Promovarea Comportamentelor Delincvente din Institutiile de Protectie Sociala

LUCRARE DE DISERTATIE

PREVENIREA COMPORTAMENTELOR DELINCVENTE COPIILOR INSTITUTIILE DE PROTECTIE SOCIALA

Cuprins:

I. FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A LUCRĂRII

Introducere în tematica abordată.Argumentarea alegerii temei

1. Problematica comportamentului violent la copiii din centrele de protectie sociala

2. Sistemul de protecție a copilului din România. Legislație

3. Serviciile sociale din România

3.1.Caracteristicile și principiile serviciilor sociale din domeniul protecției copilului din România

3.2. Tipuri de servicii sociale in Romania

3.2.1.Centrele multifunctionale. Centrul Multifunctional Zalau

4. Noțiunile de devianță, predelincvență și delincventa juvenila in analiza sociologică în randul adolescenților

5.Teorii relevante pentru practica asistenței sociale în vederea prevenirii comportamentelor violente ale copiilor

6. Educația și rolul său în viața copiilor

6.1. Esecul educational ca factor de risc al comportamentul delicvent

6.2. Educația ca resursă în depașirea comportamentului delincvent

6.3. Factori de risc în comportamentul delicvent: relația educație și comportamentul delicvent

7.Cauze de nivel societal și psihosocial ale delicventei juvenile

7.1. Factori extrafamiliali implicați în etiologia delicvenței

7.2.Cauze de nivel psihoindividual ale delicventei juvenile

II. Prezentarea cercetarii

1. Demersul de cercetare in cadrul Centrului Multifuncțional Zalău

2. Designul metodologic al cercetării

3. Scopul și obiectivele cercetării

4. Ipotezele cercetării

5. Locul de desfășurare a cercetarii si lotul de subiecti

6. Prezentarea, analiza și interpretarea rezultatelor cercetării

7. Prezentarea studiului de caz

III. CONCLUZII FINALE ALE LUCRĂRII

Bibliografia

Anexe

Introducere în tematica abordată. Argumentarea alegerii temei

În România, odată cu conștientizarea violenței si a comportamentului delincvent al copiilor din centre, s-a inițiat o serie de organisme guvernamentale și neguvernamentale care au încercat să abordeze aceste fenomene pentru a identifica care sunt cauzele,motivele acestui comportament. Abordările au fost locale, contextualizate și, în general, tangente la problema generală a violenței. Puține cercetări au avut ca preocupări abordarea comportamentelor delincvente ale copiilor din Centrele de protectie sociala în termeni de specificitate, urmărind să stabilească în mod riguros, chiar în contexte limitate, dimensiunile, cauzele și factorii determinanți ai acestui fenomen (Roth, M. 2003).

O imagine la nivel mondial a violenței, în care să se includă formele ei diferite de manifestare, este dificil de realizat, chiar dacă acest lucru se poate face la nivel național. La propunerea Secretarului General al Consiliului Europei, Walter Schwimmer, un proiect integrat privind violența s-a desfășurat între 2002-2004, implicând 41 de țări europene (între care și România) interesate de a participa pentru ca, printr-un efort colectiv, să se poată realiza o imagine globală asupra violenței cotidiene. Sensibilizarea față de comportamentele delincvente ar trebui să ducă la creșterea eforturilor depuse pentru ameliorarea situației prezente (Miley, Karla Krogsrud. (2006). În acest sens, țara noastră trebuie să se implice în prevenirea și combaterea violenței și a comportamentelor delincvente ale copiilor și să dispună de o cunoaștere la nivel național a fenomenului violenței școlare( Roth, M. coord. , 2008).

În acest context, studiul de față și-a propus să ofere o imagine asupra dimensiunii fenomenului de violență și asupra comportament delincvent al copiilor care ajung in centrele de protectie sociala în zilele noastre, identificând, totodată, cauzele și factorii care îl determină, (Dragomirescu V., 1967). De asemenea, studiul propune atenției organismelor responsabile și societății civile un set de recomandări privind ameliorarea și prevenția acestor comportamente, (Wofford J.C., Daly P., Juban R.L., 1999). Din octombrie 2010, în 29 de state printre care și România,violența asupra copilului este interzisã prin lege în toate mediile, în cadrul familiei, în școli și alte medii educaționale, în sistemele de îngrijire și cele de justiție ca pedeapsã pentru infracțiuni sau ca o mãsurã disciplinarã.

I. FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A LUCRĂRII

1. Problematica comportamentului violent la copiii din centrele de protectie sociala

Activitatea mea de practică din domeniul asistenței sociala pe care o desfășor de aproximativ 5 ani, m-a făcut să observ diferite probleme sociale, precum : violența domestică, copii abuzați (emoțional, psihic, fizic, neglijați) în familia biologică, familii care trăiesc la limita de jos a sărăciei, până la copii abandonați, aflați în dificultate, față de care s-au stabilit anumite măsuri de protecție, printre care și cea de plasament în diverse instituții sau familii. Toate aceste aspecte sus menționate au repercursiuni directe asupra dezvoltării psihofizice a copiilor și a formării personalității lor, precum și asupra integrării lor în societate,motiv pentru care am ales sa studiez acesti copii,comportamentul lor si masuril care se iau pentru a corecta compotamentele antisociale.

Se observa tot mai des ca in grupurile de copii armonia este inlocuita brusc cu violenta verbala si fizica, ajungandu-se repede de la ras la plans,de la veselie la tristețe, de la joc la bataie. Persoanele care au in grija copii afirma ca disputele violente sunt mai dese in ultima vreme, ca asistam la o recrudescenta a violentei, manifestata atat printre copii cat si asupra copiilor. Nu sunt rare necazurile pe care le au parintii copiilor agresivi, nevoiti sa apeleze, ca ultima solutie, la izolarea lor si la evitarea contactului cu cei de o seama cu ei, (Frone M.R., 1999). Violenta juvenila si comportamentul delinvent este dezbatuta de medici, educatori, parinti, juristi, in intruniri internationale, cu scopul de a gasi mijloace de indreptare a comportamentului ,(Shultz, T.R. & Lepper, M.P.,1996).
* Simptomele comportamentului delincvent : impulsivitate, hiperkinezie (nu stau o clipa locului), lipsa de concentrare, tendinta de a pasi pe varfuri, labilitate psihica. In cazul cand comportamentul psihic modificat a aparut dupa un traumatism la cap ori dupa cateva zile cu febra si cu dureri de cap, ameteli, varsaturi, tulburari de vedere, agitatie.( Ranschburg, J.,1979),

* Cauzele agresivitatii infantile sunt endogene (tin de organismul copiilor) si externe, provin din familie, din mediul de viata, din climatul familial. (Ranschburg, J.,1979), Cateodata, agresivitatea copiilor poate releva o deteriorare psihica provocata de existenta unor leziuni ale creierului (tumori, infectii lente virale, fungice, helmintice) sau de dependente de produse psihotrope. (Wofford J.C., Daly P., Juban R.L., 1999) Acutizarea comportamentului agresiv la un copil poate fi cauzata de evenimente ca pierderea locului de munca al parintilor, divortul lor, plecarea la munca in alta tara fara copil, decesul unuia ori al ambilor parinti, comportament dur din partea celor ce se "ingrijesc" de copil. (Băban A., 1998).

Lipsa de supraveghere din partea parintilor, orele zilnice petrecute in fata televizorului pentru a viziona filme din care copiii "invata" ca apelarea la violenta rezolva totul, ca dreptatea se obtine cu pumnul, toate acestea contribuie la adoptarea unui comportament agresiv inca din anii copilariei, (Iluț, P.,1994). Nu in ultimul rand, importanta au si alimentatia nesanatoasa, lipsa de miscare, sedentarismul, stilul gresit de viata al parintilor, care fumeaza si beau in exces. (Wofford J.C., Daly P., Juban R.L., 1999)

2. Sistemul de protecție a copilului din România.Legislație

Prin Ordonanța de Urgență Nr.12/26.01.2001 s-a înființat Autoritatea Națională pentru Protecția Copilului, iar la nivel local, drepturile copiilor sunt apărate de către Comisia Județeană pentru Protecția Copilului, din care face parte Direcția Generală Județeană pentru Protecția Drepturilor Copilului.

Direcția Generală Județeană pentru Protecția Drepturilor Copilului este o instituție publică care are o personalitate juridică. Aceasta propune Comisiei masuri pentru copiii aflați în dificultate si se vor asigura ca acele masuri vor fi aplicate,iar serviciile de specialitate din subordinea acestora vor sprijini si vor indruma aceste masuri.

Cadrul legal specific protecției copilului aflat în dificultate este dat de către Ordonanța de Urgență Nr. 26 din 9 iunie 1997, aprobată prin legea Nr. 108 din 2 iunie 1998, în care este specificat faptul că un copil se află în dificultate atunci când integritatea fizică sau morală a acestuia este amenințată sau afectată ( prin copil se întelege o persoană care nu a îndeplinit vârsta de 18 ani). Prin inființarea acestei Ordonanțe, copilul beneficiază de protecție, asistență si de întocmirea unui mediu propice pentru exercitarea drepturilor acestuia.

Activitatea de elaborare a noului pachet legislativ in domeniul protectiei copilui a fost initiata în luna mai 2002 si a presupus consultari cu toti partenerii sistemului de protectie a copilului si cu toti specialistii din cadrul sistemului.

Pachetul legislativ a intrat in vigoare 1 ianuarie 2005 si contine 4 acte normative:

•  Legea nr.272/2004privind protectia si promovarea drepturilor copilului (MO, nr.557/23.06.2004);

•  Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adoptiei ( MO, nr.557/23.06.2004 );

•  Legea nr. 274/2004 privind infiintarea, organizarea si functionarea Oficiului Roman pentru Adoptii (M O, nr.557/23.06.2004 );

•  Legea nr. 275/2004 pentru modificarea Ordonantei de Urgenta nr. 12/ 2001 privind infiintarea Autoritatii Nationale pentru Protectia Copilului si Adoptie (M O, nr.557/23.06.2004 );

Prin elaborarea acestui nou set de legi s-a dorit instaurarea unei stari de normalitate si responsabilizare a familiei naturale precum si centrarea atentiei acesteia catre copil.   Hotărârea Nr.117 din 1 martie 1999 privind aprobarea normelor metodologice și a măsurilor de aplicare a prevederilor Ordonanței de Urgență Nr. 26 din 9 iunie cu privire la copilul aflat în dificultate dar și a Metodologiei de coordonare a activităților de protecție si promovarea drepturilor copilului fac trimiteri la centrele de protectie sociala din România( maternale, de consiliere, de sprijinire a părinților). Prin crearea acestora se urmăreste, înființarea, dezvoltarea, organizarea si funcționarea acestor servicii de specialitate pentru a putea preveni acele situații care pun în pericol dezvoltarea și securitatea copilului.

Aceste centre funcționează sub ordinea consiliului local si au personalitate juridică. Dupa Bucur E. (2007), copiii care beneficiază de protecția socială sunt din două categorii, respectiv:copii care se găsesc în situații de risc în cadrul familiei, alături de reprezentantul legal sau de comunitate dar care nu este lipsit intr totul de ocrotirea părinților ( copii cu handicap,infectați cu HIV, bolnavi de SIDA, copii care sunt marginalizați, copii care comit fapte delicvente dar care nu răspund penal, copii care nu se pot adapta social, fac parte dintr-o familie monoparentală și au nevoie de ajutor,copii care provin din familii unde este prezentă violența domestica, consumul de alcool, droguri, sau care stau în aceași casă cu persoane ieșite din penitenciar, bolnave sau cu handicap, victime ale traficului intern/extern, copii expusi riscului de a fi exploatați economic).

Cercetarea realizata in aceasta lucrare are la baza studierea copiilor care ajung in centru cu un comportament delincvent.

A doua categorie de copii care beneficiază de serviciile sociale după Bucur E. (2007), sunt acei copii care sunt privați de ocrotirea părinților temporar sau definitiv, precum : copii cu părinți decedați, necunoscuți sau decăzuți din drepturile părintești, copii cu handicap, copii infectați cu HIV/SIDA,copii supuși diferitelor forme de abuz, copii gasiți sau abandonați, copii victime ale violenței domestice sau care au trăit în medii unde s-a practicat aceasta, copii victime alecestor servicii de specialitate pentru a putea preveni acele situații care pun în pericol dezvoltarea și securitatea copilului.

Aceste centre funcționează sub ordinea consiliului local si au personalitate juridică. Dupa Bucur E. (2007), copiii care beneficiază de protecția socială sunt din două categorii, respectiv:copii care se găsesc în situații de risc în cadrul familiei, alături de reprezentantul legal sau de comunitate dar care nu este lipsit intr totul de ocrotirea părinților ( copii cu handicap,infectați cu HIV, bolnavi de SIDA, copii care sunt marginalizați, copii care comit fapte delicvente dar care nu răspund penal, copii care nu se pot adapta social, fac parte dintr-o familie monoparentală și au nevoie de ajutor,copii care provin din familii unde este prezentă violența domestica, consumul de alcool, droguri, sau care stau în aceași casă cu persoane ieșite din penitenciar, bolnave sau cu handicap, victime ale traficului intern/extern, copii expusi riscului de a fi exploatați economic).

Cercetarea realizata in aceasta lucrare are la baza studierea copiilor care ajung in centru cu un comportament delincvent.

A doua categorie de copii care beneficiază de serviciile sociale după Bucur E. (2007), sunt acei copii care sunt privați de ocrotirea părinților temporar sau definitiv, precum : copii cu părinți decedați, necunoscuți sau decăzuți din drepturile părintești, copii cu handicap, copii infectați cu HIV/SIDA,copii supuși diferitelor forme de abuz, copii gasiți sau abandonați, copii victime ale violenței domestice sau care au trăit în medii unde s-a practicat aceasta, copii victime ale traficului intern sau extern, copii victime ale consumului ilicit de substanțe stupefiante, copii care au savârșit o faptă pentru care trebuie să răspundă si necesită supraveghere permanentă și specializată,( Noor N.M., 2002).

3. Serviciile sociale din Romania

Serviciile sociale sunt definite ca reprezentând ansamblul de măsuri și acțiuni realizate pentru a răspunde nevoilor sociale individuale, familiale sau de grup, în vederea depășirii unor situații de dificultate, pentru prezervarea autonomiei și protecției persoanei, pentru prevenirea marginalizării și excluziunii sociale și promovarea incluziunii sociale. Serviciile sociale sunt asigurate de către autoritățile administrației publice locale, precum și de persoane fizice sau persoane juridice publice ori private, în condițiile actelor normative în vigoare.

3.1.Caracteristicile si principiile serviciilor sociale din domeniul protectiei copilului din România

Serviciile sociale constau intrun ansamblu de măsuri și activități realizate ca să corespundă nevoilor sociale individuale, familiale sau de grup pentru prevenirea și depășirea unor situații de dificultate, vulnerabilitate sau dependență, pentru apărarea autonomiei și protecției persoanei, pentru prevenirea marginalizării și excluziunii sociale, pentru promovarea incluziunii sociale și în vederea creșterii calității vieții.(art. 1, O.G.68/2003).

Serviciile sociale au ca scop rezolvarea problemelor în cadrul unui proces de adaptare socială, identificarea cauzelor apariției acelor probleme, precum și ameliorarea acelor probleme pe care persoanele sau grupurile nu le pot rezolva. (cap. I, H.G. 1826/2005).

Menținerea,refacerea și devoltarea abilităților individuale care permit rezolvarea acelor probleme reprezinta obiectivul principal al serviciilor sociale, acestea favorizând integrarea sociala.

Serviciile de asistență socială sunt acordate de către echipe multidisciplinare care oferă suport profesional la baza căruia stau niște tehnici și cunoștințe specifice. De asemenea, echipa multidisciplinară pune clienții în legătură cu resursele,apără interesele și drepturile persoanelor aflate în dificultate.( Sandu A., 2006).

Principiile care stau la baza deciziilor luate în serviciile sociale sunt următoarele:

Respectarea demnității umane( dezvoltare liberă și deplină a personalității)

Universalitatea (orice persoană are dreptul să beneficieze de serviciile asistenței sociale prevăzute în legislație)

Intervenția statului atunci când la nivel local nu sunt îndeplinite sarcinile pentru a realiza cerințele cerute de persoanele aflate în dificultate și care cer servicii sociale.

Serviciile trebuie să fie accesibile,adaptabile pentru nevoile tuturor

Să cuprindă tandarde înalte,integrate și multifuncționale

Să fie egale,nediscriminatorii,transparente

Să fie monitorizate și evaluate

Să implice statul,comunitatea dar si persoanele vulnerabile.

Potrivit cap. 5, H.G. Nr.1826/2005, serviciile sociale au la bază următoarele principiiȘ

Solidaritate socială( participarea comunității la sprijinirea persoanelor care nu pot să își asigure nevoile sociale)

Centrarea pe comunitate și familie( dezvoltarea mediului de viață ale familiei, intocmirea unui mediu social potrivit pentru integrarea sociala a persoanei)

Abordarea globală (specialistul nu poate aborda decât o problema din viața unei persoane, ci este nevoie de o abordare globală, întrucât problemele interacționează în viața unei persoane)

Organizarea comunitară ( servicii sociale locale și crearea de parteneriate-instituții,organizații,autorități, familie etc)

Parteneriat public-privat pentru organizarea și dezvoltarea serviciilor sociale

Diversificare (noi soluții pentru problemele noi)

3.2. Tipuri de servicii sociale in Romania

Potrivit legii Nr.47/2006,art.10, serviciile sociale pot fi primare sau servicii specializate.

Serviciile primare reprezintă actiuni cu scopul de a identifica situațiile de risc în care se pot afla la un moment dat persoanele.

Serviciile specializate reprezinta acele acțiuni de suport și asistență care au rolul menținerea, refacerea sau dezvoltarea capacităților al unui individ sau aunei familii pentru a putea depăși o anumita criză sau situație socială.

Conform legii N.47/2006, serviciile sociale pot acorda servicii precum:

În comunitate( activități pentru îmbunatățirea mediului unei vecinătăți, cartier, făcute de către asociații civice sau organizații), ( Baciu C.,2008, P.18)

La domiciliul persoanei (intervenții socio-medicale realizate de către un specialist persoanelor care necesită ajutor dar care nu se pot deplasa)

In centrele de zi, publice sau private( serviciile sunt furnizate de către persoane calificate- psihologi, asistenți sociali, personal medical, dar care nu cuprind cazare pe timpul nopții)

In centrele rezidențiale publice sau private ( serviciile sunt furnizate de către persoane calificate, iar durata serviciului se extinde pentru mai mult de 24h.

Centrele în regim de urgență sunt un segment constituit pentru protecția copilului abuzat, neglijat și/sau exploatat, a cărui misiune este asigurarea protecției copilului, pe o perioadă determinată de timp, atunci când acesta se află în pericol iminent în propria familie, familia lărgită sau în familia substitutivă.

3.2.1.Centrele multifunctionale. Centrul Multifunctional Nr.1, Zalău

 Fiecare copil beneficiază in Centrul Multifunctional din Zalau de o intervenție personalizată în funcție de nevoile identificate la admiterea în centru. Copiilor li se oferă sprijin concret și sunt încurajați să mențină legăturile cu părinții, familia lărgită sau alte persoane importante pentru ei , dacă acest lucru nu contravine interesului lor superior. Centrul contribuie la asigurarea condițiilor necesare și pregătirii corespunzătoare a ieșirii copilului din centru și/sau din sistemul de protecție al copilului.Asigură copiilor dreptul la intimitate, spațiu personal și confidențialitate într-un mod cât mai apropiat de mediul familial.( Neculau, Adrian 1996)
Centrul asigură copiilor o alimentație corespunzătoare din punct de vedere calitativ și cantitativ, în conformitate cu legislația în vigoare.Asigură necesarul de îmbrăcăminte, încălțăminte, rechizite și alte echipamente, în conformitate cu legislația în vigoare(Mitrofan, N., Zdrenghea, V. și Butoi, T. 1992).
Centrul asigură condițiile necesare pentru identificarea și evaluarea permanentă a nevoilor fizice, emoționale și de sănătate ale fiecărui copil, măsurile corespunzătoare pentru satisfacerea acestor nevoi, precum și pentru asigurarea igienei personale, supravegherea și menținerea stării de sănătate.
Securitatea și sănătatea copiilor sunt protejate și supravegheate permanent de personalul centrului. Asigură participarea copiilor la activități educaționale necesare dezvoltării lor optime și asigură copiilor internați oportunități de petrecere a timpului liber, de recreere și socializare, care contribuie la dezvoltarea lor fizică, cognitivă, socială și emoțională.
Centrul asigură derularea activității de consiliere și/sau psihoterapie pe termen scurt, mediu sau lung în conformitate cu legislația în vigoare și normele deontologice corespunzătoare (Moscovici, Serge 1998)
 Centrul promovează și aplică măsuri de protejare a copiilor împotriva oricărei forme de intimidare, discriminare, abuz, neglijare, exploatare, tratament inuman sau degradant.
În centru relațiile personalului cu copiii au o bază sănătoasă, răspunzând normelor de conduită morală, profesională și socială, bazate pe sinceritate și respect reciproc,(Cassel, R.N. 1996)
Centrul asigură măsuri adecvate de prevenire și intervenție pentru copii care părăsesc centrul fără permisiune; are obligația de a informa, în scris, factorii direct interesați, cu privire la incidențele survenite în legătură cu protecția copilului, în maximum 24 ore de la producerea evenimentului. (Berry, R. 2004).

Administrare

Centrul identifică orice forme de abuz, neglijență și exploatare a copilului în vederea protejării lui împotriva oricăror forme de violență, inclusiv violență sexuală, vătămare sau de abuz fizic sau mintal, de rele tratamente sau de exploatare, de abandon sau neglijență;

ia măsurile necesare și corespunzătoare pentru a facilita readaptarea fizică și psihologică și reintegrarea socială a oricărui copil care a fost victima oricărei forme de neglijență, exploatare sau abuz, de tortură sau pedeapsă ori tratamente crude, inumane sau degradante

ia măsurile pentru identificarea cazurilor în care copilul este supus pedepselor fizice sub orice formă, la privarea de drepturile sale sau care îi pun în pericol viața, dezvoltarea fizică, spirituală, morală sau socială, integritatea și sănătatea fizică sau psihică, atât în familie cât și în orice instituție care asigură protecția și educarea;

verifică și soluționează sesizările privind orice caz de abuz, neglijare și exploatare, inclusiv cele venite din partea asistenților familiali. Pentru verificarea sesizărilor, reprezentanții centrului au dreptul de acces, în condițiile legii, în sediile persoanelor juridice, precum și la domiciliul persoanelor fizice care au în îngrijire sau asigură protecția unui copil. Pentru efectuarea acestor verificări, organele de poliție au obligația să sprijine reprezentanții Centrului;

stabilește că există motive temeinice care să susțină existența unei situații de pericol iminent pentru copil și propune Directorului executiv instituirea măsurii plasamentului în regim de urgență;

face propuneri DGASPC pentru a solicita instanței de judecată emiterea unei ordonanțe președințiale de plasament în regim de urgență în condițiile în care a constatat că există motive temeinice de pericol iminent pentru copil, iar personalul centrului a fost împiedicat să efectueze verificările la o persoană juridică sau fizică;

face propuneri în termen de 48 de ore de la data emiterii ordonanței președințiale prin care s-a dispus plasamentul în regim de urgență pentru copil, către DGASPC pentru a sesiza instanța de judecată cu privire la: înlocuirea plasamentului în regim de urgență cu măsura plasamentului, decăderea totală sau parțială din exercițiul drepturilor părintești, precum și cu privire la exercitarea drepturilor părintești.

Centrul Multifunctional Nr.1, Zalau:organizare:

Centrul ofera cazare separata pentru baieti si fete. Locul pentru luat masa este comun pentru toti copii.Conditiile de hrana si igiena personala sunt asigurate de catre Centru, toate acestea realizandu-se pe baza unui program.

Tot timpul este cineva care sa supravegheze copii si au parte de asistenta medicala de specialitate, asistenta educativa

Copiilor li se permite sa fie vizitati pentru a metine legătura cu părinții sau alte persoane importante pentru copil.

Se organizeaza de asemena foarte multe activitati de recreere.

Exista programe personalizate de consiliere psihologica pentru copii, parinti si psihoterapie.

Beneficiarii Centrului Multifunctional nr.1, Zalau , pot fi copiii:

• cei ai căror părinți pun în pericol securitatea, dezvoltarea sau integritatea lor morală;
• cei ai căror părinți sau ocrotitori legali exercită în mod abuziv drepturile părintești;
• victime ale traficului și migrației;
• cei care au fost neglijați sau abuzați;
• cei părăsiți de părinți, fugiți din instituțiile de ocrotire sau găsiți vagabondând.

Minorii pot fi plasați în Centrul de primire a copilului dacă au domiciliul pe raza administrativ-teritorială a județului sau au fost găsiți în raza respectivă.
Măsura plasamentului în regim de urgență pentru copilul abuzat, neglijat sau exploatat se stabilește prin dispoziție a Directorului executiv al DGASPC, în situația în care nu se întâmpină opoziție din partea persoanelor juridice precum și a persoanelor fizice care au în îngrijire sau asigură protecția copilului respectiv sau instanța judecătorească când există opoziție din partea acestor persoane.
În situația plasamentului în regim de urgență dispus de către DGASPC aceasta este obligată să sesizeze instanța judecătorească în termen de 48 ore de la data la care a dispus această măsură.
Instanța de judecată va analiza motivele care au stat la baza măsurii adoptate de către DGASPC și se va pronunța, după caz, cu privire la menținerea plasamentului în regim de urgență sau la înlocuirea acestuia cu măsura plasamentului, instituirea tutelei sau reintegrarea copilului în familia sa.
Instanța de judecată se va pronunța și cu privire la exercitarea drepturilor părintești, drepturi care se suspendă de drept pe toată perioada plasamentului în regim de urgență, până când instanța decide. Pe perioada suspendării, aceste drepturi sunt exercitate de reprezentanții DGASPC-Centru în regim de urgență Zalau.
Încetarea măsurii de protecție în regim de urgență se stabilește de către instanța de judecată. Hotărârea instanței de judecată este executorie și definitivă. Hotărârea se redactează și se comunică părților în termen de cel mult 10 zile de la pronunțare. Termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii.

Rolul asistentului social in cadrul Centrului Multifunctional Nr.1 Zalau

Asistentul social lucreaza direct cu clientul sau cu grupurile de clienti prin contact direct (fata-in fata). Tipurile de roluri pe care asistentul social le poate indeplinii sunt rolul de consilier individual si responsabil de caz.

De asemenea mai poate indeplini: rolul de evaluator (evaluarea situatiei psiho-sociale a copilului si familiei) rolul de planificator (planificarea interventiilor), rolul de educator (transmite informatii cu privire la ingrijirea copilului, disciplinarea lui etc.), rolul de coordonator in cadrul echipelor interdisciplinare, rolul de agent intermediar (broker) intre client si resursele comunitare, instiutii; rolul de monitor (controlul calitatii muncii); rol de avocat (reprezentarea clientului); rol de mobilizator al comunitatii.

a. Consilier- asistentul social in cadrul orelor de consiliere incearca sa stabileasca o relatie de incredere cu copiii in scopul rezolvarii problemelor si al obtinerii unor schimbari in capacitatea lor de a-si rezolva aceste probleme ;

– copiii sunt motivati sa se schimbe si sa reuseasca sa-si dea seama de propriile resurse si nevoi ;

– asistentul il ajuta pe copil sa realizeze ca el este cel care trebuie sa fie stapan pe problema si nu problema sa fie cea care-l conduce (Cooper. J. and Fazio, R.H. (1984)

– comunicarea cu asistentul social ii da copilului sentimentul ca este implicat in procesul de asistare, ca este competent si ca poate face fata rolului care ii revine in comunicare ;

– prin asistare asistentul ii da copilului convingerea ca este ascultat, ca problema sa este importanta si ca tot ceea ce el spune este important;

– copilul simte un sprijin permanent din partea asistentului social care ii ofera un suport pe tot parcursul de asistare;

– copilul se simte privit cu respect, cu acceptanta pentru ca asistentul ii respecta individualitatea, specificitatea si unicitatea deoarece toti oamenii sunt unici ;

b. Avocat al intereselor copilului- asistentul lupta pentru drepturile copilului, il reprezinta si-i apara interesele;

c. Agent de legatura- asistentul face legatura intre copii si serviciile care le ofera acestora resursele necesare;

d. Mediator- asistenti lucreaza si cu familiile copiilor si incearca sa rezolve conflicte de la nivel familial, ii ajuta pe membrii familiei sa ajunga la un acord, la o intelegere in cazul unui conflict;

– asistentii sociali fac si munca de teren si de multe ori ii ajuta si pe parintii copiilor sa-si rezolve anumite probleme, ii ghideaza spre un potential loc de munca sau spre anumite activitati constructive;

– asistentii sociali incearca sa imbunatateasca relatiile si comunicarea din cadrul familiei ;

Metodologie de lucru

Includerea copiilor în programul Centrului se face în baza hotărârii Comisiei de Protecție a Drepturilor Copilului ,Politiei sau a unei adrese oficiale de referire a cazului din partea unei scoli,

Cazul este inregistrat în Registrul de evidență a cazurilor, si coordonatorul desemnează responsabilul de caz în funcție de volumul de muncă al asistenților sociali.

Se realizează evaluarea inițială a cazului și se întocmește dosarul copilului.

Evaluarea inițială este realizată de către asistentul social și psiholog.

Asistentul social evaluează copilul din punct de vedere psiho-social, adunând informații relevante despre atitudinile și valorile acestuia, conduita copilului în familie, la școală, în grupul de prieteni precum și informații legate de mediul familial în care copilul trăiește, (Glaser R., Kiecolt-Glaser J., 1994). Metodele utilizate sunt în acest caz interviul, vizita la domiciliu, și contactarea organizațiilor relevante (școală, poliție, servicii sociale locale).( Chow, P. and Wood, W. (2001)).Psihologul evaluează caracteristicile de personalitate ale copilului, nivelul dezvoltării emoționale și cognitive, credințele și atitudinile asociate cu conduita antisociala si delincventă, identifica aspecte deficitare si problematice. In functie de nevoile identificate in urma evaluarii initiale se realizeaza un plan individualizat de interventie pentru fiecare copil, (Moscovici, Serge 1998)

Evaluarea periodică se face cel puțin o dată la trei luni (frecvența este dată de problemele copilului și de modificările intervenite în situația sa) în echipa multidisciplinara. In baza evaluarii periodice se intocmesc Rapoartele de evolutie ale copilului, in care sunt evidentiate progresele copilului, atingerea obiectivelor, rezultatele obtinute.

Dosarul copilului beneficiar al Centrului Multifunctional Nr.1, Zalau cuprinde

Date despre copil si familie

Evaluare – initiala,continua,finala

Contractul de furnizare de servciii

Plan de interventie

Fise de monitorizare

Raport evolutie socio-psiho-pedagogica

Diferite teste de personalitate, de inteligenta, teste de dezvoltare si cunostinte

Recomandari

Decizii cu privire la situatia copilului

Instrumentele de lucru ale asistentului social

Fisa de evaluare initiala (aceasta fisa contine informatii despre copil, despre problemele lui, despre modalitati de evaluare primare, initiale)

Raport psihosocial (raportul contine informatii legate de aria psihologica, sociala)

Plan personalizat de interventie (acest plan are in vedere masuri de interventie personalizate pe beneficiarul in cauza)

Plan de interventie psihosocial (acest plan se axeaza pe raportul psihologic, social)

Raport de evolutie (se observa modalitatile de evolutie, de felul in care beneficiarul a evoluat din punct de vedere al masurilor de interventie folosute)

Fisa de inregistrare a sedintelor de informare si consiliere cu copilul si familia (aceste fise au ca scop si informarea parintilor, cu privire la evolutia copilului)

Dosar cu acte de donatie (acet dosar mentine o evidenta clara daca beneficiarului i-au fost acordate diferite donatii)

Ecoharta ( acest instrument ajuta la stabilirea si intelegerea mai buna a relatiilor dintre membrii familiei)

Genograma (ca si instrument ajuta la observarea problemei din punct de vedere al generatiilor beneficiarului)

contractul cu beneficiarul si parintii (in acest contract sunt stabilite care sunt obiectivele, obligatiile si datoriile fiecarei parti)

regulament de ordine interioara (acest regulament trebuie prezentat si stiut de catre copii, si nu este permisa incalcarea lui)

Contractul cu beneficiarul cuprinde urmatoarele obligatii specifice copiilor :

de a nu parasi centrul fara invoirea personalului

de a frecventa regulat scoala

de a participa la programul de interventie psihosociala, individuala si de grup stabilita in ceea ce il priveste

de a participa la programul de pregatire a temelor si de meditatii, stabilite in colaborare cu psihopedagogul centrului

de a adopta un comportament pozitiv

de a nu adopta un comportament agresiv (fizic, verbal)

de a comunica cu parintii in scopul rezolvarii proprilor probleme

de a pastra igiena corporala si a imbracamintii corespunzatoare

de a respecta programul centrului

4. Noțiunile de devianță, predelincvență și delincvența juvenila

Având origine etimologică latină, cuvântul delicvență vine de la delinquere, care înseamnă a fi de vină, a greși . Termenul de devianță apare în sociologia americană la sfârșitul anilor 50, înlocuind noțiunile de patologie și dezorganizare socială(Dragomirescu V., 1967).

Noțiunea de delicvență oferă reconsiderarea unor tipuri de comportament, o parte dintre ele nefiind considerate delicte, situație constatată în tipologiile de devianță propuse de R. Merton sau T. Parsons care pun, alături de comportamentele „inovatoare”, cele de hiperconformism (ritualism), marginalizare sau rebeliune .

Ca fenomen de încălcare a normelor de orice natură, devianță are fie un caracter moral, fie un caracter penal. Ea poate lua traiectorii diferite înscriind pe tineri în aria inadaptării sociale, a noncomformismului și delicvenței (Ranschburg, J.,1979).

Ca fenomen, delicvența juvenilă este plasată pe aria tulburărilor de comportament de personalitate.

Ca formă de comportament indezirabil, delicvența juvenilă reprezintă un fenomen complex care definește ansamblul conduitelor aflate în conflict cu sistemul de valori ocrotit de norma penală. (Rose, L.C., and Gallup, A.M. 2000).

Nu poate exista asemănare între cariera infracțională a adultului și cea a tânărului, pentru că faptele sale indezirabile nu sunt produse datorită unor motivații antisociale ci ele se datorează unor erori educaționale (Elder,G.H., 1963).

5.Teorii relevante pentru practica asistenței sociale în vederea prevenirii comportamentelor violente

K. Cohen(1971)consideră că „dezorganizarea sociala”este rezultatul eșuării nepracticarii obiceiurilor unei comunități și al formelor instituționalizate care în mod concret verifică actelede comportament ale membrilor societății. Cohen enumera printre factorii care contribuie la prezența aspectelor enumerate mai sus: ineficiența școlii, creșterea corupției, creșterea raței șomajului, nesiguranța zilei de mâine, neconcordanță salariilor cu nivelul de viață și cu muncă prestată. Aceste fenomene conduc cu siguranță la apariția fenomenului de devianță, fiind prezente în perioadă de tranziție pe care o străbate societatea românească astăzi. Multe din situațiile criminogene își găsesc cauzele în acțiunile de disponibilizare masivă de personal, înmutarea unor categorii socio-profesionale din mediul în care au activat o perioadă îndelungată de timp într-altă noua căreia nu îi pot face față, în creșterea îngrijorătoare a numărului șomerilor, în criză de valori morale declanșată de neînțelegerea în mod corect a mecanismelor economiei de piață sau a regulilor după care se desfășoară concurență, toate acestea avand un efect negativ asupra comportamentului copiilor,( King, G., Keohane, R., Verba, S. 2000).

Teoria anomiei sociale care a fost concepută în formă ei clasică de E. Durkheim

susține teoria că devianță este prezenta în orice societate. De aici, rezultă că fenomenul de devianță are un caracter universal pentru că nu există societate care să nu aibă în componența ei persoane care să nu se abată de la regulile colectivității și că, dintre aceștia sănu manifeste porniri criminale.„Prin termenul „anomie” E. Durkheim înțelege o stare de dereglare totală a normelor sociale cauzată de unele schimbări bruște, de absența unei definiri precise a valorilor și ascopurilor care orientează. Comportamentul social când normele de bază își suspendă temporar funcționalitatea.”(Albu. E., Aramis, 2002, pag.23

Teoria asocierilor diferențiale elaborata de criminologul american E. A.

Sutherland constituie de fapt o aplicare a teoriei „invatarii sociale” în studierea delincventei cu scopul de aexplică pe bază cunoașterii vieții individului a comportamentului sau criminal.Conform investigațiilor lui Sutherland, comportamentul criminal este însușit întimpul comunicării informale dintre indivizi. În activitatea de învățare, individul este dirijat spre acțiunile dar și mijloacele de săvârșire a infracțiunii, (Buș, I. 1997). O persoană la care determinările ce o predispun la inculcarea legii ajung prevalențeîn raport cu inhibările resimțite, optând în mod conștient pentru modelele de comportamente criminale în defavoarea celor non-criminale, devine delicvență în măsură și pe calea asocierii la grupuri criminale” (Albu. E., Aramis, 2002, pag.24). Sutherland, făcând aceste afirmații nu ia în calcul motivațiile sau caracteristicile individuale, de fapt personalitatea delinventului. De asemenea, în cercetarea criminalității este vizat și factorul cultură, respectiv raportul între cultură și criminalitate.

Teoria conflictelor codurilor culturale a fost concepută de T. Sellin și consideră

că infracțiunea și crimă sunt rezultatele conflictelor aflate între diferitele grupuri sociale. Grupurile sociale apar peste tot în lume și se caracterizează prin sisteme specifice de organizare și de valorizare. Existența și diversitatea acestor grupuri, conduce inevitabil la declanșarea de conflicte culturale greu de aplanat și care, de cele mai multe ori se finalizează cu acte de delicvență din partea copiilor.

Teoria subulturilor delincvente inițiată de E. A. Cohen aduce în centrul atenției

existența „subculturilor delicvente” care sunt prezentate că grupări lipsite de privilegii,marcate de o situație precară, de izolare, de nerealizare socială și personală și care din dorințăde a se afirmă în plan social protestează față de legile stabilite recurgând la mijloace dintrecele mai violențe. Astfel, aceste grupuri apelează la acte de infracționalitate pentru a-șidobândi locul în societate. Factorul cultural, alături de factorii sociali, economici, politici și psihologici joacă un rol important în geneza comportamentului deviant. Teoria reacției etichetării sociale creață de H. Secker, K. Erikson și F. Tannenbaum afirmă că de fapt devianță și delicvență nu există de fapt, ci doar în cazul în care societatea sau anumite grupuri aflate la conducerea ei îi recunosc prezența. Astfel, definirea delicventei este marcată de relativitate și subiectivism. Dragomirescu V. ( 1967) reliefează că modalitățile cele mai des utilizate de a produce delicvență și delicvenți sunt cele de „stigmatizare” sau „dramatizare” a raului.

Teoria rezistenței la frustrare concepută de W. Reckless și considerată că o completare a teoriei lui M. B. Clinard, își dorește să prezinte un model al delicventei care să excludă din criminologie noțiunea de cauza.Reckless nu este de acord cu relația dintre frustrare și agresivitate având în vedere căatât individul cât și societatea dispun de acțiuni care demonstrează capacitatea acestora de a fi„rezistenti la frustrare” evitându-se astfel nerespectarea normelor sociale și asigurând odescărcare a tensiunii emoționale indivizii nu mai ajung la devianță comportamentală, (Boles J.S., Howard W.G., Donofrio H.H., 2001). Ființa umană este dotata cu „o structură socială externă și o structură psihică interioară care joacărolul de „tampon” între frustrare și agresivitate, protejând astfel indivizii contra seducțiilor, impulsurilor, tentațiilor și presiunilor ce îi împing la devianță.( Elder,G.H., (1963) Parental Power legitimation and its Effect on the adolescent. Sociometry, 26, p.50-65.)

Acționând astfel, că mecanismede protecție, aceste „tampoane” fac că frustrarea să nu sublimeze în agresivitate. Cele două„tampoane de rezistenta” își găsesc suportul într-o serie de elemente care definesc societateași personalitatea.” (Albu. E., Aramis, 2002, pag.27 apud S. M. Rădulescu, D. Banciu, 1990, pag.63)

Devianta apare si atunci când legaturile dintre individ si societate sunt slabe, când controlul social informal lipseste si dimpotriva, atunci când legaturile indivizilor cu societatea si controlul social informal sunt puternice, fenomenul deviantei este absent.

În 1969, Hirschi a lansat ideea ca legaturile puternice dintre indivizi si societate se definesc în principal prin urmatoarele caracteristici : atasament, angajament, implicare.

Atasamentul se refera la faptul ca aflati în relatii cu alti oameni importanti pentru ei, indivizii vor actiona în mod responsabil, luând în consideratie si opiniile, sentimentele, preocuparile semenilor lor ; raportul dintre indivizi si comunitate este puternic.

Teoria invățării sociale

Teoria învățării sociale a mai fost abordată și de Krumboltz (1996) care subliniază teoria consolidării. Pe scurt, această teorie se bazează pe ideea că individul intră într-un anumit mediu cu o anumită zestre genetică. În timp ce crește, persoana se va confrunta cu diverse evenimente (sociale, economice, culturale etc.). Individul va învăța din aceste confruntări și va aplica (acționa) ceea ce a învățat la noile evenimente și confruntări. Aceasta va conduce la feedback-ul de la alte persoane (uneori persoane care pot fi considerate drept model) și va oferi o imagine asupra succesului sau eșecului propriilor acțiuni.

6. Educația și rolul său în viața

Un rol deosebit de important pentru reușita în viață îl are educația. Prin educație ca fenomen social înțelegem transmiterea experienței de viață de la o generație la alta, cunoașterea bunelor maniere și comportarea în societate conform cu aceste deprinderi.

Importanța educației se poate vedea și prin faptul că orice guvern, din orice stat cât ar fi el de sărac, are un minister sau un departament al învățământului căruia îi alocă un procentaj din buget. Educația copiilor și a tinerilor este o misiune delicată la care trebuie să participe cu eforturi susținute atât școala, cât și familia; cu alte cuvinte, educația se formează într-un mediu mai puțin formal cum este familia, iar apoi se continuă în mediul instituționalizat cum sunt școala și biserica.

6.1. Esecul educational ca factor de risc în comportamentul delicvent

Supravegherea insuficienta a parintilor este principala cauza a delictelor comise de tinerele fete, iar pentru baieti a fost a doua cauza: severitatea parintilor practicata intr-un mod haotic a dus la cresterea numarului de infractiuni comise de copiii in cauza in loc sa conduca la o diminuare a ratei criminalitatii in randul acestora, (King, G., Keohane, R., Verba, S. 2000). In general, prezenta in educatia copiilor a unor factori care se adauga celor parintesti (gen anturaj dubios, prieteni nepotriviti, etc) dubleaza riscul de a comite delicte mai tarziu.

Comportamentul parintilor poate constitui unul dintre principalii factori care duc la comiterea delictelor. Este important sa se tina seama si de transmiterea genetica a comportamentului violent de la parinti la copii.

6.2. Educația ca resursă în depașirea comportamentului delincvent

Problema de baza, care trebuie inteleasa la nivelul autoritatilor romanesti, este aceea de a nu se astepta pana cand comunitatea are probleme reale si copiii ajung in strada, ci sa faca tot posibilul ca acestia sa fie indrumati catre scoala,( Bailey D., Wolfe D., 1996). La noi in tara, acest demers intampina numeroase dificultati, existand serioase semne de intrebare cu privire la profesionalismul si chiar, buna credinta a celor implicati in sistemul de protectie a copilului (Krumboltz.,1996) De cele mai multe ori copii cad prada propriilor prieteni care au anturaje dubioase si care la randul lor au fost racolati sau au cazut in capcana “asa zisilor prieteni”,acestia neavand parte de educatie. Daca acesti copii din anturaj ar avea alte preocupari, precum studiul si educatia atunci tinerii ar putea sa depaseasca acele comportamente.

6.3. Factori de risc în comportamentul delincvent, relația educație și comportamentul delincvent

Dupa 1989 parintii au avut o alta libertate de decizie in ceea ce priveste cresterea copiilor, sau numarul acestora.

Totodata,a crescut si numarul situatiilor de abandon scolar, iar acesti copii sunt cunoscuti drept elevi cu un comportament deviant. Ministrul Educației a explicat că, în ultimii trei ani, rata abandonului școlar la noi în țară a crescut fiindcă abia din 2010 s-au văzut efectele crizei financiare.Rata a pornit la un moment dat de la 18%, apoi a scăzut pe la 15% în 2007-2008 și apoi a crescut la 16%. ( Unicef, Toți copiii la școală până în 2015).

In cele mai multe cazuri, unul dintre parinti sau ambii sunt plecati la munca in strainatate iar copii raman cu bunicii sau singuri. Din lipsa supravegherei de catre parinti, acesti copii isi dezvolta comportamente care de cele mai multe ori sunt unele antisociale.

De asemenea, familiile care sunt despartite, nu mai au aceasi putere asupra copilului, iar acesta devina un delincvent. De cele mai multe ori, familiile unde se gasesc parinti infractori, exista risculca fii lo rsa devina infractori.

Scoala, centrele, scolile speciale ar trebui sa mentina o stransa legatura pentru a preveni anumite tipuri de comportamente indezirabile pentru tinerii din ziua de azi, dar familia nu cunoaste la timp anturajele copiilor, a locurilor si mediilor frecventate de minori, scoala nu tine legatura cu familia si nu trimite mai departe cazul, iar prin aceasta nepasare situatia copiilor care dezvolta comportamente delincvente se agraveaza.

Grupul din care un copil doreste sa faca parte sau deja face parte este foarte important sa fie cunoscut de catre parinti sau tutore.In grup comportamentul copilului poate fi usor influentat de catre cei mai mari sau de catre liderii grupului, putand consuma droguri, alcool, etc.

Cauze generale ale aparitiei unui comportament delincvent:(Rotariu T., Badescu G., Culic I., Mezei E., Muresan C. 1999) sunt modificările esențiale care au loc în viața economică, socială, culturală, administrativă și juridică iar neadaptarea unor persoane la aceste schimbari poate conduce la comportamente delincvente.

Factori socio – economici și culturali:

nivel de trai scăzut; șomaj ridicat; norme și valori sociale confuze; slăbirea controlului social; scopurile și mijloacele legale de satisfacere a nevoilor personale sunt discrepante și conduc la inegalitatea socială;( Bogdan, T. , Sântea. I. & Drăgan-Cornianu, R. 1983)

sărăcia infantilă (cu fenomenul „copiii străzii”); corupția și crima organizată; violența, agresarea și exploatarea minorilor. (Bogdan, T. , Sântea. I. & Drăgan-Cornianu, R. 1983)

Factori socio- afectivi :

cauze educaționale, la nivelul microgrupurilor în care trebuie să se integreze treptat copilul, începând cu familia (dezorganizarea vieții de familie ca o consecință a divorțului; climatul familial conflictual și imoral; climatul familial excesiv de permisiv / restrictiv; divergența. (Bogdan, T. , Sântea. I. & Drăgan-Cornianu, R. 1983)

7. Cauze de nivel societal și psihosocial ale delicventei juvenile

Delicvența este un fenomen care cuprinde mai multe aspecte atât pentru individ cât și pentru societate(Cassel, R.. 1988). În Dreptul Penal,delicvența este clar definită ca un pericol social și condamnat de legea penală. În cartea, Delicvența Juvenila, scrisă de Vasile Preda(1998), se consideră că este foarte important ca în definirea delicvenței să se pornească de la conceptul de”maturizare socială” ( capacitatea individului de a menține un echilibru între interesele sale și cele ale societății, V.Preda, 1998).

Cauzele de nivel societal sunt foarte bine exprimate de către teoria lui Cloward și Ohlin, respectiv:

Lipsa accesului la mijloacele de realizare a scopurilor împărtășite de colectivitate conduce la apariția unui comportament deviant

Existența oportunităților ilegitime de acces la scopurile societații conduce la apariția unorcomportamente delicvente

Aceste două cauze de mai sus, conduc la apariția comportamentelor deviante intr-o interrelație multiplicativă.

Cauze de nivel psihosocial

Metodele educative și lipsa de autoritate a părinților

Metodele folosite pentru a educa copilul precum și metodele de educare a acestuia sunt foarte importante atât pentru echilibrul psihic cât și pentru structurarea de aspecte pozitive ale caracterului și a conduitei morale ale acestuia. Familia și mediul de trai din ea are un rol esențial în viața copilului (Buș, I. (1997).

Totodată, este foarte important, ca în cadrul familiei să nu existe un climat supraprotector, unde copilul sa fie foarte răsfățat, deoarece pentru este esențial să își dea seama că sunt aceleași reguli pentru toată lumea ( H.P. Mussen, J. Conger și J. Kagan, 1970).

Este foarte important ca un copil să fie supravegheat, lipsa de supraveghere din partea părinților fiind considerată principala cauză pentru comportamentul delincvent (Popa, M. 2008).

b) Atitudinea rece-indiferentă a părinților

Prezența acestei atitudini nu crează un spațiu de dezvoltare a emoțiilor pozitive ale copiilului, sentimentelor și atitudinilor pozitive față de societate, familie și cauzează instalarea unei agresivități latente. ( V. Dragomirescu, 1976).

c) Atmosfera conflictuală și perturbarea climatului familial al copilului

Minorii care fac parte din familii cu perturbări ale climatului moral, socio-afectiv și cu o atmosferă conflictuală, se pot atașa mai ușor cu grupuri delictogene, fixîndu-și comportamente specifice celor antisociale ( H.G.Elder,1963, J. Ranschburg, 1979)

d) Dezorganizarea familiei

Dezorganizarea familiei nu trebuie considerată un factor cauzal al delincvenței juvenile, decât doar dacă împiedică îndeplinirea unor funcții privind organizarea vieții și educației (Becker, H. 1986).

7.1. Factori extrafamiliali implicați în etiologia delicvenței

Relația dintre inadaptarea/dezadaptarea școlară și devianță

Complexitatea deficiențeloreducaționale, familiale favorizează inadaptarea sau dezadaptarea scolară a copiilor care ajung să comita fapte delincvente, iar lipsa unui personal specializat ăn rezolvarea de probleme de acest tip în școli sau lipsa de idei în rezolvarea a acestor probleme, duc la creșterea gradului de inadaptare școlară.

Influența grupurilor delictogene

Aceste tipuri de grupuri reprezintă un mare pericol pentru copii, majoritatea actelor infracționale se comit in grup. În aces tip de grupuri, se integrează copii nesupravegheați cu mari carente educative, socio-economice, morale și afective, precum și familiale .( Chelcea, Septimiu. 2007).

V. Dragomirescu ( 1976) a constat că în aceste grupuri copii au aceasi vârstă sau o vârstă apropiată, același sex, iar preocupările lor sunt: hoinăreala,realizarea de fapte antisociale, dar și aderarea la titlul de lider al grupului ( toți din grup fac fapte dissociale), (A. Bandura, S.A. Ross, D.Ross., 1963),

Influența mass-media asupra violenței

Tot mai mulți psihologi și sociologi susțin că mijloacele mas-media prin conținutul pe care îl au uneori pot transpune în fața unor copii cu tulburări caracteriale atitudini antisociale, prin urmare, agresivitatea, imoralitatea, violența unor filme, romane, reviste, poate iniția un comportament violent (Lopez, M.1959).

(A. Bandura, S.A. Ross, D.Ross., 1963), L. Berkowitz (1974) susțin că și acei copii care nu au tulburări caracteriale pot fi afectați de violența prezentată de mass-media incitandu-i la agresivitate, cu cît mai mult daca agresivitatea e promivată de eroul lor, cu care copilul vrea sa se identifice, fără să facă distincția dintre agresivitatea prosocială și agresivitatea antisocială (Iluț, P.,1994).

Pe baza a celor de mai sus, putem concluziona faptul că mass-media nu generează violența, dar o poate alimenta, deoarece copii pot reproduce tehnicile agresive din anumite filme ( P. Ilut, 1994)

7.2. Cauze de nivel psihoindividual ale delincventei juvenile

Trăsături negative întâlnite cele mai des la delincvenți:( toleranța scăzută la frustrare, autocontrol deficitar, egocentrism, impulsivitate, agresivitate, subestimarea gravității greșelilor, nedezvoltarea sentimentelor morale, indiferență și dispreț față de activitățile sociale utile, evitarea efortului voluntar, dorința realizării unei vieți ușoare,devalorizarea de sine, aderarea la statutulde delincvent, imagine falsă despre lume,stil de viață indezirabil social (G.H. Gough, 1960).

Factori neuro-psihici implicați în etiologia delincvenței juvenile

Mira y Lopez (1959) susține că ignorarea caracteristicilor psihologice ale unei persoane, neglijarea personalității acesteia, ignorarea proceselor psihologice ale omului, înseamnă a nu ține cont de ființa umană, care este un participant activ al dramei judiciare.

”Ponderea specificăa factorilor neuro-psihici în etiologia delincvenței trebuie prețuită în lumina principiului determinismului probabilist aplicat în intercațiunea dintre exterior și interior”(V. Preda., 2008)

Ereditar ↔dobândit

factori interni ↔factori externi

factori individuali ↔factori de grup

istoria individului ↔istoria colectivității

Relațiile dintre comportamentele înnăscute și comportamentele dobândite ale comportamentului agresiv și violent

Agresivitatea este un concept care prin analiza faptului că ar fi un caracter înnăscut sau/și dobândit a creat multe controverse (Cloward, R.A., Ohlin, L.E., 1960). Din aceste controverse, a rezultat că: la fel ca și alte trăsături, agresivitatea este o rezultantă în care se îmbină atât elemente transmise biologic, cât și influențate de către mediul social.

Agresivitatea, la fel ca și emoțiile înnăscute, face apel la mecanisme înnăscute, dar nespecifice., fiind un rezultat al istoriei individuale (Berkowitz, L., 1974)..

Intoleranța la frustrare-factor al comportamentului dissocial și antisocial

Frustarea este definită prin acel comportament atunci când individul întâlnește în calea sa un obstacol și nu poate să își satisfacă cererea (Bandura, A., Ross, D. Ross, S.,1963). Se caracterizează printr-o emoționalitate mărită, iar în funcție de temperamentul fiecarui om, aceasta poate conduce la un comportament deviant (P.H., Conger, J.J., Kagan, J.,1970).

Majoritatea cercetătorilor consideră în relația frustrare-agresivitate trebuie analizată și maturitatea sau imaturitatea afectivă și morală, precum și gradul de toleranță la frustrare, firea, temperamentul si experiențele de viață ( V.Preda, 1998).

II. PREZENTAREA CERCETĂRII

1. Problematica abordată si scopul cercetării

Scopul cercetării este acela de a evalua legătura între educația copiilor, saracia familiei, educația părinților,infracționalitatea părinților și comportamentul delincvent al copiilor care au ajuns în Centrul Multifunctionl, Nr.1 ,Zalău .

Obiectivele si ipotezele operationale ale cercetării

Obiectivele acestei cercetări sunt :

1. Identificarea modului în care sărăcia familiei influențează dezvoltarea unui comportament delincvent la copii din Centrul Multifunctionl, Nr.1 ,Zalău .

2. Identificarea modului în care lipsa educației copiilor influențează dezvoltarea unui comportament delincvent la copii.

3. Identificarea modului în care actele delincvente înfăptuite de către părinți influențează dezvoltarea unui comportament delicvent la copii.

4. Identificarea rolului pe care părinții îl au în dezvoltarea unui comportament delincvent la copii din Centrul Multifunctionl, Nr.1 ,Zalău .

.

Ipotezele de cercetare

1) Lipsa educației părinților favorizează angajarea în fapte delincvente a copiilor din Centrul Multifunctionl, Nr.1 ,Zalău.

2) Sărăcia familiei influențează dezvoltarea unor comportamente delincvente din partea copiilor.

4. Metodele si tehnicile folosite în cercetare

Pentru realizarea obiectivelor propuse am utilizat următoarele metode:studiul documentelor si s tudiul de caz .

Studiul documentelor

Am utilizat această metodă în vederea obținerii unor informații prin studiul următoarelor documente privind legislația referitoare la drepturile copiilor, precum si legislatia conform in baza careia funcționeaza Centrele de protectie a copilului, criterii de selecție a copiilor care ajung in aceste centre de protecție, și caracteristicile personale ale copiilor din Centrul Multifunctionl, Nr.1 ,Zalău . Prin această metodă au fost studiate principalele legi și reglementări care structurează cadrul legislativ al preveniriii, intervenției și controlului comportamentului delincvent al copiilor. Am prelucrat informatiile in (Pah Iulian (2004). 

Studiul de caz este o metoda prin care se demonstreaza modul prin care o problema a fost identificata rezolvata si evidentiaza rezultatul final. C. Robson3 consideră că studiul de caz poate fi definit drept „o strategie de cercetare bine stabilită, focalizată pe un caz concret (care este interpretat în amănunt, adică prezentând referiri detaliate despre indivizi, grupuri, organizații vizate), cu luarea în considerare a tuturor particularităților sale contextuale (Berry, R. (2004). Acesta necesită utilizarea mai multor metode complementare de culegere, analiză, prelucrare și stocare a informațiilor relevante, atât cantitative cât și calitative.

Weinbach R.W., Grinnell R.M. Jr. (1987). apreciază că studiul de caz definește „o strategie de realizare a unei cercetări, care necesită investigații empirice în legătură cu un fenomen particular contemporan, într-un context de viață real și utilizând multiple surse de informații (interviuri, chestionare, mărturii, dovezi, documente)”( Weinbach R.W., Grinnell R.M. Jr. 1987). Scopul studiilor de caz a fost de a pune în evidență cauzele și contextele specifice în care se produc comportamentele delincvente.

Principalele obiective ale studiului de caz:

• Identificarea percepției echipei pluridisciplinare asupra comportamentului copiilor din centru, studiu realizat in Centrul Multifunctionl, Nr.1 ,Zalău .

• Identificarea tipurilor de comportamente ale copiilor;

• Identificarea principalelor caracteristici ale comportamentelor copiilor: riscuri în

cadrul procesului de muncă, modalități de obținere a ceea ce isi doresc, durata comportamentului, cauzele care determina acele comportamente, consecințele , caracteristici ale comportamentelor în funcție de sexul copiilor, diferențe între adulți și copii în privința comportamentelor delincvente, vârsta de începere a comportamentelor.

• Stabilirea principalelor caracteristici ale familiei și ale locuirii;

• Identificarea relației dintre comportamentul delincvent și școală: absenteism, abandon școlar,

programe de recuperare etc.

• Identificarea activităților de timp liber, în cazul copiilor.

Locul de desfășurare și lotul de subiecți

Cercetarea s-a realizat în cadrul Centrului Multifunctional Nr. 1 Zalau.

In ultimii trei ani, au intrat in centru, un numar de 83 de copii, cu varsta cuprinsa intre 2 si 18 ani. Grupul pe care l-am cuprins in cercetare este de la 10 ani in sus, adica, un numar de 67 de copii care se afla in centru de cel putin 2 luni..

6. Prezentarea, analiza și interpretarea rezultatelor cercetării

Figura 1

Dintr-un total de 67 de copii, 31 sunt de gen feminin, adică 46,3% , iar 36 adică 53,7% de sex masculin.

Figura 2

Din totalul de 67 de copii,45, adica 67,2 provin din mediul rural, iar 22,din 32,8 din mediul urban.

Figura 3

Din figura 3, reiese ca din totalul de 67 de copii,ajunsi in Centrul Multifunctionl, Nr.1 ,Zalău, care au intre 10-18 ani, 41,79% , adica 28 de copii provin din familii ale caror parinti traiesc in concubinaj, 20,9%, adica 14 copii au parintii divortati si traiesc cu unul dintre ei, 19.4%, adica 13 copii stau cu ambii parinti, iar 17.9 %, adica 12 copii stau cu un singur parinte intrucat celalalt a decedat sau a ales sa paraseasca familia.

Figura 4

Din punctul de vedere al nivelului de scolarizare al copiilor ajunsi in Centrul Multifuncional Nr.1,Zalau, rezulta ca: 49.3%,adica 33 copii au mers la scoala pana in momentul intrarii in centru, iar 50.7,respectiv 34 de copii nu au mers la scoala.

Figura 5

Din datele culese despre copiii din Centrul Multifunctional Nr.1, Zalau, reiese ca acestia au parinti al caror nivel de scolarizare este dupa cum urmeaza:din totalul de 67 de copii, 26.9%, adica 18, au absolvit scoala primara, 19,4, adica 13 copii au parinti care nu sunt scolarizati, si de asemenea 13 copii au parinti care au terminat scoala gimnaziala.

13.4 %, adica 9 copii au parinti care au facut scoala profesionala, 9%, adica 6 copii au parinti care au absolvit liceul, iar 8 dintre copii au parinti care au studii universitare(9%) si postuniversitare.(3%).

Figura 6

In ceea ce priveste numarul de frati pe care ii au copii ajunsi in Centrul Multifunctional Nr.1 din Zalau, in ultimii 3 ani, rezulta urmatoarele:40.3% dintre copii ,adica 27 au intre 1-2 frati acasa,28.4%,adica 19 copii au mai mult de 4 frati, 17.9%, adica 12 sunt singuri la parinti, iar 13.4%, adica 9 copii au 3-4 frati acasa.

Figura 7

Din figura 7 reiese ca dintr un total de 67 de copiii ,cu varsta cuprinsa intre 10-18ani, care au ajuns in centrul Centrul Multifunctional Nr.1, Zalau în ultimii 3 ani, 26.9% ,adica 18 copii au ajuns acolo din cauza saraciei de acasa, iar la un egal de 14.9%, aica 10 copii, respcetiv tot 10, au ajuns in centru din cauza vagabondajului si pentru ca au fost gasiti la cersit.13.4% , adica 9 copii au fugit de aasa dupa care au fost dusi la centru, iar 9%, adica 6 copii au ajuns din cauza abandonului scolar.

Figura 8

Analizand figura 8, observam ca dirt un total de 67 de copii ajunsi in Centrul Multifunctional Nr.1, Zalau cu vârsta cuprinsa intre 10-18 ani, 43.3%dintre copii, respectiv29 de copii provin din familial or biologica, iar tot 29 provin dintr-o familie adoptive.13.4%, adica 9 copii, au fost luati in plasament de catre o familie.

Figura 9

Dintr-un total de 67 de copii care au ajuns in ultimii 3 ani in centrul din Zalau, N.1 , 28.4%, adica19 provin din localitatea Garbou, 26.9%, adica 18, provin din Dersida,14.9%, respectiv 10 sunt din Mirsid, 13.4% adica 9 copii sunt din Cuceu, iar 16.%, adica11 provin din mediul urbn, din Zalau.

Zonele din care provin o buna parte din numarul copiilor care au ajuns in Centrul Multifunctional nr.1, Zalau provin din sate unde situatia socio-economica este grea.( Garbou, Dersida, Mirsid). In aceste localitati exista multe familii rrome, familii din care provin si unii dintre copiii din Centrul Multifunctional.

4.1. Prezentarea rezultatelor din cercetare

Ip 1) Lipsa educației părinților favorizează angajarea în fapte delincvente a copiilor din Centrul Multifunctionl, Nr.1 ,Zalău .și facilitează înfăptuirea de fenomene antisociale de către copii.

Ipoteza a fost confirmată. Rezultatele obținute in urma analizei documentelor au scos în evidență faptul că acei copii care au parinti cu studii minime sau care nu au deloc au favorizat aparatiția unor comportamente delincvente la copii din Centrul Multifuncțional Nr.1, din Zalau. Astfel, din datele culese despre copiii din Centrul Multifunctional Nr.1, Zalau, reiese ca acestia au parinti al caror nivel de scolarizare este dupa cum urmeaza:din totalul de 67 de copii, 26.9%, adica 18, au absolvit scoala primara, 19,4, adica 13 copii au parinti care nu sunt scolarizati, si de asemenea 13 copii au parinti care au terminat scoala gimnaziala.

13.4 %, adica 9 copii au parinti care au facut scoala profesionala, 9%, adica 6 copii au parinti care au absolvit liceul, iar 8 dintre copii au parinti care au studii universitare(9%) si postuniversitare.(3%).Prin urmare, majoriatea copiilor care au ajuns in Centrul Multifunctional Nr.1, din Zalau, au părinti care au o educatie precara, iar prin lipsa unei educatii a lor, nici copii lor nu sunt trimisi la scoala, intrcuat sunt saraci si au nevoie de ajutor din partea copiilor lor.

Ip 2) Sărăcia familiei influențează dezvoltarea unor comportamente delincvente din partea copiilor.

Ipoteza a fost confirmata. În sprijinul acestei concluzii vin rezultatele din documentele de la Centrul Multifuncțional Zalau, si anume. Saracia este un criteriu important in favorizarea apariței unor comportamente delicnvente in viata copiilor din Centrul Multifuncțional Nr1, Zalau.Acest aspect este unul dintre cele mai importante, intrucat sunt parinti care considera ca sunt atat de saraci incat trebuie sa nu isi trimita copilul la scoala, ci acesta sa munceasca pentru a ajuta la traiul de zi cu zi, acesta insemnand munca la vecini, cersit etc.Copiii de cele mai multe ori nu fac fata, fug de acasa si devin copii strazii. Din figura 7 reiese ca dintr un total de 67 de copiii ,cu varsta cuprinsa intre 10-18ani, care au ajuns in centrul Centrul Multifunctional Nr.1, Zalau în ultimii 3 ani, 26.9% ,adica 18 copii au ajuns acolo din cauza saraciei , iar la un egal de 14.9%, adica 10 copii, respectiv 10, au ajuns in centru din cauza vagabonadajului si pentru ca au fost gasiti la cersit.13.4%.

4.3. Rezultate si concluzii ale cercetării

Pornind de la ipoteza 1, “ Lipsa educației părinților precum și infracționalitatea acestora favorizează angajarea în fapte delincvente a copiilor din Centrul Multifunctionl, Nr.1 ,Zalău.Am constatat că în urma lipsei educatiei parintilor s-a creatun mediu favorabil pentru infaptuirea de fenomene antisociale de catre copii.

Pornind de la ipoteza 2, “ Sărăcia familiei influențează dezvoltarea unor comportamente delincvente la adresa proprietății din partea copiilor”. Am observat că în urma interpretarii rezultatelor din analiza documentelor, ca datorita saraciei copii sunt nevoiti sa adopte comportamente delincvente in societate.Deci, ipoteza a fost confirmată.

Am observat în urma studiului de caz, ca acesti copii de cele mai multe ori sunt nevoiti sa adopte aceste comportamente, din cauza foametei sau pentru a ajuta familia. Nu de putine ori, chiar părinții ii trimit sa fure , sa cerseasca, etc.

Nu de putine ori intalnim situatii cand problemele in familie si lipsurile materiale, lipsa educatiei parintilor duc la infaptuirea unor comportamente delincvente din partea copiilor. Desi isi doresc sa invete, copii nu sunt sustinuti de catre parinti ( fie nu au bani de materiale scolare, fie nu vor), si ajung sa abandoneze scoala. Ar fi foarte bine daca s-ar consolida legatura intre familie si scoala, daca aceasta din urma ar putea avea niste parteneriate prin care sa ajute acei copii sanu renunte la scoala.Consilierea are o foarte mare importanta aici, unde parintii ar putea fi consiliati, pentru a ajuta copii sa ramana in scoli, si sa nu le permita sa intre intr-o lume unde copilaria dispare, si ei trebuie sa munceasca sau sa devina niste persoane cu comportamente delincvente, pe care mai devreme sau mai tarziu le vor regreta.Implicarea comunittii locale in aceste tipuri de probleme ar avea o amprenta pozitiva asupra acestor familii unde lipseste educatie si cu desavarsire, lipseste traiul decent de zi cu zi, acel trai care ii impinge pe copii sa fure, sa cerseasca.

Apartenenta la o familie dezorganizata, lipsa de educatie a parintilor, neglijenta acestora, lipsa unui loc de munca sau consumul excesiv de alcool sunt dificultati din familie cu impact important asupra parcursului scolar al unui copil, iar acesta din urma decide sa paraseasca scoala, sa mearga la munca sau sa cerseasca si sa fure.

In cazul familiilor cu multi copii, adeseori fratii mai mari sunt nevoiti sa aiba grija de cei mai mici sau sa se ocupe de gospodarie, in timp ce parintii muncesc.

7. Prezentarea studiului de caz

Date despre copil:

Nume si prenume: M D

Sex : Feminin

Religie :ortodoxa

Cetatenie :romana

–         informatii obtinute de la victima( mama fetitei):

Femeia si fiica ei sunt agresate fizic în mod constant de sotul violent. Sunt casatoriti de 11 ani si au împreuna un copil în vârsta de 10 ani. Nici unul dintre soti nu a mai fost casatorit înainte. Familia locuieste într-un apartament cu 2 camere, proprietate personala. Sutiatia materiala a familiei este precara: sotia este casnica (nu a lucrat niciodata si nu are nici o calificare profesionala), sotul lucreaza ca muncitor necalificat cu un salariu foarte mic; din cauza veniturilor mici din familie, datoriile la întretinere au ajuns de aproximativ 5000 RON.; în urma cu aproximat 5 ani, pe fondul problemelor financiare, sotul a început sa consume bauturi alcoolice. Sotia sustine ca a încercat de multe ori sa-si gaseasca un loc de munca, dar nu a reusit. În aproape fiecare zi, dupa încheierea programului de lucru, sotul se opreste la cârciuma împreuna cu alti colegi de serviciu si ajunge acasa foarte târziu, sub influenta bauturilor alcoolice. În fiecare seara îi reproseaza sotiei ca nu lucreaza si ca sta degeaba acasa. Astfel se declanseaza scandalul. Rare sunt zilele când este liniste în familie. Fetita încearca de fiecare data sa îi ia apararea mamei si sfârseste prin a fi lovita de tata. În antecedent, sotul a fost sanctionat cu o amenda si un avertisment pentru agresarea sotiei. Dar datoria a trebuit sa fie platita tot din banii familiei. De atunci, sotia a preferat sa îndure injuriile si bataile, pentru a nu mai fi nevoita sa plateasca amenzi. si-a pierdut încrederea în Politie. Acest ultim incident a fost mult mai grav, sotia alegându-se cu vatamari corporale. Sotia este descumpanita întrucât nu vrea sa-si paraseasca sotul si locuinta,pentru ca nu are unde sa se duca cu fetita, ci îsi doreste reabilitarea sotului .

Fetita in urma a toate acestea, a tot fugit de acasa si a fost gasita de catre Politie in Zalau cersind si a fost dusa la Centrul nr.1 ,Zalau. Fetita era recunoscuta in sat pentru obiceiurile sale de a fura de la vecini, copii.

–         informatii obtinute de la agresor:

S-a casatorit cu sotia sa în urma cu 11 ani si au venit împreuna la oras. Nici unul dintre ei nu avea studii liceale, astfel încât angajarea a fost dificila. Sotia a încercat sa se angajeze în câteva locuri dar nu a reusit, dupa care a ramas însarcinata si s-a ocupat de cresterea copilului. În timp s-a obisnuit cu statul acasa degeaba. Sotul munceste din greu ca sa aduca un ban în casa; a schimbat de-a lungul timpului mai multe locuri de munca pentru a câstiga mai mult. Sotul sustine ca tot ce s-a realizat în casa este numai datorita muncii lui. În urma cu aproximativ 5 ani a fost somer aproximativ 8 luni, timp în care datoriile la întretinere au crescut foarte mult. De atunci, sotul a insistat pe lânga sotie sa-si caute un loc de munca, dar aceasta l-a refuzat în mod constant. Din pricina certurilor tot mai dese din familie, sotul a început sa petreaca tot mai putin timp acasa, si mai mult cu prietenii. Mai consuma din când în când câte un pahar de vin, dar considera ca nu face o crima prin aceasta. Este foarte revoltat împotriva sotiei si nu mai vrea ca aceasta sa se întoarca acasa. Sustine ca sotia îl întoarce pe fiica lor împotriva sa.Si fiica mea este destul de mare si trebuie sa ajute la cheltuieli.Si ea mananca si atunci trebuie sa faca rost de bani.Scoala nu aduce bani si noi avem cheltuieli.

Analiza datelor

–         validitatea sesizarii: în urma culegerii initiale a datelor se constata cu certitudine existenta unui caz de violenta domestica asupra sotiei si copilului

–         riscul de recidiva: foarte ridicat, datorita: consumului de bauturi alcoolice din partea sotului, problemelor financiare cu care se confrunta familia, relatiilor dintre soti profund afectate, dificultatea gasirii imediate a unui loc de munca pentru sotie si integrarea fetei in mediul scolar.

EVALUAREA FAMILIEI

Colectarea datelor

–         identificarea cauzelor agresiunii: situatia economica precara a familiei; statutul de femeie casnica al sotiei; consumul de bauturi alcoolice de catre sot.

–         tehnicile utilizate în evaluarea complexa: scala revizuita a tacticilor de conflict; genograma; harta retelei sociale; diagrama familiala.

Analiza datelor

–         schimbari necesare pentru reducerea factorilor de risc: departarea temporara a cuplului mama-copil de mediul agresiv; asigurarea confortului emotional pentru mama si copil; gasirea unui loc de munca pentru mama;integrarea fetei in mediul scolar, eliminarea alcoolului si a anturajului vicios din viata sotului.

–         identificarea nevoilor victimei: suport emotional; informare, consiliere si orientare la nivelscolar; ocuparea unui loc pe piata fortei de munca pentru mama; reducerea tensiunilor din mediul familial;

INTERVENȚIA DE TIP ASISTENȚĂ SOCIALĂ

            PRESTAȚII

SERVICII PENTRU COPIL

SERVICII PENTRU FAMILIE  

9.  Planul de servicii

Implementarea planului de interventie

–         îndeplinirea scopului interventiei: câstigarea confortului emotional pentru mama si copil; reglementarea situatiei legale.

–         eficienta serviciilor oferite:

         gazduirea a oferit mamei ragazul necesar pentru depasirea situatiei de criza

         suportul emotional au redat mamei încrederea în propriile forte

         sotul nu a fost convins sa primeasca suport pentru reabilitare

mama a fost consiliata juridic si însotita în instanta pentru obtinerea divortului si a custodiei copilului si pentru partajul bunurilor

copila a fost inscrisa in clasa 1

         mama a fost sustinuta pentru gasirea unui loc de munca si a unei gazde

–         respectarea termenelor stabilite initial: termenele stabilite initial au fost respectate, cu mici exceptii legate de activitatile instantei si de oferta locurilor de munca.

             Analiza campului de forte 

III. CONCLUZII FINALE ALE LUCRĂRII

Ipotezel lucrarii au fost atinse prin prisma studierii dosarelor copiilor si a studiului de caz, astfel:

Pornind de la ipoteza 1, “ Lipsa educației părinților favorizează angajarea în fapte delincvente a copiilor din Centrul Multifunctionl, Nr.1 ,Zalău .:” Am constatat că în urma lipsei educatiei parintilor s-a creat un mediu favorabil pentru infaptuirea de fenomene antisociale de catre copii acestora, fie pentru ca ei nu pot sa ii supravegheze, fie ca nu ii intereseaza acest lucru.

Majoritatea parintilor care nu au avut parte de educatie sau nu au avut conditiile necesare pentru a realiza acest lucru se schinuiesc pentru a-si putea trimite copii la scoala.Totusi, in prezenta saraciei si a unor mari lipsuri materiale, copii sunt nevoiti sa ramana acasa pentru a ajuta ( frati mai mici), sau sa munceasca. In aceste conditii, multi dintre copii fug de acasa,abandoneaza scoala, si ajung sa cerseasca, sa practice vagabondajul, sa comita acte delincvente.

Pornind de la ipoteza 2, “ Sărăcia familiei influențează dezvoltarea unor comportamente delincvente la adresa proprietății din partea copiilor”. Am observat că în urma interpretarii rezultatelor din analiza documentelor, ca datorita saraciei copii sunt nevoiti sa adopte comportamente delincvente in societate.Deci, ipoteza a fost confirmată, si in aceest mod ne dam seama ca saracia este un aspect foarte important in viata copiilor.Ei sunt marginalizati, sunt rusinati de ceea ce sunt fata de colegii lor, fata de comunitate. In speranta unui viitor mai bun nu mai merg la scoala ci incep sa lucreze, sa fure sau alte fapte antisociale.

Toate aceste lucruri s-ar putea rezolva printr-o colaborare a institutiilor publice si sociale, prin care sa acorde un ajutor pentru acesti copii.

Odata ajunsi in centre, acesti copii sunt preluati de o echipa pluridisciplinara, formata din mai multi profesionsti. Acestia incearca sa elimine acele comportamente delincvente, si sa aduca acel copil, familie pe drumul cel bun, dar la plecarea copilului din institutie copilul reia viata de dinainte. Nu doar o data s-a intamplat in cadrul Centrului Multifunctional Nr.1 din Zalau ca un copil care a fost lasat din centru sa plece acasa la familia lui acesta sa practice iar vagabondajul, prostitutia, sa cerseasca si iar sa fie adus aici. Este nevoie de un plan pe o perioada indelungata pentru fiecare familie, pe termen scurt nu prea sunt sanse sa rezolvam ceva.

Este foarte important ca acestor copii, care comit acte delincvente si ajung in centre sa li se acorde o terapie prin care sa se evidentieze efectele pe care le are un act de asemenea fel, asupra lui ca si om, asupra familiei si a societatii.Odata etichetat ca un delincvent, este foarte greu unui copil sa se reintegreze in societate.Delicventa reprezinta o problema de o actualitate deosebita , cu atat mai mult cu cat institutiile educative, sociale isi dovedesc incompetenta fata de aceste probleme.

Comportamentele anti-sociale ale acestor copii sunt un rezultat, o expresie a disfunctiilor educative si socializatoare ale familiei, scolii, ale mass-media, biserica sau al factorilor de socializare negativa precum grupul stradal in care e invart acesti copii.

Majoritatea celor care savarsesc comportamente delincvente provin din familii dezorganizate sau sunt orfani, familia are un istoric delincvential,familia este numeroasa, saraca si uneori sfarsesc prin a fi trimisi chiar de proprii parinti sa comita aceste fapte.

Sistemul de justiție nu este eficient iar prevenirea este mai bună decât pedepsele. Delincvența juvenilă are nevoie de o abordare complexa: analizarea aspectelor sociale ale problemei, pregătirea atat a părinților cat și a profesorilor, asigurarea unui rol activ al copilului în societate, nevoia de modele pozitive, o mai mare implicare a ONG-urilor și a autorităților locale, toate putand sa faca fata acestui val de acte delincvente

Consider ca ar trebui luati mai multi factori in considerare pentru a putea controla aceste comportamente :noile tehnologii mediatica, carora de cele mai multe ori parintii si scoala nu le pot face fata, controlul asupra grupului si asupra timpului liber al copiilor.

Bibliografie:

Bailey D., Wolfe D., (1996), The contextual impact of social support across race and gender. Journal of Black Studies. Vol. 26, issue 3, p. 287 (EBSCO)

Barnett R.C., (1993), Multiple Roles, Gender and Psychological Distress În Handbook of Stess. Theoretical and Clinical Aspects, de Goldberger L., Breznitz S. The Free Press.

Barry P.D., (1990), Mental Health and Mental Illness. J.B. Lippincott Company.

Băban A., (1998), Stres și personalitate. Presa Universitară Clujeană,

Bandura, A., Ross, D. Ross, S.,(1963), Imitation of Film-Mediated Aggresisive Develpment, New York, Holt, Rinehart and Winston

, R. (2004). The Research Project (4th ed.). : Routledge

Berkowitz, L., (1974). Some determinants of impulsive aggression:the role of mediated associations with reinforcements of aggression. Psychological Review, 81, p.165-176

Billings A. G., & Moos R. H. (1984), Coping, stress and social resources among adults with unipolar depression. Journal of Personality and Social Psychology. Vol. 46, p. 877-891

Boles J.S., Howard W.G., Donofrio H.H., (2001), An investigation into the inter-relashionships of work – family conflict, family – work conflict and work satisfaction. Journal of Managerial Issues. Vol. 13, issue 3, p. 376 (EBSCO)

Bem, D.J. (1967) Self-perception: An alternative interpretation of cognitive dissonance phenomena. Psychological Review, 74.

Bogdan, T. , Sântea. I. & Drăgan-Cornianu, R. (1983). Comportamentul uman în procesul judiciar. Ed. Ministerului de Interne, București

Bogdan, T. (1973). Probleme de psihologie judiciară. Ed. Științifică, Buc.

Buș, I. (1997). Psihologie judiciară. Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj Napoca

, R.. (1988). Fitness, school dropouts and delinquents. The health crisis in our schools. College Student Journal, 22

, R.N. (1996). School accountability beyond test scores: A student-centered approach. Education, 116(4)

, R.N., and Reiger, R.C. (2000). The New Third Force Psychology promises to reduce the growing prison population through studentcentered high schools. Education, 121(1Chow, P. and Wood, W. (2001). Comparing Canadian and Students on Cognitive Dissonance Test Scores. College Student Journal (in press).

Chow, P. and Wood, W. (2001). Comparing Canadian and Students on Cognitive Dissonance Test Scores. College Student Journal (in press).

Cassidy T., (2000), Stress, healthiness and health behaviours: an exploration of the role of life events, daily hassles, cognitive appraisal and the coping prcess. Counselling Psychology Quaterly. Vol/ 13, issue 3, p. 293 (EBSCO)

Chelcea, Septimiu. (2007). Cum să redactăm o lucrare de licență, o teză de doctorat, un articol științific în domeniul științelor socioumane. București: Comunicare.ro.

Cojocaru, Ștefan. (2006). Proiectul de intervenție în asistența socială : de la propunerea de finanțare la proiectele individualizate de intervenție. : Editura Polirom.

Coakes, S., Steed, L (2005). SPSS Analysis without Anguish, Johm Wiley and Sons, .

Dragomirescu V., (1967), Psihologia Comportamentului Deviant, București, Editura Științifică și Enciclopedică

De Ridder D.T.D., (2000), Gender, Stress and Coping: Do Women Handle Stessful Situations Differently from Men? în Sherr L., St Lawrence J. S., Women, Health and the Mind, John Wiley & Sons

Derevenco P., Anghel I., Băban A., (1992), Stresul în sănătate și boală – de la teorie la practică -. Dacia, Cluj-Napoca

Elder,G.H., (1963) Parental Power legitimation and its Effect on the adolescent. Sociometry, 26, p.50-65.

Erdwins C.J., (2001), The relationship of women’s role strain to social support, role satisfaction and self-efficacy. Family Relations, Vol. 50, issue 3, p. 230 (EBSCO)

Felsten G., (1998), Gender and coping: use of distinct strategies and association with stress and depression. Anxiety, Stress &Coping. Vol. 11, issue 4, p. 289 (EBSCO)

Fenwick R., Tausing M., (2001), Scheduling Stress. American Behavioral Scientist. Vol. 44, issue 7, p. 1179 (EBSCO)

Folkman S., & Lazarus R. S. (1980), An analysis of coping in a middle-aged community sample. Journal of Health and Social Behavior. Vol. 21, p. 219-239

Fonagy P., Steele M., Steele H., Higgitt A., & Target M. (1994). The Emanuel Miller Memorial Lecture 1992: The theory and practice of resilience. Journal of Child Psychology and Psychiatry and Allied Disciplines. Vol. 35, p. 231-257 (EBSCO)

Friedman M.J., (1989), Post-traumatic stress disorder. Curent opinion in Psychiatry, Vol. 2, p. 230-234

Froberg D., Gjerdingen D., M., (1986), Multiple roles and women’s mental and physical health: what have we learned? Women and Health. Vol. 11, p. 79 – 96 (EBSCO)

Frone M.R., (1999), Work stress and alcohol use. Alcohol Research & Health. Vol. 23, p. 284 (EBSCO)

Glaser R., Kiecolt-Glaser J., (1994), Human Stress and Immunity. Academic Press Inc.,

Glaser R., Kiecolt-Glaser J.K., (2001), Psychological stress and wound healing. Advanced in Mind – Body Medicine. Vol. 17, issue 1, p. 15

Goldberger L., Breznitz S., (1993, eds. 2), Handbook of Stress. The Free Press, A division of Macmillian Inc,

Gramling L.F., Lambert V.A., Pursley-Crotteau S., (1998), Coping in young women: theoretical retroduction. Journal of Advanced Nursing. Vol. 28, issue 5, p. 1082 (EBSCO)

Iluț, P.,(1994), Comportament prosocial-comportament antisocial. În:I Radu ( coord.), Psihologie Socială, p. 265-292, Cluj-Napoca, Editura Exe S.R.L.

Jason L.A., D.R., Kennedy K., Song S., Johnson D.E., Torres S.R., (2000), Chronic Fatigue Syndrome. Evaluation & the Health Professions. Vol. 23. Issue 3 p. 243 (EBSCO)

Johnson D.R., și Wu J., (2002), An Empirical Test of Crisis, Social Selection, and Role Explanations of the Relationship Between Marital Disruption and Psychological Distress: A Pooled Time-Series Analysis of Four-Wave Panel Data. Journal of Marriage & Family. Vol. 64, p. 211 (EBSCO)

King, G., Keohane, R., Verba, S. (2000). Fundamentele cercetării sociale, : Polirom, pp.25-40.

Lazarus R.S., (1966), Psychological stress and the coping process.

Murray, R. (2006). How to Write a Thesis (2nd ed.) : Open University Press

Moscovici, Serge (1998) Psihologia socială a relațiilor cu celălalt, Ed. Polirom, Iași

T., Handy J., Fineman S., (1995), “Managing” Stess, Emotion and Power at Work. SAGE Publications. Londra

, (2002), Work-family conflict, locus of control, and women’s well-being: tests of altenative pathways. Journal of Social Psychology. Vol. 142, issue 5, p. 645 (EBSCO)

Pearlin L.I., (1993), The Social Context of Stress. În Handbook of Stress. Theoretical and Clinical Aspects, eds. a II-a, de Goldberger L., Breznitz S. The Free Press.

Perrewe P.L., & Ganster D. C. (1989), The impact of job demands and behavioral control on experienced job stress. Journal of Organizational Behavior. Vol. 10, p. 213-229

Phillips-Miller D. L., Campell N. J., Morrison, C.R., (2000), Work and Family: Satisfaction, Stress and Spousal Support. Journal of Employement Counseling. Vol. 37, issue 1, p. 66 (EBSCO)

P.H., Conger, J.J., Kagan, J.,(1970) Child Development and Personality, New York, A Harper International

Poledna, S., Oaneș, C. (2008). Ghid de elaborare a lucrării de licență în domeniul asistenței sociale http://socasis.ubbcluj.ro/docs/ASIS/GhidLicentaAS.pdf

Pop, L. (coord.) (2001). Statistică, Universitatea București, Facultatea de Filosofie.

Roth, M. 2003. Perspectivele teoretice și practice ale asistenței sociale. Cluj-Napoca: Editura Presa Universitară Clujeană.

Radu I., & colab. (1993), Metodologie psihologica si analiza datelor, Editura Sincron, Cluj-Napoca;

Radu I., (1991), Introducere în psihologia contemporană. Ed. Sincron.

Roth, M. coord. (2008). Caiet de practică pentru studenți asistenți sociali. Modele și recomandări pentru proiecete de intervenție. Cluj Napoca: Presa Universitară Clujeană

Tuomi K., Seitsamo J., (1999), Stress management, aging and disease. Experimental Aging Research. Vol. 25, p. 353 (EBSCO)

Vasile Preda, (1998), Delincvența Juvenilă, Cluj-Napoca, Presa Universitară Clujeană

Vedhara K., Addy L., Wharton L., (2000), The role of social support as a moderator of the acute stress response: in situ versus empirically-derived associations. Psychology & Health. Vol. 15, issue 3, p. 297 (EBSCO)

Walen H.R., Lachman M.E., (2000), Social support from partner, family and friends: costs and benefits for men and women in adulthood. Journal of Social & Personal Relashionships. Vol. 17, issue 1, p. 5 (EBSCO)

Wofford J.C., Daly P., Juban R.L., (1999), Cognitive processes, strain and stress: gender differencies iin stress propensity indicators. Anxiety, Stress & Coping. Vol. 12, issue 1, p. 41 (EBSCO),

http://adevarul.ro/educatie/scoala/raport-abandonul-scolar-romania-crestere-pricopie-toamna-scolile-raporteze-internet-absentele-1_519a744f053c7dd83fb5d4fc/index.html

Legislatie:

H.G. nr. 972/4 decembrie 1995 privind aprobarea Planului național de acțiune în favoarea copilului

Legea nr. 678/21 noiembrie 2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane

Ordinul Ministrului de Interne și al Ministrului Educației și Cercetării privind colaborarea în domeniul educației și pregătirii anti-infracționale a elevilor

Legea nr. 218/23 aprilie 2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române

H.G. nr. 726/14 mai 2004 pentru aprobarea Planului de acțiuni prioritare în domeniul protecției copilului împotriva abuzului, neglijării și exploatării pentru perioada 2004-2005

Legea nr. 272/21 iunie 2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului

H.G. 1295/13 august 2004 privind aprobarea Planului național de acțiune pentru prevenirea și combaterea traficului de copii

H.G. 1504/16 septembrie 2004 privind aprobarea Planului național de acțiune pentru prevenirea și combaterea abuzului sexual asupra copilului și a exploatării sexuale a copiilor în scopuri comerciale

Legea nr. 371/20 septembrie 2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea poliției comunitare

H.G. 1769/21 octombrie 2004 privind aprobarea Planului național de acțiune pentru eliminarea exploatării prin muncă a copiilor

Convenția ONU asupra Drepturilor Copilului, adoptată la 20 noiembrie 1989, la Copenhaga

Convenția nr. 182 a OIM (Organizația Internațională a Muncii) privind interzicerea celor mai grave forme de exploatare ale muncii copilului și acțiunea imediată în vederea eliminării lor

Anexe:

Anexa 1-Repercursiunile atmosferei familiale asupra personalității copilului ( Adaptat după T. Kulcsar)

Anexa 2-Influența atitudinii parentale asupra comportamentului copilului

„Cei abuzați de părinți sau cei expuși acestui risc; cei care nu frecventează școala sau nu îndeplinesc standardele de comportament sau performanta cerute; cei a căror dezvoltare nu se conformează graficelor și caracteristicilor de vârstă atât de apreciate de pediatri și psihologi; cei care se hrănesc nepotrivit, fumează, beau, consumă droguri, au relații sexuale precoce[…] cei care devin părinți înainte să trebuiască .(Oakley în Mayall, 1994:17).

Anexa 3

Grila de analiză a documentelor din Centrul Multifunctional Nr.1, Zalău

Fisa date copil ( nume, data nasterii, parinti, nr frati, domiciliul si motivul plasamentului)

Fisa de deschidere a cazului ( tip de caz, data referirii, modalitati de deschidere, informatii privind beneficiarul, informatii generale despre caz

Fisa de inchidere a cazului (nume si prenume copil, data si locul nasterii, motivul deschiderii cazului, modalitate de inchidere a cazului, situatia cazului de inchidere, data)

Raport( situatia sociala si juridica, evaluare pedagogica,evaluare psihologica,diagnostic, evolutia copilului in centrul de plasament in regim de urgenta,servicii de consiliere oferite copilului, ntegrare socio-afectiva, situatia medicala, concluzii, observatii, recomandari)

Declaratie copil( depinde de vârsta acestuia)

Referat privind plasamentul in centrul de primire in regim de urgenta

Plan individualizat de protectie/ plan personalizat de interventie

Servicii pentru persoana fata de care copilul a dezvoltat legaturi de atasement

Raport privind evolutia copilului in centru

Raport privind situatia psihosociala a copilului( date despre copil, personalitatea, starea fizica si mentala a copilului, date despre familie,propuneri)

Fisa de evaluare initiala a comportamentului la intrarea in csc nr 1 zalau

Fisa de examinare medicala la intrarea in csc zalau

Progarm de interventie specifica pentru copilul din centru

Proces verbal privind intalnirea dintre copil-sef centru-asistent social-psiholog( scop, obietive specifice,dificultati intalnite in cadrul intalnirii,modalitati propuse pentru rezolvarea problemelor si indeplinirea obiectivelor,obiective privind activitatile cu copii si parintii pentru perioada urmatiare

Raport de intalnire copil-familie

Raport de intrevedere-vizita

Program de consiliere psihologica

Fisa de evaluare psihologica initiala

anchetă socială de la primăria de domiciliu al solicitantului, recomandări ale reprezentanților opiniei publice prin care să se facă referire la comportamentul social al acestuia (poliția, școală, alte instituții și chiar de la vecini)

Anexa 4

Harta Județului Salaj.

Anexa 5

Coli realizate de către grupurile de copii din Centrul Multifunctional Nr.1 Zalau

Anexa 5

Interpretare rezultate Atlas TI

Bibliografie:

Bailey D., Wolfe D., (1996), The contextual impact of social support across race and gender. Journal of Black Studies. Vol. 26, issue 3, p. 287 (EBSCO)

Barnett R.C., (1993), Multiple Roles, Gender and Psychological Distress În Handbook of Stess. Theoretical and Clinical Aspects, de Goldberger L., Breznitz S. The Free Press.

Barry P.D., (1990), Mental Health and Mental Illness. J.B. Lippincott Company.

Băban A., (1998), Stres și personalitate. Presa Universitară Clujeană,

Bandura, A., Ross, D. Ross, S.,(1963), Imitation of Film-Mediated Aggresisive Develpment, New York, Holt, Rinehart and Winston

, R. (2004). The Research Project (4th ed.). : Routledge

Berkowitz, L., (1974). Some determinants of impulsive aggression:the role of mediated associations with reinforcements of aggression. Psychological Review, 81, p.165-176

Billings A. G., & Moos R. H. (1984), Coping, stress and social resources among adults with unipolar depression. Journal of Personality and Social Psychology. Vol. 46, p. 877-891

Boles J.S., Howard W.G., Donofrio H.H., (2001), An investigation into the inter-relashionships of work – family conflict, family – work conflict and work satisfaction. Journal of Managerial Issues. Vol. 13, issue 3, p. 376 (EBSCO)

Bem, D.J. (1967) Self-perception: An alternative interpretation of cognitive dissonance phenomena. Psychological Review, 74.

Bogdan, T. , Sântea. I. & Drăgan-Cornianu, R. (1983). Comportamentul uman în procesul judiciar. Ed. Ministerului de Interne, București

Bogdan, T. (1973). Probleme de psihologie judiciară. Ed. Științifică, Buc.

Buș, I. (1997). Psihologie judiciară. Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj Napoca

, R.. (1988). Fitness, school dropouts and delinquents. The health crisis in our schools. College Student Journal, 22

, R.N. (1996). School accountability beyond test scores: A student-centered approach. Education, 116(4)

, R.N., and Reiger, R.C. (2000). The New Third Force Psychology promises to reduce the growing prison population through studentcentered high schools. Education, 121(1Chow, P. and Wood, W. (2001). Comparing Canadian and Students on Cognitive Dissonance Test Scores. College Student Journal (in press).

Chow, P. and Wood, W. (2001). Comparing Canadian and Students on Cognitive Dissonance Test Scores. College Student Journal (in press).

Cassidy T., (2000), Stress, healthiness and health behaviours: an exploration of the role of life events, daily hassles, cognitive appraisal and the coping prcess. Counselling Psychology Quaterly. Vol/ 13, issue 3, p. 293 (EBSCO)

Chelcea, Septimiu. (2007). Cum să redactăm o lucrare de licență, o teză de doctorat, un articol științific în domeniul științelor socioumane. București: Comunicare.ro.

Cojocaru, Ștefan. (2006). Proiectul de intervenție în asistența socială : de la propunerea de finanțare la proiectele individualizate de intervenție. : Editura Polirom.

Coakes, S., Steed, L (2005). SPSS Analysis without Anguish, Johm Wiley and Sons, .

Dragomirescu V., (1967), Psihologia Comportamentului Deviant, București, Editura Științifică și Enciclopedică

De Ridder D.T.D., (2000), Gender, Stress and Coping: Do Women Handle Stessful Situations Differently from Men? în Sherr L., St Lawrence J. S., Women, Health and the Mind, John Wiley & Sons

Derevenco P., Anghel I., Băban A., (1992), Stresul în sănătate și boală – de la teorie la practică -. Dacia, Cluj-Napoca

Elder,G.H., (1963) Parental Power legitimation and its Effect on the adolescent. Sociometry, 26, p.50-65.

Erdwins C.J., (2001), The relationship of women’s role strain to social support, role satisfaction and self-efficacy. Family Relations, Vol. 50, issue 3, p. 230 (EBSCO)

Felsten G., (1998), Gender and coping: use of distinct strategies and association with stress and depression. Anxiety, Stress &Coping. Vol. 11, issue 4, p. 289 (EBSCO)

Fenwick R., Tausing M., (2001), Scheduling Stress. American Behavioral Scientist. Vol. 44, issue 7, p. 1179 (EBSCO)

Folkman S., & Lazarus R. S. (1980), An analysis of coping in a middle-aged community sample. Journal of Health and Social Behavior. Vol. 21, p. 219-239

Fonagy P., Steele M., Steele H., Higgitt A., & Target M. (1994). The Emanuel Miller Memorial Lecture 1992: The theory and practice of resilience. Journal of Child Psychology and Psychiatry and Allied Disciplines. Vol. 35, p. 231-257 (EBSCO)

Friedman M.J., (1989), Post-traumatic stress disorder. Curent opinion in Psychiatry, Vol. 2, p. 230-234

Froberg D., Gjerdingen D., M., (1986), Multiple roles and women’s mental and physical health: what have we learned? Women and Health. Vol. 11, p. 79 – 96 (EBSCO)

Frone M.R., (1999), Work stress and alcohol use. Alcohol Research & Health. Vol. 23, p. 284 (EBSCO)

Glaser R., Kiecolt-Glaser J., (1994), Human Stress and Immunity. Academic Press Inc.,

Glaser R., Kiecolt-Glaser J.K., (2001), Psychological stress and wound healing. Advanced in Mind – Body Medicine. Vol. 17, issue 1, p. 15

Goldberger L., Breznitz S., (1993, eds. 2), Handbook of Stress. The Free Press, A division of Macmillian Inc,

Gramling L.F., Lambert V.A., Pursley-Crotteau S., (1998), Coping in young women: theoretical retroduction. Journal of Advanced Nursing. Vol. 28, issue 5, p. 1082 (EBSCO)

Iluț, P.,(1994), Comportament prosocial-comportament antisocial. În:I Radu ( coord.), Psihologie Socială, p. 265-292, Cluj-Napoca, Editura Exe S.R.L.

Jason L.A., D.R., Kennedy K., Song S., Johnson D.E., Torres S.R., (2000), Chronic Fatigue Syndrome. Evaluation & the Health Professions. Vol. 23. Issue 3 p. 243 (EBSCO)

Johnson D.R., și Wu J., (2002), An Empirical Test of Crisis, Social Selection, and Role Explanations of the Relationship Between Marital Disruption and Psychological Distress: A Pooled Time-Series Analysis of Four-Wave Panel Data. Journal of Marriage & Family. Vol. 64, p. 211 (EBSCO)

King, G., Keohane, R., Verba, S. (2000). Fundamentele cercetării sociale, : Polirom, pp.25-40.

Lazarus R.S., (1966), Psychological stress and the coping process.

Murray, R. (2006). How to Write a Thesis (2nd ed.) : Open University Press

Moscovici, Serge (1998) Psihologia socială a relațiilor cu celălalt, Ed. Polirom, Iași

T., Handy J., Fineman S., (1995), “Managing” Stess, Emotion and Power at Work. SAGE Publications. Londra

, (2002), Work-family conflict, locus of control, and women’s well-being: tests of altenative pathways. Journal of Social Psychology. Vol. 142, issue 5, p. 645 (EBSCO)

Pearlin L.I., (1993), The Social Context of Stress. În Handbook of Stress. Theoretical and Clinical Aspects, eds. a II-a, de Goldberger L., Breznitz S. The Free Press.

Perrewe P.L., & Ganster D. C. (1989), The impact of job demands and behavioral control on experienced job stress. Journal of Organizational Behavior. Vol. 10, p. 213-229

Phillips-Miller D. L., Campell N. J., Morrison, C.R., (2000), Work and Family: Satisfaction, Stress and Spousal Support. Journal of Employement Counseling. Vol. 37, issue 1, p. 66 (EBSCO)

P.H., Conger, J.J., Kagan, J.,(1970) Child Development and Personality, New York, A Harper International

Poledna, S., Oaneș, C. (2008). Ghid de elaborare a lucrării de licență în domeniul asistenței sociale http://socasis.ubbcluj.ro/docs/ASIS/GhidLicentaAS.pdf

Pop, L. (coord.) (2001). Statistică, Universitatea București, Facultatea de Filosofie.

Roth, M. 2003. Perspectivele teoretice și practice ale asistenței sociale. Cluj-Napoca: Editura Presa Universitară Clujeană.

Radu I., & colab. (1993), Metodologie psihologica si analiza datelor, Editura Sincron, Cluj-Napoca;

Radu I., (1991), Introducere în psihologia contemporană. Ed. Sincron.

Roth, M. coord. (2008). Caiet de practică pentru studenți asistenți sociali. Modele și recomandări pentru proiecete de intervenție. Cluj Napoca: Presa Universitară Clujeană

Tuomi K., Seitsamo J., (1999), Stress management, aging and disease. Experimental Aging Research. Vol. 25, p. 353 (EBSCO)

Vasile Preda, (1998), Delincvența Juvenilă, Cluj-Napoca, Presa Universitară Clujeană

Vedhara K., Addy L., Wharton L., (2000), The role of social support as a moderator of the acute stress response: in situ versus empirically-derived associations. Psychology & Health. Vol. 15, issue 3, p. 297 (EBSCO)

Walen H.R., Lachman M.E., (2000), Social support from partner, family and friends: costs and benefits for men and women in adulthood. Journal of Social & Personal Relashionships. Vol. 17, issue 1, p. 5 (EBSCO)

Wofford J.C., Daly P., Juban R.L., (1999), Cognitive processes, strain and stress: gender differencies iin stress propensity indicators. Anxiety, Stress & Coping. Vol. 12, issue 1, p. 41 (EBSCO),

http://adevarul.ro/educatie/scoala/raport-abandonul-scolar-romania-crestere-pricopie-toamna-scolile-raporteze-internet-absentele-1_519a744f053c7dd83fb5d4fc/index.html

Legislatie:

H.G. nr. 972/4 decembrie 1995 privind aprobarea Planului național de acțiune în favoarea copilului

Legea nr. 678/21 noiembrie 2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane

Ordinul Ministrului de Interne și al Ministrului Educației și Cercetării privind colaborarea în domeniul educației și pregătirii anti-infracționale a elevilor

Legea nr. 218/23 aprilie 2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române

H.G. nr. 726/14 mai 2004 pentru aprobarea Planului de acțiuni prioritare în domeniul protecției copilului împotriva abuzului, neglijării și exploatării pentru perioada 2004-2005

Legea nr. 272/21 iunie 2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului

H.G. 1295/13 august 2004 privind aprobarea Planului național de acțiune pentru prevenirea și combaterea traficului de copii

H.G. 1504/16 septembrie 2004 privind aprobarea Planului național de acțiune pentru prevenirea și combaterea abuzului sexual asupra copilului și a exploatării sexuale a copiilor în scopuri comerciale

Legea nr. 371/20 septembrie 2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea poliției comunitare

H.G. 1769/21 octombrie 2004 privind aprobarea Planului național de acțiune pentru eliminarea exploatării prin muncă a copiilor

Convenția ONU asupra Drepturilor Copilului, adoptată la 20 noiembrie 1989, la Copenhaga

Convenția nr. 182 a OIM (Organizația Internațională a Muncii) privind interzicerea celor mai grave forme de exploatare ale muncii copilului și acțiunea imediată în vederea eliminării lor

Anexe:

Anexa 1-Repercursiunile atmosferei familiale asupra personalității copilului ( Adaptat după T. Kulcsar)

Anexa 2-Influența atitudinii parentale asupra comportamentului copilului

„Cei abuzați de părinți sau cei expuși acestui risc; cei care nu frecventează școala sau nu îndeplinesc standardele de comportament sau performanta cerute; cei a căror dezvoltare nu se conformează graficelor și caracteristicilor de vârstă atât de apreciate de pediatri și psihologi; cei care se hrănesc nepotrivit, fumează, beau, consumă droguri, au relații sexuale precoce[…] cei care devin părinți înainte să trebuiască .(Oakley în Mayall, 1994:17).

Anexa 3

Grila de analiză a documentelor din Centrul Multifunctional Nr.1, Zalău

Fisa date copil ( nume, data nasterii, parinti, nr frati, domiciliul si motivul plasamentului)

Fisa de deschidere a cazului ( tip de caz, data referirii, modalitati de deschidere, informatii privind beneficiarul, informatii generale despre caz

Fisa de inchidere a cazului (nume si prenume copil, data si locul nasterii, motivul deschiderii cazului, modalitate de inchidere a cazului, situatia cazului de inchidere, data)

Raport( situatia sociala si juridica, evaluare pedagogica,evaluare psihologica,diagnostic, evolutia copilului in centrul de plasament in regim de urgenta,servicii de consiliere oferite copilului, ntegrare socio-afectiva, situatia medicala, concluzii, observatii, recomandari)

Declaratie copil( depinde de vârsta acestuia)

Referat privind plasamentul in centrul de primire in regim de urgenta

Plan individualizat de protectie/ plan personalizat de interventie

Servicii pentru persoana fata de care copilul a dezvoltat legaturi de atasement

Raport privind evolutia copilului in centru

Raport privind situatia psihosociala a copilului( date despre copil, personalitatea, starea fizica si mentala a copilului, date despre familie,propuneri)

Fisa de evaluare initiala a comportamentului la intrarea in csc nr 1 zalau

Fisa de examinare medicala la intrarea in csc zalau

Progarm de interventie specifica pentru copilul din centru

Proces verbal privind intalnirea dintre copil-sef centru-asistent social-psiholog( scop, obietive specifice,dificultati intalnite in cadrul intalnirii,modalitati propuse pentru rezolvarea problemelor si indeplinirea obiectivelor,obiective privind activitatile cu copii si parintii pentru perioada urmatiare

Raport de intalnire copil-familie

Raport de intrevedere-vizita

Program de consiliere psihologica

Fisa de evaluare psihologica initiala

anchetă socială de la primăria de domiciliu al solicitantului, recomandări ale reprezentanților opiniei publice prin care să se facă referire la comportamentul social al acestuia (poliția, școală, alte instituții și chiar de la vecini)

Anexa 4

Harta Județului Salaj.

Anexa 5

Coli realizate de către grupurile de copii din Centrul Multifunctional Nr.1 Zalau

Anexa 5

Interpretare rezultate Atlas TI