Promovarea Statiunilor Si Turismului In Baile Felix

CUPRINS

CAPITOLUL 1. CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND ACTIVITATEA DE MARKETING

1.1. Delimitări conceptual privind marketingul

În etapa actuală, marketingul reprezintă, în primul rând, o problemă de comportament a întreprinzătorilor prin racordarea activității acestora la cerințele rezultate din dinamismul factorilor de mediu, dar tratat, în același timp și ca pe o stare de spirit.

Sub aspect pragmatic, marketingul trebuie să semnifice, în esență, o modalitate de a acționa pentru a ieși câștigător, o știință a luptei pentru reușita în afaceri, dar și o funcție managerială menită să asigure gestionarea eficientă a resurselor întreprinderii.

Marketingul, în esența sa, poate fi aplicabil tuturor piețelor în care se găsesc clienți, concurență, schimbări de mediu, iar elementele principale ale procesului de marketing au aplicabilitate universal valabilă.

Se apreciază că “definițiile formulate, în prima jumătate a secolului al XX-lea, sunt specifice vechiului concept de marketing, iar cele ulterioare, când a avut loc o revizuire profundă a conceptului, sunt specifice noului concept”.

O definiție elaborată a fost aceea potrivit căreia marketingul reprezintă “realizarea obiectivelor economice care dirijează fluxul de bunuri și servicii, de la producător, la consumator sau utilizator”.

Ulterior, definiția marketingului, cea mai des invocată, este cea kotleriană. Reputatul economist Philip Kotler, considerat părintele marketingului modern, afirmă că acesta reprezintă “activitatea umană îndreptată în direcția satisfacerii nevoilor și dorințelor, prin intermediul procesului schimbului, în legătură cu piețele”.

În etapa actuală, marketingul reprezintă, în primul rând, o problemă de comportament a întreprinzătorilor, este un marketing relațional, prin “racordarea activității acestora la cerințele rezultate din dinamismul factorilor de mediu”, dar tratat, în același timp și ca pe o stare de spirit.

Sub aspect pragmatic, marketingul trebuie să semnifice, în esență, o “modalitate de a acționa pentru a ieși câștigător”, o știință a luptei pentru reușita în afaceri, dar și o funcție managerială menită să asigure gestionarea eficientă a resurselor întreprinderii.

Orientarea de marketing se observă, atât la nivel microeconomic, cât și la nivel macroeconomic.

Pentru a denumi, atât produsul practicii, cât și pe cel al gândirii, școala americană de marketing operează cu două noțiuni:

noțiunea de marketing, corespunzătoare activităților practice de marketing, ca proces sau acțiune practică;

noțiunea de concept de marketing, corespunzătoare unei atitudini, filosofii sau unui mod de gândire specific.

interesele societății.

Școala românească de marketing consideră că, la nivelul firmei, există două funcții ale marketingului:

funcția de atragere a cererii, referitor la activitățile care privesc produsul, prețul și comunicațiile promoționale;

funcția de satisfacere a cererii, referitor la canalele de distribuție și logistica mărfurilor.

Structura concretă a mixului, poziția ocupată de fiecare dintre elementele sale componente vor depinde de posibilitățile întreprinderii și de solicitările pieței; în considerație vor intra, de asemenea, optica decidentului, capacitatea lui de realizare a celei mai inspirate combinații de instrumente, corespunzătoare condițiilor concrete în care își desfășoară activitatea.

Lărgirea câmpului de acțiune al marketingului, în diferitele niveluri ale activității economice, a fost însoțită de un alt proces, aflat în plină derulare și afirmare, de specializare, respectiv de delimitare și adaptare a sa, pe diferite zone de aplicație concretă.

Specializarea marketingului, privită una dintre cele mai proeminente trăsături specifice marketingului contemporan, s-a afirmat, pe măsura experienței acumulate, din nevoia practică de a găsi soluții de aplicare a sa la problemele particulare a diferitelor zone în care a pătruns.

Profilul activității economice constituie criteriul principal care a generat diferențieri, în privința modului de aplicare practică a marketingului: marketingul bunurilor de consum, marketingul bunurilor de capital și marketingul serviciilor.

În cazul marketingului bunurilor de capital, apar oportune unele clarificări legate chiar de denumirea acestei specializări, care vizează domeniul bunurilor destinate consumului industrial. Acestui fapt i se datorează, de altfel și denumirea de marketing industrial sub care ea a fost consacrată în literatura de specialitate și în practica economică din țările occidentale.

Dintre acestea se pot reține cu titlu exemplificativ: marketingul bunurilor de consum intermediar, marketingul bunurilor de utilizare productivă, precum și mai recent – marketingul bunurilor de producție, marketingul bunurilor de investiții, marketingul “business to business” și marketingul organizațional.

Marketingul serviciilor sau marketingul sectorului terțiar, este în continuă creștere ca importanță. Delimitarea sa s-a produs ca urmare a dinamismului deosebit înregistrat în ultimele decenii, pe piața serviciilor, precum și a particularităților specifice serviciilor, în raport cu bunurile fizice: intangibilitatea, inseparabilitatea de prestator (și implicit consumul lor la locul producerii, fără posibilități de stocare), eterogenitatea și perisabilitatea.

Un caz aparte, de adâncire a marketingului, la nivelul celor trei sectoare economice, bunuri de consum, bunuri de utilitate productivă și servicii, îl constituie marketingul agricol sau agromarketingul care vizează problematica producției și circulației bunurilor agricole, particularizările specializării respective, decurgând din natura specifică a producției și a produselor, din caracterul relativ mai rigid al cererii și ofertei, din particularitățile zonale ale pieței.

Cadrul teritorial sau aria de desfășurare a activității economice, constituie un alt criteriu important în raport de care a avut loc dezvoltarea marketingului. Modalitățile diferite de abordare a pieței interne, în ceea ce privește mediul de afaceri, precum și în comparație cu sistemul de metode și instrumente utilizate de întreprinzătorii angajați în circuitul internațional al produselor și serviciilor au condus la delimitarea problematicii marketingului intern de cea a marketingului internațional. Astfel, în timp ce în primul caz, al marketingului intern, gândirea și acțiunea de marketing au loc la nivelul pieței naționale sau locale, în timp ce marketingul internațional vizează activitatea de marketing ce depășește granițele unei țări, el fiind rezultatul dinamismului comerțului internațional.

O particulare zonală a marketingului internațional o constituie marketingul european sau euromarketingul, un marketing cu strategii și mijloace de acțiune specifice mediului de afaceri din cadrul Uniunii Europene.

Un alt rezultat al adâncirii specializării marketingului internațional îl reprezintă marketingul multinațional, specific marilor firme internaționale ce dispun de un sediu în țara “mamă”, dar acționează, de obicei, prin societăți “surori”, pe piețele și chiar în economiile mai multor țări.

Nivelul de organizare economică în care intervine marketingul constituie un al treilea criteriu important al specializării sale. În raport de treapta de încorporare și operaționalizare în cadrul aparatului economic a noii concepții s-au delimitat macromarketingul și micromarketingul.

Marketingul există, atât la nivel macro, cât la nivel micro, spun specialiștii. Macromarketingul are în vedere marketingul la nivelul economiei naționale, în timp ce micromarketingul vizează marketingul din punct de vedere al organizării întreprinderilor și al funcționării acestora în cadrul economiei.

Macromarketingul are în vedere utilizarea marketingului de către societate, la nivelul întregii economii naționale.

Înscriindu-se în tendința mai largă de adâncire a specializării și în cazul micromarketingului se susține tot mai mult ideea existenței unui marketing interior și a unui marketing exterior firmei.

1.2. Particularități privind activitatea de marketing în turism

Adaptarea rapidă la schimbările ce au loc în industria turistică, la nivelul cererii și al ofertei, reprezintă cheia de succes pentru o întreprindere de turism. Adaptarea presupune stabilirea variabilelor prin care întreprinderea poate să-și realizeze obiectivele propuse și măsura în care ele pot influența activitatea. Variabilele stabilite de specialiști în marketing sunt produsul, prețul, distribuția, promovarea la care pentru marketingul turistic, datorită particularităților lui, se adaugă parteneriatul, personalul prestator de servicii, împachetarea serviciilor și programele turistice.

Conceptului de "produs" i-au fost atribuite mai multe definiții. Astfel Philip Kotler afirmă că produsul este "orice poate fi oferit unei piețe pentru atenție, achiziție, utilizare sau consum și satisface o dorință sau necesitate. El include obiecte fizice, servicii persoane, locuri, întreprinderi și idei."

Produsul turistic este un ansamblu de bunuri materiale și servicii capabil să satisfacă nevoile de turism ale unei persoane între momentul plecării și momentul sosirii în locul de plecare.

Bunurile materiale se concretizează în cel puțin trei categorii de elemente:

un patrimoniu de resurse naturale, culturale, istorice etc., care formează cadrul fizic de bază și care vor manifesta o atracție pentru turiști;

elemente de infrastructură sau echipamente;

unele facilități de acces legate de mijloace de transport și căi de comunicații.

Trebuie menționat faptul că, nu elementele materiale definesc produsul turistic, ci serviciile sau prestațiile realizate prin intermediul lor.

Acestea, denumite și servicii turistice, sunt o combinație de cel puțin patru tipuri de bază: serviciile de transport, de cazare, de alimentație și de agrement.

Indispensabil este serviciul de agrement, în lipsa căruia, celelalte trei categorii ies din sfera de cuprindere a turismului.

Prin segment de produs turistic, se înțelege una din cele patru categorii de servicii, privită izolat.

Produsul turistic presupune prestarea unor servicii suplimentare cum ar fi: serviciile de organizare a consumului turistic și de informare, serviciile de intermediere și alte servicii cu caracter special.

Privit prin prisma marketingului, produsul turistic reprezintă expresia fizică a răspunsului firmei la cererea de turism, respectiv tot ceea ce poate fi oferit de ea pe piață, într-o formă care să poată fi remarcată, cumpărată și consumată, în vederea satisfacerii nevoii de turism.

Ierarhizarea produselor turistice presupune abordarea lor la alte niveluri, cum ar fi cele de: articol, marcă, tip, gamă, categorie, familie, etc.

Astfel, în funcție de numărul serviciilor pe care le integrează, produsele turistice se împart în: integrale, compuse, simple.

Ținând seama de natura lor și a motivației care le generează, produsele turistice pot fi de ordin: cultural, istoric, sportiv, familial, comercial, etc.

În funcție de durata sejurului, produsele turistice pot fi de sejur cu durata mai mare de o zi și de o zi.

Dacă luăm în considerare numărul persoanelor cărora le sunt adresate, avem produse turistice: individuale, de familie, de grup.

Alte tipuri de produse turistice sunt:

produse "la cheie" (forfetare) oferite ca un produs finit;

produse tip "stațiune" sau centru de sejur (stațiune balneară);

produse tip eveniment etc.

Calitatea produsului turistic reprezintă măsura în care el asigură satisfacerea pretențiilor turiștilor sau gradul de concordanță între caracteristicile așteptate de clienți și cele oferite de producători.

Potrivit specialiștilor Organizației Mondiale de Turism, principalele caracteristici calitative ale produsului turistic sunt: valabilitatea, fiabilitatea, eficacitatea, integrabilitatea, comprehensibilitatea, flexibilitatea etc.

În ceea ce privește poziționarea produsului turistic, prin aceasta se înțelege operația de imprimare în mintea clientului a imaginii dorite în legătură cu el și cu el și cu firma care-l realizează. Această imagine este semnificativă pentru consumatorii produselor turistice, asigurându-i asupra calității respectivelor produse.

Poziționarea produselor turistice este temelia managementului lor și reprezintă modul în care întreprinderea se poziționează, împreună cu produsele ei în raport cu întreprinderile și produsele competitoare pe diferite piețe. Burke și Resnick au identificat patru strategii principale de poziționare:

referitoare la o piață-țintă;

referitoare la preț și calitate;

referitoare la o clasă de produse;

referitoare la competitori.

1.3. Oferta de produse turistice, strategii privind produsele turistice

Oferta turistică este constituită din bunurile și serviciile care satisfac cererea turistică, manifestată sau nemanifestată (potențială) la un moment dat.

În cele mai multe cazuri, o firmă oferă clienților nu un singur produs, ci un grup de produse, mai mult sau mai puțin omogene.

Deci putem defini gama de produse turistice ca fiind un ansamblu de produse legate între ele prin faptul că se adresează acelorași clienți, satisfac aceeași nevoie, au la bază aceleași resurse, sunt vândute prin aceeași rețea de distribuție etc. Produsele pot fi grupate în linii de produse, fiecare linie fiind definită de un anumit element de bază concretizat într-o stațiune, într-un anumit gen de turism, într-un anumit sistem de transport, într-o anumită modalitate de cazare etc.

Gamele de produse turistice prezintă unele particularități în comparație cu gamele de produse materiale.

Astfel gama de produse turistice este asigurată prin participarea mai multor firme. Din punct de vedere al conținutului, gamele de produse turistice sunt mai eterogene. Trecerea de la un produs la altul, sau de la o gamă de produse la alta se realizează mult mai ușor.

Principalele componente ale unei game de produse turistice sunt:

baza, adică produsul sau serviciul turistic căruia îi corespunde prețul cel mai mic și calitatea cea mai bună;

trunchiul, adică produsele care beneficiază de cel mai bun raport calitate-preț;

vârful, adică produsul de lux, pentru care cererea este mică, dar care asigură prestigiul firmei.

Dimensiunile unei game de produse sunt: lungimea dată de numărul total al produselor, lățimea dată de numărul produselor din cadrul aceleași linii și adâncimea marcată de numărul liniilor.

Pentru a rezista în fața firmelor concurente și pentru a răspunde cât mai bine cerințelor clientelei, firma de turism trebuie să analizeze mereu problema oportunității aducerii pe piață a unor produse noi.

Prin produse turistice noi se înțeleg atât produse originale, cât și produse cu îmbunătățiri, respectiv noi mărci de produse pe care întreprinderea le obține prin eforturi proprii.

Astfel putem evidenția următoarele strategii:

strategia inovării, adică perfecționarea pe toate căile posibile a produselor turistice;

strategia inovării propriu-zise, adică producerea și livrarea pe piață a unor produse turistice cu totul noi;

strategia înnoirii prin diferențiere, adică modificarea compoziției produsului turistic;

strategia înnoirii prin ruptură, adică aducerea pe piață a unui produs cu totul nou, sau cel puțin radical schimbat față de celelalte.

Mai putem evidenția două strategii, în funcție de poziția față de concurență:

strategia productivă, când firma lansează produse noi înaintea concurenței;

strategia reactivă, când firma răspunde concurenței prin acte inovaționale.

Apariția noilor produse oferă întreprinderii șansele obținerii unui profit mai mare, sau pierderii însemnate, dacă produsele nu sunt acceptate de consumatori.

De aceea obținerea noilor produse turistice presupune parcurgerea următoarelor etape: generarea de idei, selectarea de idei, crearea și testarea conceptului de produs, elaborarea strategiei de marketing, analiza afacerii, crearea produsului, testarea pieței și comercializarea.

1.4. Particularități privind promovarea turistică

Promovarea turistică reprezintă o altă variabilă importantă a mixului de marketing turistic și este una dintre principalele activități de marketing ale întreprinderii.

Acțiunile în domeniul turismului vizează atât atragerea unor noi clienți, cât și păstrarea celor vechi, adresându-se, direct sau prin rețele de intermediere, fie întregului public , fie unor categorii bine identificate de clienți. Promovarea poate favoriza firmele turistice de la toate nivelurile: local, zonal, național și chiar internațional.

Fiind orientată în primul rând spre turiștii potențiali promovarea nu va neglija comercianții și ceilalți intermediari. Astfel datorită strânsei legături dintre promovare și vânzări, se evidențiază în turism două stiluri promoționale distincte:

promovarea imaginii, care are în centrul atenției destinațiile turistice;

promovarea vânzărilor, care implică operațiunile de comercializare.

Procesul de promovare turistică începe de la analiza și formularea clară a obiectivelor promoționale, ce trebuie să fie în atenția marketingului. Acestea se referă la identificarea audienței-țintă, determinarea răspunsului căutat, selectarea și formularea mesajelor desemnate să atingă scopul, selectarea mediului pentru transmiterea efectivă a mesajelor la audiența-țintă, alocarea bugetului pentru realizarea și transmiterea mesajelor, evaluarea efectelor asupra audienței țintă, respectiv colectarea și analiza feed-back-ului.

Obiectivele pot fi de consolidare, creare sau schimbare a atitudinilor și comportamentului consumatorului de produse turistice.

Promovarea este utilă consumatorului, în cadrul procesului de luare a deciziei de cumpărare, întrucât îl ajută să elimine sau să reducă neîncrederea în produsul turistic ce va fi cumpărat, sau în gradul de satisfacție ce îl poate aduce achiziționarea produsului turistic respectiv.

Organizațiile și instituțiile interesate în promovarea pe scară largă a turismului își organizează, aproape fără excepții, centre de informare cu caracter permanent sau ocazional.

Plecându-se de la strategiile generale de marketing și de la obiectivele specifice strategiilor promoționale, promovarea turistică se realizează sub diferite forme: publicitate, promovarea vânzărilor, relațiile publice, forța de vânzare, marketingul direct, promovarea prin marcă, sponsorizarea, saloanele profesionale.

Pentru activitatea promoțională turistică, principalele mijloace de comunicație sunt: publicitatea, promovarea vânzărilor, relațiile publice, vânzarea profesională, sponsorizarea.

Relațiile publice sunt activități desfășurate de întreprinderile turistice în scopul menținerii și îmbunătățirii legăturilor cu întreprinderile colaboratoare, sau cu publicul.

Publicul unei firme de turism, se împarte în publicul intern și publicul extern.

Activitățile desfășurate în domeniul relațiilor publice, trebuie să asigure că opiniile mediului extern sunt și rămân favorabile întreprinderii turistice, formatorii și liderii de opinie având un rol determinant în acest sens.

Relațiile publice se realizează pe o mare diversitate de căi: vizite în destinațiile turistice, conferințe de presă, comunicate în presă, interviuri în media locală, manifestări culturale, artistice, științifice, sportive, seminarii, sponsorizări, cocteiului, editarea unor publicații etc.

Elaborarea unui program de public relations, presupune parcurgerea următoarelor patru etape distincte: cercetarea, acțiunea, comunicarea, evaluarea.

Sponsorizarea este o formă modernă de promovare a vânzărilor. În funcție de motivațiile care stau la baza sa, s-au evidențiat două forme de sponsorizare:

de impulsionare, care să ducă la creșterea impactului comercial al firmei de turism asupra competitivității sale pe termen scurt și la întărirea fidelității clienților;

de implicare, care să atragă de partea firmei organismele și clientela interesată în promovarea anumitor valori.

Sponsorizarea presupune de fapt un sistem de susținere financiară a unor acțiuni culturale, artistice, etc., de către firmele turistice, în scopul câștigării unei notorietăți și a unei imagini cât mai favorabile în ochii publicului.

1.5. Particularități privind distribuția produselor turistice

Fiind o componentă principală a mix-ului de marketing, distribuția produselor turistice are în vedere atât circuitul fizic și economic al acestora între producători și clienți, cât și ansamblul relațiilor care iau naștere între prestatorii de servicii, clienți, comercianți și alți intermediari.

Distribuția facilitează achiziționarea și consumarea serviciilor turistice de către clientelă, face posibile compararea și alegerea acelor combinații de servicii turistice care convin cel mai mult clientelei.

Distribuitorii specializați efectuează în mod calificat o preselecție a produselor turistice, de fapt îi eliberează pe clienți de o serie de activități administrative pentru care ei nu dispun de timp și de competență.

Astfel rezultă o primă funcție a distribuției în turism și anume adaptare a ofertei turistice la cerere. Funcția principală este aceea de a asigura, prin intermediul punctelor de vânzare și al căilor de acces, transferul serviciilor de la prestatori la beneficiari. A treia funcție a distribuției în turism este aceea de a face posibilă vânzarea serviciilor turistice în avans.

Punctul de plecare în elaborarea unei politici de distribuție îl constituie analiza piețelor turistice țintă, opțiunea pentru una sau alta din soluțiile posibile, făcându-se în funcție de numărul clienților efectivi și potențiali.

Prin canal de distribuție se înțelege o succesiune de intermediari comerciali care dirijează produsul turistic de la producător la consumator și care evidențiază transferurile succesive ale dreptului de proprietate.

Membrii sau intermediarii unui canal de distribuție îndeplinesc următoarele funcții: informarea, promovarea, contactarea, modelarea, negocierea, distribuția propiu-zisă, finanțarea și asumarea riscului.

Distribuția prin canale directe presupune vânzarea serviciilor turistice nemijlocit clienților.

În turism distribuția directă se realizează în mai multe moduri: sistemul de rezervări de locuri, vânzarea prin corespondență sau prin catalog, vânzările prin telefon, vânzările la domiciliu, telematica.

Canalele indirecte de distribuție se bazează pe intermediari.

Principalele tipuri de intermediari care operează pe piața turistică sunt: tur-operatorii, agențiile de voiaj (turism), organizațiile sindicale, centrele de rezervări etc.

Tur-operatorul este un angrosist ce cumpără produse turistice în cantități mari, pe care le vinde în cantități mai mici agenților de turism sau uneori direct consumatorilor. El poate asambla pachete de vacanță ce includ transportul, cazarea, masa etc.

Prin comercializarea produselor turistice se înțelege modul în care se realizează penetrarea produselor turistice în rețeaua de rezervări, de închirieri și de vânzări, în vederea trecerii lor de la producători la beneficiari.

Serviciile turistice singulare, de genul cazării, pot fi comercializate în mod direct, fără intermediari, iar combinațiile de servicii turistice denumite și produse compozite se comercializează numai prin intermediari, tur-operatori, sau agenții de turism.

Astfel referitor la serviciile de transport acestea pot fi comercializate direct sau indirect, sub forme diverse, ca de exemplu: călătorii individuale sau de grup, călătorii simple sau complexe, călătorii cu un singur mijloc de transport sau în cooperare etc.

Serviciile de transfer sunt incluse în categoria celor de transport. Tarifele practicate sunt diferite: integrale sau cu reducere, simple sau compuse, înglobate sau neînglobate etc.

În ceea ce privește cazarea, firmele specializate pot opta între comercializarea directă, cu cheltuieli de promovare-publicitate și cea cu intermediari, care implică plata unor comisioane.

Servitul mesei este inclus sau neinclus în structura produsului turistic și poate fi comercializat direct sau indirect.

Aici distingem:

self catering în cazul oamenilor de afaceri;

semipensiune, când se acoperă doar parțial nevoile de hrană ale turiștilor;

pensiune completă, practicată de majoritatea stațiunilor.

Serviciile de agrement sunt oferite de agențiile turistice la alegerea clientelei, ele se tarifează separat de celelalte servicii turistice.

Excursiile se oferă clientelei tot la opțiunea acesteia, negrevând tarifele globale.

În prețul produselor turistice complete se includ toate tarifele practicate de firmele prestatoare ale serviciilor componente, eventualele comisioane pentru intermediari, marjele de profit ale tur-operatorilor și agențiilor turistice.

Comercializarea produselor turistice presupune și alte acțiuni, două mai importante fiind informarea profesioniștilor și negocierea tranzacțiilor.

Există mai multe moduri de contactare, informare a comercianților: circulare de informare (travel letters) sau buletine specializate (travel news), presa specializată, birouri de informații, contactele directe cu intermediarii, bursele profesionale, workshop-urile, congrese ale marilor asociații naționale, de agenții turistice.

Negocierile urmează imediat informării, ele se referă la punerea de acord în legătură cu vânzarea unui număr dat de servicii la anumite tarife.

Oferta comercială de servicii turistice este făcută de către agențiile angrosiste sub forma broșurilor sau cataloagelor, acestea distribuindu-se prin rețele de detailiști.

1.6. Concluzii și propuneri

Nota caracteristică a mixului de marketing va fi dată de piața în care aceasta ar urma să se înscrie, să se aplice practic. De regulă, în cadrul celor patru componente ale mixului, accentul cade asupra primei componente – politica de produs; în definitiv, produsul este principalul mijloc de comunicare a întreprinderii cu piața. In unele situații însă, obținerea unor schimbări favorabile întreprinderii în contractul cu piața sau fie și numai consolidarea poziției pe piață pot să nu implice revendicări ale politicii anterioare de produs sau doar unele retușuri minore. Poziția și ordinea de importanță a celor patru elemente variază în funcție de condițiile concrete ale implementării mixului, de specificul strategiei în slujba căreia este pus. De asemenea, mixul de marketing nu conține în mod obligatoriu, în toate cazurile, ansamblul celor patru componente ale sale; el se poate limita la două-trei sau chiar la un singur element.

Indiferent câte dintre cele patru elemente sunt prezente cu schimbări efective față de perioadele anterioare și indiferent asupra căreia cade accentul principal al preocupărilor întreprinderii, o cerință de bază a realismului mixului de marketing o constituie judicioasa corelare a acestor elemente. Lipsa de corelare poate diminua sau chiar pune în pericol realizarea efectivului global urmărit. Toate aceste elemente se cer corelate, la rândul lor, cu strategia de piață a întreprinderii.

Crearea produsului începe din momentul în care în întreprindere este generată o nouă idee de produs, vânzările sunt zero, iar costurile de investiție și promovare sunt în creștere.

Etapa de lansare a produsului turistic se caracterizează prin volum ridicat de cheltuieli de promovare, deoarece clientela potențială trebuie informată în legătură cu apariția produsului turistic și trebuie atrasă să-l cumpere, dar volumul vânzărilor înregistrează creșteri relativ lente. Cheltuielile întreprinderii sunt ridicate și din cauza unei exploatări mai scăzute a capacităților sale de cazare și masă, fiind necesară experimentarea și testarea modelului de servicii oferite.

Acțiunile în domeniul turismului vizează atât atragerea unor noi clienți, cât și păstrarea celor vechi, adresându-se, direct sau prin rețele de intermediere, fie întregului public , fie unor categorii bine identificate de clienți. Promovarea poate favoriza firmele turistice de la toate nivelurile: local, zonal, național și chiar internațional.

Fiind orientată în primul rând spre turiștii potențiali promovarea nu va neglija comercianții și ceilalți intermediari.

Procesul de promovare turistică începe de la analiza și formularea clară a obiectivelor promoționale, ce trebuie să fie în atenția marketingului. Acestea se referă la identificarea audienței-țintă, determinarea răspunsului căutat, selectarea și formularea mesajelor desemnate să atingă scopul, selectarea mediului pentru transmiterea efectivă a mesajelor la audiența-țintă, alocarea bugetului pentru realizarea și transmiterea mesajelor, evaluarea efectelor asupra audienței țintă, respectiv colectarea și analiza feed-back-ului.

O altă problemă importantă care intervine în stabilirea mixului de marketing o constituie optimizarea eforturilor de marketing. Practic, fiind vorba de o alegere dintre mai multe variante posibile care pot duce la un anumit efect, intră în discuție criteriul eficienței economice. De plidă, creșterea până la un anumit nivel a volumului vânzărilor pe piață poate fi obținută fie prin ridicarea calității produselor, fie prin reducerea prețurilor, fie prin antrenarea unei rețele mai largi și mai diversificate de distribuție, fie prin amplificarea activității promoționale; același efect poate fi însă obținut prin antrenarea simultană a mai multor sau a tuturor acestor căi. Este vorba, deci, de o problemă de minim, respectiv se cere stabilirea și apoi adoptarea acelei soluții care minimizează eforturile necesare pentru obțineri unui efect prestabilit.

În general cele mai utilizate tehnici de promovare a vânzărilor sunt: reducerile de tarife, sub forma ofertelor speciale, vânzărilor grupate și reducerilor definitive, jocurile și concursurile, loteriile și tombolele, seminariile, conferințele, workshop-urile, voiajele de stimulare sau promoționale, ca de exemplu organizarea de săptămâni gastronomice, publicitatea la locul vânzării, cadourile promoționale, etc.

Din cele prezentate anterior, se observă că activitatea de promovare este, înainte de toate, o activitate comunicativă, informarea clientelei în legătură cu produsul și firma care-l furnizează fiind unul din cele mai importante obiective.

CAPITOLUL 2. METODOLOGIA CERCETĂRII

2.1. Cercetările de marketing

Cercetarea de marketing reprezintă culegerea, înregistrarea, prelucrarea, analiza și interpretarea informațiilor necesare pentru elaborarea deciziilor de marketing.

Necesitatea cercetării de marketing derivă din chiar concepția de marketing. Pentru a satisface cât mai bine și mai eficient consumatorii, întreprinderea trebuie să cunoască și să anticipeze necesitățile, dorințele și preferințele acestora și factorii care le influențează și explică de ce consumatorii se comportă într-un anumit fel. În acest scop, întreprinderea are nevoie să genereze un flux permanent de informații cu privire la mediu, piață, consumatori, concurență și alte elemente care prezintă interes pentru obiectivele și activitățile sale de marketing și generale. Cercetarea de marketing este cea care ajută întreprinderea să afle răspunsuri la exigențele sporite de informații necesare pentru fundamentarea deciziilor de marketing. Cercetarea de marketing adună datele și faptele într-un mod sistematic, ordonat, obiectiv și intuitiv totodată, află și dezvăluie situația reală și nu starea ideală, imaginată sau dorită.

De la bun început, este necesar să fie făcută distincția între cercetarea de marketing și studierea pieței. Cercetarea de marketing cuprinde atât cercetarea pieței, concurenței, macromediului, produsului și a celorlalte elemente ale mixului de marketing, cât și datele interne ale întreprinderii care au relevanță pentru marketing. Numărul, localizarea geografică a consumatorilor, mărimea și structura consumului, comportamentul de cumpărare și consum și factorii care îl influențează, drepturile consumatorilor sunt de maximă importanță pentru a ști cine, cât și cum cumpără.

Concurența este investigată sub aspectul numărului, cotelor de piață, strategiilor și practicilor de marketing, în special ale concurenților principali și direcți. De aceea, trebuie cercetate liniile de produse, gama sortimentală, testate produsele noi, calitatea, întrebuințările și vârsta produsului, imaginea și marca, ambalajul, produsele concurente. Canalele de distribuție trebuie studiate pentru a scoate în evidență diversele tipuri de canale, cu avantajele și dezavantajele fiecăruia, în special ale canalelor directe și ale intermediarilor (agenți, distribuitori), criteriile și posibilitățile de selectare a canalelor de distribuție, funcțiile de promovare a vânzărilor îndeplinite de fiecare verigă a canalului sau tip de canal. În cazul cercetării de marketing la nivel internațional se studiază în plus condițiile de acces pe piață, barierele la intrare pe piețele care prezintă interes, importurile și alte elemente specifice.

Aceste informații se referă, în primul rând, la condițiile interne de care dispune firma pentru practicarea marketingului; structura organizatorică și locul marketingului în aceasta, existența și configurația sistemului informațional de marketing, resursele, knowhow- ul și utilizarea instrumentelor de marketing. În sfârșit, este necesară identificarea avantajelor și dezavantajelor întreprinderii în raport cu concurența, în special prin prisma poziției deținute pe piață, ilustrată de cota de piață, a produselor, promovării, prețurilor.

Scopurile cercetării de marketing. Informațiile obținute prin cercetarea de marketing sunt folosite în următoarele scopuri principale:

Dezvoltare: Cercetarea de marketing ajută eforturile de extindere și creștere ale întreprinderii;

Planificare: Informațiile sprijină elaborarea unor planuri de marketing, argumentate solid, construite judicios și detaliate și la obiect;

Cerințele cercetării de marketing.

Indiferent de arie, conținut și scop, pentru a fi organizată și realizată în mod corect, cercetarea de marketing trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:

aria cercetării trebuie să fie suficient de largă și corespunzătoare pentru a satisface necesitățile și obiectivele pentru care a fost inițiată;

cercetarea trebuie efectuată în mai multe etape succesive, care împreună formează procesul cercetării de marketing.

2.2. Prezentarea de ansamblu a stațiunilor și turismului în Băile Felix

Stațiunile Băile Felix au fost cunoscute din cele mai vechi timpuri.

Pe teritoriul băilor și în localităților din jur s-au regăsit unelte și așezări omenești din neolitic.

Unele urme ale vieții pe aceste meleaguri atestă că băile au fost cunoscute și de către romani.

Cea mai veche mărturie scrisă despre existența acestor băi datează din anul 1221, de pe vremea Abației Hevius de Magno-Varadino, care a dăinuit pe aceste locuri până în vremea turcilor. Dintre satele din jur, Hoielul apare mai des în documente.

În documentele din evul mediu, Băile Felix apar sub denumirea de băile Oradei, probabil pentru că se aflau în apropiere și erau legate de viața economică și de apărare a acestui oraș.

Informațiile despre Băile Felix lipsesc până la începutul secolului al XV-lea din cauza distrugerilor provocate de invazia tătarilor (1241) și apoi a atacurilor și cuceririlor turcești.

În anul 1465, Ianus Pannonius, poetul favorit al regelui Matei Corvin, aduce laude izvoarelor tămăduitoare de ochi de la Felix.

Începând cu secolul XVI-lea tot mai numeroși călători străini au trecut pe la Oradea amintesc de prezența izvoarelor de apă termală și de puterea lor de vindecare. Astfel, Giovani Antonio Magni, în lucrarea sa „Geografia sau descrierea universală a pământului”, arată că în Transilvania „se află izvoare termale felurite, cele de la Geoargiu și de la Oradea, aceste calde, celelalte reci”.

Un alt călător străin, Antonio Possevino (1533-1611), dă amănunte asupra populației Transilvaniei și stării ei sanitare. El arată că pentru anumite boli „mulți se vindecă fie cu leacuri sau cu băi deosebit de bune de care sunt foarte multe la Oradea…”. S-ar vindeca la băile orădene și mai mulți bolnavi, scria călătorul, dacă „s-ar duce acolo după curățenie, deci pentru tratament și ar putea rămâne acolo cu înlesnirile necesare”.

G.P. Compni, în scrisoarea adresată lui Aquaviva, în 1584, în perioada când Oradea a fost bântuită de o puternică epidemie de ciumă, arată că veneau la băi o mulțime de oameni bolnavi unde săracii erau îngrijiții fără plată.

Marele umanist Nicolaus Olahus, care și-a desfășurat activitatea pe acest meleaguri, în a doua jumătate a secolului al XVI-lea, amintește băile Oradei, enumerându-le printre cele mai bune ape terapeutice și asemănându-le cu cele de la Buda, Trencin și din Slovacia.

În anul 1658, băile au fost reparate din însărcinarea lui Gheorghe Rakoczi, când s-a construit și o casă a băilor domniei, care apoi a fost distrusă de turcii ajunși lângă Oradea, în anul 1660. în cronica sa, Szalardi Janos descrie acest fapt astfel: „însuși beiul făcând baie în baia săracilor a poruncit ca aceasta să nu fie arsă și astfel împreună cu toate clădirile, pentru sănătatea slăvitului bei le-au lăsat neatinse, dar clădirile zdravene ale băii cu casele bune pentru odihnă le-au făcut praf, rămânând numai pereții de piatră”.

În aceeași cronică se arată că cele două spitale din Oradea își completau veniturile din cele trei mori și din taxele ce le percepeau la Băile Felix.

În anul 1692, turcii au fost înfrânți și au cedat aceste teritorii austriecilor.

În anul 1731, medicul Gebb Francisc studiază componența apelor, aplicând în tratament rezultatele obținute.

În anul 1977, Stephanus Hathvanny, în lucrarea sa „Thermae Varadiennes” descrie băile Oradei, vizitate de el în 1771, astfel: „Apele calde orădene nu se găsesc în oraș sau în suburbii, ci la o distanță oarecare. Cine vrea să ajungă la izvoarele aducătoare de sănătate trebuie să pornească din Oradea pe un drum drept, de la nord spre sud..”.

La Băile Felix între anii 1711-1721, administrator a fost Helcher Felix. În timpul său s-a descoperit un mare izvor termal, azi dispărut, căruia i s-a dat denumirea de „Felix”, nume care se pare că a fost generalizat pentru întreaga stațiune, deși Hathevany, în lucrarea amintită, arată că numele ar veni de la fericirea (felix) însănătoșirii.

În anul 1744 s-a ridicat o clădire cu etaj, care dispunea și de câteva camere de cazare.

Hathvany arată că pentru bolnavii veniți la tratament s-au construit pavilioane, unul cu 10 camere, 5 la parter și 5 la etaj, iar la circa 1000 de pași, pe deal se mai află o casă cu grădină. Cei sănătoși puteau închiria camere în afara băilor, în satele din jur. Vara, în sezon, bolnavii stăteau în căruțe cu coviltir sau în corturi. După el, la Felix se trata un mare număr de boli.

Din monografia băilor, realizată de medicul Anton Mayer, în 1861 reiese că cele mai mult construcții din ambele băi erau din lemn și acoperite cu șindrilă sau stuf. După incendiul din 1843 care a distrus toate instalațiile de la suprafață, la Băile Felix a început o nouă etapă în dezvoltarea acestora, prin ridicarea unor construcții. În urma cutremurului din 1842, s-a format un izvor lângă baia de nămol, pe care, în 1842, au fost ridicate instalații noi. În 1832 la Felix un hotel numit „Europa”. Tot aici erau în 1861 trei bazine construite din bârne de lemn: al domnilor, al țăranilor și al treilea, probabil, al săracilor.

În anul 1852 a fost pus la dispoziția suferinzilor un omnibuz care făcea legătura de două ori pe zi între Oradea și Felix.

Demne de semnalat sunt anumite date statistice din acel timp care arată frecvența mare a celor veniți la tratament. Astfel, în anul 1858, au fost internați 1887 de bolnavi la Felix, la care trebuie adăugat numărul mare de persoane care făceau tratament ambulatoriu, sau cei care stăteau la băi numai câteva zile.

Între cele două războaie mondiale, stațiunea a cunoscut o oarecare dezvoltare în ceea ce privește amenajarea izvoarelor naturale, a bazinelor, a băilor la cadă și a lacurilor de cazare.

Procesul de dezvoltare și de valorificare mai largă a apelor termale terapeutice a fost lent, din cauza scopului urmărit în acel timp – câștigul.

Stațiunea balneoclimaterică Felix este situată în partea de nord-vest a țării, în județul Bihor, la contactul dintre Dealurile Vestice și Câmpia de vest. Altitudinea stațiuni este în jur de 140 m. Valea Hidișel, în care se găsesc Băile Felix, se unește cu Băile 1 Mai în vecinătatea localității Sînmartin.

Căile de acces. Fiind așezate în apropierea Oradei (9 km), care reprezintă un însemnat nod de circulație, la aceste stațiuni se poate ajunge cu mai multe mijloace de transport:

Cu avionul pe ruta București-Oradea, prin cursele zilnice ale Tarom, sau din străinătate, prin cursele speciale. Legătura între aeroport și centrul municipal Oradea (5 km) este asigurată de autobuzele agenției Tarom. De aici, din Piața Victoriei, în continuare, spre cele două stațiuni, cu autobuzul.

Cu trenul, până la gara Oradea, din direcțiile: București (650 km), Satu Mare (113 km), Timișoara (178 km), Episcopia Bihor (6 km), gară de frontieră cu Ungaria. Din gara Oradea (Piața București) se pot folosi mai departe fie trenul pe traseul Oradea-Vașcău până la halta CFR, Băile Felix (11 km).

Cu mijloacele auto accesul este asigurat pe căile rutiere modernizate Bcurești-Oradea (E 15), Satu Mare – Oradea (DN 19), Timișoara-Oradea (DN 69 Arad) și D.N 79), Borș (punct de frontieră cu Ungria).

2.2.1. Relieful

Aspecte generale ale reliefului din cadrul stațiunilor Felix sunt condiționate de interferența dintre două unități majore de relief – Dealurile Vestice și Câmpia de Vest. Astfel, în partea estică și sudică a stațiunilor apar terminațiile Dealurilor Pădurii Craiului, subunitate a Dealurilor Vestice. Acestea sunt materializate prin dealul Șomeleu (346 m), cu altitudinea cea mai însemnată din regiune, dealurile Cordăului (270 m) și Apateului (102 m). Ele provin din piemontul de acumulare pliocen al Pădurii Craiului, ce a fost erodat și fragmentat ca dealuri la sfârșit pliocenului – începutul cuaternarului. Doar calcarele barremiene din dealul Șamleu fiind mai rezistente la acțiunea eroziunii au menținut un relief mai semeț, imprimând dealului o formă mamelonară. Prezența calcarelor în acest deal a condiționat și formarea unui relief carstic, din care se remarcă avenul „Hudra Bratii”. Relieful carstic al dealului (greșit interpretat ca o formă vulcanică) a conservat o serie de depozite fosilifere de mamifere din tipul pleistocenului, deosebit de importante din punct de vedere științific, care sunt expuse în cadrul secției de științe naturale a Muzeului Țării Crișului din Oradea. În rest, formațiunile panonianului, reprezentate mai ales prin argile nisipoase, marne cu intercalații nisipoase, au fost mai ușor de erodat, ceea ce a făcut ca dealurile să aibă o altitudine mai redusă, cu aspect de culmi prelungi cu povinișuri domoale.

În cadrul stațiuni se întâlnește Câmpia Miersingului, care face parte din Câmpia de Vest. Relieful ei este reprezentat prin glacisuri, ce au aspect unor câmpuri întinse, dispuse în trepte și ușor înclinate către vest. Fiecare treaptă de glacis trece pe nesimțite către nord și nord-est într-un pod al teraselor din partea stângă a Crișului Repede, ceea ce demonstrează, cu prisosință, același timp de formare.

În zona stațiuni, podurile și de glacisuri sunt fragmentate de văile ce aparțin bazinului hidrografic Peța. Ele sunt largi, cu versanții domoli, au o luncă destul de extinsă, în cadrul cărora albiile minore sunt adâncite la peste doi metri.

Acolo unde pădurea a fost îndepărtată pentru ca terenurile să intre în folosință agricolă și apar povârnișuri mai accentuate, eroziunea accelerată a condiționat formarea unor organisme torențiale. Nu rare sunt cazurile în care pătura de sol a fost îndepărtată prin acțiunea eroziunii areale. Totodată unele stăvilare construite pe pârâul Peța au condiționat ca panta profilului longitudinal al văii să se atenueze în amonte, favorizând formarea unor albii minore mai largi, uneori cu fenomene de înmlăștinare.

2.2.2. Clima

La valoarea curativă a stațiunii, pe lângă apa termală și nămolul terapeutic, un rol deosebit îl are și factorul climatic, fapt ce conferă dubla caracteristică de stațiuni balneare și climatice.

Această calitate rezultă din poziția geografică a stațiuni, care face ca ea să beneficieze de un climat blând, continental-moderat, precum și de prezența unor condiții naturale care impun un climat de cruțare.

Deoarece în cadrul strict al regiunii nu funcționează o stație metrologică, pentru precizarea celor mai însemnate elemente ale climei prezentăm observațiile efectuate la stațiile Oradea, ale căror valori, în linii mari, sunt valabile și pentru spațiul stațiuni. Acest fapt este condiționat de aproprierea zonelor ce ne interesează, și mai ales, de omogenitatea condițiilor fizico-geografice.

Variația în timp și spațiu a elementelor ce determină clima zonei în care sunt amplasate stațiunile este condiționată de factorii climatogeni: radiația solară, dinamica atmosferică și caracterul suprafeței subiacente.

Radiația solară factorul hotărâtor în desfășurarea proceselor și fenomenelor atmosferice, depinde de înălțimea soarelui deasupra orizontului, de la latitudinea stațiunilor (în funcție de care variază și durata zilei) și de nebulozitatea care condiționează durata de strălucire a soarelui. Ținând seama de toate aceste elemente, se constată că valorile cele mai mari se produc vara, în mod special în luna iulie (16,60 kcal/cm2), și cele mai mici iarna, în luna decembrie (2,64 kcal/cm2), când rata zilei este cea mai scurtă, iar nebulozitatea în regiune cea mai mare.

Circulația generală a atmosferei, care transportă masele de aer, respectiv transportă vremea dintr-un loc în altul, are o deosebită importanță pentru clima stațiunilor. Pătrunderea lor fiind condiționată în mare măsură de relieful înconjurător, este firesc ca din circulația generală a Europei să ajungă în regiune, cu precădere, masele de aer maritime dinspre vest și nord-vest, continentalizate într-o măsură oarecare, și mai puțin masele de aer polar-continentale din est, datorită rolului de barieră exercitat de lanțul muntos carpatic. Acest fapt contribuie la moderarea caracterului temperat-continental al climei din regiunea stațiunilor. Ele cunosc mai mult ierni blânde și veri mai răcoroase și nu înregistrează în schimb, asprimea gerurilor și căldurilor excesive ale verilor din estul țării.

Suprafața subiacentă are o deosebită importanță în formarea microclimatului din stațiuni, deoarece la nivelul acesteia razele solare se transformă în energie calorică, iar unele elemente fizice ale maselor de aer suferă modificări, ceea ce condiționează procesele și fenomenele, climatice din stratul inferior al aerului. Particularitățile suprafeței subiacente se caracterizează prin eterogenitate, deoarece în stațiuni, ca și în imediata lor vecinătate, relieful este reprezentat prin terase, glacisuri și dealuri fragmentate de văi, zonele cultivate alternează cu insule de pădure și fânețe-pășuni, iar în incinta lor sunt realizate construcții și amenajării de bazine cu apă termală în acest sens, este suficient să ilustrăm că, în funcție de orientarea versanților celor două văi care străbat stațiunile, insolația este diferențiată, iar pădurile, în opoziție cu terenurile din jur ocupate de culturi sau pășuni-fânețe, reduc simțitor amplitudinile termice diurne din timpul verii, măresc ziua umiditatea relativă cu circa 20%, iar noaptea cu circa 50%, și frânează viteza curenților de aer.

În funcție de factori climatologeni, principalele elemente ale climei, la caracterizarea cărora trebuie să avem în vedere unele corective introduse de microclimat, au după observațiile efectuate la stația meteorologică Oradea, următoarele caracteristici:

1. Temperatura aerului. Media anuală a temperaturii aerului este de 10,4C, calculată în intervalul 1931-1998, fiind mai ridicată decât în alte regiuni din țara noastră , care sunt situate aproximativ la același latitudine, datorită pătrunderii frecvente a maselor de aer maritim, precum și altitudini absolute a reliefului.

În funcție de unele cauze generale apar în decursul timpului și variații neperiodice ale temperaturii aerului, respectiv abateri de la media multianuală, uneori cu valori apreciabile. Acestea sunt fie depășiri cum a fost cazul în 1956, când valoarea medie anuală era de 12,3C, fie coborâri, de exemplu 7,9 în anul 1978.

În general iernile sunt moderate, fără geruri puternice, din cauza frecvenței destul de ridicate a maselor de aer vestice și faptul că regiunea are o poziție mai adăpostită față de invaziile aerului polar-continental dinspre nord și nord-est. Totodată, altitudinea mai ridicată a stațiuni față de câmpia joasă din partea lor vestică face ca acestea să nu fie influențate de inversiunile termice care apar în lunile de iarnă câmpie, datorită intensificării circulației anticiclonale din nord-est.

Desprimăvărarea se face mai repede decât în partea estică a țării, din cauza circulației vestice și a extinderii dorsalelor anticiclonului. Azoric peste partea sudică a Europei. Valoarea medie anotimpuale fiind în jur de 10,6C, ce depășește media anuală, ne demonstrează, cu prisosință, aspectul frumos al timpului.

Lunile de vară nu cunosc temperaturi ridicate din partea estică și sudică a țării, acest fapt datorându-se prezenței aerului maritim din partea vestică și nord-vestică a continentului, mai răcoros, ce pătrunde în regiune prin intermediul circulației vestice.

Toamna este un anotimp deosebit de frumos, aspect la care contribuie și valorile temperaturi aerului. Astfel, media lunii septembrie în jur de 16,6C și a lunii octombrie de 11,0C depășește, mai ales în primul caz, cu mult media anulă, deoarece regiunea este supusă frecvent invaziilor de aer cald din sectorul sud-vestic. Doar luna noiembrie înregistrează valori sensibil mai coborâte (6,1C) sub media anuală, datorită accentuării răcirii aerului prin procese radiative și creșterii advecției aerului rece sub acțiunea dorsalei anticiclonului euroasiatic.

2. Nebulozitatea, respectiv gradul de acoperire a cerului cu nori, are mare importanță climatologică, deoarece influențează evoluția multor elemente climatice, printre care, în mod deosebit, diminuează amplitudinile termice.

Media anuală a nebulozității, exprimată în zecimi de cer acoperit, are valoarea de 6,0. Din luna ianuarie valoarea nebulozității începe să scadă, ca urmare a predominării regimului anticiclonal. Deși începând cu luna aprilie, se intensifică circulația atmosferei și pătrund frecvent mase de aer maritim dinspre vest, creșterea temperaturii constituie la scăderea nebulozității. Astfel se ajunge ca în septembrie atmosfera încălzită să prezinte o valoare minimă a nebulozității.

Regimul și distribuția nebulozității au un rol important în ceea ce privește regimul anual al duratei de strălucire a soarelui. Valoarea medie anuală de strălucire a soarelui este de 2068 ore, cu un maxim în iulie (219,8 ore) și un minimum în decembrie (47,5 ore). În timpul zilei, maximum de strălucire a soarelui este înainte de masă.

3. Fenomenele de oraje, reprezentate prin descărcările electrice din atmosferă, au intensitatea maximă în norii Cumulonimbi. Ca urmare, frecvența lor cea mai mare este în anotimpul de vară, în mod deosebit în luna iunie, când astfel de formațiuni noroase sunt mai frecvente. În timpul ierni apariția lor este cu totul incidentală.

4. Constituția geologică

Elementul natural esențial din regiune îl reprezintă structura și procesele geologice care au avut loc și au loc, deoarece de acestea depind prezența apelor termale și, în ultimă instanță existența celor două stațiuni.

Din punct de vedere structural, regiunea Băile Felix este situată la contactul unor unități geologice majore, cum ar fi pe de o parte, Bazinul Panonic cu anexele sale estice de timp graben – Bazinul Borod și Bazinul Beiuș – și pe de altă parte, horstul Pădurii Craiului.

În timpul geologic, aceste unități au avut adesea evoluții deosebite, uneori chiar antagoniste, datorită fazelor orogenice care au afectat zona. Ca efect direct al acestora a apărut de-a lungul timpului geologic o serie de întreruperi în procesele de sedimentare, care au condiționat, la rândul lor, retragerea apelor marine din zonă, exondarea depozitelor sedimentare depuse anterior și supunerea lor la acțiunea de modelare a agenților externi – morfogenetici. Totodată, ele au avut drept consecință puternică tectonizarea a stratelor geologice, ceea ce a dus la apariția unei structuri în blocuri, dispuse în trepte, fiecare bloc reprezentând, în mare, câte o unitate din cele arătate mai sus.

Blocurile, mărginite de falii ce converg spre interior, s-au ridicat pe verticală formând hosturi, în timp ce blocurile dintre acestea s-au scufundat formând grabene. Din urmărirea tectonicii s-a observat că, în regiunea vestică a României, sistemul de faliere a structurii geologice are două direcții orientate perpendicular una pe alta – direcția panonică NE-SV și direcția carpatică NV-SE. Bineînțeles, la rândul ei, fiecare unitate a suferit pe un plan mai redus, o tectonizare asemănătoare, ceea ce a condiționat apariția unei structuri în „tablă de șah”, care are o deosebită importanță în conturarea zăcămintelor de ape termale.

2.2.3. Hidrografia

Apele din zona stațiuni sunt reprezentate prin ape freatice, ape de adâncime și ape de suprafață.

Dacă apele freatice joacă un rol mai puțin însemnat în cadrul celor două stațiuni, apele de adâncime, cu caracter termal, reprezintă baza dezvoltării acestora.

Numeroasele foraje hidrogeologice care au fost efectuate pentru captare, au stabilit, în general, prezența a două orizonturi de ape termale. Astfel complexul I acvifer este situat la adâncimea de 47-150 m, cu temperatura apelor în jur de 49C la Felix, în timp ce complexul II acvifer se află la adâncimea de 340-410 m, cu o temperatură a apelor în jur de 43C la Felix.

Apele de suprafață sunt reprezentate prin rețeaua hidrografică și lacurile din zonă.

La alcătuirea rețelei hidrografice participă bazinul pârăului Peța. El își are originea în zona de ascensiune a apelor termale care formează micul la termal „Ochiul Țiganilor”, situat în amonte de Băile Felix. Din partea stângă primește pârâul Glighii sau al Țiganilor, iar în zona „Lacul Albastru – Pârâul Popii”. În dreptul localității Sânmartin primește tot de pe partea stângă pârâul Hidișel, care străbate Băile Felix.

Atât Pârâul Peța, ca și afluentul său, pârâul Hidișei (din aval de Băile Felix), au un regim de scurgere permanentă, datorită alimentării lor din izvoarele ascendente sau din forajele executate în regiune pentru alimentarea băilor, precum și din apele folosite în tratament. Acest mod de alimentare mai contribuie la conturarea și a altor particularității pe care la are porțiunea de bazin semnalată. Dintre acestea se evidențiază imposibilitatea declanșării fenomenelor de iarnă, datorită prezenței permanente a apelor calde, apoi chimismul destul de ridicat al apelor, într-o oarecare măsură și poluarea lor, precum și gradul ridicat de rugozitate a albiilor minore.

Lacurile din zona stațiuni sunt naturale și artificiale. Lacurile naturale care apar la Băile Felix – Ochiul Țiganilor, Lacul Albastru și Ochiul Mare – au adâncimi și dimensiuni reduse. Ele s-au format prin acumularea apelor termale din izvoarele ascensionale în cadrul albiei pârâului Peța. Un caracter mixt natural și antropic îl prezintă tronsonul pârâului Peța între Ochiul Mare și stăvilar. Datorită acestuia din urmă, albia minoră a pârâului se lărgește mult prin acumularea apelor și primește caracterul unui lac de vale, care în sectorul Ochiului Mare are adâncimea și dimensiunile cele mai mari.

Lacurile artificiale au funcția de ștranduri deschise (ștrandul „Felix”, Piscina cu turnulețe, Piscina Apollo, ștrandul U.G.S.R la Băile Felix și Complexul de piscine), precum și funcția de înfrumusețare a parcului, ca, de exemplu bazinele amenajate cu plante exotice.

2.2.4. Vegetația

Condițiile naturale, în mod deosebit cele de climă și relief, au determinat prezența unei vegetații ce are evidente caractere central-europene. Pe acest fond dominant, topoclimatul de adăpost a permis apariția unei flore de nuanță sudică, iar existența unor formațiuni lacustre termale, apariția unei mici insule de flotă tropicală. La rândul ei, acțiunea dirijată a omului a condiționat, pe de o parte, prin defrișări, prezența unei flore tipice pajiștilor și fânețelor de silvostepă, pe de altă parte, aclimatizarea artificială a unor specii, adevărate rarității floristice pentru țara noastră.

Astfel pădurile de lângă stațiune sunt alcătuite din stejar pedunculat spontan, ce reprezintă mărturii ale stejărișelor de odinioară. Spre Băile FElix apare sporadic cerul care apoi devine dominant spre vest și sud. Spre dealul Șomleu este prezent și fagul chiar sub înfățișarea unor păduri masive, ce acoperă împreună cu gorunul panta nordică și nord-vestică a dealurilor. Sporadic mai pot fi întâlnite în păduri și exemplarele de gârniță, frasin, carpen. Stratul arbustiv este alcătuit din alun, corn, sânger, lemn câinesc. În stratul ierbaceu al pădurilor se găsesc elementele care dau nota de nuanță sudică a vegetației.

Existența unor formațiuni acvatice cu proprietăți deosebite permite prezența unei specii tropicale – monument al naturii – lotusul termal, faima stațiuni și a întregului județ. Planta are frunze rotunde plutitoare, cu marginea dințată și răsfrântă în sus, dintre care se înalță gingașele flori alb-gălbui, cu miros plăcut, parfumat.

Acțiunea antropică a condiționat prezența în parcurile stațiunilor a unor rarității floristice pentru regiune, cum ar fi arborele de lalea, originar din America de Nord, care se află în perimetrul rezervației naturale „Pârâul Peța”, ori diferitele specii din țări tropicale aclimatizate în bazinele cu apă termale de lângă drumul ce urcă spre complexul U.G.S.R al Băilor Felix.

2.2.5. Fauna

În contextul condițiilor de climă, vegetație și acțiunea antropică ce caracterizează regiunea, fauna este reprezentată de unele apariții în păduri ale capricornului și mai ales ale fazanului, iar în terenurile cu fânețe și pajiști prin elemente de stepă, rozătoare, cum ar fi: popândăul, hârciogul și iepurele.

Apele pârâului Peța, și în mod deosebit formațiunile locuste din lungul văii, adăpostesc specia tropicală de melc Melanopsis, precum și o subspecie endemică de pește – roșioara.

O problemă deosebită sub raport științific o ridică prezența în apele termale ale văii Peța a formelor tropicale de Lotus termal și de melc.

2.2.6. Profilul stațiunii

Băile Felix sunt profilate, în principal pe tratamentul afecțiunilor reumatismale inflamatorii, degenerative și abarticulare, al afecțiunilor posttrumatice, neurologice periferice și centrale, al celor ginecologice, precum și la unor boli asociate (endocrine, de nutriție și metabolism și unele boli profesionale).

2.3. Obiectivele cercetării

Obiectivele pe care mi le-am propus pentru a le analiza în această lucrare sunt:

Identificarea potențialului turistit al stațiunii;

Determinarea gradului de atractivitate al stațiunii

Analiza infrastructurii turistice;

Analiza SWOT a stațiunii Băile Felix.

CAPITOLUL 3. PROMOVAREA STAȚIUNILOR ȘI TURISMULUI ÎN

BĂILE FELIX

3.1. Identificarea potențialului turistit al stațiunii

3.1.1. Potențialul turistic bioclimatic

În general trebuie cunoscut faptul că iernile sunt mai blânde din cauza pătrunderii frecvente a maselor de aer vestice și pentru că stațiunea este adăpostită de masele de aer estice de arcul carpatic. Primăvara vine mai repede în această zonă decât în partea de est din cauza circulației vestice și extinderii dorsalelor anticiclonului Azoric peste partea sudică a Europei. Iar dacă vorbim de anotimpul de vară temperaturile rămân în limite normale și nu devin excesive. Acest fapt se datorează prezenței aerului maritim din vest și nord-vest a continentului, finnd un vânt mai răcoros. Toamna de asemenea se înregistrează temperaturi relativ ridicate. Spre exemplu în luna septembrie temperaturile sunt în jur de 16,6 grade C sau în luna octombrie 11,0 grade C. Observăm că aceste temperaturi depășesc media anuală datorită invaziilor de aer cald provenite din sectorul sud-vestic. În luna decembrie însă temperaturile ajung la o cifră redusă de doar 0,7 grade C.

Când vorbim de temperaturi diurne, acestea se prezintă cu un minim înainte de răsăritul soarelui și cu un maxim în orele de după-amiaza. Stațiunea Băile Felix beneficiează de temperaturi mai coborâte în timpul zilelor de vară deoarece își fac simțite prezența pădurile și vegetația de culturi sau pajiști-fânețe, astfel făcând mai plăcută șederea turiștilor sosiți pentru a-și petreece timpul liber în această zonă.

Tabelul 1. Temperatura medie lunară în stațiune

Umiditatea aerului în Băile Felix este determinată de influențele climatice din vestul și sud-vestul continentului european, care transportă spre această zonă mase de aer umede.

În urma cercetărilor s-a stabilit faptul că tensiunea vaporilor de apă din atmosferă are o valoare multianulă de 10,4 mb, maxima înregistrându-se în lunile iulie și august (16,5 mb), iar minima lunară este atinsă în ianuarie (5,1 mb). Un alt factor care trebuie luat în considerare când vorbim de umiditatea aerului, este deficitul de saturație. Valoarea medie multianuală a acestui indicator este de 4,4 mb, luna în care deficitul de saturație este cel mai crescut fiind luna iulie (8,9 mb), iar cea mai redusă valoare se înregistrează în luna inauarie (0,8 mb).

O altă medie multianuală, de această dată cea a umidității relative, este stabilită la valoarea de 77,7 %, luna cu cea mai mare valoare din acest punct de vedere fiind luna decembrie (88,3 %), iar luna cu cea mai scăzută valoare fiind luna iulie (69,6 %). Un alt calcul reprezentativ al cercetătorilor s-a efectuat în privința cresșterii sau scăderii interlunare a umidității relative. Astfel, s-a constatat că între lunile octombrie și noiembrie se înregisrează o creștere intelunară maximă a umidității relative, cu o valoare de 4,8 %, iar în intervalul februarie-martie are loc scăderea interlunară cea mai accentuată de 6,8 %.

La final s-a constatat o frecvență mare a zilelor cu umiditate relativă (în peste 80 % din zile) și logic, o frecvență redusă a zilelor cu umiditate scăzută (în sub 30 % din cazuri). Astfel se evidențiează influențele climatului umed provenit din vestul continentului european, înregistrându-se în medie de 91,4 zile/an cu umiditate ridicată, maximul de acest gen de zile sunt în luna decembrie (19,9 zile), iar minimul în lunile iulie și august (2,3 zile). Dacă vorbim de numărul zilelor cu umiditate relativă de sub 30 %, ajungem la o medie de 9,7 zile/an.

Un alt element climatologic de o importantă deosebită este gradul de acoperire a cerului (nebulozitatea). Acest factor influențează clima prin reducerea semnificativă a duratei de strălucire a soarelui și totodată diminuează amplitudinile termice. S-a calculat o medie anuală de nebulozitate la un grad de 6,0. Nebulozitatea evoluează lunar în sincron cu umiditatea relativă și invers fața de temperatură. Maximă de nebulozitate își face simțită prezența în luna decembrie (7,9). Durata nebulozității scade începând cu luna ianuarie, iar din luna aprilie această valoare va scădea și mai mult datorită intensificării circulației atmosferice respectiv creșterea semnificativă a temperaturilor. Până în luna septembrie se ajunge la un minim al valorii nebulozității din cauza faptului că până în această perioadă are loc încălzirea atmosferei.

Nebulozitatea diurnă variză în funcție de anotimpuri. Spre exemplu, pe timpul iernii, când predomină norii stratiformi, nebulozitatea are o valoare maximă dimineața, datorită temperaturilor scăzute. Vara apare și mai de dimineață deorece pe la orele 5-6 afară se înregistrează încă temperaturi scăzute. Odată cu încălzirea de către soare al atmosferei, acești nori care produc nebulozitea sunt dispersați., rezultă valori foarte scăzute, chiar spre minime, ale nebulozității. Un al doilea maxim în formarea nebulozității se înregistrează în jurul orei 15:00, tot din cauza încălzirii atmosferei formându-se norii cumuliformi. În funcție de nebulozitate se determină durata de strălucire a soarelui în medie anuală. Această medie atinge valoarea de 2068 ore pe an în stațiune, cu un maxim în luna iulie (291,8 ore) și un minim în luna decembrie (48 ore). Frecvența zilelor cu soare este unul ridicat în cadrul stațiunii, având valoarea de 30,2 zile în iulie și 13,8 zile în decembrie.

Tabelul 2. Nebulozitatea medie lunară în Băile Felix

Vorbind de radiația solară, acest fenomen depinde de înălțimea la care este plasat soarele deasupra orizontului, de latitudinea pe care se întinde stațiunea și desigur și de nebulozitatea care restricționează în numeroase rânduri durata de strălucire a soarelui. Desigur concluziile arată că valorile cele mai mari de strălucire a soarelui sunt înregistrate vara ( în mod special luna iulie, 16,60 kcal/cm2 ), iar cele mai mici iarna ( în luna decembrie, 2,64 kcal/cm2 ), în această perioadă a anului se înregistrează cea mai mare nebulozitate raportată la prezența soarelui.

Cu caracter specific acestei zone, menționăm precipitațiile atmosferice. Stațiunea este adăpostită de prezența M-ților Apuseni în partea de est. În ceea ce privește partea de vest, nimic nu oprește din punct de vedere orografic circulația maselor de aer, poate doar prezența unui relief puțin mai deluros ceea ce obligă masele de aer să se ridice pe verticală , creând o pluviozitate mai ridicată, ce se răsfrânge și asupra spațiului ocupat de Băile Felix. În cele ce urmează voi atașa un tabel ce face referire la distribuția inegală de precipitații din timpul anului ce se răsfrânge asupra stațiunii.

Tabelul 3. Repartiția precipitațiilor lunare în Băile Felix

Din câte putem observa perioada ianuarie – martie (37,0 mm) prezintă cel mai scăzut grad de precipitații. Între lunile aprilie – iunie (63,4 mm) are loc o creștere progresivă a precipitațiilor. Din luna iunie, maxim-ul pluviometric din luna iunie (82,1 mm) începe să scadă progresiv până înspre luna septembrie când se înregistrerază al doilea minim din timpul anului (42,6 mm). Din momnetul septembrie precipitațiile încep să crească din nou, astfel în lunile noiembrie – decembrie se înregistrează al doilea maxim pluviometric al anului (51,5 mm). Când se însumează precipitațiile din timpul unui an, se observă cu ușurință faptul că acest fenomen climatic nu este repartizat uniform pe parcursul anotimpurilor. Astfel cel mai ploios anotimp este vara (32,5 % din total), iar în anotimpul iernii se înregistrează valoarea cea mai scăzută de precipitații într-un an (20,7 %). Primăvara și toamna sunt cotate la același nivel din punct de vedere al precipitaților (23,3 %).

Ninsoarea își poate face apariția între lunile decembrie – martie, izolate fiind cazuri în care ninge în noiembrie sau chiar și în aprilie. Temperaturile la un nivel de sub 0 grade C, rezultă în ninsori care se depun sub forma straturilor de zăpadă. Media anuală de menținere a stratului de zăpada este de 41,8 zile pe an. Din cauza faptului că în stațiunea Băile Felix condițiile cimatice nu sunt din cele extreme, nici grosimea stratului de zăpada nu va fi prea mare, ajungând rareori la 15 cm, chiar și în luna cu cele mai puternice ninsori (ianuarie).

Un alt factor climatogen ce influențează clima din stațiune este regimul eolian. Un rol important în bararea sau în facilitarea trecerii unor vânturi precum: anticiclonul Azoric, anticiclonul euroasiatic, minima islandică, precum și depresiunea mediteraneană, îl au formele de relief sau gradul de acoperire a regiunii cu păduri. În cazul nostru relieful jos în vest și cel înalt din est, favorizează o circulație meridiană dinspre sud sau nord, cu excepția anotimpului cald și a celui de toamnă, când vântul bate mai mult dinspre est și sud-est. Prezența văii largi a Crișului Repede, orientată pe direcția est-vest favorizează canalizarea curenților de aer în acest sens.

Vegetația de arbori din interiorul și exteriorul învecinat al stațiunilor contribuie evident la reducerea vitezei vânturilor din imediata apropiere a stațiunii.

Pe timpul unui an cele mai frecvente vânturi sunt cele din sud, frecvența lor crescând la început de toamnă, vor sufla cu potențial maxim iarna și are loc o atenuare evidentă pe timpul verii. În urma vânturilor sudice, urmează vânturile de est cu valori cuprinse între 20 % în octombrie și 8 % în februarie. Din prezența masivă a vânturilor de sud și est rezultă direcția dominantă pentru stațiune și anume sud-est. Pe locurile trei și patru se situează vânturile de nord, cu o frecvența cuprinsă între 15 % în martie și 8,5 % în septembrie, respectiv vânturile de vest, cu cea mai slabă frecvență, cuprinsă între 8,3 % în iulie și 1,2 % în ianuarie.

O informație deosebit de importantă pentru potențialii turiști, este faptul că predomină situațiile de calm față de cele cu prezența vântului, aspectul fiind mai evident iarna și toamna, când apar inversiunile termice, iar primăvara situația se schimbă un pic din cauza apariției activității ciclonale.

3.1.2. Potențialul turistic biogeografic

Vegetația prezenta in stațiune, prin Pădurea Felix, îsi aduce un aport destul de important la patrimoniul turistic al Băilor Felix. Rolul acestei păduri constă în a diversifica oferta turistică existentă în zonă. Astfel pe lângă faptul că transformă dioxidul de carbon în oxigen și are o valență peisagistică deosebita, pădurea de stejar oferă posibilitatea practicării unui turism cinegetic, prin vânarea faunei cinegetice specifice acestei zone: iepure, fazan, mistreț.

Pădurea situată pe teritoriul comunei Sânmartin și care înconjoară stațiunile Băile Felix și Băile 1 Mai, este o pădure de foioase, alcătuită din diferite esențe. Cele mai proeminente formațiuni vegetale sunt: gorunul, stejarul, stejarul penduculat, gârnița, cerul, apo urmează frasinul și carpenul.

Stratul arbustiv al pădurii este reprezentat de următoarele specii: păducelul, sângerul, cornul, alunul, lemnul câinesc, etc. Dezvoltarea stratului arbustiv are loc până la apariția carpenului, care înlocuiește stejarul în pădurile defrișate fără a avea o strategie de protejare a acestora. Spre a exemplifica un astfel de caz, menționăm defrișarea completă a parții de nord-vest a Pădurii Felix, din perioada celui de al doilea Război Mondial. Din cauza acestor defrișări, în locului peisajului bogat în arbori și vegetație densă, apare un peisaj de pajiște, unde predomină plantele din categoria leguminoaselor și gramineelor.

Ierburile sau stratul ierbaceu al pădurii este alcătuit din: laptele cucului, stănișoara, coada cocoșului și altele.

În Pădurea Felix, din numeroasele asociații forestiere, predomină Quercetum cerris crisicum, care în regiunea de deal și în cea de câmpie înaltă, formează păduri întinse. Ceretul se regăsește pe un sol brun de pădure slab podzolit, ccu un climat călduros și cu geruri neînsemnate în timpul anotimpului rece. Ceretul se acomodează exemplar la condiții de umiditate dintre cele mai diferite, suportând atât soluri foarte umede din timpul primăverii, cât și cele aride din timpul verii. Dacă vorbim de structura și fizionomia acestei asociații forestiere, putem observa că are o consistență mai mică, atât la marginea pădurii ( 0,6 ), cât și în mijlocul acesteia ( 0,8 ), în cazuri rare atingând valoarea de 0,9. Această consistență redusă, face ca ceretele să fie mai luminoase decât stejărișurile, astfel favorizând formarea unui strat ierbos, în proporție de de peste 50 %.

Stratul arborilor, care ating înălțimea de cel puțin 10 metri, în majoritatea cazurilor, este alcătuit numai din cer. În situații mai rar întâlnite, cerul se amestecă cu carpenul, stejarul sau ulmul. S-a constatat că diametrul arborilor care ajung la înălțimea de 1 metru este de peste 10 cm.

Cu o dezvoltare optimă pentru asemenea păduri, stratul arbustiv ajunge la înățimea de 2-3 metri și are în componență numeroase specii ( 18 la număr ), dintre care amintim următoarele: Acer campestre, Acer tataricum, Crataegus momogzna, Rosa canina, Genista tinctoria, Cytisus nigricans și Lingustrum vulgare.

Stațiunea Băile Felix este o stațiune recunoscută nu doar pe plan național dar și pe cel internatțional. La acest fapt a contribuit desigur și măsurile de protecție a mediul, care până acum a dat roade. Au fost conservate în condiții destul de bune o parte însemnata din pădurile ce înconjoară stațiunea, parcurile sunt menținute la standard de curățenie destul de ridicat, iar apa termală a ștrandurilor prezintă condiții de siguranța pentru sănătatea turiștilor.

Pe parcursul timpului au fost luate măsuri în acest sens și s-a pus accent pe un raport corespunzător între intervenția omului în a crea obiective antropice și resursele naturale existente. Este totuși normal că se mai fac construcții care nu țin cont de poluarea iminentă a mediului, însă în acest sens trebuie lucrat pentru a restabilii echilibrul naturii.

Câteva exemple pentru a demonstra interesul manifestat de autorități în protecția mediului le putem da prin enumerarea rezervațiilor și monumentelor naturii existente în zonă. Un prim exemplu ar putea fi lacul cu nuferi, urmat de rezervația naturală botanică, nu poate lipsi rezervația naturală cu lotus termal, relict din era terțiara, unic în Europa, care este cea mai puternica atracție dintre toate rezervațiile din zonă. Mai intră în aceste zone protejate și câteva locuri care pot fi vizitate, pe parcursul unui sejur în Băile Felix, de către turiști. La Batăr se afla un parc dendrologic, cu specii de arbori exotici valoroși, la Chișcău este renumita “Peștera Urșilor”, la Meziad există “Peștera Meziad”, cu patru etaje și formațiuni calcaroase, la Stâna de Vale de unde se pot face excursii în M-ții Apuseni, spre exemplu la Valea Iadului, unde pot fi văzute cascadele Iadolina, Moara Dracului sau lacul de acumulare Leșu. Un alt loc de unde se pot face excursii este Vadu Crișului, de aici putându-se porni spre M-ții Pădura Craiului, zona carstica Vadu Crișului sau se poate vizita Defileul Crișului Repede. Una din principalele atracții ramâne însa Podișul Padișului, care este o rezervație naturală cu fenomene carstice unice pentru țara noastră. Aici menționăm următoarele locuri de vizitat: Pietrele Boghii, Ghețarul "Focul Viu", Valea Galbenei, Cetațile Ponorului, Platoul "Lumea Pierduta", Cetațile Rădesei).

3.1.3. Potențialul turistic balnear

De știut este faptul că o apa temală rezultă în urma unui proces de termalizare la nivelul a diferitelor zone din scoarța terestră. Calitatea de termalitate a acestor ape se datorează căldurii proprii a Pământului. Această căldura s-a produs prin dezintegrarea a unor substanțe radioactive de sub pământ și prin degajarea de căldura în urma unor procese chimice din scoarța terestră.

Unele tipuri de roci sub anumite condiții de presiune, pot produce termalizarea apelor subterane. Rocile sunt degradate prin acțiunea de modelare a factorilor exogeni, astfel aceste roci eliberează oxizi ai metalelor alcaline și alcalino-terestre, care în momentul în care ajung în apa subterană dezvoltă o anumită caldură.

Revenind la stațiunea Băile Felix, de-alungul timpului s-au făcut cercetări în ceea ce privește factorii curativi din diverse regiuni din România, iar în diferite lucrări de specialitate s-a ajuns la concluzia că, stațiunea are o vechime în privința calității terapeutice a apelor înca din perioada similară apariției stațiunii Herculane. Aceste ape reprezintă defapt principalii factori de terapie ai stațiunii, cu temperaturi cuprinse între 20-48 grade C, astfel având toate categoriile de apă termală, de la cea hipotermala și până la cea mezotermală și hipertermală. Debitele sunt apreciabile, cu o radioactivitate remarcabilă și cu un caracter de apă oligominerală, având concentrații reduse. Izvorul folosit pentru cură și care alimentează instalațiile de băi și bazine a stațiunii, are o apa minerală bicarbonatată, sulfatată, calcică, sodică, silicoasă, termală și cu o mineralizare totală.

Tratamentele aplicate la spitalul de recuperare din zonă sunt bazate pe medicina balneară. Indicațiile terapeutice se adresează în principal următoarelor boli: afectiuni ale aparatului locomotor, ale sistemului nervos periferic, ale sistemului nervos central, ale tubului digestiv și glandelor sale anexe. Și nu doar atât, exită cure și pentru boli reumatismale inflamatorii cum ar fi: poliartrita, spondiloza reumatoidă, urmări ale unui reumatism articular grav, pentru boli degenerative: spondiloza, artroza, poliartroza, sciatica lombare și nu în ultimul rând al diartrozelor: tendonita, tendomiotita, periartrita scapulohumerală. Aceste cure se mai referă și la perioada de recuperare în urma suferirii unor traumatisme la nivelul oaselor, mușchilor sau articulațiilor precum fracturi, luxații, întinderi sau entorse.

Apele termale din stațiune, chiar dacă în anumite cazuri au efect puternic de vindecare, sunt și anumite afecțiuni pentru tratarea cărora este stric interzisă folosirea acestora. Dintre aceste afecțiuni enumerăm: boli infecto-contagioase, boli venerice, tumori maligne, hemoragii sau boli de natură psihică.

În compoziția apelor termale de la Băile Felix intră, după cum bine știm, săruri minerale și dioxid de carbon. Totodată aceste ape au o calitate evidentă organoleptică. Însumând cele două calitați, ajungem la concluzia că, apele minerale din localitatea Băile Felix și din alte regiuni ale țării sunt superioare calitativ celor din următoarele stațiuni importante ale Europei: Vichy, Contrexville, Evian ( Franța ), Aqua, Nepi, Claudia, Laurentia ( Italia ), Hisaria, Miholewa ( Bulgaria ), Karlovy Vary ( Cehia ) sau Carlsdorf ( Austria ).

O altă resursă importantă a stațiunii sunt zăcămintele de turbă și mâlul terapeutic ce se gasesc în lunca râurilor Peța și Hidișel, fac posibilă și terapia cu nămol. În aceste zăcăminte , nămolul are un grad avansat de humificare și este hidratat la limită.

Băile Felix beneficiează de un complex sistem de instalații de tratament, dintre care amintim: bazine cu apă termală, Săli de gimnastică medicală, piscine în aer liber și acoperite, saună, instalații pentru electroterapie și hodroterapie, instalații pentru elognații sub apă, instalații pentru aplicații de nămol, instalații de aerosoli, bazine pentru kinetoterapie. Această bază impresionantă de tratament poate fi folosită pe tot parcursul anului, datorită faptului că stațiunea este una cu funcționare permanentă.

Complexul acesta de instalații este folosit pentru un număr însemnat de terapii. În cele ce urmează voi atasa un tabel cu tipul de tratamente aplicate și modul în care aceste terapii sunt aplicate.

Tabelul 4. Clasificarea tipurilor de tratamente în stațiune

Ca și o concluzie putem exprima faptul că stațiunea cu funcționare permanentă Băile Felix, este cea mai mare stațiune de acest tip din țară, iar apele termale de aici au o temperatură cuprinsă între 20-49 grade C, fiind bogate în săruri minerale. Din acest motiv sosesc anual un număr ridicat de turiști pentru a efectua, la recomandarea medicilor specialiști, tratamente sau cure cu apele termale din băi.

3.1.4. Posibilitați de drumeție prin zona Felix și regiunea limitrofă

Pentru cei care sunt pasionați de drumeții, pe parcursul șederii in stațiune Băile Felix, există numeroase posibilitați de a desfașura astfel de activitați. Începând de la drumeții prin dealurile învecinate zonei și până la vizitarea unor peșteri de o frumusețe deosebită, vom enumera câteva din principalele atracții care merită atenția turiștilor.

Nu departe de stațiune, la cațiva km de Băile 1 Mai, pe dealul Șomleu vom regăsi un prim obiectiv de proveniența naturală, care merită văzut. Este vorba de rezervația paleontologică Betfia, care adăpostește un momunent al naturii de o valoare deosebită și anume Craterul Betfia. Craterul reprezinta o denivelare de 86 de m, având la suprafață un puț natural, cu o verticala de 54 m. Avenul din zonă mai este cunoscută ș ca Huda Bradii, reprezentând o parte integrantă a unui sistem subteran complex, care din păcate în prezent este in proporție de peste 80 % distrus. În sălile inferoioare ale craterului se găsesc diferite specii de lilieci. Însă nu doar din această cauză este cunoscută Betfia ca o rezervație paleontologică. Aici s-au găsit resturi de vertebrate și o interesantă faună fosila provenită din perioada pleistocen..

Interesul turiștilor mai poate fi suscitată și de Băile Tinca, băi aflate la doar 40 km de stațiune, pe partea dreapta a Crișului Negru. Apa minerală din localitatea, este îmbuteliată și distribuită în intreaga țară. Turiștii fac excursii din Felix în aceasta zonă pentru a se aproviziona cu apă minerală. Principalul motiv este că această apă are calitați curative, prin consum, pentru probleme gastro-intestinale, pentru afecțiuni ale ficatului, ale bilei. Apa este folosită de asemenea pentru băi. Are astfel un efect curativ asupra afecțiunilor genitale, ale inimii, ale vaselor de sânge.

Mai departe un pic de stațiunea Felix, se afla renumita peșteră de la Vadul Crișului, respectiv vârful Piatra Craiului, ambele situate la aproximativ 60 km, respectiv Stâna de Vale, situată la doar 20 km de stațiune. Stâna de Vale este recunoscută pentru vindecarea malariei numite Basedow.

Fig 1. Harta posibilelor trasee turistice din Băile Felix

3.1.5. Potențialul turistic antropic

Este bine știut faptul că potențialul turistic natural conferă statiunii o atracție deosebită, însa principala atracție este reprezentată de potențialul antopic care există aici.

Potențialul turistic antropic este dat și de atracțiile turistice aflate în zonele învecinate cu Băile Felix. Spre deosebire de alte stațiuni din România, Băile Felix beneficiază de apropierea imdiată a municipiul Oradea, care se află la doar 8 km de stațiune. Astfel turiștii sunt atrași nu doar de posibilitatea relaxării din stațiune ci și de vizitarea obiectivelor turistice învecinate. Un prim obiectiv turistic antropic care merită atenția turiștilor este Muzeul Tării Crișurilor. Acest complex muzeal conține mai multe secții cum ar fi: secția de științele naturii, secția de istorie, secția de artă și o secție de etnografie.

În imediata vecinătate a muzeului se află Catedrala Romano – Catolică, care este cea mai mare catedrală în stil baroc din țara. Catedrala impresionează într-adevăr prin frumusețe, fiind considerată una din cele mai grandioase construcții arhitecturale din Europa și prin dimensiunile sale: lungimea 68 m, lațimea 30 m, lațimea navei principale 15 m, înălțimea cupolei 24 m, înălțimea turnului 61 m. Aproape de catedrală găsim o altă construcție, tot în stilul baroc și anume „Șirul Canonicilor”. Cele două construcții, împreună, formează Complexul Baroc, cel mai mare complex de acest stil arhitectural construit în România.

Ceatatea Oradea este un alt obiectiv interesant mai ales daca turiștii ajung să viziteze cetatea pe timpul manifestării „Serbărilor Cetății Oradea”, care se desfășoară anual și conține programe dintre cele mai interesante cum ar fi: Festivalul dansurilor populare maghiare, jocuri medievale, jonglerii cu foc, concert de muzică medievala și altelel.

Cu un mecanism unic în Europa, un alt obiectiv demn de vizitat ar putea fi Biserica cu Lună. Este o biserică creștină ortodoxă și are un mecanism aflat pe turla bisercicii, care are menirea de a pune în mișcare o sferă cu diametrul de 3 m, de forma lunii, vopsită jumătate în negru, jumătate în auriu, iar sfera se deplasează dupa mișcarea de rotație a Lunii în jurul Pământului și arată, prin această rotire, toate fazele lunii.

În apropierea Bisericii cu Lună se află Palatul Vulturul Negru, aceasta fiind cea mai importantă clădire a stilului pe care îl reprezintă din Oradea. Clădirea este una cu mai multe funcții, astfel în prezent în clădire funcționează un hotel, o bancă și o serie de cafenele și restaurante, putând fi considerat un adevărat centru pentru viața socială din Oradea.

Alte obiective care trebuie incluse în cadrul obiectivelor antropice din municipiul Oradea sunt: Școala Normală Greco-Catolică ( stil neoromânesc ), Palatul Rimanoczy jr., Sinagoga neologă și Palatul de justiție ( stil eclectic ), Liceul Ady Endre ( pe vremuri cunoscută ca Mănăstirea Ursulinelor ), Casa Poyna, Casa Adorjan și Palatul Apollo ( stil secesion ), fostul muzeu Memorial Ady Endre ( stil eclectic ) și nu în ultimul rând Palatul Sztarill, azi Hotel Astoria, la parter fiind situată o cafenea cunoscută pentru întalnirea numeroșilor jurnaliști și scriitori.

În afara municipiului mai există două obiective culturale importante. Una la Biharia, unde se afla vestigiile cetații, care a fost centru politic al voievodatului lui Menumorut (sec.X), iar cealaltă la Ciucea unde regăsim Muzeul Octavian Goga, care se află însa la o distanța mare chiar și de Oradea, fiind la vreo 75 de km de stațiunea Băile Felix..

Clădirea Sanifarm este un alt obiectiv demn de văzut.. A fost constuită în secolul al XVIII – lea, în stil baroc și reprezintă a fostă mănăstire care aparținea ordinului călugaresc Sfântul Vicențiu.

Alt obiectiv important este Biserica Ortodoxă din Rontău. Această biserică are strânsa legătură cu literatura. Preotul pe timpul căruia a fost incendiată construcția, era cunoscut ca „Preotul Trandafir”, din romanul lui Ioan Slavici, „Popa Tanda”. Biserica Ortodoxă a fost construită în anul 1700 la insistența sătenilor care doreau o Biserică Creștin Ortodoxă în sat.

Biserica Greco-Catolică Haieu din Băile 1 Mai este cu siguranță cel mai nou obiectiv de proveniență antropică din zonă. Construirea bisericii a durat 2 ani, din 1999 până în anul 2001 și a fost dedicată vizitei istorice a “Papei Ioan Paul al II –lea”. Realizarea proiectului a fost posibilă cu sprijinul financiar din partea televiziunii italiene „Telepace”.

Pe lânga toate obiectivele antropice menționate mai sus, un alt pol de atracție pentru turiști sunt sărbatorile folclorice desfașurate atât în stațiune cât și în zonele limitrofe ale acesteia. În Băile Felix se desfășoară anual „Festivalul cântecului, portului și dansului popular bihorean”, în luna iulie. În comuna Pietroasa, tot un festival care are loc anual, însa de această dată în luna august și se numește „Bulciugul de pe Valea Aleului”. “Cojocul de Roșia” este un alt festival care se desfășoară în comuna Roșia și cuprinde obiceiuri și dansuri arhaice. Vadu Cruișului nu este renumită doar pentru grota sa și pentru formele de relief impresionante pe care le deține. Anual, pe perioada lunii iunie, în această comună are loc „Târgul de la Vama Sării”.

3.2. Determinarea gradului de atractivitate a stațiunii

Cea mai complexă și comletă metodă de a determina gradul de atractivitate a unei stațiuni este așa numita metodă TECDEV (tenchnique et development). Tehnica este preluată din industri grea, făcându-se în acest sens o analogie între elementele complexe si eterogene specifice unui obiectiv turistic ( instalații de agvrement, unități de cazare ) cu același tip de elemente specifice unui obiectiv industrial (utilaje, echipamente, instalații, etc.)

În cadrul aplicării metodei, trebuie parcurse două etape majore și anume: constituirea unei stațiuni etalon, urmată de constituirea stațiunii reale.

În cazul nostru stațiunea etalon va fi reprezentat de un model în care se înscriu toate stațiunile din România, care oferă posibilități de tratament balneoclimateric medical. Calculele efectuate în tabelul ce va fi atașat mai jos, se vor efectua cu ajutorul indicelul de atractivitate ( I ). Nivelul calitativ elementelor ( c ), care a rezultat în urma efectuării calculelor oferă o notă, care variază între următoarele limite:

între 0-2 resursă insuficinet de atractivă

între 2-5 resursă sufucient de atractivă

între 5-8 resursă atractivă

între 8-10 resursă foarte atractivă

Staținea etalon folosită pentru metoda TECDEV

În ceea ce privește stațiunea reală, în cazul nostru stațiunea balneoclimaterică Băile Feix, se vor păstra aceleași descompuneri pe elemente ale ofertei turistice și totodată se va păstra aceeași pondere acordată fiecărui element la stațiunea etalon. Astfel se va realiza mult mai ușor o comparație între stațiunea etalon ți stațiunea reală. Ceea ce va fi diferit însă, va fi nivelul calitativ și implicit, după calculele efectuate, indicele de atractivitate a stațiunii.

Stațiunea reală folosită pentru metoda TECDEV

După cum putem observa, în urma aplicării metodei TECDEV, a rezultat un grad de atractivitate ridicată pentru stațiunea balneoclimaterică Băile Felix. Se înregistrează abateri pozitive în ceea ce privește mediul natural, capitol la care stațiunea Felix excelează (mai ales din cauza apelor termale, a Pădurii Felix și a aerului cu caracter curativ din zonă). De asemenea abaterile pozitive în favoarea Băilor Felix față de stațiunea etalon le putem observa la secțiunea structurilor materiale, baza de cazare și alimentație publică fiind mai numeroasă și mai bine pusă la punct decât în cazul modelului de stațiune prezentată mai sus. Un punct slab al stațiunii despre care vorbim, este rețeaua de transport, practic doar pe cale rutieră este posibil transpotul în stațiunea propriu-zisă, celelalte modalități de transport asigurând doar o deplasare până în municipiul Oradea (avion, tren).

Din tabelul de mai sus iese în evidență renumele stațiunii, de interes internațiional, Băile Felix se datorează, în primul rând, apelor sale termominerale cu proprietăți terapeutice evidente, la care se adaugă un topoclimat deosebit de blând, cu efecte sanatogene recunoscute.

3.3. Analiza infrastructurii turistice

3.3.1. Căile de comunicație

Stațiunea poate fi accesată pe cale rutieră, venind dinspre capitala București, pe drumul E 60 (București – Oradea), dinspre Oradea pe drumul E 66, drum care face legătura dintre Oradea – Sânmartin – Felix, dinspre Satu Mare pe Dn 19, acest drum făcând conexiunea dintre Satu Mare – Oradea, venind din Timișoara trebuie parcurs DN 71, pe ruta Timișoara – Arad – Oradea, pe E 79 dinspre Craiova pe traseul Craiova – Târgu Jiu – Deva – Oradea sau tot pe DN 60 dar de această dată din direcția opusă, dinspre Ungaria (vama Borș), pe ruta Borș – Oradea – Băile Felix.

Figura 3. Harta rutieră spre Băile Felix

O altă modalitate de a ajunge în stațiune este pe calea feroviară. Dacă locuitorii capitalei doresc să poposească în Băile Felix vor avea obligația de a parcurge ruta București – Oradea pe percursul a 650 de km, sătmărenii vor putea ajunge într-un timp mult mai redus pe ruta Satu Mare – Oradea parcurgând distanța de 135 km. Alte rute sunt Timișoara – Oradea (178 km) respectiv Episcopia Bihor – Oradea (16 km). Momentan nu există acces feroviar de la Oradea la Băile Felix, turiștii fiind obligați de a lua tramvaiul (un bilet cu două călătorii fiind stabilit la prețul de 3 RON) de la gară până în capătul cartierului nufărul, de unde există transport cu microbuze spre stațiune. O altă modalitate ar fi deplasarea de la gară cu taxiurile care se află parcate în parcarea special amenajată lângă stația de tramvai. Prețul unor astfel de curse taxi de la gară până în Felix pot ajunge la prețul de 30-35 de RON.

A treia cale de comunicație cu ajutorul căreia se poate ajunge la Băile Felix este pe cale aeriană. Singura cursă din România este pe ruta București – Oradea, mai existând curse care vin din străinătate, (Anconă, Florența, Milano, Roma, Torino, Verona, Dusseldorf, Munchen, Stuttgard, Paris, Atena) fiind cunoscute sub forma curselor speciale. Desigur, ca și în cazul precendent deplasarea nu poate fi efectuată până în stațiune, astfel de la aeroport turiștii sunt nevoiți să-și asigure transportul auto până în băi.

3.3.2. Baza de cazare și alimentație

Există un număr foarte ridicat de unități turistice de primire cu clasificări diferite și chiar și tipul acestora este dintre cele mai variate, de la camere date în chirie de localnici până la hoteluri cu servicii turistice de calitate și cantitate superioară. În cele ce urmează vom trece în revistă unitațile de primire turistică din stațiunea Băile Felix.

Pentru a sintetiza toate unitățile hoteliere din stațiune în cele ce urmează voi enumera toate aceste unitați clasificate pe stele.

hoteluri de 2 stele: Padiș, Muncel, Crișana, Lotus, Poienița, Mureș, Someș și Unirea.

hoteluri de 3 stele: Nufărul, Termal, Vital, Nicoleta, Ami și Moncao.

hoteluri de 4 stele: Internațional și President.

Pe lângă prezența numeroasă a hotelurilor, stațiunea dipune și de alte unități de primire turistică cum ar fi: pensiuni, vile, campinguri sau cabane.

Aceeași enunerare de la unitățile hoteliere o voi pune în practică si pentru pensiunile din zona Felixului.

pensiuni de 2 stele margarete: Cornelia, Vogue, Casa Rustik, Florena Cory și Semenic.

pensiuni de 3 stele margarete: Vanesa, Maris, Vidra, Casa Veronica, Tudor, Onix, Bebe, Select, Vidraru, Vila Regent, Sebastian, Ana Maria, Laura și Diana.

Pensiuni de 4 stele: Metropol și Aroma.

Există și două cabane, și acestea au o atracție deosebită asupra turiștilor prin prisma apropierii de natură și detașarea față de viața cotidiană de zi cu zi. Prima dintre aceste cabane este „Cerbul”, având o clasificare de 3 margarete, este amplasată la ieșirea din stațiune spre localitatea Beiuș. Are o structură simplă de 2 camere de lux cu grup sanitar și televizor propriu cu cablu. Pe lângă aceste două facilități se mai asigură și apa caldă permanentă, precum și: terasă de vară cu spațiu amenajat pentru grătar, parcare auto, și o distanță de 800 de metri până la ștrandurile termale. Prețul unei camere este stabilit la suma de 100 RON/ zi

Cea de-a doua cabană este „Monica” , de asemenea clasificat la 3 margarete. Este cu atât mai căutata cu cât se afla la marginea Pădurii Felix, spre ieșire la Beiuș din stațiune. Are dotări identice cu cabana „Cerbul” și prețul unei camere este tot de 100 RON / zi. În cele două cabane principalele activități care pot fi desfășurate sunt de recreere, facilitată de prezența Pădurii Felix, respectiv de tratament. Ultima activitate poate fi desfășurată în cadrul unor ștranduri sau la spitalul de recuperare din stațiune.

Pentru cei care vor să petreacă timpul lor exclusiv în cadrul naturii, este recomandat să se acomodeze în Campingul Apollo. Aici există spații amenajate pentru rulote și corturi ale turiștilor, iar climatul este unul curativ. Printre facilitățile oferite de camping enumarăm următoarele: spațiu special amenajat pentru spălarea vaselor, pentru prepararea grătarelor, există dușuri cu apă termală caldă, toalete, posibilitate de racordare la curent electtric, posibilitea asigurării transportului local. Spațiul amenajat corturilor este conform normelor 30 m2 pentru corturi și 60 m2 pentru caravană.

Există și o serie de vile în cadrul stațiunii. Una dntre acestea este Vila Sântana. Are o poziție deosebit de avantajoasă, fiind la doar 5 minute de mers pe jos de bazinele termale. Oferă pentru cazarea turiștilor 135 de locuri în 42 de camere. Serviciile oferite sunt: bar, loc de joacă, restaurant, săli de conferință, parcare, grădină în curte, livadă, acces la bucătărie, terasă, grătar, living, sală de mese, seif, internet fără cablu, frigider, fax, televizor în living, baie cu cadă, balcon la camere, camere cu baie proprie și televizor. Prețul stabilit de cazare pe o zi este de 60 RON în camere cu 2 paturi și 90 RON în camere cu 3 paturi. Există de asemenea și diferite forme prin care se pot consuma mesele. Astfel, pensiunea completă costă 40 RON, iar separat, micul dejun 10 RON, prânzul 18 RON iar cina 12 RON. Turiștii pot combina mesele după bunul lor plac.

O ultimă posibilitate de cazare pentru turiști este închirierea de camere de la localnici. Cei care au reședință în stațiune atrag turiștii prin postarea unor afișe pe porțile caselor, în care menționează că sunt camere disponibile spre închiriere. Este o alternativă bună pentru turiști în cazul în care nu au o rezervare prealabilă la una dintre unitățile de cazare ( hotel, pensiune, cabane, vile, camping, etc ). Mai ales tineretul apelează la închirierea acestor camere deorece prețul este unul mult mai scăzut decât dacă ar apela la celelalte posibilități din zonă. Pentru localnici este însa greu să acapareze turiști pe timpul verii, când există posibilitatea șederii în campinguri, acestea fiind foarte ieftine și oferă condiții bune în ceea ce privește igiena.

Bineînțeles pe lângă acest număr ridicat de unități de cazare, trebuie să existe un raport direct proporțional între unități de cazare și unități de alimentație publică, și aici fac referire în primul rând la restaurante, secondat de cafenele, patiserii, etc.

Dintre cele câteva restaurante, restaurantul cunosc sub numele de Larryse, oferă un meniu zilnic obișnuit, însă se deosebește de restul unităților de alimentație prin prepararea unor specialități la proțap cum ar fi: miel, iepure, căprioara sau alte mâncăruri pregătite la ceau sau grătar. Prepararea acestor specialități se face în aer liber.

Un alt restaurant care atrage turiști prin felul său de funcționare este „La Fănică”. Această unitate de alimentație se situează chiar în centrul stațiunii, fiind în vecinătatea piscinei Apollo. Se servesc meniuri tradiționale, însa deosebirea față de alte câteva restaurante o reprezintă delectarea turiștilor prin muzică cântată „live”.

Restaurantul Carmena, pune la dispoziția turiștilor un numaăr de 24 locuri. Atmosfera din această unitate este una ambiantă, plăcută, turiștii putând să savureze prepare tradiționale dar și preparate cunoscute internațional.

Un restaurant situat într-o poziție foarte convenabilă pentru turiștii dornici să viziteze lacul cu nuferi este restaurantul Nely. Se află la sub 100 de m de acest lac și oferă meniuri foarte diversificate la prețuri accesibile. Este un restaurant cu autoservire, iar plata se poate efectua cu cash sau cărti de credit. Recent s-a construit și o terasă la etaj unde condițiile pentru servirea mesei sunt excelente.

Probabil cel mai renumit loc, unde poate fi servită și masa dar nu numai, este complexul „Club Art”. Acest complex este situat în centrul stațiunii, având în componență un club, un restaurant-pizzerie cât și o terasă. În cadrul restaurantului-pizzerie se pot servi preparate internaționale dar și tradiționale, servirea fiind una ireproșabilă. Club Art oferă o gamă largă de băuturi alcoolice, printre care enumerăm: cocktail-uri, vinuri, vinuri spumante, tării, si băuturi răcoritoare. Secțiunea de club organizează la un standard înalt de calitate nunți, botezuri, mese festive, conferințe și diferite reuniuni. Capacitatea sălii pentru aceste evenimente este de aproximativ 230 locuri.

3.3.3. Amenajări speciale

În primul rând existența ștrandurilor atrage cel mai mare număr de turiști în regiune. Cel mai vizitat ștrand este Apollo, dat și pentru simplul motiv că acest ștrand este deschis și pe peroioada iernii sau și pentru că vara este neîncăpătoare din cauza prezenței numeroșilor turiști și localnici.. Mai există și alte ștranduri funcționale doar pe perioada anotimpului cald cum ar fi: ștrandul Felix sau ștrandul Padiș. Ștrandurile sunt defapt considerate niște lacuri antropice pentru că apa termală este captată într-un bazin destinat relaxării și refacerii organismului oamenilor.

În continuare trebuie spus faptul că o parte însemnată a turiștilor sosesc în stațiune pentru recuperare, după diferite accidentări la oase sau ligamente. Majortitatea acestor turiști sunt oameni de vârsta a 3-a sau sportivi care au suferit leziuni în timpul desfășurării actului sportiv. Structura spitalului este formată din secții cu paturi, laboratoare și servicii ambulatorii. Dacă e să defalcăm spitalul pe secții obținem: secția clinică de recuperare, medicină fizică și balneologie I, din care: compartimentul de recuperare neurologică, sectia clinică recuperare, medicină fizică și balneologie II, din care: compartimentul de recuperare neurologică și compartimentul de recuperare cardiovasculară și secția de recuperare, medicină fizică și balneologie copii din Băile 1 Mai. Există de asemenea și o serie de laboratoare care sunt: laboratorul de recuperare, medicină fizică și balneologie, laboratorul de analize medicale, laboratorul de radiologie și imagistică medicală și laboratorul de explorări funcționale. Interesant este că, spitalul deține cabinete cu specialitatea de recuperare, medicină fizică și balneologie în unele unități de cazare din stațiune, cum este Hotelul Crișana, dar și în Băile Tinca sau în Băile 1 Mai. În cele ce urmează voi atașa un tabel cu informații referitoare la activitatea din ultimii 5 ani desfășurată de spital.

A fost inaugurat în anul 2008 ambulatoriul spitalului de recuperare din Băile Felix. Este considerat un pas serios înainte deoarece acest ambulatoriu cuprinde 9 încăperi între care o unitate pentru primire, o garderobă, spații destinate procedurilor de vindecare, respectiv două bazine dintre care unul în interior. Este o modernă bază de tratament oferind diferite pachete de servicii bolnavilor: consultație de specialitate, kinetoterapie, masaj, electroterapie, magnetoterapie, hidrokinetoterapie ( bazine cu apă termală ), hidroterapie (duș subacval, băi Stanger) și parafină. Iar pentru cazare pacienții au posibilitatea de a utiliza unitățile de cazare din zonă.

La ieșirea din stațiune, mergând pe drumul care duce la Beiuș, în localitatea Hidișelul de Jos, este amenajată o pârtie de schi funcțională pe timpul sezonului de iarnă. Defapt sunt două pârtii. Una este special amenajată pentru schiori și una pentru cei care doresc “să se dea cu sania”. Pârtia este dotată de asemenea și cu un teleschi.

3.4. Analiza SWOT a stațiunii Băile Felix

Puncte tari:

existența unor resurse balneare unice în Europa

nivelul de pregătire a cadrelor medicale din domeniu

gama variată de proceduri de cură

prețuri bune în comparație cu alte țări europene

mediul ambiant bine întreținut, spații verzi numeroase și parcuri amenajate corespunzător

Puncte slabe:

asigurarea la nivel scăzut a serviciilor de recreere și divertisment

dotări de agrement insufuciente, care devin supreaglomerate și crează discomfort în rândul turiștilor

infrastructura de acces, utilizare și colectare a resurselor balneare învechită și insuficientă

exploatarea intensivă, a substanțelor și resurselor minerale din stațiune

Oportunități:

creșterea numărului de touroperatori secializați și specialiști în turismul balnear

intersul crescut pe plan național și internațional, în ceea ce privește tratamentele oferite de asemenea stațiuni balneare

creșterea solicitărilor pe plan național, dar și internațional privind turismul balnear

creșterea tratamentelor specifice de prevenție-wellness în detrimentul celui de recuperare

accesarea fondurilor internaționale de asistență

Amenințări:

criza financiară care a lovit întreaga lume

oferta similară a unor țări vecine precum: Ungaria sau Cehia

competiție foarte acerbă pe plan regional, prin existența unor detinații potente din punctul de vedere al facilităților precum: Croația și Slovenia

neconstituirea partenerialtelor publice private pentru dezvoltarea complexelor de wellness pe plan zonal

conservarea unor modele de management învechite în condițiile accesului României în Uniunea European

CONCLUZII

Deși în ultimii ani se tot vorbește de un declin al turismului balnear, această formă de turism este singura care poate să readea sănătatea atât fizică cât și psihică a unui om. Astfel putem spune că turismul balnear este căutat de o mulțime de turiști pentru refacerea organismului în urma stresului care apare de zi cu zi în viața cotidiană. Putem afirma că practicarea unui asemenea turism este din când în când chiar necesară.

Stațiunea Băile Felix are în continuare nevoie de investitori pentru a se ridica la standardele unor stațiuni Europene. Trebuie făcute modernizări la ștranduri și create diferite programe pentru petrecerea cât mai placută a timpului liber pe durata sejurului turiștilor în stațiune. Din acest motiv apar tot mai multe proiecte pentru dezvoltarea stațiunii din partea administrației locale.

Această modernizare va continua. În planurile de viitor se prefigurează amplasarea unor garderobe moderne, iar accesul in ștrand respectiv activitățile desfășurate în incintă să fie supravegheate electronic cu ajutorul computerelor. Garderobele sunt prevăzute cu dulapuri-casete, care se vor accesa pe bază de cartele, iar vechea regulă de a face duș înainte de intrarea în ștrand se va pune în aplicare la modul serios. De asemenea va fi amenajat și un spațiu pentru alimentație publică cu autoservire.

Pentru viitor cei care doresc să investească în stațiunea balneoclimaterică Felix, vor trebui să respecte o serie de concepte și orientări pentru a avea succes. Un prim concept ar fi „Sănătatea este o stare de bunăstare”. Acest concept promovează stațiunea și dezvoltă turismul de sănătate practicat în localitate. Facilitățile oferite de Băile Felix se vor distinge după două categorii de clienți: bolnavi și sănătoși. Ambele categorii însă vor beneficia desigur de factorii naturali ai stațiunii pentru refacere a sănătății fizice sau psihice. În continuare stașiunea va trebui să-și modeleze infrastructura turistică astfel încât să poată asigura desfășurarea mai multor tipuri de activități, cum ar fi: cure de sănătate pentru tineri și adulți sănptoși, cure profilactice și terapeutice pentru cei bolnavi și cure de recuperare pentru oameni cu diferite deficite de toate vârstele. Activitățile premergător menționate au menirea de a obține o bunăstare psiho-fizică pentru o lungă perioadă de timp. Deci stațiunea se vede nevoită să asigure un context ambiental de calitate, care pe lângă un climat de cruțare și de relaxare, să mai ofere și posibilități de agrement turiștilor. Enumerăm cîteva din această categorie vastă de divertisment pentru turiști: proceduri de întreținere, fittness, sport, activități stimulative din punct de vedere artistic și cultural. O altă posibilitate de dezvoltare a localității Băile Felix ar putea fi crearea unor centre balneare cosmetice. Asta desigur doar în momentul în care dotările de bază ale stațiunii, adică prevenirea unor boli și terapia de recuperare, sunt aduse la un nivel optim de dezvoltare.

Specialiștii și managerii implicați în fenomenul de turism balneoclimateric consideră balneologia o modalitate curativă viabilă pentru menținerea, ameliorarea și refacerea sănătății umane și calității vieții din stațiune.

Zona analizată pe parcursul lucrării oferă în principal un turism curativ-recreativ, după care urmează pe o treaptă inferioară turismul cultural, care se desfașoară în principal în municipiul Oradea. Poziționarea Băilor Felix în raport cu Ungaria, este deosebit de avantajoasă, dar și de o importanță deosebita, prin faptul că este una din primele impresii pe care turiștii străini își însușesc despre România. Deci, în cazul în care turiștii vor fi satisfacuți de serviciile oferite de localitatea Felix, cu siguranță iși vor face o impresie plăcută despre țara noastră.

BIBLIOGRAFIE

Adăscăliței, A., Reflecții de marketing într-un context contemporan, în Analele Universității Creștine Dimitrie Cantemir, nr. 1, București, 2001;

Balaure [coordonator], V., Adăscăliței, V., Bălan, C., Boboc, Ș., Cătoiu, I., Olteanu, V., Pop, N. Al., Teodorescu, N., Marketing, ediția a II-a revăzută și adăugită, Ed. Uranus, București, 2002;

Blaj Gh., Szanto St., Chira I. Judetele Patriei, Bihor monografie, ed.. Sport-turism, Bucuresti, 1979;

Cateora, Ph., International Marketing, Richard Irwin, Chicago, 2005;

Choffray, J. M., Dorey, F., Developpement et gestion des produits nouveaux, McGraw-Hill, Paris, 2001;

Ciangă N., Geografia Turismului, ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj Napoca, 2002;

Demetrescu, M.C., Analiza inter și intrafuncțională de marketing, în “Buletin de marketing”, nr. 2, 1997;

Gherasim, T., Marketing turistic, ed. Economică, București, 1999;

Guibilato, G., Economie Touristique, Delta&Spes S.A., Denges, 1997;

Kotler Ph., Principiile marketingului, ediția a 4-a, ed. Teora, 2008;

Maxim, E., Gherasim, T., Bazele marketingului, ed. Sedcom Libris S.A., Iași, 1997;

Muller-Hagedorn, L., Introducere în marketing, ed. Niculescu, București, 2000;

Munteanu Dr. L., Stoicescu Dr. C., Grigore L., Ghidul stațiunilor balneoclimatice din România, 1978;

Parentau, A., Marketing pratique du turism d'accueil, 2éme édition, ed. Jaques Lanov Paris, 2002;

Patriche, D., Marketing industrial, Coediție Marketer – Expert, București, 2002;

Pop, N. Al., Marketing, ed. Didactică și Pedagogică, București, 1993;

Ralf Al. S., Marketing Definitions: A Glossary of Marketing Terms, American Marketing Association, Chicago, 2003;

Rosenbloom, B., Marketing chanels. A Management View, The Dryden Press, Chicago, 1984;

Stăncioiu, A.F., Strategii de marketing în turism, ed. Economică, București, 2000;

Touquer, G., Zins, M., Marketing du tourisme, ed. ESKA, Quebec, 2004;

www.agendaclujeana.ro

www.spas.ro

www.viaromania.eu

www.bailefelix.ro

www.revistafelicia.ro

www.turismbaile1mai.com

dani-hellgaming.com

www.vilaelim.ro

www.fasttravel.ro

www.oradea-bihor.ro

www.astraturism.ro

www.ghidulturistic.ro

www.sanmartin.ro

http://www.uoradea.ro

BIBLIOGRAFIE

Adăscăliței, A., Reflecții de marketing într-un context contemporan, în Analele Universității Creștine Dimitrie Cantemir, nr. 1, București, 2001;

Balaure [coordonator], V., Adăscăliței, V., Bălan, C., Boboc, Ș., Cătoiu, I., Olteanu, V., Pop, N. Al., Teodorescu, N., Marketing, ediția a II-a revăzută și adăugită, Ed. Uranus, București, 2002;

Blaj Gh., Szanto St., Chira I. Judetele Patriei, Bihor monografie, ed.. Sport-turism, Bucuresti, 1979;

Cateora, Ph., International Marketing, Richard Irwin, Chicago, 2005;

Choffray, J. M., Dorey, F., Developpement et gestion des produits nouveaux, McGraw-Hill, Paris, 2001;

Ciangă N., Geografia Turismului, ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj Napoca, 2002;

Demetrescu, M.C., Analiza inter și intrafuncțională de marketing, în “Buletin de marketing”, nr. 2, 1997;

Gherasim, T., Marketing turistic, ed. Economică, București, 1999;

Guibilato, G., Economie Touristique, Delta&Spes S.A., Denges, 1997;

Kotler Ph., Principiile marketingului, ediția a 4-a, ed. Teora, 2008;

Maxim, E., Gherasim, T., Bazele marketingului, ed. Sedcom Libris S.A., Iași, 1997;

Muller-Hagedorn, L., Introducere în marketing, ed. Niculescu, București, 2000;

Munteanu Dr. L., Stoicescu Dr. C., Grigore L., Ghidul stațiunilor balneoclimatice din România, 1978;

Parentau, A., Marketing pratique du turism d'accueil, 2éme édition, ed. Jaques Lanov Paris, 2002;

Patriche, D., Marketing industrial, Coediție Marketer – Expert, București, 2002;

Pop, N. Al., Marketing, ed. Didactică și Pedagogică, București, 1993;

Ralf Al. S., Marketing Definitions: A Glossary of Marketing Terms, American Marketing Association, Chicago, 2003;

Rosenbloom, B., Marketing chanels. A Management View, The Dryden Press, Chicago, 1984;

Stăncioiu, A.F., Strategii de marketing în turism, ed. Economică, București, 2000;

Touquer, G., Zins, M., Marketing du tourisme, ed. ESKA, Quebec, 2004;

www.agendaclujeana.ro

www.spas.ro

www.viaromania.eu

www.bailefelix.ro

www.revistafelicia.ro

www.turismbaile1mai.com

dani-hellgaming.com

www.vilaelim.ro

www.fasttravel.ro

www.oradea-bihor.ro

www.astraturism.ro

www.ghidulturistic.ro

www.sanmartin.ro

http://www.uoradea.ro