Promovarea Multimedia a Dobrogei

LUCRARE DE LICENȚĂ

Promovarea multimedia a Dobrogei

Cuprins

CAPITOLUL I: Trăsături turistice și economice ale Dobrogei

1.1.Prezentarea generală, încadrarea în teritoriu a Dobrogei

1.1.2. Teritoriu administrativ și orașele Dobrogei

1.1.3. Potențialul climato-turistic al Dobrogei

1.1.4 Dobrogea, model de interculturalitate

1.17. Dobrogea și Delta Dunării

CAPITOLUL II: Dobrogea, turism, resurse naturale și agrement

2.1. Tipuri de turism

2.2. Resurse naturale

2.3. Resurse antropice

CAPITOLUL III: Analiza echipamentelor și a circulației turistice

3.1. Structuri de primire

3.2. Structurile de agrement

3.3. Indicatori de măsurare și evaluare a turismului

Bibliografie

Anexe

Introducere

Dobrogea, cel mai vechi dar și cel ai nou pământ al țării, ultimul străbătut de apele Dunării, înainte ca acesta sa ajungă în mare. Dobrogea, pământ românesc trainic, cu o mare diversitate și bogăție geologică, pedologică, istorică, etnografică, etnologică, demografică.

Zestrea culturală a Dobrogei este formată din culturi și civilizații tradiționale care se adună fără să-și piardă identitatea, care se accept fără să genereze controverse, dar care au elemente comune. Toate aceste caracteristici m-au convins să încerc și eu o abordare a ei, să adaug un singur cuvânt , măcar un singur cuvânt încă nerostit despre acest plin încă pământ plin de taine și mistere. Dobrogea, ea, singură, așa cum este , m-a ajutat să fac alegerea pentru această lucrare, și așa a început totul.

CAPITOLUL I: Trăsături turistice și economice ale Dobrogei, vine să prezinte zestrea, limitele, vecinii, întreaga frumusețe și splendoare. De la încadrarea în teritoriu, la teritoriu administrativ, la potențial turistic, climă, oameni, și etnii la splendoarea din Deltă, rezervații turistice , până la salinitatea mării am încercat să cuprind aici.

CAPITOLUL II: Dobrogea, turism, resurse naturale și agrement, vine sa aducă și contribuția omului pe aceste ținuturi. Acest capitol analizează tipurile de turism practicate aici, dar și resursele naturale și antropice care vin în întâmpinarea turiștilor care ajung aici.

CAPITOLUL III: Analiza echipamentelor și a circulației turistice, dezvoltă structurile de primire, structurile de agrement dar și indicatorii de măsurare și evaluare a turismului.

CAPITOLUL I: Trăsături turistice și economice ale Dobrogei

,,Dintre țările care alcătuiesc România de azi, Dobrogea este cea mai veche țară română. Cu mult timp înainte ca dacii din Dacia să se facă romani, dacii din Dobrogea au început să vorbească latinește, să se închine ca romanii și să-și facă orașe și sate romane". (Vasile Pârvan)

1.1 Prezentarea generală, încadrarea în teritoriu a Dobrogei

Încărcată de istorie, cu vestigii multe și speciale dezgropate din vremuri ce amintesc de frumoasele cetăți Histria, Tomis, Callatis, Mahmudia și Enisala, dar și de minunate rezervații naturale, forestiere și speologice, cum sunt

peșterile Gura Dobrogei și Limanul, regiunea Dobrogei

este unică în felul ei, și în ultima vreme, a ajuns să fie

una dintre cele mai căutate și vizitate din Romania.

Dobrogea este situată între Dunăre și Marea Neagră și are vecini, la nord, Munții Măcinului, înconjurați de podișurile Tulcei,

Babadagului și Casimcei, iar la sud un podiș tabular.

Și pe bună dreptate, această regiune este considerată

ca fiind una dintre cele mai frumoase și spectaculoase

din Romania. Fig.1. harta Dobrogei

Partea nord-estică a Dobrogei cuprinde zona Deltei Dunării, iar partea estică pe cea a litoralului romanesc. Litoralul Mării Negre, cu plaje cu nisip fin se desfășoară pe o suprafață de , cuprinde de asemenea, stațiuni turistice, de agrement și de tratare a unor afecțiuni, acestea din urmă bucurându-se de recunoaștere europeană.

Din punct de vedere administrativ cuprinde județele Tulcea și Constanța.

În ce privește suprafața Dobrogei, aceasta este de 12.645 kmp, în procente reprezentând 3% din teritoriul românesc. Dobrogea este situată pe aceeași latitudine cu sudul Franței, nordul Italiei, Crimeea și nordul Caucazului. În longitudine este cuprinsă între 27º 12´ longitudine estică, punct extrem localitatea Almalău, raionul Adamclisi și 29º 41´, punct extrem orașul Sulina. La vest, nord și est, regiunea Dobrogea are limite naturale: o luncă brăzdată de bălți la vest, Delta Dunării la nord și litoralul Mării Negre la est. Numai către sud, teritoriul este prins de uscat. De aici și imaginea pământului Dobrogei ca o peninsulă înconjurată de trei părți de ape, înlăuntrul căreia se află un podiș, a cărui înălțime variază între 50-.

Apele curgătoare: Taița, Telița, Slava, Casimcea, sunt puține la număr fiind scurte și cu un debit mic, se varsă în lacurile de pe țărmul Mării Negre. Lacurile sunt lacuri sărate ca de exemplu Techirghiol, Babadag, Golovița, Tasăul. Totuși, lacurile Babadag și Golovița sunt de aproximativ 60 de ani lacuri cu apă dulce.

Astfel delimitată, între Dunăre și mare, această regiune reprezintă poarta maritimă a României, o punte de legătură între restul țării și Marea Neagră.

1.1.2 Teritoriu administrativ și orașele Dobrogei

Dobrogea, acest ținut minunat, este pământ istoric și geografic, mare parte din el se află situat între Dunăre și Marea Neagră. Dobrogea, era cunoscută sun numele de Dacia Pontică, sau Sciția Minor. În urmă cu mii de ani, negustori, meșteșugari, ostași si marinari, navigând pe vase grecești, intrau în apele Mării Negre de astăzi, și au denumit acest port Pontos Euxeinos.

Municipiul Constanța, este reședință a județului și centru administrativ, este al doilea ca mărime și importanță economică din România. Datele istorice ne indică faptul că orașul a fost întemeiat de coloniștii greci care au ajuns aici tocmai din Milet. În epoca greacă și cea romană, orașul constanța era cunoscut sub denumiri ca Tomeus, Tomos, Tomeis, dar cel mai frecvent era numele de Tomis. Fig. 2. Orașul Mangalia

Al doilea mare oraș al litoralului este Mangalia, și este situat la . sud de Constanța și la . de granița cu Bulgaria. Mangalia, este recunoscută ca stațiune balneoclimaterică permanenta, de aceeași vechime ca și orașul Constanța. În Mangalia, tratamentul balnear este practicat în tot timpul anului, factorii marini și cei ai izvoarelor minerale descoperite și folosite de pe vreme romanilor fiind și astăzi solicitați. Un alt oraș istoric, cu așezare strategică, la jumătatea drumului dintre Dunăre și Marea Neagră, este Medgidia. În perioada de vară, Medgidia, devine un punct turistic important, pentru cei care au țintă finală litoralul, oferind obiective turistice de mare valoare care din păcate nu sunt suficient de bine valorificate. Medgidia, poate stârni curiozitatea vizitatorilor fie doar și numai prin istoria și drumul prin care s-a ajuns la acest nume. Popularea vechii văi a Carasului de către sultanul Abdul Medgid a reprezentat începutul orașului în secolul XVII. Acesta a cunoscut o dezvoltare mare dar și o explozie demografică ajungând la 20.000 mii de locuitori în ani foarte puțini. Și astfel, în cinstea sultanului orașul a fost numit Medgidia.

Al doilea teritoriu administrativ care formează ținutul Dobrogei, este județul Tulcea, situat în extremitatea sud-estică a țării. Județul Tulcea are 8499kmp, reprezintp 3,5% din suprafața țării, cuprinde 51 de unități administrativ-teritoriale, 4 orașe și 46 de comune. Specificitatea județului vine din varietatea sa fizico-geografică.

Orașul Tulcea a fost atestat documentar în anul 1657,

este oraș industrial, port pentru navele de pasageri,

precum și pentru transport industrial,

mai ales materii prime industriale.

Fig.3 Orașul Tulcea

Orașul Tulcea se află la altitudine și la o distanță față de București de 292km.

Tot în această regiune, găsim stațiunile balneare și de agrement de pe litoralul Mării Negre, care în perioada estivală sunt foarte solicitate și sunt următoarele: Costinești, Eforie Nord, Eforie Sud, Jupiter, Mamaia, Neptun Olimp, Saturn, Venus, Vama Veche, 2Mai.

Dobrogea, prezintă o mare varietate de atracții naturale și oferă posibilități multe, de a face tratament balneo-medical, de a practica sporturi nautice, de recreere dar și posibilitatea de a face cercetări științifice. Găsim aici, diverse resurse balneare cu ape minerale și mineralizate precum și o gamă mare de nămoluri terapeutice.

Litoralul dobrogean se poate mândri cu o adevărata salbă de lacuri: Techirghiol, Tătlăgeac, Neptun, Belona, Siutghiol, Sinoie, Năvodari. Toate acestea se bucură de recunoaștere în tratamente, dintre ele recunoscut și în Europa este Lacul Techirghiol. Acesta este foarte apreciat pentru nămolul terapeutic folosit în afecțiuni reumatismale, ale căilor respiratorii și afecțiunilor dermatologice.

Există stațiuni pe riviera românească care au activitate doar în perioada estivală. Putem să amintim aici stațiunea Saturn, care este situată lângă orașul Mangalia. Aici se găsesc oportunități de distracție și relaxare, pentru tratament balnear de afecțiuni reumatismale degenerative, afecțiuni ortopedice și alte diverse boli. Imediat,între Saturn și Cap Aurora, găsim stațiunea de tratament balnear Venus care dispune de baze de tratament cu apă mezotermală sulfuroasă, băi de nămol, dar și alte multe modalități de agrement și distracție.

O alta frumoasă stațiune a litoralului românesc care se bucură de recunoaștere europeană este stațiunea Eforie Nord. Această stațiune este așezată in calea turiștilor și este la mare căutare. Este situată la . de Constanța, este înconjurată de apă, la est de Mrea Neagră, si la sud vest de lacul Techirghiol. Această stațiune funcționează și în extrasezon, este recomandată pentru faptul că aici se îmbină turismul recreativ cu cel balnear. Stațiunea Eforie Nord are o faleză de peste înălțime și o largo deschidere spre mare.

O stațiune care putem spune ca are în spate

pădurea cu un prag de nisip foarte fin, este stațiunea Neptun Olimp, situată la de Mangalia. Are o capacitate de cazare de peste

15000 de turiști. Neptun este o stațiune de agrement

și este renumită stațiune de sănătate.

Aici turiștii beneficiază de tratamente balneare de

electroterapie și kinetoterapie, inhalații cu aerosoli și

multe alte proceduri medicale. Fig.4. Plaja Belona

Toate stațiunile de pe litoralul românesc au înțeles importanța și rolul pe care îl au in ceea ce privește dezvoltarea turismului. Bazele de tratament de pe litoral ai început să fie bine întreținute, renovate, cu dotări de infrastructură noi, de ultimă generație. Există posibilitatea de a urma cure Gerovital, tratamente cosmetice, cure anti-stres și de întreținere, se pot alege tratamente complexe pentru afecțiuni ale aparatului locomotor, sistemului nervos periferic, afecțiuni suferite în urma nor accidente și traumatisme. Și, nu avem voie să uităm de tratamentele cu nămol care au făcut multă publicitate litoralului românesc. În toate aceste stațiuni există posibilități de cazare care asigură tot confortul unei vacanțe reușite. Toate bazele de tratament dispun de aparatură performantă și personal calificat, cadre medicale și specialiști în recuperare medicală cu o bogată experiență în domeniu. De asemenea se asigură tratamente cu renumitele produse românești Boicil, Pell-amar cu rezultate spectaculoase pentru sănătate.

Mai există pentru agrement în Dobrogea, Satul de Vacanță și Aqua Magic, cluburi, restaurante cu program special, cât și locuri de desfășurare a unor spectacole, atât pe scene amenajate, cât și în diverse locuri în aer liber unde formații de top din România și din afară, au rolul de a distra turiștii. La toate acestea contribuie atât binecunoscuta ospitalitate a românilor cât și farmecul fetelor frumoase și instruite.

1.1.3. Potențialul climato-turistic al Dobrogei

Știm că formele de relief asigură suportul material al tuturor activităților recreative, și în timp am înduse românești Boicil, Pell-amar cu rezultate spectaculoase pentru sănătate.

Mai există pentru agrement în Dobrogea, Satul de Vacanță și Aqua Magic, cluburi, restaurante cu program special, cât și locuri de desfășurare a unor spectacole, atât pe scene amenajate, cât și în diverse locuri în aer liber unde formații de top din România și din afară, au rolul de a distra turiștii. La toate acestea contribuie atât binecunoscuta ospitalitate a românilor cât și farmecul fetelor frumoase și instruite.

1.1.3. Potențialul climato-turistic al Dobrogei

Știm că formele de relief asigură suportul material al tuturor activităților recreative, și în timp am învățat ca atmosfera și clima impun modul lor de desfășurare. Toți turiști reducem statutul climei la ,,timp frumos”, și durata acestuia poate hotărî de multe ori și durata vacanței sau a sejurului. Impactul climei asupra turismului, începe, în primul rând la nivel individual, vremea urâta, aduce prin inconvenientele sale elemente neplăcute, peste care turistul nu dorește să treacă întotdeauna, în ciuda faptului că multe alte elemente implicate pentru agrementul dorit, sunt funcționale.

Ce implică de fapt ,,timpul frumos”?

Implică mai multe elemente climatice cum sunt: temperatura aerului, temperatura apei, frecvența precipitațiilor și starea lor de agregare, nebulozitate, vânturi, etc. În Dobrogea, temperatura medie anuală este cuprinsă între 10,4 Grade C, în partea de nord-vest a județului ;și 11,4 în partea de sud-est. Sub aspect termic, zona litorală, ceea ce înseamnă o fâșie de 10- la vest de țărmul mării, beneficiază de temperaturile medii cele mai mari, peste 11grade C, dar mai ales de o umiditate atmosferică mai ridicată. Aceasta din urmă atenuează, într-o oarecare măsură, arșițele de la sfârșitul lunii iunie și începutul lunii iulie

Precipitațiile.

Teritoriul Dobrogei este secționat de la nord la sud de izohieta 400 care separă aceeași zonă litorală de restul teritoriului județului. La est de această linie precipitațiile medii anuale sunt cuprinse între 350- anual, iar la vestul acesteia între 400- anual. În plan transversal, la est de izohieta 400 precipitațiile scad pe direcția vest-est, iar la vest de izohieta 400 precipitațiile cresc de la est spre vest. Cu toate acestea, distribuția spațială a precipitațiilor nu este atât de liniară ca și aceea a temperaturilor.

Pe teritoriul Dobrogei, pe fondul condițiilor pedoclimatice existente, principalele plante de cultură sunt grâul, porumbul și floarea-soarelui. Alături de acestea se mai cultivă, pe suprafețe mult mai mici însă, rapița, sfecla de zahăr, soia, vița de vie, pomii fructiferi, cartoful etc.

Riscurile climatice din Dobrogea

Dobrogea prezintă cea mai diversificată paletă de riscuri climatice. Fenomenul se explică prin faptul că aceasta reprezintă zona de interferență sau de transformare a aerului polar în aer tropical și a aerului tropical în aer polar. Este domeniul susceptibil în permanență de invazii ale maselor de aer foarte reci și uscate de origine arctică sau polară, care atrag după sine întregul cortegiu de riscuri climatice de iarnă (răciri masive, viscole, înghețuri

și brume etc.), ca și de invazii ale maselor de aer fierbinte tropical dinspre tropice care aduc cu sine cortegiul riscurilor climatice de vară (încălziri masive, secete prelungite, ariditate etc.). În cazul interferenței acestor mase de aer, pot avea loc fenomene deosebit de spectaculoase în diferite sezoane din an prin modul de manifestare și consecințe (ninsori abundente, viscole violente etc.) Ele sunt cu atât mai periculoase cu cât se produc mai mult în afara sezonului lor caracteristic, limitând perioada de vegetație.

Evoluția sezonieră și multianuală a acestor fenomene are un caracter neperiodic și, de aceea, nu totdeauna pot fi prevăzute și preîntâmpinate.

Durata de strălucire a Soarelui ajunge în sezonul estival până la 10-12 ore. În apropiere de malul mării temperatura, în timpul lunii iulie, poate urca până la , dar briza marină atenuează mult gradul de arșiță, ridicând umiditatea aerului.
În acest anotimp călduros, temperatura este în general moderată: câteodată și pe perioade scurte se produc și vara furtuni care ridică nori de praf și nisip. Cele mai frecvente ploi sunt în luna iunie.

Salinitatea apei mării este de 17-18 % în apropiere de țărm, iar temperatura apei oscilează între 20 si , în timpul verii.

1.1.4 Dobrogea, model de interculturalitate

În România trăiesc, învață și muncesc împreună mai multe etnii precum: români, maghiari, sași, secui, bulgari, armeni, ruși, lipoveni, turci, tătari, rromi, aromâni etc., fiecare cu particularitățile culturale proprii, particularități cunoscute prea puțin sau chiar necunoscute de către ceilalți.

Recunoscută ca zona cu cel mai bogat mozaic etnic din România, Dobrogea poate fi un model de interculturalitate pentru celelalte zone geografice ale țării, aici existând un model de relaționare care ar putea fi preluat pentru replicare în celelalte regiuni unde există o conviețuire interetnică. Așezată între Dunăre și Marea Neagră, Dobrogea a oferit omului, dintotdeauna, bogate și variate resurse de trai, atrăgând astfel diferite comunități umane în aceste locuri.

În Dobrogea, în prezent, conviețuiesc numeroase etnii caracterizate printr-un trecut istoric comun cu românii, dar și printr-o existență prenațională. Această existență este definită prin deosebiri legate de trăsături biologice, limbă, istoria strămoșilor, religie, tradiții și obiceiuri. La nivel lingvistic, nu se poate vorbi despre un "grai dobrogean" (cu excepția unor cuvinte regionale, în număr destul de modest), cu toate că este confirmată existența unor particularități în vorbire. Cu toate acestea, există oare ceva ce diferențiază românul dobrogean de restul țării? Există oare un specific dobrogean? Este știut că muzica populară românească dobrogeană se diferențiază net din palmaresul muzicii populare românești, în același timp însumând caracteristici atât din toate zonele țării, cât și din diverse locuri din Balcani. Un alt specific al regiunii pare a fi „mozaicul etnic”, Dobrogea fiind caracterizată, drept un „model de conviețuire interetnică și interculturală”.

Imposibilitatea de a-și putea păstra propria identitate, conduce în mod automat și de altfel firesc, la conflicte în interiorul unei societăți, sau în cadrul societăților dintr-o anumită regiune. În Dobrogea, amestecul de elemente religioase (creștine, musulmane) alcătuind un mozaic etnic specific pune în evidență cu și mai mare tărie, vechimea, statornicia și perenitatea românilor pe aceste meleaguri. Cunoașterea reciprocă a grupurilor etnice în procesul interacțiunii lor favorizează comunicarea. În procesul cunoașterii interetnice se implică tiparele culturale, sistemul de simboluri, limbile specifice, experiențele și practicile fiecărui grup etnic.

Comunitatea rușilor-lipoveni: Comunitatea slavă este în acest moment cea mai mare peste 40.000 de persoane în țară, iar în Dobrogea de Nord, în special în județul Tulcea este cea mai mare comunitatea formată din ruși, ucraineni și cerchezi rusificați. Ruși lipoveni din România sunt credincioși ortodocși de rit vechi cunoscuți sub numele de staroveri („de credință veche”) sau staroobreadti („de rit vechi” ).

Comunitatea turcilor :Istoria turcilor dobrogeni începe în jurul anului 1264 când un grup de turci selgiucizi conduși de Izzyddin Keykavuzs-au așezat în Dobrogea în zona Babdagului, în urma decesului sultanului și a luptei pentru putere dintre fii săi, Izzeddin Kaykavus unul dintre fii este învins și se refugiază , unde împăratul Mihail al VIII-lea Paleologu l-a primit cu onoruri acordându-i ca nouă patrie o bucată din provincial Dobrogea.

Comunitatea Ucrainenilor: Ucraina, este cedată în anul 1686 de către polonezi Rusiei în urma unui trata încheiat între cele două state, Țarul Petru I era în plină expansiune și după anexarea Ucrainei desființează sicia Zaporojeană – organizație religioasă și militară ucraineană, bazată pe cultul libertății și al muncii în obște – și îi determină pe aceștia să plece mai întâi în zona Kubanului, apoi face o înțelegere cu Poarta Otomană.

Comunitatea tătarilor: Popor nomad din Asia, pornește al începutul secolului al XIII-lea din stepele Asiei către Europa, provocând una din cele mai cumplite și mari invazii din istorie.

Comunitatea rromă : Prin secolul III p.Ch. Persia cucerește Iranul, Nordul Indiei astfel că multe triburi indiene nomade au putut părăsi țara de origine și porni către alte zări. Se pare că dintre toate triburile care au părăsit India cel mai puternic era tribul rromani al cărui dialect vine din prancrită, o altă formă a sanscrite. Erau nomazi în căruțe cu coviltire, trase de cai sau măgari, bivoli și se așezau în locuri prielnice unde pentru o vreme trăiau în corturi.

Comunitatea Elenă din Tulcea: Am putea spune că istoria scrisă a Dobrogei începe cam în același timp cu venirea primilor greci pe țărmul Mării Negre, cărăuși neobosiți și negustori iscusiți. Să zicem că ei sunt primii imigranți din comunitatea europeană, cu ei începe istoria imigrației pe teritoriul Europei.

Obiceiuri laice și creștine

În Dobrogea, existând un mozaic etnic, se întâlnesc mai multe confesiuni religioase, și anume: ortodoxă, ortodoxă de rit vechi, greco-catolică și musulmană.

Mâncăruri

„De gustibus non discutandum”, mâncărurile devin și ele tradiționale pentru că sunt specifice anumitor popoare și, lăsând vremea să treacă peste ele, rămân la fel de apreciate ca atunci când a fost descoperit prima dată gustul lor. Dar, nu este un secret că fiecare este curios să guste din bucătăria altor popoare și să facă cunoscut specificul propriei bucătării.

Limba

Limba maternă este limba învățată și vorbită în copilărie, transmisă de la părinți, pe când limba națională este limba vorbită de majoritatea poporului, fiind, în general, limba oficială, dar nu neapărat, aceasta fiind, la rândul ei, limba prevăzută în constituție pentru comunicare între instituțiile statului cât și cu cetățenii. Limba vorbită este unul din simbolurile fiecărei națiuni, de aceea fiecare minoritate dorește să-și păstreze și să vorbească limba naționalității sale.

1.15. Dobrogea și Delta Dunării

„Dobrogea este cea dintâiu provincie romînească care intră în lumina istoriei. … cea mai veche provincie romană dintre toate provinciile românești.”, spune C. Brătescu în lucrarea Pământul Dobrogei

România este țara care deține cea mai mare diversitate biogeog

Despre Delta Dunării, atât oamenii de știință, cât și turiștii din toată lumea, vorbesc la superlativ. Astfel prezentarea ei aici, nu poate începe decât folosind unele din aceste superlative, și anume:

Ca și mărime se situează pe locul 22 în lume, pe locul 3 în Europa, după Volga și Kuban, are o suprafață de , reprezintă 2.5% din suprafața României

În Delta Dunării se găsește cea mai întinsă zonă compactă de stufăriș de pe planetă

Este una dintre cele mai mari zone a lumii cu un habitat perfect pentru păsările de apă

Delta Dunării are o biodiversitate colosală, găsim aici nu mai puțin de 30 de ecosisteme

Pentru cercetării științifice, reprezintă o bancă de gene naturale,foarte valoroasă pentru patrimoniul natural universal.

Datorită acestor caracteristici, și nu numai, Delta Dunării, a dobândit în anul 1991, recunoaștere internațională și a fost înscrisă în Patrimoniul Natural Mondial, fiind singura din lume, este declarată rezervație a biosferei Delta Dunării cu elementele ei specifice, a unei vegetații și faune bogate are unicitate în întreaga lume, este importantă atât pentru România cât și pentru întreaga lume. Suprafața Deltei Dunării crește de la an la an cu 40 de metri, datorită aluviunilor depuse de Dunăre. Prin acest ținut magnific și de poveste trece Paralela 45˚, care marchează Jumătatea distanței dintre Ecuator și Polul Nord.

Delta Dunării are forma literei grecești ,,A’’, adică DELTA, este situată în sud-estul țării, la sud – vest este limitată de podișul Dobrogei, la nord are granița cu Ucraina, și la est cu Marea Neagră. Sălbăticia acestui loc mirific, ajută ecosistemele să se păstreze foarte bine, chiar dacă oamenii mai produc imixtiuni nedorite și neconforme statutului de rezervație a biosferei.

Vegetația în Delta Dunării

Diversitatea foarte bogată a habitatelor naturale ce caracterizează delta, aduce și un număr mare de specii de floră, multe dintre ele fiind rare, vulnerabile sau aproape periclitate. Astfel se găsesc aproape 1770 de specii de plante, aspect ce reprezintă 52% din flora țării. Flora Deltei Dunării este foarte bogată și este comparată cu cea a insulelor mediteraneene Creta și Corsica . Flora din Delta Dunarii poate fi descoperita pe trei niveluri: 4 specii endemice și o subspecie: 14 specii periclitate sau vulnerabile, 4 specii protejate de plante.

Delta Dunării este un adevărat paradis faunistic, un regn vegetal unic și neegalabil. Biotopurile întâlnite aici sunt multe și diverse, găsim de la mlaștini stuficole, lacuri, plaur plutitor sau fix, păduri de foioase, vegetație de grind sărat, până la vegetație de pajiște, pădure luxuriantă, zăvoaie. Delta Dunării are peste 1830 de specii de copaci și plante dar specificul ei este dat de vegetația plutitoare, a cărei bază este stuful, această plantă perenă acoperind peste 1500 de kmp din suprafața totală si este constituit în plauri.

Plaurul este format din împletituri de rizomi

de stufiș de rădăcini ale altor plante acvatice în amestec cu resturi organice și sol, toate formând un strat de 0.5-. Plaurul are caracteristica de a se desprinde de fundul bălților și se poate transforma în insule plutitoare de mărimi diverse.

Terenurile mlăștinoase sunt acoperite cu rogoz, salcie cenușie, măcriș de apă, papură și multe alte specii de vegetație.

Predominantă în Delta Dunării este vegetația de mlaștină stuficolă, care acoperă 78% din suprafața totală.

Vegetația pajiștilor mesofile de grind se extinde în special pe grindurile fluviale și acoperă 3% din totalul suprafeței.

Vegetația pajiștilor de stepă nisipoasă, se extinde mai mult pe câmpurile marine Letea, Caraorman și Sărăturile și ocupa 3% din delta.

Vegetația de grind cu sol sărat se dezvoltă pe solurile salinizate și ocupă aproximativ 6% din suprafața deltei.

Pe grindurile fluviatile putem găsi multe specii de salcie, plopi negri, plopi albi, vâscul, cătina, tufe de mure. În vecinătatea malului mării gasim pelinul, iarba sărată, volbura de nisip, iar in rezervația naturală Erenciuc crește arinul negru, aici fiind unica zonă din Europa unde mai poate fi găsit.

În rezervația naturală Pădurea Letea, declarată monument al naturii, cresc numeroase specii de plante cum sunt: frasinul pufos, volbura, hameiul, garoafa de nisip, pipirigul, stejarul brumăriu, cornul, păducelul, măceșul. În Delta Dunării întâlnim plante acvatice deosebite

prin colorit și frumusețe aparte precum: nufărul alb, nufărul galben, stomata, urticularia, aldrovanda.

Ecosistemul acvatic este reprezentat de fitoplancton, diverse specii de alge brune, verzi și albastre și de zooplancton, cu care se hrănesc organismele nevertebrate, moluște.

Stuful sau aurul verde cum mai este denumit, formează una din cele mai întinse suprafețe compacte din Delta Dunării, acoperă 1500 de kmp din suprafața totală a acesteia. Ca nici o altă resursă naturală, stuful, definește delta, este parte integrantă din ecologia și economia ei, atât ca habitat important și plantă purificatoare naturală, pe de o parte dar și ca materie primă versatilă pe de altă parte, element care se reflectă foarte bine în arhitectura tradițională.

Stuful de înaltă calitate este și un produs valoros pentru export, dar astăzi utilizarea și valorificarea lui industrială este în declin.

Fauna în Delta Dunării

Din punct de vedere faunistic, Delta Dunării este un adevărat paradis: 98% din fauna acvatică europeană și întreaga faună de odonate se găsește aici. Tot aici mai găsim lepidoptere acvatice, moluște gasteropode, mamifere rare cum sunt Mustele lutreola, Lutra lutra și Felis silvestris. Găsim aici pești în peste 65 de specii, cei mai mulți de apă dulce, mulți migrând primăvara din Marea Neagră. Printre ei sunt sturionii și scrumbiile care joacă un important rol științific și economic.

Păsările care trăiesc în Delta Dunării, sunt de altfel cele care au creat faima acestui loc de paradis al păsărilor. Renumele se datorează celor 327 de specii întâlnite aici, și care reprezintă 81% din avifauna țării. Cele mai numeroase sunt păsările acvatice: aici cuibăresc peste 80 de specii și migrează prin zonă alte 60 de specii. Cele mai multe specii sunt clocitoare, 40 sunt sedentare și 130 migratoare. După originea geografică, păsările aparțin următoarelor grupe : mediteranean, european, siberian, mongolian, chinez și arctic. În Delta Dunării sunt ocrotite de lege 10 specii, fiind cunoscute ca ,,monumente ale naturii”, fiind pe cale de dispariție. Aceste păsări ocrotite de lege sunt grupate în două clase după culoarea penajului:

albe: pelicanul comun și creț, lopătarul, egreta mare și mică, lebăda mută și cântătoare

policrome: piciorongul, ciocintorș,califarul alb, califarul roșu, vulturul codalb.

Alte trei specii cum sunt: cocorul, șoimul dunărean și pasărea ogorulu, sunt monitorizate pentru a fi protejate.

Peștii care trăiesc în Delta Dunării sunt în peste 110 specii, din care 75 de specii sunt de apa dulce și 36 sunt specifice deltei. Știuca, somnul, crapul, carasul, caracuda, avatul, bibanul, roșioara,plătica, linul sunt numai câteva din speciile pe care le găsim în deltă. Delta Dunării este zona țării cu cel mai mare potențial piscicol, de aici se obține 50% din producția de pește de apă dulce. Un loc aparte între toate speciile de pește este ocupat de sturionii marini, păstruga, morun, nisetru, de la care provin minunatele li vestitele icre negre, precum și sturionii de apă dulce, cega și viza. Între peștii migratori găsim scrumbia, care primăvara urcă pe Dunăre, sute de km pentru depunerea icrelor.

Arii protejate în Delta Dunării

Acestea sunt suprafețe restrânse din interiorul rezervației, 9% , în care se păstrează, în condiții nemodificate de om, sau foarte puțin modificate, specii de plante și animale dar și mediul lor de viață. Rolul acestor arii protejate este acela de conservare a vegetației caracteristice și de refugiu pentru diferite specii de animale. În aceste zone protejate este interzisă activitatea economică, aici se intră doar în scop de cercetare și de supraveghere. Se pare că cel mai eficient mod de prevenire a distrugerii mediului și grija față de plante și animale este prin interdicția de intrare în respectivele zone. Pe teritoriul Rezervației Biosferei Deltei Dunării sunt 20 de zone de protecție conform H.G. nr.2151 din 2004, acestea sunt:

Rezervația Beidaud, localozată pe teritoriul comunei cu același nume, este o rezervație peisagistică,cea mai întinsă din țară și este constituită din vegetație de stepă li silvostepă pe șisturi verzi;

Rezervația Carasan – Teke, este pe teritoriul comunei Izvoarele, este o rezervație natural mixtă cu specii speciale pentru zonele, botanică, zoologie, forestieră, peisagistică.

Rezervația Chervant – Priopcea, sau Dealurile Bujoarelor, localizată pe Dealul Bujoarelor și pe Creasta Priopcei, formate de șisturi cristaline și șisturi cuarșitice- sericitice în alternanță cu șisturi verzi.

Rezervația Dealul Ghiunghiurmez, este pe teritoriul comunei Dorobanțu, este o rezervație peisagistică cu aspect montan.

Rezervația Edirlen, situată între comunele Frecăței și Izvoarele, este o rezervație mixtă, cu un peisaj deosebit, cu stânci de culoare roșiatică.

Rezervația Lacul Traian, se găsește pe teritoriul comunei Cerna, este importantă din punct de vedere avifaunistic, este sit lacustru.

Rezervația Măgurele, este pe teritoriul comunei Topolog, se face cunoscută datorită ravenelor foarte adânci săpate în loess ce străjuiesc latura șoselei ce este paralelă cu Dunărea pe traseul Peceneaga spre Topolog.

Rezervația Muchile – Cernei- Iaila, situată pe teritoriul administrativ al comunelor Cerna și Dorobanțu, este o rezervație peisagistică, cu specii amenințate.

Rezervația Muntele Consul, situată pe teritoriul comunelor Izvoarele și Horia, cu importanță deosebită pentru nordul dobrogean.

Rezervația Peceneaga, pe teritoriul comunei cu același nume, este rezervație peisagistică naturală cu importanță geogogică.

Rezervația Valea Ostrovului, pe teritoriul comunei Dorobanțu, este o rezervație naturală mixtă, pentru segmentele botanică, zoologică, geologică, forestieră și peisagistică.

Rezervația Uspenia, este pe teritoriul comunei Slava Cercheză, se caracterizează prin păduri cu asociații foarte rare.

Rezervația Babadag – Codru, este o rezervație forestieră, cuprinde specii de arbori cu vârstă de peste 100 de ani, este o pădure naturală, cu structură primitivă.

Rezervația Enisala, este pe teritoriul comunei Sarichioi, protejează litoralul fosil al Mării Negre.

Rezervația Călugărul –Iancina, pe teritoriul comunei Jurilovca, conservă malul fosilfer vechi al Mării Negre.

Rezervația Dealul Deniztepe, este pe teritoriul comunei M. Kogălniceanu, natural peisagistică, este așezată pe dealul Deniztepe înalt de 278m.

Rezervația Dealurile Beștepe, pe teritoriul comunei Mahmudia, este o rezervașie natural peisagistică cu pajiști stepice pe fundament calcaros și fundament silicios.

Rezervația Mănăstirea Cocoș, este pe teritoriu comunei Niculițel, cuprinde și mănăstirea cu același nume, are valoare naturală peisagistică și bioistorică.

Rezervația Dealul Sarica situată pe teritoriul comunelor Niculițel și Frecăței,este o rezervație naturală mixtă.

Reyervația Dealul Mândrești, este pe teritoriul comunei Niulițel, este o rezervație peisagistică.

CAPITOLUL II: Dobrogea, turism, resurse naturale și agrement

2.1. Tipuri de turism

Turismul este o adevărată industrie, Dreapta Sus

este de multe ori definit ca fiind

o activitate complexă cu mari

consecințe asupra dezvoltării unui

teritoriu, a unei regiuni geografice,

prin punerea în valoare a resurselor

naturale, a formării, utilizării forței de Canale în Delta Dunării

muncă, prin educarea și ridicarea nivelului de instruire a oamenilor, prin dezvoltarea bazei tehnico-materiale și a ramurilor de producție direct sau indirecte participante la constituirea bazei materiale a acestui sector. Turismul, dezvoltă mai mult ca oricând agrementul, industria agențiilor de turism și touroperatoare, creează locuri de muncă atât în propriul sector cât și în industriile susținătoare.

Turismul leagă între ele ramuri ale economiei din diverse sectoare: industrie, transporturi, sănătate, telecomunicații, agricultură, alimentație publică, etc., fiecare din ele contribuind la formare și dezvoltarea bazei tehnico-materiale a acestui sector numit turism. Turismul trebuie privit și din punct de vedere social. El are meritul de a duce la educarea și instruirea oamenilor, la creșterea gradului de civilizație la cunoașterea altor grupuri sociale, altor civilizații și culturi .Turismul cultural reprezintă un domeniu de interes care îmbină noțiuni și cunoștințe legate de elementele culturale și de valorificarea lor turistică, din diferite regiuni ale țării sau ale lumii. Tipurile de turism care se practică în nordul dobrogean sunt: turism de recreere și agrement, de cunoaștere științifică, cultural, religios, istoric și turismul rural și de aventură.

Dobrogea, provincia cuprinsă între Dunăre și Marea Neagră este poate cea mai bine individualizată provincie a României din toate punctele de vedere și ne referim atât la partea natural geografică, geologică cât si partea antropică și mai ales la mozaicul cultural pe care nu-l poate egala nici-o altă regiune a țării. Tipurile de turism practicate în Dobrogea sunt: turism de recreere, de agrement, de cunoaștere științifică, cultural, religios, ecoturism, dar și turism de aventură.

Ecoturismul sau turismul în natură, este o formă a turismului mai puțin valorificată și dezvoltată, dar sigur este o nișă de piață în creștere. Aceasta formă de turism este specifică comunităților cu venituri reduse și reprezintă un mijloc important de susținere și de sprijin a comunităților cu tradiție puternică. Și nu în ultimul rând, această formă de turism depinde direct și contribuie la protecția și conservarea ariilor naturale, a florei și faunei. Societatea Internațională de Ecoturism definește ecoturismul drept ,,Călătoria responsabilă în ariile naturale care contribuie la conservarea mediului natural și la îmbunătățirea bunăstării populației locale”. Ecoturismul este bazat pe anumite principii, și anume:

Miniminizarea impactului asupra mediului înconjurător și asupra populației locale;

Educarea turiștilor pentru creșterea respectului pentru mediu și cultură;

Oferta de experiențe pozitive, atât pentru gazde cât și pentru vizitatori;

Oferirea de beneficii financiare directe pentru populația locala și participarea reală și efectivă a acesteia la tot ce implică grija pentru tradiții.

Turism pentru odihnă și recreere poate fi practicat fie individual, fie organizat prin intermediul excursiilor în grupuri mai mari sau mai mici de turiști. Aceștia au posibilitatea să exploreze varietatea peisajului sălbatic, deosebit:plimbări cu bărci propulsate manual pe canale, drumeții pe grindurile fluviale și marine. Pe teritoriul rezervației există hoteluri plutitoare, lacuri pitorești cu plaje bune pentru băile de soare.

Turismul cultural, are la bază, potențialul turismului antropic existent, precum monumentele istorice, cetățile medievale, obiective religioase.

Turismul de cunoaștere sau itinerant, este practicat individual sau în grupuri, pe trasee dorite de fiecare, cu multiple posibilități de agrement, de cunoaștere a noi zone și locuri de pe întreg ținutul Dobrogei.

Turismul speologic, a început să fie agreat de multă lume în ultima vreme, și datorită peșterilor existente, de importanță mare la nivelul Dobrogei.

Turismul sportiv, sporturi cu vele, scufundări sau pescuit, Windsurfing și Kitesurfing. În localitatea Corbu, aproape de plajă, se află singura școală cu atestare europeană de sporturi nautice cu vele. Tot aici, se predau cursuri de scufundări, se practică pescuitul sportiv, Lacul Corbu fiind bogat în specii multe de pește.

Turismul în Dobrogea este caracterizat de existența resurselor naturale specifice: litoralul Mării Negre, Delta Dunării, stațiunile balneo–climaterice, renumite în țara dar și în străinătate, pensiuni agroturistice, care se găsesc în special în deltă, cetăți medievale, situri arheologice, case memoriale, toate formele de relief, vegetație, floră și faună unice, toate acestea cheamă turiștii de pretutindeni, oferind fiecăruia ce dorește.

Turismul ecumenic, este prezent și el în regiune, prin mănăstirile din nord

Complexul oferit de natură, format din apă, nisip, aer și soare, are efecte terapeutice, produce adevărate miracole pentru om. Aerul este bine ionizat cu aerosoli marini care împreună cu influența valurilor, generează cure speciale de talasoterapie.

2.2. Resurse naturale

Potențialul turistic natural este format din totalitatea elementelor care sunt sau pot fi introduse în circuitul turistic, într-o anumită zonă geografică: unități, tipuri și forme de relief, tipuri și subtipuri climatice; ape de suprafață și subterane; etaje de vegetație sau asociații vegetale. Componenta naturală a potențialului turistic constituie, factorul de bază și atractivitate pentru turism. Atractivitatea naturală este dată de elementele care individualizează componentele acestuia și are următoarele caracteristici:

valoarea peisagistică a unitaților de relief majore și minore existente în teritoriu

varietatea deosebită a tipurilor genetice și a formelor de relief

calitățile terapeutice ale factorilor climatici, care determină tipurile de bioclimat

calitatea, repartiția și densitatea elementelor componente ale hidrosferei

biodiversitatea floristică și faunistică cu valoare științifică și ecologică, dar și estetică, cinegetică, piscicolă.

Toate aceste componente ale cadrului natural pot fi individualizate cu ajutorul unor parametri calitativi și cantitativi, care evidențiază valoarea turistică a respectivelor componente și care determină gradul li dimensiunile amenajărilor turistice.

Când auzi cuvântul ,,Dobrogea”, simți istorie, deltă, stuf, canale, litoral, unicitate, frumusețe incomparabilă, pământ nou și tânăr, atracție, dorință de cunoaștere și călătorie. Dobrogea oferă multe resurse naturale, atractivitatea turistică este conferită de:

Rețeaua mare și densă de canale, brațe, lacuri și bălți, acestea fiind căi de acces și de circulație, locuri pentru excursii, agrement nautic, pescuit sportive;

Porțiuni de uscat, reprezentate de grinduri de toate tipurile care se adună cu ape și zone mlăștinoase;

Litoral marin cu plaje cu nisip fin, mai ales în segmentele Suluna, sfântu Gheorghe și Perișor –Portița;

Cele mai înalte dune de nisip din țară, de 7, de , Letea și Sărături;

Alternanța dintre oglinzi de ape și suprafețe de uscat;

Altitudinile joase, cu relief redus, aspect ce face deplasarea pe grinduri în drumeții mai ușoară;

Nota de mare atractivitate o constituie vegetația specifică zonelor permanent umede, reprezentată prin numeroase specii cu forme unice, inedite, cum sunt: stejari, plut[, liane. Găsim aici cele mai întinse și mai compacte stufării din lume, insule plutitoare de plaur, păduri cu sălcii și plopi, împletituri de liane și multe plante agățătoare.

Trebuie să facem referire și la potențialul

turistic geologic al Dobrogei care Podișul Dobrogei

cuprinde o mare varietate de roci,

cum sunt: cele magmatice, granite,

bazalte și diabaze, la rocile metamorfice,

cuarțite și șisturi verzi, până la rocile

sedimentare: calcare de vârste diferite,

loessuri, nisipuri, foarte diverse

în formele lor. Varietatea de roci, a construit

peisaje diferite, forme deosebite începând cu Pintenul Orliga, continuând cu Culmea Pricopanul, apoi luând drumul dealurilor Tulcei, sau Culoarul Bagdadului, și mai departe spre Podișul Casimcei.

Pe lângă toate aceste oferte naturale ale pământului dobrogean, subliniez si alte aspecte care îndeamnă la cunoașterea lui:

Climat temperat continental moderat cu grad de însorire ridicat, precipitații reduse, fără fenomene meteorologice deosebite;

Perioadele cele mai recomandate sunt de la începutul verii mai, iunie, acestea corespund cu perioada de cuibărit și manifestare a comportamentelor păsărilor specifice și începutul toamnei;

Bogăția de specii floristice și faunistice;

Posibilitatea de a practica între anumite limite pescuitul și vânătoarea sportivă;

Cunoașterea unui mozaic multicultural și de o gastronomie originală, axată pe preparate din pește.

Cunoașterea unor așezări tradiționale, axate în special pe activitate de pescuit, agricultură tradițională, care au păstrat un mod autentic de viață.

Toate aceste elemente ale mediului natural specifice spațiului dobrogean, reprezintă oportunități de dezvoltare a mai multor forme de turism, exprimă de fapt oportunitățile de dezvoltare a mai multor forme de turism.

2.3. Resurse antropice

Potențialul antropic, reprezintă totalitatea resurselor turistice rezultate ale creației umne din punct de vedere cultural, istoric și tehnico economic din cadrul unui teritorei sau al unei așezări umane considerate ca având valoare turistică sau constituind bază de eistență pentru turism. Pe lângă vestigiile naturale, care conferă locuri ideale de relaxare sau cunoaștere, un aspect important al Dobrogei îl reprezintă și vestigiile arheologice, cum sunt:cetățile, edificiile, muzeele, monumentele, biserici, geamii, sinagogi, mănăstiri, construcții civile specifice spațiului dobrogean, pentru fiecare naționalitate, ansambluri arhitecturale, grupuri statuare.

Despre cetățile istorice se spune că reprezintă, istoria spusă în șoapte a fiecărui popor, și Dobrogea, are multe șoapte de auzit datorită cetăților sale minunate.

Cetăți antice în zona terestră a județului Tulcea:

Cetatea Aegyssus – Tulcea, Cetatea Arrubium – Măcin, Babadag – Cetățuia și Vicus Novus, Cetatea Noviodunum – Isaccea Villa Rustica – Niculițel ,Castellum Milan – Luncavița, Cetățuia – sit arheologic Luncavița, Cetatea Dinogeția – Garvăn, Cetatea Troesmis – Turcoaia, Cetatea de pe muntele Consul, Cetatea Proslavița – Nufăru, Cetatea Beștepe, Cetatea Salsovia – Mahmudia, Cetatea Halmyris – Murighiol, Cetatea romană de – Enisala, Cetatea Argamum – Orgamé Jurilovca, Fortificația romană de , Cetatea Beroe – Ostrov, Cetatea Ibida – Salva Rusă.

Obiective cu valoare religioasă, mănăstirile :

Triunghiul Mănăstirilor nord dobrogene: Mănăstirea Cocoș. Mănăstirea Saon și Mănăstirea Celic-Dere sunt legate între ele din punct de vedre geografic dar și istoric cât și a actului de naștere . Mănăstirea Dinogeția , Mănăstirea Sf. Paraschiva și Sf. Nicolae din Măcin, Mănăstirea Izvorul Tămăduirii – Fântâna de Leac – Măcin, Mănăstirea Uspenia – mănăstire de rit vechi, Mănăstirea Vovidenia – mănăstire de rit vechi, Mănăstirea Cerbu etc.

Obiective creștine – bisericile din Dobrogea:

Catedrala Sf. Nicolae-Tulcea, Biserica Sf. Gheorghe – Biserica cu ceas-Tulcea, Biserica Buna-Vestire sau Biserica Grecească, Biserica Sfinții Apostopli Petru și Pavel-Măcin, Biserica Sfântul Nicolae –Măcin, Biserica Sf. Arhangheli Mihail și Gavrilă, Capela ortodoxă Sfinții Mucenici: Zotic, Attalos, Camasis și Filipos, Biserica Sfântul Gheorghe- Isaccea, Biserica „Sf. Voievozi”-Isaccea, Bisericile crștine din Babadag:Biserica Sfântul Dumitru, Biserica Mormântul Martirilor de Maicii Domnului sau biserica armenească, Biserica Sfântul Atanasie – Niculițel, Perla Dobrogei de Nord, Biserica Sfântul Nicolae din Turcoaia, Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril din Cerna, Biserica Sfântul Dumitru din Izvoarele, etc,.

Edificii ale naționalităților conlocuitoare din Dobrogea:

Biserica Sfânta Paraschiv de rit vechi Tulcea, Geamia Aziziye din Tulcea, Biserica romano-catolică Sf. Anton din Padova din Măcin, Geamia din Măcin, Biserica catolică din Greci, Biserica Sfânta Treime De rit vechi din Carcaliu, Biserica catolică din Malcoci. Geamia Ali Gaza Pașa – Babadag

Trasee turistice în Rezervația Delta Dunării (după A.R.B.D.D., Tulcea).

Traseul nr.1: Tulcea – Canalul Mila 32 – Gârla Șireasa – Gârla Șontea – Canalul Olguța – Dunărea Veche – Mila 23 – Crișan – Maliuc – Tulcea;

Traseul nr.2: Tulcea – Canalul Litcov – Canalul Crișan – Caraorman – Horelul Lebăda – Maliuc – Tulcea;

Traseul nr.3: Tulcea – Maliuc – Hotelul Lebăda – Canalul Crișan, Caraorman – Lacul Puiu – Popas BTT Roșu – Lacu Roșu – Împuțita – Canalul Busurca – Sulina – Tulcea;

Traseul nr.4: Murghiol – Canalul Dunavăț – Canalul Dranov – Golful Holbina – Lacul Rzim – Gura Portiței;

Traseul nr.5: Jurilovca – Gura Portiței;

Traseul nr.6: Hotelul Lebăda – Dunărea Veche – Canalul Eracle – Gârla Lopatna – Canalul Lopatna – Lacul Trei Iezere;

Traseul nr.7: Hotelul Lebăda – Dunărea Veche – Canalul Magearu – Dunărea Veche – Brațul Sulina – Hotelul Lebăda;

Traseul nr.8: Tulcea – Mila 36 – Șireasa – Șontea – Războinița – Sipoc – Pardina – loc.Chilia Veche;

Traseul nr.9: Chilia Veche – Braț Chilia – Braț Babina – Braț Cernovca – Canalul Sulimanca – Lacul Merheiu Mic – Lacul Merhei – Lacul Matița – Lacul Babina – Canalul Rădăcinoasele – Canalul Pardina – loc.Chilia Veche;

Traseul nr.10: Sf. Gheorghe – Canalele: Zăton, Buhaz, Palade, Crasnicol – Braț Sf. Gheorghe – loc. Sf. Gheorghe;

Traseul nr.11: Sulina – Canalul Cardon – Canalul Sfiștofc – Periprava;

Traseul nr.12: Sulina – Canalul Cardon – Golful Musura – Braț Musura – Braț Stambulul Vechi – Braț Chilia – Periprava;

Traseul nr.13: Uzlina – Canalul Uzlina – Lacurile Uzlina și Isac – Canalul Isac 3 – Gârla Perivolvca – Canalul Ceamurlia – Canalul Crișan – Braț Sulina – Centru de Informare și Documentare Ecologică Crișan;

Traseul nr.14: Jurilovca – Lac Golovița – Canalul V – Lac Sinoe – Cherhana Periboina – punctul Cetatea Istriei – Canalul II – Lac Zmeica – Lac Golovița – loc. Jurilovca;

Traseul nr.15: Tulcea – Braț Sulina – Canal M 22 – Gârla Șontea – Dunărea Veche – loc. Mila 23;

Traseul nr.16: loc. Cișan – Dunărea Veche – Canalul Bogdaproste – Lacurile: Bogdaproste, , Trei Iezere – Gârla Loptna – Canalul Eracle – Dunărea Veche – loc. Mila 23;

Traseul nr.17: Sulina – Canalele: Busurca, Împuțita – cordonul litoral Tătaru – loc. Sf. Gheorghe;

Traseul nr.18: Canalul Busurca – Canalul Roșu – Împuțita – Cherhana Roșuleț – Lac Roșu – baza turistică Roșu – Lac Puiu – Canalul Mocansa – Lac Erenciuc – Braț Sf. Gheorghe – loc. Sf. Gheorghe;

Traseul nr.19: Lac Câșla – Gârla Somova – Lac Potica – Lac Parceș – Lac Telincea.

La capăt de drum putem spune despre

turismul românesc că :

Potențialul turistic de excepție al României

este marcat prin două componente esențiale:

– componenta naturală, reprezentată prin

peisaje spectaculoase, configurația variată a

reliefului, condițiile climatice favorabile,

valoarea terapeutică și abundența unor factori naturali de cură;

– componenta antropică, reprezentată prin vestigii ale civilizațiilor ce s-au succedat pe teritoriul României din vremuri imemoriale, monumente și obiective de artă laică sau religioase, muzee și colecții muzeale, elemente de etnografie și folclor de mare frumusețe și originalitate, realizări actuale

CAPITOLUL III: Analiza echipamentelor și a circulației turistice

3.1. Structuri de primire

Prin structuri de primire turistice se înțelege orice construcții și amenajări destinate prin proiectare și execuție, cazării sau servirii mesei pentru turiști, împreună cu serviciile specifice aferente. Structurile de primire turistice includ hoteluri, moteluri, vile, cabane, campinguri, nave fluviale și maritime care dispun de spații de cazare , sate de vacanță, pensiuni, pensiuni agro-turistice și alte unități cu funcțiuni de cazare, unitățile de alimentație din incinta acestora, unitățile de alimentație publică, situate în stațiunile turistice dar și cele care sunt administrate de societăți comerciale de turism, indiferent de amplasament, de forma de organizare și de proprietate.

Structurile de primire turistice cu funcție de cazare se clasifică pe stele, și respectiv pe flori în cazul pensiunilor turistice rurale, în funcție de caracteristicile constructive, dotările și calitatea serviciilor. Clasificarea structurilor de primire turistice are ca scop principal protecția turiștilor și constituie o formă codificată de prezentare a nivelului de confort și a ofertei de servicii.

Litoralul Românesc pune la dispoziția turiștilor următoarele unități de cazare: hoteluri litoral – 1494, pensiuni litoral-124; Vile litoral – 658; case de vacanță-27; complexe turistice – 18; apartamente regim hotelier -245; garsoniere -37; moteluri 2; hosteluri -10; campinguri -5; case – 256; căsuțe -2; cabane – 4;bungalouri-10; alte unități‚ -20.

Lista hotelurilor pentru anul 2014, pe litoralul românesc:

În Mamaia sunt disponibile 89 de hoteluri: hoteluri de 5 stele-8; hoteluri de 4 stele- 22 hoteluri de 3 stele-33; hoteluri de 2 stele-23. Mamaia Nord găsim 18 hoteluri din care: 2 hoteluri de 5 stele; 5 hoteluri de 4 stele; 8 hoteluri de 3 stele; 3 hoteluri de 2 stele. Eforie Nord, are 7 hoteluri de 4 stele; 47 unitati de cazare de 3 stele; 25 unitati de cazare de 2 stele; 12 unitati de cazare de 1 stea. Eforie Sud se lauda cu un total de 40 de unitati de cazare cu urmatoarea structura: de 3 stele 15 unitati; 21 unitati de 2 stele ;i 3 unitati de o stea. In statiunea Costinesti sunt 49 unitati de cazare din care: 2 unitati de 4 stele; 15 unitati de 3 stele; de 2 stele 36 unitati; de o singura stea 6 unitati. Statiunea Neptun are 43 de unitati, repartizate dupa cum urmeaza: 1 hotel de 5 stele; 4 hoteluri de 4 stele; 15 unitati de 3 stele; 22 unitati de 2 stele ;i o unitate de o singura stea. In statiunea Jupiter sunt 25 de unitati de cazare, in Statiunea Venus sunt 35 de unitati de cazare; Mangalia are 10 hoteluri, orasul Constanta are 25 de unitati de cazare; in Vama Veche si 2 Mai sunt 9 unitati de cazare. Structurile turistice de alimentație publică din întreaga zonă a Dobrogei sunt multe, bine aprovizionate, la standarde europene.

Hoteluri în orașul Tulcea

Orașul Tulcea dispunde de 7 hoteluri în care turiștii pot fi oaspeții orașului în funcție de sejur. Cele mai renumite hoteluri sunt așezat în central orașului sau pe faleza Dunării. Toate au deschidere către Dunăre și un peisaj deosebit.

În orașul Tulcea sunt 10 pensiuni, răspândite pe teritotiul administrative al municipiului Tulcea.

Pensiuni și cabane în județul Tulcea: Pensiunea Millennium, Isaccea, Pensiunea Modern

Baia, Pensiunea Razelm, Baia , Motel Dumbrava, Babadag , Popasul Doi Iepurasi, Babadag , DN22, km 47, Complex Delta Nature Resorts, Somova , Loc. Parches, Cabana Valea Fagilor,

Luncavita, Niculițel, Pensiunea Dascalu Stere, Pensiunea Ivana ,Slava Rusă, jud. Tulcea, Pensiunea Milica Jurilovca Jurilovca, Pensiunea Heracleea Jurilovca Jurilovca, Vila Raluca Jurilovca , Pensiunea Troemsis, Turcoaia.

Structuri turistice de alimentație în județul Tulcea, Restaurante în orașul TulceaTulcea: Restaurant Insula Tulcea, Restaurant Faleza (Dobrogea-Pan), Restaurant Ciuperca, Restaurant Rolion, Restaurantul Alex, Restaurant Egreta, Restaurant Esplanada, Restaurant Delta, Restaurant Delta Dunarii, Restaurant Picadilly – Tulcea, Restaurant Scorpion – Tulcea, Restaurant ImperiaL – Tulcea, Restaurant Anda Tulcea, Restaurant Atlantis Tulcea, Restaurant Sageata Apei Tulcea.

Restaurante în orașele din județul Tulcea: Babadag , Hotel – Babadag,-Tulcea Restaurant , Măcin, Restaurantul-Bar "", Popasul Angelo – Greci, Pensiunea Turist – Măcin, Restaurantul Magnolia – Măcin, Popas Căprioara –DN 22.

CRAME: Crama Verde – Babadag, Romania, S.C. Ovidius Mercado S.R.L. Cramele Halmyris S.R.L , Crama Dobrogeană și Pivnița lui Terente – Măcin S.C. Alcovin S.R.L Măcin.

3.2. Structurile de agrement

În turismul de agrement serviciile și calitatea lor, au un aport important în crearea condițiilor pentru petrecerea timpului liber și în folosirea acestuia. Prin diversificarea ofertei de servicii, în mod special a ofertei de servicii turistice se produc efecte benefice asupra dimensiunilor și modului de utilizare a timpului liber și pentru creșterea calității vieții populației, în special în condiții de stres accentuat ce caracterizează civilizația modernă.

În acest sens dezvoltarea activităților care privesc petrecerea plăcută , agreabilă a timpului liber la locul destinației turistice, și anume a serviciilor de agrement reprezintă o cerință majoră în practicarea unui turism modern .

Agrementul turistic, componenta importanta a produsului turistic, Organizația Mondială a Turismului ( O. M. T ), a cărei membră este și țara noastră, acordă o deosebită atenție civilizației timpului liber, apreciind că, în perspectiva anilor viitori, timpul liber nu va mai fi considerat doar un timp rezidual în raport cu timpul de muncă, ținând tot mai mult să se transforme într-o nouă calitate, în sensul lărgirii orizontului de cunoaștere și de odihnă activă pentru reconfortare. Produsele turistice cu un conținut nou reclamă creativitate, urmând a fi concepute și orientate într-o mai mare măsură spre satisfacerea preocupărilor de timp liber ale clientelei turistice potențiale, știut fiind că această clientelă apreciază tot mai intens satisfacția resimțită de pe urma consumului turistic prin prisma diversității formulelor de ofertă. Noile nevoi de consum și totodată noile exigențe privind calitatea componentelor turistice vor atribui, în consecință, noi funcțiuni timpului liber, în general și timpului de vacanță, în special.

Aceste funcțiuni vizează, în principal, următoarele aspecte:

odihna în ambianța unui sejur agreabil, de bună dispoziție, realizată cu precădere în combinație cu destinderea activă, dinamică, ceea ce constituie remedii contra oboselii psihice și a tensiunii nervoase;

distracția și divertismentul, care prin formele oferite permit o contrapondere față de activitățile cotidiene;

dezvoltarea personalității umane, ca o consecință a funcției cultural-educative, în măsura în care programele de agrement vor stimula capacitățile psihice și spirituale ale participanților.

Agrementul este definit ca ansamblul mijloacelor , echipamentelor, evenimentelor și formelor oferite de unități, stațiuni sau zone turistice, capabile să asigure individului sau grupului social o stare de bună dispoziție, de plăcere, să dea senzația unei satisfacții, unei împliniri, să lase o impresie și o amintire favorabilă. Această abordare relevă :

varietatea activităților de agrement;

multitudinea planurilor pe care acționează;

agrementul – element fundamental pentru satisfacerea nevoilor de odihnă activă ale turiștilor;

statutul agrementului de componentă de bază a serviciilor turistice.

Foarte concis putem spune ca agrementul înseamnă distracție!

Posibilitățile de agrement pe litoralul romanesc sunt multiple și foarte variate în fiecare dintre stațiuni, din Mamaia până în Mangalia.

La foarte mare căutare sunt activitățile și sporturile legate de apă. În fiecare stațiune există baze de agrement care va stau la dispoziție cu hidrobiciclete, skijet-uri, bărci, șalupe, ambarcațiuni cu vele și echipamente pentru ridicări cu parașuta, windsurf, tractări cu banane și colaci gonflabili. Dintre toate stațiunile, Mamaia este cea care excelează la acest capitol. În stațiune există 8 baze de agrement – 4 pe malul mării: zona Parc, zona Flora, zona Iaki-Riviera, zona Lido, – 4 pe malul lacului Siutghiol: Tic-tac, Căpitănie, Pinguin, Caraiman. Plimbările cu vaporașul pe mare reprezintă o alternativă de relaxare pentru cei care iubesc apa. Sunt astfel de vaporașe în mai toate stațiunile litoralului, atât pe mare, cât și pe lacuri (lacul Siutghiol și lacul Techirghiol). Spre exemplu, în stațiunea Mamaia vă puteți îmbarca pe un astfel de vapor în zona noului ponton de incursiune în largul Marii Negre durează 1 oră – 1 oră și jumătate și costă în jur de 35 de lei de persoană, iar o astfel de experiență merită trăită. Cu vaporul puteți vizita și Insula Ovidiu. Îmbarcarea se face la debarcaderul din zona Cazino, iar plimbarea este una lină, având șansa sa admirați un peisaj extraordinar. Scufundările din apele Mării Negre reprezintă o experiență care trebuie încercata! Sub apa veți descoperi o lume aparte, un univers ce merită imortalizat în albumul de vacanță. Dacă doriți un altfel de agrement acvatic vă recomandăm o vizită Magic din Mamaia. Indiferent de vârstă, instalațiile acvatice cu care este dotat parcul vă vor îmbia la distracție și vă vor crește adrenalina la maxim. Cei care preferă relaxarea pot pluti lin pe Lazy River sau pot zăbovi ore în șir pe șezlonguri sau la terasele din incinta parcului. Pescuitul sportiv este o altă formă de agrement de care se pot bucura turiștii sosiți pe litoral. Aceștia pot avea parte de fir întins atât pe malul mării, cât și pe malul lacurilor care dantelează țărmul.

3.3. Indicatori de măsurare și evaluare a turismului

După cum am precizat mai înainte, turismul este mai mult decât, plimbare, recreere sau agrement. În ansamblul său, turismul este industrie care angrenează multe aspecte economice și sociale. Turismul în diversitatea sa, cu caracter permanent sau sezonier, cu multiplele sale forme practicate, categorii de preț, tarife, produse de confort, nu poate fi caracterizat printr-un singur indicator, analiza reală necesita un întreg sistem de indicatori. La rândul său, acest sistem de indicatori este influențat de o serie de factori, dintre care cei foarte importanți sunt cererea și oferta turistică.

Factorii de influență a cererii, la rândul lor sun influențați de: veniturile populației și structura acestora, gradul de urbanizare, evoluția timpului liber și structura lui, și nu în ultimul rând de dinamica populației.

Factorii de determinare din partea ofertei pot fi:costul prestațiilor, calitatea dar și diversitatea serviciilor, nivelul de pregătire a forței de muncă, și foarte important, evoluția investițiilor în turism.

Sistemul de indicatori pentru măsurarea turismului sunt uniformizați pe plan mondial, ei aduc informații necesare acțiunilor de management turistic macroeconomic și permit evaluarea efectelor decizionale de susținere a turismului. Pentru calculul indicatorilor din turism sunt necesare următoarele informații:

rapoarte statistice de intrare la frontiere;

rapoarte permanente de la unitățile de cazare;

oferta turistică pe categorii de agenții de de Turism;

rezultate cu cheltuielile turistice pe categorii de consumatori;

recensământul populației;

balanța de plăți externe.

Există convenții internaționale care definesc indicatorii macroeconomici dar și turistul ca unitate statistică de observare care este definită ca fiind persoana ce are o durată a sejurului de cel puțin 24 de ore, pentru orice alt motiv decât acela de a exercita o activitate platită.

Sistemul de indicatori furnizează informații despre:

cererea turistică, prin măsurarea circulației turistice interne și internaționale pe teritoriu național;

oferta turistică, măsurată prin potențialul economic al resurselor materiale și umane;

rezultate valorice turistice, evaluate prin estimarea cheltuielilor, încasărilor, profitului și a eficienței economice;

calitate serviciilor de turism prestate.

Indicatorii, pot fi exprimați în unități naturale, unități natural – convenționale și unități valorice. Acești indicatori pot fi determinați ca:

indicatori absoluți;

indicatori relativi ( de intensitate, de structură și dinamica);

indicatori sintetici ( medii).

Cu cât principiile de elaborare a sistemului de indicatori sunt mai sănătoase și clare, aceștia asigură turismului eficiență. măresc gradul de aplicabilitate dar și de comparabilitate.

Indicatorii capacității de cazare sunt: număr de camere, număr de locuri, capacitate de cazare în funcțiune ( mii/locuri/zile), capacitate existentă, permanentă și sezonieră, pe structuri de unități de cazare, categorii de confort, formă de proprietate, dar și dinamica.

Indicatorii de eficiență, se referă la veniturile din cazarea turiștilor romani și străini, pe categorii de unitați de cazare, venituri din alimentația publică, servicii de agrement, organizare de spectacole dar și alte venituri, structurate pe categorii de unități, încasări și plăți ca urmare a fluxului de turiști, cheltuieli și plăți. Principalii indicatori de eficență:

indicele participării turismului la încasările în valută, ca raport între venituri valutare din turism și venituri valuatere totale;

indicele contribuției turismului la cheltuieli valutare, determinat ca raport între cheltuieli – plăți, în valută pentru turismul efectuat în străinătate și cheltuielile valutare sau între importuri bunuri servicii, capital necesar ofertei turistice și valoarea totală a importului

valoarea adăugata brută în turism față de total VAB, reprezintă raportul dintre valoarea adăugată în turism și total VAB, pe nivel economie națională

încasări fiscale, din impozitele directe și indirecte asupra activității turistice

indicele general al tarifelor de cazare

Analiza indicatorilor de mai sus se poate face pe destinații turistice: stațiuni litorale, montane, balneare, alte zone și localități.

Sectorul turistic poate fi important pentru echilibrarea deficitului balanței de plăți, pentru creșterea PIB, reducerea șomajului, ocuparea forței de muncă.

Indicatorii ofertei turistice care este constituită din potențialul turistic natural și antropic, baza tehnico – materială, forța de muncă, condiții de comercializare, pachete suplimentare de servicii. Oferta de turism este caracterizate de următoarele aspecte: este caracterizată de imobilitate, prezintă grad mare de rigiditate, are capacitate scăzută de adaptare la variațiile sezoniere, adaptare mică și de multe ori imperfectă la cerere. Indicatorii ofertei turistice sunt grupați în : indicatorii bazei materiale, indicatorii forței de muncă. Toate sectoarele și segmentele care sunt implicate în turism sub diversele sale forme, pot fi măsurate, cuantificate:există indicatori pentru fiecare gen de aplicație în turism. În concluzie pot spune că eficiența este condiționate de modul în care consumi resursele; consumul este legat direct de abilitățile manageriale, de ofertă.

Bibliografie

1. Bacinschi, D., Cazacu, Gabriela, Dăneț, A., Rădulescu, E. (1986),,Câteva considerații climatologice asupra iernii anului 1985 (lunile ianuarie și februarie) comparativ cu aceleași luni din ultimii 35 ani, Studii și Cercet., Meteorologie, I.M.H., București.

2.Balaure V, Marketing turistic, Ed. Uranus, București, 2005;

3.Barbu Gh.Turismul și caliatatea vieții, Ed. Politică, București, 1980;

4.Bauman Vh. Așezari rurale antice în zona gurilor Dunării, Institutul de cercetări eco-muzeale Tulcea 1995;

5.Bauman V. Cetatea romană și romano-bizantină Noviodunum, Revista Steaua Dobrogei, nr.27-30, Tulcea, 2006;

6.Bădescu Ilie, Abraham Dorel, Conlocuirea etnică în România. Aspecte teoretico- metodologice, vol. Sociologia românească, 1994;

7.Burada T., O călătorie în Dobrogea, Iași, 1880;

8.Cândea Melinda, Simion Tamara, Potențialul turistic al României, Ed. Universitară,

București,2006;

9.Cândea Melinda, Bran Florina, Cimpoeru Irina, Organizarea, amenajarea și dezvoltarea durabilă a spațiului geografic, Ed. Universitară, București,2006;10.Coord. Țigu, Gabriela, Resurse și destinații turistice pe plan mondial, 2005, Ed. Uranus, București;

10.Ghid turistic Tulcea 2011, Ed. Schubert &Franzke, Cluj Napoca, 2011;

11.Ghidul Ariilor naturale protejate, Ministerul transporturilor, constucțiilor și turismului 2007;

12.Nicoară Vasile, Dobrogea spațiul geografic multicultural, Ed. Muntenia, Consanța, 2006;

13.Ordin, Cabinet Ministru, Ministerul Mediului și Pădurilor, nr. 1858 din 01.11.2010;

14.www.litoralulromanesc.ro

15.www.litoral.viaromania.eu

16.www.info-booking.com

17.www.romania.directbooking.ro/litoral-romania.aspx

Bibliografie

1. Bacinschi, D., Cazacu, Gabriela, Dăneț, A., Rădulescu, E. (1986),,Câteva considerații climatologice asupra iernii anului 1985 (lunile ianuarie și februarie) comparativ cu aceleași luni din ultimii 35 ani, Studii și Cercet., Meteorologie, I.M.H., București.

2.Balaure V, Marketing turistic, Ed. Uranus, București, 2005;

3.Barbu Gh.Turismul și caliatatea vieții, Ed. Politică, București, 1980;

4.Bauman Vh. Așezari rurale antice în zona gurilor Dunării, Institutul de cercetări eco-muzeale Tulcea 1995;

5.Bauman V. Cetatea romană și romano-bizantină Noviodunum, Revista Steaua Dobrogei, nr.27-30, Tulcea, 2006;

6.Bădescu Ilie, Abraham Dorel, Conlocuirea etnică în România. Aspecte teoretico- metodologice, vol. Sociologia românească, 1994;

7.Burada T., O călătorie în Dobrogea, Iași, 1880;

8.Cândea Melinda, Simion Tamara, Potențialul turistic al României, Ed. Universitară,

București,2006;

9.Cândea Melinda, Bran Florina, Cimpoeru Irina, Organizarea, amenajarea și dezvoltarea durabilă a spațiului geografic, Ed. Universitară, București,2006;10.Coord. Țigu, Gabriela, Resurse și destinații turistice pe plan mondial, 2005, Ed. Uranus, București;

10.Ghid turistic Tulcea 2011, Ed. Schubert &Franzke, Cluj Napoca, 2011;

11.Ghidul Ariilor naturale protejate, Ministerul transporturilor, constucțiilor și turismului 2007;

12.Nicoară Vasile, Dobrogea spațiul geografic multicultural, Ed. Muntenia, Consanța, 2006;

13.Ordin, Cabinet Ministru, Ministerul Mediului și Pădurilor, nr. 1858 din 01.11.2010;

14.www.litoralulromanesc.ro

15.www.litoral.viaromania.eu

16.www.info-booking.com

17.www.romania.directbooking.ro/litoral-romania.aspx

Anexe