Promovarea Si Valorificarea Traditiilor Locale Comuna Aninoasa

PROMOVAREA SI VALORIFICAREA

TRADITIILOR LOCALE-COMUNA ANINOASA

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL 1:ANINOASA DIN PUNCT DE VEDERE GEOGRAFIC SI ISTORIC

1.1 ASEZARE GEOGRAFICA,POPULATIE,INFRASTRUCTURA

1.2 CUM S-A FORMAT ANINOASA

1.3 ANINOASA IN EPOCA NEOLITICA

1.4 ANINOASA IN EPOCA BRONZULUI

1.5 ANINOASA IN PALEOLITIC

CAPITOLUL 2:ASEZAMINTE VECHI SI GRAIUL LOCAL

2.1 MANASTIREA VIFORATA

2.2 MANASTIREA DEALU

2.3 LICEUL MILITAR “NICOLAE FILIPESCU” DE LA MANASTIREA DEALU

2.4 POVESTI CULESE SI ALESE

CAPITOLUL 3:ACTIVITATI CULTURALE

3.1 FESTIVALUL DE TRADITII SI OBICEIURI”IN SAT LA ANINOASA

3.2 “SUFLETE COMORI PENTRU SARBATORI

3.3 FESTIVALUL NATIONAL AL PRIMARILOR ARTISTI

3.4 GRUPUL DE TRADITII SI OBICEIURI”MUGURI DE ANIN

3.5 “VESTITORII ANINOASEI”-PASTRATORI DE TRADITIE

CAPITOLUL 4:TRADITII SI OBICEIURI-PORTUL POPULAR

4.1 OBICEIURI CALENDARISTICE

4.1.1 Sfintii 40 de Mucenici

4.1.2 Dragobetele

4.1.3 Suratele

4.1.4 Focul lui Samedru

4.2 OBICEIURI DE PASTE,DE CRACIUN SI DE ANUL NOU

4.2.1 Traditii si obiceiuri de „Florii

4.2.2 Traditii si obiceiuri de Inviere

4.2.3 Colindul

4.2.4 Capra

4.2.5 Plugusorul

4.2.6 Sorcova

4.2.7 Iordanitul

4.3 OBICEIURI LEGATE DE MOMENTE DIN VIATA OMULUI

4.3.1 Nunta

4.3.2 Ceremonialul funebru

4.4 OBICEIURI SI OCAZII FOLCLORICE

4.3.1 Hora

4.3.2 Balada

4.3.3 Specificul Aninoasei

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

INTRODUCERE

Cand am inceput sa scriu despre cultura si traditiile Aninoasei,am plecat de la realitatea ca istoria satelor noastre,ramane uneori acolo,uitata de timp,de oameni si descoperita doar de cei interesati de traditiile propriului neam.

De ce Aninoasa…?

Aninoasa pentru ca aici este locul unde am crescut,unde am copilarit,unde au trait bunicii mei si de care ma leaga foarte multe amintiri frumoase.

Aninoasa afost intodeauna un sat cu oameni primitori,frumosi si iubitori de traditie.

As vrea ca in toate aceste studii facute de mine,despre cultura si traditiile din Aninoasa,sa reusesc sa storc sis a pun in valoare,tot ceea ce a fost si este mai frumos din acest sat.Consider ca fiecare dintre noi ne iubim locul natal,locul de care ne leaga cele mai multe amintiri,dar date fiind imprejurarile,de multe ori uitam ce frumuseti ascund aceste locuri.

Aceasta lucrare,as vrea sa fie ca o calatorie prin gandurile si prin sufletele dumneavoastra.

CAPITOLUL 1:ANINOASA DIN PUNCT DE VEDERE

GEOGRAFIC SI ISTORIC

I.1 ASEZARE GEOGRAFICA,POPULATIE,INFRASTRUCTURA

Sunt anumite locuri in lumea aceasta care sunt zidite de Dumnezeu,pentru a-ti face viata mai frumoasa si pentru a-ti umple sufletul cu bucurie atunci cand le descoperi.

Unele locuri pot fi inzestrate si cu oameni pe masura lor,astfel incat sa poti cunoaste cat de mareata poate fi opera divina.

Un astfel de loc,unde eu ma simt cu adevarat acasa si unde respir usurata atunci cand ajung aici,este Aninoasa.

Comuna Aninoasa este o localitate din nord-vestul judetului Dambovita,un loc incarcat de traditie ,de istorie si plini de oameni iubitori de frumos,iubitori de arta si de cultura,dar si atrasi si pastratori de traditii si obiceiuri populare.

Aninoasa ca si comuna cuprinde trei sate si un catun.Si anume:satele Aninoasa,Viforata,Sateni si catunul Valea Sasului,intinzandu-se pe o suprafata de 1627 de hectare. Satul Aninoasa,a fost atestat documentar inca din anul 1453.

Comuna beneficiaza de un climat placut,influentat de pozitia geografica si de relief,fiind situate intr-o zona cu clima temperat-continentala.

Apararea naturala impotriva vanturilor dominante,asigurata de dealurile subcarpatilor,determina un microclimate specific,cu ierni blande si veri racoroase,caracterizat printr-o temperature medie anuala de +9,7 grade Celsius.

Din punct de vdere al populatiei in comuna Aninoasa,la 1.01.2009,erau inregistrati 6074 de locuitori.

Din punct de vedere al migratiei,la sfarsitul anului 2008,numarul stabilirilor in localitate a fost de 197,dublu fata de numarul plecarilor din localitate,adica 97,fapt ce explica o crestere demografica inregistrata la nivelul comunei,in ciuda sporului natural negative.

Suprafata Agricola din comuna este de 1629 de hectare,reprezentand 0,68% din totalul suprafetei agricole a judetului Dambovita.

Dezvoltarea si modernizarea infrastructurii,asezarea geografica extreme de favorabila,au determinat in ultima perioada,scoaterea din circuitul agricol a unor terenuri,in vederea construirii de locuinte pe acestea.

Din punct de vedere al infrastructurii culturale,comuna Aninoasa dispune de 4 camine culturale,cate unul in fiecare sat si un Centru Cultural in satul Aninoasa.Acest Centru Cultural are in dotare o sala de spectacole,o sala de conferinte,foaiere,spatii de cazare pentru artisti,grupuri sanitare moderne,magazii,sala de fitness si bucatarie.In incinta Centrului Cultural,functioneaza si o gradinita,cu clase modern amenajate.

Despre faptul ca Aninoasa a fost prima comuna din Romania cotata la bursa, a vorbit in mod pozitiv toata presa din tara si de peste hotare.A fost inaugurate si modernizata baza sportive a comunei,locatie ce intruneste toate conditiile de realizare de performanta,si Centrul de zi,infrastructura de canalizare si multe altele.

Indeletnicirile de baza ale locuitorilor,nu sunt reprezentate neaaparat de agricultura,ci mai mult de activitati industriale,oamenii lucrand mai mult in industrie,servicii,constructii,comuna avand deja traditie in aceste domenii de activitate.

Fig. 1 Aninoasa vedere spre deal

Comuna Aninoasa detine 731 ha de paduri.Speciile forestiere intalnite,sunt specific zonei de silvostepa:plopul,salcia,socul,paducelul,salcamul,ciresul salbatic,carpenul,stejarul,gorunul.etc.

Dintre plantele ierboase specifice zonei,se pot aminti:iarba grasa,pirul,trifoiul.

Fauna este diversa,caracteristica zonelor de campie si zonelor colinare.

In comuna damboviteana Aninoasa ,totul pare a fi facut din lumina.Si aceasta lumina pare a fi una sfanta,izvorata din pagini de Liturghier de la Manastirea Viforata,sau din clar de izvor de la Fantana Pacii.Oamenii poarta si ei lumina pe chipuri si in suflete.

Aninoasa,Viforata,Sateni si Valea Sasului,localitatile ce alcatuiesc comuna Aninoasa,se dezvolta si se infrumuseteaza cu fiecare noua zi.Toata tara cunoaste si respecta Aninoasa de Dambovita si o distinge de celelalte Aninoase(din Arges,din Hunedoara,din Gorj,etc.).

Primarul Aninoasei,Constantin Maricescu,aproape ca se confunda cu Aninoasa,a dus si duce acest nume pretutindeni in lume,transformandu-l intr-un frumos renume.

I.2CUM S-A FORMAT ANINOASA

Aninoasa este unul dintre satele cele mai vechi din judet,fiind amintit la 29 aprilie 1453.

In vremea domniei lui Vlad Calugarul(1482-1495),satul Aninoasa a fost pierdut de bunicul lui Hamza turcul,domnul daruindu-i unui apropiat ala sau,Miclo.Sotia si fiul acestuia l-au vandut apoi lui Neagoe Basarab.Acesta a incredintat satul Mitropoliei din Targoviste.

Aflandu-se sub poalele dealurilor acoperite cu vii si livezi,si-a luat numele de la anin,un arbore specific padurilor din aceasta zona.

Dupa cum stim,lumea era intr-o continua schimbare.Chiar daca necazurile si bolile grele au rapus oamenii,acest izvor al vietii, nu a secat.

Mai tarziu,dupa ce satul avea tot mai putini locuitori,pe langa Rapa Mocani,s-au asezat niste mocani fugiti din Ardeal,de teama stapanirii austriece.Ei se ocupau cu cresterea de oi si porci,hranindu-i cu napi,astfel incat si astazi exista neamul acesta printr-o porecla si anume ai lui Nap.

Pentru ca in apropiere se afla Manastirea Viforata,o manastire de maici,foarte multe personae poarta numele de Maican,spunandu-se ca acestia sun urmasii copiilor din flori ai maicutelor.

Prin descoperirile arheologice facute in aceasta zona,este datata vechimea asezarilor,ce confirma locuirea acesteia,inca din epoca neolitica(mil.III i.Hr.)Aici s-a gasit,ca fiind cel mai vechi obiect,un topor calapod,probabil apartinand unui nivel de locuire de tip boian.

I.3 ANINOASA IN EPOCA NEOLITICA (5.500-1.800 i.Hr/i.e.n)

In orizontul geografic,unde se afla astazi Aninoasa,apar asezarile stabile in forma de tell,zidite din chirpici si care cuprindeau un inventor casnic bogat,specific culturii Gumelnita:vetre,cuptoare menajere,vase de ceramic,gropi de provizii,rasnite,toporul cu gaura de inmanusare,ace de cupru, aparand totodata si razboiul de tesut.

Spre sfarsitul neoliticului,ca urmare a invaziei in valuri successive a triburilor indo-europene si nord-pontice,cand are loc un process de sincrezie cu autohtonii si care nu sufera disparitia,devine foarte importanta folosire calului domestic si practica pastoritului.Atunci sunt raspandite si podoabele din arama si din bronz de influenta egeeano-anatolina.

Fig.2 Asezamant din perioada neolitica

Zona actualei localitati,a facut parte din marele spatiu carpato-balcanic-egeean,locuit de populatia pretracica a pelasgilor,la confluent epocilor neolitica si a bronzului,zona ce era inclusa in ariile de manifestare ale culturilor Boian/Gumelnita si Glina/Monteoru,culture illustrate de folosirea armei,in faurirea uneltelor si podoabelor,de aparitia unei spectaculoase cu grafit si a ceramicii incizate,a modelarii unor statuete de lut si marmura si a construirii de locuinte etajate,de influenta miceniana.

Informatiile provenite din antichitate(Homer,Herodot,Hesiod,Lepsius,Plutarh),vorbesc despre un asa zis imperiu pelasg al armilor care,la un moment al existentei sale,ar fi avut un centru de conducere,capital in cetatea Tergaistai(“Casa Imparateasca”) aflat pe locul Targovistei de astazi.

Si iata cum stravechii locuitori ai plaiului Aninoasei,trebuie sa fi apartinut neamului armilor,aflati candva sub jurisdictia acelei Tergaistai,la pragul careia se aflau,asa cum se afla si locuitorii sai contemporani.

I.4 ANINOASA IN EPOCA BRONZULUI(1.800-800 i.Hr/i.e.n)

Pe teritoriul Aninoasei au fost descoperite in punctul “La Caramidarie”,obiecte ceramice apartinand culturii Tei,databile in mil.II i.Hr/i.e.n.

Tot aceleasi culture,dar databile in mil.I i.Hr/i.e.n.,apartin si piesele de ceramic,prelevate dintr-un puncta flat in “Dealul Maureni”(la 1,5km nord-est de Manastirea Dealu).

Locuitorii din aceste zone se ocupau cu cresterea animalelor si cultivarea plantelor,dar erau si inspirati ceramisti.Acesti autohtoni au interactionat cu invadatorii indo-europeni si nord-pontici,crescatori de animale,astfel incat,avand loc,asa cum considera binecunoscutul arheolog german,Manfred Opperman,un complex “process de sinteza etno-culturala),sau cum spune un alt specialist,italianul Guido A.Manuselli,ei au fost integrati acelor”multe civilizatii importante”si care faceau “legatura intre Rusia si Balcani”dand”nastere unei arte remarcabile in domeniul ceramicii pictate si a plasticii mici”.

Fig.3 Vas ceramic gumelnitean,Epoca bronzul

1.5 ANINOASA IN PALEOLITIC(1000.000-5.500 i.Hr/i.e.n)

Spatial dintre dealurile subcarpatice si raul Ialomita,pe care a aparut si evolueaza comuna Aninoasa,face parte din imensul geospatiu de antropogeneza indo-mediooriental-sud-central-european,astfel incat,el a fost populat fara intrerupere de milenii.

In interfluviul Ialomita-Dambovita,in spatial cuprins intre Targoviste si Aninoasa,s-au descoperit marturii arheologige,lasate de cetele de culegatori,vanatori si pescari,cutreeratori ai acestui spatiu.Acestea constau in unelte facute din silex si erau intrebuintete pentru folosire,dar databile in mil.I i.Hr/i.e.n.,apartin si piesele de ceramic,prelevate dintr-un puncta flat in “Dealul Maureni”(la 1,5km nord-est de Manastirea Dealu).

Locuitorii din aceste zone se ocupau cu cresterea animalelor si cultivarea plantelor,dar erau si inspirati ceramisti.Acesti autohtoni au interactionat cu invadatorii indo-europeni si nord-pontici,crescatori de animale,astfel incat,avand loc,asa cum considera binecunoscutul arheolog german,Manfred Opperman,un complex “process de sinteza etno-culturala),sau cum spune un alt specialist,italianul Guido A.Manuselli,ei au fost integrati acelor”multe civilizatii importante”si care faceau “legatura intre Rusia si Balcani”dand”nastere unei arte remarcabile in domeniul ceramicii pictate si a plasticii mici”.

Fig.3 Vas ceramic gumelnitean,Epoca bronzul

1.5 ANINOASA IN PALEOLITIC(1000.000-5.500 i.Hr/i.e.n)

Spatial dintre dealurile subcarpatice si raul Ialomita,pe care a aparut si evolueaza comuna Aninoasa,face parte din imensul geospatiu de antropogeneza indo-mediooriental-sud-central-european,astfel incat,el a fost populat fara intrerupere de milenii.

In interfluviul Ialomita-Dambovita,in spatial cuprins intre Targoviste si Aninoasa,s-au descoperit marturii arheologige,lasate de cetele de culegatori,vanatori si pescari,cutreeratori ai acestui spatiu.Acestea constau in unelte facute din silex si erau intrebuintete pentru folosinta omului din acele epoci:unele de uz casnic si pentru vanatoare,unele particularizandu-se printr-un capat lucrat sumar,prin lovire si cu forma de tais,altele erau de tip satar,apartinand culturii “de prund”,identice celor descoperite la Oldwai in Africa de Sud,iar cei ce le-au construit,apartineau lui “Homo faber/Pithecantropus erectus”.

Si in acest orizont geographic de antropogeneza,si-a facut aparitia Neathropul/Homo sapiens fossillis,care in contextual general al evolutiei acestui tip uman,trece la folosirea arcului cu sageti si la producerea uneltelor microlitizate.

Fig.4 Populatia din Paleolitic

CAPITOLUL 2:ASEZAMINTE VECHI SI GRAIUL LOCAL

2.1 MANASTIREA VIFOARATA

Manastirea Viforata se afla in satul Viforata din comuna Aninoasa.

Se spune ca la inceputurile sale,cand satul numara putini locuitori,clopotele manastirii chemara toata suflarea satului intr-o dimineata geroasa de iarna,pentru ca “o ceata de pagani” se apropia ca sa prade.Cu furci,coase,topoare si bate,de la copii si pana la batrani se adunara,se sfatuira si ascultara planul de lupta,incropit in pripa de un gospodar priceput si gurajos.

In genunchi se rugara si implorara pe Cel de Sus sa-I ajute sa-si apere credinta,sfanta manastire si ocina.

Iesira din Vale(partea satului inconjurata din trei parti de dealuri) si ajungand in partea de jos Gura Vaii,un vifor puternic cu zapada se starni,de nu te puteai vedea om cu om.Mai mult simtira decat vazura pe dusmani si se luptara cu acestia care cadeau secerati si loviti,dar si inghetati si orbiti de furtuna de ninsoare si de “viforul” ” care ii transforma in movilite acoperite cu zapada.

Ca din senin ,viforul inceta,un soare stralucitor lumina toata preajma si in genunchi toti multumira lui Dumnezeu si fagaduira sa construiasca un nou lacas de rugaciune ca multumire pentru aceasta minunata victorie.Asa se nascu manastirea Viforata.

Este singura manastire romaneasca ce are trei hramuri,avand trei ctitori:Vlad Voda,Matei Basarab si Grigore Brancoveanu impreuna cu sotia sa Safta.

Ridicata pe ziduri de un metru grosime,manastirea adaposteste comori fara de pret,printer care catapeteasma din tei aurit sculptata de Karl Stork,icoana facatoare de minuni a Sfantului Gheorghe-o icoana venetiana din argint aurit,daruita in 1631 de Leon Tomsa.

Fig.5 (Icona facatoare de minuni a Sfantului Gheorghe)

Se spune ca in anul 1713,sotia domnitorului Grigore Brancoveanu,Safta ,a gasit manastirea intr-o stare foarte rea,biserica fiind nezugravita,fara clopotnita,fara curte.Radu Voda a fost cel care a renovat biserica,largindu-i ferestrele,facandu-i chili din piatra si chiar un zid de jur-imprejur.

2.2MANASTIREA DEALU

Manastirea Dealu a fost construita in anul 1509 de catre voievodul Radu cel Mare,chiar pe meleagurile Aninoasei.”Cu mila lui Dumnezeu,io Radul Voievod,fiul lui Vlad Voievod,Domn a toata tara Ungrovlahiei,incepu acest turn[clopotnita] al sfantului parintelui nostrum Nicolae facatorul de minuni in anul 7007(1499)luna august 26 de zile.”

In prezent este vorba despre un complex monumental Dealu,compus din biserica manastirii,turnul clopotnita,paraclisul,corpul chiliilor,oferind o perspectiva extraordinara asupra Targovistei.

Manastirea poarta hramul Sfantului Nicolae,fiind sfintita in luna Decembrie.

Manastirea Dealu se afla la o distanta de 6 km de municipiul Targoviste.Se poate ajunge la manastire prin asa numita “Vale a Voievozilor”(Aleea Manastirii Dealu),apoi urcand Dealul Voievozilor,pana descoperi silueta cosmica,stranie si impunatoare a bisericii domnesti si desigur obstea de maici ce vietuieste in aceasta manastire.

2.3 LICEUL MILITAR”NICOLAE FILIPESCU” DE LA MANASTIREA DEALU

Manstirea Dealu,reprezentata de meleaguri pline de istorie,de constiinta romaneasca,de spirit,a gazduit sediul celei mai valoroase ctotorii de cultura si educatie nationala si anume Liceul Militar de la Manastirea Dealu.

Dealul ,ce a fost ca un zid de aparare a Cetatii Domnesti a Targovistei,reprezentat prin Turnul Chindiei,a binevoit sa gazduiasca inca de la bun inceput acest asezamant plin de cultura patriotica si militara.

Liceul Militar a luat amploare la initiativa lui Nicolae Filipescu “Maiorul,mai tarziu general,inspectorul general al armatei”,in data de 1 octombrie 1912,spunandui-se metaphoric”clubul soimilor”.

Nicolae Filipescu a infiintat acest liceu militar,simtind parca ce vremuri aveau sa vina la Targoviste,astfel incat,dorind sa pregateasca copiii pentru a apara Cetatea de Scaun a Targovistei,cu mult curaj si cu multa dragoste pentru patrie,pentru neamul romanesc si desigur sa inzestreze armata cu o institutie de folos,dat fiind faptul ca prin aceasta institutie,armata sa aduca o contributie activitatii culturale a tarii.

Liceul Militar de la Manastirea Dealu,a purtat numele ctitorului sau Nicolae Filipescu,acesta fiind numit director onorific al liceului.

In aceasta institutie s-au format 33 de promotii,punandu-si amprenta peste societatea romaneasca,pana la inceputul secolului XXI.

Dumnezeu a facut ca acest izvor de cultura si educatie,Liceul Militar “Nicolae Filipescu” sa fie asezat chiar pe meleagurile Aninoasei,o asezare omeneasca straveche,avand radacinile adanc infipte in istorie,evolutia ei fiind strans legata de vechia capital a Tarii Romanesti,Targoviste.

Fig.6 Manastirea Dealu

2.4 POVESTI CULESE SI ALESE-GRAIUL LOCAL

Aninoasa,satul meu de suflet,are foarte multe povesti frumoase spuse de batranii satului.

“In acest caiet am asternut pe hartie toate cele traite si auzite de la antetraitorii mei in varsta ai acestor meleaguri-buni si strabuni,a caror majoritate,din darul sortie,sau din voia lui Dumnezeu,se odihnesc in cimitirul satului,sau in cel di jurul bisericii(Astazi in jurul bisericii creste iarba.Nu mai exista decat doua cruci,unde,oamenii care vin la biserica,mai pun,in zilele de sarbatoare cate o lumanare).Cititorule,citind aceste toate,fa sit u la fel,fiindca istoria s-a creeat in timp si prin suferinta si se lasa mostenire prin povestire sau informare si scriere acelora ce ne vor urma-ca purtatori ai pasilor pe acest pamant.”

Acesta este un fragment din jurnalul lui Nea Mitica Arsene,un fiu al satului,care din pacate s-a stins din viata acum cativa ani.

Se spune ca pe vremuri,batranii lucrau pentru Boierul Baleanu,un boier din marea familie a Balenilor,a Cavafilor,a Cantacuzinilor si a boierilor Duca.Ei isi spuneau”Sunt robu’ Baleanului”.Abea dupa anul 1856,cand turcii au pierdut razboiul din Crimeea,lucrurile au inceput sa se schimbe si la noi,astfel incat boierii au inceput sa instraineze din mosii.Dar Boierul Baleanu a avut mare grija sa isi aseze robii ce ii munceau pamantul,la marginea mosiei,stiind ca mai tarziu acestia se vor inmulti si vor cere pamant pentru familiile lor.Asadar,dintr-un grup de cateva familii ce slujeau boierului Baleanu,acestia s-au inmultit,formandu-se un catun numit Sateni.

Un alt cunoscut al boierimii de pe aceste meleaguri,era si boierul Radu Corbescu.Batranii spuneau ca acest boier neavand copii cu sotia sa,s-a indragostit de o servitoare foarte frumoasa ce slujea la castelul sau,mai apoi facand un copil cu aceasta.

Boierul fiind un om cu suflet mare,a adoptat copilul,punandu-i numele George.

George a studiat dreptul la Paris,iar acolo s-a indragostit de o frantuzoaica cu care s-a si casatorit.S-a intors la un moment dat in tara pentru a intra in politica,dar acest lucru nu a durat mult timp.

Aceasta istorie a familiei Corbescu se incheie odata cu inceputul colectivizarii,cand cast elul familiei a fost luat de stat.

La varsta de 98 de ani,bunica mea Niculina Ciubuciu a reusit sa ne impartaseasca cateva dintre povestile sale de viata.Din pacate astazi nu mai este printer noi,dar mi-o amintesc de fiecare data asa micuta de statura cum era,dar vrednica si dreapta,cu o voce calda si tanara.De fiecare data cand vorbea despre viata ei,i se vedea o lumina puternica in ochi.

Ne-a facut chiar si o scurta prezentare a vietii sale.

“Ma numesc Stanciu Ciubuciu Niculina,nascuta in comuna Aninoasa-Dambovita,la 12 august 1914,fiica lui Gheorghe si Leanca Oproiu.Parintii mei au fost oameni simpli.Tata lucre la mina de carbine de pe Valea Mare,iar mama era casnica.Avand si destul pamant,mama mea lucra si la muncile campului.Am fost cinci copii la parinti:doi baieti si trei fete.Eu fiind mai mica si soara mea cea mare,am avut norocul de a trai.Ceilalti frati au murit in timpul razboiului,marisori,intre trei si cinci ani.In timpul razboiului,nemtii nu tineau cont de nenorocirile oamenilor si umblau din casa in casa,ca sa le ia taranilor vitele si pasarile din curte pentru hrana soldatilor.De asemenea, pe fetele mari, parintii trebuiau sa le ascunda,pentru ca erau prinse si batjocorite de ei.

La varsta de 17 ani,m-am casatorit cu un baiat din satul Teis,Stanciu Gheorghe Ciubuciu,un baiat frumos si bun.Am facut nunta in sat la Aninoasa.Am dat nastere la trei copii:un baiat si doua fete.Soarta mi-a fost potrivnica,caci la varsta de 27 de ani,am rams vaduva cu trei copii,in urma unui incident nefericit:sotul meu care era sondor,se ducea dupa orele de lucru sa pazeasca cele doua randuri de pruni,pe care ii aveam<la deal>,pentru ca sip e vremea aceea,mai ales ca era dupa razboi,se fura foarte mult.Au venit doi soldati si avand niste discutii cu sotul meu,unul dintre ei l-a impuscat mortal.Cand am fost anuntata ca sotul meu este impuscat si mort,am plecat cu caruta s ail iau acasa.Am simtit ca mor si eu cand l-am vazut.

Restul vietii mi l-am petrecut mai mult singura si mi-a fost foarte greu sa ma descurc.Mi-am crescut copiii muncind cu ziua la diferite familii mai instarite,de dimineata pana seara,la muncile campului.Norocul meu a fost mama.Ea mi-a fost de mare ajutor,mi-a crescut copiii,avand grija de ei,cand eu lipseam de acasa.

Dar acum sunt o batranica de 98 de ani,sanatoasa si ma bucur de nepotii si stranepotii pe care ii am.

Un alt fiu al satului a fost Constantin Manolescu,de altfel o personalitate a comunei Aninoasa.A fost poet,publicist,traducator,prozator,culegator de folclor.

El a lucrat foarte mult timp in domeniul culturii.

Bacania lui Nea Sandu

Cam prin anii 1940,a luat amploare la noi in sat,o noua indeletnicire si anume,comertul.Nea Sandu,pe numele lui Sanda Alexandru,a construit in curtea casei sale,un local amenajat special cu beci,pentru ca pe vremea aceea nu existau frigidere, si niste magazii construite din lemn,fiindu-I de folos la depozitarea cerealelor.Aprovizionarea pentru aceasta bacanie se facea de la depozitele mai mari din zona Targovistei.

Bacania lui Nea Sandu era fruntasa in sat,fiind aprovizionata cu produse diverse si de calitate(obiecte de uz casnic,carne,specialitati din carne,peste proaspat,produse de panificatie,dulciuri).Dar odata cu nationalizarea,bacania I s-a confiscat,capatand diverse intrebuintari in slujba partidului communist,proprietarul,nea Sandu,devenind alaturi de ceilalti gospodari ai satului,chiaburi.*

CAPITOLUL 3:ACTIVITATI CULTURALE

Comuna Aninoasa are o situatie de invidiat in domeniul cultural,fiind printre primele comuni din judet care a intrunit exigentele europene in domeniu.

In fiecare an,Primaria comunei Aninoasa si Consiliul local,in colaborare cu Directia de cultura,culte si patrimoniul cultural national a judetului Dambovita,Radio Antena satelor,alaturi de posturile de presa locale,organizeaza cateva manifestari culturale.

Incepand cu anul 2008,Compania „Euro Art-Serv”,Consiliul local si Primaria Aninoasa,Teatrul”Junior” in colaborare cu Inspectoratul Scolar Judetean Dambovita,organizeaza anual festivalul de muzica pentru copii „Etno-Junior-Fest”,o inedita manifestare culturala profilata pe muzica etno,adresata in exclusivitate copiilor cu varste cuprinse intre 6-12 ani,avand drept scop punerea in valoare a bogatiei de cantece preluate din folclor,investmantate in orchestratii moderne.

3.1 FESTIVALUL DE TRADITII SI OBICEIURI:”IN SAT LA

ANINOASA”

In sat la Aninoasa reprezinta un festival folcloric ce se organizeaza cu ocazia Zilei Inaltarii.

La acest festival participa solisti si ansambluri folclorice din judet,artisti consacrati ai muzicii populare romanesti,dar si invitati din strainatate.

Are loc de fiecare data la Monumentul Eroilor din centrul localitatii,un moment comemorativ,in cadrul caruia se adduce un omagiu tuturor celor care s-au jertfit pentru libertatea romanilor.

Mai tarziu,toata lumea se rertrage la caminul cultural din sat,respectiv Centrul Cultural,pentru a se bucura de spectacolul oferit de catre organizatori,pentru locuitorii comunei Aninoasa.

3.2” SUFLETE COMORI PENTRU SARBATORI”

Aceasta manifestare culturala,se desfasoara cu ocazia sarbatorilor de iarna.

Colindul este un obicei stravechi,o nepretuita zester spiritual,pe care o mostenim din mosi-stramosi.El este sfant,deoarece transmite un mesaj ceresc,o veste de la Dumnezeu si anume Nasterea Domnului.

Mesajul colindelor este deosebit de valoros pentru ideile sale morale,dragostea,facera de bine,cinstea,prosperitatea,belsugul si pacea.

Toate aceste lucruri,sunt puse in valoare prin intermediul acestor manifestari.

Copii din cadrul grupului”Mugur de Anin”,dar si scolarii si prescolarii,pregatesc un program artistic cu cantece si poezii,dedicate sarbatorilor de iarna.

3.3 FESTIVALUL NATIONAL AL PRIMARILOR ARTISTI

Acesta este un festival cu o manifestare culturala, spectaculoasa,inedita si totodata unica in lume.La acest festival participa primari,viceprimari,consilieri locali,pastratori ai traditiei folclorice ale zonelor pe care le reprezinta.

Spectacolul se desfasoara in cadrul manifestarilor cultural-artistice –Zilele culturii in Aninoasa-,care desigur ca mai cuprinde si alte activitati,cum ar fi-spectacole de teatru,vernisaje cu expozitii de pictura,lansari de carte,fotografii ale unor artisti consacrati.

Aceste manifestari cultural artistice sunt cele mai importante si renumite din satul Aninoasa,dar mai sunt si altele-Hora de la Aninoasa-in care participa ansambluri folclorice si tineri solisti din judetul Dambovita,vernisajul expozitiei-Anioasa vazuta prin ochii copiilor-,spectacole de teatru,iar la Manastirea Viforata are loc –Noaptea de poezie.fig.7 Primarul com.Aninoasa in cadrul festivalului

3.4 GRUPUL DE TRADITII SI OBICEIURI “MUGURI DE ANIN”

Dambovita.aceasta parte de tara,unde se impletesc,intr-un mod absolut firesc,traditiile stravechi,cu folclorul autentic si cu obiceiurile pastrate de generatii,continua sa fascineze.

Printre localitatile cu o conotatie aparte in peisajul cultural al judetului Dambovita,se numara si Aninoasa.Aici,la Aninoasa exista un suflet de om,un iubitor de traditie,un valorificator de tot ceea ce este frumos,Maria Stoica.

In anul 2001,doamna educatoare Maria Stoica,a infiintat la Aninoasa Grupul de traditii si obiceiuri „Muguri de Anin”.O denumire oarecum sugestiva si apropiata de locul din care vin copii ce fac parte din acest grup.

Componenta grupului este alcatuita din 20 de copii,cu varste cuprinse intre 5 si 14 ani.

Pornind de la premisa conform careia folclorul este inima oricarei culturi,grupul desfasoara o activitate ce cuprinde o serie de obiceiuri,datini si traditii,care s-au pastrat datorita permanentei si continuitatii spirituale a satului romanesc.

Copiii practica mestesuguri traditionale,specifice satului de origine,cum ar fi-torsul si depanatul lanii,tesutul la razboi si gherghef,plapumaritul,cusutul pe itamina,impletitul panusilor de porumb,a nuielelor de rachita si a firelor de lana,confectionarea unor obiecte,mai nou,fetele insprandu-se din traditia maramureseana,realizand podoabe din margele.

Pregatirea tuturor activitatilor se realizeaza in afara orelor de program,iar din spusele doamnei educatoare,copiii sunt de fiecare data foarte nerabdatori sa patrunda tainele datinilor strabune.

In fiecare an au fost reinviate-Obiceiuri de peste an-Ocazii folclorice,practicate candva,dar acum aproape uitate.Acestea suntːDragobetele,Incondeiatul oalelor de Pasti si Inaltare,Suralele/Fartatii-de Rusalii,Focul de Samedru-de Sfantul Dumitru,Sezatoarea.

Dintre aceste obiceiuri se distinge Sezatoarea folclorica,prin imbinarea utilului cu placutul,prin diversitatea creeatilor epice si lirice aduse in actualitate,dar mai alesc prin caldura cu care gazda isi intampina oaspetii.

La Sezatoare se strang fete si baieti intr-o casa,iarna,sau toamna,sub un sopron,sau la poarta unde faceau un foc sa aiba lumina si lucrau fiecare pentru sine.Fetele coseau si torceau la lumina focului sau a unei lampi,iar baietii de jur imprejurul lor cantau si glumeau.

Fig.8 Sezatoare-Baia Mare

De asemenea acest grup,pastrator de traditii,a organizat activitati ocazionale de sarbatorire a obiceiurilor de peste an,in comuna Aninoasa,la care au participat elevi si cadre didactice de la cele zece unitati de invatamant partenere,din judet si din tara.

Acest grup si-a adus activ contributia la derularea Zilelor comunii Aninoasa,a Zilelor Culturii in Aninoasa,dar si a tuturor manifestarilor culturale de pe raza comunei.

In prezent,doamna educatoare Maria Stoica,Fondatorul acestui grup,ne-a povestit ca deruleaza proiectul de reforma educationala –Aninoasa ieri si azi-,coordonat de Ministerul Educatiei si Cercetarii ,in colaborare cu Banca Mondiala,cu participarea membrilor Grupului de traditii si obiceiuri –Muguri de Anin-,in calitate de grup tinta.

„Marea dragoste pentru traditia stramoseasca,dorinta de a pastra peste veacuri crampee din obiceiurile si datinile locale,dar si regretul ca prea putini mai sunt aceia care incearca sa transmita mai departe mestesugurile din strabuni,toate acestea m-au determinat sa acord o atentie sporita activitatilor de familiarizare a copiilor cu unele elemente traditionale culturale,religioase,folclorice,considerand ca aceasta este o datorie si o raspundere morala.Pentru aceasta am promovat ideea,conform careia-Tot ce-i romanesc nu piere!’’,ca premisa si rezultat al intregii mele activitati in slujba traditiei strabune.”spunea doamna educatoare Maria Stoica.

Prin prisma proiectul „Aninoasa ieri si azi”,grupul si-a propus indeplinirea,printre alele a urmatoarelor obiective:

-cresterea interesului fata de invatare pentru cel putin 75% din numarul copiilor,prin implicarea acestora in activitati variate,dincolo de scoala;

-imbunatatirea capacitatii de comunicare pentru cel putin 85% dintre copiii ce formeaza grupul tinta si a celorlalti ce participa la activitati(parinti,cadre didactice,membrii ai comunitatii locale);

-cultivarea increderii in sine,a capacitatilor de a-si valoriza creativitatea,priceperea,capacitatea de investigare si de reusita a cel putin 75% din numarul elevilor scolii.

Activitatile desfasurate au devenit o provocare in descifrarea tainelor unor mestesuguri populare specifice satului de origine.

s-a urmarit cresterea calitatii de invatare prin activitati precum:”Micii mesteri mari”,”Ulitele au amintiri”,”Popas de suflet-In sat la Aninoasa”.

A fost o bucurie imensa pentru grup,pentru ca preocuparile lor si-au gasit fagas si prin prisma acestui proiect,spre decoperirea izvorului folclorului autentic,prin cunoasterea,promovarea si pastrarea obiceiurilor si traditiilor poporului roman.

Activitatile grupului”Muguri de Anin” continua chiar si in vacanta,prin-„Micii mesteri mari”-o lectie vie despre traditii,dar si tabara de creatie „Vara pe ulita”-organizata de Muzeul National al Satului „Dimitrie Gusti” din Bucuresti,unde grupul a avut prilejul de a se intalni cu mesteri populari veniti din diferite colturi ale tarii,care au demonstrat in cadrul atelierelor de lucru,daruire si talent in transmiterea tainelor mestesugaresti.

Grupul de traditii si obiceiuri „Muguri de Anin”,a participat si la programul cultural educativ si recreativ „Vara pe ulita”,la Targul Mesterilor Populari,organizat in cadrul Zilelor orasului Targoviste,unde membrii grupului au adus in fata targovistenilor,o parte din tezaurul de cultura,arta si spiritualitate romaneasca la inceput de toamna,in „orasul celor 33 de voievozi”.Acolo,iubitorii artei traditionale au putut admira produsele realizate de micii mesteri de la Aninoasa,de-a lungul intregului an,in cadrul standului amenajat,in timp ce copiii lucrau in atelierul improvizat ad-hoc in Parcul Mitropoliei.

Fig.9 Grupul „Muguri de Anin”-Zilele orasului Targoviste

In iunie 2004,Grupul de traditii si obiceiuri”Muguri de Anin”,a participat la o a doua editie a Taberei Nationale de Etnografie si Arta Populara de la Baia Mare.Judetul Dambovita a participat alaturi de alte 21 de judete din tara.

Acolo,grupul a scos in evidenta traditiile dambovitene,cum ar fi:realizarea unei plapumioare umpluta cu lana,impletirea cosuletelor din rachita,scarmanarea lanii pentru a se pune pe caier si a se toarce,sau pentru a se folosi la umplerea plapumioarelor.

„Plapuma am inceput-o la sezatorile organizate acasa si in alte judete din tara.Imi ia cam o luna ca sa o termin,dupa care doamna Maria Stoica,o s-o puna la expozitie.Imi place sa cos,pentru ca acest mestesug s-a pierdut,si am invatat aceste taine ale plapumaritului de la vecina mea si de la doamna Maria Stoica.”Asta ne spunea Alexandra,membra a grupului”Muguri de Anin”.

Grupul a mai participat si la Festivalul „Panorama internationala de folclor” de la Sofia-Bulgaria,la festivale regionale precum „Mugurii colindelor”,dar au avut si numeroase aparitii tv.

Premiile si trofeele obtinute de catre copiii care fac parte din Grupul de traditii si obiceiuri „Muguri de Anin”,la manifestarile culturale,nationale,internationale,judetene si locale,sunt rezultatele extraordinare care dovedesc efortul depus de acesti minunati copii,pentru pastrarea datinilor stramosesti.

Grupul a obtinut 9 premii I in cadrul concursului artistic pentru elevi,faza judeteana Targoviste(editiile 2002,2003,2004,2005,2006),numeroase distinctii nationale cum ar fi:”Diploma de excelenta pentru spectacolul de exceptie prezentat”,in cadrul taberei de creatie „Vara pe ulita”(2005,2007),la Muzeul National al Satului „Dimitrie Gusti” din Bucuresti,distinctii judetene-Diploma de pastrator al mestesugului traditional,distinctii locale:Trofeul „Credinta intru cultura”,”Zilele culturii in Aninoasa”(manifestare anuala),Diploma de recunostinta pentru sprijinul acordat intru recunoasterea pe plan judetean,national si international a realizarilor oamenilor Aninoasei si pentru contributia la manifestarea „Suflete comori pentru sarbatori”,Diploma de excelenta „Credinta intru cultura”,pentru merite deosebite in slujirea pe altarul celz intelept al gandului curat exprimat prin act de cultura.

Alaturi de Grupul de traditii si obiceiuri”Muguri de Anin”,au fost intotdeauna parintii copiilor ce fac parte din acest grup,dar si autoritatile locale,asigurand transportul necesar pentru deplasari in cadrul unor manifestari unde grupul a fost invitat in derularea unor proiecte.Desigur ca si-a spus cuvantul si au avut o frumoasa colaborare cu Centrul judetean de Cultura Dambovita,Palatul copiilor Targoviste,Clubul copiilor Moreni.

Sunt extrem de bucuroasa ca aici la Aninoasa traditia se pastreaza,iar obiceiurile populare sun preluate cu mandrie de catre cei mici,astfel incat fiecare generatie sa poata patrunda in tainele mestesugurilor si a porturilor populare.

3.5 “VESTITORII ANINOASEI”-PASTRATORI DE TRADITIE

In anul 2001,s-a infiintat printr-o hotarare a Consiliului Local Aninoasa,ansamblul folcloric numit “Vestitorii Aninoasei.

Se numesc “Vestitorii Aninoasei” pentru ca prin prisma dansului pe care il practica,au dat de veste in toata tara si chiar si in Europa,despre autenticitatea si originalitatea traditiilor din Aninoasa,ducand acest sat pe culmi inalte si promovand cu mandrie dansurile si portul popular dambovitean.

Persoana care se ocupa de pregatirea copiilor inscrisi in acest grup,este Gheorghe Banica.

Grupul se imparte in doua grupe.Grupa formata din copiii mai mari,are in componenta 13 perechi,iar grupa formata din copiii mai mici,are in component 27 de perechi.Cei mici sunt in mare parte elevi de clasa a IV-a.

Inscrierea in cadrul grupului este libera,oricine doreste sa descopere tainele dansului popular,se poate inscrie in acest grup.

Ansamblul “Vestitorii Aninoasei” a participat la numeroase evenimente culturale,desfasurate in judet si in tara,avand in palmares foarte multe premii si trofee,participari la spectacole organizate de Societatea Romana de Radiodifuziune,aparitii tv.

Asadar,activitatea culturala de la Aninoasa este extreme de intense,fiind o foarte mare onoare ca grupurile “Vestitorii Aninoasei si “Muguri de Anin”,sa reprezinte cu mandrie Aninoasa,Dambovita si chiar Romanaia.

CAPITOLUL 4:TRADITII SI OBICEIURI-SPECIFICUL

ANINOASEI

4.1 OBICEIURI CALENDARISTICE

4.1.1 SFINTII 40 DE MUCENICI

Mucenicii se sarbatoresc in fiecare an pe data de 9 martie.In ziua mucenicilor se face trcerea dintre iarna si vara,dintre zilele geroase ale Babei Dochea si zilele mai calduroase ale Mosilor de primavara.

In aceasta zi s-au suprapus doua sarbatori de innoire sezoniera a timpului:ultima zi a Babei Dochia,cand conform traditiei,aceasta moare si se transforma in stana de piatra,si prima zi a mosilor, jertfiti si transformati in cenusa,pentru dreapta lor credinta.

In ziua de Mucenici,barbatii erau nevoiti sa bea 40 de pahare cu vin,spunandu-se ca vinul baut de Mucenici,se transforma pe parcursul anului in forta si putere de munca.

Daca cineva nu putea bea toate cele 40 de pahare cu vin, gusta din fiecare pahar,sau era stropit cu vin.

Numarul paharelor cu vin,corespunde cu numarul Sfintilor Mucenici,care poarta diferite nume,in functie de zona:Mosi,Sfintisori,Sfinti sau Macinici.

In ziua de 9 martie,gospodinele prepara mucenici,care pot fi pregatiti,sub forma de aluat,presarati pe deasupra cu miez de nuca si unsi cu miere,sau avand forma cifrei opt,fierti in apa cu mirodenii si la fel pe deasupra presarati cu nuca.

Mucenicii se impart la rude,vecini,oameni sarmani,pentru pomenirea celor morti,dar si pentru belsugul viitoarelor recolte.

Tot in data de 9 martie se incheie “zilele babelor” si incepe saptamana mosilor.

Sarbatoarea Mucenicilor,a carei zi central este 9 martie,incepe de fapt cu o zi inainte,cu focul de Mucenici si se incheie pe 11 martie cu betia ritual.

Prin aprindera focului de Mucenici,se incinereaza simbolic spiritual iernii,si se da viata primaverii.Acesta este practic echinoctiul de primavara pe stil vechi.

Traditia spune ca in aceasta zi,poarta cerului se deschide,iar mortii se intorc printre cei dintre care s-au ridicat.Astfel se sarbatoreste Sambata Mortilor,unde se impart bucate pentru sufletul celor adormiti.

Situarea acestei sarbatori in preajma echinoctiului nu este intamplatoare,pentru ca,in viziunea populara,trecerea intre cele doua lumi,se poate face numai urmand drumul Soarelui.

Sarbatoarea Mucenicilor ne pregateste si pentru noul an agricol.

4.1.2 DRAGOBETELE

Pe la sfarsitul lui februarie,cand gerul se mai dezmorteste si petice de iarba si flori isi fac loc binisor prin stratul de omat,romanii de pe meleagurile noastre spun ca vine Dragobetele.

Dar cine este Dragobetele?

Se spune ca Dragobetele ar fi un voinic frumos care adduce dragostea intre oameni.Fetele il cauta in taina printe copaci,doar,doar le-o gasi si pe ele sa le iubeasca,dar de cele mai multe ori,Dragobetele prefer sa le gaseasca un iubit printer cei cunoscuti din sat.

La noi la Aninoasa,tinerii se aduna,fac focuri si spun povesti de dragoste,glume,cantece.Cel mai important este faptul ca in noaptea de Dragobete,foarte multi tineri se logodesc,astfel,asigurandu-se ca vor iubi si vor fi iubiti tot anul.

Bunica imi spunea ca in acest moment al anului,chiar si pasarile se imperechiaza.De asemenea,imi mai spunea ca in ziua de Dragobete se culegeau flori si plante de leac,apa din omat netopit,spunand ca toata natura capata Valente magice in acea zi.

La Aninoasa se sarbatoreste Dragobetele,prin manifestarea cultural-artistica”Cine-a facut dragostea”.

Dragobetele se inscrie in sirul sarbatorilor populare romanesti,care amplifica legatura omului cu natura,dar si legaturile dintre oameni.

4.1.3 SURATELE/FARTATII

Acest obicei reprezinta prieteni dintre doua fete,sau doi baieti.

De duminica mosilor,doua fete ,sau doi baieti,se declarau surate-fartati pana la moarte.Ei isi faceau un juramant,apucand un fir de iarba,fiecare de un cap si se intrebau:”Te legi surata-fartate cu mine pana la moarte?”,”Da” raspundea celalalt si se taia firul de iarba.

La noi la Aninoasa se obisnuia ca suratele sa fie verisoare,intarind astfel gradul de rudenie,dar nu era neaaparat obligatoriu.

4.1.4 FOCUL LUI SAMEDRU

Acest foc de Samedru este facut toamna,pe 25 octombrie.Toti copii din sat se strang seara,intre case,sau intr-o gradina mai mare,aduna crengi,frunze uscate,paie si fac un foc foarte mare.Acest foc,spunea bunica mea ca alunga spiritele rele,dar este si o curatare a pamantului de frunzele si crengile uscate.

Femeile din sat vin cu covrigi,biscuiti sau mere si impart copiilor ca la colind.Copiii sunt toti stransi in jurul focului si joaca strigand:”Hai la Focul lui Samedru,

Ca mananca lupii iedu.”

4.2 OBICEIURI DE PASTE,DE CRACIUN SI DE ANUL NOU

4.2.1 TRADITII SI OBICEIURI DE „FLORII”

In duminica a sasea din postul Pastelui,cunoscuta in popor ca si Duminica Floriilor,Biserica Ortodoxa sarbatoreste intrarea Mantuitorului in Ierusalim.

Floriile deschid saptamana cea mai importanta pentru pregatirile de Paste,asa numita Saptamana Mare de dupa cele 40 de zile de post.

In duminica Floriilor se mananca peste,fiind dezlegare la peste in postul Pastelui. Inainte de Duminica Floriilor se sarbatoreste Sambata lui Lazar.In aceasta zi, Mantuitorul Iisus Hristos,prin puterea de la Duhul Sfant,l-a inviat pe Lazar, la 4 zile de la moarte..La biserica se savarsesc slujbe pentru sufletul celor decedati.

Intrarea lui Iisus in Ierusalim este reltata de toti cei patru Evanghelisti:Ioan,Luca,Matei si Marcu.In Noul Testament scrie ca apostolii au intins hainele pe jos,iar pe ele s-a asezat Mantuitorul.Hainele apostolilor simbolizeaza astfel noua haina pe care o imbraca oamenii,Haina Sfantului Botez.

Dupa modelul multimii din cetatea Ierusalimui,care l-au intampinat pe Iisus cu frunze de palmier,Biserica Ortodoxa a randuit ca,dupa sfarsirea Sfintei Liturghii,sa se sfinteasca ramurile de salcie aduse de credinciosi.

Slujitorii bisericii citesc rugaciuni de sfintire a salciei,tinand in maini aceste ramuri inmugurite ,cu lumanari aprinse,ca simbol al biruintei vietii asupra mortii,fiind cunoscut faptul ca salcia are o puere mare de regenerare.

Crestinii din Aninoasa peaznuiesc intrarea Mantuitorului in Ierusalim,participand la Sfanta Liturghie,impodobind cu ramuri de salcie sfintita,icoanele,usile,ferestrele si pastrand randuiala postului.Aceste ramuri sfintite se pastreaza peste an fiind folosite cu credinta la tamaduirea diferitelor boli.

Duminica Floriilor este si un bun prilej de a-i sarbatorii pe cei care poarta nume de floare:Florina,Viorica,Narcisa,Brandusa,Lacramioara,Margareta,etc.

4.2.2 TRADITII SI OBICEIURI DE INVIERE

Asa cum stim cu totii,in apropierea Sfinelor Pasti,totul se insufleteste.Gradinile si campurile sunt oarecim impanzite de gospodari ce se pregatesc nerabdatori sa intampine primavara si mai mult decat atat,sa intampine Pastele.

Toti oamenii se ingrijesc de curatenia gospodariilor,dar si de curatirea sufletelor,ce incepe odata cu postul Pastelui,semnificand rugaciune si smerenie.

Chiar si copiii sunt nerabdatori sa intampine Pastele:merg la Biserica imbracati cu haine noi,pentru ca se spune ca in ziua de Pasti trebuie sa porti ceva nou,invata rugaciuni,se poarta cuviincios,tin post pentru a putea primii Sfanta Impartasanie.

Pe toata perioada postului se fac rugaciuni,iar in zilele de miercuri si vineri,se fac slujbe la Biserica,oamenii incearca sa fie mai buni,ba chiar este chemat preotul in casele lor pentru a face o slujab speciala,numita Sfestanie.

Ultima saptamana din Postul Pastelui este foarte importanta,fiind numita saptamana Patimilor.La biserica se fac slujbe in fiecare zi.Aceste slujbe se numescc Denii.

In joia de dinaintea Pastelui se savarseste Denia celor 12 Evanghelii.La aceasta denie mergeam cu un fir de ata rosie.Cand preotul citea Evanghelia,eu imi puneam o dorinta si faceam un nod,stfel la sfarsitul slujbei aveam 12 noduri pe acel fir de ata rosie.Daca nodurile se desfaceau usor,dorinta se indeplinea,iar daca nu reuseam sa desfac vreun nod,acea dorinta,ramanea doar o dorinta.

Tot in joia Mare,gospodinele inrosesc ouale.Astfel ele tin mai mult.Legenda spune ca atunci cand Iisus a fost rastignit pe cruce,maica sa Maria Fecioara,a adus un cosulet cu oua,punandu-le langa cruce,la picioarele Mantuitorului.Astfel sangele Mantuitorului a curs peste oua,acestea inrosindu-se.Din acest motiv ouale de Paste se coloreaza in rosu.

In vinerea Mare,la biserica se face o slujba de dimineata,dupa care se aseaza in mijlocul bisericii o masa pe care este asezat „Sfantul Epitaf”.Copiii vin cu flori la biserica,dupa care se inchina si trec pe sub masa pe care este asezat”Sfantul Epitaf”.

Seara,cu mic cu mare,se aduna la denia Prohodului.Toata lumea canta Prohodul,dupa care ies in curte si ocolesc biserica de trei ori.Cu lumanarea aprinsa de la Denia Prohodului trebuie sa ajungi acasa si sa o stingi in prag.Astfel casa ta va fi luminata si ferita de rele.Vom lua si cateva flori,ce au fost aduse peste zi de catre cei care au trecut pe sub masa.Florile sunt sfintite,iar noi le punem la icoana.

Bunica imi spunea ca aceste flori se puneau in baia bebelusilor si a copiilor mici,atunci cand se speriau de ceva,sau visau urat.

Sambata dimineata imi amintesc ca mergeam sa ma impartasesc,iar seara mergeam iarasi la biserica pentru a lua lumina si pentru a asista la slujba de Inviere.Stateam pana pe la vreo 4 dimineata,cand cu totii spuneam:”Hristos a Inviat”

Bunica mea mi-a spus chiar si o poezie dedicata Sfintelor Pasti.Versurile au fost scrise cu multa vreme in urma,dar acum se afla in posesia ei.

In ziua de Pasti(poezie culeasa de Niculina Ciubuciu-90 de ani,Aninoasa)

„ Toti copiii azi se-mbraca

Cu ce au ei mai frumos

Si parintii lor le canta

Invierea lui Hristos!

Toti copiii cei cuminti

Ciocnesc astazi

Oua rosii si pestrite

Cu iubitii lor parinti.

Toti copiii azi sunt darnici

Caci ei stiu ca lui Hristos

Ii sunt dragi numai copiii

Cei cu sufletul milos.

Si copiii buni la suflet

Azi cu bucurie dau

Cozonac si oua rosii

La copiii care n-au.”

4.2.3 COLINDUL

Colindul este cel mai bogat si cel mai reprezentativ din ciclul sarbatorilor de iarna,avand funcii de felicitare si diferite forme de manifestare.

La Aninoasa se colinda in dimineata zilei de 24 decembrie,in Ajunul Craciunului.

Copiii se trezesc de dimineata si merg la fiecare poarta pentru a ura si a vesti Nasterea Mantuitorului.In schimb gazdele ofera covrigi,mere,nuci si uneori dulciuri.

Imi amintesc cu drag de perioada colindului.Asteptam tot anul acest moment.Bunica mea imi facea o traistuta dintr-o fata de perna mai vechie,imi lega doua nuci in parti si imi agata un cordon de la vreun halat pe care nu il mai folosea.Asa ne strangeam in grupuri de 15-20 de copii si plecam la colindat.Dupa vreo 4-5 ore de colindat,ajungeam acasa cu traista plina cu covrigii.Ne asteptau acasa cu ceai cald in care puneam covrigi de la „colindete”.

Mititel infasetel

In scutec de bumbacel

Laudati si cantati

Si va bucurati.

Vantul bate,nu-l razbate

Neaua ninge,nu-l atinge

Laudati si cantati

Si va bucurati.

Si de-acum pana-n vecie

Mila Domnului sa fie

Laudati si cantati

Si va bucurati.

4.2.4 CAPRA

Obiceiul Caprei este adus in Aninoasa din zona Moldovei,in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial.

„Capra”este practicata in ziua de 31 decembrie.Este un colind cu masca animaliera si este considerat ca fiind cea mai veche forma de intampinare cu bucurie si urari a Anului Nou.

Grupul ce practica acest colind este alcatuit dintr-un casier si un „popa”care este si conducatorul alaiului,un acordeonist sau un scripcar ,un negustor,un cumparator si cel care poarta costumatia caprei.

Capul caprei este facut din doua bucati de lemn invelite in hartie colorata,sau beteala,care lovite,suna in ritmul sunetului de colind.Colindatorul isi pune pe el o piele de capra,sau o patura ce are cusut de jura imprejur hartie colorata si incepe sa desfasoare actul artistic.

„Negustorul pleaca la targ pentru a vinde capra.Negocierile nu au iesit chiar asa cum el si-a dorit si prefera sa omoare capra,simbolic,ca si anul ce se sfarseste.Alaiul jeleste capra pana cand aceasta se ridica,sugestiv pentru anul nou ce va veni.”

Capra danseaza,iar ceilalti din grup canta si fac urari pentru noul an.Acestia sunt rasplatiti de gazde cu bani,carnati,colaci,covrigi sau mere.

„Vine capra de la munte

Cu stelute albe-n frunte

Ta-ta-ta caprita ta

Nu te da,nu te lasa

Capra noastra este neagra

Si mananca fan si iarba

Si este cu stea in frunte

Gazdele sa le colinde

*Si plecai si eu la targ

Pe caprita ca s-o vand

Si mergand si tot mergand

Din urma-auzi strigand:

-De vanzare-i capra bade?

-De vanzare mai ciobane!

-Si cat ceri pe ea?*

-Pai…600

-Are lapte,impunge?

-Oho….are lapte,de impuns,nu impunge(tocmai in acel moment capra il impunse pe cumparator)

-Ei parca spuneai ca nu impunge.Pentru asta am sa iti dau 300 pe ea.

-Decat sa imi dai 300 pe ea,mai bine ii dau una in cap si o omor(ii dadu cu bata in cap,iar capra cade jos)

Alaiul:-Aoleu,capra noastra a murit!

Scoala-te caprita mea

Faptele s-or indrepta

Si-acum haide sa plecam

Si-alte case colindam

Ta-ta-ta caprita ta

Nu te da nu te lasa

La anu’si la multi ani!”

Fig.9-jocul caprei

4.2.5 PLUGUSORUL

Este unul dintre cele mai raspandite obiceiuri de iarna.

Un grup de 5-6 colindatori,printre care un orator(urator),de obicei este o persoana care vorbeste foarte tare si raspicat,pentru a se putea face auzit,spune o urare,mergand din casa in casa.

In sat se alcatuiesc mai multe cete de colindatori si pornesc la colindat.

Pe vremuri mergeau doar flacaii cu armata facuta,dar si gospodari,oameni maturi.Astazi insa traditia s-a mai pierdut si merg doar copiii.

Unul dintre colindatori duce buhaiul,facut dintr-o donita,careia i se scoate fundul si i se pune o bucata de piele de oaie foarte subtire,strabatuta de un smoc de par de cal.Buhaiul este tras cu mana uda si scoate un sunet grav.

Ceilalti colindatori au bice lungi,cu sfarc de canepa,cu care traoznesc si pleznesc,sau clopotei si talangi.

Pe vremuri se mergea cu plugul tras de boi,cu coarne gatite cu fasii de hartie alba sau rosie.Intrau in curte si trageau o brazda mare in batatura sau in gradina,prin zapada,dupa dorinta gospodarului.Aceea era numita brazda norocului.

Acest obicei se numeste Plugul Mare.

Colindatorii erau rasplatiti cu nuci,covrigi,carne si bani,iar acestia,pe langa colindat,ofereau gazdelor vasc verde,pe care acestia sa il puna in casa alaturi de graul incoltit de la Sfantul Andrei.Astfel aveau un an prosper si imbelsugat.

4.2.6 SORCOVA

Sorcova este un obicei practicat inaintea Anului Nou.Ca si sorcova se folosea o crenguta de pom inmugurita,sau de brad.Acum insa,sorcova este inlocuita cu un betisor impodobit cu flori artificiale.

Chiar daca ea este atestata ca fiind de origine slava(„surova”),datina este intalnita si la romani,la Calendele lui Ianuar,odata cu darurile se imparteau si crengi verzi(Steve),Steva reprezentand zeita sanatatii.

Sorcova se indreapta catre o anumita parsoana,fiind asemuita cu o bagheta magica,dand persoanei sorcovite mai multa putere si parca mai multa tinerete.

Se spune ca obiceiul sorcovitului era folosit si ca un prilej de blesteme.

Sorcova,vesela

Sa traiti,sa-mbatraniti

Ca un mar,ca un par,

Ca un fir de trandafir

Tare ca piatra

Iute ca sageata

Tare ca fierul

Iute ca otelul

La anu si la multi ani!

4.2.7 IORDANITUL

Acest obicei al „Iordanitului’ are un foarte mare impact bisericesc,religios.Acesta incheie sarbatorile de iarna.Boboteaza si Sfantul Ion(6-7 ianuarie)si totodata incheie se anul religios.

In ziua Iordanului,la Aninoasa se alcatuiesc cete de baieti,tineri,necasatoriti,nelogoditi si merg prin sat pentru a-i iordani pe cei care poarta numele Sfantului Ion.Grupul este format intotdeauna din numar impar:9,11,13,15,etc.

Aceste grupuri fac oarecum un joc de roluri.Fiecare baiat are rolul sau si stie foarte bine ce are de facut.

„ Ceata” are in frunte un lider.Acesta este „Preotul”.

Preotul trebuie sa faca rost de aghiasma si busuioc luate de la biserica chiar in ziua de Boboteaza.”Preotul” poarte haine negre,imitand straiele preotesti,purtand o cruce mare legata la gat printr-un lant gros,un potcap,o galetica in care este pusa aghiasma si un buchet de busuioc strans cu ata rosie.Acestia merg in curtile oamenilor si stropesc cu aghiasma.

Pornesc la 12 noaptea,dar mai intai trebuie sa se „iordaneasca” intre ei,adica se ridica pe brate,catre cer,de cate trei ori.

„Iordanii” isi anunta prezenta mai intai la poarta,iar mai apoi la fereastra rostind toti in cor:”Hop,hop,hop,hop”,dupa care se canta textul biblic:

„In Iordan,botezandu-Te,Doamne,

Inchinarea Treimii s-a aratat

Si glasul Parintelui

Ti-a marturisit Tie

Fiu iubit pre Tine,numindu-Te.”

Dupa rostirea acestui cantec ureaza gazdelor „La multi ani cu sanatate si belsug!”,iar gazdele ii rasplatesc cu bani.Cei mai tineri din familie sunt „iordaniti”.

Semnificatia acestui gest este data de triplul botez al lui Iisus Hristos:taierea primprejur care I s-a facut pruncului Iisus dupa opt zile de la nastere,botezul in apele Iordanului,facut de proorocul Ioan si al treilea caruia i se spune si botezul de sange,”schingiuirea si rastignirea pe Cruce a Mantuitorului”.

„Iordanitul” reprezinta o varianta laica a Botezului pe care il faptuiesc toti preotii satului in preajma Bobotezei.

Este un obicei viu,pastrat pana in zilele de astazi.

4.3 OBICEIURI LEGATE DE MOMENTE DIN VIATA OMULUI

4.3.1 NUNTA

Ce poate fi mai frumos in viata a doi tineri ce se iubesc?

Sa isi marturiseasca sentimentele in fata lui Dumnezeu si sa isi declare iubire vesnica.

Nunta,in comunitatea rurala romaneasca,mai reprezinta si astazi un adevarat spectacol la care participa membrii intregii obsti.Ea are un caracter fastuos fiind in acelasi timp,obiceiul cel mai deschis innoirilor.

Ceremonialul de nunta prezinta similitudini in toate zonele tarii,atat ca desfasurare a scenariului cat si ca sensuri,originea acestei practici fiind straveche:momentul nuntii propriu zise este pregatit cu mult timp inainte(scoaterea la hora,angajarea casatoriei,petitul,logodna.).

La Aninoasa nuntile se faceau duminica.

Inca de joi mirele trimitea la mireasa merinde(cozonac,vin,tuica,paine),iar mireasa la randul ei incarca o caruta,doua,trei,cu zestre(mobila,paturi,stergare,perne) si le trimitea la ginere.Carutele erau insotite de lautari ce cantau tot drumul.

Sambata seara se pregatea bradul.In casa ginerelui se strangeau mai multi baieti si impodobeau bradul cu hartie alba sau colorata si cu mere rosii,dupa care mergeau la curtea miresei si nasului si puneau in poarta crengi mari de brad,asta pentru ca lumea din sat sa stie cine are nunta.Bradul ginerelui era impodobit si cu un buchetel de busuioc legat cu ata rosie,asta pentru a nu se deochia mirii.

Duminica dimineata,fratele de ginere lua bradul si il ducea la mireasa,pentru a-i pune colaci sau covrigi si un stergar.Acum,in zilele noastre,in brad se pune o camasa pentru fratele de ginere.

Mireasa este gatita duminica de dimineata de catre sora de mireasa si o alta fata tanara.Se canta cantecul miresei,aceasta stand pe un scaun in mijlocul curtii.

„Ia-ti mireasa ziua buna

De la tata de la muma,

De la frati,de la surori,

De la gradina cu flori

De la fir de pelinita,

De la fete din ulita

De la fir de busuioc

De la flacai,de la joc.

Infloriti flori,infloriti

Ca mie nu-mi trebuiti

Mie cand imi trebuiati

Voi atunci imboboceati.

Infloriti si stati pereche

Ca eu am plecat dintre fete.

Azi mai sunt cu fetele,

Maine cu nevestele.

Mai fetita cu parinti,

Da’ce focu-te mariti?

Te prefiri la maritat,

Ca floarea la scuturat.

Floarea mai infloare-odata,

Dar tu nu te mai vezi fata,

Cand o canta cuci pe balta,

Dar atuncea,nici atunci,

Cand o face salcia nuci.”

(Constantin Sandica,72 ani-com.Aninoasa)

Dupa ce se gatea,se mergea cu mireasa la vadra.Un baiat tanar lua un ulcior de pamant,trecea un stergar prin urechile acestuia si tinea el de un capat al stergarului,mireasa de celalalt capat.Se mergea la a treia fantana de la casa miresei.Acolo se scotea apa din fantana de trei ori,se punea apa in ulcior,si dansau cu totii o hora in jurul ulciorului plin cu apa.Acestia se intorceau cu ulciorul cu apa acasa,pentru a-i stropii pe ginere,pe nasi si pe ceilalti nuntasi.

Ginerele intre timp,se imbraca acasa la el,dupa care merge sa ia nasii,insotit de lautari si ceilalti nuntasi.

Dupa ce ia nasii,merg impreuna sa ia mireasa,in carute sau pe jos,pentru a o aduce la casa ginerelui..

Toata ziua,mirii nu trebuie sa manace decat dintr-un ou,ca sa fie uniti,dar mai scapau la tuciurile in care se frigeau puii”.Din acest motiv se spune ca daca ploua la nunta,au mancat mirii din oala.dar ploaia este si un semn de belsug in viata a doi tineri casatoriti.

Cu totii merg la cununia civila,dupa care la cununia religioasa si se intorc la ginere acasa.Acolo lauatrii canta nuneasca,un cantec pentru nasi,pentru socrii,pentru miri,soacra mica trebuie sa stea in spatele mirilor,aruncand peste capul acestora bucatele dintr-o paine,ce era semn de belsug,dupa care se impart cadourile pentru miri,pentru socrii,sau pentru rude(costume,covoare,paturi,materiale,stergare).Acum insa nu se mai pastreaza aceasta traditie.Primesc doar mirii un dar de nunta sub forma de bani.

Dupa ce au plecat toti oaspetii de la nunta,luni de dimineata,mireasa se aseaza pe o caldare cu apa,iar nasa ii ia voalul de pe cap,punandu-i in loc,un batic,spunand ca acum va purta bazma,fiind femeie maritata.

„Frunza verde de susai,

Ce facui de ma –nsurai,

Multa dragoste stricai,

Nu stricai numai pe-a mea,

Si stricai pe-a multora.

Vrunza verde bob arau,

Cand eram la taica-meu

Incalecam calul meu,

Ma duceam unde vram eu,

Foaie verde maracine,

Cand eram la taica june,

Stiam floarea cum se pune,

Puneam floarea intr-o parte

Si fetele-si faceau moarte.

Acum floarea vestejeste.

Pusei briciul sa ma raz,

Toate fetele fac haz,

Ca acu’ m-am insurat,

Nu mai umblu noaptea-n sat.

Cand mergeam pe la copile,

Aveam in barba patru fire,

Dar acuma barba-mi creste,

Fetitele ma uraste,

Nevestele ma-ndrageste.”

4.3.2 CEREMONIALUL FUNEBRU

Ceremonialul funebru face parte din ciclul adecvat mortului si este centrat pe ideea ca nu exista teama pentru mort,in legatura dintre lumea reala si cea de dincolo gasindu-si explicatia si ideea continuitatii neamului.In evolutia obiceiurilor de inmormantare,un rol important l-a avut cultul Zamolxis,la care s-au adaugat mai tarziu elemente romane.

In desfasurarea ritualului se disting trei etape importante:despartirea de cei vii,pregatirea trecerii catre nefiinta,integrarea in lumea mortilor si restabilirea echilibrului social rupt prin plecarea defunctului.

Etapa a treia cuprinde inmormantarea propriu zisa,ce reprezinta incheierea celei de-a doua secvente a ceremonialului si inceputul celei de-a treia.

Alaiul mortuar este alcatuit din rudele defunctului,alti membrii ai comunitatii,iar daca cel disparut a facut parte din dintr-o categorie socio-profesionala anume,atunci inmormantarea propriu zisa,va imbraca forme specifice.

In timpul celor trei zile in care mortul ramane in familie,dar si dupa aceea,su loc manifestari folclorice precum bocetul si muzica instrumentala.

Dintre cele patru tipuri de bocet existent in folclorul romanesc,in Aninoasa se remarca bocetul pe proza cantata,intr-o forma total improvizatorica.

4.4 OBICEIURI SI OCAZII FOLCLORICE

4.4.1 HORA

Hora reprezinta unul dintre cele mai complexe obiceiuri folclorice ale satului,ce avea loc in aer liber.

Hora era organizata de catre caminul cultural al satului si participau mai mult tineri ai satului.Dar veneau si cei mai in varsta pentru a se intalni,pentru a mai schimba cateva vorbe si pentru a afla ce s-a mai intamplat prin sat.Era un mijloc de destindere pentru sateni

La hora tinerii se indragosteau de cele mai multe ori,pentru ca acolo era oarecum singura modalitate de a se intalni

La Aninoasa exista obiceiul de a se da o naframa.O tanara care se inragostea de vreun flacau din sat,ii dadea acestuia o naframa,pentru a-si marturisii sentimentele.

Hora se organiza in zilele de sarbatoare,constituind astfel un eveniment social in viata tinerilor.

Pentru a exprima ideea o sa descriu organizarea unei hori la Aninoasa:

„La raspantia drumurilor din dreapta valcelei,unde se face si un fel de amfiteatru natural,se matura bine praful din drum si se uda cu galeti de apa,ca acolo sa aibe loc hora.Pe mana dreapta,pe o ridicatura de pamant,erau banci pe care stateau mamele,batranii,precum si tineriicare se odihneau in pauzele facute de lautari”.(Rizea Paunescu-73 ani,com.Aninoasa)

Hora era pentru oamenii satelor echivalentul tineretii,al anilor de dinaintea casatoriei.La hora iti gaseai ursita de obicei.

Se incepea cu hora mare,hora pe stanga,hora pe dreapta,ceaunul,furculita,aoleanul,carjeleasca,manioasa si care mai rezista ,mai juca si braul.

Strigaturile constituiau o forma de manifestare a opiniei publice,de atitudine contra viciilor,defectelor pe de o parte,iar pe de alta parte,o forma de marturisire directa sau indirecta a sentimentelor.Ele puteau fi interpretate ca un solilocviu,sau ca un dialog ce era inceput de baiat sau de fata si continuat ca un raspuns de cealalta parte a cuplului.Strigaturile constau de asemenea si in indemnul la joc si bucurie.

Strigaturi la hora satului:

„Verdulita trei migdale

De la Aninoasa-n vale

S-a scumpit gurita tare

Face-un pol si cinci parale

Si-o litra de portocale”

„Foaie verde si-o malura

C-aseara-am mancat untura

Untura de turturea

Prinsa din gradina ta

Ca ma usca inima.”(strigaturi de baieti-Aninoasa)

„NU stii vecine ceva

Mi s-a –mbolnavit nevasta

-Ba eu stiu vecine bine

Cate leacuri sunt pe lume

Toate sunt in san la mine

Injuga boii si-o iepsoara

Si fa-te-a pleca la moara

Ca nevasta ti se scoala

-Uite-asa cum ne vedeti

Nu ne dam pe voi baieti

-Nici noi nu ne dam pe voi

Caci aici la noi in sat

Sapte fete-s de-un baiat.”(strigaturi dialogate)

„Nu te uita cum joc eu

C-asa joaca neamul meu

Ca daca juca mai bine

Ma invata si pe mine!”

„Cine-i putred de avut

Toti ii dau bani imprumut

Dar noi care nu avem

Cerem si nu capatam!”(strigaturi cu caracter social)

4.4.2 BALADA

Balada sau cantecul batranesc cum mai este numita,este o lucrare poetica muzical folclorica cu caracter epic,ce se canta la cerere in fata unui auditoriu.Interpretarea ei este facuta in special de barbati,dar poate fi cantata si de femei.

In trecut balada era intalnita la tot pasul,la orice fel de petrecere.In prezent ea se canta din ce in ce mai rar,la logodne,cumetrii,carciumi,sau la nunta,care constituie un prilej principal de a se canta,alaturi de alte genuri.

Matej Strykowski a facut prima atestare a baladei pe teritoriul tarii noastre. care strabatand tarile romane,afirma ca „in toate adunarile acestor popoare(…)faptele oamenilor reuniti sunt celebrate in cantece cu acompaniamentul viorilor,a lautelor,cobzelor si arfelor,caci poporul de jos se desfateaza peste masura ascultand,marile vitejii ale principilor si voinicilor”.

Termenul de balada a fost folosit pentru prima oara de catre Vasile Alecsandri,provenind din cuvantul italian ballare,care inseamna a dansa.

In viziunea lui Alexandru Amzulescu a facut baladele dupa tematica lor,sunt clasificate astfel:

1.Balade fantastice

2.Balade vitejesti-cu subgrupele:

a) cotropitorii

b) haiducii

c) hotomanii

3.Balade despre Curtea feudala

4.Balade pastoresti.

5.Balade familiale-cu subgrupele:

a) indragostiti

b) soti

c) parinti si copii

d) frati

6.Jurnale orale-redau intamplari iesite din comun petrecute in comunitate.

Spatiul etnofolcloric pe care a evoluat de-a lungul timpului Aninoasa a conservat o seama de traditii care se recomanda printr-o anume specificitate si originalitate.Se poate spune ca ,si aici,exista inca un adevarat tezaur de suflet romanesc pe un plai de dor,si din care am prelevat cateva piese reprezentative.

Celebra balada existentiala „Miorita”este ,neandoielnic,un zalog spiritual national.Ea poate fi intalnita in cateva variante pe intreg spatiu romanesc,vechimea ei pierzandu-se in veacuri.O asfel de varianta a circulat si pe vaile de nord ale Ialomitei si Dambovitei.La varsta de 81 de ani,Nicolae Ciucioiu,locuitor al comunei Aninoasa, a cules aceasta balada „Miorita’.

MIORITA

Pai,bob de linte,

’Nainte,’nainte,

P-un picior da plai,

P-o gura de rai,

Coboara oi multe,

Freo mie cinci sute

Si mai multe sute.

Si cin’ le tragea

Si cin’ le mana?

Cei trei ciobanei,

Unu-i moldovean,

Alti doi da la Bran

Neam da neam ciobani,

Neam da neam mocani.

Si cel moldovean

Avea o oita,

Pai ,lui de credinta

Si ai doi ciobani,

Neam da neam mocani,

Mare ,s-a vorbit

Si s-a sfatuit

Ca pa la stramtoare,

Un’ sa mi-l omoare

Pe cel moldovean,

Ca-i mai bogatan

Si-are oi mai multe,

Mandre si cornute

Si cai numarati

Si caini mai coltati.

Si cea miorita

Pai,lui da credinta,

Unde sa-nrtista,

Nimic nu manca.

-Floare si-o lalea

Miorita mea,

Da trei zile-ncoa,

Iarba nu-ti mai place,

Sila ti sa face.

Si oaia-l privea

Farmece-i graia:

-Pai,cei doi ciobani,

Neam da neam mocani,

Vrea sa te omoare,

La cap da stramtoare.

Dara el ce zicea?

-De m-or omori,

De m-or chinui,

Zi-le sa ma-ngroape

Acilea,aproape,

In strunga de oi,

Sa fiu tot cu voi,

In dosu stanii,

Sa auz cainii.

Sa-mi puna la cap

Naframa udata,

Da vanturi uscata.

Si iar fir lalea,

Naframa sa vanzolea

Si sa auzea,

Mama-sa venea

Si ca mi-l striga

Si ca mi-l gasea

Si-n lume pleca

Maicuta batrana

Cu naframa-n mana.

Balada „Radu lu Anghel”,ocupa un loc aparte in spatiul folcloric dambovitean.Radu Anghel s-a nascut pe meleaguri dambovitene(in satul Greci in anul 1827)si a haiducit in judetul Dambovita si in judetele invecinate:Arges,Valcea,Campulung.

In 1850 Radu Anghel este arestat si intemnitat la inchisoarea din Dealu-Spirii din Bucuresti,deoarece luase apararea taranilor din satul sau,nedreptatiti de autoritati.Aici il cunoaste pe Soare-Vlad,cu care va deveni tovaras ,nedespartiti pana la moarte.Iesind din inchisoare,Radu Anghel isi va inchina tot restul vietii,haiduciei di dor de razbunare si drepatate.Banii luati ca prada erau impartiti,in cea mai mare parte,saracilor,fetelor fara zestre,oamenilor nepastuiti.

Pus in urmarire de catre autoritati,Radu Anghel si haiducii lui isi muta raza de actiune pe valea superioara a Ialomitei,unde,pe culmea de langa satul Tata(azi,Dealul Frumos),avea o ascunzatoare intr-un bunget intunecos.

Hartuit de potere,haiducul este prins in 1859 si judecat la Campulung,unde declara:”eu nu fac decat dreptate taranilor,celor saraci,asupriti de voi.”

In drum spre inchisoare,reuseste sa evadeze si sa se intoarca la haiducii sai,cu care continua atacurile la casele celor avuti.

O potera de dorobanti din patru judete(Dambovita,Arges,Muscel,Prahova) sub comanda ofiterului targovistean Negoiescu,pleaca pe urmele haiducului,formand un cordon de la afumati la Brebu,in octombrie 1865,pe cand pleca de la stana lui Marin Parnca,Radu Anghel este inconjurat de dorobanti si intr-o lupta inegala,cade impuscat pe dealul Carstienilor de langa Rancaciov Dambovita.

RADU LU ANGHEL

Ai Li la li la lia lea mai

Si-am zis verde de-avrameasa

La fagul cu umbra deasa

Sade Radu ca-ntro casa

Cu doisprezece la masa.

La tulpina fagului

Carabina Radului,

Intre cracii fagului

Sade flinta Sarbului

Ajutorul Radului.

Sub poala de codru verde,

Micsorel ,focsor se vede

Micsorel so potolit

Si de voinici ocolit

Nu stiu zece ori doisprezece

Sau peste o suta trece

Si imi frige un berebece.

Si nu-l frige cum se frige

Si mi-l frige in carlige,

Ca sa-i fie carnea dulce

Dara Radu ce facea?

La gorganu ca pleca

La caprar Ion tragea,

Lui caprar ion spunea

Sa-i gateasca mancarea.

Caprar ion ce facea

De Radu se furisa

Politia anunta

Campulung,Targovistea.

Poterile ce facea?

Catre Radu ca striga:

-Da-te Radule legat

Sa nu te ducem stricat

Ca pe-un mare vinovat.

Iar Radu le raspundea:

-Ce sa ma dau legat

La un ciocoi gulerat,

Care-l bag noaptea sub pat

Sa-i dau pumni inghesuiti

Si-mi da bani nesocotiti.

Potera cand auzea

Toti cu armele tragea,

Radu-n mana le prindea

Si-apoi le arunca,

Ca de el nu se lipea.

Un soldat,un dorobant

A scos din chimir un sfant,

In bucati ca l-a taiat

In pusca ca l-a bagat

Si pe Radu l-a-mpuscat,

Chiat in furca pieptului,

Unde-i greu voinicului.

El afara ca iesea,

Si la padure fugea,

Putere nu mai avea,

Potera il ajungea,

Cu patru armii-l lovea,

Iara Radu le zicea:

-Lasati-ma putinel

Sa mai cant un cantecel:

Sapte vai,sapte valcele,

Cinci sute de potecele,

Se plimba Radu pe ele

Si-acum raman singurele.

Padure deasa,aleasa,

Cine-o sa te stapaneasca?

Ca cine te-a stapanit

Si-a pus fata la pamant.

(pr.Ghita Manolescu,94 ani,com.Aninoasa)

4.5 SPECIFICUL ANINOASEI

Aninoasa este o comuna bogata din punct de vedere istoric si cultural,insa se caracterizeaza printr-o serie de elemente specifice intregului judet Dambovita.Astfel ca in aceasta zona traditia culinara este reprezentata de dovlecei taranesti,sarmalute,supa de vita si gemuri din diferite fructe.

Portul traditional se deosebeste de restul tarii prin predominanta culorii rosu,atat in tinutele feminine,cat si in tesaturile folosite in casa,iar motivele florale sunt nelipsite.

Aninoasa este renumita in istorie, fiind o zona cu numeroase podgorii de calitate,fiind sursa vinurilor boieresti.

Fantana Pacii

Din dreptul bisericii de la Aninoasa,se face o ulita la stanga spre Toloaia si mai apo spre Hula.E o vale intre doua dealuri,dintre care unul se numeste Fetele Aninoasei.La capatul Fetelot Aninoasei e un mal din care tasneste pe o teava,apa.Cand a fost reparata,s-a gasit in jurul acesteia ziduri de caramida subtire.Aceasta fantana,se spune ca a fost facuta de pe vremea tatarilor.

Fantana insa,e din vremea lui Matei Basarab,care a zidit-o ca semn de impacare cu Vasile Lupu si semn de pace pentru tara.Sa curga cum curge apa timpului peste noi,pacea timpului,dar de nepretuit.Brancoveanu care iubea plimbarile prin locurile acestea,a gasit-o si i-a pus olane noi ca sa curga mereu,iar oamenii au intretinut-o.De la Fantana Pacii este o poteca ce duce catre Manastirea Viforata.”

Fantana roabei

In satul Sateni,sat ce face parte din comuna Aninoasa,se afla o fantana care poarta si azi numele de Fantana Roabei.

Se spune ca demult,era o fata frumoasa si harnica,fiica unui gospodar rasarit al satului.Ea venea zilnic la apa cu un urcior.Intr-o zi a fost surprinsa de o ceata de turci „care au luat-o in robie”,cerand pentru eliberarea ei”un urcior plin de galbeni”.Pentru ca tatal ei nu avea acesti galbeni,fata a preferat moartea decat viata in robie si s-a aruncat in fantana de unde cara apa cu ulciorul.Asa s-a numit de atunci aceasta fantana,Fantana Roabei.

Aceasta legenda populara are un temei istoric,un punct de plecare.Se stie faptul ca satul a avut de suferit din cauza unei mari prazi turco-tataresti din anul 1659.In data de 27 martie 1670,se vorbea despre o fata luata de catre Hasan Efendi,turcul din Dristor,pentru care acesta ceruse 200 de cantare de sare(Dictionar istoric al judetului Dambovita).