Proiectului Rosia Montana Asupra Mediului

3.1 Cadru general – Proiectul Roșia Montană

Locul

Roșia Montană este un mic sat în munții împăduriți din vestul României, iar depozitele de aur se crede că sunt cele mai mari din întreaga Europă. Zona a fost exploatată de cel puțin două milenii, din timpul lui Cezar pînă în zilele lui Ceaușescu, dobândindu-și numele – „muntele roșu” – de la râurile înroșite de la deversările toxice rezultate în urma a peste 2000 de ani de exploatare a aurului.

Minvest S.A., o societate minieră de stat, a exploatat mina din anul 1989 până în 2006. Datorită utilizării de practici de minerit învechite și fiind dependentă de subvențiile de stat, care nu erau conforme practicilor UE, Minvest și-a închis activitatea, ca parte a negcierior care au deschis drumul aderării la României la UE. Drept urmare, la Roșia Montană șomajul – 50% pe vremea aceea a crescut la 70 %, lasând 1000 de locuitori din sat șomeri și nevoiași, dacă nu cumva mineritul continuă sub proprietate privată.

Proiectul

În locul minei subvenționate de stat, societatea canadiană Gabriel Resources – proprietarul a 80% din drepturile miniere prin filiala sa din România, Rosia Montana Gold Corporation (RMCG) – a propus să organizeze noi operațiuni miniere la o scară mai amplă. Societatea din Toronto tranzacționată la bursă ar aplica metode noi de extracție, care în alte părți s-au demonstrat a fi atât profitabile, cât și mult mai puțin dăunătoare terenurilor și apelor – și, de asemenea, ar întreprinde un proiect larg de recuperare ecologică fără precedent în regiune. Aceste eforturi finanțate de Gabriel ar reabilita nu numai terenurile afectate de noua mină proprie , dar și sistemul hidrologic, afectat semnificativ prin intermediul mineritului necontrolat timp de 2000 de ani.

Hotărârea

Întrucât lucrurile staționau, Gabriel Resources a depus în aprilie 2006 Evaluarea Impactului asupra Mediului (EIA), finalizând recent o serie de 14 înâlniri publice pe teritoriul României și două sesiuni în Ungaria. EIA, rodul unei echipe de 100 de specialiști în minerit și mediu din peste 10 țări, reprezintă un raport complex cu privire la dezvoltarea minei și planul de funcționare, inclusiv considerațiuni ecologice șî angajamente de reabilitare, care ar rămâne obligatorii, din punct de vedere legal, pe toată durata de viață de 17 ani a proiectului, de la dezvoltare la post-închidere. Pe baza EIA, care respectă cerințele UE recent „armonizate” cu legislația română, guvernul romăn va decide dacă va da proiectului aprobarea finală, printr-o hotărâre așteptată în ultimul trimestru al anului 2006. În joc sunt zece milioane de uncii de minereu de aur, aproximativ 2,5 miliarde de dolari americani în dezvoltare economică pentru România – și mijloace de muncă pentru mii de locuitori ai unei zone desemnate, oficial, de guvern ca „zonă dezavantajată”.

Disputa

Deși a fost puțin relatat în afara zonei balcanice, proiectul Roșia Montană reprezintă subiectul unei dispute în România și Ungaria vecină. Miezul dezbaterilor este necesitatea utilizării cianurii pentru extractia aurului pur din zăcamântul cu densitate scăzută, dispersat – o modalitate utilizată – în mod obișnuit, în peste 400 de mine de aur de pe glob, inclusiv in majoritatea minelor de aur din Europa, în funcțiune în prezent. Procedura necesită construirea unui complex de procesare a aurului, care include o componentă de distrugere și tratare a cianurii, precum și un bazin, cunoscut drept o haldă de sterili, pentru captarea și păstrarea rocii prelucrate în vederea limitării Drenajului Rocii Acide, situație datorită căreia majoritatea apelor din Roșia Montană au fost contaminate și s-au inroșit. Pe fundalul disputei Roșia Montană stă spectrul dezastrului de la Baia Mare din ianuarie 2000, când o inundație a rupt peretele unei halde primitive de sterili, aparținând unei societăți australiene de minerit, sterili care s-au revărsat in râul Tisa, un afluent al Dunării, contaminând apa pe tot parcursul său până in Ungaria. Faptul că proiectul Roșia Montană se deosebește complet de rezervorul de sterili, primitiv și prost finanțat, din Baia Mare – precum și faptul că standardele internaționale, aplicate ca răspuns la accidentul de la Baia Mare, au ridicat ștacheta pentru noile proiecte – nu liniștesc oamenii, cărora le revine în minte incidentul din 2000.

Politica

Specialiștii în mediul înconjurător, conduși de un ONG de opoziție denumit Alburnus Maior (din România , dar fondat în Ungaria de specialiști de mediu) avertizează că aprobarea permisului de minerit pentru Gabriel este o Invitație la o altă catastrofă ecologică. În România și Ungaria, grupurile s-au opus proiectului Roșia Montană pe baza vechilor resentimente privind societățile străine și capitalismul în general, – ca și mediatizata remarcă a fostului premier român, Adrian Năstase, că „nimeni nu rămâne să câștige din minerit, decât străinii care vor lua aurul și vor lăsa cianură”.

Cu mina de stat închisă, o majoritate în creștere de locuitori ai satului Roșia Montană, Imre Eckhardt, citat în recentele rapoarte de știri: „Cunoaștem că mineritul după vechiul sistem nu mai poate continua. Noua mină este singurului lucru care poate salva satul și avem nevoie de investiție, locală sau străină. Cei care se opun minei nu propun nimic serios în schimb”.

Opțiunile

Cu toate acestea, punctul forte al minei nu eludează sau respinge motivele specialiștilor de mediu. Ci răspunde acelor motive cu cuvintele acestora: Muntii, văile și râurile din Roșia Montană sunt într-o stare deplorabilă si periculoasă – îmbâcsite cu arsenic, zinc și fier peste limitele legale și îmbolnăvite cu drenajul rocilor acide din mineritul de două milenii. Cine va reabilita acele terenuri, dacă nu Gabriel, prin propriul său angajament de recuperare sistematică a mediului înconjurător? O extracție minieră privată a aurului, guvernată de cele mai bune practici industriale internaționale și cu ajutorul standardelor europene post Baia Mare, vor aduce la Roșia Montană bunăstarea, mâna de lucru și tehnologiile necesare vor reda zonei sănătatea ecologică. Chiar dacă societatea exploatează noi zone, aceasta va curăța fosta poluare a apelor cauzată de metodele rudimentare de minerit din epocile anterioare, care – date fiind pretențiile coplesitoare preivind veniturile ale Guvernului Român – altfel ar fi lăsate așa cum sunt. Comform declarațiilor dl. Alan R. Hill, CEO al Gabriel, noul proiect Roșia Montană „este o mină de curățat murdăria”.

Printre cele mai bune practici Gabriel va aplica cel mai important plan de management pentru utilizarea în siguranță, transportul și distrugerea cianurii. Observând standardele stabilite de Programul de Mediu al Națiunilor Unite și în conformitate cu codul Internațional de Management al Cianurii (dezvoltat ca răspuns la Baia Mare și semnat de Gabriel Resources la înnceputul anului 2006), acest plan va utiliza tehnologii care reduc concentrațiile de cianură sub nivelul stabilit de UE ca fiind sigur a fi deversat într-o facilitate de administrare a steririlor. Când Gabriel a afirmat în EIA că cianura tratată nu va pune în pericol nici locuitorii zonei și nici mediul înconjurător, acea afirmație este susținută de experiența minelor de aur importante din cadrul unor comunități energetice din SUA, Spania, Suedia, , Finlanda, Australia, Noua Zeelandă și alte zece state, care folosesc , în siguranță, aceeași tehnologie de ani de zile.

Viitorul

Cu alte cuvinte, economia poate crește fără nici un cost pentru mediu, iar, în primul rând, pedeapsa industrială impusă asupra minunatului peisaj din Roșia Montană nu ar fi existat niciodată. Luând lucrurile așa cum sunt, proiectul Gabriel se prezintă ca cea mai buna și poate singură cale ca regiunea și locuitorii acesteia să depășească daunadeja creată

Acesta este un sat în care educația avansată este rară, îngrijirea medicală este insuficientă, casele sunt încălzite cu lemn, jumătate din case nu au canalizare sau alimentare cu apă corespunzătoare. Noile proiecte oferite printr-o operațiune modernă de minerit pot schimba toate acestea. Locurile de muncă sigure pe care le va crea – salariile mărite, industria forței de muncă, investiții, impozite pe venit și infrastructură, plus angajamentul Gabriel față de Dezvoltarea Comunitară complexă inclusiv construirea unui nou sat și înființarea primei micro-bănci din regiune – pot sta la baza unei economii locale puternice și diversificate, a unui loc, care, pentru prima dată după 2000 de ani, nu mai depinde exclusiv de minerit.

Pentru a fi dezvoltat, proiectul Roșia Montană necesită terenuri. După cum s-a menționat deja, o mare parte din terenul pe care se va realiza exploatarea minieră este deja o sursă de poluare, iar prin managementul apei si a reziduurilor, proiectul Roșia Montană va avea un impact benefic, realizând pentru prima dată un control si o tratare a apelor.

Din păcate nevoia de terenuri duce și la unele din cele mai semnificative impacturi directe prin necestitatea strămutării sau relocării a 560 de gospodării (ceea ce a mai rămas dintr-un total de 974 numărate la un recensământ în anul 2003). Acest aspect sensibil este abordat prin intermediul unei echipe speciale și al unui departament din RMCG, și anume Departamentul petru relații comunitare.

Planul în baza căruia se va realiza achiziționarea dreptului de proprietate asupra acestor gospodării este bazat pe recomandările Bancii Mondiale in domeniul strămutărilor involuntare, fiind aliniat legislației românești și directivelor Comunității Europene.

Din totalul populației afectate de procesul de achiziție al proprietăților, 42% au optat deja pentru pachetul de strămutare, conform reglementărilor RRAP. Restul de 58 % din comunitate fie au încheiat un contract opțional pentru a-și vinde proprietățile fie așteaptă rezultatele studiului de impact ecologic. Forma finală a studiului de impact ecologic va lua în considerare dolențele celor ce doresc să se mute precum și a celor ce doresc să rămână. Capitolul Alternative din studiul de impact ecologic prezintă unele din reconfigurările posibile pentru proiectul Roșia Montană.

3.2 Alternative pentru proiectul Roșia Montană

Conform legslației românești și a celei Comunității Europene privitoare la un studiu de imapct ecologic, procesul de întocmire al unui studiu de impact ecologic va lua în considerare opțiunile alternative pentru dezvoltarea întregului proiect, precum si aspectele specifice ale proiectului. Aceste opțiuni trebuie să fie viabile și să fi făcut obiectul unei analize ecologice suficiente, menită sa ofere suport în luarea unei decizii asupra proiectului.

Opțiunea „Fără acest proiect”

Opțiunea „Fără acest proiect” a fost luată în considerare, iar beneficiile aduse de proiectul Roșia Montană au fost comparate cu beneficiile potențiale oferite de alte căi de dezvoltare. În cazul în care proiectul Roșia Montană nu continuă, problemele de poluare existente cauzate de activitățile miniere anterioare și declinul socio-economic al zonei vor continua dacă nu apar investiții alternative seminificative. În absența programului Roșia Montană, considerând și închiderea minei administrată de stat ce exista la Roșia Montană, reabilitarea zonei afectată de acea mină și stabilirea de noi mijloace de existență pentru populația din zonă ar impune o infuzie semnificativă de resurse economice și o alocare permanentă a lor.

A fost examinată si posibilitatea de a implementa industrii alternative ce ar putea avea un impact socio-economic benefic, similar propunerii de proiect Roșia Montană. Există o serie întreagă de impedimente legate de atragerea unor industrii alternative, din lipsa unor investiții adiționale semnificative menite să susțină potențialul de dezvoltare și climatul investițional din zonă. Proiectul Roșia Montană nu exclude stabilira unor altor industrii, fiin chiar prevăzut să elimine o parte din impedimentele existene în acest sens.

O analiză completă a acestor opțiuni alternative este descrisă în studiul de impact ecologic, concluzia fiind că opțiunile alese pentru proiectul Roșia Montană sunt cele mai potrivite având în vedere constrângerile si oportunitățile economice, tehnice și ecologice, reprezentând totodată un pachet de cele mai bune tehnologii actuale – lucru relevant, de altfel.

Diminuarea impactului

Diminuarea impactului proiectului Roșia Montană a folosit o serie ierarhică de abordări:

Primul obiectiv a fost evitarea impacturilor, de exemplu prin decizii asupra unor locații și a unor structuri favorabile sau prin utilizarea unor tehnologii ce ar evita emisiile nocive;

Dacă nu este posibilă evitarea unui impact, impacturile au fost minimalizate înca de la organizarea lor, de exemplu prin reducerea cantității de deșeuri sau prin minilmalizarea „amprentei teritorale” impusă de facilitățile proiectului Roșia Montană;

În cazul în care impacturile nu puteau fi minimalizate înca de la sursă, ele au fost gestionate la fața locului, de exemplu prin controlul eroziunii, ziduri de protecție sau gestionare a apelor;

Atunci când nici una din situații nu est eplicabilă, imapcturile sunt administrate la „primitorul” afectat, de exemplu prin restabilirea sau relocarea comunităților afectate ale Proiectului;

În orice unitate industrială, unele impacturi sunt inevitabile și de aceea sunt necesare mecanisme „de restaurare”, cum ar fi închiderea și întreținerea minelor și a facilităților de adiministrare a steririlor;

Anumite impacturi sunt pozitive (de exemplu, oportunitatea de angajare a forței de muncă și calitatea îmbunătățită a apei). EIM identifică metodele de maximizare a acestoe beneficii.

Administrarea cianurii

Cianura este una din substanțele care vor dizolva aurul.

Cianura este o substanță toxică, ceea ce înseamnă că trebuie administrată cu atenție. În cadrul PRM a fost întocmit special un Plan de Management al Cianurii (PMC) pentru Roșia Montană în conformitate cu Codul Internațional de Administrare a Cianurii („Codul”) pentru industria extractivă a aurului și a reglementărilor Cefic ale UE, majoritatea utilizând, de asemenea, cianura.

O societate acreditată conform standardelor UE va transporta cianura la amplasamentul PRM, în stare solidă și în onteriorul unor containere sgilate special ranforsate.

Se va înființa în cadrul fabrici de procesare de la PRM o unitate de detoxifcare a cianurii.

Această tehnologie va reduce nivelele de cianură din cursul de evacuare la nivelele situate mult sub nivelul maxim pe care România, UE și America de Nord le-a desemnat drept sigure, înainte ca sterilii să fie evacuați de fabrica de procesare în haldă aceasta tehnologie de detoxifiere a cianurii a fost utilizată cu succes de peste 80 de mine pe întreg globul și continuă să înlocuiască vechile tehnologii. De asemenea, este important de reținut că acea cianură, deferită de metalele grele, nu este bio-acumulată și se degradează, în mod natural, în condițiile atmosferice.

Sisteme de siguranță în exces

Cu toate acestea, ca altă măsură de siguranță, a fost emisă o prevedere pentru detoxifierea suplimentară a cianurii active, dacaă ar fi necesar, pentru orice motive sau în orice caz, de exemplu, să permită deversarea în mediul înconjurător, în conformitate cu standardele de calitate, în cazul în care deversarea ar deveni necesară sau de dorit. Planul de monitorizare PRM include monitorizarea continuă a cianurilor pe tot procesul, precum și în mediu.

Siguranța haldei

Facilitatea de Administrare a sterililor (FAS) este proiectată să respecte strict standardele române și internaționale pentru furnizarea unui control sigur și acceptabil din punctul de vedere al mediului al steririlor detoxifiați. Statistic, procesul de Evaluare a Impactului Asupra Mediului identifică două mari pericole la haldele de steril:

Supraîncărcarea, când înalțimea și capacitatea de depozitare a haldei nu sunt suficiente pentru a reține apa și

Ruptura haldei, când o porțiune a haldei se prabușește.

În aceasta privință, reglementările române sunt mult mai exacte decât orice directivă a UE. Reglementările române stipulează că Facilitatea de Administrare a Steririlor trebuie să aibă o capacitate de colectare echivalentă cu 24 de ore de ploaie cu un debit prevăzut numai odată la 10.000 de ani. Halda de la Roșia Montană este proiectată să rețină un volum total de aluviuni de peste patru ori mai mare decât reglementările române.

Închiderea, recuperarea și întreținerea minei

Inchiderea unei mine înseamnă implicit curățarea ei, resabilitarea terenului și returnarea amplasamentului unui utilizator care produce. Aceasta înseamnă că locul trebuie să fie stabil din punct de vedere fizic, chimic și biologic. Întreținerea este necesară pentru a asigura că inchiderea este valabilă pe termen lung. Îngrijirea mineipoate dura zeci de ani, în funcție de specificul minei în momentul închiderii.

PRM include un prigram de monitorizare a mediului pentru a asigura lipsa legatarilor.

Finanțarea închiderii: garanția financiară de mediu (GFM)

Fondurile necesare Inchiderii PRM vor fi acoperite printr-o Garanție Financiară de Mediu, care asigură sumele de bani disponibile pentru aceste operațiuni, indiferent de orice modificare a condițiilor economice. GFM se calculează și va fi acordată la începutul proiectului, pentru asigurarea disponibilității fondului în baza oricăror modoficări de situații.

Reabilitarea Minei și a Planului de Management al Închiderii („Planul de Închidere a Minei”) subliniază un plan pentru un program de întreținere pe termen lung , care asigură îndeplinirea obiectivelor Planului de Închidere a Minei. Ca parte a EIM și procesului de acordare a permiselor, procesul de închidere a minei, programarea și strucutura garanției financiare vor fi definite și acceptate de Societate.

Obiectivele de reabilitare trebuie să adreseze sugestiile și opiniile comunității, cerințele de reglementare, aspecte specifice amplasamentului, politicile RMCG și cele mai bun practici industriale și trebuie să includă:

Protecția sănătății și bunăstării publice;

Realizarea țelurilor convenite pentru utilizarea terenului după închidere;

Stabilirea geotehnică a structurii minei (pereții puțurilor, depozitele de roci);

Recuperarea terenului și diminuarea sedimentelor, eroziunii și eventualele deteriorări de mediu;

Protecția calității apei pentru a se asigura că îmbunătățirea acesteia și tratarea poluării pre-existente continuă dupa încetarea PRM.

Per total, PRM oferă o oportunitate de sporire a biodivesității în zonă. În primul rând, va exista o îmbunătățire semnificativă a mediului acvatic, prin curățarea și remedierea poluării anterioare, care a îmbolnăvit regiunea Roșia Montană. În al doilea rând, planul de management al biodiversității și pentru crearea unui scut biodiversificat în jurul minei.

Zestrea culturală și dezvoltarea sustenabilă

Întrucât mineritul a făcut parte integrantă din dezvoltarea Roșiei Montană de peste 200 de ani, acesta a reprezentat un exemplu important al culturii comunității miniere din România. Cu toate acestea, scăderea populației din Roșia Montană s-a datorat unor modificări semnificative atât datorită economie satului, cât și aspectullui satului. Numeroase case având valori comune sau de patrimoniu sunt întrun stadiu deplorabil sau s-au dărâmat.

Pentru conservarea celor mai valororase caracteristici ale moștenirii culturale din Roșia Montană, a fost stabilită o zonă de protecție. Această zonă include centrul orașului și o concentrare de clădiri declarate valori arhitecturale, în plus față de biseici și căi de acces către zonele vechi și, recent, către mină. În aceast ă zonă de protecție nu sunt permise activitățile industriale. Un nou muzeu, în satul Piatra Albă, ca înlocui vechiul muzeu minier, care nu are un program de vizitare regulat.

41 de clădiri din Roșia Montană au fost denumite „istorice”. Nici una dintre acestea nu va fi distrusă de PRM; toate vor fi conservate pe loc;

PRM va fi cel mai modern și responsabil proiect minier dezvoltat vreodată în România;

Poluarea mediului pre-existentă va fi abordată de PRM;

Proiectarea PRM include oportunitatea de a îmbunătăți semnificativ condițiile necesare ale infrastructurii satului, inclusiv drumurile, alimentarea cu apă și tratarea apelor reziduale;

Noul sat va fi un așezământ modern, îmbinând tradiționalul cu plăcutul și infrastructura.

De asemenea, va permite crearea de locuri de muncă și oportunități de a realiza venituri atât cetățenilor cât și autorităților locale. Proiectul deschide drumul unei dezvoltări temeinice, susținute, după închiderea minei, prin deschiderea unei Microbănci care va încuraja înființarea de societăți mici, prin oportunități de pregătire profesională și educaționale, care în prezent nu sunt disponibile în Roșia Montană.

3.3 Gospodărirea apelor acide de drenaj și a apelor tehnologice

Ape acide de drenaj existente în Roșia Montană

2000 de ani de minerit necontrolat au făcut ravagii asupra râurilor si a solului din Roșia Montană, ducând la niveluri periculos de ridicate ale poluării apelor și a contaminării solului

Apele acide de mină afectează pârâul Roșia, precum și zone din bazinele hidrografice ale râurilor Abrud și Arieș

Riscul de generare de ape acide de mină crește prin crearea în sit a unor halde de rocă sterilă (material fără conținut rezultat prin pușcare) fără ca expunerea acestora la aer și apă să die controlată – astfel de exemple se întâlnesc în zona Roșia Montană atât la suprafață cât și în subteran, în lucrările vechi (galerii de coastă abandonate ce permit contactul cu apele din precipitații și topirea zăpezii)

Colectarea și epurarea apelor acide de drenaj

Pentru a estima potențialul net de neutralizare (PNN), pentru noul proiect minier s-a realizat un studiu amplu de investigare a AAD (ape acide de mină), prelevându-se peste 200 de probe din roci minerale

S-a determinat că potențialul net de neutralizare al piritei și a altor al altor sufuri sunt principalii factori generatori de AAD din cadrul haldelor de rocă sterilă de la Roșia Montană. Pentru a preveni generarea pe termen lung, aceste elemente vor fi izolate și controlate eficient în cadrul instalațiilor de depozitare a sterilelor prin colectarea și epurarea exfiltrațiilor și a scurgerilor de suprafață

Apele care intră în contact cu rocile expuse, cu lucrările miniere subterane abandonate și cu haldele de steril vor fi reținute, colectate în vederea epurării, epurarea pîna la atingerea nivelului limită legal și descărcate inapoi în cursurile de apă de suprafață pentru asigurarea debitului ecologic

În cadrul procesării minereului, în scopul recuperării conținuturilor economice de aur și argint, sterilele rezultate sunt tratate într-o instalație INCO (considerată cea mai bună tehnologie disponibilă) înainte de a fi descărcate în iazul de decantare. Roll varului în proces este de a menține un pH între 9-11 (alcalin pentru a se evita pierderea CN în urma emisiilor de HCN care apar în mediu slab acid la un pH sub 7.

Strategia de gospodărire a apei

Devierea apelor de suprafață:

Canalele de deviere a scurgerilor de suprafață vor fi realizate atât în valea Roșia cât și Corna

Apele de suprafață necontaminate din permimetrul proiectului vor fi deviate în jurul amenajărilor propuse pentru a reduce cantitatea de apă ce necesită epurare și pentru a menține debitele salubre din cele două văi

Apa deviată va fi apoi direcționată înapoi în bazinul hidrografic inițiala în aval de zonele de desfășurare a activităților specifice proiectului

Reutilizarea apei epurate:

Apa epurată va fi recirculată în cadrul proiectului, fiind utilizată la procesarea minereului și în alte scopuri industriale (controlul emisiilor de praf și activități de reabilitare)

O parte din apa tratată va fi descărcată în pârâurile Roșia și Corna pentru a menține debitele salubre și a îmbunătăți calitatea apei în afara amplasamentului

Apă tratată și reutilizarea acesteia:

Proiectul este conform documentului BREF elaborat de biroul european IPPC (prevenirea și controlul integrat al poluării) de la Sevilia, BAT (cele mai bune tehnici disponibile) și este conceput pentru a începe procesul de atenuare a nivelurilor poluării isorice din zona Roșia Montană, mai ales cele legate de calitatea apelor locale și regionale

Poluarea istorică rezultată în urma a 2000 de ani de minerit necontrolat se reflectă în calitatea estetică și chimică a apei din văile Roșia Montană și Corna. Studiile asupra condițiilor de refernță privitoare la caitatea apei au identificat concentrații de metale grele în principalele bazine hidrografice mult mai ridicate decât limitele admise de normele din România

Valori de 110 ori mai mari decât limitele admise pentru zinc (Zn)

Valori de 64 ori mai mari decât limitele admise pentru fier (Fe)

Valori de 3,4 ori mai mari decât limitele admise pentru arsen (As)

Sisteme de epurare și gospodărire a apei:

Vor elimina aciditatea și vor contribui la îmbunătățirea calității apelor de suprafață în ambele văi la niveluri admise de reglementările legale

Vor reduce concentrațiile de metale prin precipitarea lor în faza de epurare la valori sub limitele stabilite prin standardele existente pentru sănătatea populației și a vieții acvatice

Vor reduce concentrațiile de sulfați și săruri totale dizolvate

Pentru epurarea apei se va utiliza hidroxidul de calciu (var), petru a facilita precipitarea compușilor de metale grele din apă, crescănd măsurabil semnificativ calitatea apei în elementul epurat

Condițiile de calitate a apei în pârâurile Roșia și Corna, precum și în râurile Abrud și Arieș se vor îmbunătăți considerabil odată ce sistemele de epurare și gospodărire a apelor intră în funcțiune

Apele acide de drenaj în etapa de închidere:

Majoritatea haldelor de rocă sterilă existente vor fi demolate (prin reconfigurarea unghiului de taluz) – compactate și reabilitate (revegetate) pentru a reduce contactul cu scurgerile de suprafață și apele din precipitații, micșorându-se cantitatea de apă de contact ce necesită apurare în etapele de închidere și post-închidere, și eliminându-se generarea de ape cu potential acid

Cariera Cetate va fi inundată parțial până la nivelul gradientului hidrologic inițial specificat în studiul privind condițiile de referință (unde este posibil) limitându-se generarea de ape acide de drenaj de pe talazurile inundate ale carierei

Metode de epurare: se vor realiza o stație de epurare a apei și un sistem de epurare pasivă a apei care va fi gestionat în funcție de rezultatele obținute pentru efluent

Măsuri de prevenire/diminuare/eliminare a impactului potențial: așternerea de material inert compactat, sol vegetal și sisteme de acoperire cu vegetație pentru a limita infiltrarea apei și a aerului la iazul de decantare a sterilului, carierele de minereu haldele de rocă sterilă. Nu se vor cosidera ralizate condițiile stabilite pentru etapa de post-închidere decât atunci când amplasamentul este stabil din punct de vedere fizic și chimic

3.4 Programe comunitare

Fond de perfecționare:

Care să asigure sprijin pentru educație si pregătire profesională în vederea îmbunătățirii oportunităților socio-economice

Care să îmbunătățească pregătirea profesională, ajutând candidații să participe la fondul comaniei pentru finanțarea micilor afaceri

Să ofere mai multe opțiuni populației locale de a se angaja la noua uzină și mină

Cursuri gratuite de utilizare a computerului și limbă engleză:

Participanții la cursul de utilizare a calculatorului obțin diploma de atestare profesională cerută de anumiți angajatori

Asistență pentru dezvoltarea micilor afaceri:

Program de împrumuturi pentru micro-finanțarea și dezvoltarea micilor firme destinat asistării pentru refacerea veniturilor și creșterea economică a persoanelor eligibile strămutate datorită proiectului si care doresc să deschidă firme noi sau să le dezvolte pe cele existente

Politica de angajări:

Protocoalele semnate cu consiliile locale din Roșia Montană și Abrud prin care se acordă prima referință la angajare persoanelor din aceste zone

Preferință in ordinea priorității pentru muncitori necalificați și semi-calificați

Politica de achiziții:

Contractanții și subcontractanții procură bunuri și servicii de la firme cu sediul în localitate, în regiune și în țară

Principiul călăuzitor: maximizarea oportunităților pentru firmele locale afectate

Măsurile si strămutările in cifre:

2.096 de persoane

1.663,89 hectare deren

974 gospodării

2005 proprietăți (în majoritate agricole)

34 firme mici și mijlocii

Primăria Roșia Montană

3 școli

1 dispensar, Secție Poliție

2 biserici la Corna, 2 case rugăciuni la Corna și 7 cimitire

Rețele publice de alimentare cu apă, canalizare și distribuție energie

Principiile cheie ale planului de mutări și strămutări:

Respectarea legislației și reglementărilor române aplicabile și a Directivei operaționale a Băncii Mondiale 4.30 privind strămutarea bunurilor

Conform principiilor ecuator, despăgubire la nivel similar a proprietăților

Opțiunile privind despăgubirile:

Strămutare pe un amplasament amenajat de RMCG la Piatra Albă (în comuna Roșia Montană) sau la Alba Iulia, Dealul Furcilor

La Piatra Albă sunt incluse:

Studii pentru primărie si servici publice, poliție, poștă, Cămin cultural, dispensar și piață publică, școală cu gradiniță și sală de sport

Infrastructură de calitate: drumuri, canalizare, alimentare cu apă, electricitate

Mutare – despăgubire în bani și mutare prin achiziționarea directă a unei gospodării în locuri alese de proprietari

Despăgubirile oferite firmelor:

Firmele sunt despăgubite pentru pierderea de venit pe perioada necesară mutării și să ajutate să se redeschidă în alte locuri

Proprietarii de firma aflați în aceste situații care decid să închidă permanent firma pot alege cel mai favorabil rezultat din trei opțiuni de despăgubire și solicita obținerea sumei in valoare de o dată și jumătate

3.5 Patrimoniul cultural

Principalele zone de interes pentru patrimoniul cultural din Roșia Montană:

galerii și alte lucrări miniere din timpul romanilor, avănd o vechime de aproape 2000 de ani;

două clădiri datând din perioada romană: o incintă funerară și o clădire administrativă;

41 de clădiri catalogate conform legislației românești ca monumente istorice – toate vor fi conservate în situ

O mare varietate de artefacte dim perioada romană, constând în resturi de ceramică, monede și unelte;

10 biserici și 12 cimitire (din care 6 in zona de influență a proiectului).

Program pe 6 ani de conservare a patrimoniului:

Se respectă toate normele naționale și internationale

Principiile Ecuatorului

Politicile Băncii Mondiale

Principiile UNESCO ICOMOS

Echipă independentă:

80 specialiști români și străini

21 de instituții națioale și 3 internationale

Coordonator: Muzeul Național de Istorie

Monitorizare: Ministerul Culturii

Investiții de peste 9 milioane USD până în prezent

250 de muncitori și personal auxiliar

Metode moderne de cercetare

Avantaje aduse patrimoniului:

Ample investigații arheologice

Hartă digitală cu toate descoperirile

Bază de date pentru patrimoniu

Inventarul tuturor monumentelor arhiva istoriei orale

Studii etnologice și folclorice

Planul patrimoniului cultural

Re-deschiderea și consolidarea galeriei Cătălina-Monulești

Desemnarea rezervațiilor arheologice și a zonelor protejate

Biserici și cimitire:

2 biserici în Corna, 2 case de rugăciuni în Corna și 7 cimitire sunt afectate de proiect

410 morminte inividuale vor fi mutate în conformitate cu legislația română și ritualurile specifice fiecărei religii

La solicitarea familiei, se va oficia o slujba de către un preot atât pentru redeschiderea mormăntului cât și pentru reîngroparea ulterioară

Se vor acorda despăgubiri pentru boserici și alte bunuri ale bisericii, sau se vor reconstrui în Piatra Albă, în funcție de rezultetele discuțiilor cu autoritățile bisericești și congregațiilor religioase

Biserica ortodoxă si cea Greco-Catolică din Roșia Montană, precum și bisericile situate în centrul istoric (bisericile unitariană, romano-catolică și reformată) vor fi întreținute în starea lor actuală sau într-o stare mai bună pe toată durata de viață a proiectului

Conservarea lucrărilor miniere subterane:

Toate bunuirile arheologice mobile (artefacte) descoperite vor fi transferate la un depozit special

Se va implementa un protocol special care prevede urmărirea lucrărilor de indepărtare a solului și monitorizarea arheologiei miniere pe parcursul deschiderii carierelor de către echipe independente

Se vor realiza o serie de reproduceri expuse în Roșia Montană care vor permite prezentarea tehnicilor miniere utilizate de romani

Conservarea zonei Piatra Corbului pentru cercetări arheologice viitoare, precum și ca Zonă Protejată

Conservarea uneia sau mai multor zone cu lucrări din perioada romană pentru cercetări ulterioare, situate sub Piatra Corbului

Reabilitarea si amenajarea pentr accesul publicului a galeriilor Cătălina-Monulești sau Păru Carpeni

Conservarea și reconstrucția in-situ a monumentului funerar din Tăul Găuri

Rezervația arheologică Dealul Carpeni va fi clasificată ca zonă protejată fiin declarată monument nationa;

Mormântul eroului local Simeon Balint nu va fi afectat de proiect și va fi accesibil publicului

În zona protejată se va inființa un muzeu al mineritului ca bun al comunității locale

Accesul publicului la monumentele istorice:

Piața principală și partea estică a localității Roșia Montană fac parte din zona protejată a proiectului unde nu vor fi permise activități industriale

Drumul de acces la zona protejată va fi intreținut pe toată durata de viață a proiectului [ropus

33 din cele 41 de monumente istorice sunt în zona protejată și vor fi conservate în situ

Renovarea tuturor monumentelor istorice și a caselor deținute de către companie din zona protejată a căror structură este într-o stare relativ bună

Cele nouă monumente istorice aflate în afara zonei protejate nu vor fi afectate direct de activitățile proiectului și nu vor fi mutate

Beneficiile economice

Privire de ansamblu

1200 locuri de munca estima pe durata constructiei minei

600 locuri de muncacreata pe durata existentei minei (> 15 ani)

6000 de locuri de munca create indirect pe durata existentei minei (datorita efectului de multiplicre)

2.5 miliarde de dolari (1 miliard de dolari bani directi pentru Guvernul Romaniei)

Salariul mediu pentru angajații români ai proiectului RMCG potrivit Institutului Național de Statistică:

La nivelul lunii februarie 2006, salariul mediu brut lunar în România era de 1017 Ron (aprox. 344 USD), și salariul mediu net „bani în mână” era de 767 Ron (aprox. 259 USD)

Pentru proiectul RMCG (pe durata derulării proiectului)

Salariul mediu brut lunar (698 angajați) va fi de 5.540 Ron (aprox. 1.872 USD) și salariul mediu net va fi de 4.150 Ron (aprox. 1.402 USD)

Angajații RMCG pot câștiga mai mult decât de cinci ori salariul mediu pe economie.

Perioada de construcție:

Cerințe directe:

Contracte pentru lucrări de construcții și de demolări

Ciment/producerea, livrarea și turnarea betonului

Aprovizionare (oțel pentru structuri, conducte, aparatură, lemn, combustibil)

Contractarea energiei electrice (echipamente, furnizare și instalații)

Managementul apei (apă industrială și apă reziduală)

Managementul deșeurilor (depozitarea în condiții de siguranță a deșeurilor industriale și a deșeurilor menajere)

Suma direct cheltuită in țară: aproape 450 milioane USD!

Cerințe indirecte:

Transport (pentru aprovizionare și transportul de persoane către/din locație)

Depozitare în zonă (pentru aprovizionare)

Cazare și servicii de alimentație

Servicii diverse (reparații, IT, comerț cu amănuntul)

Operațiuni vamale (inspecția echipamentelor și bunurilor importate)

Birouri temporare pentru ocuparea forței de muncă (pentru locurile de muncă pe termen scurt)

Perioada de producție:

Cerințe indirecte:

Lucrări de construcții (dezvoltarea continuă a șantierului)

Ciment/producerea și livrarea betonului, etc. (pentru cele de mai sus)

Întreținerea (oțel pentru structuri, conducte aparatură, etc)

Consumabile necesare mineritului și proceselor chimice

Contractarea energiei electrice (echipamente și servicii)

Servicii de transport

Managementul deșeurilor (depozitarea în condiții de siguranță a deșeurilor industriale și a deșeurilor menajere)

Suma direct cheltuită in țară: peste 1.170 milioane USD!

Cerințe indirecte:

Locuințe , școli, drumuri și infrastructura aferentă

Poliție, brigadă de pompieri, servicii și centre medicale

Stații de alimentare cu combustibil și ateliere de reparații mașini și camioane

Servicii bancare si de creditare/finanțare aferente

Servicii comerciale

Magazine universale și servicii

Construcții: construire, vopsire, întreținere, reparații, părți componente (cherestea, oțel, unelte, vopsea, alte materiale), etc.

Servicii comerciale: de fotocopiere și imprimare, juridice, notariale, și de contabilitate, traduceri, locuri de muncă temporare, etc.

Magazine cu amănuntul și servicii: magazine de îmbrăcăminte/încălțăminte și ateliere de reparații, mobilă și articole casnice, farmacii, băcănii, restaurante și fast-food, frizerii și centre fitness, telefoane mobile, electrocasnice, centre de închirieri video, agenții de turism, servicii de taximetrie (locale și către stațiile din zonă și aeroport), hoteluri, etc.

3.6 Planurile privind sistemul de management de mediu și social

Planul de gestionare a deșeurilor

Va asigura managementul deșeurilor produse (inerte – reactive/periculoase nepericuloase) pe toată durata de existență a proiectului, în conformitate cu normele aplicabile în România.

Va exista un sistem de gestionare a deșeurilor în vederea reciclării și reutilizării deșeurilor solide nepericuloase și a identificării, marcării, depozitării temporare și eliminării finale în afara amplasamentului, în condiții corespunzătoare, a tuturor deșeurilor reactive/periculoase/bio-medicale la o rampă încăpătoare în conformitate cu sistemul de urmărire și gestionare a deșeurilor.

Îndrumare privind întocmirea și tinerea unui inventar amănunțit al deșeurilor și a unui plan de minimizare a deșeurilor pentru fiecare sursă principală sau producător de deșeu , inclusiv privind procesele detaliate pentru identificarea, colectarea, sortarea, depozitarea și eliminarea finală a acestor deșeuri

Planul de gospodărire a apelor și de control a eroziunii

Măsuri de reducere la minim a formelor de impact asupra mediului cu satisfacerea în același timp a necesarului de apă industrială a Proiectului prin reducerea vitezei scurgerilor de suprafață care pot antrena sedimentele în suspensie în timpul fazei de construcție.

Cuprinde elementele necesare de proiectare a obiectivelor, realizare și exploatare pe baza celor mai bune practici de gospodărire specifice marilor exploatări miniere internaționale. Aceste elemente includ un program de control a sedimentelor active (bazine, canale de scurgeri cu înclinare mică, sisteme de reținere a sedimentelor) în paralel cu practici de refacere care utilizează vegetația de pe amplasament și pepiniere cu vegetație locală autohtonă (puiet de arbori și arbuști)

Planul de management a calității aerului

Identifică și monitorizează gestionarea problemelor legate atât de calitatea aerului atmosferic cât și a aerului de la locurile de muncă aferente activităților de construcție, exploatare, dezafectare și închidere a minei, morii, drumurilor selectate și a altor instalații

Un program activ de intreținere și udare a drumurilor de exploatare și de serviciu (compactare și umiditate).

Planul de management al sistemului iazului de decantare

Măsurile operaționale și de siguranță în vederea reducerii la minim a riscurilor asociate exploatării sistemului iazului de decantare a sterilelor vor cuprinde, însă nu se vor limita la următoarele:

Monitorizarea integrității și stabilității cu ajutorul echipamentelor tehnologice (tensiometre, seismografe și piezometre cu coardă vibrantă) și a factorului uman, prin inspecții vizuale, în plus față de expertizarea independentă a programului de monitorizare a iazului de decantare

Apa deviată va fi redirecționată înapoi în bazinele de decantare pentru a fi folosite în alte activități ale proiectului.

Planul de management a zgomotului și vibrațiilor

Monitorizarea, și reducerea la minim, a impactului produs de zgomot și vibrații atât asupra comunității învecinate, construcțiilor existente, populației (factorii interesați de pe plan local căt și asupra personalului angajat în cadrul proiectului.

Dezvoltarea și construirea unor bariere fizice realizate de-a lungul drumurilor în zonele adiacente zonei protejate sau altor zone locuite va constitui o parte activă a programului de reducere a nivelului de zgomot precum și a impactului vizual.

Planul de management a biodiversității

Măsuri de conservare și de prevenire/diminuare/eliminare a impactului asupra diversității biologice în zona de influență a programului.

Tratează îmbunătățirea condițiilor ecologice existente degradate de vechile activități miniere

Programe de îmbunătățire a coridoarelor ecologice pentru asigurarea repopulării amplasamentului de către speciile de floră și faună indigene.

Dezvoltarea și managementul perdelelor forestiere de protecție.

Activități de reducere a speciilor invadatoare.

Utilizarea speciilor autohtone pentru soluții de covor vegetal și măsuri de combatere a eroziunii.

Planul de management al cianurii

Este în conformitate cu Codul internațional de management al cianurii și fundamentează măsurile care sunt recunoscute ca fiind măsuri ce reduc la minim riscurile pentru angajați, comunitățile învecinate și mediu cauzate de utilizarea cianurii în procesele de extracție a mineralelor utile.

Conține elementele necesare de proiectare, realizare și exploatare a instalațiilor pentru descărcarea și depozitarea în siguranță a cianurii, utilizarea acesteia în procesul de recuperare a metalelor și eliminarea finală printr-un proces proiectat pentru detoxifierea concentrației de cianură în efluent până la niveluri acceptate de normele în vigoare înaintate de evacuarea sterilului în iazul de decantare a sterilului.

Plan de intervenție în caz de avarie/accident

Măsuri pentru prevenirea, pregătirea și intervenția în cazul unor situații de urgență care pot apărea pe parcursul desfășurării activităților miniere și a altor activități.

Se conformează cu politicile programului APELL al Națiunilor Unite și cu directivele UE privind controlul pericolelor majore, precum și cu cele mai bune practici de management (BMP) aplicate în mod specific în cadrul operațiunilor miniere internaționale de anvergură.

Plan de reabilitare și închidere a minei

Refacerea terenurilor afectate de activitățile miniere.

Obiectivele pentru etapa de închidere și criteriile de proiectare ce urmează a fi implementate respectă sau depășesc cerințele standardelor internaționale și române referitoare la închiderea și reabilitarea minelor.

Planul de consultare si informare a publicului

Elaborat astfel încât să asigure publicarea și furnizarea informațiilor privitoare la proiectul Roșia Montană către factorii externi interesați, în cursul procesului de evaluare a impactului asupra mediului și pe intreaga durată de viață a proiectului.

Oferă un cadru pentru diseminarea informațiilor, de asemenea sondează preocupările si opinia publicului (factorilor interesați) cu privire la procesul de autorizare a proiectului (evalurarea impactului asupra mediului) și după încheierea acestuia în faza de operare și de planificare a închiderii.

Programul de achiziții de proprietăți

Asigură un cadru acceptat pentru achiziția de proprietăți „dreptuir asupra suprafeței” în limitele perimetrului proiectului.

Se conformează Directivelor Operaționale IFC în vigoare și pot descrie cu claritate cadrul instituțional și legal pentru inițierea actiunilor de compensare pentru proprietăți și asistenței în vederea relocării.

Plan de dezvoltare durabilă a comunității

Minimizează impactul social.

Maximizează beneficiile sociale conducând la creșterea bunăstării populației (câștigurilor nete).

Elaborat astfel încât să ducă la îmbunătățirea nivelului de trai prin creșterea indicatorilor social, de mediu și economici: locuri de muncă, economie diversificată ( nu numai axată doar pe minerit), sisteme de management a mediului cu accent pe remedierea poluării istorice (gestionarea deșeurilor, alimentarea cu apă și epurarea apei, educație și sănătate).

Integrează aspecte de mediu în modelele economice pentru a încorpora elemente de protecție a mediului în ciclul de viață al firmei.

Descrie programe ce cuprind Inițiativa companiei pentru dezvoltarea comunității: îngrijirea sănătății/cabinete medicale, educație, dezvoltarea infrastructurii, crearea unui centru de informare a comunității în noul sat din Piatra Albă.

Organizarea de programe de instruire; procurare preferențială pe plan local de bunuri și servicii, angajarea și pregătirea localnicilor, dezvoltarea micilor întreprinderi inclusiv înființarea unei micro-bănci, construcția unor muzee ale patrimoniului cultural.

Plan de management a patrimoniului cultural

Include măsuri de protecție a celor mai importante elemente culturale din Roșia Montană, în conformitate cu legislația românească și Politicile Operaționale ale Băncii Mondiale.

Are în vedere managementul proprietății culturale prin luarea în considerare/evitarea în faze de proiectare și stabilește un program arheologic si pentru descoperiri întâmplătoare de intervenție și prevenire pe întreaga durată de viața a proiectului.

Planul de monitorizare de mediu și socială

Creează o bază de date electronică pentru documentarea si monitorizarea planificării, execuției si raportării, în cadrul diverselor planuri.

Detaliile cu privire la urmărirea informațiilor și sursa datelor cuprind protocoalele de monitorizare a mediului, alți parametrii de mediu și sociali stabiliți prin reglementări legale și alte cerințe specificate în cadrul fiecăruia dintre planurile care împreună formează Sistemul de management de mediu și social pentru Roșia Montană.

3.7 Minimizarea cantităților de deșeuri și strategiile de gestionare a deșeurilor solide/periculoase

Cele mai bune practici:

Eliminarea sursei de deșeu la punctul de producere, acolo unde acest lucreu este practic;

Minimizarea sursei de deșeu la punctul de producere;

Reciclarea fluxului de deșeu pe amplasament, înapoi în procesul tehnologic sau în alte sectoare ale exploatării;

Reciclarea fluxului de deșeu în afara amplasamentului pentru reutilizare avantajoasă;

Tratarea fluxului de deșeu pe amplasament în vederea reducerii caracteristicilor toxice/periculoase ale deșeului înainte de reciclare sau evacuare;

Tratarea fluxului de deșeu în afara amplasamentului în vederea reducerii caracteristicilor toxice/periculoase ale deșeului înainte de reciclare sau evacuare;

Eliminarea (incinerarea sau depozitarea) deșeurilor și a reziduurilor acestuia;

Deșeuri municipale si asimilabile:

Deșeurile solide nepericuloase vor fi colectate și transportate cu mijloace de transport autorizate la o stație de transfer (Abrud) apoi la un depozit municipal autorizat

Compania caută, pritnr-un efort de colaborare cu comunitățile locale să identifice amplasamentul, să proiecteze și să amenajeze un depozit regional de deșeuri municipale în conformitate cu reglementările românești și ale UE

Deșeuri de producție periculoase:

Se vor produce cantități reduse de deșeuri periculoase, care vor fi colectate și reduse ca volum, unde este practic

Deșeurile vor fi depozitate în mod controlat la depozitul temporar de stocare a deșeurilor periculoase

Utilizarea de transportatori autorizați pentru transportul deșeurilor periculoase la depozitele permanente, autorizate conform legislației în vigoare, din afara amplasamentului

Se va amenaja un depozit de stocare a deșeurilor periculoase pentru sortarea si stocarea temporară in condițiile de sigutanță a deșeurilor periculoase până la aprobarea de către autorități a depozitului de deșeuri din afara amplasamentului

Deșeuri de producție nepericuloase:

Roca sterilă va fi depozitată, acoperită cu un sistem compus din material inert compactat (sitsturi argiloase) și cu sol vegetal și apoi revegetată

Sterilele denocivizate vor fi depuse într-un iaz de decantare construit în conformitate cu cele mai bune practici internaționale

La închidere, iazul de decantare a sterilului va fi acoperit cu pământ (pentru a preveni infiltrațiile) și cu sol vegetal, iar apoi va fi revegetat folosind specii de plante autohtone

Alte tipuri de deșeuri de producție nepericuloase vor fi evacuate ca și deșeurile menajere

Deșeurile inerte fără potențial de reciclare sau reutilizare vor fi depozitate într-o celulă de depozitare a deșeurilor inerte special construită și situată în vecinătatea haldei de rocă sterilă de la capătul superior al văii Corna

În celula de depozitare se va permite depozitarea numai a deșeurilor nepericuloase care respectă în totalitate criteriile UE privind deșeurile inerte

Deșeuri medicale

În conformitate cu practicile sanitare generale privind eliminarea deșeurilor medicale, deșeurile biologice provenite de la posturile de prim-ajutor și de la dispensarele companiei vor fi sortate și eliminate în afara amplasamentului la un incinerator de deșeurile medicale autorizat (programat să se construiască în 2007).

3.8 Procesarea minereului si strategia de închidere

Operațiuni și instalații de procesare a minereului:

Se va realiza o uzină de procesare în apropierea celor patru cariere din Valea Roșie în vedera recuperării aurului și argintului din minereul exploatat

Operațiunile de procesare vor cuprinde: sfărâmarea și depozitarea minereului, măcinarea la granulație mai mică, leșierea minereului măcinat, în containere închise cu soluție de cianură de sodiu pentru extragerea aurului și argintului, concentrarea aurului și argintului și topirea în lingouri

Deșeurile de procesare („sterilele”) vor fi tratate în vederea eliminării sau neutralizării cianurii reziduale până la concentrații sub limitele stabilite în conformitate cu reglementările UE

Sterilele denocivizate vor fi apoi depozitate într-un iaz de decantare a sterilului din Valea Cornea situată în apropiere

Iazul de decantare a sterilului va fi format dintr-un baraj din anrocamente cu înălțimea de 185 de metri și un baraj secundar de retenție și un sistem de pompare a exfiltrațiilor, canalae de deviere a apelor pluviale precum si alte componente proiectate în vederea izolării permanente fața de mediu a sterilelor depozitate

Apa limpezită din iazul de decantare va fi recirculată în uzina de procesare și reutilizate, astfel reducând considerabil necesarul de apă brută din cadrul circuitului de procesare a minereului

Planul de reabilitare și închidere a minei

Strategia generală de refacere ecologică aferentă proiectului se referă nu numai la refacerea și reabilitarea terenurilor afectate activitățile de exploatare minieră și de procesare a minereului si si la reducerea sau eliminarea numeroaselor probleme de mesiu cauzate de 2000 de ani de activitățile miniere desfășurate în mod necontrolat.

Activitățile miniere vor fi desfășurate timp de aproximativ 14 ani, însă procesare minereului, neutralizarea și depozitarea sterilelor vor continua până în anul 16

Refacerea și reabilitarea zonelor exploatate vor avea loc progresiv începând cu anul 7 de operare

Refacerea progresivă va continua până la inchiderea finală a proiectului în anul 21 al ciclului de viață a Proiectului.

Închiderea iazului secundar de retenție

Un mic iaz de retenție a apelor din exfiltrații situat în aval de iazul de decantare a sterilului va rămâne in funcțiune pe perioada lucrărilor de refacere ecologică a iazului de decantare în scopul colectării apelor din exfiltrații provenite de la barajul iazului de decantare a sterilului

În momentul în care exfiltrațiile din baraj se opresc sau sunt reduse l aun nivel minim, iazul secundar de retenție va fi umplut cu sol și se vor efectua lucrările de terasamente necesare de revegetare

Închiderea uzinei de procesare

Construcțiile, utilajele si echipamentele din cadrul uzinei de procesare a minereului vor fi spălate de trei ori în vederea decontaminării, dezafectate, evacuate de pe amplasament și, în măsura în care este posibil, reciclate, reutilizate sau vândute pentru alte utilizări

Deșeurile vor fi sortate cu grijă și direcționate pentru reutilizare, reciclare sau evacuare corespunzătoare

Orice materiale sau deseuri periculoase vor fi îndepărtate de pe amplasament și reciclate sau evacuate la un depozit de deșeuri amenajat și autorizat în conformitate cu normele românești și europene – normele care sunt cele mai stricte

Fundațiile clădirilor și alte structuri de beton vor fi demolate până la nivelul solului și apoi îndepărtate sau acoperite cu sol vegetal și revegetate

Închiderea iazului de decantare a sterilului

Lucrările de închidere a iazului de decantare a sterilului vor consta în nivelare pentru obținerea unei suprafețe plane și dispunerea unui inveliș de sol si a unui covor de sol vegetal în vederea limitării infiltrațiilor din precipitații si a susținerii procesului de revegetare

La post-închidere , iazul de decantare a sterilelor va ocupa o suprafață de aproximativ 316 hectare

Lucrările de închidere a iazului de decantare a sterilului vor respecta cele mai bune tehnici disponibile

Lucrările de pregătire pentru refacerea iazului de steril vor începe concomitent cu planul operațional înainte de anii finali ai operațiunilor de procesare

În timpul ultimilor ani de functionare, sterilele vor fi depozitate în capătul amonte al iazului, ceea ce va determina mutarea bazinului de decantare (zona cu apă limpezită) a iazului în aval mai aproape de versantul barajului iazului de decantare a sterilului astfel facilitând accesul pentru dispunerea stratului acoperitor în porțiunea superioară a iazului de decantare

După sistarea permanentă a exploatării iazului de decantare a sterilului, conducta de hidro-transport a sterilului va fi spălată de trei ori cu apă proaspătă si apoi va fi dezafectată, apele uzate rezultate vor fi pompate în iazul de decantare

Apa din iazul de decantare va fi tratată astfel încât să devină apă corespunzătoare standardelor de calitate (pentru apele de suprafață), apoi pompată în cariera Cetate ca parte a strategiei de închidere a carierei

Sistemul de tratare semi-pasivă

Toate volumele de ape de infiltrații din iazul de retenție refăcut din punct de vedere ecologic vor fi dirijate printr-un sistem de epurare pasivă sau semi-pasivă

Sistemul de epurare semi-pasivă va utiliza vegetație naturală si material organic într-un mediu de zonă umedă în vederea îmbunătățirii calității apelor din infiltrații dirijate către acest sistem în scopul respectării limitelor admisibile prevăzute de normativele în vigoare înainte de evacuarea în emisar

Acest tip de sisteme sunt recunoscute ca făcând parte din cele mai bune practici de management internaționale și și-au dovedit o metodă eficientă și durabilă de epurare pasivă a unor debite reduse de apă la alte exploatări miniere din lume

3.9 Dezvoltarea exploatării de suprafață și strategia de închidere

Dezvoltarea exploatării de suprafață

Exploatarea carierelor Cetate și Cârnic va începe în anul 1 al proiectului, iar a carierelor Orlea și Jig în anul 8

Exploatarea va înceta la cariera Cârnic în anul 10, în anul 11 în cariera Jig, în anul 13 în cariera Orlea și în anul 14 la cariera Cetate

Carierele Cârnic și Orlea vor fi parțial umplute cu steril de extracție, iar cariera Jig va fi umplută după încetarea exploatării

Adâncimile maxime ale carierelor vor fi de circa 220 la 260 m sub nivelul existent al terenului

Metode miniere convenționale constând în foraje, tehnici moderne de pușcare la milisecunde, încărcarea minereului cu excavatoare hidraulice și transport cu camioane de mare tonaj

Toată apa rezultată din asecarea carierelor va fi dirijată spre o stație de epurare specială a apelolr de mină acide

Necesitatea de asecare a carierelor va fi minimă până la cota aproximativă de 720 de metri deasupra nivelului mării

Închiderea fizică a carierelor

Vor fi evaluate zonele de rocă cu conținut de sulfuri expuse prin exploatare

Măsuri de remediere aplicate de la caz la caz, imediat ce vor fi posibile în faza de exploatare a proiectului (aplicarea prin aspersare a unui strat de ciment „beton” împușcat) pe pereții carierei, plasarea strategică de calcar pisat si materii organice pe terasele carierei și/sau aplicarea altor compuși de neutralizare a scurgerilor acide, nedăunători mediului

La închidere vor fi plasate în jurul carierelor berme de siguranță, împrejmuiri și semnalizare de avertizare care să contribuie la limitarea accesului

Închiderea carierelor umplute va consta și în plasarea unui strat de sol fertil peste umplutura de roci fertile

Epurarea apei din lacurile de carieră

Se va baza în primul rând pe tehnologii convenționale de epurare, care nu necesită întreținere, având ca scop epurarea apei de lac până la un nivel de calitate care să permită evacuarea direct în pârâul Roșia

Epurarea se va realiza în primul rând prin introducerea de var și compuși de materii organice în sistemul de lacuri

Dacă va fi necesar, stația de epurare a apelor acide utilizată în faza de exploatare a proiectului va fi mutată mai aproape de marginea carierei Orlea pentru a epura apele din sistemul de lacuri în faza de umplere

Un sistem de tratare pasivă sau semi-pasivă , aerobă/anaerobă a apelor în lagune de epurare pentru finisarea calitativă a efluentului pănă la nivelul reglementat, înainte de evacuare în pârâul Roșia, va funcționa suplimentar față de epurarea în lac.

Hidrologia la închidere

Asecarea carierelor va înceta în momentul încetării activității de extracție

Precipitațiile directe, apap pompată din iazul de decantare și unele infiltrații de apă subterană care alimentează carierele vor duce în final la forarea lacurilor de carieră, interconectate hidraulic

Aceasta va limita nivelul apei din sistemul apei din sistemul de lacuri la punctul minim de echilibru între fluxul de alimentare și evacuare

Deoarece în zonă au loc precipitații sezoniere abundente, în final va fi necesară evacuarea apei din sistemele de carieră, pentru a menține un nivel optim.

Contextul proiectului și condițiile existente

Satul Roșia Montană

La 80 de km nord-vest de capitala de județ, Alba Iulia

Face parte din „patrulaterul Aurifer” din munții Apuseni, grupul Metaliferi

Zonă înaltă care include porțiuni ale văilor Roșiei, Cornei și Siliștei

Întreprinderea de stat

Exploatare de suprafață, cu capacități de producție reduse, deținută și exploatată de societatea de stat Minvest

Subvenționată de stat

Închiderea din mai 2006 a societăților Roșiamin și Cupromin va afecta semnificativ vitalitatea economică a întregii regiuni

Mediu

Depozite necontrolate de rocă sterilă

Lucrări miniere subterane deschise și abandonate

Depozite de steril de prelucrare abandonate

Zone de depozitare necontrolată a gunoiului

Practicile miniere depășite au dus la încarcarea cu metale grele a apelor de suprafață, de ulte ori mai mare decât prevederile cuprinse în reglementările române ( de 110 ori valoarea limită pentru Zinc, de 64 de ori valoarea pentru fier și de 3,4 ori valoarea limită pentru arsen)

Comunitate

61% din populatia locală este economic inactivă

58% din populație este formată din femei

Populația îmbătrânește și scade, cu o rată medie de 0,8% pe an

Aproape 50 la sută din populație traiește din pensii, un procent ridicat fiind reprezentat de văduve

Peste jumătate din locuințele din comună nu au un sistem fiabil de alimentare cu apă

Starea sănătății populației din Roșia Montană este mai proastă decât cea a locuitorilor din zone apropiate și din regiune

Riscurile de contractare de afecțiuni respiratorii, digestive, de piele, de ochi, ale sistemului genito-urinar sunt mai mari pentru locuitorii din Roșia Montană

Populația tânără activă pleaca din localitate în căutarea unor locuri de muncă mai bune și condiții de trai mai decente

Water Treatment System And Quality Improvement

Calitatea apei din zona Roșia Montană și Corna și din râurile Abrud și Arieș va fi îmbunătațită considerabil

Reducerea contracției de metale toxice astfel încât să ajungă la sau să depășeacă standardele minime pentru sănătatea umană și viața acvatică

Eliminarea acidității prin mărirea pH-ului

Economie

92% din venitul obținut în Roșia Montană este direct legat de activitățile miniere

Nivelul mediu al veniturilor reprezintă 1/3 din nivelul mediu la nievel național

Exploatările miniere din cadrul Minvest și Mina de cupru de la Roșia Poieni au constituit singurele investiții semnificative din Roșia Montană din ultimii 20 de ani

Nivelul șomajului a crescut la 70% odată cu închiderea Roșiaminului în mai 2006

Numai un porcent de 7% din totalul terenurilor din Roșia Montană este adecvat micilor activități agricole (cultivare de cartofi și legume)

Producția agricolă este în principal la nivel de subzistență, puține produse fiin comercializate

3.10 Reflectarea în media a proiectului

Proiectul Roșia Montană a fost reflectat pe larg în media. Dintre cele mai prestigioase surse am selectat 3 articole:

The Economist

Leader

Cristian Science Minor

The Economist 8 aprilie 2006

Aur? Nu, mulțumim. Noi suntem români

O mină de aur controversată în România

O mină de aur trezește suspiciuni

Un investitor străin care promite până la 1200 de locuri de muncă și o creștere de 2 miliarde de dolari într-o țară săracă este de obicei binevenit. Dar nu și atunci când investiția se referă la deschiderea unei mine de aur, iar țara în cauză este România.

Investitorul este Gabriel Resources, o companie minieră canadiană. Din 1997, se străduiește să dezvolte Roșia Montană, o zonă din nordul României, despre care se crede că ar adăposti peste10,6 milioane uncii de aur si 52 milioane uncii de argint. Luna aceasta, Gabriel trebuie să predea publicității mult-așteptatul raport de evaluare a impactului asupra mediului.

În perioada regimului comunist, mineritul la Roșia Montană (ca și în alte zone, de altfel) se făcea fără nici cea mai mică grijă față de mediul înconjurător sau față de moștenirea arheologică din zonă. În prezent zona este foarte poluată cu cadmiu și alte metale grele. În 2000, o scurgere de cianuri de la altă mină din regiune a poluat un râu care se vărsa în Ungaria. Acest precedent îi face pe români, de obicei indiferenți la astfel de lucruri, să fie nervoși în privința oricărui proiect nou de minerit – mai ales dacă acesta folosește cianuri, cum este și cazul de acum.

Compania a încercat să aplaneze aceste îngrijorări. Potrivit reprezentanților acesteia, 160 de milioane de dolari s-au cheltuit deja in etapa pregătitoare, inclusiv pe campanii de publicitate care au scos in evidență tehnologiile de ultimă oră și maximă siguranță folosite în minerit, precum și grija față de mediu si proiectele erheologice. Promisiunile sunt și mai mari, după inceperea exploatării miniere, dar acestea nu i-au convins pe protestatari. Aceștia sunt o gloată amestecată, formată din idealiști ecologiști sau anti-globalizare, precum și peronaje periculoase care văd opoziția față de proiect ca pe o ocazie de a-și demonstra simțul civic.

Un raport din 2004 al Consiliului Europei, semnat de parlamentarul britanic Eddie O’Hara, descria opoziția față de proiect ca „exagerată în mare parte” și „foarte mult alimentată de grupări din exterior, probabil bine intenționate, însă neproductive”. Obiecțiile privind protecția mediului „nu țin cont de tehnologia modernă de minerit…de fapt, proiectul va contribui la eliminarea poluării existente.”

Există și argumente puternice în favoarea proiectului minier deși acestea rareori au ocazia să se facă auzite, în peisajul partizan și impresionabil al mass-media românești. Venituriile medii din zonă reprezintă doar o treime din venitul mediu național (acesta fiind un modest 270 de dolari pe lună). Mai mult de jumătate din populația aptă de muncă nu au servici, iar rata șomajului va ajunge la 90% după ce exploatarea minieră, care datează din timpul regimului comunist, se va inchide, anul acesta. În satul cu 2000 de locuitori, care va trebui demolat (compania intenționează să construiască o clonă modernizată a așezării, la 5 km depărtare), mai mult de jumătate din locuințe nu sunt alimentate cu apă potabilă. Aproximativ 42% dintre localnici și-au văndut deja locuințele companiei.

Primarul din comună, un susținător al proiectului minier, a fost recent reales cu o majoritate covărșitoare. Contracandidații săi care s-au opu proiectului au obținut mai puțin de 10% din voturile alegătorilor. Probabil că oamenii de bine din România se simt bine ocărând multinaționalele, dar cei pe care îi privește proiectul proiectul, văd lucrurile altfel.

The Leaders (15 aprilie 2009)

Împotriva sorților

La mijlocul lunii aprilie, Gabriel Resources a anunțat că evaluarea impactului de mediu EIM pentru proiectul Roșia Montană urma să fie depus la Ministerul Mediului, împreună cu toate documentele necesare ministerului pentru o cerere completă.

Compania a comentat că „în urma opiniilor recente din media din partea unui ONG străin, ce se opune dezvoltării proiectului Roșia Montană, s-a afirmat ca procedurile EIM pentru proiect au fost suspendate, aceasta fiin o afirmație falsă și interpretare eronată în mod grosolan a ceea ce s-a spus în cadrul întâlnirii dintre Ministerul Mediului, Sulfina Barbu și Comisarul European pentru mediu, Stavros Dimas. Un comunicat de presă emis de către Ministerul Mediului confirmă inexactitatea acestor afirmații.”

„Punerea în cirulație a unor declarații false și înșelătoare la planurile de dezvoltarea proiectului Roșia Montană a devenit o practică standard pentru acest ONG disperat” a comentat Alan R. Hill, preșdinte al CEO Gabriel Resources, în legătură cu campania continuă de dezinformare perpetuă de către ONG-ul cu finanțare externă. A adăugat că „din păcate, ne putem aștepta la o creștere a nivelului de informațiieronate pe măsură ce Gabriel continuă să dezvolte proiectul Roșia Montană. Proiectul va crea locuri de muncă, va acționa asupra poluării existente și va oferi un mediu curat în viitor și va îmbunătăți standardele de viață în regiunea Roșia Montană.”

O delegație a Uniunii Europene în vizită în Romănia în momentul respectiv, pentru a dicuta problemele de mediu a comentat asupra faptului că permisiunea de a desfășura activitățile de la Roșia Montană este o activitate internă a României, dar că UE va continua activitatea de monitorizare. Gabriel a spus că „este încrezătoare într-o astfel de măsură de siguranță deoarece EIM a fost pregătit de către o echipă independentă de experți de mesiu din România și UE și este în conformitate totală cu legile românești și cu Directivele UE, inclusiv noua directivă europeană privitoare la deșeurile miniere. Gabriel așteptă ca EIM să stabilească noi standarde pentru proiectele de minerit din România și UE.”

Am mai scris și în trecut editoriale despre Roșia Montană Gold Corporation (RMCG) și de ipocrizia multora dintre oponenții ecesteia. Probabil că cel ami rău exemplu al acesteia este acela cănd un membru al ONG-ului a primit premiul pentru mediu! Oaspeții din UE au lăudat România pentru eforturile acesteia de a îmbunătăți abordarea față de mediu dar au avertizat în același timp că este necesară o reducere a poluării și implementarea unor metode de management a deșeurilor moderne, în vederea pregătirii pentru aderare.

„România a realizat progrese reale, în special în privința realizării aranjamentelor instituționale adecvate…dar desigur că rămân încă multe probleme nerezolvate.” Comisarul UE pentru mediu Stavros.

Adevărul este că membrii ONG-ului nu sunt interesați de mediul înconjurător din România. Mereu a fost și încă este un alt aspect al problemei. Proiectul Roșia Montană, înafară de faptul că este un exemplu destul de important de dezvoltare durabilă care va oferi locuri de muncă, foarte necesare pe plan local, va ajuta si la curățarea rămășițelor mai multor secole de minerit. Dar aceste anu sunt lucruri interesante pentru ONG-uri.

Sprijinul local este evident – „Mineritul a început la Roșia Montană în urmă cu 2000 de ani, suntem o zonă muntoasă industrială, toți cei ce trăiesc aici au legături cu minele. Sosirea RMCG în această zonă este ca oxigenul”, spune virgil Nariță, fostul primar al Roșia Montană. Mulți alți rezidenți locali au susținut RMCG, începând cu întrebarea „pe cine reprezintă ONG-ul?”.

În alte exemple de pe mapamond, demonstrează ca proteste împotriva unor proicte specifice au fost de obicei determinate de lăcomia unor factori interesați. ONG-urile au fost aduse în joc de către proprietarii de terenuri locale, îngrijorați de faptul că o companie de minerit este capabilă să plătească salarii realiste și să le acapareze forța de muncă prost plătită. Exemple similare au în vedere și lucrătorii din domeniul textil prost plătiți și atrași de salariile și condițiile mai bune pferite de către operatorii minieri.

UE a vociferat în favoarea acestui proiect. Este de așteptat ca recenții vizitatori UE în România să fi observat ONG-ul care a cauzat atâtea întârzieri pentru Roșia Montană și a ținut populația locală prizonieră în sărăcie mai mult decât este nevoie. ONG-urile care lucrează împotriva oamenilor de rând și care prosperă ele însele în același timp sunt imorale. Libertatea de exprimare este un lucru foarte pozitiv însă minciunile și lucrul pentru propriile interese împotriva mineritului și vizând satisfacerea lăcomiei sistemului deja existent, pe cheltuiala standardelor de viață a populației locale abandonate sunt negative.

Raportarea ireală din partea mass-media este un alt aspect injust al proiectului. Reuters a raportat ca „grupurile culturale au atacat ceea ce ei spun că este distrugerea planificată a vevhilor mine de aur din România, precum și deteriorarea mediului și a satelor din apropiere”. S-a scris mult despre curățara mamut a mediului și a „patrimoniului” (vechi operațiuni miniere, fără proprietari cunoscuți) ce va fi realizată de către Roșia Montană – curățare care probabil va fi realizată abia peste decenii dacă proiectul nu va fi pus în funcțiune. Gabriel Roșia Montană a depus eforturile necesare pentru a prezerva relicvele și alte obiecte importante ale arheologiei industriale.

Într-adevăr, Gabriel este atât de atașată de adevăr încât mi-a fost pus în evidență chiar înainte de publicarea articolului că primarul local, Virgil Nariță, pe care îl citez, a fost înlăturat din poziția sa. „Se luptă dar în momentul de față nu este primar”. Vom înlătura acest citat de pe situl de internet al paginii noastre web, ne-a spus Kathy Sipos, Director pentru relații și comunicare al Gabriel Roșia Montană. Am ales să mențin acest citat în acest editorial pentru că reflectă sentimentele multora dintre localnici.

Gabriel Roșia Montană și echipa acestora au venit cu probabil cel mai bun răspuns pentru ONG-urile care propun proiecte pe seama și împotriva logicii – țineți mâna pe arme și faceți tot posibilul în cele mai bune condiții de mediu. Este de așteptat ca hotărârea acestora să fie în cele din urmă răsplătită.

Pe 6 iunie Gabriel a anunțat că Ministerul Mediului și Gospodăririi apelor din România a lansat o dezbatere publica extinsă pe baza celor mai bune oportunități de consultare publică. „O componentă cheie a EIM este o perioadă de consultare publică deschisă , în cadrul căreia părțile interesate să aibă oportunitatea de a examina EIM-ul și să se întâlnească cu experții independenți care au pregătit-o, precum și cu directorii companiei”, a spus Alan Hill. „EIM compară planul nostru de minerit cu directivele UE, legislația europeană și practicile și liniile de ghidare internaționale privitoare la minerit. Îi sfătuiesc pe toți cei interesați să se informeze cât mai mult în privința proiectului”.

The Christian Science Monitor (6 februarie 2006)

Cum putea o mină să salveze un oraș românesc?

Poate dezvoltarea economică crește calitatea mediului inconjurător?

Aceasta este marea întrebare pentru micul sat Roșia Montană din România – un loc de o imensă frumusețe naturală, măcinat de sărăcie, situat pe unul din cele mai mari zăcăminte de aur din lume. Și tocmai aceasta este provocarea, deoarce procedurile de minerit folosite de regimurile începând cu Cezar și terminănd cu Ceaușescu au avut ca rezultat faptul că localnicii își spală pentru consum legumele din gradină – și își privesc copii cum se joacă – într-un râu roșu de toxine.

Ca o condiție rezonabilă pentru intrarea României în UE la 1 ianuarie 2007, minele de stat ce nu pot fi susținute financiar, vor fi închise. Cu nivelul somajului la aproximativ 50 % – estimat a ajunge la peste 90% la momentul închiderii minei – consecințele sunt severe.

Este de asemenea de luat în considerare și impacutl asupra mediului înconjurător, de vreme ce României îi lipsesc resursele necesare pentru a curăța solul și resursele de apă din Roșia Montană, iar UE a reușit doar să încadreze situația la capătul unei liste de alte câteva sute.

În aceste condiții, Gabriel Resources, o societate canadiană, cere guvernului României permisiunea să dezvolte o nouă mină în Roșia Montană. În contrast cu politica destructivă privind mediul înconjurător a freeport-McMoRan – care a contractat cu armata indoneziană un colț din Papua și a perpetuat abuzurile asupra minei – Gabriel propus prezentarea unui raport independent privind mediul înconjurător și impactul social întocmit de o comisie română și internațională, implementarea de tehnologie modernă de top, operarea la standarde care îndeplinsec și le depășesc pe cele din România și UE, precum și finanțarea a 2000 de ani de activitate necontrolată de minerit. Investiția totală ar fi de peste 770 milioane de dolari, cu venituri peste 1 miliard de dolari către companii românești.

Vă imaginați probabil că un astfel de proiect ar determina o schimbare serioasă si rapidă a concepțiilor. Însă când Gabriel a încercat să deschidă discuția prin clipuri TV explicându-și intențiile, activiștii anti-minerit ai ONG-ului Alburnus Maior au introdus o plăngere la Consiliul Național al Audiovizualului, declarând clipul ca fiin „imoral”, cerând să fie scos, iar posturile care l-au difuzat să fie amendate. În vreme ce CNA a respins cererea cu 9 voturi la 1, Alburnus a susținut o campanie prin e-mail-uri adresate afiliaților posturilo Discovery Channel și National Geographic ce i-a determinat să renunțe a mai difuza clipul.

În cazul în care considerați ca dezvoltarea economică și protecția mediului înconjurător sunt compatibile, aveți de partea voastră majoritatea. Când sunt prinse în mijlocul unor conflicte aprinse aceste percepte tind să se deprecieze în jocuri de tip alb/negru ce finanțează preocupările activiștilor, cresc cotația lui Nielsen, și împing publicitatea într-o zonă media disperată după rivalități. În acest proces, unii au acceptat percepția greșită că există un schimb inerent între creșterea economică și integritatea medului înconjurător, cănd de fapt acestea se pot susține reciproc.

Iată cum: natiunile democratice, dezvoltate, au mijloacele necesare să facă alegerile cele mai potrivite. Ele pot susține un regim matur de auto-reglare și de implementare sofisticată, și își pot permite ca tehnologoa avansată să evite degradarea mediului înconjurător, lucruri pe care natiunile mai sărace nu și le pot permite. Iar națiunile care își protejeaza valorile mesiului înconjurător culeg premiile economice: în timp ce pădurile sărăciului stat Haiti erau distruse pentru lemn folosit ca și combustibil, învecinata republică Dominicană își proteja mediu înconjurător și prospera. În Botswana și Zimbabwe, expedițiile în sălbăticie s-au dovedit mai profitabile decăt fermele de vite.

Intențiile bune pot fi mai periculoase decât pasivitatea. În cazul României, aplicarea cenzurii este ironică, la fel de toxică liberului schimb ca și râul care curge ca o cocatrice roșie prin Roșia Montană. Perspectiva romantică a salvării unui popor cu inteligență peste medie dar sărăcit va avea consecințe nedorite asupra generațiilor locale, și vor alimenta tocmai abordările greșite privind dezvoltarea diverselor regiuni din lume.

Fără Gabriel, Roșia Montană va fi privată de singurul motor economic care poate întreține și mediul său înconjurător. Nu există nici un Erou SuperFinanțator al României.

Nici un proiect de acest gen nu este fără costuri. O cantitate mare de pământ, și în anumite cazuri oamenii de acolo, vor trebui mutați în acest scop. Așa cum li s-a amintit americanilor în ultima lună de zile, mineritul poate fi o afacere periculoasă. Însă la fel este si îngrădirea liberului schimb de idei și capital într-o regiune a lumii disperată după ambele. Decât să considerăm că trebuie distrusă economia unui sat pentru a-l salva din punct de vedere ecologic, mai degraba am permite românilor să judece alternativele, și să își aleagă viitorul în plan economic și al mediului înconjurător. Au șansa să aleagă cea mai bună variantă pentru ambele.

Populația din valea Roșiei a scăzut de la 4.088 de locuitori la 3.588 în ianuarie 2005, ca urmare a strămutărilor. Unii locali s-au bucurat să-și poată vinde proprietățile la un preț convenabil și să plece. Alții jură, dimpotrivă, să nu lase compania să distrugă comunitatea. Achizițiile au fost însă sistate în 2004, iar atmosfera din comună s-a deteriorat din cauza intereselor divergente.

„chiar presupunând ca am pierde, pe plan moral noi am câștigat deja lupta cu RMCG” – președeintele asociației „Alburnus Maior” , Eugen David.

Oponenții vorbesc despre strămutarea și distrugerea unei comunități, despre mutilarea peisajului, despre poluarea și riscul unui dezastru natural. „Noi încercăm doar să informăm localnicii, ca să-și poata decide soarta și apăra interesele, exercitându-și drepturile cetățenești” spune Stephanie Roth, o ziaristă din Elveția, care a devenit principala organizatoare și sufletul opoziției din Rosia Montană. În 2004 Stephanie a adus campaniei „Salvați Roșia Montană” un premiu internațional de mediu, care i-a sporit vizibilitatea și fondurile.

În fiecare din vizitele mele la Roșia Montană am avut sentimentul neplăcut al unui „război rece” care domnea din piața principală a comunei. Pe fondul demoralizant al mutărilor, suspiciunea oamenilor și de-oparte, și de alta se simțea la tot pasul, destrămând cu fiecare zi comunitatea chiar dacă, oficial actul de comandare încă nu a fost semnat.

În Roșia Montană trăiesc însă moți, oameni vașnici precum nenea Uțu, membru al organizației „Alburnus Maior” al căror spirit nu se lasă înfrânt cu una cu două. „Sunt lucruri pe care nu le poți cumpăra cu bani si mie nici prin gând nu-mi trece să plec de-aici. Noi existăm pe pământurile astea de 2000 de ani” spune el. Vorbim cu nea` Uțu, am senzația că astfel de oameni își apără mai mult decât propria ogradă, ei se consideră într-adevăr urmași și străjeri ai vechilor civilizații pe care le-au lăsat galeriile, necropolele și tăblițele cerate.

Pe fondul lipsei de informatii precise și științifice, în jurul proiectului a înflori o adevărată mitologie a dezastrului materializată prin acțiuni de protest dintre cele mai diverse: festivaluri de muzică în aer liber, marșuri prin țară, blocarea intrării la Palatul Victoria. Implicarea activă a ONG-urilor și a opiniei publice într-un astfel de caz este de bun agur într-o țară fără o tradiție a rezistenței civice în domeniul mediului. Grupul mic, dar gălăgios, de opozanți au știut să lanseze o campanie puternică, la scară națională și chiar internațională, folosindu-se de mijloace moderne, precum internetul, și să-și exercite drepturile civile, apelând la Curțile de Judecată.

„Alburnus Maior” a fost nevoită să formuleze o soluție alternativă pentru bunăstarea comunității. Membrii săi susțin că mina de aur și istoria acesteia pot deveni o atracție turistică, mai ales că frumusețea munților Apuseni nu a fost explorată comercial, iar extracția aurului poate fi continuată cu metode tradiționale fără cianură, într-un fel de muzeu viu al meseriei. Agroturismul ar asigura o viață mai bună pentru localnici și în acelasi timp o continuitate spațială și culturală. „Chiar dacă pierdem, noi am câștigat deja lupta cu RMCG pe plan moral” spune Eugen David.

Sărăcia si șomajul au făcut ca mulți locuitori ai comunei să fie atrași de compensațiile bănești, care în cazul proprietăților mai înstărite se ridică până la 100.000 de euro. Oamenii s-au temut că vor rămâne fără locuri de muncă în 2007, când mina de stat, la care lucrează peste 500 de muncitori, se va închide.

Angajații RMCG primesc salarii de 2-3 ori mai mari decât ar fi cele de la stat. Aceștia văd proiectul ca pe o singură alternativă pentru Roșia și locuitorii ei. Răzvan Oprișa lucrează ca sofer pentru RMCG. El nu exprimă numai părerea lui atunci când spune: „Mulți tineri lucrează pentru firmă și toți sperăm că proiectul va merge mai departe. Nu-i nimic de făcut aici, va trebui să plecăm dacă nu va fi aprobat”.

O altă tânără, Mariana, care lucrează în birourile companiei, povestește cu entuziasm, despre schimbările din viață ei: „Acum, că am un salariu mai mare, am putu să facem împrumtu la bancă și să ne cumpărăm 2 mașini. Nu înțeleg de ce se împotrivesc unii când beneficiile sunt atât de clare. Tehnologia cu care se va lucra nu va pune în pericol mediu, care nici mie nu mi-ar plăcea să fie afectat, că doar traiesc aici.”

Gabriel Resources Ltd., cel mai important acționar in RMCG a sosit în România în anul 1995, interesat inițial de posibilitatea extragerii aurului din cantități uriașe de reziduuri (steril) rămase după ani de explorare. O examinare mai detaliată a solului arăta că există încă mult aur, care necesită însă o exploatare intensă de suprafață.

Asupra începuturilor companiei planează o mulțime de suspiciuni, unele legate chiar de actule ei de naștere, un acord de asociere între Gabriel Resources (condusă atunci de controversatul om de afaceri Frank Timiș) și Regia Autonomă a Cuprului Deva, a datat 4 septembrie 1995, cu o zi înainte ca Regia să publice un aununț de licitații. 3 foști directori ai regiei, se află, de altfel, sub urmărire penală la Parchetul General. În atenția Parchetului se află și Vasile Frank Timiș, a cărei imagine urmărește RMGC-ul chiar la 7 ani după ce potrivit actualei conduceri, a încetat orice fel de relatie între Timiș și companie.

„Până acum nimeni nu a dovedit că ar fi ceva în neregulă” a declarat Alan R. Hill, CEO Gabriel Resources, curând după numirea lui în acea vară.

Relaxat pe terasa hotelului său Alan R. Hill vorbește despre preocuparea noii conduceri de a da un chip nou întrepriderii: unul de companie implicată, cu responsabilitate civică și ecologică. Deocamdată, compania are o imagine proastă în rândul populației, o presă proastă și aproape un deceniu de așteptare, timp in care a cheltuit 158 milioane dolari. De altfel, comapnia spune că nu mai are fonduri decât pentru a duce proiectul până la stadiul de aprobare/respingere.

„E traumatic. Deschiderea primei mine bazată pe un studiu de impact de mediu din Peru a durat 2 ani și 3 luni” se plânge Hill.

Conducerea – schimbată pentru a opta oară la vârf de la creerea RMGC-ului acum 8 ani – admite că „nu s-au făcut unele lucruri care se puteau face”. Acum însă, după alinierea legislației Românești de Mediu la cea Europeană, nu mai poate face decât un lucru: poate depune Studiul de evaluare a impactului asupra mediului, după indicațiile emise deja de Ministerul de resort.

Studiu care trebuie să demonstreze că proiectul îndeplinește condițiile de mediu din România și din UE, e așteptat în martie 2006. De indată ce va fi depus, Ministerul Mediului va organiza o dezbatere publică, urmată de un raport. Dezbaterea promite să pună la încercare nu numai compania, ci și opozanții proiectului. De fapt, întreaga societate românească își va testa capacitatea de a-și rezolva lucid problemele.

Participanții la dezbatere – printre ei și Ungaria care a făcut demersuri la Parlamentul European pentru monitorizarea strictă a eventualului proiect – vor completa fișe riguros întocmite, în care își vor nota observațiile pe rubrici, dar fiecare dintre acestea va fi analizată si semnată de un expert – explică ofocialii din minister. Rezultatul scontat: să cearnă observațiile valide ale oponenților de simplele isterii sau zvonuri.

Mai curând decât opțiuni, cazul Roșia Montană ne oferă o dilemă care trebuie rezolvată: Se poate lăsa o companie multi națională să aibă grijă de viitorul pe termen lung al unei comunități (al mediului) chiar și atunci când interesul comercial al companiei în zonă va fi epuizat în 20 de ani? Sau este mai înțelept să li se dea localnicilor posobilitatea de a exploata resursele naturale și să li se încurajeze spiritul de inițiativă?

Oricare ar fi decizia, la capătul a 10 ani de așteptări și zbatere, răspunderea românilor nu se oprește aici. Mulți dintre susținătorii proiectului cerd că Europa va sta cu ochii pe RMCG și astfel se absolvă de orice responsabilitate. Directivele de mediu preluate de la UE cuvânt cu cuvânt, nu sunt încă suficiente. E nevoie ca opoziția, Guvernul și opinia publică să ia o decizie în cunoștiință de cauză, și dacă va fi cazul, să monitorizeze atent derularea proiectului, să tragă la răspundere compania în caz că promisiunile sunt încălcate și să vegheze împreună ca orice profit smuls pământului să se facă și în interesul comunității.

Informații privind fondul Proiectului

Cianura și extractia aurului

Istoric

Aurul este unul din cele mai grele metale, cu greutatea specific de 19,2 (adică de 19,2 ori mai greu ca apa). Aceasta permite aurului, când acesta apare ca pepite sau în particule de mărime rezonabilă, să fie recuperate utilizând gravitația drept mechanism de concentrare. Această tehnilogie face uz de caracteristica aurului de a fi foarte greu pentru a separa particulele de aur (obiectul cu o greutate specific mai mare), prin sedimentarea la fundul unui vas cu apă.

Din timpuri străvechi, aurul alluvial care apare de-alungul albiilor râurilor a fost recuperate utilizând multe tehnologii gravitaționale inovatoare. Acestea au inclus simpla spalare – unde nisipul și pietrișul purtător de aur este spălat și îndepărtat cu un saitroc, iar aurul este recuperat la fund într-o adâncitură, blana de oaie – unde particulele de aur sedimentează în lănă, sluișurile – unde aurul este captat de șipci de lemn și alte dispozitive mai sofisticate. Civilizațiile antice au găsit probabil sursa aurului aluvial, încă impregnat în rocă, și au inceput exploatarea subterană în filoanele cu conținut ridicat de la Roșia Montană, cu 2000 de ani în urmă. Pentru aurul care a fost exploatat din roca dură, minereul a necesitat concasare și măcinare, pentru a elibera particulele de aur înainte ca concentrarea gravitațională să poată fi utilizată.

Problema procedeelor gravitaționale constă în faptul că acestea nu sunt oarte eficiente pe masura ce dimensiunea particulei de aur devine mai fină, iar pentru aurul foarte fin granulat pot să nu fie eficiente defel. Întrucât mare parte a aurului în lume apare ca particule foarte fine în rocă, nu au exista mijoloace eficiente de tratare a acestor minereuri. Ca exemplu, numai circa o treime a aurului din minereul cu continut scăzut prezent la Roșia Montană poate fi recuperat prin gravitație, iar acesta nu este suficient pentru a acoperi costurile de exploatare. Drept urmare, fără o metoda mai bună, Roșia Montană nu ar fi rentabilă.

Limitările în metalurgia aurului s-au schimbat dramatic în 1884, cănd echipa scoțiană a doctorilor Robert și William Forrest și John MacArthur au descoperit că aurul și arginutl ar putea fi dizolvate într-o soluție diluată de cianură și au dezvoltat aceasta într-un procedeu industrial. Aproape peste noapte, această metodă a revoluționat industria extractivă a aurului. Prima instalație cu cianură a fost folosită la Martha Hill, în Noua Zeelandă, iar aceasta a fost rapid aplicată și în Africa de Sud, Australia, America de Nord și în alte părți ale lumii. Procedeul cu cianură a permis multor zăcăminte mari, unele cunoscute de mult timp, să fie dezvoltate și zone miniere complet noi au prins viață. Astăzi există peste 400 de mine importante de aur peste tot în lume, care folosesc procedeul cu cianură și majoritatea ceor 2500 de tone de producție mondială anuală este produsă prin această metodă.

Procesul tehnologic

Așa cum s-a menționat anterior, principiile chimice ale procesului di cianurare nu s-au schimbat de când au fost descoperite, cu aproape 120 de ani în urmă. Minereul este măcinat sub formă de tulbureală fină, cianura diluată este amestecată cu tulbureala în tancuri, într-o perioadă de timp suficientă pentru dizolvarea aurului, în general circa 24 de ore, apoi aurul este îndepărtat din soluție și turnat în lingouri.

În practică, procesul în sine este puțin mai complicat și a a evoluat de-alungul anilor. În plus, pentru minereurile cu conținut foarte scăzut este utilizat, de asemenea, un procedeu alternativ, denumit leșiere în grămadă, dar acest procedeu nu va fi discutat în acest articol.

Încă de la începutul procesului cu cianură, așa cum este și acum situația, minereul este concasat si măcinat până la o consistență fină, pentru a permite soluției de cianură să contacteze particulele minuscule de aur. Procedeele de sfârmare și măcinare su devenit mai eficiente și, în general, utilizează una sau mai multe trepte de concasare mai mari, urmate de măcinare cu bile de oțel într-o moară circulară rotativă, denumită moară cu bile sau SAG (măcinare semi-autogenă). Aceasta este aproape întotdeauna realizată cu apă, astfel încât consistența (și aparența) este un noroi apos, care poate fi pompat la etapa următoare. Dacă există ceva aur grob în minereu acesta poate fi extras prin concentrare gravitațională în acest punct al fluxului. După aceasta, aurul rămas este supus cianurării.

Partea procesului care a suferit cea mai mare schimbare este aplicarea procedeului de cianurare. Timp de mulți ani, soluția de cianură era pur și simplu amestecată cu tulbureala măcinată în tancuri mari de agitare, asigurându-se timpul necesar. Odată ce aurul a fost dizolvat, tulbureala era apoi filtrată, pentru a obține o soluți limpede, denumită Soluție Bogată, și un reziduu steril (ar putea fi aplicată o metodă alternativă de spălare a soluției purtătoare de aur din solide, care este cunoscută ca decantare în contra curent). Solidele erau apoi transportate sau repulpate și pompate la iazul de decantare a sterilelor. Aurul din Solutia Bogată era precipitat prin adăugare de praf de zinc fin granulat, iar acest nămol negru purtător de aur era filtrat din soluție și topit în lingouri de aur. Acesta a fost cunoscut ca procedeul Merrill-Crowe.

În ultima parte a anilor `70 , a început să-și găsească aplicare un nou procedeu, cunoscut sub numele de cărbune în tulbureală (CIP) și acesta, sau o simplificare aprocedeului denmit cărbune în leșie (CIL), a fost utilizat la proiectarea celor mai multe uzine noi în cursul ultimilor 20 de ani. În CIP, aurul este încă dizolvat în tancuri, ca și în trecut. Totuși, odată aurul dizolvat, soluția nu este separată din tulbureală. În schimb, tulbureala este amestecată la o altă treaptă, un șir de tancuri CIP, în care este adăugat carbune granular activat. Datorită porozității ridicate a cărbnelui, aurul și argintul sunt absorbite pe cărbune, cărbunele este apoi separat prin ciuruire și, utilizând un proces special, metalele prețioase sunt stripate de pe cărbune într-o soluție concentrată de aur, din care aurul este ușor recuperat și turnat în lingouri. Carbunele este apoi reactivat și recircuitat înapoi la tancurile CIP.

Miron cozma a declarat intr-o conferinta de presa din data de 20.11.2011 ca la Rosia Montana de fapt e vorba de exploatarea wolfram-ului, care are o valoare de 4 ori mai mare decat aurul.

WOLFRÁM n. Metal dur, greu, de culoare albă, folosit la fabricarea filamentelor pentru becuri electrice și a oțelurilor speciale. /<germ. Wolfram, fr. wolfram