotelul „Sinaia”

– hotel de 2 stele, dispune de piscină, sală de conferințe, este poziționat în imediata apropiere a spațiilor comerciale din centrul orașului.

Hotelul „New Montana”

– hotel de 4 stele, dispune de sală de fitness, sală de conferințe, garaj acoperit și este poziționat în plin centrul orașului.

Pe lângă toate acestea, o serie de unități de cazare mai mici clasificate de la 2* la 3*:

Hotel ,,Păltiniș” baza de tratament.

Hotel ,,Sinaia”.

Hotel ,,Cerbul”.

Hotel ,,Cota 1400”si multe vile aparținând societății Cerbul sau unor persoane fizice sau A.F. din localitate.

Din punctul de vedere al relațiilor cu concurența foarte puternică, Hotel Union se menține pe piață datorită politicilor și strategiilor adoptate de conducere, având un grad de ocupare bun.

Este foarte important pentru Hotelul Union să-și poată păstra actualii clienți și să-i atragă pe cei potențiali. Fiind un hotel destinat în principal oamenilor de afaceri, amplasarea acestuia reprezintă un atu în plus pentru că hotelul este situat în centrul economic, financiar și cultural al orașului Sinaia.

Concurând pe o piață foarte puternică, pentru Hotel Union este vitală prestarea serviciilor la o calitate superioară și îmbunătățirea acestora pentru satisfacerea celor mai pretențioase cereri ale clienților.

3.2.8. Analiza SWOT

Puncte tari – puncte slabe

Ca puncte tari societatea Union SA se poate mândri cu:

Management performant aliniat standardelor mondiale în domeniu

Căi de acces ușoare la îndemâna tuturor direct din șoseaua europeana E15

Căi de comunicație performante puse la dispoziția turiștilor de către hotel prin centrala telefonica digitala de ultima ora și acoperirea zonelor de telefonie mobila pentru toate rețelele telefonice din România.

Poziția hotelului în imediata apropiere a instalației de transport pe cablu unica în localitate.

Punctele slabe hotelul se confrunta fiind la începutul activității cuprinse în standardul de clasificare de 4* cu lipsa unor servicii auxiliare de stricta necesitate ce se vor finaliza cat mai curând în cadrul programului de finalizare a investițiilor de renovare după cum urmează în capitolul următor din prezenta lucrare de practica.

Gradul de calificare al personalului hotelier și experiența acestora în domeniu.

Reclama și publicitatea produsului turistic hotelier și de alimentație publica.

Sezonalitatea cererii și a ofertei turistice.

Oportunități

In cadrul investițiilor viitoare se conturează o serie de probleme ce nu au reușit sa se finalizeze în timp util odată cu darea în folosință a noii clădiri renovate a societății.

După cum urmează lista cuprinde:

1. Sala de banchete și recepții

2. Salonul de frizerie – coafura

3. Centrul de închiriat materiale sportive de sezon

4. Școala de schi și înot

5. Centru de informare turistica și solicitare contra cost de servicii de ghid montan.

6. Agenție de turism proprie.

7. Discoteca de 120 locuri

8. Serviciul room service 24h

9. Piscina acoperita de 25m și patru culoare de înot

De aceea strategia de piață impusa de bordul managerial al S.C. International SA este una de cucerire a segmentului țintă de clientela de afaceri din zona și de menținerea acesteia prin calitatea serviciilor oferite, îmbogățirea ofertei acestora în funcție de cerințele clienților și alinierea la standardele Europene de practicare a turismului montan prin diversificarea serviciilor auxiliare.

3.3. Analiza circulației turistice

Pentru analiza circulației turistice se iau în calcul următorii indicatori:

numărul de turiști, care arată evoluția turiștilor care frecventează Hotel Union și care s-au cazat în hotel;

numărul de înnoptări, care arată numărul nopților în care turiștii au fost cazați în hotel;

durata medie a sejurului, care arată în medie câte zile au fost cazați turiștii în hotel. Se calculează ca raport între numărul de înnoptări și numărul de turiști;

gradul de ocupare, este considerat o rată fundamentală și se calculează ca (număr camere ocupate/număr camere disponibile) x 100, și are o exprimare la nivel de zi, lună, an.

Deci, analiza circulației turistice se face pentru

Număr turiști (număr persoane cazate) în Hotel Union

Tabel 3.2 Număr turiști (mii) cazați

Fig. 3.2 Evoluția numărului de turiști cazați

Tabel 3.2 Număr turiști (număr persoane cazate) în Hotel Union (%)

Fig. 3.3 Evoluția numărului de turiști cazați în procente

Analizând variația numărului de turiști total în perioada 2011-2013, se constată o scădere a acestuia, de la 6636 (în anul 2011) la 5869 (în anul 2012), pentru ca în anul 2013 să crească puțin peste anul 2011, ajungând la 5920.

Din analiza numărului de turiști pe naționalități se poate observa numărul mare de turiști cazați în hotel în perioada 2011-2013, în comparație cu turiștii români care ating cote foarte mici. Acest lucru se poate explica și datorită faptului ca Hotelul Union este destinat în principal oamenilor de afaceri.

Se poate lua în considerare și faptul că oamenii de afaceri români pot deține reședințe secundare dacă nu locuiesc permanent în România și că turiștii români care vin în vacanță, de obicei nu se cazează la un hotel de 4* din cauza situației economice și a nivelului veniturilor destul de mic.

Tabel 3.3 Modificări absolute și relative ale numărului de turiști

în Hotel Union în perioada 2011-2013.

unde: – indicator în perioada curentă (anul 2013);

– indicator în perioada de bază (anul 2011);

– anii pe care se efectuează analiza;

x – indicator al circulației turistice (număr de turiști)

Deci, se observa că:

Ritmul mediu al numărului de turiști a scăzut în 2013 cu 5,5 fată de anul 2011, situație determinată de conjunctura economică, politică, socială a țării și a pieței unde se desfășoară activitatea Hotelului Union.

Număr înnoptări în Hotel Union

Tabel 3.4 Număr înnoptări în Hotel Union (%)

Fig. 3.4 – Evoluția grafică a numărului de înnoptări pe categorii de turiști

Analizând valorile absolute ale fiecărui an cu valorile anului luat ca bază de comparație se poate observa o scădere continuă a numărului de înnoptări de la 17088 în anul 2011 la 14406 în anul 2012 și iar o scădere în anul 2013, ajungându-se la 13706. Se poate remarca scăderea semnificativă a numărului de înnoptări în anul 2012.

De asemenea, se poate observa numărul mic al turiștilor români în comparație cu cel al turiștilor străini, observându-se o ușoară creștere a acestora în fiecare an.

Tabel 3.5 Modificări relative și absolute ale numărului de înnoptări

în Hotel Union în perioada 2011 – 2013.

Fig. 3.5 – Evoluția numărului total de înnoptări

unde: – indicatorul în perioada curentă (anul 2013);

– indicatorul în perioada de bază (anul 2011);

n – numărul de ani pe care se efectuează analiza = 3;

x – indicator al circulației turistice (număr înnoptări).

Deci, se observa că:

Ritmul mediu al numărului de înnoptări a scăzut în 2013 cu 10.5% față de anul 2011.

Tabel 3.6 Durata medie a sejurului

Fig. 3.6 Durata media a sejurului pe categorii de clienți

În perioada analizată (2011-2013) nu se observă diferențe mari de la an la an, cu observația că în anul 2013 s-a înregistrat cea mai mică medie pe total turiști. Se poate observa că durata de ședere a turiștilor străini este mai mare decât a turiștilor români pe toată perioada analizată.

Cea mai mare durată de ședere a turiștilor români a fost în anul 2013 (1,5), iar a turiștilor străini în anul 2011 (2,6), cu o scădere bruscă în 2012 la 1,8 și cu o creștere în anul 2013 (2,3).

Fig. 3.7 Durata media a sejurului pe numărul total de clienți

Tabel 3.7 Gradul de ocupare

Tabel 3.8 Structura gradului de ocupare pe luni în anul 2013

Analizând structura gradului de ocupare în perioada 2011-2013 se poate observa o scădere semnificativă de la 60,4% în anul 2011 la 55% în anul 2012 și iarăși o scădere până la 51,15% în anul 2013.

Privind structura pe luni a gradului de ocupare în anul 2013 se poate observa scăderea acestuia în lunile de vară, atunci când este sezonul estival și când majoritatea oamenilor merg în vacanță, iar Hotelul Union este destinat în principal oamenilor de afaceri.

Tabel 3.9 Modificarea absolută și relativă a gradului de ocupare în Hotel Union

unde: – indicatorul în perioada curentă (anul 2013);

– indicatorul în perioada de bază (anul 2011);

n – numărul de ani pe care se efectuează analiza;

x – indicator al circulației turistice (gradul de ocupare).

Se observă că ritmul mediu al gradului de ocupare a scăzut în anul 2013 cu 9, față de anul 2011.

3.4. Analiza principalilor indicatori economico-financiari

Se analizează următorii indicatori economico-financiari:

Venituri:

Tabel 3.10 Venituri realizate de Hotel Union

Tabel 3.11 – Structura veniturilor de la Hotel Union

Fig. 3.8 Graficul structurii veniturilor

Se observă o pondere foarte ridicată a veniturilor din cazare (mult peste normele internaționale în domeniu), mult mai mare decât veniturile din alimentație și prestări servicii și o creștere continuă a tuturor veniturilor în perioada 2011-2013, venitul total aproape dublându-se din anul 2011 până în anul 2013.

Tabel 3.12 Modificări absolute și relative ale veniturilor totale în Hotel Union:

Fig. 3.9 Evoluția veniturilor totale

Deci: Se observă că din 2011 până în 2013 veniturile totale au crescut continuu.

unde: – indicatorul în perioada curentă (anul 2013);

– indicatorul în perioada de bază (anul 2011);

n – numărul de ani pe care se efectuează analiza (3);

x – indicator al circulației turistice (veniturile).

Deci: Ritmul mediu al veniturilor a crescut în 2013 cu 30% față de anul 2011.

Din analiza datelor privind contribuția activităților importante aducătoare de venituri, la o cifră de afaceri de aproximativ 2 milioane dolari SUA înregistrată de societatea S.C. Union S.A. în 2013, rezultă:

Tabel 3.13 Contribuția activităților la veniturile totale

***De menționat că ponderea ridicată a încasărilor din activitatea de cazare, mult peste normele internaționale în domeniu se explică și prin situația dificilă a activității de alimentație publică și a celorlalte servicii cu excepția încasărilor din convorbirile telefonice.

O comparație și mai detaliată de mediile înregistrate în industria hotelieră în tarile importante din Europa, Asia și SUA este următoarea:

Tabel 3.14 Comparația performanțelor SC Union SA cu mediile din tarile cu tradiție

2) Cheltuieli totale în activitatea Hotelului Union

Tabelul 3. 15 Structura cheltuielilor

Tabelul 3.16 Structura cheltuielilor procentual

Fig. 3.10 Structura cheltuielilor totale în Hotel Union

Se poate observa din analiza structurii cheltuielilor totale că acestea au avut o creștere continuă de la 18.156.524 în anul 2011 la 30.035.881 în anul 2012 pentru a se ajunge în anul 2013 la 40.851.930. Același lucru se poate spune și despre cheltuielile din alimentație, cazare și prestări servicii, chiar dacă ponderea cheltuielilor din cazare și prestări servicii este mai mică decât cea a cheltuielilor din alimentație (43,8% în anul 1998 și 46,9% în anul 1999).

Tabel 3.17 Modificări absolute și relative de cheltuieli totale în Hotel Union

unde: – indicatorul în perioada curentă (anul 2013);

– indicatorul în perioada de bază (anul 2011);

n – numărul de ani pe care se efectuează analiza;

x – indicator al circulației turistice (cheltuieli).

Deci: Ritmul mediu al cheltuielilor a crescut în 2013 cu 50% față de anul 2011, fapt datorat și de situația economică a țării și de inflație.

3) Cifra de afaceri

Tabel 3.18 Structura cifrei de afaceri

Fig. 3.11 Evoluția grafică a cifrei de afaceri

Indicatorii medii sunt:

unde: – indicatorul în perioada curentă (anul 2013);

– indicatorul în perioada de bază (anul 2011);

n – numărul de ani pe care se efectuează analiza;

x – indicator al circulației turistice (cifra de afaceri).

Deci: Ritmul mediu al cifrei de afaceri a crescut în 2013 cu 8,1% față de anul 2011.

Din analiza structurii cifrei de afaceri se poate observa creșterea acesteia continuă în perioada 2011 crescând la 39490181 în anul 2012 și ajungând la 45360860 în anul 2013. La creșterea continuă a cifrei de afaceri a contribuit și creșterea veniturilor, în principal, a celor din cazare.

Rata rentabilității

Se face analiza posibilităților hotelului de a realiza profit calculând:

Rata rentabilității comerciale (RRC) = profit brut / cifra de afaceri * 100;

Rata rentabilității financiare (RRF) = profit net / capital propriu * 100;

Tabelul 3.19 Evoluția ratei rentabilității

Fig. 3.12 Evoluția grafică a ratei rentabilității

Din analiza ratei rentabilității comerciale, se observă scăderea continuă a acesteia, în anul 2013 având o scădere bruscă datorită creșterii cheltuielilor în activitatea hotelului, a scăderii numărului de turiști și a gradului de ocupare.

Referitor la rata rentabilității financiare se observă o creștere a acesteia în anul 2012, față de anul 2011, cu aproximativ 20%, fapt datorat creșterii capitalului propriu și a numărului de servicii prestate, după care aceasta a înregistrat o scădere foarte bruscă, datorită scăderii profitului net și a capitalului propriu.

Acest capitol de prezentare generală a Hotelului Union, evidențiază istoricul acestuia caracteristicile de ansamblu, organizarea și funcționarea hotelului, analiza pieței unde acționează, analiza circulației turistice și a principalilor indicatori economico-financiari ce caracterizează activitatea hotelului.

Toate aceste informații (fictive – sunt doar pentru exercițiul financiar) evidențiază aspectele evoluției Hotelului Union în cadrul pieței pe care concurează.

Concluzii și propuneri

Dezvoltarea durabilă a turismului în România va duce la rezolvarea problemelor din acest domeniu, respectiv prin promovarea turismului la scară largă și investiții considerabile.

De asemenea în domeniul informării turiștilor trebuie aduse îmbunătățiri, spre exemplu montarea de panouri tip “touch screen”, panouri ultra moderne (led) de informare turistică în vecinătatea drumurilor, dar și investiții în site-uri specializate în care să se prezinte bogățiile României, informații despre infrastructura rutieră, trasee montane, sau posibilitățile de interconectare între obiectivele turistice, etc.

Pentru a se putea realiza un turism de calitate, este esențial să fie aplicate anumite măsuri concrete de dezvoltare durabilă. În România, în vederea dezvoltării durabile pentru turism se pot aplica următoarele:

Dezvoltarea, încurajarea și promovarea produselor, serviciilor și a pachetelor relaționate cu turismul durabil;

Asigurarea standardelor de înaltă calitate privind turismul durabil în țară;

Creșterea contribuției turismului la dezvoltarea durabilă a economiei locale;

Planificarea dezvoltării durabile a transportului turistic și a infrastructurii în țară;

Gestionarea impactului turismului asupra diversității biologice și peisagistice, a impactului de mediu și a impactului socio-economic și social;

Informarea potențialilor turiști cu privire la zonele și obiectivele de interes turistic important.

Cu cât aceste măsuri pentru dezvoltarea durabilă în turism a României se vor pune în practică, plus ulterioare îmbunătățiri ale acestora, dar și capitalul social investit în vederea dezvoltării durabile, cu atât în următoarea perioadă țara va putea avea un turism de calitate comparativ cu turismul practicat în statele dezvoltate din Uniunea Europeană.

Din punct de vedere cultural planificarea strategică a României este limitată și competențele și cunoștințele personalului de la nivelul autorităților locale privind acest domeniu sunt insuficiente. În acest sens o dovadă este faptul că foarte multe din proiectele finanțate în ultimii ani urmăresc exclusiv reabilitarea de străzi și pavarea piețelor publice. De asemenea, gradul de informare și conștientizare al autorităților locale referitor la importanța pe termen mediu și lung a protejării și conservării patrimoniului construit și referitor la valoarea socială, economică, ecologică a patrimoniului construit și la principiile europene de protejare și conservare a patrimoniului rămân limitate.

Datele statistice referitoare la starea patrimoniului construit, a monumentelor și zonelor construite protejate, baza cadastrală, structura juridică a regimului de proprietate în cazul patrimoniului construit sunt în numeroase cazuri incomplete și nu sunt actualizate. Astfel, la nivelul Institutului Național al Patrimoniului (INP) se cunoaște baza cadastrală doar în proporție de aproximativ 30% iar în ce privește starea de conservare a monumentelor de arhitectură, pentru monumentele publice și memorial‐funerare, aceasta este în proporție de aproximativ 70% necunoscută, din aceste cauze propun constituirea unui plan care să asigure punerea în aplicare a HG 294/2015 (Programul național de cadastru și carte funciară 2015-2023) pentru a putea fi constituită la nivel național o bază exactă cu tot ce constituie patrimoniul cultural.

Bibliografie

Bird, Drayton, (2007), Marketing direct pe înțelesul tuturor, Editura Publică, București

Bondrea, Aurelian, (1993), Sociologia Culturii, Editura Fondației România de Mâine, București

Cândea M., Erdeli G., Peptenatu D., Simon T., (2003), Potențialul turistic al României și amenajarea turistică a spațiului, Editura Universității din București

Cândea M., Bran F., (2001), Spațiul geografic românesc. Organizare, amenajare, dezvoltare, Editura Economică, București

Pompei Cocean, Gheorghe Vlăsceanu, Bebe Negoescu (2002) – Geografia generală a turismului, Meteor Press, București

Cristureanu, Cristiana, (1992), Economia și politica turismului internațional, Editura Abeona, București

Dinu M., (2002), Geografia turismului, Edit. Didactică și Pedagogică, București

Donaldson, B., (1998), Managementul vânzărilor, Editura Codecs, București

Florescu, C., Snak, O. , (1967), Cererea de mărfuri a populației, Editura Științifică, București

Gherasim, Toader, Gherasim Daniel, (1999), Marketing turistic, Editura Economica, București

Glăvan V., (2003), Turismul durabil, Editura Economică, București

Kotler, Philip, (1997), Managementul Marketingului, Editura Teora, București

Mihai V., (2001), Drumuri spre mănăstiri, Editura Sophia, București

Olteanu, Valerică, Cetina, Iuliana, (1994), Marketingul serviciilor, Editura Expert, București

***Commission of the European Communities – Communication from the Commission to the European Parlament, the Council, the European Economic and Social Committee and the Committee of the Regions on a European agenda for culture în a globalizing world, Brussels, 10.05.2007

*** HG 294/2015 – Programul național de cadastru și carte funciară 2015-2023 a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 309 din 6 mai 2015.

Istoria turismului – de la comerț la internet

http://despreromania.com/turismul-romanesc/

http://statistici.insse.ro/shop/?lang=ro

www.icomos.org/icomosca/bulletin

www.neurope.eu/articles

http://www.romaniatourism.com/world-heritage-sites.html

http://whc.unesco.org/archive/convention-en.pdf