Promovarea Produselor Agroalimentare Ecologice pe Piata Uniunii Europene

PROMOVAREA PRODUSELOR AGROALIMENTARE ECOLOGICE PE PIAȚA [NUME_REDACTAT]

CUPRINS:

Producția agroalimentară ecologică presupune o activitate umană în armonie deplină cu legile fundamentale ale agronomiei și ecologiei. Un sol sănătos este baza obținerii produselor alimentare sănătoase pe întreg lanțul trofic: sol-plantă-animale-om. Monitorizarea întregului sistem de procedee tehnologice prin intermediul inspectării și certificării gospodăriilor din producția agroalimentară ecologică, conform standardelor europene și internaționale, va permite garantarea calității produselor obținute.

Producția agroalimentară ecologică presupune folosirea intensivă a surselor energetice renovabile de proveniență preponderent locală în cadrul fiecărei gospodării. Respectarea principiilor producției agroalimentare ecologice permite prevenirea consecințele negative de ordin ecologic și social în comunitățile atât rurale, cât și urbane.

Problema-cheie în producția agroalimentară ecologică o constituie elaborarea și adoptarea unui sistem integru de agricultură pentru fiecare gospodărie, indiferent de forma de proprietate, care asigură echilibrarea cheltuielilor și venitului de energie în fiecare agroecositem, inclusiv asigură restabilirea fertilității solului.

[NUME_REDACTAT] parcurge o perioadă de perfecționare și ajustare a mecanismului economic la exigențele țărilor din [NUME_REDACTAT]. Actualmente și în viitorul previzibil sectorul productiv al economiei naționale va avea un caracter preponderent agrar, iar pentru mai bine de 20% din populația țării, activitatea agricolă reprezintă unica sursă de existență, cu majoritatea locuitorilor fiind amplasați în mediul rural .

[NUME_REDACTAT] actual al [NUME_REDACTAT] în domeniul agriculturii și industriei alimentare, sunt axate pe promovarea politicilor de reformare a proprietății și consolidării terenurilor agricole, crearea condițiilor favorabile pentru activitatea producătorilor agricoli din sector, obținerea unei producții competitive, dezvoltarea sistemelor agroalimentare ecologice, diversificarea relațiilor economice externe, acordarea asistenței informaționale, consultative și de perfecționare a cunoștințelor producătorilor din sectorul agroalimentar.

Scopul tezei de master – analiza particularităților agriculturii ecologice în contextul dezvoltării durabile ale [NUME_REDACTAT].

În vederea realizării scopului menționat, propunem următoarele obiective:

Analiza obiectivelor de dezvoltare a sistemului agroalimentar ecologic al [NUME_REDACTAT].

Reflectarea particularităților și resurselor ale agriculturii naționale.

Cercetarea structurii producției agroalimentare ecologice.

Analiza producției principalelor produse agricole din [NUME_REDACTAT]

Estimarea competitivității în promovarea produselor ecologice autohtone.

Suportul informațional al tezei îl constituie actele normative și legislative ale [NUME_REDACTAT], literatura științifică în domeniul agroalimentar, datele de referință ale instituțiilor de cercetare, studiile [NUME_REDACTAT] de Statistică al [NUME_REDACTAT], MAIA, FAO, EUROSTAT.

Structura tezei de master: introducere, trei capitole, concluzii și propuneri, bibliografia, anexe.

În introducere este reflectată importanța subiectului ales și actualitatea temei, fiind reflectate scopul și obiectivele cercetării.

Capitolul I. ,,Conceptul de produs ecologic:programe și sisteme” prezintă analiza programului național privind producția agroalimentară ecologică, sistemului de dezvoltare a exportului de produse agroalimentare ecologice

Capitolul II. ,,Producerea și comercializarea produselor agricole ecologice” reflectă starea actuală a evoluției producției agroalimentare ecologice pe plan mondial și național, realitățile producției agricole globale.

Capitolul III. „Perspectivele promovării producției agroalimentare ecologice” identifică evaluarea conformității producției agroalimentare ecologice și promovarea exportului acestora.

Metodologia cercetării științifice a lucrării se bazează pe aplicarea diverselor metode de cercetare, acordându-se prioritate metodei dialectice, cu elementele ei componente: sinteza, analiza, inducția și deducția, metoda monografică, metoda tabelară, metoda grafică, metoda de comparație, clasificare etc.

Capitolul I. Conceptul de produs ecologic:programe și sisteme

1.1.Programul național privind producția agroalimentară ecologică

Satul din [NUME_REDACTAT] reprezintă mai bine de jumătate din populația țării și, cel puțin în egală măsură, din infrastructura de producție și forța de muncă. În plus, el reprezintă aria geografică care pune cel mai acut problemele valorificării și conservării mediului ambiant în politicile de dezvoltare durabilă.

Dezvoltarea agriculturii la nivel general și producția agroalimentară ecologică la nivelul cooperativelor agricole avansate sunt, la ora actuală, acele probleme de interes național în rezolvarea modernă a cărora republica noastră trebuie să se racordeze rapid pentru a integra potențialul de producție agroalimentară în circuitul internațional de valorificare. De această integrare care, conform ciclurilor anuale ale agriculturii, poate avea efect mult mai rapid decât în alte domenii, depinde statutul economic al statului pe viitor. Va reuși statul, cu politica sa agrară, să antreneze societățile agricole să ofere cetățenilor o existență decentă prin garanția securității alimentare și creșterea produsului intern brut sau va rămâne într-o permanentă stare de sărăcie, autoeliminându-se din procesul de tranziție și acceptând pentru o lungă durată condiția de subdezvoltare?

Este cert că, la necesitățile republicii noastre, agricultura intensivă este cea care poate aduce recolte mai mari și este menită să asigure atât cerințele pieței interne, cât și ale unora dintre cele mai puțin pretențioase piețe ale exportului, aducând astfel mai multe beneficii producției agricole și încurajând agenții economici. Pe terenurile, unde agricultura privată a început să se dezvolte intensiv, este normal să se dezvolte și chiar să se extindă, deoarece prin aceasta se va asigura o anumită bază economică și o gospodărire superioară a fondului funciar.

Totodată, datorită perioadei lungi de tranziție, o parte din terenurile destinate exploatării agricole sunt lucrate foarte prost, o altă parte, lucrată fără mijloace moderne, a fost ferită de chimizare doar datorită lipsei de fonduri, iar o a treia parte, prin propria poziție geografică, este binecuvântată ecologic, rămânând și astăzi la ciclurile de vegetație naturală.

Astfel, asumându-ne imperativele economice imediate ale agriculturii intensive și rolul ei în dezvoltarea rurală, bazată pe proprietatea privată, promovarea și extinderea acesteia, constatăm că, în mod obiectiv, există câteva șanse prin care ne putem ralia la cerințele și condițiile piețelor internaționale:

ecologizarea agriculturii;

obținerea producției cu valori naturale superioare;

obținerea produselor cu valoare ecologică și biologică adăugată.

Acesta înseamnă o a doua cale de producție agricolă, paralelă cu prima, dar superioară ei prin acceptarea condițiilor și cerințelor stricte ale piețelor internaționale, precum și ale unor pături sociale de pe piața autohtonă.

Indiferent de faptul că o asemenea producție alternativă va fi folosită pentru alimentația proprie a familiei producătorului sau pentru valorificarea ei la prețurile superioare pe care le are astăzi pe plan mondial, în ambele cazuri, realizarea ei va constitui un progres de integrare în aria civilizată a omenirii, fie beneficiind de o alimentație ce asigură calitatea superioară a vieții, fie realizând venituri superioare, care să ne conducă spre un nivel de trai mai ridicat și spre un mai mare interes în desfacerea internațională a producției agroalimentare ecologice.

Programul național privind producția agroalimentară ecologică accentuează valorificarea concomitentă a zonelor sau terenurilor care, datorită obiectivelor stipulate, sunt mai aproape de conversiunea la o producție agroalimentară ecologică și obținerea produselor cu valoare ecologică și biologică adăugată.

Obiectivele științifice:

Industrializarea și chimizarea agriculturii, cu consecințe indiscutabil pozitive asupra creșterii producțiilor, nu pot fi separate de creșterea consumurilor energetice naturale și a perturbărilor ecologice în lanțul trofic aer – apă – sol – plante – animale – om, cu impact mai grav asupra calității vieții decât a volumului de recolte și a deficitului de produse alimentare.

Intensificarea în agricultură nu are alternative. Agricultura convențională are considerente intensive din cauza inputurilor mereu crescânde din exterior, care, de fapt, semnalează folosirea extensivă a surselor energetice nerenovabile și altor surse naturale (sol, apă etc.).

În aceste condiții agricultura intensivă (convențională), victimă a dominației industriale și chimizării excesive, practicată irațional în conceptul economic al dezvoltării intense a producțiilor, a devenit ramura cu impactul cel mai agresiv în dezechilibrul ecologic. Acest dezechilibru este semnalat în majoritatea țărilor, indiferent de nivelul lor de dezvoltare, în existența umană, raportul biologic om – alimentație, sănătatea și longevitatea populației.

Exploatând ecosistemele agricole, omul a înlocuit unele procese, care, în mod natural, se desfășoară prin mecanisme ce se autoreglează cu alte procese artificiale, dirijate și reglate prin diferite procedee. Astfel, s-a obținut un grad mare de artificializare a agroecosistemului cu impact negativ, care s-a constatat destul de greu. Astăzi, constatările științifice în legătură cu aceste modificări impun o schimbare a modului de gândire în obținerea produselor, o mai mare atenție acordată proceselor naturale și slăbirii presiunilor industriale asupra ecosistemului. Cercetările științifice au constatat că problemele ecologice ale omenirii, conservarea mediului și dezvoltarea durabilă constau în asigurarea alimentației suficiente și cât mai naturale, contribuind astfel la longevitatea vieții umane.

Producția agroalimentară ecologică presupune folosirea intensivă a surselor energetice renovabile de proveniență preponderent locală în cadrul fiecărei gospodării. Respectarea principiilor producției agroalimentare ecologice permite prevenirea consecințelor negative de ordin ecologic și social în comunitățile atât rurale, cât și urbane.

Problema-cheie în producția agroalimentară ecologică o constituie elaborarea și adoptarea unui sistem integru de agricultură pentru fiecare gospodărie, indiferent de forma de proprietate, care asigură echilibrarea cheltuielilor și venitului de energie în fiecare agroecositem, inclusiv asigură restabilirea fertilității solului.

Producția agroalimentară ecologică presupune o activitate umană în armonie deplină cu legile fundamentale ale agronomiei și ecologiei. Un sol sănătos este baza obținerii produselor alimentare sănătoase pe întreg lanțul trofic: sol-plantă-animale-om. Monitorizarea întregului sistem de procedee tehnologice prin intermediul inspectării și certificării gospodăriilor din producția agroalimentară ecologică, conform standardelor europene și internaționale, va permite garantarea calității produselor obținute.

Condițiile actuale din [NUME_REDACTAT] și formarea rețelei naționale

Sistemele de producție agroalimentară ecologică și sistemele alternative la agricultura convențională se diferențiază prin diminuarea presiunilor industriale asupra ecosistemului. De la început este necesar, să precizăm faptul că, în regiunile sărace ale globului, care se confruntă cu probleme grave de securitate alimentară, practic, nu se pune problema agriculturii alternative, atunci când nici cea tradițională nu funcționează la nivel corespunzător.

[NUME_REDACTAT] Moldova, necesitatea ridicării nivelului de trai prin satisfacerea cu produse agroalimentare ieftine obligă intensificarea agriculturii tradiționale, iar contextul integrării europene impune conversiunea la agricultura alternativă, prin respectarea legislației comunitare.

În aceste condiții, [NUME_REDACTAT] trebuie să se situeze undeva la mijloc, continuând dezvoltarea agriculturii intensive, prin folosirea tuturor posibilităților în demararea producției agroalimentare ecologice. Indiferent de aceste două direcții, promovarea agriculturii ecologice presupune întreprinderea unui șir de măsuri începând cu producătorul și terminând cu consumatorul. Este demonstrată deja influența benefică a asociațiilor producătorilor de produse ecologice, care facilitează producerea, prelucrarea și comercializarea produselor ecologice prin intermediul rețelelor locale și internaționale de comerț. În cadrul asociațiilor este mai eficientă activitatea de instruire (consultanță), schimbul de experiență și informații, acordarea ajutorului tehnic, financiar, perfecționarea legislației în vigoare. Integrarea organizațiilor guvernamentale și neguvernamentale în acest domeniu este binevenită.

O contribuție în această direcție poate fi reevaluarea și comercializarea produselor agroalimentare tradiționale, pentru realizarea cărora măsurile pregătitoare sunt mai ușoare. Este necesar de menționat faptul că, în condițiile de dezvoltare a [NUME_REDACTAT], produsul ecologic, oferit atât prin rețeaua de „supermarkete”, cât și prin rețeaua de piețe agricole locale, poate aduce contribuții importante la sporirea atractivității acestor produse. De asemenea, indiscutabil este faptul că, întru sporirea considerabilă a comerțului cu aceste produse este certificarea industriei alimentare ecologice, care aprovizionează alimentația publică în republică.

În acest scop, rețeaua de comerț locală stabilește legături de interese și de cooperare între gospodăriile agricole sau producătorii privați, industria alimentară, firme de consultanță și formare profesională, camere de comerț și industrie, industria hotelieră și sectorul guvernamental reprezentat prin direcțiile agricole raionale, care se susțin reciproc, analizează problemele producției agroalimentare ecologice și formării profesionale în domeniu și dirijează, de asemenea, desfacerea sau procesarea lor pe bază contractuală. De asemenea, este necesară atragerea și a unor bănci de investiții, asociații profesionale din străinătate, organizații internaționale care acordă prin programele lor sprijin financiar.

Alegerea rețelei comerciale sau a partenerului comercial este cheia succesului în exportul produselor agroalimentare ecologice. Rețeaua comercială cuprinde toate etapele de la producător până la consumator. Principiul comerțului exterior constă în procurarea unor cantităților mari de marfă, pentru a le împărți în loturi mai mici, până când produsul trece de etapele de distribuție până la punctul de vânzare cu amănuntul.

1.2.Sistemul de dezvoltare a exportului de produse agroalimentare ecologice

Sistemul de dezvoltare a exportului de produse agroalimentare ecologice constă în:

Export direct – sistemul în care producătorul se angajează să efectueze el însuși exportul.

Exportul indirect – sistemul în care producătorul desemnează un exportator pentru a efectua operațiunile legate de export. Agenții economici din producția agroalimentară ecologică se pot încadra în cel de-al doilea sistem, chiar dacă nu dispun de logistica necesară sau nu sunt destul de informați despre legăturile existente între rețelele comerciale.

Exporturile de produse ecologice sunt destinate, în fond, întreprinderilor importatoare de producție sau importatorilor en-gros. Este foarte importantă alegerea corectă a partenerului comercial, pentru că succesul întreprinderii se bazează, în special, pe reputația importatorului, precum și pe capacitatea acestuia de a comercializa produsul pe piața respectivă. Partenerul ales trebuie să ofere, printre altele, garanții de corectitudine și integritate profesională, pentru că aceste calități umane sunt indispensabile pentru durata și succesul asocierii formate de către exportator și importator.

Toate activitățile acestei rețele de comerț trebuie să fie monitorizate, popularizate și dirijate prin consultații de specialitate, asigurate de un grup de presă, format din mai multe publicații și emisiuni radio și televizate, care să asigure un schimb de experiență permanent între toți participanții, informații tehnice sau comerciale și forme de învățământ la distanță. Trebuie de menționat faptul că organizațiile neguvernamentale care stimulează inițiativele din societatea civilă și impun perfecționări în domeniul legislativ, își desfășoară activitățile în paralel cu măsurile guvernamentale de integrare europeană, fapt ce va conduce la armonizarea cadrului legislative în domeniu și autorizarea sistemelor de certificare conform prevederilor [NUME_REDACTAT].

Concomitent cu obiectivele de bază Programul are drept scop următoarele:

– armonizarea cadrului legislativ și normativ, cu cerințele internaționale, în domeniul producției agroalimentare ecologice;

– consolidarea sistemului de producție agroalimentară ecologică, prin dezvoltarea gospodăriilor-model și centralizarea informației privind materia primă și condițiile necesare pentru producția agroalimentară ecologică;

– întărirea capacității sistemului de inspecție și certificare a producției agroalimentare ecologice;

– întărirea capacității centrelor de consultanță locală care vor susține atât producătorul cât și consumatorul;

– susținerea și stimularea proiectelor de cercetare, inclusiv cele legate de protecția plantelor și animalelor;

– consolidarea întreprinderilor de deservire (semințe, îngrășăminte, medicamente etc.) spre cerințele producției ecologice;

– aplicarea unei politici de susținere a producției agroalimentare ecologice;

– introducerea în învățământ a unor cursuri de specialitate, privind producția agroalimentară ecologică;

– asigurarea cu literatură și materiale didactice de instruire pentru toți agricultorii privind sistemele de producție agroalimentară ecologică;

– publicitate prin intermediul mass-media, pentru informarea corectă a populației despre importanța produselor ecologice.

Extinderea producției agroalimentare ecologice va fi axată pe următoarele principii:

– schimbarea mentalității și comportamentul agricultorilor cu privire la activitățile agricole, precum și competența operatorilor în relațiile cu furnizorii și clienții;

– promovarea fertilității naturale și ameliorarea solului, pentru a preîntâmpina scăderea productivității;

– întreținerea plantelor prin ameliorarea biologică a solului și conservarea rezervelor de apă;

– utilizarea rațională a îngrășămintelor organice conform specificului noului model agricol;

– profilaxia apariției bolilor și dăunătorilor, în cazul protecției plantelor și a animalelor, prin menținerea echilibrului natural;

– creșterea animalelor în conformitate cu condițiile naturale specifice;

– promovarea sorturilor de culturi și a raselor de prăsilă omologate;

– modul de gospodărire multilateral (cultivarea plantelor și creșterea animalelor);

– respectarea principiului de producție agroalimentară ecologică axată la o ramură a întreprinderii pentru utilizarea mai eficientă a resurselor;

– amplasarea în spațiu a terenului pentru producția agroalimentară ecologică, în concordanță cu echilibrul ecosistemelor, creând, totodată o zonă de agrement;

– renunțarea la produsele din import prin dezvoltarea legăturii dintre produs și producător, respectiv, produs și consumator prin promovare, publicitate, marketing.

Procesarea produselor agroalimentare ecologice va fi bazată pe următoarele principii:

– aplicarea tehnologiilor performante de procesare a produselor agroalimentare ecologice, în baza utilizării noilor soiuri și hibrizi, cu rezistența sporită la boli, dăunători și diverși factori anabiotici;

– perfecționarea tehnologiilor, precum și procedeelor tehnologice de procesare a produselor agroalimentare;

– asigurarea procesului tehnologic de procesare a produselor agroalimentare ecologice cu documentația tehnică normativă și tehnologică.

Marketingul produselor alimentare ecologice

Marketingul produselor alimentare ecologice se deosebește de cel convențional prin factorii de producere. La definirea strategiei de marketing este necesară selectarea variantei optimale de inițiere și susținere permanentă a informației despre piață, concurenți, consumatori și alți factori de decizie: Produs– Preț – Promovare (P+P+P).

Marketingul produselor ecologice va include următoarele etape:

1) determinarea scopului gospodăriei;

2) determinarea factorilor obiectivi:

– unicitatea produselor agroalimentare ecologice;

– limitarea resurselor naturale;

– dependența de factorii naturali și biologici;

– potențialul și caracterul structurii capitalului fix;

3) planificarea spectrului de produse;

4) strategia de dezvoltare:

– intensivă;

– extensivă;

– prin integrare;

– strategia de dezvoltare – produs nou pe piețe noi.

Formarea prețurilor la produsele agroalimentare ecologice necesită o influență directă a statului prin anumite facilități, și anume: subvenții bugetare, facilități fiscale/vamale, credite bancare garantate de stat, investiții pe termen lung, în conformitate cu legislația națională/internațională.

Asigurarea științifică, extensiunea și pregătirea cadrelor în domeniul producției agroalimentare ecologice

Programul de cercetare, organizat în baza cooperării științifice interdisciplinare, va include următoarele direcții prioritare de investigații:

– crearea noilor soiuri de hibrizi, selectate preponderent în baza fondului genetic autohton pur, cu calități fiziologice durabile, adecvate consumului, rezistențe la boli și dăunători, cu capacitate biologică sporită de suprimare a buruienilor, care să permită excluderea folosirii pesticidelor;

– extinderea sortimentului de plante cultivate, elaborarea asolamentelor științific fundamentate;

– ameliorarea suprafețelor de pășuni și fânețe;

– elaborarea și aplicarea sistemelor integrate de protecție a plantelor;

– elaborarea și aplicarea sistemelor de producție și ameliorare a fertilității solului prin experiențe de lungă durată în producția agroalimentară ecologică;

– elaborarea și aplicarea tehnologiilor de valorificare a resurselor regenerabile, în scopul restituirii elementelor nutritive ale solului, reducând pe cât e posibil utilizarea resurselor neregenerabile;

Aceste probleme vor fi studiate și monitorizate în loturi demonstrative și gospodării-pilot în producția agroalimentară ecologică, amplasate în diferite zone ale republicii, cu monitorizarea concomitentă a schimbărilor indiciilor agronomici și socio-economici. Crearea rețelei de cercetare și extensiune, precum și a gospodăriilor-pilot în agricultura ecologică vor servi drept obiect de studiu, demonstrare și instruire permanentă pentru fermieri. Lucrul de cercetare se îmbină cu pregătirea specialiștilor și reciclarea cadrelor, care va fi coordonat de [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT].

În programele universitare și în cele de învățământ mediu special se va introduce un curs de agricultură ecologică, iar pentru cursurile de reciclare a cadrelor și pentru școlile de profil general – un curs privind bazele agriculturii ecologicei în Moldova.

Pentru propagarea cunoștințelor ecologice în rândul populației se vor edita periodic cărți, broșuri, articole în presa republicană și raională. Materiale similare vor fi difuzate prin intermediul televiziunii și radioului. De asemenea, instituțiile științifice vor organiza conferințe și seminarii științifico-practice pentru discutarea rezultatelor obținute și necesitatea extinderii lor.

Prin examinarea lanțului valoric și a cerințelor consumatorilor de pe piața internă și cea internațională vor fi identificați următorii factori critici de succes: preț; sortimente; ambalaj; branding; disponibilitate.

Pentru a fi recunoscute ca fiind ecologice și a fi introduse pe piață, produsele agroalimentare trebuie să aibă pe etichete referințe explicite referitoare la metodele ecologice de producție a acestora și referitor la certificarea de evaluare a calității emisă de o organizație supervizoare acreditată și autorizată conform prevederilor legislației în vigoare.

Spre deosebire de agricultura convențională, producția agroalimentară ecologică nu se limitează numai la cultivarea plantelor și creșterea animalelor, ci și la manipularea câtorva factori esențiali în managementul elementelor din care este alcătuit agroecosistemul. Ea trebuie să se fundamenteze în stimularea proceselor naturale ciclice, care să asigure menținerea fertilității solului și un management integrat (control) al protecției și nutriției plantelor, cu cheltuieli moderate de energie și resurse, dar cu susținerea producției la un nivel optim.

Producția agroalimentară ecologică este un procedeu modern ce presupune modernizări și nu o simplă revenire la natură. Ea presupune modalități științifice nepoluante de cultură a plantelor, creșterea animalelor și producerea alimentară, care se deosebește fundamental de agricultura intensivă, precum și de cea de supraviețuire în subdezvoltare. Rolul acestui sistem de agricultură este de a produce alimente mult mai curate, mai potrivite metabolismului organismului uman, dar în deplină corelație cu conservarea și dezvoltarea mediului ambiant și respectul față de natură și legile ei. Practicarea producției agroalimentare ecologice presupune utilizarea procedeelor și tehnologiilor care sunt aproape de legile naturii sau a acelor a căror aplicare nu lezează aceste legi nici prin modificare și nici prin eliminarea lor.

Este necesar de menționat că trecerea de la practicile agricole convenționale la cele de producție agroalimentară ecologică implică o perioadă de conversie de 2 – 3 ani. Trecerea la această formă de agricultură este, în mod normal, progresivă, pentru că permite o bună formare prealabilă a agricultorilor și ajustarea metodelor de producție la nivelul exploatării. De asemenea, ea presupune crearea unor servicii corespunzătoare în ansamblul operațiunilor, cu funcții de control și de consiliere în directă măsură cu producția agroalimentară ecologică, care necesită eforturi suplimentare de organizare și de formare a personalului.

Luând în considerare imperativele pentru realizarea produselor de calitate superioară, este necesară implicarea în rețea și a autorităților publice locale, care să asigure arendarea terenurilor cu destinație respectivă, la cererea producătorilor care se angajează în producția ecologică sau chiar și la localități întregi care își asumă această responsabilitate. Numai în acest mod de cooperare pe suprafețe mai mari, pot fi respectate condițiile de mediu.

Este necesar de menționat faptul că, pornind de la parcele și gospodării individuale, producția agroalimentară ecologică poate fi dezvoltată numai prin forme asociative cu exploatări agricole mai mari, care pot suporta costurile reorganizărilor și consultațiilor de specialitate, de asemenea, prin cooperare poate fi prelucrată și ambalată, cu o etichetă comună pentru comercializare, precum și pentru obținerea unei clientele fidele, care să garanteze prețuri convenabile.

1.3. Planul de acțiuni privind realizarea progamului pentru promovarea producerii si comercializarii produselor ecologice (HVA)

[NUME_REDACTAT] Moldova stabilește planul de acțiuni pentru promovarea și implementarea producției agroalimentare ecologice în [NUME_REDACTAT], care include două obiective principale:

cantitativ – creșterea suprafețelor cultivate după modul de producție agroalimentară ecologică;

calitativ – plasarea producției agroalimentare ecologice în centrul agriculturii moldovenești ca motiv al dezvoltării durabile a acesteia.

Schema organizatorică a planului de acțiuni reprezintă patru obiective:

sistemul de coordonare a activităților din producția agroalimentară ecologică și elaborarea politicii de stat;

strategia de extensiune;

strategia de cercetare;

strategia educație.

SCHEMA ORGANIZATORICĂ A PLANULUI DE ACȚIUNI HVA

Sursa: elaborat de autor

Sistemul de coordonare a activităților în producția agroalimentară ecologică și elaborarea politicii de stat, aparține [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] și este prezentat prin următoarea schemă organizatorică:

Organizarea instituțională a producției agroalimentare ecologice este coordonată de [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] cu serviciul de specialitate, care asigură respectarea prevederilor legale specifice și controlul asupra metodelor de producție agroalimentară ecologică, instituită conform Legii nr.115-XVI din 09.06.2005 cu privire la producția agroalimentară ecologică.

La acest compartiment deja sunt efectuate unele măsuri:

prin [NUME_REDACTAT] nr.863 din 21.05.2000 a fost adoptată [NUME_REDACTAT] a agriculturii ecologice, fabricării și comercializării produselor alimentare ecologice și genetic nemodificate;

[NUME_REDACTAT] și Metrologie a adoptat standardul român SR 13454:2000 „[NUME_REDACTAT]. Ghid de producere, procesare, etichetare și comercializare a produselor agroalimentare biologice”;

Legea nr.115-XVI din 09.06.05 “privind producția agroalimentară ecologică”;

[NUME_REDACTAT] nr. 149 din 10.02.2006 “cu privire la [NUME_REDACTAT] de aplicare a Legii 115”;

Regulamentul privind principiile producției ecologice și metodele de procesare agroalimentare ecologice;

Regulamentul cu privire la sistemul de inspecție și certificare în producția agroalimentară ecologică;

Regulamentul privind importul și exportul produselor agroalimentare ecologice;

[NUME_REDACTAT] nr. 1078 din 13.10.2008 “Reglementarea tehnică privind aplicarea Regulamentului CE 834/2007 cu privire la producția agroalimentară ecologică, etichetarea și controlul”;

Ordin MAIA nr. 179 din 10.09.2008 “cu privire la regulile de întreținere a Cărții istoriei câmpului”;

Ordin MAIA nr. 9 – din 19.01.2010 “privind constituirea comisiei de autorizare a OIC”;

Ordin MAIA nr. 16 – din 05.02.2010 “privind regulile de înregistrare a agenților economici în producția agroalimentară ecologică”;

În sensul acestui obiectiv este necesară consolidarea tuturor forțelor, pentru ca [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] să-și onoreze obligațiunile stipulate în Legea nr.115-XVI din 09.06.2005 cu privire la producția agroalimentară ecologică:

DAERRI – [NUME_REDACTAT] Ecologica, [NUME_REDACTAT] și Irigare, are sarcina de a se ocupa cu acțiunile prezentate mai sus, precum și activitățile de înregistrare a potențialilor agenți economici din producția agroalimentară ecologică;

UASM – [NUME_REDACTAT] de Stat din Moldova, are sarcina de consultanță și școlarizare în producția agroalimentară ecologică;

IRCSA – instituțiile ramurale de cercetări științifice agricole, au sarcina de cercetare aplicativă în producția agroalimentară ecologică;

[NUME_REDACTAT] și Metrologie – în calitate de [NUME_REDACTAT] pentru [NUME_REDACTAT] Produselor, are sarcina de coordonare a activității organismelor de inspecție și certificare a producției agroalimentare ecologice.

Serviciul de acreditare – are sarcina de acreditare a organismelor de inspecție și certificare în producția agroalimentară ecologică.

Sistemul de coordonare a activităților în producția agroalimentară ecologică și elaborarea politicii de stat este expus în figura 1.

Figura 1

Sursa: elaborată de autor

Capitolul II. Producerea și comercializarea produselor agricole și ecologice

2.1. Realitățile producției agricole globale

Producția globală agricolă în anul 2014 a marcat o creștere de 108, 2% față de anul 2013. Majorarea a fost determinată de creșterea producției vegetale – cu 10,4 % și a producției animaliere – cu 4,0% (conform estimărilor preliminare a BNS, în prețuri comparabile)-figura 2.

Sursa: BNS, 2014

Figura 2. Producția agricolă în gospodăriile de toate categoriile, md.lei

Situația în profil pe categorii de gospodării indică, că 39% din volumul producției globale agricole revin întreprinderilor agricole, 18% – gospodăriilor țărănești (de fermier), 43% – gospodăriilor populației.

Ponderea înaltă a gospodăriilor populației în producția agricolă este determinată în special de cota importantă a producției animaliere în aceste gospodării (circa 74% din total producția zootehnică pe țară).

Pe parcursul anilor 2009-2014, a fost înregistrată o tendință de creștere în sectorul zootehnic, creșterea animalelor în masă vie majorându-se cu 37,5% în anul 2014 comparativ cu 2009.

Tabelul 1

Producția principalelor produse agricole vegetale în gospodăriile de toate categoriile din [NUME_REDACTAT], mii tone

Sursa: BNS, 2014

Conform cercetărilor [NUME_REDACTAT] de Statistică producția globală agricolă în gospodăriile de toate categoriile (întreprinderile agricole, gospodăriile țărănești (de fermier) și gospodăriile populației) în anul 2014, a marcat 108,2% față de anul 2013. Majorarea producției globale agricole a fost determinată de creșterea producției vegetale – cu 10,4 % și a producției animaliere – cu 4,0%.

Astfel, producția medie la un hectar de sfeclă de zahăr a crescut cu 43,8%, de rapiță – cu 39,5%, de soia – cu 25,3%, de legume de câmp – cu 18,2%, de cartofi – cu 16,9%, de grîu – cu 14,5%, de porumb – cu 6,5%.

În anul 2014 întreprinderile agricole au produs partea principală a volumului de sfeclă de zahăr – 93%, rapiță – 93%, tutun – 85%, soia – 77%, floarea soarelui – 73%, cereale și leguminoase pentru boabe (exclusiv porumb) – 73%. Totodată, 85% din volumul total de cartofi, 84% de legume, 77% de struguri, 69% de porumb pentru boabe, 96% de lapte, 66% de carne, 62% de ouă au fost produse de gospodăriile populației și cele țărănești (de fermier).

În anul 2014 ponderea producției vegetale în total producția agricolă a constituit 67% (în anul 2013 – 66%), din care de cereale și leguminoase boabe – 25,2% (25,1%), culturi tehnice – 14,4% (12,9%), cartofi – 4,3% (4,2%), legume – 7,0% (6,9%), fructe, nuci și pomușoare – 6,4% (6,0%), struguri – 6,8% (7,6%). Producției animale i-a revenit 33% (în anul 2013 – 34%), din care de vite și păsări – 18,4% (18,6%), lapte – 9,7% (10,6%), ouă – 3,1% (3,3%).

Creșterea producției vegetale (și respectiv a ponderii acesteia în total producția agricolă) în anul 2014 față de anul precedent a fost generată de creșterea roadei medii la majoritatea principalelor culturi agricole (cu excepția strugurilor). La producerea de porumb volumul de producere a crescut de la 1,1 mil tone în anul 2009 la 1,5 mil. tone în 2014, la grîu producerea, de asemenea, este în creștere de la 0,7 mil. tone în 2009 la 1,1 mil. tone- figura 3.

Sursa: BNS, 2014

Figura 3. Dinamica producerii cerealelor din [NUME_REDACTAT]

Pe parcursul anilor 2009-2014, creșteri semnificative s-au înregistrat pentru culturile tehnice, astfel producția de sfeclă de zăhăr a sporit de la 337mii tone în 2009 pînă la 1158 mii în 2014, iar la floarea-soarelui de la 284 mii tone în 2009 la 559 mii tone-figura 4.

Sursa: BNS, 2014

Figura 4. Dinamica producerii culturilor tehnice din [NUME_REDACTAT]

În anul 2014 sunt înregistrate creșteri la majoritatea produselor de origine vegetală : sfeclă de zahăr, floarea soarelui, legume, cartofi, fructe, nuci și pomușoare, cereale.

Sursa: BNS, 2014

Figura 5. Dinamica producerii culturilor horticole din [NUME_REDACTAT]

Analiza impactului diferitor tipuri de producție asupra ritmului volumului fizic al producției agricole în anul 2014 față de anul 2013 indică, că o influență pozitivă mai semnificativă a avut creșterea producției de cereale și leguminoase boabe (cu 8,9%), vite și păsări (în masă vie) (cu 7,3%), soia (cu 70,2%), fructe, nuci și pomușoare  (cu 17,2%), floarea soarelui (cu 10,1%), legume  (cu 10,2%), rapiță  (cu 59,4%), cartofi (cu 11,8%), sfeclă de zahăr (cu 14,7%), care a generat majorarea producției globale agricole, corespunzător, cu 2,2%, cu 1,3%, cu 1,0%, cu 0,9%, cu 0,8%, cu 0,7%, cu 0,5%, cu 0,5% și cu 0,4%.

Sursa: BNS, 2014

Figura 6. Dinamica creșterii animalelor(masă vie) din [NUME_REDACTAT]

Creșterea producției animaliere în gospodăriile de toate categoriile cu 4,0% a avut loc datorită majorării volumului producției de vite și păsări cu 7,3% și producției de ouă cu 3,4%(figura 6). Producția de lapte s-a diminuat cu 0,9% în rezultatul micșorării efectivului mediu de vaci în gospodăriile populației (cu 2,8%).

2.2. Evoluția producției agroalimentare ecologice pe plan mondial și național

Producția agroalimentară ecologică este în plină ascensiune pe plan mondial. Ea se practică în cca. 154 țări răspândite în toate cele cinci continente, pe o suprafață agricolă de cca. 31 584 720 ha, din care 42,9 % în Oceania (Australia), 23,8% în Europa, 23,5% în [NUME_REDACTAT], 5,5 % în America de Nord, 2,8 % în Asia și 1,6 % în Africa.

Tabelul 2

Piața mondială a produselor agroalimentare ecologice

Sursa: FAO, 2014

* Finlanda, Grecia, Portugalia, Spania, Polonia, Norvegia, Ungaria, Cehia, Estonia, Letonia, Lituania, România, Bulgaria.

Piața produselor agroalimentare ecologice în lume este de cca. 3,1 – 4,3 %. Suprafața cultivată ecologic la nivel mondial se ridica la 31,4 milioane de hectare. Conform raportului „Lumea agriculturii organice, statistici și trenduri”, ediția 2013, Australia este cel mai „bio” continent după criteriul întinderii suprafețelor cultivate – aproximativ 11,8 milioane de hectare. Pe locul doi al clasamentului se situează Europa cu 6,9 milioane de ha, fiind urmata de [NUME_REDACTAT] cu 5,8 milioane.

La nivelul UE, agricultura organică reprezintă 3,7% din totalul suprafeței agricole. Italia are și cel mai mare număr de ferme ecologice, 31% din total UE, fiind urmată de Austria, Spania si Germania. Cheltuielile pe locuitor pentru procurarea de eco-produse au înregistrat cele mai mari valori în Danemarca – 58,08 euro.

[NUME_REDACTAT], la ora actuală, sunt exploatate cca. 7,6 milioane ha cu management ecologic, în cca. 178 940 ferme, din care Austria 12,9 %, Finlanda 7,22%, Italia 6,86 %, Suedia 6,8 %, Grecia 6,24 %, Danemarca 6,2 %, Cehia 5,97%, Estonia 4,59 %, Slovenia 4,6 %, [NUME_REDACTAT] 4,42 %, Germana 4,3 %.

[NUME_REDACTAT] Moldova producția agroalimentară ecologică și comercializarea acesteia este o șansă reală de penetrare a piețelor străine care sunt suprasaturate cu produse din agricultura convențională și suportă lipsă de produse ecologice. Valoarea adăugată la producerea și comercializarea produselor ecologice, de rând cu cheltuielile reduse la obținerea lor, permit majorarea venitului acumulat de comunitățile rurale în scopul soluționării problemelor socio-economice la sate.

Astfel, susținerea promovării și dezvoltării agriculturii ecologice este un element fundamental nou – o politică de dezvoltare rurală, destinată să încurajeze numeroase inițiative rurale, ajutând, concomitent, agricultorii să-și restructureze fermele, să diversifice gama de produse, precum și să penetreze diferite piețe întru comercializarea produselor. În ultimi ani a crescut interesul agenților economici din țară față de producția agroalimentară ecologică, confirmată prin faptul sporirii suprafețelor și volumului acestei producții.

Producția agroalimentară ecologică (termen similar cu producția biologică sau organică) este o formă durabilă de obținere a produselor agroalimentare fără utilizarea produselor chimice de sinteză (insecticide, fungicide, erbicide, și îngrășăminte minerale), și se bazează pe menținerea unui sol productiv, prin fertilizarea cu îngrășăminte organice, rotația culturilor și asolamente echilibrate, precum și combaterea bolilor și dăunătorilor prin metode biologice. BIO reprezintă produse certificate ce conțin 100% ingrediente ecologice. Piața BIO din [NUME_REDACTAT] este generată în primul rând de ofertă, deoarece prezența produselor pe piață trezește de fapt, interesul consumatorilor. Formarea pieței presupune de fapt schimbarea unor mentalități și stiluri de viată, eforturi în direcția educării și informării, având în vedere că este vorba de produse noi pentru moldoveni, produse cu un caracter special. Problema cea mai mare a pieței [NUME_REDACTAT] de produse ecologice este că nu există procesatori. Materia primă moldovenească este exportată, produsele sunt fabricate în străinătate și se întorc în țară de patru ori mai scumpe. Alimentele BIO sunt mai scumpe decât cele convenționale (peste tot în lume). Motive pentru care prețul produselor BIO este mai ridicat:

ingredientele utilizate în producția produselor sunt mult mai scumpe;

ingredientele necesare sunt mai greu de procurat;

producția durează mult timp și necesită oameni specializați;

este necesară o forță numeroasă de muncă;

producția trebuie să respecte anumite standarde prestabilite pentru a primi certificarea producției ECO și utilizarea mărcii naționale „[NUME_REDACTAT] – [NUME_REDACTAT]”;

față de agricultura convențională, în agricultura ecologică bolile plantelor trebuie sa fie tratate cu ceaiuri sau cu îngrășăminte ECO;

cele mai multe produse organice sunt comercializate doar în magazine BIO;

raportul dintre costul de producție și prețul produsului.

Recolta obținută este cu 20 – 50% mai mică decât în cazul agriculturii tradiționale, însă prețul de export pentru alimentele ecologice poate fi de două-trei ori mai mare. Începerea producției necesită un timp destul de lung, de până la 2 ani, din perspectiva perioadei de conversie. Activitatea presupune inspecții periodice ale organismelor de inspecție acreditate și înregistrarea anuală la [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] al [NUME_REDACTAT].

Aplicarea legilor referitoare la producția ecologica este monitorizată de organisme de inspecție și certificare, care eliberează certificatele de produs ecologic. Acestea controlează lanțul de obținere al produsului, de la inspectarea pământului cultivat până la procesele prin care se obține produsul final.

Organisme de Inspecție și Certificare a [NUME_REDACTAT] Ecologice:

Î.C.S. ”CERTROM-MOL” S.R.L.

Î.C.S. ”BIOZOO” S.R.L.

”ECOGRUPPO ITALIA-M” S.R.L.

”CERTIFICAR-ECO” S.R.L.

CRPA Inspect

ICEA [NUME_REDACTAT] suprafețelor în producție agroalimentară ecologică din [NUME_REDACTAT] se prezintă mai jos :

Sursa: BNS, 2014

Figura 8. Dinamica creșterii suprafețelor pentru producția ecologică din [NUME_REDACTAT], ha

În ultimii ani a crescut interesul agenților economici din țară față de producția agroalimentară ecologică, confirmată prin faptul sporirii suprafețelor și volumului acestei producții. Suprafața totală a culturilor ecologice în [NUME_REDACTAT] a crescut în mare majoritate din anul 2003 până în anul 2014-figura 9.

Sursa: BNS, 2014

Figura 9. Dinamica numărului de producători în agricultura ecologică din [NUME_REDACTAT]

În anul 2014 la [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] al [NUME_REDACTAT] erau înregistrați 58 de producători de produse ecologice, în comparație cu 87 de producători în anul 2013. Termenul-limită de înregistrare a producătorilor este 1iunie, în timp ce restul operatorilor își pot înregistra activitățile tot anul.

Sursa: BNS, 2014

Dintre produsele cultivate mai mare procent au avut cerealele, cu o pondere de 28%, oleaginoasele au deținut 25% din cultivare, fructele – 9%, plante medicinale – 8%, și alte produse ecologice – 14% – figura 10.

Sursa: BNS, 2014

Figura 11. Dinamica volumului producției ecologice exportate din [NUME_REDACTAT], tone

Condițiile pedoclimatice ale Moldovei sunt favorabile pentru cultivarea unui spectru larg de culturi agricole cu valoarea ecologică și biologică adăugată- VEBA (legumicole, pomiviticole, etero-oleaginoase etc.). Structura culturilor cultivate conform modului de producție se redă în figura 12.

Structura culturilor cultivate conform modului de producție agroalimentară ecologică, ha

Sursa: BNS, 2014

Condițiile pedoclimaterice ale Moldovei sunt favorabile pentru cultivarea unui spectru larg de culturi agricole cu valoare ecologică și biologică adăugată VEBA (legumicole, pomiviticole, eterooleaginoase etc.). Astfel, utilizarea eficientă a priorităților, sol fertil și productiv, folosirea moderată a produselor de uz fitosanitar chimice de sinteză și a tehnologiilor aferente, permite ca agricultura tradițională moldovenească să creeze condiții de dezvoltare a producției agroalimentare ecologice. Totodată, producția agroalimentară ecologică este o formă durabilă de producere a produselor agroalimentare fără utilizarea produselor chimice de sinteză (insecticide, fungicide, erbicide și îngrășăminte minerale), care se bazează pe menținerea unui sol fertil prin fertilizarea cu îngrășăminte organice, rotația culturilor și asolamente echilibrate, precum și combaterea bolilor și dăunătorilor prin metode biologice.

Producția ecologică animalieră se bazează pe sănătatea animalelor și metodelor de administrare a gospodăriei, care ar preveni necesitatea tratamentului veterinar.

2.3. Promovarea comerțului extern cu produse ecologice

La nivel internațional principalii furnizori ai produselor biologice provin în proporție de 60% din țările UE (Italia, Germania, Spania etc.), iar 40% din Africa și America de Sud.

Cererea de produse ecologice, se manifestă sub două forme: cerința de alimente produse local; cererea pentru produse organice certificate. Pentru aceste ecoproduse cererea variază pe diferite piețe, aceasta fiind de cca. 10% pe piața totală din alimentele respective (în Franța este 6-7% pentru produsele cu „imagine biologică” și de 2,25% pentru produsele „biologico-ecologice”. Totodată a devenit din ce în ce mai greu de definit profilul consumatorului nou de produse ecologice în special în Europa.

Problema care se ridică în cazul pieței ecoproduselor este aceea a acceptării de către consumatori a unor niveluri mai mari a prețurilor (ecoprețuri). Rezolvarea acestei probleme este posibilă numai prin atragerea unor segmente de consumatori dispuși să plătească acest preț mai ridicat.

Produsul marcat ecologic are în general un nivel al prețului mai ridicat decât produsele similare nemarcate. Această majorare a prețului este generată de existența a o serie de costuri tehnologice și de îndeplinire a standardelor care nu pot fi compensate prin aplicarea principiilor economiei de scală. Efectiv această situație a nivelului ridicat al prețurilor produselor ecologice este justificată prin:

nivelul mai scăzut al producțiilor la hectar (nivelul randamentului se reduce cu 20-30%);

prețul ambalajelor speciale, din materiale reciclabile;

cheltuieli suplimentare cu certificarea ecologică, obligatorie pentru ca un produs să poată fi vândut sub această marcă pe piața europeană, care majorează costurile de producție cu aproximativ 60%. Producătorul trebuie să achite o taxă (aceasta este de cca. 20% din valoarea produsului), iar concomitent consumatorul trebuie să găsească avantajele ecologice ce decurg din „ecotaxă”.

Pentru acest motiv la nivelul UE există o serie de mecanisme financiare prin care se vine în sprijinul producătorilor agricoli care îndeplinesc standardele comunitare de agricultură ecologică. Aceste mecanisme financiare pot reprezenta atât plăți directe, cât și sprijinirea procesului investițional, ajutoare de formare și pregătire profesională, plăți compensatorii. La reforma PAC s-a stabilit că se poate acorda un sprijin financiar pentru fermierii care timp de cel puțin 5 ani au practicat metode agroecologice, în limita a 600 Euro/ha pentru recoltele anuale, 900 Euro/ha pentru recolte perene, și 450 Euro/ha pentru alte recolte.

Toate aceste elemente privind prețurile se datorează faptului că, piața produselor „bio” se adresează unui segment mic de consumatori, deși se așteaptă, ca în Europa și în SUA procentul produselor ecologice pe piață să crească de la 1-3% la 5-10%.

Filiera produselor agroalimentare biologice poate fi delimitată prin anumite caracteristici, ce se pot referi la următoarele:

formarea, informarea și comunicarea privind existența în cadrul pieței a produselor agroalimentare biologice;

existența unor reglementări în producerea și distribuția acestor produse;

impactul existenței acestor produse asupra echilibrului filierei produsului sau grupei de produse;

specificitatea sortimentului produselor agroalimentare biologice și corelarea acesteia în cadrul filierei.

În prezent au apărut modificări în filiera produselor agroalimentare ecologice deoarece:

procesatorii încep să importe direct;

marii comercianți încep să cumpere și chiar să importe direct produsele agroalimentare ecologice;

noi distribuitori intră pe piața produselor organice asigurând opțiuni adiționale de aprovizionare și oferă posibilități speciale pentru exporturi;

Conform informației parvenite de la organizațiile internaționale de specialitate, circuitul anual al produselor ecologice pe piața mondială constituie în prezent circa 50 mlrd. USD cu o creștere anuală de 20%. [NUME_REDACTAT] consumă circa 45% din volumul global de produse ecologice. Potrivit prognozelor specialiștilor, vânzările produselor ecologice se vor estima la 80 mlrd. USD anual. [NUME_REDACTAT] Ruse în următorii ani va consuma anual produse ecologice în volum de 2-3 mlrd. USD. În asemenea țări ca [NUME_REDACTAT] Germană, Elveția, [NUME_REDACTAT] al [NUME_REDACTAT] și al Irlandei de Nord, etc., piețele de desfacere a produselor ecologice sunt nesaturate și importă circa 60-70% de astfel produse. Prețurile la produsele ecologice cu certificate internaționale sunt în mediu cu 50-60% (în unele țări de 2-3 ori) mai mari decât la produsele crescute convențional.

Analiza eficacității relațiilor comerciale externe ale [NUME_REDACTAT] denotă că deși țara în ultimii ani a înregistrat o creștere economică, ea se datorează ca atare creșterii consumului finanțat din intrările financiare de peste hotare, pe când modelul economic defectuos care s-a instaurat în Moldova de mai mult de un deceniu nu a suferit schimbări. Astfel, viabilitatea economică a [NUME_REDACTAT] este asigurată din contul fluxurilor financiare de peste hotare, venite sub forma creditelor, dar mai ales a remitențelor lucrătorilor plecați temporar peste hotare. Aceste remitențe, ajunse acasă, se plasează în special în consum. Produsul intern brut în Moldova este format în proporție de peste 90% din consumul gospodăriilor populației. Iar consumul gospodăriilor populației, la rândul său, este asigurat într-o pondere majoră din importuri, fapt denotat de evoluția balanței comerciale a țării. Veniturile bugetului public național sunt și ele asigurate într-o pondere de peste 70% din impozitarea activităților de import și comerț .

Odată cu destrămarea URSS, [NUME_REDACTAT] a liberalizat comerțul extern și economia. Deschiderea spontană a Moldovei față de piețele globale, dar și inexistența unei strategii clare și bine articulate de ieșire din ”criza socialistă”, a dus la scăderea bruscă a nivelului vieții și dezindustrializarea țării, Moldova transformându-se într-o țară cu un nivel mediu de dezvoltare, în cel mai sărac stat de pe continentul european.

Calitatea vieții a înregistrat o evoluție descendentă în [NUME_REDACTAT] odată cu declararea independenței, deși în ultimii ani aceasta are pe un trend pozitiv. Cel mai sugestiv indicator în acest sens este evoluția [NUME_REDACTAT] Umane (IDU), determinat de [NUME_REDACTAT] Unite pentru Dezvoltare. La capitolul sănătate punctajul Moldovei pentru anul 2014 este de 0,77 puncte. Spre comparație: valoarea acestui indicator pentru Ucraina este de 0,80 puncte, România – 0,83 puncte, Polonia – 0,88 puncte, Germania – 0,95 puncte.

[NUME_REDACTAT], deși beneficiază de influxuri de valută străină, aceste intrări satisfac nevoile imediate ale țării și sunt transmise în consum, în special al bunurilor din import. Într-un astfel de model, Moldova favorizează dezvoltarea economică a altor state prin consumul produselor finite importate, dar și prin faptul că o parte semnificativă din forța de muncă activă și cu calificare înaltă, nefiind în stare să-și găsească un loc de muncă în țară, este nevoită să activeze, implicit să participe la circuitul și dezvoltarea economică a altor state.

Pentru îmbunătățirea situației în domeniul economic, este imperioasă formarea în Moldova a unui sector industrial inovațional, capabil să genereze produse cu valoare adăugată mare, bazat pe noi tehnologii și cu potențial de creștere, precum și favorizarea dezvoltării sectoarelor prestatoare de servicii scientointensive. La acest capitol este de menționat că în anul 1995 ponderea valorii adăugate brute în PIB în industria prelucrătoare din Moldova s-a redus de la 22,8% la numai 11,27% în anul 2013. Spre comparație, ponderea acestui indicator pentru anul 2013 în [NUME_REDACTAT] a fost de 19,8%. Sectorul agricol, tradițional pentru [NUME_REDACTAT] în perioada menționată a înregistrat o evoluție și mai dramatică. Ponderea valorii adăugate generate de acest sector în PIB s-a redus de la 29,2% în anul 1995 la numai 11,3% în anul 2012. Această evoluție s-a produs în condițiile în care aproximativ jumătate din forța de muncă din numărul total este antrenată în sectorul agrar [8. p. 39].

O influență deosebit de negativă asupra nivelului de viață a populației are economia tenebră, care, după estimările unor cercetători, în [NUME_REDACTAT] constituie peste 50% în raport cu economia legală. Aceasta se referă la fenomene ca contrabanda cu mărfuri, produse și articole de uz casnic, cu mărfuri și produse necontabilizate, falsificate (contrafăcute); piața neagră a serviciilor (contrabanda cu servicii și serviciile necontabilizate), a locurilor de muncă cu angajați neoficiali, adică cu lucrători fără contracte de muncă și cu salarii în plic; de asemenea, fenomenul firmelor-fantomă; al corupției pe verticală și orizontală etc. [10. p. 65].

Așadar, situația în care se află comerțul exterior al țării necesită reformarea și promovarea politicii comerciale externe în [NUME_REDACTAT], ținând cont de experiența altor țări care au traversat cu succes perioada de tranziție la economia de piață, adică, a asigura o participare mai activă la sistemul comercial multilateral; la integrarea comercial–economică regională și subregională; creșterea rolului diplomației economice și al activității ambasadelor noastre din străinătate, prin promovarea și susținerea intereselor economice ale sectoarelor economiei naționale în plan extern; la sporirea contribuției privind atragerea investițiilor străine în [NUME_REDACTAT] și la extinderea cooperării cu partenerii externi pe piețele-terțe etc.

Analiza complexă a nivelului de dezvoltare și de eficiență a comerțul cu produse agroalimentare al țării la etapa actuală, pot fi formulate următoarele principii de promovare ale politicii comerciale externe în [NUME_REDACTAT], care, vor asigura o sporire esențială a operațiunilor de export–import:

Pentru promovarea comerțului exterior cu produse agroalimentare în primul rând este necesară maximizarea soldului export–import, considerându-l drept criteriu de bază în relațiile comerciale externe ale țării.

În domeniul exportului este necesar a întreprinde următoarele măsuri:

a exclude exportul de materie primă din agricultură și ramurile prelucrătoare ale economiei naționale;

a diversifica direcțiile exporturilor, asigurând ca nici într-o țară exporturile să nu depășească 25% din volumul total al exporturilor Moldovei;

crearea mecanismului de asigurare a participării majorității organelor locale, structurilor administrativ-teritoriale în activitatea de export (legume, fructe, struguri, grâne, carne, produse lactate, vinuri etc.);

[NUME_REDACTAT] trebuie să tindă a avea niște produse principial originale (vinuri, conserve, sucuri, produse lactate, servicii turistice ș.a.), pentru a asigura o competitivitate înaltă pe piața internațională;

a exclude exportul tehnologiilor principial noi de fabricare a produselor naționale. Dacă țara are pentru export un produs original, principial nou, tehnologia fabricării accesul produs trebuie să constituie secretul firmei și să rămână în Moldova;

prețul din export nu acoperă toate cheltuielile producătorilor. Costul produselor finite destinate exportului trebuie să fie determinat ținând cont de cheltuielile totale, calculate în baza balanței legăturilor dintre ramuri, de a analiza și a controla structura taxei pe valoare adăugată și principiul de repartizare a venitului final;

în structura exportului trebuie incluse produse, mărfuri totalmente de origine națională, asigurând participarea activă a tuturor structurilor teritoriale locale la sporirea potențialului de export;

eficientizarea operațiunilor de export ale țării poate fi sporită prin impunerea unei coordonări guvernamentale mai bune a subiecților economici, și anume prin:

perfectarea managementului în domeniul activității economice externe a agenților economici și crearea unui mecanism motivațional adecvat (exportatorului trebuie să-i convină participarea activă la colaborarea externă a țării);

prevederea unor înlesniri în sistemul fiscal al republicii în scopul de a cointeresa agenții economici la sporirea volumului de export al produselor, mărfurilor și serviciilor autohtone de înaltă calitate;

experiența mondială demonstrează că activitatea de sporire a calității producției e rațional să fie desfășurată în cadrul dirijării sistemice, ce cuprinde întregul ciclu de viață al producției – de la proiectare până la consum și utilizare;

prevederea în bugetul țării a anumitor subvenții pentru producătorii din agricultură care participă activ la exportul produselor alimentare;

prevederea anumitor înlesniri la obținerea creditelor la exportarea produselor și serviciilor;

asigurarea agenților economici cu informație necesară (despre cererea reală la anumite produse: unde, cât, calitate, prețurile internaționale etc.);

studierea cererii la produsele naționale în [NUME_REDACTAT], CSI și alte țări;

perfecționarea elaborării și argumentării contractelor cu partenerii străini ca instrument deosebit de important în activitatea de comerț exterior, asigurând asistența juridică de specialitate, ceea ce ar elimina încheierea unor contracte în dezavantajul Moldovei;

stabilirea structurii repartiției finale a profitului de la exportul produselor între producătorii de materie primă, procesori, comercializați și intermediari (la carne, fructe, grâne, legume etc.); a stabilirea prețului minimum de achiziție de la producător, procesor;

sporirea volumului de export este imposibilă fără atragerea activă a investițiilor străine și interne pentru crearea noilor locuri de muncă, aplicarea noilor tehnologii inovaționale, cercetări științifice, în învățământ, pregătirea și perfecționarea cadrelor;

perfectarea marketingului ca instrumentariu în domeniul relațiilor economice externe. Fiecare firmă trebuie să aibă o strategie de marketing modern bine gândită ca parte componentă a strategiei de dezvoltare economică pentru a putea pătrunde și asigura un înalt succes pe piață.

În scopul sporirii eficienței importurilor, este necesar a întreprinde următoarele măsuri:

a da prioritate importului de materie primă din țările-partenere;

a exclude importul inflației;

a diversifica importul țării, asigurând ca nici dintr-o țară importurile să nu depășească 35% din volumul total al importurilor Moldovei;

a importa tehnică de performanță și a exclude tehnicile și tehnologiile moral depășite;

a reduce la minimum relațiile economice cu monopoliștii exteriori;

a efectua studii economice de fezabilitate a produselor importate în scopul argumentării economice a deciziilor de a importa anumite produse;

structura importului trebuie să fie coordonată de către Guvern în baza cercetărilor științifice respective;

necesită o coordonare mai bună repartiția tehnologiilor de performanță importate în profil teritorial al republicii;

a importa inovații, forme de organizare a producției și a muncii, de folosire rațională a resurselor materiale, protecție a mediului etc.;

a oficializa exportul și importul resurselor de muncă în baza legislației [NUME_REDACTAT] și a țărilor respective;

a stimula importul tehnologiilor de producere netradițională a resurselor energetice (energia solară, a vântului, a biomasei etc.);

Realizarea în practică a recomandărilor și principiilor enumerate va contribui la eficientizarea comerțului cu produse agroalimentare al [NUME_REDACTAT]. Excluderea unuia sau câtorva din aceste principii transformă relațiile export–import în activitate neeficientă.

Capitolul III. Perspectivele de promovare a producției ecologice

3.1. Comerțul cu produse agroalimentare

Principalii parteneri ai Moldovei în comerțul cu produse agroalimentare sunt țările [NUME_REDACTAT] Independente și UE. Conform valorilor tranzacționate în perioada 2000-2014, principalele destinații ale exporturilor de produse agroalimentare din Moldova au fost Rusia, Belarus, Ucraina, România și Germania. În sumă, acestea au constituit 60 % din totalul exporturilor agroalimentare în 2014. Este important de menționat că, ponderea exporturilor agroalimentare din Moldova în țările CSI a scăzut cu 30 % în perioada indicată. În ceea ce privește importul agroalimentar, cota țărilor CSI a crescut în totalul importurilor agroalimentare cu 25 % din 2000 pînă în 2012. Conform valorilor tranzacționate, în această perioadă, importurile de produse agroalimentare în Moldova s-au efectuat primordial din Ucraina, Rusia, România, Turcia și Germania și a constituit 60 % din totalul importurilor agroalimentare efectuate în anul 2012.

Spre deosebire de majoritatea țărilor din Europa și [NUME_REDACTAT], Moldova este o țară net exportatoare de produse agroalimentare, a cărei agricultură generează aproape jumătate din veniturile de export ale țării, însă, balanța comercială este în scădere. Evident că, agricultura a ajuns la o balanță comercială pozitivă în ultimul deceniu, în timp ce deficitul comercial total al Moldovei a devenit alarmant, deoarece a crescut de zece ori, de la 300 milioane dolari în 2000 la 3 miliarde dolari în 2012. Exportul de produse agroalimentare, ce constă în primul rînd din produse cu valoare redusă, materie primă neprocesată, a crescut de trei ori în perioada 2000-2012(figura 13), în timp ce importul de produse agroalimentare, preponderent, produsele procesate, a crescut de șapte ori, generînd un dezechilibru al balanței agroalimentare și afectînd condițiile de comerț.

Figura 13.Exporturile și importurile agroalimentare și cotele lor în totalul exportului și importului, 2000-2012 (milioane dolari și %, respectiv)

Sursa: [NUME_REDACTAT] de Statistică al [NUME_REDACTAT]

Sporirea liberalizării comerțului [NUME_REDACTAT] a redus barierele la importurile agroalimentare. Țara a devenit membră a [NUME_REDACTAT] a Comerțului în 2001 și în calitate de membru, nu aplică interdicții sau restricții cantitative la comerț, de genul celor care nu corespund prevederilor OMC. Taxele vamale medii la importul de produse agroalimentare reprezintă 12 %, depășind media de 5 % pentru toate produsele importate. Începînd cu luna martie 2008, Moldova a beneficiat de [NUME_REDACTAT] Autonome (ATP) în comerțul cu UE, care prevăd scutiri de taxe vamale pentru majoritatea produselor moldovenești, cu excepția unor produse agricole. [NUME_REDACTAT] Moldova a semnat, de asemenea, un Acord multilateral și un Acord bilateral de [NUME_REDACTAT] cu țările CSI. Pe lîngă aceasta, Moldova este membră a Organizației de [NUME_REDACTAT] la [NUME_REDACTAT], a Organizației pentru Democrație și [NUME_REDACTAT] pentru Georgia, Ucraina, Azerbaijan și Moldova, Inițiativei de Cooperare în [NUME_REDACTAT] și a altor inițiative economice regionale.

În același timp, exportul produselor agroalimentare din Moldova a fost afectat de schimbările produse în regimul comercial al partenerilor-cheie. Pînă în prezent, exportul de produse agroalimentare din Moldova a avut două destinații principale: CSI și UE. Totuși, odată cu aderarea Rusiei la OMC în 2012, poziția [NUME_REDACTAT] pe piața rusă s-a schimbat, întrucît toți membrii OMC se supun aceluiași regim comercial, ceea ce duce, inevitabil, la sporirea concurenței cu alți membri ai OMC privind exporturile agroalimentare la prețuri mai mici (exemplu, Polonia). Situația comerțului cu Rusia este și mai complexă, luînd în considerare dependența energetică semnificativă a [NUME_REDACTAT] de Rusia și Ucraina (cum ar fi combustibilii și energia electrică). Mai mult decît atît, apariția unui bloc comercial alternativ, post-sovietic, în care se reunesc Rusia, Belarus și Kazahstan, într-o formă de uniune vamală, pentru [NUME_REDACTAT], de asemenea, este un motiv de a reflecta.

Modelele de comerț agroalimentar reflectă, de asemenea, poziția dominantă a culturilor cu valoare redusă în producție. Exporturile agroalimentare din Moldova reprezintă, în primul rînd, materii prime, în timp ce importurile agroalimentare includ produse procesate. Cele mai importante produse din exporturile agroalimentare efectuate în 2012 sunt băuturi, alimente comestibile și nuci, semințe oleaginoase, preparate din legume și cereale, contribuind un total de 70 % din exporturile agroalimentare (figura 4). Cele mai importante produse importate includ tutunul, fructele comestibile, produse cerealiere și băuturile, reprezentînd 50 % din importul agroalimentar în 2012 .

Figura 14. Exporturi agroalimentare din R.Moldova pe produse, 2000-2012 (%)

Sursa: [NUME_REDACTAT] de Statistică al [NUME_REDACTAT]

Ponderea exporturilor de produse alimentare și animale vii a fost de 20,3% în total export, în creștere cu 0,1 p.p. Valoarea acestor exporturi în anul constituit 437,8 mil. dolari. În cadrul acestei secțiuni de mărfuri o pondere mai semnificativă, 12,9% din total export, o dețin exporturile de legume și fructe – în valoare de 279,8 mil. dolari, cereale și preparate pe bază de cereale – 2,4% din total export – în sumă de 51,9 mil. dolari, zahăr, preparate pe bază de zahăr; miere – 1,7% din total export – 37,3 mil. dolari, hrană destinată animalelor – 1,0% din total exporturi – în valoare de 21,6 mil. dolari, carne și preparate din carne – 1,0% din total exporturi – în valoare de 21,7 mil. dolari. .[2, p.117]

Exportul de băuturi și tutun în anul constituit 249,0 mil. dolari, cu 39,4 mil. dolari mai mult față de anul 2011 și o pondere de 11,5% în total export. În cadrul acestei secțiuni de mărfuri preponderente rămîn a fi exporturile de băuturi alcoolice și nealcoolice, volumul cărora a constituit 214,8 mil. dolari, cu 18,7% mai mult față de anul 2011 și exportul de tutun brut și prelucrat – 34,2 mil. dolari, în creștere cu 19,1%.

Importurile de produse alimentare și animale vii în anul 2012 au însumat 537,7 mil. dolari, fiind în creștere cu 7,4% în comparație cu anul 2011. Ponderea acestei grupe de mărfuri în total importuri a fost de 10,3%. În cadrul acestei grupe de mărfuri preponderente rămîn legumele și fructele, cu 2,4% din total importuri. La fel, poate fi remarcat importul de carne și preparate din carne, care a crescut cu 31,7%, zahăr, preparate pe bază de zahăr – cu 33,7%, produse lactate și ouă de păsări – cu 18,8% etc. (figura 5).

Figura 15. Importurile de produse agroalimentare ale R. Moldova pe produse, 2000-2012 (%)

Sursa: [NUME_REDACTAT] de Statistică al [NUME_REDACTAT]

Exporturile de produse agroalimentare au depășit în premieră valoarea un miliard de dolari fiind de 1,12 miliarde dolari SUA în anul 2014, înregistrînd o creștere de 5,4% comparativ cu anul 2013(figura 16).

Sursa: BNS, 2014

Figura 16. Evoluția comerțului exterior cu produse agroalimentare din [NUME_REDACTAT]

Importurile s-au diminuat cu 9,7% (de la mil 805,82 USD în 2013 la mil. 727,93 mil. USD în 2014). Balanța comercială este pozitivă și are o valoare de 394,37 mil. dolari SUA, ceea ce reprezintă o creștere de 52,5% (+135,22 mil. USD).

Așadar, au existat și există doi vectori primordiali ai comerțului cu produse agroalimentare al [NUME_REDACTAT] – UE și CSI (predominant Rusia și Ucraina). Dezvoltarea relațiilor comerciale în aceste două direcții are loc în contextul semnării [NUME_REDACTAT] și Cuprinzator de [NUME_REDACTAT] cu UE și dezvoltării rapide a [NUME_REDACTAT] Eurasiatice (ECU), uniune regională extrem de influentă, condusă de Rusia, care a devenit operațională din anul 2015.

Sursa: MAIA, 2015

Figura 17. Evoluția comerțului cu produse agroalimentare ecologice din [NUME_REDACTAT]

Pe parcursul anilor 2003-2013 asistăm la o majorare considerabilă a volumului mărfurilor exportate, de la 1373 tone– 80817 tone. Principalele produse ecologice destinate exportului în anul 2014 au fost:

cerealele = 16,3 mii tone

oleaginoase și proteice = 9,5 mii tone

fructe de pădure = 36 tone

produse etero-oleaginoase = 3,1 tone

porumb = 7,6 mii tone

3.2.Evaluarea conformității producției agroalimentare ecologice și promovarea exportului acestora

Programul prevede un termen de implementare de 5 ani din următoarele considerente:

dat fiind faptul că sunt necesari trei ani la perioada de conversiune pentru trecerea la o producție agroalimentară ecologic sigură și la certificare pe piața națională și internațională;

precum și faptul că este nevoie de minimum de trei ani de susținere, în general, a unui asemenea program, până când producătorii și distribuitorii să poată asigura continuitatea.

În mod strategic obiectivul calitativ al sectorului este poziționarea agriculturii ecologice în centrul agriculturii naționale, ca un pivot pentru dezvoltarea de durată în mediul rural. Principalul obiectiv al politicii agricole a UE referitor la dezvoltarea rurală este promovarea și dezvoltarea unei relații compatibile între agricultură și mediu.

Agricultura ecologică are o mare contribuție la o dezvoltare economică de durată și joacă un rol important în îmbunătățirea condiției mediului, prezervarea solului, îmbunătățirea calității apelor, biodiversificare și protejarea naturii. Astfel, promovarea și dezvoltarea agriculturii ecologice poate să fie un punct de reper în economia rurală și să o facă viabilă prin extinderea activităților economice cu valoare adăugată mare și prin generarea de locuri de muncă în zone rurale.

Obiectivul cantitativ este de a extinde zona cultivată prin metode ecologice la 150.000 hectare în 2020 și crearea unei piețe interne cu produse ecologice. [NUME_REDACTAT] are mari oportunități de promovare și dezvoltare a agriculturii ecologice datorită unei suprafețe agricole de cca. 1,8 milioane hectare și a solurilor nepoluate. Creșterea participării producătorilor agricoli ecologici la evenimente economice din țară sau din străinătate („BioFach, Nuremberg, Germania”, „Sana, Bolognia, Italia”).

Dat fiind faptul, că unul din scopurile principale, cel cantitativ, pentru promovarea și dezvoltarea producției agroalimentare ecologice în [NUME_REDACTAT], se preconizează creșterea suprafețelor cultivate după modul de producție agroalimentară ecologică după cum urmează:

Tabelul 3

Tendințele producției agroalimentare ecologice din [NUME_REDACTAT]

Sursa: BNS, 2014

De facto, conform cercetărilor MAIA, principalele produse ecologice destinate exportului în anul 2014 au fost:

cerealele = 16,3 mii tone

oleaginoase și proteice = 9,5 mii tone

fructe de pădure = 36 tone

produse etero-oleaginoase = 3,1 tone

porumb = 7,6 mii tone

Principalele piețe de desfacere:

Germania, Austria, Olanda, Italia, Elveția, Danemarca, Franța, Slovacia, [NUME_REDACTAT] plan național printre evenimentele naționale de promovare a produselor agroindustriale și ecologice în anul 2014 menționăm:

1. “[NUME_REDACTAT]”, 27 septembrie 2014, r-nul Soroca;

2. “[NUME_REDACTAT]” , 9 noiembrie 2014, raionul Briceni;

3. [NUME_REDACTAT] “Ziua porumbului”, 18 septembrie 2014, Institutul de Fitotehnie “Porumbeni”, s. Pașcani, r-nul Criuleni;

4. Festivalul “Strugurel”, 24 august 2014, r-nul Cimișlia;

5. Festivalul “Mierii”, 19 august, parcul Catedralei, mun. Chișinău;

6. [NUME_REDACTAT] “Plăcinta care ne unește”, 30 august 2014, complexul etno-cultural “Vatra”, r-nul Strășeni;

7. Festivalul “Gustar”, r-nul Orhei, 23-25 august 2014;

8. [NUME_REDACTAT] a Vinului, 4-5 octombrie, Chișinău, în [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT]

9. Festivalul etno gastronomic “BOSTANIADA 2014”, 28 septembrie 2014, ora 11.00 – 19.00, s. Lozova, r-nul Strășeni.

[NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT], în comun cu organismele de inspecție și certificare, acreditate și autorizate, în conformitate cu legislația în vigoare, va monitoriza sistemul de inspecție și certificare destinat evaluării conformității producției agroalimentare ecologice, în conformitate cu prevederile internaționale pentru agenții economici din toate zonele republicii, care se angajează să implementeze prezentul Program.

Protecția consumatorului nu presupune doar analize de laborator, ci și respectarea mai multor principii care constituie un sistem integru de producție ecologică.

În scopul realizării Programului, [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] va solicita fiecărui organism de inspecție și certificare să elaboreze un program de certificare ecologică, la nivel teritorial, pentru producători și consumatori.

Producția agroalimentară ecologică ar putea asigura cu produse ecologice populația Moldovei și ar satisface cerințele pieței externe prin:

– consolidarea întreprinderilor de producție agroalimentară ecologică cu întreprinderile de procesare și comercializare;

– susținerea, dezvoltarea și promovarea comerțului cu produse ecologice.

Exporturile de produse ecologice sânt, în principal, destinate agenților economici importatori-angrosiști. Factorii ce influențează substanțial asupra dezvoltării pieței și promovării exportului, sânt:

– publicitatea;

– promovarea vânzărilor;

– relațiile publice.

În acest context se va promova:

– publicitatea prin intermediul presei, afișelor, broșurilor și pliantelor distribuite consumatorilor, precum și prin prezentarea mărfurilor la târgurile specializate, expoziții naționale și internaționale;

– vânzările prin trezirea curiozității consumatorilor, organizarea diferitelor degustări, difuzarea buletinelor de informare, standurilor de prezentare, afișelor și informațiilor specifice.

Susținerea dezvoltării producției agroalimentare ecologice se va efectua prin realizarea următoarelor măsuri:

– acordarea creditelor bancare, la prezentarea unui plan de afaceri argumentat, în conformitate cu sistemul de producție agroalimentară ecologică;

– susținerea de către stat a programelor de plantare a fâșiilor de protecție a câmpurilor agricole și proiectelor de amenajare a teritoriului, în conformitate cu sistemul de producție agroalimentară ecologică;

– susținerea măsurilor de creare a agro-mediului pe bază de înțelegere între societate și producătorul agricol în ceea ce privește gestiunea durabilă a peisajului (gestiunea bunurilor naturale, păstrarea bunurilor naturale în localitățile rurale, pluriactivitate, agricultura multifuncțională), atractivă pentru populația rurală și reducerea eventualului impact social ca urmare a integrării la [NUME_REDACTAT] Comunitare;

– subvenționarea agricultorilor în perioada de conversie pentru eliminarea impactului negativ asupra venitului agricultorului.

Sursa: BNS, 2014

Figura 18. Prognoza creșterii suprafețelor în producția agroalimentară ecologică

Totodată, scopul calitativ, al Programului, prevede plasarea producției agroalimentare ecologice în centrul agriculturii moldovenești ca motiv al dezvoltării durabile a acesteia. Astfel, indicii principali care pot fi menționați, sunt creșterea numărului de producători, precum și volumul producției agroalimentare ecologice predestinate pentru dezvoltarea pieței autohtone și penetrarea piețelor la exportul acestor produse.

Sursa: BNS, 2014

Figura 19. Prognoza creșterii numărului de producători în agricultura ecologică

Numărul de producători în agricultura ecologică a evoluat de la 11în anul 2003 pîna la peste 400 în 2014.

Sursa: BNS, 2014

Figura 20. Prognoza creșterii volumului de export la produsele agroalimentare ecologice

Volumul mărfurilor exportate se află într-o ascensiune pozitivă cu peste 75 mii tone în anul 2015. Dintre produsele exportate mai mare procent au avut cerealele, cu o pondere de 28%, oleaginoasele au deținut 25% din cultivare, fructele – 9%, plante medicinale – 8%, și alte produse ecologice – 14%.

Sursa: BNS, 2014

Figura 21. Prognoza creșterii volumului de comercializare a produselor ecologice destinate pentru piața autohtonă

Pe piața autohtonă produsul ecologic devine real începînd cu anul 2009, pentru anul 2015 se planifică realizarea unui volum de aproximativ de 22800 tone.

De asemenea, este necesară precizarea faptului că programul se bazează pe următoarele componente, care trebuie să fie definite în prealabil:

Cercetarea în domeniu, efectuată de Autoritatea competentă în domeniul producției agroalimentare ecologice, conform legislației în vigoare;

Asigurarea consultațiilor prin intermediul mass-media și companiilor de presă;

Desfășurarea activităților de producție, conform legislației în vigoare și actelor normative în domeniu;

Monitorizarea activităților, instruirilor și colaborării permanente a participanților la acest program, prin intermediul [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT].

[NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT], împreună cu Organismele de Inspecție și Certificare, acreditate și autorizate în conformitate cu legislația în vigoare, implementează sistemul specific de inspecție și certificare destinat evaluării conformității producției agroalimentare ecologice în concordanță cu prevederile regulamentelor și standardelor internaționale, pentru agenții economici din toate zonele republicii, care se angajează să implementeze acest program.

Prioritățile menționate mai sus, precum și interesul agenților economici față de dezvoltarea producției agroalimentare ecologice constituie componentele de bază pentru sporirea produselor agricole ecologice în țară în următorii 5 ani de circa 2 ori.

Întru dezvoltarea durabilă a sectorului agro-ecologic și pentru îmbunătățirea competitivității produselor ecologice pe piețele locale și de export trebuie identificate și implementate următoarele măsuri:

– valorificarea și dezvoltarea componentului de valoare ecologică și biologică adăugată (VEBA), la nivel național, prin orientarea producției către cerințele consumatorilor, comercializarea produselor primare și celor destinate spre procesare;

– dezvoltarea piețelor locale, precum și promovarea produselor ecologice la export prin acoperirea nisei de piață existentă, de asemenea identificarea de noi piețe de export și consolidarea piețelor existente;

– implementarea legislației din domeniu pentru a consolida sistemul de control prin masuri suplimentare menite să supervizeze organismele de inspecție și certificare pentru a crește calitatea produselor;

– crearea unui sistem corespunzător de producție, procesare și marketing pentru produse ecologice, menit să satisfacă cerințele piețelor interne și externe;

– promovarea exporturilor de produse ecologice moldovenești prin dezvoltarea activității de marketing;

fortificarea formarii profesionale a tuturor actorilor implicați în sectorul ecologic, producători, procesatori, inspectori, experți din cadrul ministerului, exportatori și importatori;

crearea asociațiilor de producători și procesatori pentru extinderea producției și a piețelor.

Tabelul 4

Pronosticul

creșterii volumului de produse vegetale certificate ecologic

Sursa: MAIA, 2015

Realizarea priorităților menționate în scopul extinderii suprafețelor și sporirii volumului producției agroalimentare ecologice constituie obiectivul de bază al Programului.

Realizarea obiectivelor prezentului Program se va efectua prin elaborarea și implementarea Planului de acțiuni pentru realizarea [NUME_REDACTAT] privind producția agroalimentară ecologică, anexă la prezentul Program.

Rolul principal în dezvoltarea strategiei de extensiune a producției agroalimentare ecologice îl deține [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] prin intermediul subdiviziunilor sale structurale, structurile de specialitate ale [NUME_REDACTAT] Raionale.

Prin intermediul subdiviziunilor structurale ale Ministerului se elaborează:

programe de extensiune pe termen lung;

programe de instruire și editare de tehnologii de cultură în producția agroalimentară ecologică;

selectarea gospodăriilor și implementarea de ferme demonstrative;

programe de seminare și conferințe pentru popularizarea producției agroalimentare ecologice și sensibilizarea consumatorului.

Acestea sunt cele mai dificile măsuri, care, de asemenea, sunt și obiectul elaborării unei strategii puternice de marketing pentru formarea pieței interne și de export.

[NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] dispune de un potențial impunător cu privire la cercetările științifice în domeniul agriculturii și industriei alimentare. Promovarea producției agroalimentare ecologice în cadrul Ministerului trebuie să fie caracterizată printr-o cooperare unică a instituțiilor de cercetări din toate domeniile agriculturii și industriei alimentare. Acest compartiment poate fi expus prin următoarea schemă:

Măsuri în vederea realizării și termenele de implementare a obiectivului III

Strategia de educație

Strategia de educație este un obiectiv crucial în domeniul agriculturii ecologice.

Producția agroalimentară ecologică pentru agenții economici este un mod de activitate ce necesită îndeplinirea unui set de obligațiuni. Pentru îndeplinirea lor este necesară o cultură înaltă a agentului economic și cunoștințe în domeniu.

Scopul acestui obiectiv este elaborarea, organizarea și efectuarea unui complex de măsuri în scopul familiarizării agentului economic autohton și formării unei mentalități noi, pentru administrarea producției agroalimentare ecologice. Acest compartiment, cu obiectivele sale, poate fi redat prin următoarea schemă organizatorică:

Sursa: elaborată de autor

De asemenea, pentru realizarea acestui obiectiv este necesară o conlucrare cu organismele neguvernamentale, care deja au acumulat experiență în domeniul instruirii și formării fermierilor în producția agroalimentară ecologică.

Programul pentru promovarea producerii si comercializării produselor ecologice (HVA) prevede și alte axe decât obiectivele menționate.

Prima, este de a favoriza studierea și cunoașterea piețelor de desfacere și a principiilor economice de producție. Pentru acest lucru, [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] va deveni un observator economic "incluzând producția și procesarea, formarea prețurilor și a tendințelor de piață, precum și comportamentul consumatorilor".

Pe de altă parte, Asociațiile de producători vor trebui să formeze o secțiune pentru producția agroalimentară ecologică. Amendamentele la legislația cu privire la dezvoltarea durabilă și dezvoltarea teritoriilor rurale obligă acest lucru. Aceasta nu împiedică formarea unei Asociații interprofesionale, care să grupeze producători, procesatori, comercianți și consumatori în producția agroalimentară ecologică.

Alte axe ale programului: armonizarea reglementărilor naționale și europene, cu repunerea în drepturi, dacă este posibil, a "legăturii cu solul" care obligă producătorii să producă o parte din furaje pentru animale în cadrul exploatării lor.

Măsuri în vederea realizării și termenii de implementare a obiectivului IV:

Tabelul 5

De asemenea, prin aceasta se așteaptă de la organele publice "punerea în aplicare rapidă a deciziilor, în special, cu o reorganizare și o dinamizare a subdiviziunilor din cadrul [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] și a direcțiilor agricole raionale. Prin aplicarea Programului se așteaptă încă "o determinare fără fisuri la nivel european pentru ca planul de acțiune care se pregătește să poată răspunde, în special în materie de armonizare, la susținerea și structurarea filierelor pentru obiectivele afișate".

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

În urma cercetărilor efectuate formulăm următoarele concluzii:

În condițiile contemporane, participarea activă la diviziunea mondială a muncii reprezintă o latură inseparabilă a procesului de dezvoltare a oricărei națiuni, constituind o necesitate obiectivă a tuturor statelor lumii, indiferent de nivelul dezvoltării lor economico-sociale sau de sistemul social-politic dominant. Drept necesitate obiectivă se impune intensificarea participării la diviziunea mondială a muncii, în primul rând, pentru țările rămase în urmă din punct de vedere al dezvoltării economice.

[NUME_REDACTAT] are mari oportunități de promovare și dezvoltare a agriculturii ecologice datorită unei suprafețe agricole de circa 1,8 milioane hectare de soluri nepoluate. [NUME_REDACTAT] Moldova se observă o majorare considerabilă a suprafețelor cultivate ecologic de la 168 ha în anul 2003, la 51700 ha în anul 2013. Aceasta a contribuit la sporirea ponderii terenurilor agricole cultivate ecologic în totalul terenurilor cu destinație agricolă de la 0,009% în anul 2003, la 2% în anul 2013.

Stimulați de actele legislative aprobate de [NUME_REDACTAT] Moldova a crescut interesul agricultorilor din [NUME_REDACTAT] pentru producția agroalimentară ecologică.

Dacă în anul 2003 din totalul producătorilor agricoli ce constituie 1348 unități, doar 11 sau specializat în agricultura ecologică sau 0,82%, atunci în anul 2014 numărul acestora a sporit până la 258 unități și constituie 15,50% din totalul producătorilor agricoli.

În viitor se preconizează sporirea numărului de producători în agricultura ecologică datorită creșterii interesului către acest gen de produse atât pe piețele interne, cât și pe cele externe. În așa mod, până în anul 2020 se preconizează sporirea suprafețelor ecologic cultivate până la 80685 ha, concomitent va spori și numărul producătorilor producției ecologice până la 535 unități.

[NUME_REDACTAT] Moldova, în relații cu partenerii comerciali cu politici economice diferite, diversificarea structurii produsului final este una din vectorii strategici ai țării. Numai prin diversificare, [NUME_REDACTAT] poate să-și asigure stabilitate financiară, să suporte „atacurile” economice din partea unor parteneri economici din exterior, să valorifice potențialul productiv din spațiul rural.

Dezvoltarea strategică a unei economii competitive în baza diversificării produselor agroalimentare reprezintă vectorul principal pentru [NUME_REDACTAT], pentru a atinge dezvoltarea durabilă a economiei, măcar de a transforma [NUME_REDACTAT] dintr-o țară săracă într-o țară prosperă.

Debutul politicilor comerciale în condițiile de dificultate au fost influențate de o diversificare a produselor agroalimentare foarte înguste, în urma lipsei resurselor energetice și a experienței în domeniul reformelor fundamentale.

Exporturile de produse agroalimentare au depășit în premieră valoarea un miliard de dolari fiind de 1,12 miliarde dolari SUA în anul 2014, înregistrînd o creștere de 5,4% comparativ cu anul 2013. Importurile s-au diminuat cu 9,7% (de la mil 805,82 USD în 2013 la mil. 727,93 mil. USD în 2014). Balanța comercială este pozitivă și are o valoare de 394,37 mil. dolari SUA, ceea ce reprezintă o creștere de 52,5% (+135,22 mil. USD).

Soluționarea aspectelor de diversificare a produselor agroalimentare presupune un consum sporit de energie de către producătorii agricoli, din industriile de procesare a materiilor prime, etc. Agricultura, cultivând leguminoase pentru boabe își poate diversifica activitățile, a spori eficiența, fertilitatea solului, crearea noilor materii prime, își poate majora volumul produsului final. Și, nu în ultimul rând, agricultura se poate aproviziona cu resurse energetice (petrol) în schimbul cu leguminoase pentru boabe.

În urma concluziilor efectuate putem menționa următoarele propuneri:

Promovarea comerțul cu produse agroalimentare poate fi realizat prin restructurarea exportului și a importului. Din republică nu trebuie să se exporte materii prime, dar să se importe materii prime; partenerii economici din exterior trebuie diversificați. În structura exportului de inclus produse originale, competitive pe piața externă.

[NUME_REDACTAT] Moldova se impun măsuri de reorientare geografică parțială pe anumite regiuni, țări, ale exporturilor și pe diferite tipuri de produse importate, punând la bază condiții reciproc avantajoase pentru părțile partenere. O deosebită atenție necesită sporirea volumului serviciilor în exportul țării.

Promovarea comerțului cu produse agroalimentare ecologice va contribui la sporirea eficienței sectorului agroalimentar. [NUME_REDACTAT] Moldova, producerea produselor ecologice și comercializarea lor este o șansă reală de penetrare a piețelor străine, care sunt suprasaturate cu produse din sectorul agroalimentar convențional și suportă lipsă de produse ecologice.

Extinderea producției agroalimentare ecologice trebuie axată pe următoarele principii:

– schimbarea mentalității și comportamentul agricultorilor cu privire la activitățile agricole, precum și competența operatorilor în relațiile cu furnizorii și clienții;

– promovarea fertilității naturale și ameliorarea solului, pentru a preîntâmpina scăderea productivității;

– întreținerea plantelor prin ameliorarea biologică a solului și conservarea rezervelor de apă;

– utilizarea rațională a îngrășămintelor organice conform specificului noului model agricol;

– respectarea principiului de producție agroalimentară ecologică axată la o ramură a întreprinderii pentru utilizarea mai eficientă a resurselor;

– amplasarea în spațiu a terenului pentru producția agroalimentară ecologică, în concordanță cu echilibrul ecosistemelor, creând, totodată o zonă de agrement;

– renunțarea la produsele din import prin dezvoltarea legăturii dintre produs și producător, respectiv, produs și consumator prin promovare, publicitate, marketing.

BIBLIOGRAFIE

Lege cu privire la producția agroalimentară ecologică Nr. 115 din 09.06.2005. Publicat: 15.08.2005. [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT]. 095 art. Nr 446.

Bajura T. Strategia de subvenționare a agriculturii. În: Economie și [NUME_REDACTAT], Chișinău: 2005, nr. 2, p.51.

Boincean B. Deservirea agrochimică și promovarea agriculturii ecologice în [NUME_REDACTAT]. În: Serviciul agrochimic în patru decenii de afirmare, Chișinău, 2004, p. 78-94.

Burciu A. et. al., Tranzacții comerciale internaționale. Iași: Polirom, 2010, p. 60.

Caia A., Magazin P. ș.a. Economie agrară. Iași: editura „[NUME_REDACTAT] de la Brad”, 1998.

Chivu L. Competitivitatea în agricultură, analize și comparații europene. București: [NUME_REDACTAT], 2002. 272 p.

Galaju I . [NUME_REDACTAT] Internaționale. Chișinău: Î.S.F.E. – P. [NUME_REDACTAT], 2008. 324 p.

Galaju I., Rojco V. Economia mondială. Chișinău: [NUME_REDACTAT]. 1999. p. 29-31.

Gavril Ș., ș.a. Economia și filiera produselor agroalimentare. Iași : [NUME_REDACTAT]. 2007. p. 316-325.

Gavrilescu D., Giurcă E. Economia agroalimentară. București: Expert, 2000. 211 p.

Gheorghiță V., Marin G. [NUME_REDACTAT]. București: [NUME_REDACTAT], 1998. 322 p.

Gherasim T., Zaiț D. Eficiența sistemelor de producție. Iași: [NUME_REDACTAT] „A. I. Cuza”, 1991. 201 p.

Gherghut A. Management general și strategic. Iași: Polirom, 2007. 229 p.

Hen C. [NUME_REDACTAT]. București: C.N.I. Coresi S.A., p. 9.

Perju I., Chivriga V., [NUME_REDACTAT]., Impactul viitorului acord de liber schimb între [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] asupra sectorului agroalimentar din [NUME_REDACTAT]. Chișinău, 2010. 64 p.

[NUME_REDACTAT] complex de sporire a fertilității solului în 2001-2020. Chișinău: Pontos, 2001. 129 p.

http://anonline.ru/node/40

http://www.statistica.md/pageview.php?l=ro&idc=315

http://2011.europa.md/subpagina/arata/36/Reforma%20agriculturii

http://www.trademap.org/Product_SelCountry_TS.aspx

http://maia.gov.md/doc.php?l=ro&idc=84&id=13549

http://www.gov.md/doc.php?l=ro&idc=447&id=2764

ANEXE

Anexa 1

Măsuri în vederea realizării și termenele de implementare a obiectivului I

Anexa 2

Obiectivul II.

Strategia de extensiune

Anexa 3

Anexa nr. 4

cu privire

de atorizare a Organismelor

de inspecție și certificare

în producția agroalimentară ecologică

________________________

(nr. data aprobării înscrierii)

Cerere

pentru obținerea autorizației în vederea inspecției și certificării produselor agroalimentare ecologice, din sectorul de producție agroalimentară ecologică

Persoana juridică……………………………………………..cu sediul în localitatea…………………………………..

Str……………………………………….nr…………..ap…………..raionul…………………………………………………….

Înmatriculată în Registrul comerțului la nr…………………………………, reprezentată prin responsabilul

…………………………………………………………………., solicită autorizarea și eliberarea „Certificatului de

Autorizare” pentru sectorul de producție agroalimentară ecologică pentru următoarele domenii:

producția de plante vegetale, produse vegetale, animale și/sau produsele animaliere;

unitățile de preparare a produselor vegetale și animaliere și a alimentelor compuse din produse vegetale și animaliere;

importatorii și exportatorii de plante vegetale, produse vegetale, animale, produse animaliere, alimente;

furaje;

Anexăm la prezenta cerere următoarele documente:

copia certificatului de înregistrare, eliberat de organe abilitate în domeniu, care să conțină și codul unic de înregistrare;

actul constitutiv al organismului de inspecție și certificare;

scurtă prezentare a activității organismului, din care să rezulte experiența în domeniul inspecției;

planul de inspecție al organismului de inspecție și certificare care să cuprindă o descriere detaliată a măsurilor de control pe care organismul se angajează să îl impună agenților economici pe care îi controlează;

sancțiunile pe care organismul de inspecție și certificare urmează să le aplice agenților economici pe care îi controlează, în cazul nerespectării prevederilor legale privind producția agroalimentară ecologică;

copia certificatului de acreditare, eliberat de organismul de acreditare și copia certificatului de acreditare, eliberat de organismul abilitat din statul în care organismul își are sediul principal;

o declarație scrisă, prin care solicitantul este de acord ca organismul care a emis certificatul de acreditare menționat la punctul organigrama organismului și dosarul de prezentare al personalului angajat, care va cuprinde:

copie după diplomă de studii superioare de specialitate;

curriculum vitae;

copia carnetului de muncă sau contractul de colaborare;

copia atestatului de formare a inspectorilor;

raportul de evaluare tehnică în vederea acreditării, eliberat de organismul de acreditare,

Declar pe propria răspundere că organismul acreditat va fi liber de orice presiune în activitatea de inspecție și certificare.

Semnătura responsabilului, __________________________________________

Anexa nr. 5

cu privire

de atorizare a Organismelor

de inspecție și certificare

în producția agroalimentară ecologică

REPUBLICA MOLDOVA

MINISTERUL AGRICULTURII și IDUSTRIEI ALIMENTARE

CERTIFICAT DE AUTORIZARE nr. _____

Organismul

………………………………………………………………………………………………………………………….cu sediul în localitatea………………………………str…………..nr……….telefon……………………

fax……………………………….țara………………………………………., având codul de identificare

reprezentat prin responsabil……………………………………………………………………………este

autorizat ca organism de inspecție și certificare în producția agroalimentară ecologică, pentru următoarele domenii:

producția de plante vegetale, produse vegetale, animale și/sau produsele animaliere;

unitățile de preparare a produselor vegetale și animaliere și a alimentelor compuse din produse vegetale și animaliere;

importatorii / exportatorii de plante vegetale, produse vegetale, animale, produse animaliere și alimente;

furaje;

Data:…………………………..

[NUME_REDACTAT] 6

cadrul legislativ și regulator în domeniul agriculturii ecologice

Sursa: http://www.maia.gov.md/