Promovarea Produselor Viti Vinicole din Oltenia Prin Intermediul Internetului

C U P R I N S

Introducere

Privire de ansamblu asupra sectorului viti-vinicol românesc

Suprafețele cultivate cu viță de vie

Producția de struguri și vin la nivel national

Analiza exporturilor românești de vin

Structura exportului românesc de vin

Orientarea geografică a exportului românesc de vin

1.4 Dezvoltarea viticulturii din țara noastră în perioada 2005-2014

Internet – noțiuni generale

2.1. Apariția și evoluția Internetului

2.2 Termeni de Web

2.2.1. Pagina WEB

2.2.2. Realizarea unui HTML

2.2.2.1 Ce este Hypertextul

2.2.2.2 TAG

2.2.2.3. Semnificația TAG-urilor de bază

2.2.2.4 Afișarea caracterelor românești

2.2.2.5 Link-uri

3. Comerțul și Internetul pe piața vinului

3.1. Aplicațiile Internetului în vânzări și marketing

3.2. Internetul ca mediu de afaceri

3.2.1.Site-uri tip broșură

3.2.2.Site-uri pre-comerciale

3.2.3. Site-uri de comerț electronic

3.3 Aspecte privind piața vinului și elaborarea unei strategiide marketing în acest domeniu

3.4. Strategia de marketing pe Internet în domeniul vinului

3.4.1. Considerații generale privind strategia de marketing pe Internet

3.4.2. Particularități ale strategiei de marketing pe Internet în domeniul vinului

3.4.3. Tipuri de pagini WEB din domeniul vinului

3.4.3.1. Site-uri ale producătorilor

3.4.3.2. Site-uri ale comercianților

3.4.3.3. Site-uri tip magazin (revistă

3.4.3.4. Site-uri ale unor instituții sau asociații naționale sau internaționale

3.4.3.5. Site-uri ale unor manifestări (târguri, festivaluri, expoziții

3.4.3.6. Site-uri ale unor firme ce desfășoară servicii de consultanță îndomeniul vinului

4. Realizarea unui program de marketing pe Internet pentru produsul „vin’’

4.1. Produsul

4.2. Distribuția

4.3. Prețul

4.4. Promovarea

4.4.1. Motoare de căutare

4.4.2.Directoare / portaluri cu site-uri web

4.4.3. Obținerea de legături

4.4.4. Marketing viral

4.4.5. Publicitatea prin e-mail

4.4.6. Grupuri de discuții /Forumuri

4.4.7. Fișierul semnatură

4.4.8. Autoresponder

5. Promovarea vinurilor românești pe Internet

5.1.Site-uri ale producătorilor de vin din România

5.2.Site-uri ale comercianților

5.3 Site-uri tip magazine(revistă

5.4 Site-uri ale unor instituții sau asociații

5.5 Site-uri ale unor manifestări (concursuri , festivaluri

5.6 Site-uri ale unor firme ce desfășoară servicii de consultanță în

domeniul vinului

6. Concluzii și recomandări privind prezența vinurilor românești pe Internet

Bibliografie

INTRODUCERE

Cultura viței de vie și prepararea vinurilor are o veche tradiție în țara noastră. În lume, puține sunt țările care, din punct de vedere al condițiilor naturale, dețin potențial de a produce vinuri de mare marcă,înțelegând prin aceasta condiții climatice ideale, soluri nealterate, pretabile obținerii de vinuri ecologice, cunoștințe vaste în domeniu,transmise din generație în generație, mare diversitate de soiuri autohtone cât și străine, bine adaptate în aceste ecosisteme. România, care după statistici face parte din primele zece țări producătoare de vin din Europa,este aproape necunoscută consumatorului străin ca producătoare de vin,sau, în cel mai rău caz, este cunoscută ca un producător de vinuri dulci și ieftine.În ultimele 2-3 decenii, viticultura și vinificația mondială s-au confruntat cu unele elemente de criza determinate de apariția unui dezechilibru între cerere și ofertă. Stocurile nevandabile de vin de calitate inferioară, care riscau să ia proporții, au impus găsirea unor noi soluții pentru diminuarea lor. Distilarea acestor vinuri,interzicerea înființării unor noi plantații viticole și atribuirea de recompense bănești pentru cei care procedează la defrișarea plantațiilor vechi și a celor de HPD au dus, pe plan mondial, la scăderea suprafeței de la 10,5 milioane ha (1970-1975) la circa 8 milioane ha cât există în prezent. Tot pentru ieșirea din actuala criză se preconizează îmbunătățirea substanțială a calității produselor viti-vinicole prin elaborarea unui complex de măsuri care să contribuie la orientarea și educarea consumatorului în aprecierea calității.

Vinul care rezultă în urma prelucrării strugurilor trebuie să poarte personalitatea soiului din care provine, iar tehnologia aplicată să asigure conservarea caracterului de naturalețe ca atribut de bază al însușirilor de calitate ale unui vin cerut la export.Problema fundamentală a vinului românesc la export este lipsa de imagine. Pentru a putea pătrunde cu el pe piețele europene este necesară o politică activă de promovare, care presupune, pe lângă eforturi financiare susținute și temeinice cunoștințe de markering.Promovarea este o componentă esențială a marketingului-mix în domeniul vinului. Utilizarea tehnicilor de promovare ușurează poziționarea corectă a unui producător de vin pe piață, rezultatul fiind o optimă valorificare a produselor și o imagine foarte bună a companiei respective.În ultimul timp, pe piața vinului au apărut noi modalități de promovare a vinului, între care promovarea pe Internet se impune tot mai mult.

Internetul a devenit o tehnologie modernă foarte importantă pentru afacerile din ziua de azi, industria vinului adoptând rapid această nouă modalitate de a face afaceri. De aceea se consideră lăudabilă intenția autorilor de a pune la îndemâna, nu numai a producătorilor și comercianților, dar și a consumatorilor de vinuri de calitate o lucrare de specialitate despre marketingul vinului și despre activitatea promoțională în acest domeniu.

Lucrarea este structurată pe 6 capitole, bine proporționate. În primul capitol se prezintă cadrul general în care își desfășoară activitatea producătorii români de vin, cu date referitoare la patrimonial viticol, producțiile medii de struguri și vin obținute, orientarea exportului românesc de vin, pentru a putea aprecia locul țării noastre în viticultura mondială. După un scurt istoric al Internetului, în capitolul doi sunt explicate câteva noțiuni mai des folosite pe Internet: termenii de Web, modul de realizare a unui HTML, etc. În capitolul trei sunt prezentate aplicațiile Internetului în vânzări și marketing, aspecte generale privind piața vinului dar și modul în care se poate gândi o strategie de marketing a vinului pe Internet. Capitolul patru este consacrat, în întregime, modului în care poate fi elaborat un program de marketing a vinului pe Internet, concentrat pe cele patru direcții : produs, distribuție, preț și promovare. În capitolul cinci sunt analizate site-urile românești din domeniul vinurilor. Lucrarea se încheie cu capitolul șase, în care sunt prezentate concluzii și recomandări privind prezența vinurilor românești pe internet.

1.PRIVIRE DE ANSAMBLU ASUPRA SECTORULUI VITI-VINICOL ROMÂNESC

România este una dintre marile țări viticole ale lumii, o clasificare mondială făcută în funcție de suprafața plantată cu viță de vie și în funcție de producția de struguri situând-o în primele zece poziții.De asemenea, România se caracterizează prin tradiția milenară și printr-o serie de caracteristici care o deosebesc de viticultura altor țări. Astfel, viticultura românească este o viticultură de mare tradiție cu rădăcini care se pierd în preistorie. Această trăsătură îi conferă o serie de avantaje, precum tradițiile legate de soiuri și sortimente, practicile culturale, practicile oenologice etc, dar și o serie de dezavantaje: dificultatea în realizarea schimbărilor, în adaptarea soiurilor și tehnologiilor pentru a obține vinurile ce se cer în prezent pe piața mondială – deci o tendință, întrucâtva mai conservatoare.Datorită situării țării noastre la 44-48˚latitudine nordică, adică nu departe de limita nordică de cultură a viței de vie, se poate spune că viticiltura românească este o viticultură septentrională. Aceasta determină o atenție sporită în amplasarea culturilor și protejarea lor întimpul iernii, dar oferă și o paletă mult mai variată de condiții pentru obținerea diferitelor vinuri. Cum peste 75% din arealele delimitate pentru producerea vinurilor de origine controlată din țara noastră se află pe pante în zona colinară, se poate spune că viticultura românească este una colinară. În același timp, viticultura românească oferă posibilitatea obținerii unei palete largi de vinuri. De exemplu, dealurile subcarpatice meridionale, generoase din punct de vedere termic (Dealu Mare, Sâmburești, Vânju Mare, Orevița, Drâncea etc.) oferă condiții excelente pentru producerea de vinuri roșii de înaltă calitate. Prin opoziție, podgoriile transilvane (Târnave, Alba, Aiud, Lechința) mai vitregite termic nu întrunesc condiții pentru obținerea de vinuri roșii, în schimb clima mai răcoroasă împiedică combustionarea compușilor de aromă din pielița bobului și în felul acesta favorizează producerea de vinuri albe cu aromă și fructuozitate cu totul remarcabile. Unii consideră că în viticultura românească gama de vinuri ce se poate realiza o depășește pe cea a produselor obținute în multe din marile țări viticole ale lumii și chiar o egalează pe cea a vinurilor ce se produc în Franța . Perioada de tranziție, caracteristică economiei românești, a avut influențe nefaste și asupra sectorului viti-vinicol. Astfel, s-a înregistrat o scădere a suprafeței cu viță nobilă, crescând în același timp suprafețele cultivate cu hibrizi direct producători – HDP. Organizarea sectorului viti-vinicol a avut de suferit ca urmare a trecerii de la proprietatea de stat la cea privată (fărâmițarea suprafețelor cultivate în loturi mici, individuale, plantate cu precădere cu soiuri de viță tip hibrid, care nu necesită lucrări și tratamente speciale, dar nici nu permit obținerea vinurilor de calitate; dezorganizarea sectorului de producere a materialului săditor viticol; scăderea, până la anulare, a investițiilor destinate înființărilor de plantații noi, a modernizării celor existente și a dotărilor tehnice pentru procesarea strugurilor). Mutațiile negative ce au avut loc în evoluția structurii suprafețelor viilor pe rod au contribuit la reducerea cantităților de struguri din care se poate realiza vinul de calitate. Astfel, doar 17% din vinurile românești îndeplinesc parametrii de performanță impuși de standardele internaționale. S-au adoptat o serie de acte normative în vederea redresării sectorului viti-vinicol. Un prim pas a fost făcut prin aprobarea Legii nr.67 din 1997 – Legea viei și vinului, care reglementează înființarea și defrișarea plantațiilor viticole, producerea materialului de plantat, producerea și valorificarea vinului.În același timp, se instituie un cadru legal pentru îndrumarea și coordonarea realizării producției viti-vinicole. Această lege a fost abrogată în 2002, în momentul adoptării Legii nr.244/2002, lege care are rolul de a armoniza cadrul legislativ românesc cu cel european, în vederea aderării la Uniunea Europeană. În lucrare sunt analizate și prezentate pe larg cele mai importante prevederi al celor două legi. Un alt aspect privind legislația este acela al necesității unei armonizări internaționale pe piața vinului în condițiile riscului mondializării. În domeniul vinului, diversitatea culturală conduce la o diversitate a legislațiilor existente. În acest sens, pentru a asigura dezvoltarea comerțului internațional este necesar să se realizeze o apropiere între diferitele reglementări existente pe plan național.

Investițiile străine efectuate în viticultură și vinificație nu sunt foarte mari până în prezent, însă au contribuit substanțial la creșterea calității vinurilor românești. Companiile străine au venit la început în România atrase de potențialul viticol al podgoriilor, intenția fiind ca vinurile produse aici să fie exportate.Promovarea vinului românesc de către investitorii străini pe piețele externe este foarte importantă pentru toți viticultorii din țară, pentru că vinul este un produs care se vinde mai întâi sub o marcă națională, și abia apoi sub numele companiei care l-a produs și îl comercializează.La nivel regional și central s-au constit în loturi mici, individuale, plantate cu precădere cu soiuri de viță tip hibrid, care nu necesită lucrări și tratamente speciale, dar nici nu permit obținerea vinurilor de calitate; dezorganizarea sectorului de producere a materialului săditor viticol; scăderea, până la anulare, a investițiilor destinate înființărilor de plantații noi, a modernizării celor existente și a dotărilor tehnice pentru procesarea strugurilor). Mutațiile negative ce au avut loc în evoluția structurii suprafețelor viilor pe rod au contribuit la reducerea cantităților de struguri din care se poate realiza vinul de calitate. Astfel, doar 17% din vinurile românești îndeplinesc parametrii de performanță impuși de standardele internaționale. S-au adoptat o serie de acte normative în vederea redresării sectorului viti-vinicol. Un prim pas a fost făcut prin aprobarea Legii nr.67 din 1997 – Legea viei și vinului, care reglementează înființarea și defrișarea plantațiilor viticole, producerea materialului de plantat, producerea și valorificarea vinului.În același timp, se instituie un cadru legal pentru îndrumarea și coordonarea realizării producției viti-vinicole. Această lege a fost abrogată în 2002, în momentul adoptării Legii nr.244/2002, lege care are rolul de a armoniza cadrul legislativ românesc cu cel european, în vederea aderării la Uniunea Europeană. În lucrare sunt analizate și prezentate pe larg cele mai importante prevederi al celor două legi. Un alt aspect privind legislația este acela al necesității unei armonizări internaționale pe piața vinului în condițiile riscului mondializării. În domeniul vinului, diversitatea culturală conduce la o diversitate a legislațiilor existente. În acest sens, pentru a asigura dezvoltarea comerțului internațional este necesar să se realizeze o apropiere între diferitele reglementări existente pe plan național.

Investițiile străine efectuate în viticultură și vinificație nu sunt foarte mari până în prezent, însă au contribuit substanțial la creșterea calității vinurilor românești. Companiile străine au venit la început în România atrase de potențialul viticol al podgoriilor, intenția fiind ca vinurile produse aici să fie exportate.Promovarea vinului românesc de către investitorii străini pe piețele externe este foarte importantă pentru toți viticultorii din țară, pentru că vinul este un produs care se vinde mai întâi sub o marcă națională, și abia apoi sub numele companiei care l-a produs și îl comercializează.La nivel regional și central s-au constituit începând cu anul 2002 o serie de organisme profesionale, interprofesionale și patronale cu rol deosebit de important în reglementarea și susținerea activității viti-vinicole. Cele mai importante sunt:

– Organizația Națională Interprofesională Vitivinicolă(ONIV);- Patronatul Național al Viei și Vinului (PNVV);

-Asociația Producătorilor și Exportatorilor de Vinuri din România (APEV).

Între activitățile desfășurate de aceste organizații trebuie remarcată acțiunea PNVV, care împreună cu Departamentul de Comerț Exterior, a realizat primul document strategic complex din industria vinului românesc, ce cuprinde direcțiile de dezvoltare ale sectoarelor cu potențial ridicat de export. Strategia de export pune în valoare potențialul pe care vinul românesc îl are la export, schimbarea de imagine a vinului românesc fiind un proces în etape pe filiera produsului – de la materia primă (strugure) până la produsul finit (vin îmbuteliat),etape ce fac subiectul strategiei de export pentru următorii patru ani.În continuare, vom prezenta date referitoare la patrimonial viticol, producțiile medii de struguri și vin obținute, orientarea exportului românesc de vin, precum și câteva estimări privind dezvoltarea viticulturii din țara noastră pentru perioada 2005-2014.

1.1. SUPRAFEȚELE CULTIVATE CU VIȚĂ DE VIE

În decursul timpului, suprafața viticolă a înregistrat variații însemnate în țara noastră.Astfel, în Principate, în etapa prefiloxerică, suprafața viticolă a crescut de la 95 291 ha în 1861 până la 196 000 ha, ca după atacul filoxerei să scadă cu 44 300 ha, ajungând la 151 000 ha în 1985. În 1930,o parte din viile nobile indigene sunt înlocuite cu hibrizi producători direcți (HPD), care ajung să ocupe până la 50% din totalul suprafeței viticole, care la acea dată era de 220 000 Ha. Între anii 1948-1988, patrimoniul viticol ajunge la 301000 ha din care 70% reprezintă suprafețele ocupate cu vii altoite și indigene, iar restul de 30% era ocupată de HPD.

După anul 1990, în viticultura românească s-a înregistrat o scădere a suprafețelor cultivate cu vii nobile, creșterea suprafețelor cu HPD, dezorganizarea sectorului de producere a materialului săditor viticol și o reducere a folosirii capacităților de utilizare a spațiilor de prelucrare, condiționare și îmbuteliere a vinurilor. Din punct de vedere al formei de proprietate, s-au produs schimbări importante în structura patrimoniului viticol ca urmare a aplicării unor legi (Legea 18/1991, Legea 1/2000). Dacă la sfârșitul anului 1989, din totalul de 278 000 ha suprafață viticolă, 87 000 ha se găseau în proprietate de stat (31%), 154 000 ha în cooperative agricole(55%) și 37 000 în sectorul particular (14%), în anul 2002 sectorul particular devine majoritar deținând 225 000 ha din suprafața viticolă a țării, adică 89%.

1.2 PRODUCȚIA DE STRUGURI ȘI VIN LA NIVEL NAȚIONAL

În ceea ce privește producția de struguri, se observă o tendință de scădere a acesteia începând cu anul 1997. Deși în perioada 1992-2002 au fost înregistrate reduceri continue ale suprafeței, în anii 1993, 1995 și 1996, datorită condițiilor climatice favorabile, s-au înregistrat creșteri ale producției. Cu un minim în 2005, producțiile de struguri obținute s-au aflat sub nivelul celei din 1996 (1422,7 mii t). În perioada 2000-2002, producția de struguri s-a redus cu 220,3mii tone , iar producția medie cu 804 kg pe ha. La strugurii de masă scăderea a fost de 38% iar la strugurii de vin cu soiuri nobile de 24,3% .

Începând cu anul 1988 până în anul 1994, nivelul producției de vin a înregistrat nivelurile cele mai scăzute (producția medie anuală de vin a fost de cca 4.600 mii hectolitri).În perioada 1995-2002, producția de vin nobil s-a redus cu 1.364mii hectolitri. S-au înregistrat două maxime, în 1995 – 4.471 miihectolitri și în 1996 – 4.750 mii hectolitri. Producția minimă s-a înregistrat în 1998 – 2.600 mii hectolitri.În ceea ce privește producția totală de vin (vin nobil + vin de hibrizi), aceasta a înregistrat o evoluție asemănătoare, cu maxime în 1995 și 1996 și o minimă în 1998 și 2005 .

Structura producției de vin pe cele două categorii –vin roșu și vin alb,relevă faptul că în ultimii ani vinul alb deține o pondere de 70 %‚iar vinul roșu de 30 % din producția totală. Se remarcă o ușoară ameliorare a raportului dintre vinurile roșii și cele albe, cu un vârf de creștere în 1999, pentru vinurile roșii și o pondere a acestora de 31% în 2001 .

1.3 ANALIZA EXPORTURILOR ROMÂNEȘTI DE VIN

În anul 2003, conform datelor statistice, vinul a fost al doilea produs în totalul exporturilor agricole. În confruntarea cu piața externă, doar 17% din vinurile românești îndeplinesc parametrii de performanță impuși de standardele internaționale. În România, domină de departe vinul produs pentru consumul individual, evaluat la 2-2,5 milioane hectolitri pe an. Acest vin reprezintă, în fapt, o cantitate greu controlabilă și provine mai ales din viile hibride care, în timp, vor trebui defrișate.Volumul exportului românesc a variat în ultimii ani de la 665.210 hl în 1990, la 504.500 hl în 2002.În perioada 2000-2002, exporturile de vin românesc s-au dublat, valoarea exportului în 2002 fiind de aproximativ 23 milioane USD. În aceeași perioadă, importul de vin a reprezentat doar 7 % din valoarea exportului. După o scădere puternică în 1997, importul de vin a crescut în 1998 când s-a ridicat la 71120 hl. De fapt, întreaga perioadă de după 1990 s-a caracterizat prin oscilații mari în evoluția importurilor de vin. Valoarea medie a importului a crescut de la 84 USD/hl în 1997 la 225.9USD/hl în 2002.Chiar dacă din punct de vedere cantitativ, volumul exportului a avut o evoluție sinuoasă, trebuie precizat că valoarea medie încasată pe 1 hectolitru a crescut de la 16,6 USD/hl în 1990 la 45,7 USD/hl în 2002.Dacă din totalul exportului de vin excludem cantitatea livrată către Republica Moldova în cadrul unor operațiuni speciale, atunci rezultă o valoare medie la export, în 2002, de circa 65 USD/hl. Cu toate acestea,valoarea medie de 50 USD/hl, se menține încă sub cea înregistrată în 1996 – circa 71 USD/hl. România rămâne o țară net exportatoare de vin, excedentul balanței comerciale fiind de 34,3 milioane USD în anul 1998 și de 21,3milioane USD în 2002 . Exportul de vin a reprezentat în anul 2002 cca. 0,5% din volumul valoric total al exportului românesc și 33% din cel al exportului de „alimente, băuturi, tutun”. Cota exportului din producția totală de vin a fost de 10%, similară cu anii anteriori.Pe piața internațională, România deține o cotă parte de 0,8 %din exportul mondial de vin și de 1‚8 % din exportul european.

1.3.1. Structura exportului românesc de vin

În anul 2002 exportul de vin și-a menținut în linii generale aceeași structură sortimentală ca și în anii anteriori.Vinurile liniștite continuă să fie predominante – 92 %, în cadrul vinurilor liniștite, o pondere de 32,5% având-o vinurile albe, exportate în cea mai mare parte îmbuteliate. Ponderea vinurilor roșii este de 67,5%. Comparativ cu anul 1997, cantitatea de vin liniștit exportată în anul 2002 s-a diminuat cu 14%. Livrările de vinuri spumante s-au redus cu 9,7% și au însumat 55 mii hl cu o valoare medie de 60 USD/hl, la circa 2% în anul 2002.România continuă să exporte în principal vinuri cu conținut alcoolic scăzut, de max. 13%. Ponderea acestora a scăzut însă, de la 80% în 1997 la 73% în 1998 și la 62 % în 2002. Raportul dintre livrările de vinuri de calitate și cele de masă în cadrul exportului de vinuri liniștite se menține ridicat. Din totalul vinurilor exportate, 90% sunt vinuri cu denumire de origine controlată(DOC) și 10% vinuri de masă.

1.3.2. Orientarea geografică a exportului românesc de vin

Orientarea geografică a exportului românesc de vin se menține diversificată (40 țări), din care 10 țări reprezintă între 80 și 90 % din debușeul de export pentru vinuri românești.Principalul debușeu rămâne Germania, care a importat în anul 2002 o cantitate de 15.236 t, adică 30% din întreaga cantitate livrată la export. Dar trebuie relevat faptul că exportul de vin românesc în Germania s-a redus cu 76% comparativ cu anul 1986 (de la 63.620 t la15.236 t în 2002), în contextul reducerii drastice a exportului de vin românesc de la 1.275.870 hl în 1986 la 504.500 hl în 2002. Germania importă în special vin vărsat alb și roșu, dulce și semidulce. Vinul este îmbuteliat și vândut pe piața germană ca vin românesc.Locul al doilea între piețele de desfacere îl deține în continuare Marea Britanie, cu o pondere în constantă creștere. Această piață importă numai vin românesc îmbuteliat, în principal roșu.Republica Moldova a preluat de la firmele din estul României,din apropierea graniței, cantități însemnate de vin brut, pe care l-au prelucrat și a putut astfel să-și onoreze comenzile la export. Cantitatea de cca. 134 mii hl. a fost importată de Moldova la un preț foarte scăzut,de 32 $/hl., adică jumătate față de valoarea medie înregistrată la exportul României către ceilalți furnizori. Republica Moldova, în cooperarea cu România, și-a ridicat calitatea vinului pentru exportul în Rusia.O altă piață cu posibilități mari de absorbție și de perspectivă pentru România este Japonia. În Japonia se livrează aproape în exclusivitate vin vărsat.Uniunea Europeană reprezintă cea mai mare piață pentru vinurile românești, deținând 7% din totalul exportului. În 1998, s-au livrat către această zonă 271 mii hl, iar în anul 2002 circa 300 mii hl. De aceea, politica comercială cu Uniunea Europeană prezintă o importanță deosebită.

Trebuie avută în vedere și poziția principalilor concurenți est-europeni, Ungaria și Bulgaria, pentru piața vinului în această zonă.Din anul 1993, România, Ungaria și Bulgaria au încheiat cu Uniunea Europeană înțelegeri prin care se acordă preferințe în comerțu cu vin dintre aceste țări și comunitate. La exportul de vin al celor trei țări, Uniunea Europeană acordă reduceri progresive de taxe vamale pentru anumite cote, majorate anual. Aceste acorduri au fost prelungite pană în 2002 inclusiv. Contingentele cu taxe preferențiale au fost majorate pentru Bulgaria de la 333.000 hl în 1993 la 564.130 hl în 1999; pentru Ungaria, cota a crescut de la 187.500 hl la 334.090 hl, iar în cazul României, cota a înregistrat cea mai mică creștere – de la 110.000 hl în 1993 și 178.880 în 1999 la 300.000 hl în 2002. Acordurile Uniunii Europene cu cele trei țări est-europene conțin preferințe și la importul de vin comunitar de către acestea.România și-a menținut constant contingentul preferențial la importul de vin din Uniunea Europeană la 60.000 hl, însă taxa vamală percepută a fost redusă treptat. Cu excepția importurilor preferențiale, România percepe la importul de vin o taxă vamală de 144%. În afara Uniunii Europene, mai beneficiază de taxă vamală redusă (72%) importurile din Ungaria pentru un contigent de 10.000 hl. Deși volumul importului de vin românesc al țărilor vest-europene s-a majorat în special în ultimii 2 ani, România livrează, totuși în prezent de 2,5 ori mai puțin decât Bulgaria și cu cca. 20% mai puțin decât Ungaria, țări situate pe locul 3 și respectiv locul 6 între țările extracomunitare furnizoare de vin în Uniunea Europeană. România livrează pe piața vest-europeană în special vinuri roșii, în cea mai mare parte sub formă îmbuteliată și cu o concentrație de până la 13% alcool. Importul european de vinuri din România este absorbit în principal de șase țări: Germania, Marea Britanie, Belgia-Luxemburg, Olanda, Danemarca și Suedia, cărora le revine cca. 95% din totalul importului european din România.

Dintre acestea se detașează net Germania și Marea Britanie, cu cote părți de 61,6% și respectiv 25,7% din livrările României pe piața comunitară. De menționat că pe piața germană, România deține primul loc ca furnizor între țările est-europene. De altfel, România, Bulgaria și Ungaria acoperă prin livrările lor cumulate 43 – 45% din importu german de vin din țările extra-comunitare. Pe celelalte piețe menționate,Bulgaria se situează pe primul loc.O analiză a prețurilor medii la care este importat vinul românesc în țările vest-europene relevă situarea acestora în majoritatea cazurilor sub 1 EURO/l, iar pentru vinurile de calitate în jurul a 1,25-1,30EURO/l, niveluri de preț apropiate de cele înregistrate la importul U.E.din Bulgaria sau Ungaria.Raportat la prețurile de vânzare cu amănuntul, prețul vinului românesc îmbuteliat, pe piața vest-europeană se situează la un nivel mediu al prețurilor practicate pentru sortimentele similare în rețeaua de supermagazine.

1.4 DEZVOLTAREA VITICULTURII DIN ȚARA NOASTRĂ ÎN PERIOADA 2005-2014

Conform strategiei de dezvoltare și adaptare a viticulturii elaborată de către Organizația Națională Vitivinicolă din România pentru perioada 2005-2014, suprafața viticolă va fi de 240.000 ha .Tot în strategia menționată se prevede asigurarea unei rate anuale de înlocuire de minimum 5% pe an începând cu anul 2009. Pentru realizarea acestui obiectiv au fost necesare 36 milioane vițe altoite certificate pe an.

În noua orientare, soiurile autohtone au avut o pondere de 50%. De asemenea s-a prevăzut o scădere a vârstei medii a plantațiilor viticole pe rod de la 23 de ani, cât era în 2006 la 17 ani în 2014, iar suprafețele apte pentru vin DOC au crescut de la 15.000 ha la 30.000 ha, în aceeași perioadă.Producția totală de vin a crescut de la 5,3 mil. hl la 8 mil. hl, iar consumul a sporit de la 22,3 l/locuitor la 37,0 l/locuitor.

În perioada 2007-2014 s-au defrișat 30 000 ha HPD din arealele viticole în extravilanul localităților.Strategia a mai prevăzut o restructurare a direcțiilor de producție în raport cu suprafețele viticole astfel:

-soiuri pentru vinuri albe de la 70% la 46%;

-soiuri pentru vinuri roșii de la 23% la 45%;

-soiuri pentru vinuri aromate de la 7% la 9%.

Ca urmare, producția de vin cu denumire controlată a crescut de la 10% la 27%, iar cea a vinurilor de masă a scăzut de la 70% la 42%.Prin lucrările de zonare

s-a prevăzut îmbunătățirea raportului dintre soiurile cultivate în diferite areale de producție .

Sortimentul de soiuri din principalele areale viticole

2. INTERNET – NOȚIUNI GENERALE

2.1. APARIȚIA ȘI EVOLUȚIA INTERNETULUI

Istoria Internetului începe acum aproape 50 de ani, în Statele Unite, deși sub acest nume va apărea ceva mai târziu. În anul 1958, Departamentul de Apărare (DoD) fondează ARPA (Advanced Research Project Agency). Obiectivul agenției era crearea unei rețele decomandă a trupelor SUA, care să poată rămâne operațională, chiar și încazul unui atac nuclear.Din 1962, se iau o serie de măsuri care duc treptat la trecerea ARPA în sectorul privat, în special în mediul universitar. În 1969, ia naștere prima rețea de mare întindere din lume – ARPANET – format la vremea respectivă din numai patru noduri, patru mari universități americane.Prima demonstrație publică privind ARPANET are loc în 1972,la Conferința Internațională de Computere și Telecomunicații, bucurându-se de un succes neașteptat.În 1974 au fost propuse primele protocoale de comunicație independente de hardware,practice primele versiuni ale TCP și IP inventate de Vincent Cerf și Robert Kahn. În anii ’80 componenta militara a retelei ARPANET a fost transformata într-o altă rețea, iar ARPANET a fost redenumită INTERNET. Conflictele între diferite sisteme de comunicare în rețea forțează apariția unor standarde, introduse în cele din urmă de CERN (Centrul European de Cercetări Nucleare) în 1983; este vorba de TCP/IP, protocol utilizat și astăzi în comunicațiile Internet. Anul 1990 marchează începutul revoluției Internet: Tim Berners Lee a creat World Wide Web (WWW, Web sau W3) propunând:

– O metodă de a atașa nume simbolice tuturor calculatoarelor din Internet;

– O metodă de a reprezenta documentele în mod asemănător pe calculatoare diferite;

– O metodă de a lega simbolic între ele părți din același document sau din documente diferite, situate pe un același calculator sau pe calculatoare diferite;

– Conceptul de "Server Web" pentru stocarea de documente,Internetul reprezentând astăzi o rețea de subrețele de servere. Subrețelele comunică între ele prin noduri speciale numite în engleză "Gateways";

– Conceptul de "Program Navigator" (în engleză "Browser") pentru afișarea la utilizator a documentelor stocate pe server.

CERN (actualul Laborator European pentru Fizica Particulelor)a jucat un rol deosebit de important în popularizarea Internetului, în special prin introducerea sistemului WWW (World Wide Web), bazat pe cercetări mai vechi privind structurarea informațiilor și corelarea lor pe bază de cuvinte-cheie și legături – așa numitul hypertext.

Până în 1990, serverul CERN devine cel mai cuprinzător site din Europa, influențând în mod hotărâtor acceptarea și introducerea tehnologiei Internet. În anul 1992, CERN pune la dispoziția publicului interfața WWW pentru accesarea documentelor de pe server, primul browser cunoscut, în versiune linie de comandă (asemănător cu MS-DOS). La mai puțin de un an, există deja 50 de servere de Web și apar primele browsere grafice, la început pentru Macintosh și UNIX. În 1993, Marc Andreseen (NCSA) crează primul browser grafic, Mosaic. Distribuirea gratuită a acestuia pe Internet a declanșat explozia Web-ului; de altfel, la sfârșitul anului existau deja 500 de servere Web. Anul 1994 se remarcă prin apariția Netscape, cu primul browser commercial iar în iunie numărul de servere Web se ridică la 1.500. În 1994 are loc, în cadrul Institutului de Tehnologie Massachusetts (MIT) și CERN, crearea World Wide Web Organization – cunoscută ulterior sub denumirea de World Wide Web Consortium sau W3C. Astăzi, W3C coordonează dezvoltarea tehnică și standardele privind evoluția Web-ului.

În luna mai 1995 existau deja peste 15.000 de servere și tot mai multe companii se alătură W3C: AT&T, Digital, IBM, NCSA, Netscape, Novell, Sun.

Ultimele statistici, arătă că încă din anul 2002, Internetul a depășit cu mult orice previziuni, existând în jur de 600 milioane de utilizatori.

Numarul de utilizatori Internet în septembrie 2002

Cu ajutorul datelor existente pe site-ul OCLC (Online Computer Library Center) se observă evoluția numărului de web site-uri:

Analizând datele existente se observă, ca după primul boom al rețelei în America de Nord, în ultimii ani, Europa și Asia vin puternic din urmă. Cercetările efectuate de Nua Internet Surveys arată o cifră de 190,01 milioane de utilizatori în septembrie 2002 pe continentul european. Față de America de Nord, se poate spune că Internetul a luat amploare ca fenomen ceva mai târziu, în 1993.

Pătrunderea pe continentul european s-a făcut diferențiat. Astfel, se observă o diferență importantă între țările nordice și cele sudice.Un studiu al firmei olandeze de cercetări Pro Active International arată că, în timp ce Germania a fost printre primele țări interesate de Internet, Italia și Spania se confruntă abia acum cu febra conectării. Peste 50% dintre utilizatorii de Internet din nordul continentului au cumpărat deja online, însă dintre utilizatorii sudici, mai puțin de o treime s-au încumetat să cumpere de pe Internet.

2.2 TERMENI DE WEB

2.2.1. Pagina WEB

Dar ce este o pagină WEB? Înainte de a continua, vom prezenta câteva noțiuni mai des folosite pe Internet. În primul rând, pentru a accesa Internetul trebuie să avem un computer conectat la rețeaua de Internet. Conectarea la rețea se face prin modem („dial-up”) sau prin cablu (în acest caz nu se folosește modemul, ci placa de rețea).Pagina WEB este documentul creat într-un limbaj HTML ce apare pe ecranul computerului atunci când scriem o adresă sau când dăm un clic pe o anumită parte a ecranului (unde avem legături cu alte pagini). O altă definiție mai aproape de limbajul folosit de utilizatorii de Internet este:paginile WEB reprezintă ceea ce se vede atunci când se navighează pe Internet. Un site reprezintă o colecție de pagini WEB legate între ele, ce au în comun un subiect. Paginile se accesează succesiv pornind cu o primă pagină numită în engleză „home page”. Pentru a avea o pagină de WEB pe internet avem nevoie de trei lucruri: un site, o adresă a site-ului și o gazdă WEB.

Gazda WEB reprezintă locul unde se înmagazinează pagina WEB, astfel încât, atunci când cineva scrie adresa acestei pagini să o poată accesa. Găzduirea paginii poate fi gratuită (de exemplu www.geocities.com), sau se poate realiza contra cost (în costuri putând să fie incluse: realizarea, găzduirea, întreținerea, actualizarea paginii WEB).

WWW („World Wide Web”) este compus din gazdele Web și din paginile ce se pot accesa pornind de la diferite gazde Web. Esența tehnologiei Web este legătura între pagini (numită„hyperlink” sau mai simplu „link”) care realizează legătura dintre pagini. Conceptul de „dați un clic aici” a revoluționat lumea Web care a„explodat” pe la mijlocul anilor ’90.Pentru a accesa o pagină Web și pentru a putea naviga pe Internet se folosește un tip de programe speciale numite „browsere”.Dintre cele mai cunoscute amintim: Internet Explorer, Netscape, Opera, Google Chrome. Aceste browsere apelează automat anumite aplicații, programe necesare în utilizarea unei pagini. De exemplu, atunci când avem pe o pagină anumite animații sau sunete browser-ul apelează direct programul necesar acelei animații sau sunetelor.

2.2.2. Realizarea unui HTML

Deci, ce este HTML? După cum spunea McFedries înlucrarea sa, „HTML reprezintă prescurtarea de la Hyper Text Markup Languages– „limbaj de marcare a hipertextului’’.Apare deci încă o întrebare:

2.2.2.1 Ce este Hypertextul?

Ceva mai mult decât un text obișnuit. Are toate atributele unui text realizat cu un editor de texte (de exemplu realizat cu Word),dar în plus are diferite cuvinte-uși care ne deschid drumuri către alte fișiere. Este ca și cum am fi într-o cameră magică în care apăsăm pe anumite porțiuni din zid și se întâmplă diferite lucruri: dacă apăsăm o zonă din zid se deschide o ușă spre altă cameră, dacă apăsăm în altă zonă se luminează o parte a camerei sau prin altă apăsare putem face ca din podea să iasă un anumit obiect. Așa cum vom vedea în decursul acestui capitol marcarea cuvintelor se realizează prin niște instrucțiuni. Aceste instrucțiuni alcătuiesc un limbaj.

2.2.2.2 Tag

Comenzile în cod HTML se numesc TAG-uri. Forma de bază aunui TAG este:

<NumeTAG> – pentru TAG-ul de început

</ NumeTAG> – pentru TAG-ul de închidere

O pagina de WEB trebuie să conțină cel puțin opt TAG-uri.Acestea trebuie să apară într-o anumită ordine așa cum se vede mai jos:

<HTML>

<HEAD>

<TITLE>

</TITLE>

</HEAD>

<BODY>

</BODY>

</HTML>

Observație: denumirea TAG-ului trebuie păstrată, dar nu este obligatoriu folosirea majusculelor. Putem chiar scrie un TAG astfel:<HtmL>

2.2.2.3. Semnificația TAG-Urilor De Bază

Să revenim și să vedem ce semnificație au TAG-urile folosite în documentele HTML:

•<HTML>- marchează începutul documentului HTML și indică faptul că ceea ce este scris până la</HTML>este undocument HTML.

•<HEAD> – </HEAD>între aceste două TAG-uri se află mesaje către browser: link-uri, pagini ce trebuie încărcate în prealabil.

•<TITLE> – </TITLE>între aceste două TAG-uri se află denumirea paginii web create. Denumirea paginii va apărea în bara de titlu a ferestrei. Dacă aceste TAG-uri lipsesc, atunci în bara de titlu va apărea locul unde se găsește documentul HTML(de exemplu ar putea apărea ceva de genul :C\Documents and Settings\html001.html ).

•<BODY> – </BODY>între aceste TAG-uri se introduce textu lce va fi conținut în documentul HTML .

2.2.2.4 Afișarea caracterelor românești

Pentru ca să se afișeze caracterele românești trebuie să„spunem” computerului codurile acestor caractere. În lista de mai jos vom da codurile corespunzătoare fiecărei litere:

2.2.2.5 Link-uri

Odată definite anumite concepte legate de realizarea unei pagini, vom reveni la noțiunea de link. Deci, ce este un link? Link-ul este un cuvânt sau o imagine căreia i se atribuie o instrucțiune care face ca, dând un clic pe acel cuvânt sau imagine, cursorul să ajungă la o„țintă” stabilită. Am arătat mai sus că link-urile apar între pagini. Acestea reprezintă doar o parte din link-uri. În fapt link-urile sunt de trei feluri:

– link-uri în cadrul paginii – interne

– link-uri în cadrul aceluiași site – locale

– link-uri către alte site-uri – globale

TAG-urile pentru această operație sunt: <a> și </a>. Pentru a realiza o legătură către altă pagină de Web vom pune între TAG-uri cuvântul care, atunci când se va da clic pe el, să ne „trimită” către altă pagină. Sintaxa acestei operații este:

a href = “adresa paginii”>

cuvântul_sau_cuvintele_ce_deschid_altă_ pagină</a>.

Exemplu :Să presupunem că dorim să realizăm un document HTML în care să realizăm o trimitere către o pagină de WEB. Deschidem Notepad-ul și punem instrucțiunile:

<html>

<head>

<title>link catre alta pagina de Web</title>

</head>

<body>

pentru căutari aveți pagina:

<a href="http://www.google.com">Google</a>

</body>

</html>

Atunci, după ce vom salva documentul cu extensia html vom avea următorul document HTML: Dacă computerul este conectat la Internet și vom da un clic pecuvântul „Google”, atunci această pagină se va închide și se va deschide pagina www.google.com.

3. COMERȚUL ȘI INTERNETUL PE PIAȚA VINULUI

3.1. Aplicațiile Internetului în vânzări și marketing

Dacă în primii ani ai Internetului, investițiile erau orientate spre dezvoltarea de tehnologii și servicii care să dezvolte infrastructura, să mărească numărul de utilizatori, în prezent, cheltuielile nelegate de tehnologie încep să aibă o pondere în creștere; vânzările și marketingul ,împreună cu crearea de web site-uri vor avea un rol important în îmbunătățirea mediului Internet și în stimularea comerțului online. Firma de consultanță Ernst&Young arată că vânzările online atingeau încă din anul 1999 cifra de 12-15 mld. USD. Produsele cele mai cumpărate prin intermediul Internetului au fost și continuă să fie componente și programe pentru calculatoare, cărți, CD-uri, jucării,casete video. De asemenea, într-un raport al firmei Jupiter Communications privind comerțul electronic în Statele Unite în 1999, prevedea că până în anul 2002 cumpărăturile on line în SUA vor ajunge la 41,1 Mld dolari. În ceea ce privește domeniul publicității, se poate spune că Internetul este media cu cea mai rapidă creștere din istorie. Publicitatea pe Internet a început în 1994 când au fost vândute primele bannere publicitare (Hotwired, octombrie 1994) și a fost realizat primul browser comercial valabil pe Web, Netscape Navigator 1.0 (Noiembrie 1994).

Cercetările efectuate pentru a determina profilul utilizatorului au arătat că utilizatorii Internetului sunt tineri, și dispun de venituri mari. Cercetările mai arată că atât bărbații, cât și femeile folosesc Internetul. În SUA, 17,2% dintre firmele locale de comerț folosesc web-ul pentru a-și face publicitate și pentru programare mai mult decât poșta directă (15,5%). Pe primul loc se află Paginile Aurii cu 37,2% și publicațiile din presa scrisă cu 18,7%.Comerțul electronic (E-Commerce) a fost conceput în mod special pentru a realiza schimbul de informații dintre clienți și furnizori.Comerțul electronic poate lua o multitudine de forme și influențează serios activitatea de afaceri. Datorită creșterii extraordinare a Internetului în ultimii ani, comerțul electronic s-a dezvoltat în mod deosebit.Pentru a percepe exact rolul jucat de Internet în lumea afacerilor, este necesar să enumerăm câteva dintre avantajele, dar și dintre dezavantajele acestui nou mod de comerț. Astfel, prin costurile reduse pe care le implică deschiderea unui magazin virtual, Internetul oferă posibilitatea firmelor mici de a concura cu firmele mari. O firmă mică, caracterizată prin flexibilitate și deschidere la nou, poate avea un mare avantaj față de o firmă mare,dominată de birocrație și conservatorism. Un alt avantaj este acela că web site-ul unei firme oferă informații despre firmă și produsele sale sau preia și procesează comenzi 24 de ore din 24, 7 zile din 7, cu costuri minime. În cazul extinderii pe piețele externe, când diferența de fus orar poate îngreuna contactele dintre firme, această prezență non-stop constituie un mare avantaj. De asemenea, îmbunătățește comunicarea cu clienții, care numai sunt obligați să respecte un anume program, putând obține informații sau lansa comenzi oricând doresc.Posibilitatea de a accesa Internetul din orice colț al lumii,constituie un atuu important. Rețeaua mondială nu este îngrădită de granițe, nu este în posesia nimănui, iar accesul și costurile de publicare sunt extrem de reduse. O firmă își poate vinde produsele în orice țară prin intermediul unui web site, fără a mai fi nevoie să stabilească contacte cu firme locale sau să facă investiții foarte mari. Costurile de funcționare sunt foarte reduse prin automatizarea procesului de comandă.

Internetul oferă noi posibilități de practicare a marketingului direct, calculatorul putând reține nu numai numele și datele personale ale tuturor clienților, dar și preferințele acestora, fiind capabil să adapteze oferta și modul de prezentare a produselor după profilul fiecărui client. Printre dezavantaje se pot enumera probleme legate de fraudare (un client poate să înșele comerciantul în privința identității sale sau a posibilităților sale reale de plată), de securitate (conectarea la o rețea publică, în care oricine poate avea acces mai mult sau mai puțin autorizat la date confidențiale din rețeaua locală, ridică probleme serioase), de costurile de lansare și integrare (necesității achiziționării de sisteme sau de instruire pentru angajați).Pentru vizitatori, potențiali clienți, un site prezintă de asemeneao serie de avantaje. Astfel, disponibilitatea independentă de un program anume, cumpărăturile putând fi făcute la orice oră, comoditatea (se pot comanda produse și servicii acasă, în fața calculatorului, analizând și comparând în liniște diferitele produse) și, nu în ultimul rând, accesul neîngrădit la informații și produse diverse. Dezavantajele cu care se pot confrunta clienții sunt legate de securitate, aceștia temându-se să furnizeze online informații legăte de cartea de credit. De asemenea, probleme legate de intimitate (potențialii cumpărători se tem că, prin intermediul Internetului, comercianții sau alte persoane rău-intenționate pot culege informații foarte detaliate despre ei, fără ca măcar să își dea seama) și de lipsa contactului uman, a unei persoane care să ofere informații suplimentare în procesul de cumpărare.

Însă, în dezvoltarea comerțului electronic principalul obstacol îl constituie accesul la tehnologie. Accesul la tehnologie se referă atât la gradul de penetrare a Internetului, cât și la răspândirea calculatoarelor și a cunoștințelor de specialitate. Atâta timp cât un site de comerț electronic nu va fi accesibil decât persoanelor care știu cel puțin cum să lanseze browser-ul și să tasteze adresa de Web, majoritatea potențialilor clienți vor prefera magazinul clasic. Deși 600 de milioane de utilizatori, cât au serviciile de Internet astăzi, pare o cifră mare, este destul de puțin comparat cu populația de 6 miliarde a globului. În România, de asemenea, 1.000.000 utilizatori față de o populație de 22 de milioane este infim. Cu toate neajunsurile, se pare că viitorul aparține comerțului electronic. Actualele avantaje pe care le oferă, precum și siguranța că noile tehnologii vor îmbunătăți considerabil procesul de cumpărare nu fac decât să confirme faptul că va schimba radical modul de desfășurare a activităților comerciale. Să nu uităm că în urmă cu mai puțin de 10 ani nici nu se auzise de Internet, iar acum 4-5 ani era încă ceva exotic, la care aveau acces doar cei care lucrau în domeniu sau cei cărora le permiteau veniturile. Astăzi, orice firmă care se respectă are un web site prin care publică toate informațiile disponibile și din ce în ce mai multe vin în întâmpinarea potențialilor cumpărători oferindu-și și produsele pe Web. Costurile extrem de reduse la intrarea pe piață, numărul mare de ofertanți în aproape orice domeniu, transparență aproape totală sunt numai câteva dintre caracteristicile care i-au făcut pe cercetători să afirme că Internetul ne-a oferit piața cea mai apropiată de conceptul de“piață cu concurență perfectă”, de la care nu poate lipsi piața vinului.

3.2. INTERNETUL CA MEDIU DE AFACERI

Sintetizând cele prezentate mai sus referitor la caracteristicile generale ale Internetului și la posibilitățile mediului pe care le oferă indivizilor și afacerilor, rezultă următoarele concluzii:

•Internetul este cel mai eficient (prin prisma costurilor), cel mai deschis și mai global mod de a face afaceri.

•Este un mediu de afaceri liberal și eficient, fiind caracterizat prin independență (nu este deținut sau controlat de o persoană, o firmă sau un guvern) și accesibilitate.

•Realizarea unor previziuni pe termen lung sau mediu este aproape imposibilă. Datorită schimbării și dezvoltării continue a Internetului, experiența la care firmele ar putea face apel este puțină sau chiar lipsește. Prin urmare, atât persoanele, cât și firmele trebuie să fie flexibile, receptive la un nou mod de a învăța. Se observă faptul că instituțiile internaționale și regionale, organismele internaționale încep din ce în ce mai mult să includă pe agendele lor problematica Comerțului Electronic, nu numai datorită noutății, dar mai mult ca urmare a percepției reale că dezvoltarea sistemului va conduce la modificări profunde la toate nivelurile societății. Din ce în ce mai multe întreprinderi încep să înțeleagă potențialul uriaș al noului mediu de comunicare – Internetul. Astfel, în contextul economic actual, a devenit esențială existența unui web site care, cel puțin, să prezinte firma și produsele sau serviciile pe care le oferă aceasta. Conform unei clasificări făcute de SBA (Small Business Administration) există trei tipuri de web site-uri comerciale, în funcție de conținutul acestora:

3.2.1.Site-uri tip broșură

Cel mai des utilizate, site-urile de acest tip, servesc pentru a descrie o companie, pentru a promova serviciile și produsele acestora, pentru a furniza informații detaliate privind contactele etc. Seamănă foarte mult cu broșura companiei cuprinzând informații suplimentare, precum istoria companiei, un portofoliu sau prezentarea echipei manageriale.(ex: informații de contact, harta cu locația, ore de program, întrebări frecvente, instrucțiuni adiționale, formulare de contact, informații privind livrarea, termeni și condiții etc.) Sunt necostisitoare și ușor de menținut. Firmele care se încadrează în această categorie se limitează la a-și utiliza web site-ul ca simplu instrument de marketing, fără a exploata toate posibilitățile noii tehnologii. Este tipul de site ales în general la prima apariție pe Web a unei firme, menținându-se până la elaborarea unei strategii complete.

3.2.2.Site-uri pre-comerciale

Față de site-urile precedente, acestea conțin și catalogul interactiv cu produsele firmei. Firma furnizează fotografii și informații mai mult sau mai puțin detaliate despre fiecare dintre produsele sale,vizitatorul putând căuta în cadrul ofertei produsele care îl interesează, după diferite criterii. Această formă este preferată mai ales de marile firme producătoare care se limitează la a furniza cât mai multe informații, lăsând în seama distribuitorilor preluarea și procesarea comenzilor. Exemple din domeniul vinului ar fi:www.murfatlar.ro, www.vinarte.ro etc.

3.2.3. Site-uri de comerț electronic

Site-ul de comerț electronic furnizează un catalog de produse și servicii ce pot fi comandate și cumpărate direct din site-ul de web. Această opțiune este excelentă pentru companiile ce folosesc cataloage pentru a-și vinde produsele si serviciile. Aceste site-uri au formulare ce permit clienților să comande direct de pe site și pot chiar procesa tranzacții cu cărți de credit. Paginile de comerț electronic sunt foarte populare. În general, vânzarea produselor și serviciilor pe Internet are sens dacă se poate face distribuție prin poștă sau dacă firma are o rețea extinsă de puncte de lucru. Comerțul electronic poate fi clasificat și în funcție de activitățile comerciale ce pot avea loc prin intermediului Internetului:

Comerț cu bunuri de consum (“business-to-consumer”).

Comerț intermediar (“business-to-business”).

Include comerțul cu diverse bunuri și servicii care se adresează firmelor.Cu ajutorul unor programe specifice, website-ul de b-to-b trebuie să poată recunoaște clientul, să ofere condiții sporite de securitate, să ofere pe baza datelor culese de la client diverse oferte speciale etc. În general, în cazul unui site b-to-b, standardele de profesionalism sunt mai ridicat

Comerț informațional

Comerțul informațional se referă la toate acele bunuri sau servicii care pot fi plătite și livrate imediat prin Internet. Acestea pot fi: programe de calculator, documente, articole, muzică, informații, diverse servicii etc.

3.3 ASPECTE PRIVIND PIAȚA VINULUI ȘI ELABORAREA UNEI STRATEGII DE MARKETING ÎN ACEST DOMENIU

Piața vinului se circumscrie noțiunii de piață agroindustrială – schimburile efectuându-se cu produse agricole transformate de către industria viticolă și celelalte activități post-vinificație (învechire, îmbuteliere, ambalare, promovare, desfacere). Două caracteristici fac ca piața vinului să prezinte o specificație în raport cu piețele altor produse agro-alimentare: creșterea valorii vinului prin învechire și posibilitățile de reglare a pieței prin stocare. Un prim aspect în ceea ce privește politicile de marketing în domeniul vinului ar fi cel legat de calitate. Din punct de vedere al calității, putem împărți vinurile în două mari grupe: “vinuri de masă” și“vinuri de calitate”. Comportamentul consumatorilor față de cele două categorii de vin poate fi explicat prin elemente socio-economice distincte. De exemplu, consumul de vin de masă continuă o tendință tradiționalistă reprezentată de viața din mediul rural, în timp ce evoluțiile de pe piața vinului de calitate exprimă o ruptură de tendințele tradiționaliste. Astfel, în timp ce vinul de masă continuă să reprezinte băutura cotidiană a claselor cu venituri relativ reduse, “vinul țăranului”și “vinul muncitorului”, vinul de calitate este din ce în ce mai mult vinul elitelor, vinul de sărbătoare, vinul de timp liber. Din punct de vedere al politicii de marketing, valorificarea tendinței favorabile manifestată de piață pentru una sau alta dintre cele două categorii de produse este foarte dificilă, dat fiind faptul că schimbările în structura de producție viticolă presupun perioade foarte mari de timp, astfel încât evoluțiile conjuncturale nu pot fi valorificate prin creșterea ofertei dintr-un anumit sortiment de vin .(Boboc D., 2001). Un alt aspect important demn de luat în considerare ar fi rolul tot mai mare pe care sănătatea îl are în preocupările consumatorului. Strategia de marketing trebuie să ia în considerare reglementărileuniformizate legate de controlul producției și utilizării substanțelor remanente. De asemenea, se observă accentul pus în ultimii ani, în cadrul programelor de promovare a vinului, pe prezentarea vinului, nu atât ca băutură alcoolică, ci mai degrabă ca aliment cu caracteristici nutritive și curative specific . În vederea elaborării unei strategii de marketing de succes, o companie producătoare de vin trebuie să aibă în vedere următoarele aspecte:

•Care sunt obiectivele comerciale ale întreprinderii? (de exemplu: comercializarea a 2 milioane de sticle pe an).

•Care este clientela vizată pentru atingerea acestor obiective?de exemplu: se dorește dezvoltarea unei game de produse destinate unei clientele feminine, cu vârsta cuprinsă între 25-40 ani, din mediul urban).

•Produsul corespunde grupului țintă vizat? Produsul, în accepțiunea dată de marketing, adică un complex dat de vin, ambalaj, eticheta, etc., poate fi testat și modificat în cazul încare nu corespunde cerințelor.

•Prețul produsului, realizat pentru un anumit canal de distribuție, este corelat cu grupul țintă ales? Acest preț se stabilește în funcție de prețurile produselor concurente, de poziționarea aleasă și de prețul de producție.

•Care este canalul de distribuție care trebuie ales, dacă vrem să atingem clientela țintă și să respectăm obiectivele propuse?

•Ce modalități de promovare sunt cele mai adecvate? Este necesar sprijinul unei agenții specializate? Care sunt primele acțiuni de promovare? (de exemplu: corespondența către distribuitori și magazine vizate la lansarea unui nou produs, organizarea de degustări).

•Care este bugetul promoțional previzionat?

•Este posibilă calcularea eficienței investiției?

În cazul exportului, elaborarea strategiei comerciale va fi mult mai complexă. Exista două situații care pot apărea:

-compania răspunde unei solicitări externe de a desface vin pe o anumită piață;

-compania dorește să își diversifice vânzările pe o anumită piață externă, vizând un anumit segment al acelei piețe, pe termen lung. În primul caz, societatea nu face decât să răspundă unor solicitări, aceasta neinfluențând strategia globală a societății și neimplicând riscuri financiare. În al doilea caz însă, este necesară elaborarea unei strategii comerciale foarte bine pusă la punct, care să țină seama de un complex de factori și care să prevină pierderile financiare mari care pot apărea. Primul pas constă în alegerea țării (țărilor) în care se dorește să se facă exportul. Criteriile principale care vor sta la baza alegerii sunt:

-accesibilitatea piețelor;

-potențialul piețelor;

-riscul de țară;

-atuurile companiei.

Căutarea informațiilor referitoare la țara în care se dorește exportul va trebui făcută cu rigurozitate, pentru a se evita dispersarea resurselor și a obține o cifră de afaceri relativ constantă în zonele alese. Informațiile necesare alegerii piețelor se obțin prin intermediul instituțiilor de stat specializate –centre de comerț exterior. Acestea oferă date generale despre toate statele lumii, permițând alegerea într-o primă etapă a unui grup de țări care pot fi interesante pentru companie. Compania selecționează apoi două-trei țări pe baza unor studii de piață complexe. Acestea pot fi realizate fie de instituțiile de stat, fie de firme de consultanță private. După realizarea studiilor de piață și selecționarea țărilor în care se va realiza exportul de vin, urmează definirea tipului de clientelă vizat, segmentarea pieței și poziționarea produsului. Este esențială înțelegerea și adaptarea la factorii culturali și sociali autohtoni, recunoașterea contextului local. În ceea ce privește modalitățile de comunicare, conform lui E.Hill (Hill E., 1984), țările lumii se împart în două grupe:

-țări în care contextul comunicării este sărac: mesajele sunt explicite. Informația se vehiculează doar prin intermediul contextului verbal, consecința fiind obținerea rapidă a rezultatelor. Comunicarea este rapidă, fără ambiguitate, prezentările sunt logice, se preferă limbajul tehnic. În schimb, factorul relațional uman are o pondere redusă.

Comenzile și contractele se semnează repede, dar se pot desface la fel de repede. Din acest grup fac parte: SUA, Nordul Europei, Germania, Marea Britanie, etc.

-țări în care contextul comunicării este bogat: mesajele sunt implicite, esențialul rezultând din contextul în care au fost emise. În consecință, toate negocierile sunt precedate de o perioada de observare pentru stabilirea unor relații de încredere reciprocă. Comunicarea se desfășoară utilizând o multitudine de formule de politețe, favorizând relațiile interumane și intuiția. Relațiile comerciale sunt de durată. Primele comenzii vin după o anumită perioadă, dar durează în timp. Din acest grup fac parte țări din emisfera sudică, din Africa, Asia și Orientul Mijlociu. Există țări cu un context mixt, ca de exemplu țările Europei Latine. Exportatorul va trebui să țină cont și de diferențele de apropiere în ceea ce privește percepția timpului și a acțiunii. Timpul poate fi perceput ca linear sau ciclic. De asemenea, atitudinea privind modul de acțiune este diferită, ea putând fi pragmatică (SUA, Nordul Europei) sau ideologică (Sudul Europei, Japonia, Asia) . Ansamblul acestor diferențe de percepție și de comportament arată necesitatea adaptării modului de negociere, de vânzare, de prezentare a produselor.Primele contacte necesită o foarte bună pregătire. Acestea se pot face fie prin intermediul saloanelor profesionale, care permit întâlnirea cu un mare număr de importatori și potențiali clienți, fie prin intermediul misiunilor comerciale organizate de centrele de comerț exterior.Alegerea importatorilor este un alt pas deosebit de important, fiind un demers strategic în funcție de segmentul de piață vizat. Importatorul va vinde sub marca companiei exportatoare, deci va fi imaginea acesteia în țara respectivă. Importatorul facilitează accesul pe piață al firmei, dar este proprietarul vinurilor cumpărate de la exportator și le va comercializa în funcție de propria politica de prețuri. Este recomandată dezvoltarea unor parteneriate de lungă durată cu importatorii pentru a putea stabili o strategie comună. Există posibilitatea comercializării produselor cu ajutorul agenților comisionari, care aplică local politica comercială a companiei. O alta variantă ar fi crearea unor societăți mixte, de tip joint venture, cu societăți din țara în care se exportă. Alegerea intermediarilor se va face în funcție de strategia de dezvoltare a afacerii pentru o anumită țară. În ceea ce privește produsul, acesta trebuie să corespundă clientelei țintă, fiind important să se prevadă o prezentare în limba țării respective (contra-eticheta, pliante publicitare, fișa produs etc.).Condițiile și modalitățile de plată trebuie stabilite de la început cu importatorii, ca și condițiile de expediere. Pentru a prezenta un preț coerent este important să se cunoască prețurile la care ajung produsele concurente aflate pe piață la clientul final.

3.4. STRATEGIA DE MARKETING PE INTERNET ÎN DOMENIUL VINULUI

Vinul ca marfă ocupă un segment important al pieței și nu putea rămâne în afara progresului înregistrat în domeniul vânzărilor pe Internet. Pentru a defini câmpul de aplicare al conceptului de marketing în sectorul vinului trebuie să facem apel la noțiunile de bază ale marketingului. Astfel, marketingul în domeniul vinului poate fi definit ca „ansamblul mijloacelor care permit comercializarea unui vin de o manieră rentabilă și durabilă, unui client, astfel încât acesta să poată recomanda vinul respectiv unui alt potențial cumpărător ” (Rouzet E.,Seguin G., 2003). De aceste elemente trebuie să se țină cont inclusiv în alcătuirea unei strategii de marketing pe Internet.

3.4.1. Considerații generale privind strategia de marketing pe Internet

Deși se poate spune că multe dintre firmele prezente pe Internet au reacționat la noutatea și oportunitățile oferite de Internet, doar puține au reușit să realizeze un plan strategic și să exploateze la maxim potențialul său. Simpla plasare a unor broșuri pe Web nu e o strategie de marketing online de succes. Firmele nu ar trebui să perceapă Internetul ca pe un alt canal de distribuție sau de marketing, fiindcă acesta poate constitui pentru multe afaceri o soluție reală de dezvoltare.

Mediul în care se accesează Internetul l-a determinat pe Sterne să formuleze teoria de Internet Underwear, care face referință la posibilitatea clientului de a se conecta la Internet de acasă, deci dintr-un mediu relaxant, confortabil. Clienții se conectează la Internet pentru a beneficia de servicii mai bune, mai rapide, mai ieftine decât în mod obișnuit. Ei urmăresc:

•Conveniența: având un program de lucru prelungit și, deci, mai puțin timp la dispoziție, clienții caută confortul.

•Transparența: clienții sunt în căutarea unor interfețe confortabile, caracterizate prin transparență și individualizare.

•Satisfacție garantată.

•Securitate: clienții vor face afaceri doar cu acele companii pe care le consideră sigure. Respectarea intimității clientului devine din ce în ce mai importantă, ținându-se cont de faptul că în momentul de față companiile sunt capabile, din punct de vedere tehnologic, să colecteze o cantitate imensă de date personale.

•Educația: este foarte important pentru site-urile Internet, în general, să ofere informații exacte, relevante, bine precizate. Mai mult, site-urile ce pun la dispoziție informații adiționale cu privire la produse și subiecte similare au mai mult succes.

•Personalizare:majoritatea persoanelor prețuiesc individualismul. Astăzi, multe site-uri web oferă instrumente de personalizare prin intermediul cărora vizitatorii pot crea cu ușurință propria lor star-page care să conțină doar acele informații care îi interesează (ex.: msn.com).

•Promptitudinea:răspunsul și livrarea promptă a produsului sau serviciului sunt importante, ca și informațiile actualizate. În cazul elaborării unei strategii de marketing este absolut necesar să se țină cont de aceste cerințe. Comerțul online este de-abia la început, așa că pentru mulți clienți acestă formă de a cunoaște și cumpăra produse este la nivelul de experiment. Prin urmare, companiile trebuie să-și propună să faciliteze cât mai mult modul încă nefamiliar de a interacționa cu firma prin Internet. Toate problemele care pot afecta clienți (păstrarea intimității, siguranța tranzacțiilor online – prin punerea la dispoziție a numărului personal de credit-card) vor constitui un obstacol în dezvoltarea comerțului online. Un prim pas în depășirea acestor obstacole poate fi făcut prin segmentarea pieței în funcție de educație, vârstă și alte criterii. În cazul Internetului, această activitate poate fi mult ușurată de accesibilitatea la o mulțime de date personale ale clienților. La accesarea unui site, clienții sunt rugați să completeze un formular de înscriere, iar informațiile obținute se constituie într-o adevărată bază de date care poate fi utilizată pentru studii de piață.O altă soluție ar fi adaptarea site-urilor create la cerințele locale. Se poate spune că Internetul oferă posibilitatea unei globalizări facile a activităților datorită accesibilității globale. Larga răspândire a limbii engleze și crearea unei “culturi Internet” dau impresia că adaptarea lanevoile locale ar fi de prisos ( B. Ghilic-Micu, M. Gh. Stoica, 1998).

Se consideră că, până la un anumit moment, nu e nevoie să se pună accent pe adaptare, avându-se în vedere faptul că utilizatorii Internet formează deocamdată un grup omogen de persoane, educate și deschise care cunosc engleza și înțeleg stilul american de a face afaceri. Se observă însă, că odată cu creșterea numărului de utilizatori din toate categoriile sociale și din culturi mult diferite de cea americană, adaptarea devine necesară. Aproape jumătate din cei 26,7 milioane de chinezi ce se conectează în prezent la Internet se plâng deja de lipsa de “informații chinezești” (B.Ghilic-Micu, M. Gh. Stoica, 1998).

Devine astfel tot mai necesar ca firmele să realizeze site-uri adaptate la nevoile locale pentru a avea succes, oferind fie versiuni în diferite limbi ale site-ului principal, fie oferind site-uri adaptate, utilizate de obicei de filialele/subsidiarele locale sau de joint ventures. Astfel de exemple ar fi amazon.com, yahoo, altavista. Este important de știut că nevoile unei piețe locale pot fi mult mai bine evaluate atunci când se au în vedere diferențele culturale . Astfel, diferite simboluri și desene care sunt folosite în web site-uri pot fi utilizate numai în anumite culturi, fiind ofensive în altele. Companiile trebuie să țină cont de faptul că cei care accesează un site se vor simți întotdeauna mai confortabil, mai mulțumiți, în momentul în care site-ul li se adresează în propria lor limbă și primesc informații despre propria lor cultură.

3.4.2. Particularități ale strategiei de marketing pe Internet în domeniul vinului

Industria vinului se află printre primele industrii din domeniul agroalimentar care încep să fie transformate de Internet. Un exemplu îl constituie producătorii de vin din Germania care nu au schimbat de decenii tipul de etichetă, dar care acum adaugă adresa de e-mail sau web-site-ul în broșuri sau în cataloagele promoționale. Studiile făcute în ceea ce privește fenomenul Internet și e-commerce în domeniul agroalimentar au preferat ca produs vinul, pentru că acesta este un produs care prezintă o mare diferențiere, comercializarea pe plan internațional are o lungă tradiție, iar pe piața internațională concurența este foarte strânsă. Un studiu realizat de către cercetători din Germania și SUA privind prezența vinului pe Internet a arătat procentul ridicat de producători care și-au construit un site. Cele trei țări analizate au fost: Australia, Germania și SUA (California). Toate cele trei regiuni sunt exportatoare de vin și concurează pe piața mondială. Toate trei exporta aproximativ același volum de vin (2,6 ml hl). Australia exportă cca. 30% din producție, California cca. 13%,iar Germania cca. 20% . De remarcat că volumul de export a crescut foarte mult în ultimii ani în cazul Californiei și Australiei. Conform acestui studiu, aproape 100% dintre producătorii californieni sunt prezenți cu un site pe Internet. În ceea ce privește Australia, 879 din cei 1465 de producători de vin, deci cca. 60%, au realizat un site. În cazul Germaniei, procentul este însă mult mai mic,doar 14 %, Institutul German al Vinului listând doar 676 de web-site-uri ale producătorilor din cei aproximativ 5000 de producători existenți în Germania. Site-urile au fost grupate în 5 categorii, în funcție de complexitatea și funcțiile lor:

•site tip „business card” care constă dintr-o singură pagină web, cu rol de prezentare al firmei. Acesta reprezintă minimul de investiție pentru o prezență pe Internet;

•site tip „kiosk”, mai elaborat, care prezintă o serie de informații despre vin, aspecte culinare sau orice alte date privind activitatea producătorilor;

•site tip „vânzare simplă” care oferă informații despre produsele oferite spre vânzare, precum și modalitățile în care pot fi obținute;

•site tip „vânzare cu comanda online” care permit vizitatorului să comande vin online;

•site tip „vânzare cu comanda și plata online”, cele mai avansate, care permit inclusiv plata produselor, acestea urmând să fie livrate la domiciliu. Concluziile studiului efectuat în cele trei regiuni a fost că, exceptând California unde fenomenul comerțului online este mai evoluat, rolul unui site este, în special, acela de a oferi informații despre producător, de a ghida cumpărătorul și de a aduna informații cu privire la cerințele consumatorilor.

3.4.3. Tipuri de pagini WEB din domeniul vinului

O analiză a site-urilor existente în domeniul vinului a dus la următoarea clasificare:

•site-uri ale producătorilor (cu sau fără vânzare)

•site-uri ale comercianților (cu sau fără vânzare online)

•site-uri tip magazin (revistă)

•site-uri ale unor instituții sau asociații, naționale sau internaționale care au ca scop promovarea intereselor celor care lucrează în industria viti-vinicolă

•site-uri ale unor manifestări (târguri, festivaluri,expoziții)

•site-uri ale unor firme ce desfășoară servicii de consultanță în domeniul vinului

3.4.3.1. Site-uri ale producătorilor

Site-ul unei firme poate fi atât un instrument de promovare a produselor, a serviciilor, o modalitate eficientă de a face comerț (e-commerce), cât și un important mijloc de a comunica cu cei care accesează site-ul, de a primi în permanență sugestii, păreri, recomandăriale actualilor sau posibililor clienți. Se remarcă faptul că majoritatea producătorilor din țările cu activitate de export recentă (SUA, Australia, Noua Zeelandă, Africa deSud, etc.) au site-uri complexe care oferă și serviciul de vânzare online. Existența acestor site-uri este una dintre caracteristicile strategiei de marketing agresiv promovate de aceste țări.

3.4.3.2. Site-uri ale comercianților

Comercianții de vin și-au realizat site-uri mai mult sau mai puțin complexe, unele având și posibilitatea de vânzare online.Există însă și numeroase site-uri specializate doar pe vânzarea vinurilor online, în special în spațiul anglo-saxon:

www.wine.com

www.thedrinkshop.com

www.winelife.com.au

www.virtualcellardoor.com

www.terroir-france.com

Aceste site-uri permit alegerea vinului în funcție de soi, regiune, producător, preț. După ce vinul este ales se face comanda și se alege modalitatea de plată.

Livrarea unui vin poate depinde de particularitățile de reglementare a pieței băuturilor alcoolice specifice fiecărei țări (sau stat în SUA). Un exemplu de site specializat în comercializarea vinurilor românești este www.romanianwines.ch. Acest site oferă vinuri românești cu livrare în Elveția, adresîndu-se în special comunității românești din această țară.

3.4.3.3. Site-uri tip magazin (revistă)

Internetul constituie o cale de comunicare accesibilă și eficientă, de care au profitat numeroase reviste și asociații de specilitate din domeniul viti-vinicol. Publicațiile de specialitate din domeniu și-au creat site-uri web sporind astfel numărul de cititori. Dintre acestea avem de exemplu:

-www.winespectator.com,

-www.decanter.com,

-www.journee-vinicole.com ,

-www.winemag.com,

-www.winemakermag.com,

-www.winebusiness.com .

Un alt aspect demn de remarcat ar fi acela că, datorită costurilor reduse, numeroase asociații sau specialiști și-au creat site-uri de tip magazin, care oferă numeroase informații precum și posibilitatea de a contribui activ în cadrul comunității respective. Un exemplu specific este site-ul www.wine-lovers-page.com .

Wine Lovers’ este unul din cele mai interesante site-uri cu informații generale despre vin. Sloganul sitului este:“Suntem dedicați premizei că un vin bun este un festin pentru toate simțurile – inclusiv cel mental. Și nu trebuie să fii snob – sau bogat – ca să apreciezi plăcerile oferite de vin.”

Este o pagină a unei comunitati internaționale de iubitori de vin, care pe lângă informații obiective legate de valoarea vinului, oferă un forum de discuții și posibilitatea abonării la un Newsletter .

Administratorul Wine Lovers’ precizează că acest site este mai mult decât o copie online a unei reviste. Wine Lovers’ este un mediu de informare beneficiind de interactivitatea oferită de Internet. Site-ul oferă articole și note de degustare zilnic, care, datorită flexibilității Internetului, se prezintă la nivelul de cunoștiințe al fiecărui vizitator. Cei care vizitează site-ul sunt chiar invitați să participe ca reporteri și comentatori. Articolele din pagina Wine Lovers’ acoperă numeroase puncta de interes, de la modurile de a combina vinul și mâncarea la cel mai complet ghid online al soiurilor de vin. Pentru a veni în sprijinul celor care vizitează acest site,Wine Lovers’ oferă vizitatorilor următoarele unelte:

•Wine Lovers’ Questionary– o enciclopedie online despre lumea vinului, care include și link-uri către diferite subiecte

•Wine Lovers’ Lexicon– un dicționar care descrie în termeni simpli și clari cele mai importante noțiuni din lumea vinului, oferind și pronunția acestora.

•Quick Online Tasting Course / Curs Rapid Online de Degustare– noțiuni de baza despre degustare.

•Wine and Food Maching Engine / Motor de Potrivit Vinul și Mâncarea– un element care te ajută să găsești cel mai bun vin pentru o masă.

•Wine Tasting Toolbox – diferite materiale puse la dispoziția vizitatorilor, de la novici la entuziaști, incluzând formulare de degustare care se pot printa și folosi în scop personal. Pentru vizitatorii care au întrebări, site-ul pune la dispoziție un Search Engine / motor de căutare care va căuta în arhiva tuturor articolelor și a notelor de degustare răspunsul la aceea întrebare. Dacă răspunsul nu este cel căutat, atunci vizitatorul poate trimite întrebarea direct către adminstratorul Wine Lovers’ , care va răspunde în 24 ore.

Wine Lovers’ include și o arhivă a notelor de degustare ale administratorului cu imagini ale vinului degustat și feluri de mâncare care se potrivesc cu acest vin. La aceste note ale administratorului se alătură notele de degustare din Forumul de Discuții și cele venite prin e-mail (folosind adresa de e-mail pusă la dispoziție de administrator pentru a veni cu o notă de degustare pentru același vin). În această arhivă se pot căuta note despre mai mult de 50.000 vinuri, de departe cea mai mare arhivă cu note de degustare realizată de consumatori de pe internet.

Vizitatorul poate intra pe forumul Wine Lovers’ Discussion Group care este accesat de mulți entuziaști ai vinului din toată lumea. Aceștia își împărtășesc cunoștiințele despre vin și despre diverse subiecte legate de vin în Wine Lovers’ Discussion Group, precum și încadrul altor subiecte asociate forumului: Mâncare și vin / Turism vinicol/ Vânzări și schimburi între colecționari. În aceste discuții se dezbat cele mai noi subiecte și tehnici (de la pro și contra pentru sistemul de rating cu 100 puncte, la utilizarea celor mai avansate tehnologii viticole și de vinificație). Interactivitatea site-ului este dată și de posibilitatea de a vota o anumită caracteristică a unui anumit vin, site-ul oferind și un grafic care arată opinia tuturor celor care participă la acest sistem de votare. Consumatorilor le este oferită posibilitatea de a nominaliza magazinul preferat de unde cumpără vin, acesta urmând să fie înscris în International Wine Shop Directory. Site-ul conține și două magazine de cărți:

•Amazon.com, din acest site fiind reținute doar comentariile considerate relevante

•Binecunoscutul și apreciatul catalog de cărți despre lumea vinului al lui Jeff Kellgren’s.

Wine Lovers’ are și o secțiune cu Favorite Wine Links cu multe legături atent selecționate și comentate, care duc la site-uri de pe tot globul.Secțiunea „The 30 Second Wine Advisor” oferă posibilitatea abonării la un buletin prin e-mail. Acesta va oferi cititorului, în fiecare zi de luni, sfaturi despre vin, o notă de degustare și un link interesant despre vin.

3.4.3.4. Site-uri ale unor instituții sau asociații naționale sau internaționale

Aceste site-uri au ca scop promovarea intereselor celor care lucrează în industria viti-vinicolă.Exemplele sunt numeroase:

www.wineaustralia.com– promovează imaginea vinurilor australiene, site realizat de Australian Wine&Brandy Corporation, autoritatea guvernamentală din Australia responsabilă pentru promovarea și controlul vinului și al distilatelor.

www.wosa.co.za– site al Asociației Exportatorilor din Africa de Sud, cu rolul de a promova interesele acestora în exterior .

www.wineinstitute.org– site al Asociației producătorilor de vin din California

www.americanwineries.org – site al Asociației Naționale a producătorilor de vin din SUA

www.vinasdechile.com – reprezintă site-ul Asociației Producătorilor și exportatorilor de vin din Chile

www.nzwine.com–site oficial al industriei vinului din Noua Zeelandă

www.deutscheweine.de – site al Institutului German al Vinului

www.ivp.pt– site-ul Institului Vinului din Portugalia

www.onivins.fr – site al Organizației Naționale Interprofesionale a Vinului din Franța.

Ca organizație interguvernamentală se remarcă site-ul www.oiv.int – site al Organizației Internaționale a Viei și Vinului.

3.4.3.5. Site-uri ale unor manifestări (târguri, festivaluri, expoziții)

Ideea creării unor site-uri cu ocazia unor evenimente din industria vinului a dus la apariția unor pagini web extrem de interesante dedicate manifestărilor respective.Cele mai importante site-uri sunt:

www.londonwinefair.com

www.vinexpo.fr

www.messe-duesseldorf.de/prowein06

www.mondial-du-vin.com

3.4.3.6. Site-uri ale unor firme ce desfășoară servicii de consultanță îndomeniul vinului

În industria vinului activează și companii a căror activitate o reprezintă consultanța pe diferite aspecte. Astfel se oferă consultanță în domeniul informatic, juridic, comerț , marketing, tehnic – vinificație.

www.cellardoor.com.au

www.winesavvyconsulting.com

www.marketingwine.com

www.wine-software.net

4. REALIZAREA UNUI PROGRAM DE MARKETING PE INTERNET PENTRU PRODUSUL „VIN”

Pentru realizarea activității de marketing pe Internet se folosesc o serie de instrumente, acestea fiind din ce în ce mai numeroase și complexe datorită ritmului alert al dezvoltării tehnologice.

Indiferent dacă o companie își definește întreaga activitate online sau doar și-a extins o parte a activității sale tradiționale în mediul Internet, piesa principală a întregii sale activități de marketing rămâne web site-ul. De obicei, acesta reprezintă un portal al companiei spre toate informațiile necesare, ca de exemplu cum să contactezi compania,unde este cel mai apropiat magazin, oferte de muncă, produse și modalitatea în care ele pot fi achiziționate (B. Ghilic-Micu, M. Gh.Stoica, 1998).

Conceperea unui program de marketing trebuie să țină cont de cele patru elemente ale mix-ului de marketing:

•produsul;

•distribuția;

• prețul;

•promovarea.

4. 1. PRODUSUL

Elementul de bază al mixului de marketing este produsul. În concepția clasică, produsul reprezintă “o sumă de atribute și caracteristici tangibile, fizice și chimice, reunite într-o formă identificabilă” (Kotler, 1998).

Adoptarea unei anumite strategii cere în prealabil o poziționare corectă a fiecărui produs, atât în cadrul gamei, cât și în raport cu celelalte bunuri existente pe piață. Această poziționare se constituie într-un domeniu distinct al cercetărilor de piață, premergătoare introducerii unor noi produse în fabricație. Pentru un client, din punctul de vedere al marketingului, produsul „vin” este reprezentat de caracterisicile sale tehnice, modul de prezentare și de serviciile asociate.

Eticheta, element important al produsului vin, are multiple funcții:de la identificarea produsului printr-un nume, marcă ,semn, la informarea consumatorului despre conținut, data fabricației, până la promovarea produsului prin atractivitatea graficii etichetei și chiar constituie element de autentificare și prevenire a contrafacerilor și falsurilor. Pentru vin, eticheta este cartea de identitate. Ea trebuie să indice clar toate precizările referitoare la “numele vinului”, care să evite confuzia asupra naturii și originii vinului. În cazul strategiei pe Internet, toate aceste elemente trebuie prezentate cât mai precis și mai atractiv, pentru a reține atenția celor care caută un astfel de produs. Programe pentru rezolvarea problemelor apărute în utilizare, baze de date, întrebări puse frecvent pot fi,de asemenea, incluse în strategia de produs.De reținut faptul că eticheta vinului trebuie să fie cât mai fidel reprezentată, astfel încât vinul respectiv să poată fi ușor identificat și în rețeaua clasică de magazine.

În ceea ce privește ambalajul, acesta nu mai are aceeași semnificație ca în cazul vânzărilor clasice, ci se referă la elementele de web design care creează un mediu favorabil vânzării prin utilizarea culorilor și formelor grafice.

4.2. DISTRIBUȚIA

Distribuția, următorul element al mixului de marketing, se referă la activitățile pe care firma trebuie să le desfășoare, astfel încât produsul să fie accesibil și disponibil pentru categoriile de consumatori vizate. Termenul de distribuție desemnează ansamblul mijloacelor și al operațiunilor care asigură punerea la dispoziția utilizatorilor sau a consumatorilor finali a bunurilor și serviciilor realizate de către companiile producătoare (Florescu, C. și colab,. 1992).

În cazul Internetului, din punctul de vedere al distribuției, putem vorbi de două categorii de bunuri: bunuri virtuale (informații,muzică, programe etc.) a căror livrare se face imediat după efectuarea plății prin descărcare și bunuri clasice a căror livrare trebuie să fie asigurată printr-o metodă cât mai eficientă. Există diferite modalități de livrare, cele mai frecvente fiind livrarea direct de la producător/distribuitor, livrarea din stoc și livrarea prin case de distribuție.

În cazul livrării direct de la producător/distribuitor,comenzile sunt trimise mai departe către producătorul sau distribuitorul care le comercializează, fără a menține un stoc permanent din produsul respectiv. Ca atare, nu mai sunt necesare operațiunile de pregătire și livrare a comenzii, ceea ce duce la o reducere simțitoare a costurilor. Nu va exista însă control asupra executării comenzii, iar clienții nu vor avea acces direct la informațiile privind comanda lansată. Aceste neajunsuri dispar în cazul livrării din stoc, livrarea putându-se face rapid și putând fi urmărită în orice moment. În acest caz, apar însă fonduri blocate în stocuri, a căror recuperare nu poate fi întotdeauna exact previzionată.

Livrarea prin casa de distribuție presupune folosirea unui intermediar pentru serviciile de logistică, care se va ocupa de întreținerea stocului, de preluarea comenzilor și livrare, conform instrucțiunilor, folosind eventual etichetele și documentele magazinului.Aceste activități se desfășoară contra unui comision, ca atare acest tip de livrare este eficient în cazul bunurilor cu adaos mai mare sau al comenzilor care depășesc o anumită valoare. Analizând modul în care se face distribuția pe Internet, se poate spune că, mai frecvent, apar următoarele situați:

-Vânzări pe Internet direct către consumatorul final, fără nici un intermediar.

-Pe site există doar adresele magazinelor fizice, fără să se facă vânzări directe.

-Pe site-ul firmei există trimiteri către magazine virtuale și fizice care au produsele firmei, fără să se facă vânzări directe.

-Vânzările pe Internet sunt doar la prețul de listă (distribuitorii au dreptul la discount).

Indiferent de modalitatea de livrare, clientul trebuie să aibă posibilitatea de a alege între variantele de livrare rapidă (prin curier: Prioripost, DHL, UPS, etc.) sau livrare ieftină (prin poștă).

4.3. PREȚUL

Un element extrem de important al mixului de marketing îl reprezintă prețul, adică suma de bani pe care consumatorii trebuie să o plătească pentru achiziționarea unui produs. Prețul se află în strânsă legatură cu produsul, fiind unul dintre elementele acorporale ale produsului. Stabilirea prețului unui produs reprezintă o „operatiune delicată“, influențată de multe elemente, dintre care unele sunt nu numai necontrolabile, dar uneori nici măcar nu sunt cunoscute în suficientă măsură.

Pentru a stabili prețul unui produs firma trebuie să-și fixeze cu atenție obiectivele de piață, care se pot referi la supraviețuire, maximizarea profitului actual, creșterea vânzărilor, fructificarea la maxim a avantajului de piață sau realizarea unui produs de calitate superioară. Prețul constituie, în cazul filierei viticole, elementul cel mai sensibil al mixului de marketing. Prețul este cel care determină poziționarea produsului „vin”, care valorizează calitatea vinului, ca atare stabilirea prețului este o sarcină dificilă a producătorului sau comerciantului. Vinul nu este un produs de primă necesitate, la care variabila preț să fie de importanță capitală. În cazul vinului putem vorbi mai degrabă de un consum de plăcere sau ca răspuns la nevoia de apartenență socială, de recunoaștere. Prin strategia de preț se va hotărî prețul psihologic pe care clientul țintă este gata să îl plătească pentru un anumit vin.Prețul unui produs este luat ca un indicator al calității produsului respectiv. Acest aspect este valabil pentru bunurile de lux (de exemplu, vinurile de colecție). Este posibil ca sub un anumit preț ,consumatorii acestor bunuri să cumpere o cantitate mai mică datorită suspiciunii legate de calitatea produsului. Dacă prețul crește, este posibil ca încrederea consumatorului să crească, iar cererea să crească și ea. Astfel, pe o piata de lux, cu cât un produs va fi mai scump, cu atât se va vinde mai bine.

Pentru a elabora o strategie de preț pe Internet este necesar, în primul rând, să fie identificați vizitatorii site-ului și mai precis gama de produse pe care aceștia o caută (calitate, preț).

Una dintre cele mai importante caracteristici în elaborarea unei strategii de preț pe Internet este rapiditatea. Pentru a profita de flexibilitatea Internetului, companiile care au site-uri pe Internet pot realiza o schimbare frecventă a pachetelor și prețurilor speciale, aceste schimbări constituindu-se ca instrumente de atragere a vizitatorilor.

4.4. PROMOVAREA

Cel de-al patrulea element al mixului de marketing, promovarea, definește acțiunile firmei legate de comunicațiile cu privire la produs și de promovarea acestuia pe piața-țintă .Promovarea este o componentă esențială a marketingului-mix în domeniul vinului. Prin intermediul acțiunilor de promovare, firma comunică mesajul său consumatorilor. Fenomenul concurenței, diferitele forme de distribuție asociate multitudinii produselor existente pe piață au determinat producătorii să adopte tehnici comerciale și promoționale din ce în ce mai elaborate pentru a influența alegerea clientelei. O strategie de comunicare eficientă trebuie să stabilească mesajul cel mai potrivit, cui se adresează, care sunt așteptările la care trebuie să răspundă, care este obiectivul urmărit, care vor fi tehnicile utilizate. Utilizarea tehnicilor de promovare ușurează poziționarea corectă a unui producător de vin pe piață, rezultatul final fiind o optima valorificare a produselor și o imagine foarte bună a companiei.În cazul publicității online, atragerea vizitatorilor se realizează cu ajutorul unor instrumente specifice Internetului.Promovarea pe Internet presupune două aspecte:

-promovarea imaginii companiei, a produselor, a serviciilor, prin realizarea unui site reprezentativ;

-promovarea în rețeaua Internet a site-ului creat. Atragerea traficului și, mai ales, a unor vizitatori, potențiali cumpărători, este obiectivul principal al programelor de promovare a unui web site. Promovarea unui site web este o acțiune complexă și de durată.Ea se poate face folosind una sau mai multe metode de promovare.

• Motoare de căutare

•Directoare / portaluri cu Site-uri web

•Obținerea de legături

-Schimb de bannere

-Schimb de legături

-Inel web

•Marketing viral

•Publicitatea prin e-mail

-Nediferențiată

-Diferențiată

-închirierea de liste cu adrese email "Opt in"

-editarea unui ziar electronic

-reclame sau anunțuri publicitare online

-participarea la liste de discuții prin e-mail

•Grupuri de discuții /Forumuri

•Fișierul semnatură – signature file

•Autoresponder

• Pagini cu legături gratuite

• Premierea sitului

•Media tradițională – Promovare offline

•Publicitate plătită

-Bannere publicitare

-Afișare plătită în portaluri

4.4.1. Motoare de căutare

Înscrierea în motoarele de căutare este primul pas care trebuie făcut după realizarea unui site. Statisticile arată că cel mai mare procent al vizitatorilor unui site provine din motoare de căutare precum Google, MSN, Yahoo. Procentul respectiv atinge pentru unele site-uri și 85%, restul de 15% provine din cereri directe sau din prezența în diferitele directoare web. Folosirea motoarelor de căutare presupune formularea unei interogări alcătuită din cuvinte sau expresii având sensul cât mai apropiat de ceea ce se dorește să se afle. Motorul de căutare, în urma interogării, caută în baza de date și returnează o listă cu un numar mare de legături (uneori chiar și câteva zeci de mii) către site-uri web care conțin cuvântul-cheie sau expresia folosită. În momentul afișării, pe fiecare pagina vor apărea în jur de 10 sau 20 de legături, așezate în ordinea relevanței, în funcție de un algoritm specific fiecarui motor de căutare. Ideal ar fi ca legătura către site-ul creat de producător să se regăseasca pe prima pagină cu legături, returnate după o căutare, pentru a spori șansele ca el să fie văzut de un potențial vizitator sau cumpărător. Acest lucru este necesar, având în vedere faptul ca sunt puțini potențiali clienți care au răbdarea să deruleze mai multe pagini cu legături rezultate în urma căutarii .

Un avantaj ale optimizării pentru motoarele de căutare este că traficul provenit din ele în site-ul respective este targetat și vizitatorul caută tipul serviciilor sau produselor prin cuvintele-cheie pentru care site-ul a fost optimizat. Pentru ca motoarele să facă o indexare eficientă trebuie mai întâi stabilite cuvintele-cheie care definesc site-ul ce se optimizează și apoi plasate în punctele-cheie ale paginilor. Cele mai recente cercetări arată că vizitatorii site-urilor pe care s-au aplicat procedeele de optimizare web se transformă în clienți sau parteneri de afaceri reali de cinci ori mai repede decât vizitatorii ajunși în site prin metode de promovare de tip banner. Psihologii susțin că un utilizator de internet consideră că un site este de calitate atunci când îl găsește pe o poziție bună, printr-un motor de căutare. Pentru a reuși acest lucru trebuie să se cunoască structura unui motor de căutare și criteriile necesare pentru stabilirea relevanței unui site web.

În primul rând se crează o bază de date care să includă acțiunile de promovare cu ajutorul motoarelor de căutare. De exemplu, se alcătuiește un tabel care să cuprindă următoarele informații :

•numele motorului de căutare / directorului;

•data înregistrării;

•timpul necesar pentru realizarea înregistrării;

•cuvintele-cheie folosite;

•codul care atestă ca site-ul a fost înregistrat.

După ce se completează formularul online de înregistrare a site-ului, trebuie să se aștepte câteva zile sau câteva săptămâni (în funcție de motorul de căutare ales) până când site-ul va fi înregistrat. Orice motor de căutare are trei elemente majore:

-Primul este robotul, care mai este numit păianjen sau vierme (robot,spider sau crawler, în limba engleză). Robotul este un program care vizitează paginile web, le citește și apoi urmărește legăturile către alte pagini.Dar multe dintre paginile vizitate își pot modifica după un anumit timp conținutul, se pot adăuga noi legături, iar unele pagini pot dispărea definitiv. De aceea roboții se întorc după un anumit interval de timp, de obicei o lună sau două, și vizitează din nou site-ul, căutând eventualele schimbări care au fost făcute. Aceste programe au o capacitate extraordinară de a citi și de a prelucra date.

– Tot ceea ce găsește robotul (cuvinte-cheie, porțiuni de text din paginile vizitate, etc.) sunt trecute în al doilea element al motorului de căutare, numit index sau catalog. Acesta este ca o bază de date imensă în care se află informații despre fiecare pagină web găsită de robot. Această pagină apare în catalog ca o nouă înregistrare, care va conține titlul și adresa paginii respective, cuvintele-cheie folosite, legăturile către alte pagini, precum și porțiuni din text, care însă pot fi diferite de la un motor de căutare la altul. Dacă robotul găsește schimbări într-o pagină web, atunci indexul este actualizat cu noile informații. Uneori, poate trece mai mult timp până când paginile noi sau modificate găsite de robot la o nouă căutare să fie adăugate la index. Deci o pagina web poate să fie vizitată de robot, dar este posibil ca ea să nu fie încă"indexată". În acest caz, pagina nu este disponibilă la o eventuală căutare.

– Al treilea element esențial este software-ul de căutare, un program care permite căutarea printre milioanele de pagini înregistrate în index, precum și afișarea rezultatului sub forma unei liste de legături, în ordinea pe care el o consideră cea mai relevantă. Foarte multe persoane folosesc motoarele de căutare și portalurile de tip “Yahoo!” pentru a găsi informația dorită. Pentru început, este bine ca paginile site-ului să fie construite astfel încât să permită o indexare mai ușoară de către roboții de căutare.

A doua etapă ar fi Înregistrarea, pentru ca motoarele de căutare să înceapă să indexeze paginile. Această etapă poate fi realizată manual (se înregistrează site-ul pe rând la toate motoarele de căutare recomandate) sau automat, prin intermediul serviciilor de înregistrare, gratuite sau cu plată .Cea mai dificilă este obținerea unei înregistrări în listele Yahoo, aceasta având loc doar după vizualizarea site-ului, nici atunci nefiind garantată. Înscrierea la motoarele de căutare este unul dintre cele mai importante metode de promovare a site-ului și există numeroase tehnici,care pot ajuta la obținerea unei poziții mai bune în paginile de căutare. Un exemplu îl constituie căutarea soiului autohton Feteasca pe Internet.

Rezultatele afișate de motorul de căutare GOOGLE pentru cuvântul „Fetească” sunt evidențiate în imaginea următoare (figura4.1.).

Figura 4.1.

Căutarea soiului Fetească pe Internet.După cum se observă, au fost găsite

10 600 de site-uri, iar dintre rezultatele afișate pe prima pagină, șase reprezintă link-uri către site-uri ale unor producători români (Casa de vinuri Pietroasa și Jidvei), unul face legătura către site-ul unei firme din Marea Britanie care comercializează vinuri din Republica Moldova, alte rezultate fiind un site german tip „magazin-revistă”, altul un site din SUA, Atlanta cu informații diferite. Important este site-ul – „wine-searcher.com”, portal de vinuri,care la rândul lui afișează site-uri ale firmelor ce comercializează pe Internet vin din soiul Fetească. Acest portal a afișat trei rezultate:

Vintage Cellar , din SUA, care comercializează o Fetească Albă de Panciu din 1999,

Bombay Wine&Spirits, din SUA, care comercializeazăun vin produs de SERVE, Terra Romana, cupaj între Fetească albă și Sauvignon Blanc și

Vinodis, din Belgia, care comercializează tot vinul produs de SERVE, Terra Romana. Este de remarcat faptul că pe ambele site-uri unde se vinde vinul produs de SERVE se specifică faptul că acesta a fost medaliat cu aur la Concursul de Vinuri –Bruxelles, 2003.

4.4.2.Directoare / portaluri cu site-uri web

Directoarele (cataloage) cu site-uri fac parte din categoria instrumentelor de căutare, deosebindu-se de motoarele de căutare prin aceea că directoarele vor lista un site numai dacă acesta a fost trimis în prealabil de către webmaster (motoarele de căutare folosesc roboți automați pentru căutarea site-urilor)

În ceea ce privește modul în care se realizează un astfel de director, un rol important îl constituie evaluarea conținutului de către responsabilii specializați pe diferite domenii. Roboții folosiți de motoarele de căutare analizează titlul, etichetele META, antetul și conținutul site-ului, etc.

Redactorii unui director care evaluează site-ul transmis analizează în primul rând titlul, descrierea site-ului și categoria sau categoriile care au fost selectate și nu iau în calcul etichetele META. Directoarele sunt împărțite în categorii și subcategorii, înșiruite în ordine alfabetică. Astfel, vizitatorul are posibilitatea de a parcurge diferite categorii și capitole, până găsește ce-l interesează. În directoare, lista cu înregistrarea site-urilor noi sau modificările apărute durează mai mult timp, deoarece redactorii trebuie să conceapă fiecare evaluare.

Există numeroase directoare/portaluri dedicate vinului. Pe plan international putem enumera:

-www.wineportalonline.com

-www.wineambitions.dabsol.co.uk

-www.bluewine.com

-www.cyberbacchus.com

-www.internetwineguide.com

-www.wein-plus.de

-www.wineweb.com

-www.wineloverspage.com

De remarcat și prezența a două portaluri românești, care oferă o informație bine structurată, nefiind totuși la nivelul celor internaționale. Se observă însă dorința de a îmbunătăți atât aspectul grafic, cât și conținutul informațional și al serviciilor oferite vizitatorilor. Ambele site-uri au versiuni atât în limba română, cât și în engleză.

www.wineromania.com– site realizat de APEV (Asociația Producătorilor și Exportatorilor de Vinuri din România), prezintă pe lângă link-uri către site-uri ale producătorilor români,informații publice, de interes general, disponibile pentru toți utilizatorii site-ului (în această categorie intră și Buletinul electronic săptămânal "Info Vin",de semnalare a noutăților din sfera vitivinicola, la care se poate abona oricine), precum și informații disponibile pentru membri (spațiu securizat). Accesul la aceste informații este supervizat, membrii APEV primind un nume de utilizator și o parolă, pe baza cărora vor putea accesa gratuit următoarele:

•Buletinul și Suplimentul "In Vino Veritas"

•Buletinul electronic ad-hoc "WineBiz Info", de semnalare a oportunităților de afaceri sau a evenimentelor promoționale specifice

•Baza de date a APEV (Informații asupra pieței vinului): statistici nationale și internaționale;reglementări de comerț exterior; acorduri comerciale; profile de țări; analize economice;studii de piață.

www.vinbun.ro – este un portal cu informații despre producători de vin, regiuni viticole și criterii multiple de selecție pentru un anumit tip de vin .

Oferă și multe informații adiacente despre vin,cum ar fi forma paharului potrivit pentru degustarea unui vin, mancarea care se potrivește, vinul în literatură. Un aspect demn de luat în seamă este posibilitatea de a cumpăra vin direct de pe site, această opțiune fiind încă în construcție.

4.4.3. Obținerea de legături

Din această categorie fac parte schimbul de bannere și schimbul de legături.O altă variantă a acestei strategii este înscrierea într-un WebRing – un cerc de site-uri cu subiect comun, cu legături între ele.

•Schimb de bannere

Bannerul este "cartea de vizită electronică" a unei firme. Din punct de vedere tehnic, banner-ul este o imagine statică sau animată de formă dreptunghiulară și de diferite mărimi. Reclamele tip “banner” pot conține numele firmei, sloganul, logo-uri sau mesaje promoționale. Banner-ele creează o imagine permanentă pentru utilizatorii de Internet și stabilesc legătura între ei și pagina de Web. Au ca unic scop atragerea atenției vizitatorilor, astfel încât aceștia să le acceseze.În ceea ce privește bannere-le animate, acestea s-au dovedit mai eficiente decât cele statice. Trebuiesc însă folosite cu prudență deoarece duc la creșterea timpului de încărcare a paginii web.

•Schimb de legături

Un “schimb de legături” (banner exchange) este o rețea de site-uri web ce au în comun faptul că își afișează reciproc bannerele publicitare. Această asociere se produce voluntar prin intermediul unui site specializat. Dacă un schimb de legături este bine realizat, atunci numărul de vizitatori către site va crește vizibil.

•Inel web

Reprezintă un schimb de bannere între mai multe site-uri conectate în inel, schimb realizat după anumite reguli specifice de afișare a banner-elor prin rotație. Practic, inelele web reprezintă o altă formă de publicitate prin intermediul banner-elor. Spre deosebire de schimbul de bannere, în cazul inelelor web nu va apărea pe pagină nici un banner al vreunui alt site, dar vor exista în schimb legături atât către pagina principală a inelului, cât și către alte pagini din acesta. De asemenea, este obligatoriu să se pună însemnele inelului web de care se aparține la sfârșitul paginii.Un mare avantaj este că se pot alege paginile pe care se doreștesă se facă reclamă. Exista și un dezavantaj al acestui sistem.

Vizitatorii au posibilitatea să vadă și alte site-uri din inelul web, având subiecte similare și care le pot capta atenția. Este posibil ca ei să nu mai dorească să se întoarcă la paginile inițiale, dacă nu se oferă un conținut de calitate. De aceea trebuie să se analizeze cu atenție dacă este în interesul firmei să participe la un inel web.

4.4.4. Marketing viral

Prin"marketing viral"se înțelege o metodă de promovare online în care mesajul publicitar este transmis de la o persoană la alta fără intervenția directă a celui care face promoția. Numele este dat de modul în se propagă virușii prin e-mail, multiplicându-se pe nenumărate nivele.

Acest concept a fost introdus în anul 1996 de către Steve Jurvetson, pentru descrierea strategiei de marketing a serviciului gratuit de poștă electronică Hotmail. Fiecare e-mail trimis prin Hotmail conține un mesaj care încurajează destinatarul să se înscrie pentru un nou cont de e-mail. Pentru a transforma un mesaj clasic într-unul viral, anumite companii oferă opțiuni de forwardare online a mesajelor și chiar recompense financiare pentru diseminarea mesajului.

4.4.5. Publicitatea prin e-mail

În funcție de mijloacele și metodele folosite pentru promovarea unui site web, publicitatea prin e-mail se poate clasifica astfel:

•nediferențiată (bulk email sau spam)

•diferențiată

-închirierea de liste cu adrese email "Opt in"

-editarea unui ziar electronic

-reclame sau anunțuri publicitare online

-participarea la liste de discuții prin email .

Publicitatea prin email nediferențiată – (bulk email sau spam)

Acest tip de publicitate constă în trimiterea de mail-uri care conțin un link și o descriere. Se folosește în general în situația unui produs sau un serviciu absolut nou, pentru care încă nu există cerere.

Astfel, se transmit mai multe mesaje online la o listă largă de adrese e-mail sau grupuri de discuții, fără ca persoanele respective să solicite acest lucru. A apărut astfel un nou concept, acela de spam. Spamul este un mesaj comercial nesolicitat, irelevant pentru destinatar și nedorit de acesta, care nu oferă sau oferă și nu pune în aplicare o modalitate practică de renunțare la primirea de mesaje ulterioare cu un conținut similar din partea aceluiași expeditor. În cazul folosirii acestei metode pot apărea o serie de probleme. Astfel, cei care au primit astfel de mesaje se pot plânge la ISP, iar acesta poate tăia contul de e-mail în urma reclamațiilor primite. Dacă se face parte dintr-un grup de discuții și se trimit mesaje spam, moderatorul listei respective poate anula drepul de participare.

Publicitatea prin e-mail diferențiată

Motivele pentru care promovarea prin e-mail diferențiată este eficientă sunt următoarele :

•este ușor să se adune un mare număr de potențiali vizitatori;

•este rapidă – primele rezultatele se văd în decurs de câteva ore sau zile;

•este ușor de testat. Promovarea prin e-mail diferențiată se face prin metodele următoare:

-închirierea de liste cu adrese email "Opt in"

-editarea unui ziar electronic

-reclame sau anunțuri publicitare online

– participarea la liste de discuții prin email

Închirierea de liste cu adrese e-mail – "Opt in"

Sunt servicii online care informează periodic utilizatorul de Internet despre apariția pe piață a anumitor oferte de bunuri și servicii,oportunități de afaceri etc. Promovarea afacerii prin intermediul unor astfel de servicii de informare se realizează contra cost, plătind pentru includerea propriei reclame în mail-urile trimise periodic clienților acestor servicii online.Aceste site-uri conțin baze de date imense cu sute de directoare și mii sau chiar zeci de mii de adrese e-mail ale persoanelor care și-au exprimat dorința de a fi contactate. Ca metodă de marketing online este foarte eficientă, deoarece se adresează unui public țintă care și-a exprimat opțiunea de a primi e-mail-uri care se încadrează într-un anumit domeniu. În schimb, închirierea unor astfel de liste este destul de costisitoare, în medie 0.05 – 0.15 USD pentru fiecare adresă e-mail.

Editarea unui ziar electronic (e-zine)

Ziarele electronice sunt editoriale care sosesc prin email (în format text sau HTML), fiind livrate în mod regulat utilizatorilor care s-au abonat la servicii de știri. Promovarea unei afaceri online prin intermediul unui ziar electronic constă în selectarea unor articole originale, interesante și potrivite pentru plasarea în pagina electronica trimisă prin email. În prezent există câteva mii de ziare electronice, fiecare având un număr cuprins între câteva sute și câteva sute de mii de cititori. Domeniile acoperite sunt foarte largi, de la cele de interes general până la cele extrem de specializate. Editarea unui ziar electronic este un instrument de marketing online care asigură o publicitate gratuită și chiar realizarea unui profit prin vânzarea de spațiu pentru reclamă. De asemenea, permite contactarea potențialilor clienți de câte ori se dorește și dezvoltarea unei relații de încredere pe o durată lungă. Spre deosebire de ziarele tradiționale, nu există costuri de tipărire sau expediere. Deoarece costul de producție este zero, se poate oferi subscrierea gratuită, aceasta asigurând un număr mare de clienți potențiali .Realizarea unui ziar electronic are mai multe avantaje :

•mărește credibilitatea și încrederea de care beneficiază o firmă;

•se recunoaște calitatea de expert în domeniul respectiv de activitate;

•se menține un contact permanent cu potențialii clienti;

•produsele sau serviciile care se oferă devin mai cunoscute, pe o piață tot mai competitivă;

•se poate face schimb de reclame cu alți editori de ziare electronic.

Producătorii de vin editează e-zine sub forma unor Newsletter care țin la curent vizitatorii cu ultimele știri despre producătorul de vin și serviciile oferite de site.În România poate fi dat exemplul producătorului Murfatlar, care oferă pe site posibilitatea înscrierii la un astfel de Newsletter.

Reclame sau anunțuri publicitare (classified ads)

Scopul reclamelor pe Internet este de a trezi curiozitatea cititorilor și de a-i convinge să contacteze firma.

Liste de discuții prin email (discussion list)

Sunt comunități online în care grupuri de utilizatori schimbă impresii pe tematici de interes comun prin intermediul mesajelor de tip email, care se trimit automat fiecărui membru al grupului, în contul individual de mail. Listele de discuții sunt organizate pe baza unor idei, preferințe sau interese comune tuturor utilizatorilor. Se poate participa la un grup de discuții prin e-mail și se pot primi mesaje la fel cum se primește un ziar electronic prin e-mail. Ca membru al unei astfel de comunitati, dacă tematica anumitor discuții derulabile pe astfel de liste o permite, se pot plasa și mesaje cu referiri la site-urile comerciale proprii. Subiectul discuțiilor de pe o listă poate fi foarte variat și depinde de tematica listei. În mod normal, fiecare trimite "mesajele" lui (scrisorile care circulă în grup) la o persoana numită moderator. Această persoană trimite apoi mesajul la fiecare din grupul respectiv. Unele grupuri sunt foarte mari, incluzând câteva sute de persoane. Alte grupuri includ numai câteva zeci de persoane.

Avantajele listelor de discuții sunt:

•există posibilitatea ca firma să devină cunoscută drept un specialist în domeniul de activitate;

•în afară de moderatorul listei, există unul sau mai mulți participanți care transmit mai multe mesaje, care au inițiative și idei interesante și sunt foarte apreciați. Aceștia reprezintă adevărați lideri de opinie.

•se poate crește traficul către site prin folosirea fișierului-semnătură;

•se pot îmbogăți cunoștințele despre un anumit subiect.

4.4.6. Grupuri de discuții /Forumuri

Grupurile de discuții (forumurile) sunt site-uri dedicate discuțiilor în timp real. În cadrul site-urilor de tip forum, orice utilizator de Internet se poate înregistra și poate posta mesaje de interes personal cu privire la orice tematică acceptată pe forum. Există pe Internet forumuri specializate cu sute de mii de subiecte dezbătute până în prezent, numărând zeci de mii de utilizatori înregistrați. Unele grupuri de discuții permit publicarea unor anunțuri publicitare. Astfel, multe dintre grupurile care au în titlu unul dintre cuvintele "biz", "business", "mlm", money", "marketplace" permit reclame publicitare.

Pentru domeniul vinului am ales ca exemplu forumurile organizate pe site-ul americanului Robert Parker, în prezent, unul dintre cei mai cunoscuți și apreciați comentatori din domeniul vinului.

Robert Parker, devenit celebru pentru cărțile și ghidurile scrise despre vinurile din toată lumea, a realizat acest site unde cei interesați pot găsi informații din lumea vinului și mai ales o bază de date foarte vastă referitoare la vinurile cotate de echipa lui . Se constituie astfel într-un adevărat punct de referință, atât pentru profesioniștii din industria vinului, cât și pentru amatorii care caută să achiziționeze un vin de calitate. Partea dedicată grupurilor de discuții oferă posibilitatea de a participa la mai multe forumuri, în funcție de interes. Astfel, cel mai important forum este „WINE TALK” (Discuții despre vin), în cadrul acestuia putând fi discutate aspecte diferite privind vinul, sfaturi privind cumpărarea unui vin, păreri despre vinurile existente pe piață, noi tendințe, etc. Alte forumuri au ca subiect de discuție evenimente sociale legate de consumul vinului, vinul și mâncarea, călătorii. Există și un forum dedicat celor implicați în comerțul cu vin: „COMMERCECORNER”, unde pot fi discutate diferite acțiuni, căutate noi oportunități de vânzare, noi parteneri.

4.4.7. Fișierul semnatură

Fișierul semnătură reprezintă un text așezat la sfârșitul mesajelor e-mail sau celor transmise la grupuri de discuții și conține informații care permit identificarea și contactarea rapidă a persoanei care a transmis mesajul respectiv. Este similar cu o carte de vizită atașată automat la sfârșitul fiecărui mesaj. Fișierul semnătură reprezintă un mijloc de promovare indirectă a unui site web sau a unei afaceri online. Deși este considerată o metodă pasivă, datorită modului cum sunt transmise informațiile, este universal acceptată și poate fi folosită cu mult succes în toată corespondența electronică: email, newsgroup-uri, liste de discuții, etc. Trebuie să conțină în mod obligatoriu, următoarele elemente: numele firmei; adresa de e-mail; adresa site-ului web; o scurtă descriere a site-ului sau afaceri online. Pentru a oferi o imagine de ansamblu referitoare la afacerea online, se poate să se includă suplimentar și alte informații, ca de exemplu: numărul de telefon sau fax; câteva informații-cheie despre companie; o legatură către un cadou gratuit; un scurt citat sau un motto care să capteze imediat atenția cititorilor și să-I atragă spre site; instrucțiuni de subscriere pentru ziarul electronic.

4.4.8. Autoresponder

Un autoresponder este un mecanism (de fapt, un program sau o componentă a unui program) care sesizează când sosește un mesaj la o anumită adresă și/sau cu un anumit subiect, și răspunde automat cu un mesaj pregătit dinainte. Rolul unui autoresponder este de a răspunde rapid și automat la mesaje cu scop precis, scutindu-l astfel pe posesorul adresei respective de o muncă de rutină, mai ales dacă ar trebui să răspundă manual la zeci sau sute de mesaje zilnic. Multe companii care oferă servicii pe Internet au astfel de autorespondere.

Orice companie are, în pagina sa de web, o adresă de contact unde oricine poate trimite un mesaj către companie, cu întrebări, propuneri sau comentarii legate de activitatea companiei. Pentru că este imposibil să se răspundă imediat la intrebări, este configurat un autoresponder care să răspundă imediat la mesajele primite pe adresa respectivă, cu un mesaj politicos, care anunță că mesajul a fost primit si că se va primi un răspuns concret în scurt timp, urmând ca personalul firmei să citească mesajul și să formuleze răspunsul când are timp.Un exemplu îl constituie răspunsul automat care vine la solicitarea de înscriere pe situl firmei.

5. PROMOVAREA VINURILOR ROMÂNEȘTI PE INTERNET

Analiza site-urilor românești din domeniul vinurilor arată faptul că acestea sunt orientate în special spre aspectul de promovare a vinurilor, partea legată de comerțul electronic fiind aproape inexistentă.

5.1.SITE-URI ALE PRODUCĂTORILOR DE VIN DIN ROMÂNIA

Principalii producători din țară au reușit să realizeze, în mare parte, site-uri bine structurate, care, respectând o strategie adecvată de promovare, ar putea fi elemente importante în politica de marketing a firmelor . În cele ce urmează vom face o enumerare a acestor situri, cu o scurtă caracterizare. De precizat, că nici unul dintre site-urile producătorilor români nu are prevăzută o secțiune de comercializare a produselor on-line.

www.vinarte com- Producătorul de vinuri VINARTE,este prezent cu un site complex, atât din punct de vedere al coninutului,cât și din punct de vedere al designului. Site-ul poate fi accesat în limbile română, italiană, engleză, franceză, germană. Secțiunile în care este structurat site-ul sunt: profilul companiei, podgoriile deținute, vinuri, gamele de vinuri, distribuitori, premii și diplome primite, carte de oaspeți . Cele trei podgorii ale firmei: Terasele Danubiene, Castel Bolovanu și Vila Zorilor sunt prezentate pe larg cu caracteristicile lor pedo-climatice și cu tipurile de vinuri obținute. Cele trei sigle prezente în permanență în paginile sitului sunt corespunzătoare celor trei podgorii.

Vinurile sunt prezentate succinct, neuitându-se însă nici un element care ar putea fi interesant în caracterizarea unui vin, inclusiv asocierea cu diferite feluri de mâncare. Secțiunea ,, Premii și diplome’’ arată succesul de care s-au bucurat vinurile companiei la diferite târguri și competiții: Bruxelles, Dusseldorf, Hamburger. Secțiunea ,,Distribuitori’’ ne arată că vinurile ajung cam peste tot în lume. Din păcate, numele distribuitorilor, precum și modul în care pot fi achiziționate vinurile nu este specificat. De remarcat grafica site-ului , imaginile specific românești (peisaje, icoane, diverse obiecte de artă populară) care se succed în partea stângă a paginii, dând un farmec aparte prezentării.

http://prahova-wine.ro- Ceramele Prahova au un site modern, care oferă informații despre produse, noutăți, evenimente, premii, distribuitori, turism viticol. Este realizat în limba engleză și română.

5.2.SITE-URI ALE COMERCIANȚILOR

În prezent,site-urile comercianților români de vinuri pot fi caracterizate ca site-uri care oferă diferite informații, dar care nu permit comanda de vinuri online.

www.casavinului-drpusca.ro – Site al Casei de Vinuri Dr. Pușcă proprietarul acesteia fiind un cunoscut specialist oenolog roman. Grafica este modestă, dar prezintă însă informații interesante în câteva secțiuni: ,,Ghidul vinului’’ , ,,Totul despre vin’’ , ,,Evenimente’’. Sunt prezentate elemente de contact ale celor două magazine ale firmei.

www.vinexpert.info -Site al firmei VINEXPERT, prezență de referin pe piața vinului în Rom, activitatea principala fiind desfacerea unei game largi de vinuri de calitate. Site-ul este însă modest realizat, cu o prezentare succintă a produselor și cu o grafică necorespunzătoare (poze mici care nu permit identificarea vinurilor). Sunt prezentate elementele de contact ale magazinelor.

www.vinalia.ro- Site al unui comerciant de vin din Brașov, bine conceput și realizat.Prezintă secțiuni inedite ( ,, Colecții personale’’, ,,Accesorii’’ , ,,Cadouri’’).

Site-ul anunță și posibilitatea ca în viitor să se poată comanda vinuri online.

De remarcat că și în cadrul portalului www.vinbun.ro este precizată intenția realizatorilor acestui site ca în viitor să comercializeze online vinurile prezentate.

5.3 SITE-URI TIP MAGAZINE(REVISTĂ)

Site-ul de tip magazine/revistă on-line în domeniul vinului, cu o singură excepție, nu este încă prezent în peisajul românesc. Aceasta poate fi corelată și cu prezența modestă a publicațiilor de specialitate românești.

Varianta online a suplimentului ziarului ZIUA, revista Connaisseur (www.vinul.ro), este un site cu o prezentare atrăgătoare, care încearcă să aibă toate elementele caracteristice unei astfel de publicații. Site-ul reprezintă o surpriză plăcută, oferind un forum pentru degustare, o arhivă a revistei, un portal pentru alte tipuri de reviste, link-uri către site-uri ale producătorilor de vin din România, site-uri ale festivalurilor de vin, dar și către alte publicații de profil prezente online, din străinătate.

5.4 SITE-URI ALE UNOR INSTITUȚII SAU ASOCIAȚII

Organizațiile și asociațiile de profil din România au realizat site-uri repre -zentative, care încearcă să se apropie de cele din țările cu tradiție.

www.pnvv.ro – site-ul Patronatului Național al Viei și Vinului.

Secțiuni prezentate :,,Despre PNVV’’ , ,,Membrii” , ,,Presă’’ , ,,Legislație”.

www.oniv.ro – site al Organizației Naționale Interprofesionale Vitivinicole. Sunt prezentate date legate de Organizație (statut,membrii), dar și date referitoare la situația viticulturii și la piața vinului în România.

www.ondov.ro – site al Oficiului Național al Denumirilor de Origine pentru Vinuri și alte Produse Vitivinicole.Este un site cu informații complete despre legislația referitoare la vin, diferitele procedure prevăzute de lege. Are și o secțiune de ,,Stiri și informații”.

www.vineromania.com –site al Asociației Producătorilor și Exportatorilor de Vinuri din România .

5.5 SITE-URI ALE UNOR MANIFESTĂRI (CONCURSURI , FESTIVALURI)

Pentru o parte din evenimentele legate de promovarea vinului s-au creat site-uri după modelul manifestărilor de prestigiu din lume.

www.vinromania.com – site al Concursului Internațional de Vinuri București. Există secțiuni privind condițiile de înscriere, regulamentul, presa, agenda, rezultate, contact.

www.festvinum.ro – site al primului festival outdoor de amploare al vinurilor românești organizat în patru orașe ale țării:București, Cluj, Iași, Constanța.

5.6 SITE-URI ALE UNOR FIRME CE DESFĂȘOARĂ SERVICII DE CONSULTANȚĂ ÎN DOMENIUL VINULUI

În ceea ce privește firmele din România care oferă servicii de consultanță în domeniul vinului, acestea sunt în număr redus și nu sunt prezente pe internet.

Excepția o constituie firma PROVINUM care, prin experiența în management și prin personalul calificat în afaceri din domeniul industriei vinului, furnizează firmelor interesate servicii de consulting.PROVINUM este activă și în comerțul cu vinuri, fiind prezentă atât pe piața internă, ca distribuitor de vinuri în România, c pe piața internațională, ca exportator de vinuri cu experiență în domeniu.

www.provinum.ro – site-ul prezintă serviciile oferite de firmă, precum și vinurile produse. Elementele grafice sunt bine realizate, iar informațiile sunt ușor de gasit și prezentate într-un mod plăcut

6. CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI PRIVIND PREZENȚA VINURILOR ROMÂNEȘTI PE INTERNET

O analiză privind prezența pe Internet a firmelor și organizațiilor românești implicate în industria vinului ne arată că acest fenomen se află la început pe piața românească.Prima observație este că marii producătorii cu tradiție din România nu sunt prezenți în totalitate pe Internet. Ca exemple notabile pot fi considerate absențele producătorilor VINCON VRANCEA și VINIA IAȘI. În rest, site-urile producătorilor tradiționali se caracterizează prin eterogenitate, de la site-uri foarte complexe (Murfatlar), la site-uri de o singură pagină. Astfel, producători ca Jidvei, Murfatlar au realizat site-uri deosebite, cu un bagaj informațional considerabil, cu o grafică la cele mai înalte standarde. Ceva mai simple, dar în concordanță cu imaginea nouă, modernă, a vinului produs, sunt site-urile celor de la BUCIUM – Iași, Casa de vinuri PIETROASA, SC VERITAS PANCIU. Se remarcă și prezența unor producători de talie mai mică, dar care au reușit să își construiască un site și să își prezinte oferta, chiar dacă aceste site-uri nu sunt deosebite ca realizare grafică și informații oferite: VINALCOOL SA BRĂILA, SC ALCOVIN MĂCIN. Se observă faptul că toate investițiile străine din industria vinului au determinat ca societățile respective să fie prezente cu un site pe Internet.

Un semnal pozitiv îl constituie prezența pe Internet a celor mai importante organizații profesionale din domeniul vinului în România: PNVV, ONIV, APEV, cu site-uri care se apropie ca realizare de cele din țările cu tradiție. Se remarcă prezența unui site tip revistă/magazin – www.vinul.ro, o primă inițiativă lăudabilă în peisajul internetului românesc, precum și site-uri ale unor manifestări din domeniu(concursuri, festivaluri).

De asemenea, am enumerat și câteva încercări,timide ce-i drept, ale unor comercianți de vin de a-și face cunoscută prezența pe Internet.Ca observație generală, ce a mai fost amintită, este absența posibilității de achiziționare a vinului de pe site-urile românești, deși intenția a fost exprimată în unele cazuri (www.vinbun.ro, www.vinalia.ro).

Analiza calitativă a arătat că multe dintre site-uri au câmpuri inactive, incomplet realizate, încă în construcție. De asemenea, se recomandă existența unor variante în cât mai multe limbi de circulație internațională, inclusiv limba rusă (piață cu potențial foarte mare).Din punctul de vedere al promovării site-urilor pe Internet, s-a observat că această activitate este practic inexistentă. Site-urile românești nu se regăsesc pe cele mai importante portaluri destinate vinului.Deși unele site-uri ale producătorilor români pot fi găsite în cazul utilizării motoarelor de căutare, este necesar ca vinurile românești și producătorii să poată fi cunoscuți din portal-urile și site-urile cu tradiție în lumea vinului, o apreciere a vinurilor pe un astfel de site(existența în baza de date) fiind esențială pentru un consumator din exterior, ca să poată situa vinul pe o anumită scară de valori.

Un ajutor important în promovarea vinurilor românești îl dau site-urile din străinătate care comercializează exclusiv vinuri românești (www.romanianwines.ch , www.romvinimport.com) și care, în afara comerțului online, fac și o prezentare a tradiției vinului în România, a regiunilor viticole românești, a soiurilor de vin românești etc.

Ca recomandări generale privind fenomenul Internet pe piața românească a vinului pot fi enumerate următoarele:

-necesitatea realizării unui site în cazul unei societăți sau asociații din acest domeniu;

-individualizarea site-ului prin realizare grafică în concordanță cu imaginea vinului produs, de preferat originală;

-oferirea de informații relevante despre firmă și produse: prezentare regiune, tradiție, proces de fabricație, soiuri de vin, tipuri de vin, distincții câștigate etc.);

-ilustrații sugestive și clare (etichetă a cărei imagine să poată fi reținută și identificată);

-informații suplimentare: ghid al vinului, degustare, vin-feluri de mâncare, dicționar de vin, vin-sănătate, legislație;

-elaborarea unei strategii active de promovare a site-ului pe Internet

Site-ul trebuie să se constituie și într-un instrument activ de marketing al firmei, putând aduna informații prețioase de la consumatorii și comercianții care accesează site-ul. Astfel, site-ul nu are numai rolul de a furniza informații, ci și pe acela de a colecta opiniile clienților, dând posibilitatea realizării studiilor de piață într-o manieră eficientă, rapidă, exactă și ieftină. În acest mod, se pot sesiza noile orientări și pot fi previzionate noile tendințe.Totodată, site-ul mai poate avea rolul de a educa și informa eficient forța de vânzare și distribuitorii producătorului respectiv. Se recomandă și apariția unor site-uri “reper”, fie ale unor asociații (ADAR-Asociatia Degustatorilor Autorizati din Romania), fie ale unor specialiști de prestigiu, care să pună la dispoziție baze de date ale vinurilor românești, cu cotarea acestora și aprecierea lor inclusiv în raport cu vinurile existente pe plan internațional. În final, se poate spune că existența site-urilor românești pe Internet denotă faptul că producătorii români și cei implicați în industria vinului au realizat importanța Internetului de a se face cunoscuți în contextul mondial actual, deși încă nu se alocă resursele necesare pentru ca această modalitate să fie utilizată cu maximum de eficiență.

BIBLIOGRAFIE

1. Boboc,D.,Perfectionarea managementului și marketingului pentru creșterea eficienței exportului de vinuri românesti, Teză doctorat,2001

2. Cotea,V.D., Barbu N., Grigorescu C., Cotea V.V., Podgoriile și vinurile României, Ed.Academiei Române, 2000

3. Florescu,C., Marketing, Ed.Independenta Economică, București,1997

4.Ghilic-Micu, B., Stoica, M. – Comertul electronic –activitate în societatea informaționala, Informatica Economică,nr.7/1998

5. Levine,R. L., Baroudi, C. Internet pentru toți, București, Teora, 1996

6. Man Aurelia-Cristina-Alexandra, Pomohaci Cristian Mihai, Promovarea vinurilor românești pe internet, București,Prouniversitaria-2006

7. Naudin, F., Comunicarea de la origini la INTERNET, București, Enciclopedia Rao 1998

8. Năstase, F., – Internet și înteprinderile, Informatica Economică, nr.3,1997

9. Păunescu, D., Marketing prin Internet, www.afaceri.net,2001

10. Pilat, F., Deaconu, S., Popa, S., Radu Fl., Introducere în Internet, Ed. Teora București,1995

11.Pomohaci C.M., – Noțiuni introductive de utilizare a computerului word, excel, documente HTML, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 2005

12. Pomohaci, N., Stoian, V., Gheorghiță, M., Sîrghi, C., Cotea V.V., Nămoloșanu I., Oenologie- vol.I, vol.II, Ed.Ceres, București, 2000, 2001

13. Pomohaci, N., Vinul românesc- imens potențial nefolosit, Agricultorul roman, nr.57/2003

14. Ristea, A.L., Tudose, C., Ioan-Franc, V. –Tehnologie comercială, Editura Expert, București,1999

15. Talpeș, F. – Comerțul electronic și România, PC Word România, 6/1998

BIBLIOGRAFIE

1. Boboc,D.,Perfectionarea managementului și marketingului pentru creșterea eficienței exportului de vinuri românesti, Teză doctorat,2001

2. Cotea,V.D., Barbu N., Grigorescu C., Cotea V.V., Podgoriile și vinurile României, Ed.Academiei Române, 2000

3. Florescu,C., Marketing, Ed.Independenta Economică, București,1997

4.Ghilic-Micu, B., Stoica, M. – Comertul electronic –activitate în societatea informaționala, Informatica Economică,nr.7/1998

5. Levine,R. L., Baroudi, C. Internet pentru toți, București, Teora, 1996

6. Man Aurelia-Cristina-Alexandra, Pomohaci Cristian Mihai, Promovarea vinurilor românești pe internet, București,Prouniversitaria-2006

7. Naudin, F., Comunicarea de la origini la INTERNET, București, Enciclopedia Rao 1998

8. Năstase, F., – Internet și înteprinderile, Informatica Economică, nr.3,1997

9. Păunescu, D., Marketing prin Internet, www.afaceri.net,2001

10. Pilat, F., Deaconu, S., Popa, S., Radu Fl., Introducere în Internet, Ed. Teora București,1995

11.Pomohaci C.M., – Noțiuni introductive de utilizare a computerului word, excel, documente HTML, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 2005

12. Pomohaci, N., Stoian, V., Gheorghiță, M., Sîrghi, C., Cotea V.V., Nămoloșanu I., Oenologie- vol.I, vol.II, Ed.Ceres, București, 2000, 2001

13. Pomohaci, N., Vinul românesc- imens potențial nefolosit, Agricultorul roman, nr.57/2003

14. Ristea, A.L., Tudose, C., Ioan-Franc, V. –Tehnologie comercială, Editura Expert, București,1999

15. Talpeș, F. – Comerțul electronic și România, PC Word România, 6/1998