Promovarea Produsului Agroturistic Maramuresean

PROMOVAREA PRODUSULUI AGROTURISTIC MARAMUREȘEAN

CUPRINS

Lista figurilor

Lista tabelelor

Introducere

PARTEA I – CONSIDERAȚII GENERALE

Capitolul 1- Noțiuni generale privind agroturismul și turismul rural

1.1. Conceptele de agroturism și turism rural

1.2. Motivațiile desfășurării agroturismului

1.3. Analiza activității agroturistice

1.4. Clasificarea pensiunilor agroturistice

1.5. Organizarea agroturistică la nivelul unei gospodării

PARTEA A II-A – CONTRIBUȚII PROPRII

Capitolul 2 – Caracterizarea cadrului natural și organizatoric a regiunii Maramureș

2.1. Obiectivele și metodologia de cercetare

2.2. Prezentare generală a zonei Maramureșului

2.2.1. Scurt istoric al regiunii

2.2.2 Poziția geografică a județului Maramureș

2.2.3. Clima

2.2.4. Forme de relief

2.2.5. Resurse naturale

2.2.6. Rețeaua hidrografică

2.2.8. Demografie

2.2.9. Patrimoniul cultural

2.3. Condițiile social – economice

2.3.1. Scurt istoric

2.3.2. Situația șomajului în județul Maramureș

2.3.3. Situația economică pe anul 2013

2.3.4. Situația economică pe domenii de activitate

Capitolul 3 – Conținutul și structura potențialului turistic și agroturistic al zonei Maramureșului

3.1. Analiza potențialul turistic și agroturistic al zonei

3.2. Potențialul agricol și forestier

3.3. Potențialul meșteșugăresc

3.4. Evoluția structurilor de primire a turistică

Capitolul 4 – Promovarea produsului agroturistic în regiunea Maramureș

4.1 Strategii privind produsele turistice

4.2. Obiective și măsuri privind dezvoltarea turismului în regiunea Maramureș

4.3. Promovarea produsului agroturistic maramureșean

Concluzii și recomandări

Bibliografie

INTRODUCERE

„Peisajul natural al ruralului constituieun patrimoniu inestimabil al umanității. Peisajul aerisit, prin flora și fauna sa, este incomparabil maiâsănătos pentru oameni. Liniștea, pacea, climatul, aerul curat, peisajul liniștitor, de calm social, nu pot fi cuantificate pentru a măsura habitatul rural. Modul de viață rural, tradițiile și obiceiurile, formează laolaltăacultura popular-locală sau regională. Viața socială și culturală este un patrimoniu de neegalat al umanității, element care alături de economie și ecologie dau adevărata dimensiune și valoare a spațiului rural.”

„Printre alte”activități valorificatoare ale potențialului satului s-a născut ideea împletirii activităților tradiționale cu cele legate de ospitalitate și recreativitate. Ideea formelor de turism rural pleacă de la faptul că gospodăria agricolă se află, în general într-un mediu natural, nepoluat, purtător de filoane culturale specifice zonei de existență, că ferma agricolă dispune de resurse naturale complete ce pot asigura sejurul oricărui turist, și nu în ultimul rând că se deschid porțile valorificării spațiilor rurale și a produselor agricole deținute de agricultorii rurali puri.””

„Satul românesc„prin specificul etnocultural și etnografic, prin originalitate și bogăția resurselor proprii spațiului geografic aferent – reprezintă un produs turistic inedit pentru piața națională, dar mai ales pentru cea mondială. Pe de altă parte, satul turistic românesc poate contribui la descoperirea țării noastre, ca posibilă destinație turistică, creând interesul față de România ca loc ce oferă o gamă largă de experiențe, de vacanțede calitate și chiar oportunități de afaceri.””

„Turismul rural este un fenomen actual și vechi în acelați timp. Interesul pentru refacerea mediului rural a început să crească începând cu secolul al XIX-lea, ca un răspuns la stresul datorat urbanismului și al industrializării tot mai mari. În sens larg turismul rural include o serie de activități, servicii,amenajări oferite de fermieri, țărani, locuitori din mediul rural pentru a atrage turiști in mediul lor, fapt ce generează venituri suplimentare pentru afacerile lor.”

„Activitatea turisticǎ reprezintǎ cǎlǎtoria de plǎcere, pentru recreere. Aceastǎ noțiune a fost extinsǎ în ultimii ani pentru a include orice cǎlǎtorie în afara zonei în care cineva trǎiește sau muncește, de la cǎlǎtorii de o zi pânǎ la vacanțe în strǎinǎtate. Turismul se numărǎ printre cele câteva fenomene ce s-au impus în epoca contemporanǎ, dezvoltarea sa spectaculoasǎ constituind o trǎsǎturǎ caracteristicǎ secolelor XX si XXI.”

„În prezent, activitatea turistică se înscrie între fenomenele ce s-au impus în mod deosebit pe plan mondial, dezvoltarea sa permanentǎ constituind una dintre principalele tendințe ale secolului nostru și, în special, a celei de-a doua jumatăți a acestuia, când se poate vorbi cu adevărat de o „explozie turistică” (Neguț S., 2001). Ca mijloc de utilizare în mod plăcut și în condiții de confort a timpului liber, turismul a devenit în zilele noastre o activitate social-culturală și economică de mare importanță, fiind un element esențial care contribuie la echilibrarea balanței de plați a unei țări.”

           „Pentru a-și satisface nevoia de mișcare fizică, oamenii doresc să-și petreacă mai mult timp liber în mijlocul naturii, în zone cu un cadru natural cât mai pitoresc si cât mai putin poluate. Aceste zone se găsesc cu precădere în spațiul rural, agroturismul afirmându-se ca o soluție de evadare a orașenilor din mediul urban deosebit de stresant.”

           „De la bisericile din lemn din Maramureș, mănăstirile din Moldova, artizanatul și horele satelor si până la ospitalitatea specifică românilor, toate acestea sunt valori universale și argumente pentru atracția turiștilor.”

            „Satul românesc – prin specificul etnocultural și etnografic, prin originalitate și bogăția resurselor proprii spațiului geografic aferent reprezintă un produs turistic inedit pentru piața națională, dar mai ales pentru cea mondială. Pe de altă parte, satul turistic românesc poate contribui la descoperirea țării noastre, ca posibilă destinație turistică, creând interesul față de România ca loc ce oferă o gamă largă de experiențe, de vacanțe de calitate și chiar oportunități de afaceri.” 

„Turismul rural se desfasoarǎ în ariile extraurbane, utilizează pensiunile și fermele agroturistice pentru cazare și servirea mesei, beneficiază de un mediu nepoluat și de atracțiile turistice naturale sau create de om. Turismul rural se practicǎ pentru odihnă și recreere, cura de aer, sporturi, instrucție și educație, tratament balnear etc.”

           „Una din zonele cu un bogat  potențial turistic rural o reprezintǎ Maramureșul, adevǎrat tezaur etnografic al României, oglindit în arhitectura popularǎ originalǎ, datinile autentice, coloritul portului popular și frumusețea graiului locuitorilor sǎi. Județul Maramureș pǎstreazǎ nesecate comori de frumusețe, într-un univers cu totul aparte: peisaje de un neasemuit pitoresc, zeci de izvoare minerale, pajisti alpine întinse, ape nǎvalnice, pǎduri compacte cu o faunǎ ce i-a adus faimǎ printre vânǎtori.”

            „Maramureșul este o arie culturalǎ cu caracteristici specifice bine conturate care, în structurǎ, se regǎsesc în ceea ce înseamnǎ „spiritualitate româneascǎ”, conținând însǎ și multe elemente de originalitate, de identitate zonalǎ foarte precise. Îndeosebi în preajma sǎrbǎtorilor, în Ajunul Crǎciunului sau de Boboteazǎ.”

         „Într-un cadru natural de o frumusețe copleșitoare, aceastǎ noblețe a tradiției care izbucnește cu bucurie la fiecare sǎrbǎtoare este ca un ritual strǎvechi, fiecare gest, fiecare întâmplare avându-și rostul ei. Toate acestea, alǎturi de arhitectura tradiționalǎ, au fost create de-a lungul sutelor de ani, poate chiar a mileniilor, și constituie azi o emanație unicǎ de frumusețe care dezvaluie spiritul oamenilor de aici si al românilor de pretutindeni. Copleșit de frumusețea și valoarea acestor meleaguri, marele scriitor român Geo Bogza spunea despre Maramureș: „Prin potențialul sǎu monumental și folcloric, Maramureșul reprezintǎ în istoria noastrǎ ceea ce Egiptul reprezintǎ în istoria lumii.” (Cândea Melinda, 2003)”

         „În acest context, lucrarea își propune sa evidențieze patrimoniul agroturistic fǎrǎ pereche al județului Maramureș, sǎ analizeze principalele forme de turism ce pot fi practicate în acest județ, cu accent pe cele specifice zonelor rurale, să studieze stadiul actual de valorificare a potențialului turistic, inclusiv prin determinarea indicatorilor ce caracterizează circulația turistică,  și să propună câteva strategii de promovare a acestui areal la nivel național.”

PARTEA I – CONSIDERAȚII GENERALE

CAPITOLUL 1

NOȚIUNI GENERALE PRIVIND AGROTURISMUL ȘI TURISMUL RURAL

Conceptele de agroturism și turism rural

„Turismul rural este una din principalele priorități ale dezvoltării turismului în multe țări europene. În România turismul rural este una din ramurile de importanță ale economiei naționale, ce își propune dezvoltarea turismui în mediul rural in strânsă legatura cu economia locală existând o strânsă legătură între turism și celelalte ramuri ale economiei locale și in mod special cu agricultura.”

„Astfel turismul rural este o formă particulară de turism, mai complexă , cuprinzând atât activitatea turistică propriu-zisă (cazare, pensiune, prestare servicii de bază, circulație turistică), cât și activitate economică, de regulă agricolă,practicată de gazdele turiștilor (activități productive de prelucrare a produselor agricole în gospodărie) precum și de modul de petrecere a timpului liber.”

„Turismul rural privește toate formele de turism practicate în spațiul rural ,fiind vorba aici de activități în aer liber(echitație,pescuit,vânatoare, turism de sănătate), turism de cunoaștere (biserici,cetăți, vestigii istorice), de descoperire a mediului natural (flora,fauna), de cunoaștere și înțelegere a culturii locale(folclor, tradiții populare),turism gastronomic.”

„Turismul rural constituie o alternativă a turismului tradițonal, clasic desfășurat în stațiuni și centre turistice, precum și la oferta turistică “standard”- de tip industrial.”

„Agroturismul este o formă a turismului rural practicată în mediul rural care folosește ca structură de primire turistică gospodăria agroturistică cu toate facilitățile ei.Ca atare, această formă de turism utilizează pentru cazare și servirea mesei numai pensiunile turistice și fermele agroturistice, beneficiind de un mediuu nepoluant și pitoresc,de atracțiile naturale și de valorile cultural-istorice, de tradițiile și obiceiurile prezente în mediul rural.Reprezintă cea mai eficientă formă de valorificare a resurselor locale existente în mediul rural.”

„Agroturismul este considerat un concept mai restrâns, care face referire la diferitele forme de turism legate de activitățile agricole și amenajările agricole.Această formăparticulară a turismului rural este organizată de fermieri ,de obicei ca o activitate secundară, agricultura ramânand principal ocupație și sursă de venit.”

„Între agroturism și turismul tradițional există o serie de trăsături ce diferențiază aceste concepte, și anume:

Oferta turistică este autentică, diferențiată, multiplă în diversitatea sa, organizată și condusă de fermieri;

Este o activitate economica complementară exploatației agricole și nu o alternativă acesteia;

Nu necesită investiții prea mari pentru amenajări de infrastructură sau pentru alte dotări de profil;

Consumul turistic se petrece în mediul rural, unde esnțiale sunt:calitatea pensiunii și serviciilor de primire, originaliatatea produselor agricole,cunoașterea mediului natural,uman și cultural;

Se evită marile aglomerări turistice de pe litoral și din stațiunile balneare sau montane.”

„În mod obligatoriu, atunci când vorbim de turism rural trebuie neapărat să îl asociem cu satul turistic de care nu poate fi rupt. Dispersia în teritoriu a turiștilor se face în funcție de tipologia satelor turistice. Astfel pot exista sate turistice istorice, sate cu bogate tradiții etno-folclorice și de arhitectura populară-deci sate folclorice-sate pomi-viticole precum și sate piscicole.”

„În ansamblultural-istorice, de tradițiile și obiceiurile prezente în mediul rural.Reprezintă cea mai eficientă formă de valorificare a resurselor locale existente în mediul rural.”

„Agroturismul este considerat un concept mai restrâns, care face referire la diferitele forme de turism legate de activitățile agricole și amenajările agricole.Această formăparticulară a turismului rural este organizată de fermieri ,de obicei ca o activitate secundară, agricultura ramânand principal ocupație și sursă de venit.”

„Între agroturism și turismul tradițional există o serie de trăsături ce diferențiază aceste concepte, și anume:

Oferta turistică este autentică, diferențiată, multiplă în diversitatea sa, organizată și condusă de fermieri;

Este o activitate economica complementară exploatației agricole și nu o alternativă acesteia;

Nu necesită investiții prea mari pentru amenajări de infrastructură sau pentru alte dotări de profil;

Consumul turistic se petrece în mediul rural, unde esnțiale sunt:calitatea pensiunii și serviciilor de primire, originaliatatea produselor agricole,cunoașterea mediului natural,uman și cultural;

Se evită marile aglomerări turistice de pe litoral și din stațiunile balneare sau montane.”

„În mod obligatoriu, atunci când vorbim de turism rural trebuie neapărat să îl asociem cu satul turistic de care nu poate fi rupt. Dispersia în teritoriu a turiștilor se face în funcție de tipologia satelor turistice. Astfel pot exista sate turistice istorice, sate cu bogate tradiții etno-folclorice și de arhitectura populară-deci sate folclorice-sate pomi-viticole precum și sate piscicole.”

„În ansamblul său turismul rural include o gamă largă de modalități de cazare, evenimente, festivități, sporturi, alte distracții și activități de petrecere plăcută a timpului liber, toate desfășurate într-un mediu tipic rural. O definire cât mai exactă a termenului de turism rural, unanim acceptată și unitar utilizată se confruntă cu diferite probleme specifice uneia sau alteia dintre zonele receptoare de turiști, respectiv prestatoare de servicii turistice. Un prim enunț – acceptat de marea majoritate a actorilor lumii turismului rural – afirmă că: “Turismul rural este un concept ce include toate activitățile turistice care se desfășoară în mediul rural”( Nistoreanu P., 2008).”

„În accepțiunea Organizației Mondiale a Turismului și a multor organizații europene de turism rural, turismul rural este “o formă a turismului care include orice activitate turistică organizată și condusă în spațiul rural de către populația locală, valorificând resursele turistice locale (naturale, cultural-istorice, umane) precum și dotările, structurile turistice, inclusiv pensiunile și fermele agroturistice. Această definiție, deși nu le explicitează, are la bază o serie de trăsături specifice ce caracterizează activitățile de turism rural.”Dintre acestea enumerăm:

localizarea în zonele rurale (existența în localități rurale);

construirea produsului turistic în mod funcțional, bazat pe caracteristicile lumii rurale (spațiu deschis, contact cu natura, tradiție, organizare și practici tradiționale);

ruralitatea ca scală (din punct de vedere al clădirilor și amenajărilor – de obicei la scară mică – conservându-se infrastructura rurală) ;

caracterul tradițional (creștere domoală și organică în legătură cu familiile locale – avându-se în vedere păstrarea funcționalității rurale și conservarea modului de viață rural);

diversitatea formelor de prezentare, funcție de: mediile rurale și economice; istoric și așezare (păstrându-se identitatea culturală specifică).

„Una dintre cerințele practicării durabile a turismului rural constă în aceste condiții în prezervarea elementelor esențiale ale ruralului. În aceste condiții definirea turismului rural ia în calcul și o serie de elemente precum dimensiunile:

– psihologică (bazată pe trebuința umană de a se bucura de odihnă și recreere);

– socială (generată de contactul cu lumea rurală);

– geografică (legată de configurația reliefului, ce favorizează ori limitează dezvoltarea activităților de turism);

– urbanistică (modul de organizare spațială, mărimea așezărilor, nivelul dotărilor și cel al infrastructurii). (Stoian Maria, 2001)”

„Trebuie să admitem că între o zonă rurală și alta sunt diferențe, mai mult funcție de mediul natural, de dezvoltarea socio-economică existentă constatăm variații de la o regiune la alta, iar mult mai vizibil de la o țară la alta, respectiv de la un continent la altul.”

„Totuși adevăratele zone rurale sunt caracterizate, în general, de: densități reduse ale populației, număr variabil de gospodării (de obicei răsfirate – cu distanțe mari între ele), importante suprafețe agricole ori forestiere. Această diversitate de resurse, diferit asortimentată, a condus la forme de exprimare diferită a activităților de turism rural și respectiv a produselor turistice oferite pieței. Astfel o parte dintre activitățile de turism rural sunt regăsit sub titulatura de: agroturism, turism verde sau ecoturism (se face referire la activitățile ecoturistice care sunt derulate în mediul/spațiu rural).”

„Agroturismul, este un concept relativ de dată recentă, care face referire la diferitele forme de turism aflate în legătură directă cu activitățile agricole și/sau cu construcțiile având destinații, rol, funcțiuni în domeniul agriculturii. Această formă specifică de turism rural este bazată pe asigurarea-în cadrul gospodăriei țărănești, a serviciilor de cazare, masă, agrement și altele complementare acestora (Stănciulescu Gabriela, 2002). Această formă de turism rural este practicată de micii proprietari din zonele rurale, de obicei ca activitate secundară; activitatea desfășurată în gospodăria/ferma proprie rămânând principala ocupație și sursă de venit.”

1.2. Motivațiile desfășurării agroturismului

„Turismul are la bază și ca scop final eficiența economică ceea ce necesită întocmirea unei balanțe care să evidențieze cu exactitate valoare intrărilor și a ieșirilor pentru activitățile turistice.Creșterea spectaculoasă a numărului turiștilor atrage după sine o dezvoltare a acestei noi industrii,afirmație fundamentată de veniturile în continuă creștere în urma practicării turismului.”

„Totodată, turismul reprezintă, în egală măsură, un factor creator de noi profesii pentru viața rurală ceea ce îi oferă un avantaj având în vedere problema acută a locurilor de muncă în situația actuală a României.”

„Definirea agroturismului are la bază necesitatea găsirii de soluții pentru gospodăriile rurale, în sensul creșterii veniturilor prin valorificarea potențialului economic al acestora, dezvoltând serviciile de găzduire și de valorificare a produselor proprii și locale.”

„De la această necesitate fundamentală se pot formula diferite concepte sau definiții derivate care să caracterizeze agroturismul pe segmente specializate.”

„Din punct de vedere al spațiului de cazare (al asigurării bazei materiale), agroturismul poate fi definit ca o activitate capabilă să valorifice excedentul de cazare existent în gospodăria țărănească, pregătit și amenajat special pentru primirea de oaspeți.”

„Din punct de vedere al activităților care gravitează în jurul gospodăriei țărănești, agroturismul poate fi definit ca un ansamblu de bunuri și servicii oferite de gospodăria țărănească spre consumul persoanelor care, pentru o anumită perioadă determinată, vin în mediul rural pentru relaxare, odihnă, agrement, cure terapeutice, tranzacții sau afaceri, precum și multe alte activități specifice.”

„Din punct de vedere al divertismentului, agroturismul este o formă de turism cu multă varietate și unicitate în realizarea serviciilor ce se oferă oamenilor care iubesc natura, cultura și arta țărănească.”

„La modul general factorii care influențează apariția și dezvoltarea activității agroturistice pot fi grupați în următoarele categorii: factori economici, factori psihologici, factori demografici, factori naturali, factori politici, factori conjuncturali:

– Creșterea nivelului de educație;

– Creșterea duratei timpului afectat pentru recreere;

– Ameliorarea transporturilor și comunicațiilor;

– Creșterea cererii de oferte turistice „personalizate”;

– Creșterea interesului pentru menținerea sănătății;

– Perfecționarea industriei de echipament sportiv și turistic;

– Autenticitatea spațiilor rurale;

– Liniștea și confortul psihic;

– Creșterea numerică a pensionarilor;

– Afirmarea individualismului pe piață;

– Creșterea interesului organismelor administrative la nivel local și județean.

– factorii cliamtici și de cură.”

„Pentru așezările rurale, resursele antropice (în special cele etnografice) specifice, care ar da autenticitate oricărui produs agroturistic, sunt:

– Așezările rurale tradiționale;

– Arhitectura tradițională;

– Obiectele tradiționale;

– Portul popular;

– Sculptura populară;

– Arta populară;

– Instrumentele populare tradiționale.”

„Localitățile rurale unde se va practica agroturismul, vor deveni spații unde se vor asambla toate elementele de potențial natural și antropic în cadrul uneo gospodării sau ferme agroturistice.”

„Lansarea satelor turistice în toată țara va conduce la efecte deosebite privind legăturile ce se vor realiza între gazde și turiști, raporturile între modul de a aprecia valorile și nivelul de trai dintre cei doi participanți la actul de turism, modul de rezolvare a unor situații inedite, comunicare și schimburi de idei, relații ce se stabilesc între prestator (gazdă) și beneficiar (oaspete/turist). Utilizarea integrală a resurselor naturale, economice și umane a unei zone cu un bogat potențial turistic se poate realiza prin implicarea comunităților locale în sectorul turistic, prin sprijinirea grupurilor de inițiativă pentru dezvoltarea și promovarea ofertei turistice locale, pentru protejarea mediului înconjurător și a bunurilor culturale.”

„Agroturismul în România reprezintă o șansă mai ales pentru localnici care, ținând cont de criza din sectorul agricol, sunt dispuși să încerce o nouă activitate utilizând, pentru creșterea rentabilității, infrastructura de care deja dispun. Agroturismul asigură posibilitatea valorificării superioare a surplusului din gospodăriile țărănești, care de multe ori se degradează prin neîntrebuințare. Acest lucru este cu atât mai important, cu cât produsele alimentare sunt naturale, realizate fără folosirea pesticidelor, deci, de cea mai bună calitate. In afara cazării propriu-zise, un întreprinzator din acest domeniu poate oferi clienților săi și alte servicii. In cea mai mare parte a cazurilor, rolul acestor servicii nu este să crească câștigurile, ci să fidelizeze clienții.”

„Practicarea agroturismului poate întregi venitul agricultorilor, cu implicații asupra dezvoltării întregii regiuni. Deși există din totdeauna la nivelul rural, economia de piață impune realizarea acestei activități în mod organizat, continuu, ca o șansă de dezvoltare a zonelor rurale, influențând toate domeniile vieții rurale: social, economic, familial, cultural.”

„Fundamentarea activității de implementare a agroturismului trebuie să aibă punct de plecare stabilirea eficienței acestei activități, evaluarea randamentului său.”

„În general, începerea acestei activități presupune în prealabil investiții mai mult sau mai puțin costisitoare. Aceste investiții trebuie atent fundamentate pentru a fi în măsură să aducă beneficii gospodăriei agroturistice.”

„În al doilea rând, activitatea agroturistică, ca orice activitate economică, este pe o parte consumatoare de resurse, iar pe de altă parte producătoare de efecte. Este necesară deci, compararea atentă a celor două laturi și cuantificarea cât mai exactă a rezultatului. Această cuantificare nu exprimă întotdeauna fidel realitatea, întrucât există și elemente cum sunt structura resurselor și rezultatelor, timpul care poate acționa diferit asupra elementelor din structură, calitatea efectelor, care influențează în mod indirect rezultatele concrete ale activității.”

„În activitatea agroturistică, problema cuantificării avantajelor materiale este mai complexă și mai relativă decât în alte domenii de activitate. Aceasta pentru că de multe ori activitățile agroturistice nu pot fi desprinse clar de cele cotidiene. De exemplu, prețul mesei servite nu poate fi desprins corect atâta timp cât și membrii familiei consumă din respectiva mâncare, deci o parte din resurse este destinată autoconsumului. Sau în ceea ce privește investițiile realizate pentru îmbunătățirea gradului de confort care se recuperează prin amortizare, de ele beneficiază în egală măsură și familia agroturistică (apă caldă, apă curentă, dotări sanitare, televiziune prin cablu, etc.)”

„În cadrul activităților cazarea ocupă primul loc, cu circa 40 – 45 % din volumul total al realizărilor economice. Indicatorii calculați pentru cazare sunt în primul rând cei evidențiați ca fiind indicatori generali: volumul încasărilor, cheltuieli totale, profit, etc.”

„În alimentație, sistemul de indicatori devine mai imprecis și mai dificil de calculat. Există o mare varietate de produse care sunt culese din gospodăria țărănească, iar altele trebuie achiziționate de pe piața țărănească. De asemenea, o parte din hrană este folosită pentru autoconsum, alta pentru turiști. Sunt totuși situații mai clare: produsele provenite direct din gospodăria agroturistică (lapte, sucuri, fructe, legume, miere, dulcețuri, gemuri) care sunt ușor evaluate de gospodar, acesta ținând cont de prețul pieței agricole, și produsele care necesită aprovizionări, pentru prepararea lor ulterioară. Pentru simplificarea calculelor, gospodarul poate calcula aceste prețuri prin aplicarea unui procent de adaos la cheltuielile efectuate (de exemplu: 40 %).”

„Activitățile distractive sunt ușor de evaluat, fiind suficient un mod clar de diferențiere a tarifelor, și o evidențiere a lor.”

„În stabilire indicatorilor de eficiență, și, în general în analiza activității agroturistice sub aspectul rentabilității, trebuie avută în vedere diversificarea activității, elasticitatea ei, complexitatea și lipsa unui șablon agroturistic în care aceasta să se încadreze. De asemenea, este știută slaba preocupare a locuitorilor rurali pentru activități de gestiune, de evidențiere sistematică și analitică a cheltuielilor, dată fiind multitudinea preocupărilor sale, agroturismul fiind doar o activitate complementară. De aceea este necesară simplificarea maximă a evidențelor primare, abordarea acestor aspecte cu o oarecare aproximație. Totuși, este absolut necesară, evidențierea, chiar primară a principalelor categorii de cheltuieli, precum și a principalelor tarife utilizate în gospodărie, precum și impunerea unui sistem comod, de evidențiere paralelă, a cheltuielilor și veniturilor rezultate din activitatea agroturistică.”

1.3. Analiza activității agroturistice

„Agroturismul ca activitate economico-socială trebuie să devină o componentă a ecoturismului și ca atare, cele 10 principii pentru dezvoltarea durabilă a turismului se pot aplica și în acest caz. Punctam aceste principii:

Folosirea durabilă a resurselor turistice (exploatare optimă, conservare, protejare).

Reducerea supraconsumului și a risipei de resurse turistice.

Menținerea diversității naturale, culturale și sociale a spațiului rural.

Integrarea agroturismului în planificarea și strategia de dezvoltare națională, regionala și mai ales locală (dezvoltarea ofertei, promovare și organizare, precum și dezvoltarea infrastructurii generale și tehnico-edilitare).

Sprijinirea economiilor locale în dezvoltarea socio-economica a comunității, dar și în protejarea naturii și a valorilor culturale (efectul multiplicator al agroturismului).

Implicarea comunităților locale în sectorul turistic prin sprijinirea grupurilor de inițiativă pentru dezvoltarea și sprijinirea ofertei agroturistice locale, pentru protejarea mediului înconjurător și a bunurilor culturale, de aici rolul organizațiilor locale ale prestatorilor de servicii turistice, în cazul nostru, Asociația Sătească de Turism Rural.

Consultarea specialiștilor și a publicului în dezvoltarea agroturismului și a economiei locale pentru a se evita conflictele de interese între politica guvernamentală și cea locală.

Dezvoltarea durabilă a agroturismului trebuie susținută prin pregătirea profesională, calificare, perfecționare, formarea formatorilor din rândul localnicilor, pregătirea civică și sociologică adecvată.

Promovarea marketingului în agroturism prin studierea pieței turistice din aria locală și regionala pe plan național și internațional.

Cercetarea și monitorizarea activității de turism și a acțiunilor de protejare și conservare a mediului înconjurător, precum și a resurselor turistice.”

„În Uniunea Europeană se consideră că succesul activității de agroturism are în vedere o singură strategie și anume: calitatea serviciilor. Această strategie se aplică în toate componentele activității de turism (managementul total) și permite să se realizeze servicii turistice competitive și să completeze lacunele existente în definirea produselor agroturistice, în controlul operativ pentru protecția turiștilor sub aspectul prestațiilor, în organizarea și distribuția ofertei turistice diferențiate și multiple în conținut și forma, personalizata și dispersată în teritoriu. Conceptul de calitate pune în evidență responsabilitatea fermierului la nivelul ofertei sale, al rețelei în care se înserează, dar și în mediul înconjurător local.”

„Analizând cele trei componente ale activității de turism rural și agroturism se poate aprecia faptul că 'fermierul' este actorul principal, care stă în atenția guvernelor și organismelor ce se ocupă de amenajarea și dezvoltarea spațiului rural. Luând în calcul cele trei componente, se pot concluziona următoarele:

1. teritoriul satului cu mediul său înconjurător – natural și construit – și resursele turistice aferente acestuia reprezintă suportul și 'materia prima' pentru agroturism; exploatarea durabilă a acestuia se înscrie în conceptul de ecoturism;

2. produsele agroturistice (oferta turistică) trebuie să fie cât mai autentice și de calitate, oferta fiind diversă și alternativa la cea 'standard'.

3. oamenii (fermierii) responsabili de activitatea de agroturism organizează și conduc această activitate.”

„Din cele prezentate rezultă că agroturismul poate fi numai o componentă a turismului rural, dar, cu cele mai mari implicații în valorificarea resurselor turistice locale și în ridicarea nivelului de viață al locuitorilor, în dezvoltarea socio-economica a localității rurale și comunității în general și nu în ultimul rând, în protejarea și conservarea mediului natural și construit, în contextul unei activități economice pe principii ecologice și durabile (Buciuman E., 1999).”

1.4. Clasificarea pensiunilor agroturistice

Conform Ordinului nr. 1051 din 3 martie 2011 al Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, publicat în Monitorul Oficial nr. 182 din 15 martie 2011, Anexa 1.5, criteriile obligatorii privind clasificarea structurilor de primire turistice cu funcțiuni de cazare de tip pensiune turistică și pensiune agroturistică sunt următoarele:

1. Pensiunile turistice sunt structuri de primire turistice, având o capacitate de cazare de până la 15 camere, totalizând maximum 60 locuri, funcționând în locuințele cetățenilor sau în clădiri independente, care asigură în spații special amenajate cazarea turiștilor și condiții de pregătire și de servire a mesei.

2. Amplasarea pensiunilor turistice din mediul rural trebuie realizată pe un teren de cel puțin 1.000 mp. (suprafața construită + suprafața terenului din jurul construcției)

3. Pensiunile agroturistice sunt structuri de primire turistice, având o capacitate de cazare de până la 8 camere, funcționând în locuințele cetățenilor sau în clădiri independente, care asigură în spații special amenajate cazarea turiștilor și condițiile de pregătire și servire a mesei, precum și posibilitatea participării la activități gospodărești sau meșteșugărești.

4. În pensiunile agroturistice, turiștilor li se ofera masa preparată din produse naturale, preponderent din gospodaria proprie sau de la producători autorizați de pe plan local, iar gazdele se ocupă direct de primirea turiștilor și de programul acestora pe tot parcursul sejurului pe care îl petrec la pensiune.

5. În cadrul pensiunilor agroturistice se desfășoară cel puțin o activitate legată de agricultură, creșterea animalelor, cultivarea diferitelor tipuri de plante, livezi de pomi fructiferi sau se desfășoară o activitate meșteșugărească, cu un atelier de lucru, din care rezultă diferite articole de artizanat. Activitățile în cauză trebuie să se desfășoare în mod continuu sau, în funcție de specific și sezonalitate, să aibă caracter de repetabilitate.

6. Amplasarea pensiunilor agroturistice trebuie realizată pe un teren de cel puțin 1.000 mp (suprafața construită + suprafața terenului din jurul construcției), în locuri ferite de surse de poluare și de orice alte elemente care ar pune în pericol sănătatea sau viața turiștilor.

7. Dotările din camerele și din grupurile sanitare destinate turiștilor vor fi puse în exclusivitate la dispoziția acestora. În interiorul spațiilor de cazare nu se admit lucruri personale ale locatorului (articole de îmbrăcăminte și încălțăminte, bibelouri sau alte obiecte care ar putea stânjeni turiștii).

8. În cazul în care spațiile pentru prepararea și servirea mesei sunt destinate și pentru consumatori din afară, iar numărul locurilor la mese este mai mare decât al celor de cazare, dar nu mai mic de 40 de locuri la mese, spațiile în cauză se clasifică drept unități de alimentație publică, potrivit normelor specifice elaborate de Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului. 9. Pensiunile turistice care dispun de teren pentru asigurarea serviciilor de campare vor respecta, pentru montarea corturilor și rulotelor, criteriile privind echiparea sanitară și dimensiunea parcelelor.

10. Categoria de clasificare a pensiunii turistice este determinată de îndeplinirea criteriilor prevăzute în prezenta anexă și de realizarea punctajului minim.

11. Se exceptează de la îndeplinirea criteriilor prevăzute în Anexa 1.5 la pct. 2 și 6, operatorii economici proprietari și/sau administratori de pensiuni turistice și agroturistice care au obținut avizul de specialitate emis de autoritatea administrației publice centrale responsabilă în domeniul turismului, privind amplasamentul și funcționalitatea obiectivului, precum și certificatul de clasificare, anterior intrării în vigoare a prezentelor norme metodologice.

12. Punctajul minim rezultat din evaluarea criteriilor suplimentare este următorul:

– de 5 stele /flori 160 puncte

– de 4 stele/flori 130 puncte

– de 3 stele/flori 90 puncte

– de 2 stele /flori 50 puncte

1.5. Organizarea agroturistică la nivelul unei gospodării

„Agroturismul poate reprezenta o bună ocazie pentru a începe o nouă activitate, paralelă cu cea pe care deja locuitorii rurali o realizează, utilizând pentru creșterea rentabilității, infrastructura de care deja dispun. Motivele care stau la baza deciziei de a practica agroturismul sunt:

Piața este în expansiune – dezvoltarea cererii turistice este estimată printr-o creștere anuală de 3,5 %, pentru turismul internațional, iar pentru turismul rural o creștere anuală de 4 %.

Investițiile sunt mult mai mici decât în turismul clasic. Aceasta pentru că ele presupun doar modernizări, reamenajări și dotări adecvate primirii turiștilor.

Nu sunt necesare cunoștințe de specialitate greu de dobândit. La nivelul unei gospodării, obținerea cunoștințelor minime necesare sunt posibile în urma efectuării unor cursuri de scurtă durată.

Activitatea este complementară, ea nu presupune întreruperea activităților obișnuite (agricole).

Se pot valorifica superior produsele obținute din gospodăria agroturistică. Legea prevede în mod expres posibilitatea de a vinde produse din propria gospodărie și valorificarea lor mai eficientă.

Este o afacere de familie, putându-se realiza de toți membrii familiei, precum și prin rotație, după posibilitățile existente.

Statul încurajează această activitate acordând numeroase înlesniri financiare.”

„Condițiile pe care trebuie să le îndeplinească un locuitor rural pentru a putea practica această activitate sunt:

Locuitorul rural trebuie să fie agricultor. Conform legii pot face agroturism numai cei care sunt agricultori și obțin mai mult de 51 % din venitul propriu din activități agricole.

Trebuie să dispună de o proprietate pe care să o poată folosi în scopul activității agroturistice.

Spațiul de cazare și masă trebuie să fie adecvate primirii turiștilor; întreaga proprietate trebuie să fie accesibilă turiștilor, pentru că aceștia trebuie să se simtă confortabil și în curte și în împrejurimi.

Trebuie oferite servicii de calitate, în condiții de igienă și confort.

Oferta agroturistică trebuie să fie diferită de cea de pe piața turistică; trebuie bine valorificate, obiceiurile, gastronomia specifică zonei.”

„O pensiune agroturistică poate oferi mai multe servicii turiștilor, numărul și tipul lor depinzând de mărimea și localizarea pensiunii, potențialul turistic din zonă, creativitatea gospodarului, etc. iar principalele elemente sunt:”

„Cazarea

Aceasta constituie elementul central al activității agroturistice. Suprafața unei camere este bine să fie cuprinsă între 8 – 16 mp., iar înălțimea de minimum 2,5 m. Amplasarea poate fi atât la parter, cât și la etaj și orientată pe cât posibil spre o priveliște plăcută.”

Conform legii, camera trebuie să conțină, în mod obligatoriu un pat simplu sau dublu, cu saltea corespunzătoare; un dulap gol, o masă de mici dimensiuni și două scaune. Camera trebuie dotată cu instalație electrică și prize pentru aparatură electronică: televizor, uscător de păr, radio. „Pardoseala trebuie să permită curățirea rapidă și eficientă. În cameră trebuie să mai existe un număr de noptiere egal cu numărul paturilor și lămpi pentru citit. Acest mobilier poate fi și rustic, deci tradițional, dar trebuie să cuprindă elementele obligatorii menționate.”

„Grupul sanitar trebuie să fie bine amenajat, el trebuie să fie, conform legii, doar destinat turiștilor. Grupul sanitar trebuie să cuprindă apă caldă și rece în permanență, vas WC, chiuvetă.” „Pentru atingerea acestui obiectiv se pot folosi module – grup sanitar, care conțin cele trei piese și pot fi montate pe o podea supra – înălțată. Aceste piese sunt prevăzute cu racorduri speciale pentru apă rece, apă caldă și scurgere. Racordurile permit legarea la instalația existentă în gospodărie, precum și legarea de un modul similar, poziționat într-o cameră alăturată. Prin această modalitate există posibilitatea creării unor puncte sanitare în fiecare cameră. Acest punct sanitar poate fi departajat de restul camerei printr-un perete despărțitor realizat din panouri celulare din mase plastice (PVC, policarbonat), și se poate amplasa în orice încăpere, prevăzută cu orice tip de pardoseală.”

Servitul mesei

„Servitul mesei este o problemă foarte importantă în activitatea de agroturism de aceea, amenajările respective trebuie făcute cu mare grijă. Bucătăria, trebuie conform legii să aibă un necesar considerat obișnuit: mașină de gătit, frigider (ladă frigorifică), o masă de lemn, veselă, tacâmuri, chiuvetă, spațiu de depozitare a gunoiului. Masa trebuie servită într-o încăpere spațioasă, iar poziția mesei trebuie să permită celui care servește masa să ajungă în spatele fiecărui oaspete, pentru a-l servi. Membrii familiei trebuie să servească masa separat.”

Servicii suplimentare

„Fiecare întreprinzător agroturistic trebuie să poată oferi clienților săi și posibilități de a-și petrece timpul liber într-un mod plăcut. De aceea el trebuie să se gândească la câteva servicii pe care să le poată pune la dispoziția turiștilor. Cele mai des întâlnite astfel de condiții în mediile rurale sunt: închirierea de biciclete, bărci, organizarea de excursii călare, însoțirea turiștilor în drumeții, excursii, plimbări, însoțirea la diferite ateliere meșteșugărești din sat, etc. Prin intermediul acestor activități se realizează o mai apropiată comunicare și apropiere între oaspeți și gazdă și se permite fidelizarea clienților, prin anumite legături sentimentale.”

PARTEA A II-A – CONTRIBUȚII PROPRII

CAPITOLUL 2

CARACTERIZAREA CADRULUI NATURAL ȘI ORGANIZATORIC A REGIUNII MARAMUREȘ

2.1. Obiectivele și metodologia de cercetare

„Obiectivele și metodologia de cercetare au la bază cunoașterea factorilor care pot duce la susținerea unor strategii de eficientizare și dezvoltare a activităților de agroturism din regiunea. Pentru aceasta au fost abordate aspecte legate de dezvoltarea economică, dezvoltarea infrastructurii, aspecte sociale și culturale precum și potențialul agroturistic existent în zona studiată.”

„Metodele de cercetare a potențialului turistic propuse de literatura de specialitate sunt extrem de diverse. Taxonomia existentă în literatura fiecărui domeniu de activitate, ce implică repartiția teritorială a anumitor fenomene, definește într-un mod specific diviziunile rezultate, în funcție de propriile interese. Există diverse opinii în ceea ce privește criteriile utilizate în acest scop, însă regionarea potențialului turistic este abordată, în general, din perspectiva terminologiei geografice, care corespunde unui anumit mod de organizare spațială.”

„Principalele obiective urmărite au fost cunoașterea contextului național de practicare a agroturismului, caracterizarea principalilor indicatori turistici privind evoluția turismului rural și agroturismului în Maramureș, realizarea analizei diagnostic a potențialului turistic a zonei studiate, evaluarea proiectelor și strategiilor de marketing implementate pentru promovarea agroturismului în Maramureș în vederea identificarii unor soluții de eficientizare a activităților agroturistice.”

„Cercetările complexe se extind și asupra nivelului de dezvoltareal: infrastructurii generale (căi și mijloace de acces, echipamente de telecomunicație, surse și echipamente pentru alimentare cu energie electrică și termică, apă, etc); condițiile socio-demografice și economice; receptivității față de turism; dotările tehnico-edilitare, comerciale, sanitare, pentru cultură și sport; înzestrarea cu unitățide prestări servicii, structuri de primire turistică (cazare, alimentație pentru turism, tratament balnear, agrement turistic); structuri de informare și comercializare a produsului turistic. De asemenea, se i-au în vedere legislația și reglementările în vigoare privind protejarea mediului, regimul investițiilor si al construcțiilor, exploatarea resurselor balneare, protecția patrimoniului cultural.”

„Metodele, tehnicile și instrumentele folosite în realizarea obiectivelor amintite se referă la realizarea unei analize economice prin analiza datelor statistice, metoda comparației și la observarea directă prin realizarea unei monografii și a unei anchete socio-economice.”

„Metodologia de cercetare respectă elementele de realizare a unei lucrări de dizertație privind căutarea și culegerea datelor, formularea ipotezelor și validarea acestora prin rezultatele cercetării, prezentarea concluziilor și a recomandărilor referitoare la zona studiată.”

2.2. Prezentare generală a zonei Maramureșului

2.2.1. Scurt istoric al regiunii

Constituit dintr-o parte a fostelor "țări" ale Maramureșului, Chioarului, Lăpușului și Codrului, actualul județ Maramureș are o istorie străveche.

Prima atestare scrisă a Maramureșului datează din anul 1199, însă mărturiile arheologice au scos la iveală faptul că aceste pământuri sunt locuite încă din perioada neolitică.

După ce teritoriul Daciei a fost ocupat de romani, Maramureșul a rămas un teritoriu independent, făcând parte din pământurile locuite de dacii liberi. Legături comerciale cu provincia romana au existat totuși, pe teritoriul Maramureșului fiind găsite monede emise pe timpul lui Traian, Mărcuș, Aurelius și al altor împărați romani (Tomi M., 2005).

Între secolele al IV-lea și al X-lea, se pun bazele primelor așezări feudale, cunoscute sub denumirea de "voievodate". În secolul al XIII-lea, conducătorii maghiari au început lupta pentru cucerirea Transilvaniei, astfel încât la sfârșitul secolului al XIV-lea, întreaga Transilvanie, inclusiv Maramureșul, se aflau sub ocupație maghiară.

Dovezile scrise despre Maramureș apar mai frecvent începând cu secolul al XIV-lea. În 1359, după rebeliunea împotriva conducătorilor maghiari, voievodul Bogdan împreună cu mai mulți localnici, au trecut Carpații întemeind statul independent Moldova.

Maramureșul a devenit parte a Principatului Transilvaniei în 1526, apoi parte a Imperiului Habsburgic în 1687 și a fost anexat Ungariei în 1703.

În anii 1967-1703, sunt consemnate acțiunile unui număr mare de haiduci bine înarmați care pun în pericol castelele din zonă. Dintre aceștia se remarcă Grigore Pintea zis Viteazu, care va deveni căpitan în armata lui Francisc Racoczi în lupta împotriva dominației habsburgice (războiul curuților).

În 1717, are loc ultima invazie a tătarilor pe teritoriul Transilvaniei. La Baia Mare, tătarii au fost respinși, iar în retragerea spre Moldova, au fost înfrânți la Borșa de maramureșenii de pe valea Izei și a Viseului. Dinastia Habsburgică a luat sfârșit cu revoluția din 1848. În 1918, Transilvania, inclusiv Maramureșul s-a unit cu România.

În 1920, în urma tratatului de la Trianon, două treimi din Maramureș, reprezentând pământurile de la nordul Tisei, sunt cedate Cehoslovaciei, teritoriul aparținând în prezent Ucrainei. În 1940, Maramureșul și nordul Transilvaniei intră în componența Ungariei, fiind ulterior returnate în 1945, după retragerea trupelor germane și maghiare.

După instaurarea regimului comunist, mulți intelectuali, studenți, proprietari au fost închiși pentru "origine nesănătoasă". Biserica greco-catolica a fost scoasă în afara legii, iar preoții care nu au cedat presiunilor de convertire la ortodoxism au fost condamnați la ani grei de închisoare. La Sighetu-Marmației a fost organizată o închisoare în care mulți din opozanții noului regim au fost exterminați.

România este una dintre puținele țări est-europene unde opoziția armată la comunism a continuat încă mulți ani după încheierea celui de-al II-lea război mondial. Câțiva luptători anti-comunisti și-au stabilit taberele în Munții Gutai și Munții Maramureșului (Filipașcu A., 2006).

Organizarea administrativă a României din anul 1950, după modelul sovietic, a impus regiunile în locul județelor, regiunea Baia Mare, ulterior Maramureș, incluzând atât teritorii din actualul județ Maramureș, cât și din județele Satu Mare și Sălaj.

La începutul anului 1960, majoritatea țăranilor din România au fost obligați să-și dea pământurile la fermele colective create de regimul comunist. În ciuda acestei colectivizări forțate, și a celorlalte presiuni, tradițiile și arta populară s-au conservat în Maramureș, nereușind să fie anihilate, rămânând o mărturie a unui trecut fabulos.

În anul 1968, se constituie Județul Maramureș, cuprinzând Maramureșul Istoric, depresiunea Băii Mari, precum și localitățile din Lăpuș, Chioar și o parte din Codru. Structura organizatorică instituită în acel an rămâne actuală până în prezent (Tomi M., 2005).

„Fata Pădurii”, „Uriașii din Rozavlea” sau “Icarul maramureșean” sunt doar o parte din legendele populare care au ca numitor comun Maramureșul lui Pintea Viteazul. De altfel, și despre haiducul Pintea circulă o legendă conform căreia pentru a scăpa de urmăritori, acesta ar fi zburat de pe înălțimile Maramureșului cu un fel de planoare făcute din șindrilă. Au fost descoperite texte datând de la 1701, respectiv 12 august 1702, care fac referire despre zborurile haiducului. Potrivit informațiilor furnizate de către Consiliul Județean Maramureș, aceleași texte mai fac referire și la unele reclamații venite din partea localnicilor care erau supărați că planoarele haiducului le culcau holdele la pământ.

Una din cele mai interesante legende din Maramureș este cea a uriașilor din Rozavlea, aceeași localitate unde apar și piticii din Rozavlea, celebra familie Ovici, pitici care au fost realitate și care au scăpat cu viață și după ce pe ei celebrul doctor Josef Mengele de la Auschwitz a făcut experimente pe ei. În vremuri de demult, se zice că trăia în Cuhea (Bogdan Vodă) un uriaș. El avea o fată tot uriașă, pe care o chema Rozalia. Într-o zi fata se odihnea pe o pajiște unde erau doi oameni, cu un plug cu patru boi. Fata crezu că sunt niște jucării și luă oamenii cu tot cu plug și cu boi în șurț și îi duse la tatăl ei: „Uite, tată, ce jucării am găsit!”. Tatăl său îi zice: „Nu-s jucării, dragă fată. Îs oameni și ei or stăpânii pământul de amu’ înainte. Noi, uriașii, ne-om zărăsti. Du-te și lasă-i acolo de unde i-ai luat. Și pântru c-ai călcat pe acolo, locu’ s-a chema Rozavlea”. Legenda se regăsește în Calendarul Maramureșului, 1980. (Bogdan I., 1980)

2.2.2 Poziția geografică a județului Maramureș

„Maramureșul  este o regiune geografică și etno-culturală aflată pe teritoriul României și Ucrainei, alcătuită din Depresiunea Maramureșului, aflată pe cursul superior al văii Tisei și versanții munților care o înconjoară: Munții Oașului, Gutâi, Țibleș și Rodnei spre vest și sud, și Munții Maramureșului la est și nord.”

„Situat în nordul României, între paralelele 47º20´00´´ și 48º00´15´´ latitudine nordică și meridianele 22º52´30´´ și 25º07´30´´ longitudine estică, județul Maramureș are o distanță de 160 km între punctele extreme vest și est și 60 km de la nord la sud. Aceste coordonate îi conferă o formă alungită în direcție longitudinală.”

„Suprafața județului este de 6.304 km². Din aceasta  43% aparține zonelor de munte,  30% – sunt dealuri, podișuri și piemonturi, iar 27% – sunt depresiuni, lunci și terase.”

2.2.3. Clima

„Clima este temperat-continental moderată, cu veri răcoroase și ierni deosebit de reci, cu o evidentă diferențiere pe categorii de relief și altitudine. Temperatura medie anuală variază în funcție de altitudine, între 8-9°C în depresiuni și 0°C în zona montană înaltă. Vânturile dominante sunt cele din vest și sud-vest.”

2.2.4. Forme de relief

„Relieful este predominant muntos, reprezentat de lanțul vulcanic al grupei nordice a Carpaților Orientali, și anume Munții Oaș, Gutâi și Țibleș (Vf. Țibles – 1839 m), și de lanțul cristalin format din Munții Maramureșului (Vf. Farcău – 1957 m, Vf. Toroiaga – 1930 m) și Munții Rodnei (Vf. Pietrosu Mare – 2303 m, Vf. Ineu – 2279 m). Aceste două lanțuri muntoase (cel vulcanic și cel cristalin) înconjoară marea depresiune a Maramureșului. Pe teritoriul județului Maramureș mai sunt prezente și o serie de dealuri și podișuri (Dealurile Codrului, Dealurile Chioarului), ce aparțin fie de Subcarpații Transilvăneni, fie de Podișul Transilvaniei.”

2.2.5. Resurse naturale

„Județul Maramureș dispune de resurse naturale într-o mare varietate și bogăție pe teritoriul său, astfel:

minereuri polimetalice la Ilba, Nistru, Băița, Herja, Baia Sprie, Șuior, Cavnic, Băiuț, Țibleș, Baia Borșa, Vișeu etc.;

minereuri cuprifere la Nistru, Poiana Botizii, Baia Borșa, Vișeu etc.;

minereuri aurifere la Săsar, Valea Roșie, Dealu Crucii, Șuior, Băița;

minereuri de fier și mangan la Răzoare;

depozite de bentonită la Valea Chioarului și Răzoare;

acumulări de șisturi bituminoase la Vișeu, Borșa, Săcel și Târgu Lăpuș;

roci diverse și foarte utile, cum ar fi: andezite, amfibolite, calcare, gresii, tufuri vulcanice, roci folosite pentru placaje decorative, roci silicoase pentru abrazivi, pietriș și nisip în albiile râurilor Someș, Lăpuș, Tisa, Iza, Vișeu, Ruscova.”

2.2.6. Rețeaua hidrografică

„În condițiile unui climat muntos, județul Maramureș dispune de o rețea hidrografică bogată, aici existând ape freatice din abundență, care asigură alimentarea cu apă a râurilor mici. Rețeaua hidrografică este reprezentată de bazinele râurilor: Tisa, Vișeu, Iza, Someș și Lăpuș, cu afluenții acestora.”

„Județul mai dispune de 14 lacuri naturale situate în zonele montane și depresionare, precum și de 14 acumulări de interes local și piscicol și pentru agrement (lacurile glaciare Iezerul Pietrosului, Taurile Buhăescu, Izvorul Bistriței Aurii, Gropilor, precum și lacuri de dizolvare și prăbușire ale unor ocne cu exploatări de sare ca Ocna Șugatag și Coștui, apele acestora foarte sărate fiind utilizate în tratamentul balnear).”

„Lacurile de acumulare au o suprafață de 162,3 ha, cel mai important fiind Lacul Strâmtorii Firiza, care asigură alimentarea cu apă a orașelor Baia Mare și Baia Sprie.”

2.2.8. Demografie

Conform recensământului din 2011, populația Maramureșului este de 478.659 persoane. Maximul a fost înregistrat la recensământul din 1992 – 540.099 persoane, iar minimul la cel din 1948 – 321.287 maramureșeni.

Mediul de reședință. În mediul urban trăiesc 275.286 maramureșeni, iar în mediul rural – 203.373. Doar 59 de maramureșeni au domiciliul stabil în străinătate, în timp ce 2759 de trăitori în Maramureș s-au născut în altă țară decât România.

Sexe. Raportul dintre sexe e relativ echilibrat: 243.995 persoane feminine și 234.664 –masculine.

Categorii de vârstă. Procentele cele mai mari revin celor de 40-44 de ani (8%) și 30-39 de ani (7,7-7,8%); cele mai mici – categoriilor de vârstă 80-84 de ani (1,7%) și peste 85 de ani (0,9%).

Etnii. 78,24% (adică 374.488) dintre maramureșeni s-au declarat români; 6,81% (adică 32613) – maghiari; 6,43% (adică 30286) – ucraineni, 2,55% (12211) – romi; 0,22% (1054) – germani. În Maramureș trăiesc 52 de italieni, 46 evrei, 25 turci, 18 ruși-lipoveni, 11 slovaci, 8 polonezi, 8 armeni, 8 ceangăi, 6 greci, 6 sârbi, 4 bulgari, 3 croați, 3 cehi și 179 de persoană care s-au declarat de altă etnie

Religie. 74,71% (357.627) s-au declarat de religie ortodoxă; 4,76% (22761) – romano- catolică; 4,56% (21836) – greco-catolică; 3,46% (16541) – penticostală; 3,39% (16246) – reformată; 1,25% (5960) – Martorii lui Iehova; 0,72% (3451) – Adventistă de ziua a șaptea; 0,48% (2094) – baptistă; 0,17% (815) – creștină după Evanghelie; 0,01% (477) – creștină de rit vechi; 111 – evanghelică-luterană; 95 – evanghelică; 80 – ortodoxă sârbă; 70 – unitariană; 64 – mozaică; 58 – musulmană; 14 – evanghelică de confesiune Augustană. 338 s-au declarat atei, 641 – fără religie, iar 915 – de altă religie. Nu se cunoaște religia în cazul a 28.463 de maramureșeni (5,94%).

Educație. Din totalul populației stabile cu vârste de la 10 ani în sus (425.895), 10,4% sunt absolvenți de învățământ superior de licență; 2,4% au urmat școli postliceale și de maiștri; 23,94% au liceul; 12,19% au urmat școli profesionale și de ucenici; 33.83% au absolvit numai gimnaziul; 13,22% au doar clasele primare; 3,09% nu au absolvit nicio școală, iar 0,1% (adică 4234 persoane) sunt analfabete.

2.2.9. Patrimoniul cultural

Patrimoniul cultural al Maramureșului e valoros în toate cele trei componente ale sale: 

– patrimoniu cultural material  imobil; 

– patrimoniu cultural material  mobil;

– patrimoniu cultural imaterial.

Patrimoniul cultural conferă județului nostru o identitate inconfundabilă și un potențialul turistic ce poate deveni o componentă importantă a dezvoltării durabile a județului.

1. Patrimoniul cultural material imobil

Valoarea arhitecturală, artistică, istorică a patrimoniului cultural material imobil construit din Maramureș este reliefat pregnant de cele 8 biserici de lemn, incluse în Lista Patrimoniului Cultural Mondial (UNESCO). Totodată, județul Maramureș are incluse în Lista Monumentelor Istorice 2010  un număr de 582 obiective.

2. Patrimoniul cultural material mobil

  Valoarea patrimoniului cultural mobil  e dată cu precădere de cărți vechi și icoane clasate sau susceptibile a fi clasate în categoria „Tezaurul patrimoniului cultural național”.  De asemenea, un aspect important îl reprezintă creațiile artiștilor plastici reuniți în mișcarea „Școala băimăreană de pictură” sau „Centrul Artistic Baia Mare” și în filiala Baia Mare a Uniunii Artiștilor Plastici (UAP). În muzeele și colecțiile din Marmureș se află 258 de bunuri culturale clasate.

3. Patrimoniul cultural imaterial

  Valoarea patrimoniului imaterial e dată de marea bogăție de tradiții și de obiceiuri din zone etnofolclorice consacrate – Țara Maramureșului, Țara Lăpușului, Țara Chioarului, Țara Codrului, dar și de evenimente culturale majore – precum „Horea cu noduri”, „Tânjaua de pe Mara”, „Festivalul datinilor și obiceiurilor de iarnă – Marmația”, „Udătoriul din Șurdești”, „Horea la Prislop”  ș.a.

2.3. Condițiile social – economice

2.3.1. Scurt istoric

„Mineritul exploatarea pădurilor și industriile derivate, pomicultura, păstoritul, creșterea animalelor reprezintă principalele activități economice ale Maramureșului.”

„Din punct de vedere a industriei, în perioada interbelică existau două mori sistematice (Vișeu de Sus); o fabrică de produse făinoase (Sighet); o moară de sare, o fabrică de gheață, una de basmale și șaluri, una de tricotaje, una de carton ondulat și articole de hârtie (toate la Sighet); una de extragere a taninului (Viseu de Sus); trei de tăbăcărie, 28 de cherestea, două de mobile curbate, două de perii și de articole de lemn, una de mături, una de cărămizi și țigle, una de nasturi și una de șepci (toate la Sighet); o mină de sare la Ocna-Șugatag.”

  „Trebuie menționate și minele de aur și argint ale Asociației maramureșene de mine metalice, precum și mina de sare CAM de la Ocna –Șugatag. Majoritatea fabricilor de cherestea din județ aparțineau Casei Autonome a Pădurilor Statului. Existau și cariere: de argilă la Sighet; de piatră calcară pentru fabricarea varului la Bistra; de piatră de moară la Glod; de piatră de gresie la Vișeu de Sus și Valea Vișeului. Comerțul era dezvoltat pe sectoare ca: lemn, vite, piei și fructe. Lemne de foc (fag) se exportau în Ungaria (7.500-8.000 vagoane anual); lemne de construcție (scânduri, grinzi și alte semi-fabricate de lemn moale) se exportau în Germania, Ungaria și Anglia; parchete de stejar și lemn pentru furnir se exportau Anglia. Un articol special pentru export era lemnul de rezonanță (de molid, cel mai bun din Europa). Exportul de fructe în anii buni ajungea până la 500 vagoane (20- 5 milioane lei).”

  „A urmat epoca de aur, când Maramureșul a avut o puternică industrie minieră și metalurgică și multe întreprinderi de anvergură.”

„APSA S.A. Baia Mare. A fost înființată în 1 iulie 1949, având ca bază inițială obiective aflate în administrarea orașului, dar și câteva ateliere particulare naționalizate și circa 300 de salariați. În 1959, la aceasta societate au intrat în fabricație piesele de schimb auto pentru Uzinele Steagul Roșu din Brașov. Din 1963, 74% din producția de la APSA este axată pe fabricarea pieselor de schimb, procent care-i conferea statutul de furnizorul numărul 1 de piese și accesorii auto pentru toate mărcile de autoturisme, autoutilitare, autocamioane și autobuze fabricate în România. APSA asigura în totalitate și necesarul de piese pentru Ministerul Transporturilor și Telecomunicațiilor. Iar din 1966 a început fabricarea produselor pentru export. Prin anii 2000 începe regresul, falimentul și lichidarea.”

 „Maratex. O societate creată de autoritățile comuniste pentru a absorbi forța de muncă feminină disponibilă în Baia Mare și împrejurimi. În perioada de glorie la această fabrică lucrau circa 12.000 de angajați. În prezent, fabrica a dispărut complet. Un investitor a achiziționat-o, dorind să construiască un mall și clădiri de birouri pe terenul fabricii. N-a apucat decât să demoleze clădirile,după care a venit criza imobiliară,iar Maratex a devenit pentru totdeauna o amintire.”

  „Faimar. Ca și celelalte sectoare industriale și cea a sticlei s-a făcut – încet, dar sigur – cioburi. După reorganizare și un declin care a adus-o ăn pragul colapsului, Faimar Baia Mare a vîndut fabrica și sediul dezvoltatorului imobiliar care a cumpărat activele Maratex.”

  „Remin. A fost cel mai important agent economic al județului, cu peste 30.000 de angajați în vremurile bune. După aderarea României la UE, perimetrele miniere s-au închis pe rând, iar Remin a devenit o societate la limita subzistentei, cu o mână de angajați. Pe orizontală au dispărut flotațiile și furnizorii de utilaj minier și piese de schimb pentru minerit.”

„ IMMUM. Întreprinderea Mecanică pentru Mașini și Utilaj Minier a avut în vremurile de glorie peste 600 de angajați, dacă luăm în calcul și platforma aparținătoare de la Vișeu de Sus. Era considerată mândria construcțiilor de mașini din județ. După 1991 s-a divizat în mai multe societăți care nu prea au rezistat economiei de piață.”

  „Romplumb. Atestată documentar de la 1884, producătorul de plumb (și de poluare) se află în prezent în insolvență, Combinatul chimic (Phoenix). Înființat în 1907, ca producător de acid sulfuric, a ajuns să fie rafinatorul aurului din România, deținând și poanson de marcare a aurului. Și aici au lucrat mii de oameni, Phoenix-ul intrând în folclor prin distihul „Să trăiască combinatu’/Că mi-a angajat bărbatu’”. O serie de privatizări neinspirate au condus la pierderea poansonului și, în final, la falimentarea combinatului (dar și la dispariția poluării cu dioxid de sulf).”

„IMUAS Baia Mare. Întreprinderea de Mașini Unelte, Accesorii și Scule a fost înființată în 1979.După 1990 a devenit Ramira, a scăpat ca prin urechile acului de vânzarea la bucată, grație unei campanii de presă pornită de la nivel local și continuată la nivel central. S-a privatizat, s-a redresat și acum se află în proprietatea unui concern ceh.”

„Potrivit ultimelor date statistice, în industrie și construcții lucrează doar 39914 de persoane. Pe vremuri, doar minele din judet aveau mai multi angajați. În total, în județ sunt 1975 de întreprinderi care, conform codurilor CAEN, au domeniul de activitate în industria prelucrătoare. Numai ca, aproape 90% dintre acestea au între 0 și 9 salariați. Conform statisticilor, doar 12 întreprinderi din județ mai au peste 250 de angajați. Cei mai importanți angajatori sunt: Eaton, Aramis, Italsofa, UAC Europe, TRW Automotive, Plimob. În cei 23 de ani de economie de piață, maramuresenii au înfiintat 58.500 de firme (o medie de opt firme pe zi), dar jumătate dintre acestea au fost deja radiate. Apetența pentru afaceri a maramureșenilor îi clasează pe aceștia pe locul 12 la nivel național în privința numărului societăților comerciale înființate. 2,53% din firmele înfiintate în România în perioada decembrie 1990 – august 2012 au fost din Maramureș.”

2.3.2. Situația șomajului în județul Maramureș

„La sfîrșitul lunii mai 2014 erau înscriși în evidențele Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă Maramureș 7.666 șomeri. din care 3.306 sunt femei, rata șomajului înregistrând o valoare de 3,64 %.”

„Pe zone, situația se prezintă astfel: Agenția Locală pentru Ocuparea Forței de Muncă Baia Mare – 3.994 șomeri ; Punctul de lucru Sighetu Marmației – 1.094 șomeri ; Punctul de lucru Borșa – 762 șomeri ; Punctul de lucru Vișeu de Sus – 1.101 șomeri ; Punctul de lucru Târgu Lăpuș – 715 șomeri. Din totalul șomerilor înregistrați, 2.057 sunt beneficiari de îndemnizație de șoma, iar 5.609 sunt șomeri neîndemnizați.”

  „Din punctul de vedere a repartizării pe categorii socio-profesionale, 5.484 persoane sunt cu studii primare, gimnaziale și profesionale,1.646 persoane sunt cu studii liceale și postliceale, iar 536 au studii superioare. Din totalul șomerilor înregistrați 247 sunt absolvenți ai promoției 2013. Din totalul absolvenților înregistrați, 72 beneficiază de îndemnizație de șomaj.”

„Din punctul de vedere al grupelor de vârstă, în luna mai 2014 situația se prezintă astfel: sub 25 de ani -1232; 25-29 ani -805; 30-39 de ani – 1664; 40-49 de ani – 2070; 50-55 de ani – 916; peste 55 de ani – 979. Din punct de vedere al mediului de proveniență, 3.727șomeri aparțin mediului urban, iar 3.939 provin din mediul rural.”

2.3.3. Situația economică pe anul 2013

Conform ultimei analize a Camerei de Comerț și Industrie Maramureș, la 31 decembrie 2013, la OJRC Maramureș erau înmatriculate 32.439 persoane juridice și 26.795 persoane juridice.

Înmatriculări în 2013

Firme inactive la 31 decembrie 2012

Societăți active la 31 decembrie 2013

Situația firmelor grupate pe domenii de activitate în 2012

„Aportul firmelor grupate pe clase de mărime în 2013, raportat la total județ:

Cifra de afaceri: micro și IMM-urile au realizat 70,90% din cifra județului; întreprinderile mari 13,21% și întreprinderile foarte mari 15,89%.

Profitul brut, realizat și raportat de micro și IMM, a fost 72,43%, întreprinderile mari 14,23% și întreprinderile foarte mari 13,34%.

Pierderile brute raportate au fost de 99,66% la micro și IMM, la întreprinderile foarte mari 0,34%.

Numărul de salariați la micro și IMM a fost de 53,118 persoane, la întreprinderile mari de 10.668 persoane și la întreprinderile foarte mari de 7.538 persoane.

Productivitatea muncii realizată și raportată a fost de 151,84 mii lei/salariat la micro și IMM; de 140,86 mii lei/salariat la întreprinderile mari și de 239,89 mii lei/salariat la întreprinderile foarte mari.”

„Potrivit ultimei statisticii realizate de Camera de Comerț și Industrie la nivelul finalului de an 2013, în ceea ce privește gradul de încărcare cu societăți comerciale – raportat la 10.000 locuitori, situația în Maramureș, stă astfel:

Media pe județ – 249,78 firme/10.000 locuitori – în scădere cu 12.05 firme la 10.000 locuitori în comparație cu anul precedent;

Media pe zona Maramureșul de Vest – 324,37 firme/10.000 locuitori, în scădere cu 21 firme la 10.00 locuitori față de anul precedent;

Media pe zona Maramureșul de Este – 146,10 firme/10.000 locuitori, cu o scădere de aproximativ 1,79 firme la 10.000 locuitori;

Media pe zona urbană a județului – 359,19 firme /10.000 locuitori;

Media pe zona rurală a județului – 101,69 firme/10.000 locuitori;

Municipiul Baia Mare are 538,64 firme/10.000 locuitori, în scădere cu 59,32 firme la 10.000 locuitori;

Municipiul Sighetu Marmației – 263,28 firme/10.000 locuitori.”

  „Maramureșul de Est – a realizat o cifră de afaceri de 1.860,51 mii lei (16,35%), un profit brut de 90,78 mil. lei (15,46%) și pierderi în sumă totală de 32,94 mil lei (10,24%) cu un personal angajat de 14.671 salariați (20,57%). Productivitatea muncii a fost de 126,82 mii lei/salariat.”

  „Maramureșul de Vest a realizat cifra de afaceri de 9.516,10 mil lei (83,65%), un profit brut de 496,52 mil. lei (84,54%), pierderi de 288,70 mil lei (89,76%) și salariați 56.653 angajați (79,43%). Productivitatea muncii a fost de 167,97 mii lei/salariat.”

„Concluzia acestei statistici este că există o dezvoltare diferențiată și disproporționată a economiei și a resurselor umane, materiale și financiare proprii, a localităților din aceste zone, ceea ce generează nemulțumiri din partea locuitorilor aparținând zonelor defavorizate ale județului.”

2.3.4. Situația economică pe domenii de activitate

1. Cercetare, Dezvoltare, High-Tech

„Acest domeniu cuprinde societățile comerciale care au ca obiect de activitate servicii în tehnologia informației, industria de echipamente electronice, electrice și optice, telecomunicații. Acest sector economic a cunoscut în Maramureș un trend de dezvoltare dinamic astfel că, în ultimii s-a înregistrat o dublare a cifrei de afaceri, profit și salariați cu cele mai mici pierderi.”

2. Industrie

„Industria constituie primul pilon de susținere a economiei maramureșene, acest sector cuprinzând industria lemnului și mobilei, industria extractivă și prelucrătoare, industria produselor primare, producerea, transportul și distribuția energiei electrice, termice, a gazelor naturale și a apei, industria de mașini și echipamente, industria metalurgică, industria construcțiilor metalice și a produselor din metal, industria ușoară (produse textile, tricotaje, confecții, îmbrăcăminte), industria alimentară (prelucrarea cărnii, produse lactate, produse de morărit și panificație).”

3. Construcții

Acest sector a fost cel mai afectat de criza economică și financiară în intervalul studiat. Domeniul construcțiilor are 25,52% din pierderile înregistrate la nivelul județului.

4. Servicii

„Acest sector cuprinde serviciile de consultanță și contabilitate, servicii de publicitate, editare, tipărire și mass-media, reparații, servicii de colectat și reciclat deșeuri, salubritate, învățământ, sănătate, servicii imobiliare. Este un serviciu cu o mare diversitate de activități, dar cu un aport mic (8,63%) din cifra de afaceri a județului și cu un adaos substanțial la pierderi (16,51%).”

5. Transporturi

„Acest sector a fost întotdeauna bine dezvoltat în Maramureș, mai ale pe segmentul transportului de mărfuri, ca urmare a creșterii cerințelor de transport mărfuri de către exportatorii și importatorii maramureșeni, dar și pe segmentul transportului de persoane datorită cererilor din partea emigranților din această zonă. Dezvoltare e facilitată și de poziția geografică a județului în harta economică a Europei, care a permis scurtarea parcursului în zona centrală și vestică a continentului cu 500-1.000 km. Aceste elemente constituie avantaje pentru menținerea și îmbunătățirea principalilor indicatori economico-financiari ai anului 2013, comparativ cu cei realizați în 2012.”

6. Comerț 

„Acest sector constituie al doilea pilon de susținere pentru economia maramureșeană. Domeniul studiat include comerțul cu autoturisme și autovehicule, comerțul cu ridicata de produse alimentare și industriale, comerțul cu amănuntul de produse alimentare, carburanți, echipamente informatice și de telecomunicații, produse de uz casnic și alte bunuri în magazine nespecializate și specializate sau efectuate prin chioșcuri și piețe. În raportarea prezentată la nivel de județ nu sunt cuprinse super și hiper market-urile. Sectorul deține cel mai mare număr de societăți 29,58% din societățile active înregistrate la OJRC Maramureș și se află pe locul 2 ca număr de salariați, după industrie și pe locul 3 la pierderile brute, deținând 17,63% – realizat de peste 1.000 de firme.”

7. Turism

La acest capitol sunt incluse: alimentația publică, baruri, hoteluri, agenții turistice, tur-operatori, pensiuni, înregistrate ca societăți comerciale și care raportează bilanțuri contabile. Contribuția turismului nu este foarte substanțială la nivelul economiei județului Maramureș.

8. Agricultură, pescuit, piscicultură

Aceste raportări sunt doar pentru firmele care au înregistrat bilanțuri contabile, activitățile încadrate în această categorie fiind cultivarea plantelor, creșterea animalelor, fabricarea preparatelor pentru hrana animalelor și serviciile conexe.

Indicatori economico-financiar în mediul urban

Cifra de afaceri – 9.055,11 mil lei (79,59% din totalul înregistrat la nivelul județului), din care se distanțează Baia Mare cu 6.368,90 mil lei (55,98%), urmând Sighetu Marmației cu 7,45%

Profitul brut – 456,17 mil lei (77,67%) din profitul total realizat în județ, din care Baia Mare deține 317,78 mil lei (54,11%) iar Sighetu Marmației – 7,82%

Pierderi – 274,95 mil lei (85,48%), din care Baia Mare deține 233,64 mil lei (72,64%) din totalul pierderilor înregistrate la nivelul județului.

Numărul salariaților raportați și localizați în zona urbană a fost de 61.368 persoane, reprezentând 86,04% din totalul salariaților înregistrați în bilanțurile firmelor din județ. În municipiul Baia Mare, numărul salariaților este de 41.568 persoane, respectiv 58,28% din totalul județului. În Sighetu Marmației erau înregistrați în momentul raportării 7.257 salariați (10,17%).

Productivitatea muncii – 147,55 mii lei/salariat.

Indicatori economico-financiari în mediul rural

Cifra de afaceri în zona rurală pe total județ raportată la bilanțuri a fost de 2.321,50 m mil. lei (20,41% din total județ). Din cele 63 de comune se remarcă rezultate de excepție în comunele limitrofe orașelor și municipiilor, în mod special acolo unde s- au atras investitori străini sau autohtoni și unde li s-au oferit facilități pentru a realiza investiția. Pe primul loc se află comuna Fărcașa în care se realizează o cifră de afaceri de 873,39 mil lei (7,68% din cifra totală a județului), urmată de comuna Recea cu 452,30 mil lei (3,98%).

Profitul brut realizat pe total județ în zona rurală – 131,13 mil. lei (22,33%)

Pierderi – 14,52% din totalul înregistrat al județului

Salariați – 9.955 (13,96%) din totalul județului

Productivitatea muncii – 233,18 mii lei/salariat.

CAPITOLUL 3

CONȚINUTUL ȘI STRUCTURA POTENȚIALULUI TURISTIC ȘI AGROTURISTIC AL ZONEI MARAMUREȘULUI

3.1. Analiza potențialul turistic și agroturistic al zonei

„Se poate vorbi mult de turismul rural din toată România, dar câteva sunt zonele care se detașează față de celelalte prin oferta lor mai mult decât generoasă, una dintre aceste zone fiind și județul Maramureș. Prin promovarea unor așezări rurale cu valori etnografice, culturale și cadrul natural pitoresc, ca sate turistice, a fost înființat oficial agroturismul.”

„Agroturismul – reprezintă o formă de circulație turistică desfășurată în Maramureșul istoric. În cazul agroturismului entitatea organizatorică de bază este fermă, gospodăria țărănească, prin practicarea acestei activități gospodarul având posibilitatea de a-și valorifica spațiile de cazare excedentare unde se asigura cazarea turiștilor, în plus turiști vor beneficia de produse alimentare obținute chiar în acea gospodărie sau în împrejurimi, iar agrementul îmbracă forme distincte de cele obișnuite precum: vânătoarea, pescuitul, participarea la evenimente importante din viața satului (hore, șezători, nunți, boteze).”

„Stabilirea tipurilor de sate turistice constă în relevarea specificului localităților și gruparea lor în câteva tipuri fundamentale, în vederea promovării în fiecare localitate:

– sate turistice etnografice-folclorice

– sate turistice de creație artistică și artizanală- sate turistice climaterice și peisagistice. Dintre aceste categorii de sate se enumerǎ și cele întâlnite pe teritoriul Maramureșului.”

„Bogdan –Vodă este unul dintre satele declarate sate etnografice-folclorice. Această comună fostă Cuhea, este un important centru de artizanat: covoare, împletituri din nuiele, prelucrarea artistică a lemnului.”

„Săcele – muzeu sătesc ce deține vestigii geto-dacice, ceramică veche, uneltetradiționale locale.”

„Satul Șugatag – are arhitectură de lemn tradițională, costum popular cu specific local; atelier renumit de cojocărie- pieptare de o mare varietate cromatică, ornamentate cu oglinzi și ciucuri și brodate cu negru.”

„Satul Sârbi – prin porțile de lemn, sculptate cu motivul soarelui, arboreal vieții, floarea soarelui, păsări, flori, funia.” 

„Satul Botiza – renumit centru de artizanat în țesutul scoarțelor și confecționarea jugurilor pentru boi.”

„Săpânța – renumit centru de artizanat – țesături, staițe, cergi maramureșene cu motive tradiționale original; port specific popular local: cămașa femeiască de Săpânța cu încrețituri, colțișori și broderie rafinată albă sau galbenă dupăvârstă; cămașa bărbătescă brodată foarte scurtă. Porțile maramureșene deosebite care imaginând în relief și culoar, aspecte din viața și preocupările oamenilor din zonă.”

  Cimitirul Vesel unic în România prin concepție și originalitate.

„Cimitirul Vesel din Săpânța este, probabil, obiectivul turistic maramureșean cel mai cunoscut în lume. E clasat pe primul loc în topul monumentelor funerare din Europa și pe al doilea din lume, după „Valea Regilor”. De altfel, 51 de cruci fac deja parte din patrimoniul UNESCO și au fost demarate procedurile pentru ca întregul ansamblu să fie inclus în acest select patrimoniu.”

  „Cimitirul datează de la mijlocul anilor 1930 și este creația artistului popular Stan Ion Pătraș – sculptor, pictor si poet popular. Creativitatea lui Pătraș a scos la iveală această monumentală și renumită operă de artă. Mai bine de 50 de ani, artistul a creat sute de cruci din lemn, sculptate în stilul său caracteristic. Fiecare cruce are și o scurtă poezie, câteva rime simple, între 7 și 17 versuri. După moartea lui Pătraș, în 1977, opera lui a fost continuată de ucenicul său, Dumitru Pop Tincu. După moartea lui, în 1977, opera lui a fost continuată de ucenicul său, Dumitru Pop Tincu.”

„Materialul folosit pentru cruci este lemn de stejar care, după ce a fost tăiat și uscat, este inscripționat manual. În partea de sus a fiecărei cruci, există un basorelief cu o scenă din viața celui decedat. Scenele sunt simple și am putea spune chiar naive în stil, dar aduc din trecut viața locuitorilor satului, prezentând un aspect relevant din existența fiecăruia. Ele prezintă femei torcând lână, țesând covoare sau făcând pâine, bărbați care taie lemne sau ară pământul, păstori cu turmele, lucrători în lemn, lăutari și multe alte ocupații. După ce crucea este sculptată, ea este pictată de obicei cu un fundal albastru, așa numitul „albastru de Săpânța“, al cărei secret i-a fost transmis lui Dumitru Pop Tincu de către Stan Ion Pătraș.  Scenele sunt pictate folosind culori vibrante: galben, roșu, alb și verde.” 

„Stoiceni – comună cu izvor cu apă minerală indicat în tratarea afecțiunilor hepatobiliare, gastro- intestinale.”

„Satul Rogoz – sat ce deține un port popular lăpușnean autentic.”

„Vadu Izei – cele mai frumoase porți de lemn din maramureș sculptate, ce reprezintă adevărate arcuri de triumf ale hărniciei și omeniei acestui colț de țară, făurite de meșteri cioplitori locali cu mult simț artistic, cu motive ornamentale tradiționale: funia, rozeta solară, margini în dinți de lup, semnul soarelui-simbolul vieții.”

„Astfel, turismul rural este reprezentat în județul Maramureș prin diferite sate și activitǎții desfășurate acolo care atrag turiști, fiecare fiind unic și deosebit prin creațiile pe care le deține.”

3.2. Potențialul agricol și forestier

„Județul Maramureș reprezintă o zonă turistică aparte, cu caracteristici și personalitate distinctă, acesta s-a făcut remarcat prin frumusețile și bogățiile sale și prin stațiunile climaterice și balneo-climaterice. Denumit și Țara Lemnului, județul este renumit pentru zonele etnografice și folclorice care și-au păstrat aproape nealterate porturile, tradițiile, obiceiurile și arta populară.”

„Resursele turistice naturale sunt alcătuite dintr-o serie de elemente caracteristice, nemodificate prin activitatea umană. Țara Maramureșului reprezintă una dintre regiunile cele mai bogate în elementede interes turistic în care obiectivele naturale se îmbinǎ armonios cu cele social-istorice.”

„Munții Rodnei din care face parte Țara Maramureșului, reprezintă cel mai înalt masiv dinCarpații Orientali, jalonați de o serie de văi, cu un pitoresc aparte: Iza-Vișeu, Bistrița Aurie, Someșul Mare, Săpânța.”

„Glaciațiunea cuaternară a lăsat urme mai ales asupra crestei și a versantuluinordic, maramureșean, foarte abrupt, cu numeroase zănoage, praguri în spatele cǎroras-au format lacurile glaciare din partea superioară a crestei principale dintre VârfurilePietrosu. La picioarele pârâului Pietrosu, care coboară în cascade, este situat unul din celemai pitorești lacuri glaciare din masiv- lacul Iezer , la 1786 m altitudine.”

„Majoritatea lacurilor sunt de origine glaciară, ele fiind acumulate din izvoarelecare apar la baza depozitelor de grohotișuri, cu apă limpede, bună de băut. Cele 23 delacuri situate la altitudini de 1800 – 1950 m, în spatele unor depozite morenice (BuhǎescuII, Iezer, Izvorul Pietrosului, Izvorul Bistriței). Pe lângă marea diversitate a peisajului,Munții Rodnei au devenit cunoscuți și printr-o serie de forme carstice dezvoltate în calcare eocene, răspândite mai ales peversantul sudic. Dintre ele se evidențiază Peștera Izvorul Tǎușoarelor , descoperitǎ în1955, la o altitudine de 550 m, cu galerii în lungime de 9530 m. Ea face parte dincomplexul carstic Tǎușoare – Zalionși a fost declarată monument al naturii. Alte peșteri din zonă sunt: Peștera lui Mâglei, peștera Jgheabul lui Zalion, Peștera Zânelor, Peșterade sub Paltin de la Izvorul Izei, Peștera de la Piatra Busuiocului, Peștera din Dealul  Popii.”

„Vârful Pietrosu este acoperit cu vegetație tipic alpină și subalpinǎ, cu specii rare printre care și floarea de colț. O bună parte din golul alpin este acoperit cu jnepenișuri,iar la limita superioară a pădurii de molid apar exemplare de tisă. În cadrul rezervațieiapar și specii de animale ca: ursul brun, cerbul, râsul, acvila de munte, capra neagră,marmota.”

„O importanțǎ economicǎ și peisagisticǎ o reprezintă rezervația de castan comestibil sau dulce din jurul municipiului Baia Mare. Rezervația se întinde pe o suprafațǎ de aproximativ 450 km. Specia de castan comestibil se dezvoltǎ între 240 și 700metri altitudine, pe terasa de pe dreapta râului Sasǎr și pe prima treaptă a munților caresunt formați din roci vulcanice. Rezervația de castani comestibili a fost creată în anul1962 și este o specie de climat mediteranean, originară din Asia Mică.”

„Borșa, situată în plină zonǎ a molidului, la 800 m altitudine, la poalele Pietrosului,are calități terapeutice de odihnă și recreere.Stațiunea climaterică Izvoarele se aflǎ la 916 m altitudine (32 km de Baia Mare) pe un platou vulcanic înconjurat de brazi, sub Vârful Igniș (Gutâi). În S-V Munților Gutâi se aflǎ Creasta Cocoșului și Cheile Tătarului, cu patru cabane pentru cazare. În apropiere de Cheile Tătarului se aflǎ stațiunea Runcu – Pleșă (100 locuri de cazare).”

„Maramureșul este cunoscut și pentru cele 100 de izvoare cu ape minerale, numite delocalnici "borcuturi", aflate la Săpânța, Borșa (30), Vișeul de Sus (20), Valea Virului(14), Stoiceni, Strâmbu – Băiuț, Borcut – Breb, Ieud, Săliștea de Sus și altele.”

3.3. Potențialul meșteșugăresc

„Este adevarat cǎ Maramureșul este cunoscut pentru aceastǎ civilizație a lemnului, pentru tradițiile pe care știe sǎ le respecte, însǎ mai presus de toate stǎ maramureșeanul,fire sǎnǎtoasǎ și robustǎ, care și-a pǎstrat judecata limpede și neîntinatǎ. În felul lor de agrǎi și de a privi lucrurile, în felul lor de a "hori" și de a fi ca oameni, stǎ farmecul Maramureșului.”

„Meșteșugurile țǎrǎnești – au apǎrut pentru a satisface nevoile omului, în special în perioada când satele erau ,,închise", guvernate de un sistem autarhic. Odatǎ create, ele s-au perfecționat, pǎstrându-se vii pânǎ în zilele noastre.”

Torsul, țesutul și cusutul

„Ambianța interiorului casei din Maramureș este armonizatǎ de prezența textilelor care, prin varietatea lor, bogǎția formelor, motivelor decorative, a cromaticii și nu în ultimul rând a felului cum sunt aranjate, dau o notǎ specificǎ zonei.”

Prelucrarea lemnului

„Meșteșugul prelucrǎrii lemnului se justificǎ prin bogǎția pǎdurilor de foioase și rǎșinoase, pǎduri care și astǎzi acoperǎ o mare parte a teritoriului. Viața de azi a impus în Maramureș noi tehnici și materiale de construcție. Meșteșugariide case și porți, prezenți în toate satele zonei, folosesc și astǎzi vechile tehnicitradiționale: cioplitul lemnului cu securea, fǎtuitul cu barda, tǎiatul și crǎpatul lemnuluigros cu fierǎstrǎul și joagǎrul, securirea pentru drǎnitit, rindele, dǎlți, sfredele. În cadrul Maramureșului, comuna Sǎpânța face o notǎ aparte în privința artei lemnului. Meșterul Stan Ion Patraș a colorat lemnul sculptat tot de el, în albastru ca fond, iar pentru sublinieri a folosit galbenul, roșul, albul. Stan Patraș a mai lucrat și mobilier țǎrǎnesc, miniaturi, picturi pe lemn.”

Olǎritul

„Încǎ se mai pǎstreazǎ în casele maramureșenilor piese vechi de ceramicǎ provenite din zona Sǎcel, Sighet, Ieud. Astǎzi funcționeazǎ centrul de ceramicǎ de la Sǎcel și cel de la Sighet.”

„Centrul de ceramicǎ de la Sǎcel are un specific propriu, absolute inconfundabil, ceramica de Sǎcel este cunoscutǎ ca ceramicǎ de facturǎ dacicǎ, deoarece prin tehnicile de lucru, dar și prin forma vaselor și prin elementele decorative este foarte asemǎnǎtoare cu ceramica arheologicǎ din La Tene-ul dacic. Efectul deosebit al ceramicii de la Sǎcel îl constituie forma și culoarea roșie nesmǎlțuitǎ.”

„Armonia între forma vaselor și simplitatea motivelor decorative, într-o cromaticǎ caldǎ, dǎ notǎ de vechime și autenticitate pentru aceste obiecte. Ceramica de Sǎcel a avut o largǎ rǎspândire, piese demare rafinament artistic pǎtrunzând în colecțiile muzeelor zonale, naționale și în multecolecții particulare. Și astǎzi vasele ceramice își gǎsesc rolul lor funcțional (pentru apǎ, lapte, preparatul hranei), iar pentru calitǎțile lor estetice se folosesc și în decorarea interiorului.”

Portul popular și obiceiurile

„Maramureșul, sub aspectul creației populare, este o zona unitarǎ cu caracteristici specifice de necontestat. Un loc important în domeniul acestei creații îl deține portul popular.În timp, portul popular, ca de altfel majoritatea categoriilor culturii populare materiale și spirituale, suferǎ în continuare modificari, care, în ultimii ani, audevenit din ce în ce mai pregnante. Se renunțǎ cu mare ușurințǎ și rapiditate la piesele tradiționale, preluându-se îmbrǎcǎminte din comerț.”

„Obiceiurile sunt o componentǎ a modului existențial al oamenilor și constituie un sistem de viațǎ care s-a statornicit în timp, în cadrul cǎruia s-au produs și se producschimbǎri, de sens și funcționale, dar care se mențin și în zilele noastre, pǎstrându-șifuncțiile esențiale. Momentele importante, hotǎrâtoare din viața omului, ca nașterea,cǎsǎtoria, moartea, dar și zilele de trecere de la un anotimp la altul, care presupun munci specifice, au determinat apariția unor ceremonii și ritualuri de o frumusețe și originalitate deosebitǎ. De-a lungul timpului, obiceiurile au pierdut tot mai mult caracterul lor magicși ritual, au trecut în cel ceremonial, evoluând înspre cel artistic, pǎstrând totuși secvențele esențiale inițiale. Toate obiceiurile statornicite în viața comunitǎților maramureșene, cele din ciclul vieții, dar și cele de peste an, sunt marcate și decomponente sacrale creștine, cu note proprii, care au contribuit la pǎstrarea și transmiterea lor peste timp.”

„Dacă turiștii doresc pe parcursul șederii lor pot iniția în practicarea unor meșteșuguri precum: cultivarea și prelucrarea cânepii, țesut, olărit, încondeiatul ouălelor, sculptură etc.”

3.4. Evoluția structurilor de primire a turistică

„Prin structură de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică se înțelege orice construcție sau amenajare, care furnizează în mod permanent sau sezonier serviciul de cazare și alte servicii specifice pentru turiști.”

„Nu se cuprind în structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică: structurile de primire folosite în exclusivitate de posesori sau chiriași, pe o durată mai mare de un an, indiferent de clasificarea acestora; locuințele secundare ale populației, utilizate în scopuri turistice în mod exclusiv de posesorii acestora; căminele, internatele școlare pe perioada anului școlar, unitățile spitalicești (cu excepția sanatoriilor și altor spații similare ce practică în mod exclusiv activități turistice); vagoanele dormitor; adăposturile și refugiile montane și similare;

barăcile și dormitoarele pentru muncitori, căminele de bătrâni și casele de copii.”

“În numãrul structurilor de primire turisticã cu funcþiuni de cazare turisticã sunt cuprinse structurile de primire turisticã existente la 31 iulie din anul respectiv, fiind excluse cele a cãror activitate a fost întreruptã pentru o perioadã mai mare de timp, în vederea realizãrii unor reparaþii capitale sau pentru modificãri importante ale capacitãþii de cazare sau/și a categoriei de încadrare. Capacitatea de cazare turisticã existentã (instalatã) reprezintã numãrul de locuri de cazare de folosinþã turisticã înscrise în ultimul act de recepþie, omologare sau clasificare al structurii de primire turisticã, exclusiv paturile suplimentare care se pot instala în caz de necesitate. Numãrul de locuri a fost determinat pentru structurile existente la 31 iulie din anul respectiv.”

„Cercetările statistice cuprind structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică cu o capacitate de cazare instalată de cel puțin 5 locuri-pat.”

„Capacitatea de cazare turistică în funcțiune (exprimată în locuri-zile) reprezintă numărul de locuri de cazare puse la dispoziția turiștilor de către structurile de primire turistică, ținând cont de numărul de zile cât acestea sunt deschise în perioada considerată. Se exclud locurile din camerele sau structurile închise temporar, din lipsă de turiști, pentru reparații capitale sau pentru alte motive.”

„Gruparea indicatorilor s-a efectuat după forma de proprietate asupra capitalului social al unității și anume:

– proprietate majoritar de stat care cuprinde capitalul integral de stat, public de interes

național și local, mixt (unde statul deține peste 50% din capital);

– proprietate majoritar privată, care cuprinde capitalul integral privat, mixt (peste 50% capital social privat), integral străin, cooperatist și obștesc.”

„Indicii de utilizare netă a capacității de cazare turistică în funcțiune se calculează prin raportarea numărului de înnoptări realizate, la capacitatea de cazare turistică în funcțiune, din perioada respectivă.”

CAPITOLUL 4

PROMOVAREA PRODUSULUI AGROTURISTIC ÎN REGIUNEA MARAMUREȘ

4.1 Strategii privind produsele turistice

„Punctul de plecare în adoptarea strategiilor de produs turistic pentru o firmă sunt obiectivele strategice stabilite la nivel național. în România, conform strategiilor elaborate, dezvoltarea și modernizarea produsului turistic constituie unul din factorii hotărâtori în creșterea competitivității ofertei pe piața națională și internațională. În linii mari, acest obiectiv presupune că prin mix-ul de marketing fiecare agent turistic să contribuie la:

  Îmbunătățirea și consolidarea produsului turistic în acele zone, stațiuni, localități, trasee

care sunt cele mai cunoscute în prezent pentru turiștii străini și români și unde există, deja, creată o anumită infrastructură.

 Modernizarea și dezvoltarea produsului turistic așa încât România să se distingă de alte

țări de destinație turistică;

  Ridicarea standardului serviciilor în conformitate cu categoria unității turistice și tariful

utilizat;

Creșterea calității și mărirea capacității amenajării turistice.

 Optimizarea la maximum a componenței culturale a produsului turistic;

 Protejarea și îmbunătățirea mediului natural în zonele turistice, îmbunătățirea nivelului de protecție al turiștilor, știut fiind ca repercusiunile asupra mediului înconjurător cresc proporțional cu volumul turismului (Gherasim T., 1999)”

   „Având în vedere faptul că circulația turistică internă scăzută este datorată, în principal, existenței unei ponderi mări a populației cu venituri mici și, deci, indisponibile pentru practicarea turismului, strategia de dezvoltare a produsului turistic pentru perioada următoare va trebui să acorde o atenție sporită dezvoltării acelor forme de turism cu adresabilitate acestei categorii de populație (Balaure V. și colab., 2005).”

„Atingerea acestor obiective depinde direct de ritmul restructurării și privatizării unităților turistice românești, de politica de intervenție a statului în domeniul turismului. Pe plan internațional, prestatorii de servicii turistice sunt, în general, privatizați, ei purtând direct răspunderea pentru administrarea și gestionarea eficientă a potențialului turistic de care dispune fiecare țară. Statul are, însă, un rol important atât prin asigurarea cadrului legislativ necesar activității turistice, cât și prin importanța acordată turismului în politica de dezvoltare economico-socială a țării.”

„ În concordanță cu obiectivele menționate și urmărind realizarea unei activități optime, întreprinderea turistică poate proceda la adoptarea unei suite de strategii de produs, având drept obiective:

valorificarea completă a potențialului turistic;

atragerea unui număr sporit de turiști interni și străini;

contracararea, pe cât posibil, a sezonalității, prin dezvoltarea unor capacități turistice ce pot fi exploatate tot timpul anului;

întărirea poziției câștigate pe anumite piețe turistice interne și externe;

lansarea de noi produse turistice pe piață;

diferențierea față de produsele concurenților etc.”

„Opțiunea strategică în domeniul produsului implică o corectă evaluare a raportului dintre potențialul firmei și cerințele pieței căreia îi sunt adresate produsele, fiecare variantă strategică având avantaje și limite și fiind indicată doar în anumite condiții concrete.”

„În principiu, criteriile de diferențiere a strategiilor de produs sunt:

a.      dimensiunile și structura gamei de produse;

b.      nivelul calitativ al produselor;

c.      gradul de înnoire al produselor.”

„Modificările în dimensiunile și structura gamei de produse pot fi în sens de creștere, folosind la strategii de diversificare sortimentală, de restrângere, apelând la strategii de selecție sau de menținere, recurgând la strategii de stabilitate sortimentală.”

„Din punct de vedere al nivelului calitativ al produselor, firma poate opta pentru o strategie de adaptare a calității produsului la exigențele segmentului de piață sau pentru o strategie de diversificare calitativă față de oferta celorlalți competitori, iar atunci când deține o poziție puternică pe piață poate adopta o strategie a stabilității calitative (Gherasim T., 1999).”

„În privința gradului de înnoire a produselor, strategiile unei firme pot fi de menținere a gradului de noutate (prin introducerea și scoaterea anuală a aceluiași număr de articole din nomenclatorul sau), de creștere (pe calea administrării de produse noi) sau de îmbunătățire relativă (prin perfecționarea unor produse din nomenclatorul în funcție).”

„Analizând tipologia produsului turistic și tendințele manifestate pe plan mondial, rezultă că pe piața turistică se comercializează produsele clasice, relativ standardizate, concomitent cu unele produse turistice noi.”

„Produsele turistice clasice concretizează cea mai mare parte a cererii turistice și sunt reprezentate de turismul montan și sporturi de iarnă, turismul de litoral, turismul balnear, turismul rural, turismul de week-end și micile vacanțe, turismul de afaceri, congrese științifice și turismul cultural etc.”

„Produsele turistice noi se referă la reorientările privind raportul turism – mediu natural. Această problemă preocupă tot mai mult factorii de răspundere din domeniul turismului. Cunoscute sub denumirea de produse turistice ale naturii, această categorie de produse pune problema primirii turiștilor în spații naturale, fără a distruge natura. De regulă, consumul acestor produse nu necesită o organizare, mai ales dacă se dorește spontaneitatea naturii așa cum este ea. Pariul greu pe care adepții turismului naturii doresc să-1 câștige este de a îmbina scurtimea timpului petrecut cu forța impresiilor pe care le aduce un contact cu natura, o natură menținută în integralitatea sa (Balaure V. și colab., 2005).”

„Ca forme principale de produse turistice ale naturii se pot menționa:

 turismul în natură, activ, cu plimbări ușoare pe teren nu prea denivelat;

  turismul în natură contemplativ;

  turismul în natură cu o componenta sportivă dezvoltată;

   parcurile naționale;

  rezervațiile naturale.”

„ În cadrul turismului balnear, se preconizează trecerea de la procedeele fizioterapeutice clasice la utilizarea masivă a factorilor naturali de cură prin mișcare în aer curat, nepoluat și reconsiderarea conceptelor de utilizare a unor factori naturali (apă minerală, nămol, mofete etc).În cadrul turismului social, destinat populației dezavantajate se dezvoltă forme de turism preponderent în aer liber.”

„În funcție de numărul serviciilor pe care le integrează, produsele turistice se împart în:

integrale, care sunt produse complexe constituite din toate genurile de servicii de bază și auxiliare;

compuse, din a căror componenta lipsesc unele servicii (de exemplu cele de transport, în cazul turiștilor care călătoresc cu mijloace proprii);

simple, care presupun prestarea unui singur serviciu (de regulă a serviciilor de agrement), restul serviciilor fiind asigurate pe cont propriu.”

„Plecând de la aceasta tipologie de principiu a produsului turistic și ținând seama de structura și specificitatea sa, în practica turistică se pot realiza combinații strategice extrem de diferite”

„Formarea optimă a compoziției pachetului turistic apare, deci, ca o problemă esențială pe care o ridică strategiile de produs. în practică, aceasta formulare aparține, în principal, tour-operatorilor, organizațiilor de transport sau hoteliere care sunt în măsură să combine cel mai bine diversele elemente ale produsului turistic.”

„Strategia de amenajare a teritoriului județului Maramureș, în scopul dezvoltării turismului, ca ramură importantă a economiei, trebuie să aibă în vedere următoarele repere:

– fiecare spațiu trebuie să-și valorifice propriile atuu-uri, de regulă diferite între ele;

– există puncte și areale care pot funcț iona ca poli de creștere, ca elemente declanșatoare de efecte multiplicative, influențând arealele învecinate și sectoarele economice conexe;

– localitățileși invesțiile se pot influența reciproc atunci când există progres vizibil în anumite areale;

–  nu este posibilă dezvoltarea uniform a acestui sector de activitate pe toată suprafața județului, deoarece arealele ce îl compun dispun de premise diferite(branduri, patrimoniu, localizare etc.);

– nivelul de educație și pregătire profesională, competența resurselor umane șispiritul antreprenorial al populației locale reprezintă elemente care își pun amprenta decisive asupra dezvoltării economico-sociale.”

„În faza de implementare a strategiei de dezvoltare turistică a județului Maramureș trebuie să se aibă în vedere o serie de etape, prevăzute cu activități cu o succesiune obligatorie pentru fiecare proiect de dezvoltare turistică:

Prospectarea turistică

Amenajarea turistică(infrastructura- cazare , agreement, divertisment)

Dezvoltarea și promovarea produselor turistice

Branding turistic ( se promovează oferta turistică spre segmentele tinta vizate)

Derularea actului turistic (consumul produsului turistic)”

4.2. Obiective și măsuri privind dezvoltarea turismului în regiunea Maramureș

„Obiectiv 1 – Creșterea vitezi de acces a turiștilor spre punctele și arealele de consum turistic și generarea unor axe turistice atractive pentru turiști”

„Măsuri:

Amenajarea drumului rutier Groșii Tiblesului- Botiza –C-T2 (spre Tara Lăpușului)

Amenajarea drumului rutier Viseul de sus- Faina – C-T3

Amenajarea drumului rutier Firiza- Sapanta-A-T3 (spre lacul Firiza, defileele Sapantei)

Amenajarea drumului rutier Pasul Priscop-Izvoarele ViseuluiA-T3 (spre bazinul Vaserului)

Amenajarea drumului rutier Borsa-Valea Repede (lacul glaciar Fântâna lui Ratifoi)

Amenajarea drumului rutier Vadu Izei –Valea Stejarului-Costiui-Barsana (integrarea zonei Costiui în intinerare)

Amenajarea drumului rutier Covnic- Mogosa- Baia Sprie (exclusiv pentru sporturile de iarnă)

Determinarea specificității locale și regionale a componentelor antropive și natural și implementarea acestora la nivel de infrastructură turistică de cazare, alimentative și agreement pentru Tara Lăpușului, Tara Chiorului, Ținutul Codrului etc.”

„Obiectiv 2 – Conceperea și implementarea unor sisteme de semnalizare,orientare, de informare turistică ăla nivelul fiecărei localități,areal sau element de atractivitate turistice, integrate unui sistem la nivel de județ.”

„Măsuri:

Amplasare unor elemente orientare

Acțiuni de îmbunătățire a căilor de acces, construcția unor punți și balustrade în zonele accidentate

Amenajare izvoarelor cu apă potabilă,

Amenajarea locurilor pentru depozitatarea deșeurilor”

„Obiectiv 3 – Orientarea Investițiilor axate pe sporturile de iarnă spre localitățile cu cele mai biune condiții de relief, climat, accesibilitate și bazin de clienteala”

„Măsuri:

Extinderea amenajărilor de schi de la Borsa-Complex pe stânga axului văii Fântâna și în arealul puzdrele, precum și în amonte de Poiană Știol spre creasta principală;

Dezvoltarea unor amenajări pentru schi în bazinul superior al Săpânței prin activarea axei Firiza-Săpânța;

Dezvoltarea unor amenajări pentru schi de mari proporții în bazinul superior al Văii Ruscova și afluentului Rica și pe stânga Văii Vașerului”

„Obiectiv 4 – Ridicarea nivelului calitativ și extinderea stațiunilor turistice existente, precum și stimularea apariției unor stațiuni turistice noi”

„Măsuri:

Transformarea stațiunii Borsa-Complex din stațiune de interes local în stațiune de interes național prin sporirea capacității de cazare de peste 1000 de locuri, prin amenajarea de părții de schi pentru fiecare grad de dificultate, prin construcția și amenajarea unei săli de conferințe

Transformarea stațiunii Ocna -Sugatag din stațiune de interes local în stațiune de interes național

Amenajarea și atestarea localității Costiui, Săpânța respectiv Cavnic ca stațiune de interes local

Amenajarea și atestarea zonei turistice Izvoare din Poiană Soarelui ca stațiune de interes local”

„Obiectiv 5 – Conceperea și dezvoltarea unor centre teritoriale de consultant și dezvoltare a afacerilor pe problem de informare, accesare, concepere, elaborare și implementare a proiectelor de dezvoltare din diverse programe de finanțare”

„Măsuri:

Amenajarea și organizare centrului territorial de consultant și dezvoltarea afacerilor Sihetu Marmației, Dragomirești, Târgu Lăpuș, Baia Mare”

„Obiectiv 6 – Conceperea și dezvoltarea unor centre de valorificare turistică a resurselor agroalimentare din gospodăriile și microfermele populației rurale”

„Măsuri:

Crearea unui centru de valorificarea a resurselor agroalimentare autohtone la Leordina, Somcuta Mare, La Ocna Șugatag care să ofere populației rurale o logistică pe linie de management, prelucrare, control calitativ, ambalare, distribuție, branding.”

„Obiectiv 7 – Conceperea și dezvoltarea unor ferme turistice ecologice cu specific regional și local”

„Măsuri:

Amenajare unei stâni sau vacaristi ecologice în Poiana Soarelui pe Platoul vulcanic Igniș, pe Piemontul Văratecului în apropierea localității Budești, pe ValeaVinului lângă Viseul de sus, în zona satelor Slatioara- Glod

Amplasarea unei herghelii în Poiana Știol în Munții Rodnei și pe Platoul Igniș între Vf. Țiganu și cursul superior al râului Săpânța, pe Poiana Soarelui pe Platoul vulcanic Igniș”

„Obiectiv 8 – Extinderea și ridicarea calității infrastructurii de cazare”

Amplasarea unor cabane turistice echipate și amenajate corespunzător în spațiile montane cu potențial ridicat cum ar fi:

în preajma rezervațiilor naturale

în munții Rodnei la Iezer Pietrosu, Puzdrele, în zona lacului Izvorul Bistriței, Fântâna lui Rățifoi;

în munții Maramureșului în zona Vf.Farcau – Lacul Vinderelu-Vf.Mihailecu, pe valea Vinului;

în munții Gutâi pe latura vestică a edificiului volcanic, în munții Igniș în zona Vf.Țiganu-Cascada Strungi.

Extinderea capacității de cazare la nivel de stațiuni și potențiale stațiuni turistice

„Obiectiv 9 – Conceperea și dezvoltarea unor rețele performanțe de turism rural”

„O rețea de turism rural trebuie să cuprindă următoarele componente:

Elemente de identificare

Know-how comun

Centru de coordonare și informare turistică

Echipa operative cu angajați specializați

Sistem de semnalizare, orientare și informare turistică lanivel de localitate și împrejurimi

Servicii de animație turiosrtica

Circuite turistice tematice

Servicii turistice conexe:ateliere meșteșugărești, transport local”

„Măsuri:

Organizarea rețelelor turistice rurale pe 5 zone, conform celor 4 regiuni de tip țară alături de fâșia minieră din sudul munților Gutâi-Igniș: Tara Maramureșului,Tara Chioarului,Tara Lăpușului, Tara Codrului și zona minieră Băiuț – Cavnic –Baia Sprie –Baia Mare –Seini”

„Obiectiv 10 – Valorificare turistică a orașelor care dispun de centre vechi apreciabilă ca mărime și valoare”

„Măsuri:

Amenajarea turistică a centrului vechi a Municipiului Sighetul Marmației prin concentrarea activităților cu serviciile turistice și cultural, amenajarea unui spațiu pietonal, realizarea unui sistem de transport turistic prin cablu

Amenajarea turistică a centrului vechi a Municipiului Baia Mare prin dispunerea subteran a șoselelor de transit din piața centrului vechi, stimularea unor servicii și evenimente cultural etc;

Amenajarea funcțională a sptiilor destinate organizării unor festivaluri,obiceiuri și sărbători religioase.”

„Obiectiv 11 – Amenajarea și promovarea unor itinerarii turistice ca branduri ale destinației turistice Maramureș”

Potențiale intinerarii tematice

Circuitul bisericilor din lemn

Târgu Lăpuș (Biserica Rogoz) – Capalnic Mănăstire – Plopiș(Biserica Plopiș) – Surdești

Baia Sprie –Pasul Gutâi –Desești –Hărnicești – Budești – Călinești – Bârsana -Șieu –Poienele Izei

Circuitul satelor cu specific bine conservat

Circuitul atelierelor meșteșugărești

Circuitul Horincii

4.3. Promovarea produsului agroturistic maramureșean

„Promovarea este o componentă principală a întregii activități de marketing, strâns legatăde celelalte elemente ale mixului de marketing, pe care le influențează și de care, la rândul ei, este condiționată.”

„Pentru a deveni eficientă, promovarea turistică depășește astăzi funcția de informare. Ea nu se mai mulțumește să atragă consumatorul încercând să-l convingă că produsele turistice oferite corespund în mod optim necesităților și preferințelor lui. Folosind instrumente noi, cum sunt relațiile publice și promovarea vânzărilor, promovarea turistică adoptă un rol activ,intervenind în însăși procesul de determinare al prețului și de stabilire a canalului de distribuție al produsului respectiv (Christopher J., 2004).”

„Firmele moderne de turism pentru a-și face cunoscută oferta, pentru a influența și a convinge potențiali clienți au nevoie de un sistem de comunicații de marketing complex, care să asigure o permanentăcomunicare între ofertanți și distribuitori pe de o parte și consumatori, pe de altă parte. De regulă firmele adoptă un sistem de comunicație în dublu sens, care creează firmei posibilitatea de a stabili dacă informațiile difuzate au fost sau nu receptate, cum au fost primite și înțelese de către destinatari, adică asigură un permanent dialog cu mediul extern, cu piața,furnizând firmei elemente necesare desfășurării unei activități eficiente (Patriche D., 2000).”

„Sistemul comunicațiilor de marketing al unei firme, numit și mix promoțional implică utilizarea unor forme variate de informare și stimulare a beneficiarilor produsului turistic menitesă prezinte oferta în toată complexitatea sa, dar să și provoace o serie de modificări favorabile înlegătură cu obiceiurile și preferințele acestora:

publicitatea,

promovarea vânzărilor ,

relațiile publice

vânzarea personală

„Fiecare categorie reprezintă zone importante de promovare și recurge la mijloace și metode specifice de acțiune. Publicitatea creează o imagine favorabilă a ofertei și atrage turiștii potențiali, promovarea vânzărilor stimulează cererea, relațiile publice susțin un dialog continuu cu diferite categorii de consumatori.”

Publicitatea

„În cadrul publicității se pot disting publicitatea media(TV, radio, presă scrisă), publicitatea  exterioară (panouri publicitare, publicitatea pe vehicule), publicitatea direct (distribuirea unor informații prin poșta electronică, prin telefon) și nu în ultimul rând publicitatea gratuită. Acest tip de comunicare are obiective care se desfășoară pe termen mediu.”

„Obiectivele urmărite de firma de turism care trebuie atinse prin intermediul publicității includ:

informarea clientelei potențiale în legătură cu existența pe piață a unui produssau serviciu turistic și al firmei care-l furnizează ;

crearea și îmbunătățirea imaginii firmei de turism sau a destinației ;

publicitatea pentru oferte speciale (exemplu, un preț special pentru excursieorganizată cu ocazia Marelui Premiu de Formula 1 al Italiei);

extinderea rețelei de distribuție prin atragerea de noi membrii(cazul unui lanțhotelier doritor de mărirea numărului de agenții de turism cu care are contracte);

înlăturarea convingerilor și a atitudinilor negative formate în rândulconsumatorilor cu privire la un produs turistic, firmă de turism;

atingerea unei noi audiențe – țintă (sau menținerea celei actuale);

anunțarea lansării sau relansării unor servicii complementare celor existente;

revigorarea și îmbunătățirea publicității în scopul menținerii imaginii produsului turistic în mintea consumatorului.”

Promovarea vânzărilor

„Promovarea vânzărilor cuprinde un ansamblu de tehnici prin care, spre deosebire de publicitate, prin care se furnizează informații cu privire la firmă și la oferta sa, se stimulează, pediferite căi, turistul și intermediarii, în vederea achiziționării produsului turistic.Astfel tehnicile de promovare a vânzărilor completează acțiunile publicitare, contribuind laconsolidarea imaginii firmei turistice în cadrul pieței, stimularea cererii (creșterea cantitativă), reducerea timpului de adoptare a deciziei de cumpărare (Patriche D., 2000).”

„Obiectivele urmărite prin promovarea vânzărilor în industria turistică pot fi:

creșterea vânzărilor de produse turistice (mai ales în perioade în care cererea estescăzută);-determinarea consumatorilor în utilizarea unui nou produs său serviciu turistic;

încurajarea intermediarilor pentru vânzarea produselor proprii în detrimentul produselor concurenței prin acordarea unor avantaje sporite;

fidelizarea clienților prin acordarea anumitor avantaje ( reducerile de preț, cadouri).”

„Principalele tehnici de promovare a vânzărilor folosite în domeniul turismului sunt:reducerile temporale de preț, jocuri și concursuri promoționale, seminariile, conferințele, voiajelede stimulare, cadouri, publicitatea la locul vânzării (Balaure V. și colab., 2005).”

Relațiile publice

„Conceptul de relații publice se referă la formarea și cultivarea unor contacte directe,constante cu diferite categorii de public, managerii sau reprezentanții unor firme, cu reprezentanțiimass-media, cu reprezentanții puterii publice, cu publicul larg, prin intermediul cărora se creeazăun climat de încredere, o atitudine pozitivă față de firmă și de produsele sale, o imagine de firmăsi preîntâmpinarea sau dezmințirea zvonurilor și știrilor nefavorabile.În funcție de publicul căruia i se adresează, relațiile publice pot fi:”

„Interne – sunt îndreptate către personalul propriu, acționari sau proprietari și familiile lor, cât și intermediarilor. Se urmărește eficientizarea personalului în scopul creșterii volumului vânzărilor și creșterea interesului față de ofertă și față de firmă în ansamblu.”

„Externe – destinate publicului larg, în ansamblu, sau unui public specific (tineri,femei, pensionari) și urmăresc cu precădere crearea unei imagini favorabile.”

Vânzarea personală

„Vânzarea personală este un instrument foarte eficient al mixului promoțional pentruformarea preferințelor cumpărătorului și convingerea lui în luarea deciziei de cumpărare. Datorită interacțiunii dintre cumpărător și vânzător se poate observa caracteristicile psiho-emoționale șidorințele cumpărătorului, putându-se face ajustări imediate impuse de situație. Prin intermediulvânzării personală se poate asigura astfel un grad mai mare de fidelizare a clientelei. Chiar dacă uneori nu pot fi oferite produse turistice care să satisfacă dorințele clientului, însuși răspunsulnegativ transmis în mod politicos duce la menținerea relațiilor bune între cumpărător și vânzător (Christopher J., 2004).”

   „Posibilități de promovare a produsului agroturistic maramureșen:

Promovare satului și zonei pe un sistem cost scăzut/impact ridicat care să folosească avantajele considerabilei diaspora din Maramureș; 

Determinarea publicării în presa de specialitate națională și internațională de articole despre oportunitățile de agroturism din zona Maramureș;

Jurnaliști români și străini vor fi periodic invitați să viziteze gratuit zona;

Stabilirea unui lobby care să livreze același mesaj atât politicienilor români și străini, cât și liderilor media.

Mesajele pentru lobby vor fi dezvoltate publici promovate cu maximum de mijloace;

Promovarea zonei Maramureș la târgurile naționale de turism din România; 

Dezvoltarea unui brand al zonei;

Conceperea și editarea în parteneriat public-privat a unor materiale promoționale de calitate (monografii, albume, pliante, ghiduri, vederi, broșuri, hărți, CD-uri etc); 

Încheierea de parteneriate județene, regionale și interregional și utilizarea avantajelor colaborării cu Agențiile de Promovare a Turismului din Maramureș;

Clasificarea priorității obiectivelor de promovat în funcție de audiență, accesibilitate și cost; 

Producția unui spot video de 10 minute care să fie folosit în autocarele de turiști pentru a familiariza pasagerii înainte de sosirea lor în zonă, precum și în alte scopuri promoționale;

Dezvoltarea unor relații funcționale cu scriitorii de jurnale de călătorie din România și încurajarea scrierii unor prezentări turistice de calitate despre Maramureș;

Dezvoltarea de relații cu liniile aeriene române și străine și promovarea prezentărilor turistice despre Maramureș în publicațiile lor; 

Editarea și distribuirea calendarului și programului de evenimente lunare;

Identificare resurselor financiare oferite de Ministerului Transporturilor și Turismului pentru publicarea ghidurilor turistice în limbi străine;

Conceperea unor pachete de vizite pentru turiști, de una, două sau trei zile;

Montarea de panouri publicitare, hărți turistice pe drumurile naționale și județene, în gară, autogară;

Analizarea vizitatorilor paginii de internet pentru direcționarea activității de promovare;

Negocierea cu Ministerul Turismului în vederea creării și folosirii software-ului pentru un punct de informare la Maramureș;

Crearea unei baze de date împreună cu operatorii și tur-operatorii din turism precum și cu persoanele care au nevoie de informații turistice;

Elaborarea unui chestionar care să evalueze gradul de satisfacție a turiștilor și atragerea industriei turistice pentru a asigura feed-back-ul; analizarea periodică a rezultatelor în vederea întocmirii planurilor de marketing viitoare;

Promovarea pensiunilor din Maramureș prin intermediul internetului prin achiziționarea unor pachete promoționale.”

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

„Înzestrat cu un potențial turistic deosebit de variat, diversificat și concentrat prin existența unor forme de relief  îmbinate pe tot teritoriul, a unei clime favorabile practicării turismului pe aproape tot parcursul anului, a unui potențial faunistic și floristic bogat în specii și ecosisteme singulare în Europa, cu factori naturali de curǎ balneară, cu un patrimoniu cultural – istoric și arhitectural de referință mondială, județul Maramureș se poate încadra în rândul destinațiilor turistice atractive din România și chiar din Europa.”

„Una din atracțiile principale ale județului sunt bisericile din lemn ce s-au menținut de-a lungul timpului aproape nealterate și care dețin adevărate recorduri: Biserica din Deal de la Ieud este cea mai veche biserică din lemn din Europa (1364) și Biserica din lemn din Surdesti este cea mai înaltǎ bisericǎ din lemn din Europa(1721).”

„Săpânța uluiește lumea cu frumusețea unică a „Cimitirului Vesel”, creația lui Ion Stan Patras, în care coloritul crucilor evidențiază vigoarea spiritului românesc care nu se teme de moarte, nu îngenunchează în fața ei, ci o consideră o simplă trecere, necesară în rotirea ireversibilă a ciclului vieții. Maramureșul este „țara” oamenilor tari și colțuroși la chip ca piatra, „țara” oamenilor harnici și buni la suflet ca pâinea caldă.”

„Motivele ornamentale ale porților maramureșene, cergile înflorate, covoarele, portul, ciopliturile mărunte, icoanele pe sticlă și multe alte comori tradiționale prezente în acest județ îți vor dezvălui înclinația spre frumos a maramureșenilor, transformată în măiestrie, în vocație atunci când urmărești arhitectonica armonioasă a bisericilor și caselor din lemn.”

„Pentru a deveni o destinație turistică din ce în ce mai căutată județul Maramureș are nevoie de o bază tehnico-materialǎ mult mai dezvoltată, mai ales din punct de vedere al agrementului care, în ultimii ani, a devenit o motivație foarte importantă în paracticarea turismului. Județul este renumit pentru pensiunile agroturisticeunde turiștii pot reveni la o viață simplă, departe de banalul cotidian și de toate problemele legate de aglomerația urbană. În cadrul acestor pensiuni, turiștii nu numai că se odihnesc dar pot lua parte și la activitățile specifice ținutului: olărit, cioplitul lemnului, cusut, brodat etc.”

„Datorită potențialului natural și antropic foarte variat formele de turism ce se pot practica în județ sunt diverse: turism montan, balnear, cultural, științific, rural, agroturism.”

„Principalele măsuri ce ar trebui aplicate pentru realizarea unei activități turistice dezvoltate în zona Maramureșului sunt: crearea de programe și fonduri pentru co-finanțarea de proiecte de dezvoltare regională, corelarea programelor naționale cu cele de interes local și regional, extinderea comunicațiilor în zonele de interes turistic, a transporturilor eficiente și moderne, promovarea potențialului turistic zonal prin participări la târguri de turism, prin realizarea de campanii publicitare, întocmirea de broșuri cu informații despre potențialul turistic al zonei și cu imagini sugestive în acest sens, mediatizarea  pensiunilor și fermelor agroturistice.”

„Tipuri de activități ce se pot finanța în zona rurală maramureșeană:

organizarea evenimentelor culturale, populare, artistice și sportive;

dezvoltarea și promovarea de noi servicii de turism.

încurajarea activităților de turism rural din moment ce strategiile de marketing sunt elaborate de asociațiile de turism rural, o prioritate de finanțare în cadrul acestei măsuri va fi dezvoltarea și promovarea de noi servicii menite să implementeze aceste strategii;

investiții directe în turism, prioritare pentru finanțare în cadrul acestei măsuri vor fi dezvoltarea și promovarea de noi servicii legate de turismul balnear, termal, montan și de sporturi extreme și turismul în minele de sare și cel cultural;

elaborarea, managementul și finanțarea proiectelor pentru dezvoltare rurală.”

„Surse posibile de finanțare:

programe de finanțare externe: PHARE

programe ale Ministerul Turismului și Ministerului Culturii

bugete locale

investiții private.”

BIBLIOGRAFIE

Alecu I., și colab. 2004 – Funcțiile turismului rural, în Turismul rural românesc. Potențial și valorificare. Ed. Pan Europe, Iași.

Balaure V., Cătoiu i., Vegheș C. 2005 – Marketing turistic. Ed. Uranus, București.

Bălinișteanu Domnița, Honciat Doinita, Matei Daniela, 2002 – Influența turismului asupra meseriilor satului., în volumul Turismul rural românesc. Ed. Pan Europe, Iași.

Buciuman E., 1999 – Economia turismului și agroturismului, Ed. ALE , București.

Cândea Melinda, Erdeli G., Peptenatu D., 2003 – Potențialul turistic al României și amenajarea turisticǎ a spațiului. Ed. Universitarǎ, București.

Chiran A. și colab., 2007 – Marketing în agricultură. Ed. Alma Print, Galați.

Christopher J., 2004 – Marketing for tourism. Ed. F.T., Harlow.

Ferenț E., 2001 – Oportunități pentru dezvoltarea turismului rural în perspectiva integrării europene a României, în Turismul rural românesc. Potențial și valorificare. Ed. Pan Europe, Iași.

Filipașcu A., 2006 – Enciclopedia familiilor nobile maramureșene de origine română. Ed. Dacia, Cluj-Napoca.

Gherasim T., 1999 – Marketing turistic. Ed. Economică, București.

Golopentia Sanda, Ana Oloș, 2009 – Folclor din Maramureș. Editura Ethnologică, Baia Mare.

Kotler Ph., Lee Nancy, 2008 – Marketing în sectorul public. Ed. Meteor Press, București.

Matei Daniela, 2005 – Turismul rural. Teorie și realitate. Ed. Terra Nostra, Iași.

Minciu R., 2005 – Economia turismului, Ed. Uranus, București.

Mitrache Șt., Manole V., Stoian M., Bran Fl., Istrate I., 1996 – Agroturism și turism rura., Ed. Fax Press, București.

Neacșu, N. 1999- Turismul și dezvoltarea durabilă, Ed. Expert, București.

Negut S., Suditu B., 2001– Geografie economicǎ mondialǎ. Ed. Sylvi, București.

Nistoreanu P., 2008 – Ecoturism și turism rural, Editura ASE, București.

Nistoreanu, P. 1998- Îndrumar pentru turismul rural, Ed. Rentrop and Straton, București,.

Nistoreanu, P. 1999 – Turismul rural, Ed. Didactică și Pedagogică, București.

Patriche D., 2000 – Elemente de Marketing Turistic. Ed. Global Media, Deva.

Popa C., 2004 – Oportunități de dezvoltare a turismului rural și agroturismului în Regiunea Nord-Est a României. Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară, Facultatea de Horticultură, Lucrări Științifice, Iași.

Popa C., 2004 – Pensiunea agroturistică – prezent și perspective, în contextul integrării României în Uniunea Europeană. Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară, Facultatea de Horticultură, Lucrări Științifice, Iași.

Rey R., 1999 – Agroturismul – o șansă pentru dezvoltarea agriculturii în zonele de munte. Lucrări Științifice USAMV – Iași.

Stănciulescu, Gabriela, 2002 – Managementul operațiunilor de turism. Ed. All Beck, București.

Stoian Maria, 2001 – Managementul pensiunilor, vol.2, Ed. Psihomedia, Sibiu.

Tacu Al. P. și colab 2002 – Turismul rural românesc. Metode și tehnici de cercetare. Ed. Pan Europe, Iași.

Tomi M., 2005 – Maramureșul istoric în date. Ed. Grinta, Cluj-Napoca.

Zaiț Adriana, 2000 – Elemente de marketing direct. Ed. Economică, București.

*** Anuarele Statistice ale României 2006 – 2014

***www.cjmaramures.ro

BIBLIOGRAFIE

Alecu I., și colab. 2004 – Funcțiile turismului rural, în Turismul rural românesc. Potențial și valorificare. Ed. Pan Europe, Iași.

Balaure V., Cătoiu i., Vegheș C. 2005 – Marketing turistic. Ed. Uranus, București.

Bălinișteanu Domnița, Honciat Doinita, Matei Daniela, 2002 – Influența turismului asupra meseriilor satului., în volumul Turismul rural românesc. Ed. Pan Europe, Iași.

Buciuman E., 1999 – Economia turismului și agroturismului, Ed. ALE , București.

Cândea Melinda, Erdeli G., Peptenatu D., 2003 – Potențialul turistic al României și amenajarea turisticǎ a spațiului. Ed. Universitarǎ, București.

Chiran A. și colab., 2007 – Marketing în agricultură. Ed. Alma Print, Galați.

Christopher J., 2004 – Marketing for tourism. Ed. F.T., Harlow.

Ferenț E., 2001 – Oportunități pentru dezvoltarea turismului rural în perspectiva integrării europene a României, în Turismul rural românesc. Potențial și valorificare. Ed. Pan Europe, Iași.

Filipașcu A., 2006 – Enciclopedia familiilor nobile maramureșene de origine română. Ed. Dacia, Cluj-Napoca.

Gherasim T., 1999 – Marketing turistic. Ed. Economică, București.

Golopentia Sanda, Ana Oloș, 2009 – Folclor din Maramureș. Editura Ethnologică, Baia Mare.

Kotler Ph., Lee Nancy, 2008 – Marketing în sectorul public. Ed. Meteor Press, București.

Matei Daniela, 2005 – Turismul rural. Teorie și realitate. Ed. Terra Nostra, Iași.

Minciu R., 2005 – Economia turismului, Ed. Uranus, București.

Mitrache Șt., Manole V., Stoian M., Bran Fl., Istrate I., 1996 – Agroturism și turism rura., Ed. Fax Press, București.

Neacșu, N. 1999- Turismul și dezvoltarea durabilă, Ed. Expert, București.

Negut S., Suditu B., 2001– Geografie economicǎ mondialǎ. Ed. Sylvi, București.

Nistoreanu P., 2008 – Ecoturism și turism rural, Editura ASE, București.

Nistoreanu, P. 1998- Îndrumar pentru turismul rural, Ed. Rentrop and Straton, București,.

Nistoreanu, P. 1999 – Turismul rural, Ed. Didactică și Pedagogică, București.

Patriche D., 2000 – Elemente de Marketing Turistic. Ed. Global Media, Deva.

Popa C., 2004 – Oportunități de dezvoltare a turismului rural și agroturismului în Regiunea Nord-Est a României. Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară, Facultatea de Horticultură, Lucrări Științifice, Iași.

Popa C., 2004 – Pensiunea agroturistică – prezent și perspective, în contextul integrării României în Uniunea Europeană. Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară, Facultatea de Horticultură, Lucrări Științifice, Iași.

Rey R., 1999 – Agroturismul – o șansă pentru dezvoltarea agriculturii în zonele de munte. Lucrări Științifice USAMV – Iași.

Stănciulescu, Gabriela, 2002 – Managementul operațiunilor de turism. Ed. All Beck, București.

Stoian Maria, 2001 – Managementul pensiunilor, vol.2, Ed. Psihomedia, Sibiu.

Tacu Al. P. și colab 2002 – Turismul rural românesc. Metode și tehnici de cercetare. Ed. Pan Europe, Iași.

Tomi M., 2005 – Maramureșul istoric în date. Ed. Grinta, Cluj-Napoca.

Zaiț Adriana, 2000 – Elemente de marketing direct. Ed. Economică, București.

*** Anuarele Statistice ale României 2006 – 2014

***www.cjmaramures.ro