Proiectul Tehnic de Realizare a Unui Sistem Informatic Geografic (g.i.s.) Aferent U.p. Vii Dragoselea, O.s. Berzasca, D.s. Caras Severin

PROIECT DE DIPLOMĂ

PROIECTUL TEHNIC DE REALIZARE A UNUI SISTEM INFORMATIC GEOGRAFIC (G.I.S.) AFERENT U. P. VII DRAGOSELEA, O.S. BERZASCA, D.S. CARAȘ-SEVERIN

CUPRINS

Capitolul I Introducere

1.1.Aspecte introductive

1.2.Determinarea accesibilității arboretelor

Capitolul II Baza de date a fondului forestier

2.1.Sisteme informatice geografice

2.1.1 Definiții

2.1.2.Tipuri de date cu care operează GIS

2.1.3.Date si entități spațiale

2.1.4.Caracteristici definitorii ale entităților spațiale

2.1.5 Atribute

2.1.6 Relații spațiale

2.1.7 Colecții de date spațiale

2.1.7.1 Harta analogică

2.1.7.2.Harta digitală

2.1.7.3.Harta digitală este Baza de Date a oricărui Sistem Informatic Geografic

2.1.8 Metadate

2.1.9 Date de identificare

2.1.10 Calitatea datelor

2.1.11 Organizarea datelor spațiale

2.1.12 Referința spațială

2.1.13 Entități și atribute

2.1.14 Distribuție

2.1.15 Referințe privind metadatele

2.1.16 Etape la implementarea și utilizarea GIS

2.1.17 Stabilirea funcțiilor sistemului

2.2.Proiectarea bazei de date

2.2.1.Alegerea și procurarea echipamentelor și programelor

2.2.2.Alegerea softului pentru un GIS

2.2.3.Personalizarea programelor la cerințele concrete ale aplicației

2.2.4.Încărcarea bazei de date

2.2.5.Exploatarea GIS-urilor

2.3.Domenii de aplicabilitate ale GIS-ului

2.3.1.Cadastru

2.3.2.Utilizarea terenului (categoria de folosință

2.3.3.Construcțiile existente

2.3.4.Populația

2.3.5.Protecția mediului

2.3.6.Agricultură

2.3.7.Exploatări forestiere și silvicultură

2.3.7.1.Stabilirea locațiilor optime pentru tăieri

2.3.7.2.Monitorizarea tăierilor

2.3.7.3.Stabilirea locațiilor optime pentru plantații

2.3.8.Evidența și monitorizarea vânatului

2.3.9.Evidența, monitorizarea și predicția incendiilor

Capitolul III

Realizarea unui sistem informatic geografic în cadrul Unității de Producție (U.P.) VII Dragoșelea, Ocolul Silvic Berzasca, Direcția Silvică Caraș – Severin

3.1.Obiectivele studiului de caz

3.2 Metode de cercetare

3.3.Materiale utilizate pentru realizarea cercetărilor

3.4.Localizarea studiului

3.4.1.Situația teritorial administrativă

3.4.1.1.Elemente de identificare a unității de producție

3.4.1.2.Vecinătăți, limite, hotare

3.4.1.3.Trupuri de pădure componente

3.4.1.4.Administrarea fondului forestier național

3.4.1.4.1.Administrarea fondului forestier național proprietate publică a

statului

3.4.1.4.2. Administrarea fondului forestier proprietate privată

3.4.1.5. Vegetație forestieră situată pe terenuri din afara fondului forestier

național

3.4.1.6. Organizarea teritoriului

3.4.1.6.1.Constituirea unității de producție

3.4.1.6.2.Constituirea și materializarea parcelarului și a subparcelarului

3.4.1.6.3.Planuri de bază utilizate. Ridicări în plan folosite pentru

reambularea planurilor de bază

3.4.1.7.Suprafața fondului forestier

3.4.1.7.1.Determinarea suprafețelor

3.4.1.7.2.Utilizarea fondului forestier

3.4.1.7.3.Evidența fondului forestier pe destinații și deținători

3.4.1.7.4.Suprafața fondului forestier pe categorii de folosință și specii

3.4.1.8.Enclave

3.4.1.9.Organizarea administrativă

3.4.2.Studiul stațiunii și al vegetației

3.4.2.1.Metode și procedee de culegere și prelucrare a datelor de teren

3.4.2.2.Elemente privind cadrul natural, specifice unității de producție

3.4.2.2.1.Geologie

3.4.2.2.2.Geomorfologie

3.4.2.2.3. Hidrografia

3.4.2.2.4.Climatologie

3.4.2.3.Soluri

3.4.2.3.1. Evidența și răspandirea teritorială a tipurilor de sol

3.4.2.3.2. Descrierea tipurilor și subtipurilor de sol

3.4.2.4.Tipuri de stațiuni

3.4.2.4.1. Evidența și răspândirea teritorială a tipurilor de stațiuni

3.4.2.5.Tipuri de pădure

3.4.2.5.1.Evidența tipurilor naturale de pădure

3.4.2.5.2. Formațiile forestiere și caracterul actual al tipului de pădure

3.4.2.6. Structura fondului de producție și de protecție

3.4.2.7. Arborete slab productive și provizorii

3.4.2.8. Arborete afectate de factori destabilizatori și limitativi

3.4.2.9.Starea sanitară a pădurii

3.4.2.10.Concluzii privind condițiile staționale și de vegetație

3.4.3.Stabilirea funcțiilor social – economice ale pădurii și a bazelor de

amenajare

3.4.3.1. Stabilirea funcțiilor social-economice și ecologice ale pădurii

3.4.3.1.1. Obiective social-economice și ecologice

3.4.3.1.2. Funcțiile pădurii

3.4.3.1.3.Subunități de producție sau de protecție constituite

3.4.3.2. Stabilirea bazelor de amenajare ale arboretelor și ale pădurii

3.4.3.2.1. Regimul

3.4.3.2.2. Compoziția țel

3.4.3.2.3.Tratamentul

3.4.3.2.4.Exploatabilitatea

3.4.3.2.5.Ciclul

3.4.4.Valorificarea superioară a altor produse ale fondului forestier în afara

lemnului

3.4.4.1.Potențial cinegeti

3.4.4.2. Potențial salmonicol

3.4.4.3. Potențial fructe de pădure

3.4.4.4. Potențial ciuperci comestibile

3.4.4.5. Resurse melifere

3.4.4.6. Materii prime pentru împletituri

3.4.4.7.Alte produse

3.4.5.Protecția fondului forestier

3.4.5.1.Protecția împotriva doborâturilor și rupturilor de vânt și zăpadă

3.4.5.2.Protecția împotriva incendiilor

3.4.5.3.Protecția împotriva poluării industriale

3.4.5.4.Protecția împotriva bolilor și a altor dăunători

3.4.5.5.Măsuri de gospodărire a arboretelor cu uscare anormală

3.4.6.Instalații de transport, tehnologii de exploatare și construcții silvice

3.4.6.1.Instalații de transport

3.4.6.2.Tehnologii de exploatare

3.4.6.3.Construcții forestiere

3.5.Culegerea și prelucrarea datelor

3.5.1.Culegerea datelor

3.5.2.Prelucrarea datelor

Captolul IV Aspecte finale

4.1. Discuții și concluzii

4.2.Recomadări pentru producție

Bibliografie

Capitolul I

Introducere

1.1.Aspecte introductive

Accesibilitatea pădurii se înscrie, alături de distanta medie de colectare si desimea rețelei de drumuri, in cadrul indicilor de structură ai rețelei de drumuri forestiere. Aceștia oglindesc gradul de deschidere al masivelor forestiere. Spre deosebire de indicii cantitativi (distanta medie de colectare si desimea rețelei), accesibilitatea este un indicator calitativ, el având menirea de a exprima eficienta rețelei de drumuri. Introducerea sa in rândul indicilor de structură a fost determinate de faptul ca aceeași lungime a rețelei de drumuri poate asigura o deschidere mai buna sau mai slaba a pădurii. Se precizează faptul ca accesibilitatea determinata intr-un anumit caz este valabila numai pentru distanta de colectare care a fost luata in considerare. Pentru tara noastră, aceasta distanta este de 1-1,2 km (max. 2 km), ea dovedindu-se mult prea mare, întrucât majoritatea tarilor dezvoltate inregistreaza valori mult mai mici (400-600 m) (Tamaș, Tereșneu, 2006).

La noi in tară, de-a lungul timpului aceasta preocupare a fost diferita, mai ales in ceea ce privește punerea ei in practica. Astfel, in anii 60'-70' ai secolului trecut s-a realizat o construcție masiva de drumuri forestiere, înregistrându-se cifre de ordinul miilor de km/an (1.200-1.600 km/an). La prima vedere ar părea o mare realizare (si chiar este daca e sa gândim prin prisma cifrelor amintite anterior), dar, in realitate, acest fapt a facilitat depășirea sen-sibila a posibilității de produse principale. După anii '70 aceasta activitate a intrat intr-un con de umbra, iar după anii '90 aproape s-a stins (Tamaș, Tereșneu, 2006).

Problema accesibilizarii fondului forestier a fost si este o problema de mare actualitate si necesita in continuare un vădit interes, stiut fund faptul ca acolo unde pădurea nu a fost dotata cu drumuri corespunzătoare, in general nu s-a intervenit (nici chiar pentru recoltarea posibilității de produse principale), fapt ce a condus la o exploatare necores-punzatoare a arboretelor accesibile, ajungându-se ca in cazul acestora din urma, posibilitatea sa fie depășita de 3-7 ori (Tamaș, Tereșneu, 2006).

O alta idee care merita a fi evocata in acest context este cea referitoare la găsirea surselor de finanțare pentru construirea de noi drumuri forestiere. In acest sens, merita a enunța aici o idee lansata de Lester Brown. Acesta, in numele eco-economiei, considera inoportuna construirea de drumuri cu bani de la buget, atâta vreme cat, din punct de vedere ecologic, construirea de drumuri afectează calitatea vieții populației (Giurgiu, 2006). Chiar daca exprima un adevăr, probabil ca in condițiile tarii noastre, deocamdată, ideea nu poate fi inca acceptata in totalitate (Tamaș, Tereșneu, 2006).

1.2. Aplicabilități sectoriale ale GIS-ului

După cum se cunoaște, exista doua metode de determinare a accesibilității (Tamaș, Tereșneu, 2006):

– prima metoda are la baza determinarea suprafeței deschise, prin însumarea suprafețelor unitatilor amenajistice pentru care distanta medie de colectare se afla sub o anumita limita prescrisa;

– cea de-a doua metoda precizează distanta maxima de colectare prin trasarea unor linii pe una sau pe ambele parti ale drumului, acestea desemnând benzile de pădure deservite de acest drum; suprafața ocupata de aceste benzi reprezintă, de fapt, suprafața deschisa. Pentru determinarea accesibilității arboretelor se folosește ca suport tehnic facilitățile oferite de sistemele de informații geografice (GIS), iar ca si soft-uri AutoCAD MAP, Global Mapper si ArcGIS 9.1.

Se identifică planurile de baza la scara 1:5.000 și se georeferentiază cu ajutorul programului Global Mapper. Construirea proiectului GIS se realizează in varianta hibrida AutoCAD-ArcGIS. Planurile de baza se importă in AutoCAD Map, unde toate informațiile de interes forestier se preiau pe straturi distincte. Posibilitatea lucrului pe layere oferă, după cum se cunoaște, mari oportunitati, atat la introducerea elementelor specifice fiecărui strat (individualizate după diverse criterii), cat si in etapele ulterioare, când se poate interveni foarte comod doar intr-un anumit strat (toate celelalte putând fi înghețate cu ajutorul funcției Freeze) (Tamaș, Tereșneu, 2006).

Apoi, straturile respective se importă in ArcGIS, unde se completează si baza de date. Problema determinării accesibilității este abordabila, de regula, in cadrul softurilor de tip GIS, cu ajutorul functiei Buffer (Tamaș, Tereșneu, 2006).

Trebuie menționate calitatile deosebite ale GIS-ului care oferă facilitați reale in determinarea accesibilității arboretelor. Merita a fi menționate aici posibilitățile de cuantificare ale acestui indicator pentru diverse distante medii de colectare intr-un timp relativ scurt si cu un minim de efort (Tamaș, Tereșneu, 2006).

Capitolul II Baza de date a fondului forestier

2.1.Sisteme informatice geografice

2.1.1 Definiții

Prima utilizare a termenului Geographic Information System datează din anul 1967 când National Film Board of Canada produce filmul Data for Decision, care are ca subiect “ Canada Geographic Information System” .

Sintagma „Sistem Informatic Geografic" prescurtat SIG, reprezintă una dintre posibilele echivalențe românești pentru "Geographic Information System" (engleza americană) sau „Geographical Information System" (engleza britanică), prescurtat GIS.

În literatura de specialitate pot fi găsite mai multe definiții pentru GIS, reflectând diferitele puncte de vedere din care poate fi privit domeniul respectiv. De exemplu, GIS este definit ca (după Maguire, David J. Goodchild, Michael Rhind, David W., 1991):

– un caz particular de sistem informatic în care baza de date constă din observații asupra unor caracteristici, fenomene sau activități distribuite în spațiu și care pot fi definite ca puncte, linii și suprafețe (după DeMers, M.N., 1997);

– un sistem pentru culegerea, stocarea, verificarea, manipularea, analiza și afișarea datelor care sunt referite spațial față de Pământ;

– un set de unelte pentru colectarea, stocarea, regăsirea, transformarea și afișarea datelor spațiale din lumea reală (după Bernhardsen, T., 1992);

– o tehnologie informațională care stochează, analizează și afișează date spațiale și nespațiale;

– orice set de proceduri manuale sau bazate pe calculator, folosite pentru stocarea și manipularearea mare, întrucât majoritatea tarilor dezvoltate inregistreaza valori mult mai mici (400-600 m) (Tamaș, Tereșneu, 2006).

La noi in tară, de-a lungul timpului aceasta preocupare a fost diferita, mai ales in ceea ce privește punerea ei in practica. Astfel, in anii 60'-70' ai secolului trecut s-a realizat o construcție masiva de drumuri forestiere, înregistrându-se cifre de ordinul miilor de km/an (1.200-1.600 km/an). La prima vedere ar părea o mare realizare (si chiar este daca e sa gândim prin prisma cifrelor amintite anterior), dar, in realitate, acest fapt a facilitat depășirea sen-sibila a posibilității de produse principale. După anii '70 aceasta activitate a intrat intr-un con de umbra, iar după anii '90 aproape s-a stins (Tamaș, Tereșneu, 2006).

Problema accesibilizarii fondului forestier a fost si este o problema de mare actualitate si necesita in continuare un vădit interes, stiut fund faptul ca acolo unde pădurea nu a fost dotata cu drumuri corespunzătoare, in general nu s-a intervenit (nici chiar pentru recoltarea posibilității de produse principale), fapt ce a condus la o exploatare necores-punzatoare a arboretelor accesibile, ajungându-se ca in cazul acestora din urma, posibilitatea sa fie depășita de 3-7 ori (Tamaș, Tereșneu, 2006).

O alta idee care merita a fi evocata in acest context este cea referitoare la găsirea surselor de finanțare pentru construirea de noi drumuri forestiere. In acest sens, merita a enunța aici o idee lansata de Lester Brown. Acesta, in numele eco-economiei, considera inoportuna construirea de drumuri cu bani de la buget, atâta vreme cat, din punct de vedere ecologic, construirea de drumuri afectează calitatea vieții populației (Giurgiu, 2006). Chiar daca exprima un adevăr, probabil ca in condițiile tarii noastre, deocamdată, ideea nu poate fi inca acceptata in totalitate (Tamaș, Tereșneu, 2006).

1.2. Aplicabilități sectoriale ale GIS-ului

După cum se cunoaște, exista doua metode de determinare a accesibilității (Tamaș, Tereșneu, 2006):

– prima metoda are la baza determinarea suprafeței deschise, prin însumarea suprafețelor unitatilor amenajistice pentru care distanta medie de colectare se afla sub o anumita limita prescrisa;

– cea de-a doua metoda precizează distanta maxima de colectare prin trasarea unor linii pe una sau pe ambele parti ale drumului, acestea desemnând benzile de pădure deservite de acest drum; suprafața ocupata de aceste benzi reprezintă, de fapt, suprafața deschisa. Pentru determinarea accesibilității arboretelor se folosește ca suport tehnic facilitățile oferite de sistemele de informații geografice (GIS), iar ca si soft-uri AutoCAD MAP, Global Mapper si ArcGIS 9.1.

Se identifică planurile de baza la scara 1:5.000 și se georeferentiază cu ajutorul programului Global Mapper. Construirea proiectului GIS se realizează in varianta hibrida AutoCAD-ArcGIS. Planurile de baza se importă in AutoCAD Map, unde toate informațiile de interes forestier se preiau pe straturi distincte. Posibilitatea lucrului pe layere oferă, după cum se cunoaște, mari oportunitati, atat la introducerea elementelor specifice fiecărui strat (individualizate după diverse criterii), cat si in etapele ulterioare, când se poate interveni foarte comod doar intr-un anumit strat (toate celelalte putând fi înghețate cu ajutorul funcției Freeze) (Tamaș, Tereșneu, 2006).

Apoi, straturile respective se importă in ArcGIS, unde se completează si baza de date. Problema determinării accesibilității este abordabila, de regula, in cadrul softurilor de tip GIS, cu ajutorul functiei Buffer (Tamaș, Tereșneu, 2006).

Trebuie menționate calitatile deosebite ale GIS-ului care oferă facilitați reale in determinarea accesibilității arboretelor. Merita a fi menționate aici posibilitățile de cuantificare ale acestui indicator pentru diverse distante medii de colectare intr-un timp relativ scurt si cu un minim de efort (Tamaș, Tereșneu, 2006).

Capitolul II Baza de date a fondului forestier

2.1.Sisteme informatice geografice

2.1.1 Definiții

Prima utilizare a termenului Geographic Information System datează din anul 1967 când National Film Board of Canada produce filmul Data for Decision, care are ca subiect “ Canada Geographic Information System” .

Sintagma „Sistem Informatic Geografic" prescurtat SIG, reprezintă una dintre posibilele echivalențe românești pentru "Geographic Information System" (engleza americană) sau „Geographical Information System" (engleza britanică), prescurtat GIS.

În literatura de specialitate pot fi găsite mai multe definiții pentru GIS, reflectând diferitele puncte de vedere din care poate fi privit domeniul respectiv. De exemplu, GIS este definit ca (după Maguire, David J. Goodchild, Michael Rhind, David W., 1991):

– un caz particular de sistem informatic în care baza de date constă din observații asupra unor caracteristici, fenomene sau activități distribuite în spațiu și care pot fi definite ca puncte, linii și suprafețe (după DeMers, M.N., 1997);

– un sistem pentru culegerea, stocarea, verificarea, manipularea, analiza și afișarea datelor care sunt referite spațial față de Pământ;

– un set de unelte pentru colectarea, stocarea, regăsirea, transformarea și afișarea datelor spațiale din lumea reală (după Bernhardsen, T., 1992);

– o tehnologie informațională care stochează, analizează și afișează date spațiale și nespațiale;

– orice set de proceduri manuale sau bazate pe calculator, folosite pentru stocarea și manipularea datelor referite geografic (după Aronoff, 1989).

Se numește Sistem Informatic Geografic, un ansamblu tehnic și organizatoric de persoane, echipamente, norme (reguli) și metode (algoritmi), având ca funcții principale culegerea, validarea, stocarea, a fișarea și prelucrarea datelor geografice.(după Chrisman, Nicholas, 1998)

După cum se poate observa, deși aparent diferite, definițiile de mai sus au în comun obiectivele GIS (culegerea, stocarea, analiza și afișarea datelor geografice sau spațiale).

Conform definiției de mai sus, GIS este un caz particular de Sistem Informatic, în care datele manipulate sunt geografice.

O extindere sau generalizare a definiției de mai sus constă în înlocuirea atributului „geografic" (care, prin prefixul geo, este limitat la spațiul terestru) cu „spațial" (care, în principiu, se referă la orice planetă sau satelit al unei planete). În condițiile în care analiza informațiilor necesare luării deciziilor se referă la date geografice, similare cu datele spațiale utilizate pentru reprezentarea terenului, s-au extins rapid în domenii precum resursele naturale, protecția mediului, siguranță publică, analiza riscului unor catastrofe, transporturi, energie, afaceri, etc.

În România primul curs postuniversitar de GIS s-a ținut la Facultatea de Hidrotehnică, Universitatea Tehnică București, în 1994-1995 cu o durată de 18 luni (3 semestre). Suportul de curs a fost asigurat de UniGIS, o asociație de Universități europene din care fac parte: Manchester Metropolitan University, Free University of Amsterdam, University of Huddersfeld, University of Selford, University of Strasburg, etc.

Astăzi GIS – urile sunt folosite într-o multitudine de domenii, acolo unde deciziile organizațiilor mondiale, guvernamentale, militare, locale, ONG – uri, Societăți comerciale, etc. se bazează pe analiza datelor geografice, spațiale, care reprezintă aproape 80 % din datele vehiculate de o anumită instituție.

GIS – ul reprezintă sistemul informatic care cuplează o bază de date ce operează cu obiecte geometrice (spațiale) cu o bază de date care operează cu atribute ale informației conținute în prima bază de date (după Clarke, Keith C., 1997).

– prima bază de date se referă la reprezentări grafice ale terenului, sisteme de coordonate, poziția punctelor caracteristice în raport cu diferite sisteme de referință, etc.

– a doua bază de date este una alfanumerică, care conține tabele în care sunt memorate atributele elementelor grafice memorate în prima bază de date.

– scopul principal al GIS-urilor este analiza și studiul acestor date, a relațiilor ce se stabilesc între ele, pentru obținerea unor informații noi car să fundamenteze procesul decizional

GIS – urile sunt colecții de programe care:

– prelucrează informația geografică conținută de hărți sub aspecte:

– spațiale;

– economice;

– juridice;

– cuplează baze de date tabelare la informația grafică în Sisteme de Gestionarea Bazelor de Date (SGBD);

– asigură module pentru:

– editarea hărților;

– selectare grafică;

– interogări în funcție de criterii multiple;

– legături cu mai multe baze de date;

– dezvoltarea de aplicații proprii care includ facilități GIS.

Fig.2.1.- Sistem Informatic Geografic (GIS)

Un GIS constă în programe (software), echipamente (hardware) și periferice care transformă datele spațiale referite geografic în informații despre amplasarea, interacțiunile spațiale și relațiile geografice ale entităților statice și dinamice ce ocupă spațiu în mediul natural și construit.

-GIS – ul integrează în fișiere speciale ambele seturi de informație grafică și tabelară, permite vizualizarea acestora, interogarea celor două baze de date, realizarea unor analize statistice pe orice set de date, etc.

-de exemplu, un GIS permite localizarea tuturor podurilor din zona reprezentată, sau toate podurile construite dintr-un anumit material sau toate podurile care suportă o sarcină mai mare decât una specificată;

– datorită faptului că reprezentările grafice sunt actualizate continuu, GIS-urile analizează diferențele dintre două hărți realizate la două momente de timp diferite;

GIS reprezintă o colecție organizată de hardware, software, date geografice, și persoane destinată pentru a captura eficient, stoca, analiza, manipula și atașa toate formele de informații referite geografic.

– importanța omului – persoane – informatician și specialist în domeniul de utilizare;

2.1.2.Tipuri de date cu care operează GIS

GIS folosește două categorii mari de date:

– date spațiale, care descriu locul și forma obiectelor geografice și relațiile lor spațiale cu alte obiecte;

– date descriptive despre obiectele geografice numite atribute.

2.1.3.Date si entități spațiale

Dată spațială reprezintă o caracteristică a unei entități spațiale, sau dată geografică, dacă se referă la spațiul terestru.

Entitatea spațială reprezintă orice element material, fenomen, eveniment, natural sau antropic, care poate fi asociat unei anumite poziții determinate în spațiu, entitate geografică, dacă se referă la spațiul terestru.

Conform definiției de mai sus, entitățile spațiale includ o gamă foarte largă de elemente. Astfel, dacă ne restrângem doar la spațiul terestru, sunt entități spațiale, un munte, un ocean, un râu, o conductă de apă, un lac, un baraj, un izvor, un județ, o pădure, un vârf de munte, un stâlp, o parcelă, o clădire, un copac, o fântână, o localitate, o stradă. Tot entități spațiale pot fi: un uragan, un incendiu, un cutremur de pământ, o bătăile între două armate, traseul unui raliu auto, cazurile de apariție ale unei anumite maladii, etc.

Datele spațiale sunt atribute ale entităților spațiale, Astfel, sunt date spațiale: coordonatele unui punct dintr-o rețea geodezică de referință, denumirea unei localități, nivelul apei într-o fântână, populația unei țări, aria unei parcele, numărul de paturi dintr-un spital, diametrul unei conducte, specia unui arbore, materialul din care este realizat un stâlp, data și ora la care a avut loc un anumit accident de circulație, debitul maxim al unui râu, cantitatea medie de precipitații înregistrată de un anumit observator meteo, intensitatea luminoasă a becului unui lampadar, specificul culinar al unui anumit restaurant, etc.

În general, entitățile spațiale și caracteristicile lor sunt reprezentate pe hărți, în acest sens, s-ar putea spune că este entitate spațială orice element care poate fi reprezentat pe o hartă.

2.1.4.Caracteristici definitorii ale entităților spațiale

Datele care caracterizează orice entitate spațială pot fi grupate în mai multe categorii, funcție de tipul de informație pe care îl furnizează, după cum urmează:

Poziția (furnizează informații privind locul unde se află entitatea respectivă). De regulă, poziția este exprimată prin coordonate în diferite sisteme (latitudine și longitudine – într-un sistem global; Nord și Est – într-un plan de proiecție cartografică; X, Y și Z – într-un sistem tridimensional, etc.). Poziția poate fi exprimată și prin alte mijloace, cum ar fi, de exemplu, adresa poștală, care nu au însă caracterul de generalitate și acuratețea coordonatelor. Pe hartă, poziția poate fi determinată prin intermediul caroiajului;

2.1.5 Atribute

Atributele furnizează informații privind ce este entitatea respectivă. Atributele sunt diferite caracteristici sau proprietăți care individualizează o anumită entitate (denumire, dimensiuni, material, număr de locuitori, temperatură, categorie, etc.) În harta analogică, atributele sunt reprezentate prin simboluri (semne convenționale) sau prin inscripții;

De exemplu: drumurile sunt desenate cu grosimi de linii diferite sau colorate în galben, râurile cu linii albastre, suprafețele ocupate de lacuri cu albastru, pădurile cu verde, etc. Fiecărui obiect reprezentat i se atașează o etichetă text cu numele sau alte caracteristici. stfel obiectele geografice reprezentate pot fi afișate simultan cu datele descriptive asociate.

Datele spațiale și datele descriptive sunt stocate de obicei în fișiere diferite, datele spațiale în baze de date spațiale iar datele descriptive în baze de date tabelare.

2.1.6 Relații spațiale

Relații spațiale furnizează informații privind poziția relativă a entității respective în raport cu celelalte entități din spațiul reprezentat, în general, relațiile spațiale ar putea fi exprimate prin adverbe de loc sau construcții adverbiale cum ar fi, de exemplu: ÎN (entitatea oraș București este ÎN entitatea țară România), PRIN (entitatea fluviu Tamisa trece PRIN entitatea oraș Londra), ÎNTRE, PE, LA NORD DE, ÎN STÂNGA (entitatea oraș Giurgiu este situată pe malul STÂNG al entității fluviu Dunărea), etc. Pe hartă, relațiile spațiale sunt deduse prin observarea poziției relative a entităților reprezentate;

Timpul furnizează informații privind momentul în care a fost înregistrată existența entității respective („…de când este…") sau o anumită caracteristică a acesteia (de când este înregistrată, sub forma actuală, entitatea granița României, în ce perioadă a fost valabilă denumirea „Parcul Ioanid", de când parcela cu numărul cadastral 3276 are categoria de folosință „vie'' etc.). Cel mai adesea, timpul este exprimat pe hartă prin data redactării acesteia.

Componentele enumerate de mai sus reprezintă elemente folosite ca operanzi în cadrul diferitelor analize geografice sau spațiale. Pentru a face posibilă automatizarea analizei geografice prin intermediul calculatorului electronic, este necesar ca datele respective să fie exprimate numeric și stocate ca atare.

Puterea unui GIS este dată de legătura dintre cele două tipuri de baze de date și de menținerea relațiilor spațiale dintre obiectele geografice. Se pot accesa informații din baza de date tabelară prin intermediul obiectelor geografice. De exemplu, printr-un click pe un drum reprezentat se afișează informațiile lui descriptive. De asemenea se pot crea reprezentări pornind de la baza de date tabelare, în care sunt stocate coordonatele. Aceasta permite ca prin intermediul datelor descriptive să se poată localiza în reprezentarea grafică drumul corespunzător.

2.1.7 Colecții de date spațiale

Orice sistem informatic, deci și sistemele informat/ce geografice, operează cu date stocate în colecții cu organizări specifice, numite Baze de Date.

Definiție: Baza de date a unui sistem informatic geografic (GIS) este constituită din hărți.

Într-adevăr, harta, ca model al spațiului, poate fi considerată o colecție de date spațiale. În prezent, funcție de modalitatea de stocare și reprezentare a datelor spațiale, pot fi avute în vedere două categorii de hărți (după Cornelius Sarah; Heywood, Ian, 1995):

– harta clasică (sau analogică), desenată pe un suport oarecare (hârtie, carton zincat, glob, etc.), sau chiar reprodusă pe ecranul monitorului unui calculator electronic;

– harta digitală (sau numerică), stocată pe un suport accesibil calculatorului electronic (disc magnetic, disc optic, etc.).

2.1.7.1 Harta analogică

Harta analogică este o colecție de date geografice, organizată după criterii și metode specifice cartografiei.

În același timp, harta analogică este un mijloc de vizualizare a datelor geografice, adică de prezentare a modelului cartografic al spațiului.

Aceste două funcții, îndeplinite simultan de același sistem, determină mai multe caracteristici pe care trebuie să le îndeplinească harta analogică.

Astfel, pentru realizarea funcției de colecție de date, harta analogică trebuie să asigure condiții pentru menținerea integrității unui volum suficient de date, Din punct de vedere practic, menținerea integrității se realizează prin suportul nedeformabil (sticlă, zinc, material plastic special, etc.) și prin măsuri specifice de depozitare și manipulare (umiditate și temperatură constante, rafturi speciale, etc.). Asigurarea unui volum corespunzător de date presupune reprezentarea la scară mare (ceea ce duce la creșterea cantității de foi de hartă necesare pentru reprezentarea unui teritoriu oarecare) și includerea unui număr ridicat de inscripții, grafice și simboluri (ceea ce determină lizibilitatea redusă și dificultăți de percepție a spațiului și entităților reprezentate).

Pe de altă parte, vizualizarea spațiului geografic presupune caracteristici ale hărții analogice contrare celor impuse de funcția de colecție de date. Astfel, realizarea funcției de vizualizare presupune:

– hărți cât mai expresive (inscripții de dimensiuni și forme diverse, grafică ușor lizibilă, culori, etc.),

– conținut care să reprezinte numai aspectele relevante fenomenului studiat la un moment dat (hărți „tematice", din care sunt eliminate detalii nesemnificative pentru tema respectivă),

– hărți ușor de manipulat și transportat (hărți pliabile, deci deformabile),

– un număr cât mai redus de planșe care să acopere teritoriul de interes (deci scară mică).

Harta analogică a jucat un rol deosebit în istoria omenirii și reprezintă încă o sursă inestimabilă de date, căreia este necesar să i se acorde atenția și grija cuvenite.

Primele reprezentări cartografice datează de peste patru mii de ani. Cea mai veche reprezentare cartografică recunoscută ca atare, provine din Mesopotamia și este un fragment dintr-o placă de argilă despre care se presupune că făcea parte dintr-un basorelief care decora unul dintre palatele Babilonului.

Pe măsura înmulțirii călătoriilor de exploatare și a expedițiilor de cucerire, a apărut și necesitatea exprimării poziției prin coordonate și a unei precizii mai ridicate în exprimarea distanțelor.

Principale obiective ale primelor reprezentări cartografice au fost legate de identificarea limitelor teritoriilor deținute sau cunoscute, de identificarea traseelor comerciale și de ducerea războaielor.

Perfecționarea instrumentelor de măsură și a mijloacelor de calcul, observațiile astronomice, călătoriile intercontinentale, au permis stabilirea unor tehnologii specifice de ridicare ale căror principii sunt folosite și astăzi, precum și trecerea la proiecțiile cartografice matematice (după Sabău N.C., Crainic Gh. C., 2006).

În secolul XX știința și arta cartografică au atins nivele dintre cele mai ridicate, atât în ce privește precizia și fidelitatea reproducerii detaliilor, datorate în mare măsură fotogrametriei și teledetecției, cât și în ce privește diversitatea scărilor și modalităților de reprezentare.

2.1.7.2.Harta digitală

Din cele prezentate în paragraful anterior rezultă câteva dintre deficiențele majore ale hărții analogice. La acestea trebuie adăugate dificultățile legate de actualizarea acestora (modificarea unei hărți analogice presupune redesenarea acesteia).

Apariția calculatoarelor electronice a făcut posibilă reconsiderarea modului de stocare și vizualizare a datelor geografice. Pentru aceasta, a fost necesară găsirea de soluții pentru reprezentarea sub formă numerică a tuturor elementelor care caracterizează o entitate geografică: poziția, reprezentată prin coordonate și atributele sau proprietățile entității, reprezentate prin diferite tipuri de date; relațiile spațiale, reprezentate prin intermediul topologiei, timpul). Toate aceste elemente trebuie organizate în forme specifice, astfel încât colecția respectivă să poată fi manipulată prin funcțiile generale ale sistemelor de gestiune a bazelor de date (SGBD). De asemenea, trebuie asigurate condițiile care să facă posibilă realizarea automată (pe bază de program) a analizelor geografice.

S-a ajuns astfel la conceptul de hartă digitală, adică o colecție de date geografice (o bază de date geografice), numită și geodatabase, stocată sub formă numerică în memorii accesibile calculatorului.

În harta digitală, cantitatea de date este limitată numai de capacitatea suportului utilizat pentru stocare (discuri magnetice, CD-ROM, etc.). Actualizarea hărților digitale este extrem de facilă, fiind asigurată prin funcțiile generale ale sistemului de gestiune a bazelor de date (inserare, modificare, ștergere), eventual adaptate și completate pentru a răspunde specificului colecției de date geografice.

Trebuie observat că în harta digitală nu mai are sens noțiunea de scară ("scara" la care sunt stocate datele în harta digitală este de fapt 1:1). Totuși, scara ar putea fi eventual utilizată și în cazul hărții digitale, dar ca expresie a gradului de detaliere și precizie și nu ca raport dintre distanța măsurată pe hartă și distanța din teren. De asemenea, are sens menționarea scării atunci când se extrage un raport grafic (o hartă analogică) pe diferite dispozitive de vizualizare (ecran, plotter, etc.).

În acest concept, funcția de vizualizare (de reprezentare a datelor geografice) este separată de colecția de date, fiind asigurată prin programe de afișare și de tipărire sub formă analogică a informației cartografice.

2.1.7.3.Harta digitală este Baza de Date a oricărui Sistem Informatic Geografic

Trebuie evitată confuzia care se face uneori între harta digitală și o hartă analogică scanată și afișată pe ecranul unui monitor. În ultimul caz este vorba de imaginea unei hărți analogice, pe care nu pot fi realizate analize geografice automate (de exemplu, să se determine traseul cel mai scurt dintre două localități, sau să se afișeze toate hotelurile de 3 stele care mai au locuri libere).

2.1.8.Metadate

În general, atunci când se lucrează cu date, este necesar să existe informații cât mai complete despre acestea, pentru a putea evalua cât sunt de actuale, câtă încredere se poate avea în ele, care este nivelul lor de exactitate, în ce măsură corespund scopului urmărit, etc. În lipsa acestor informații, datele își pierd mult din valoare și pot deveni chiar inutilizabile. De exemplu, o hartă, oricât de exactă și actuală, dar care nu are precizat sistemul de coordonate și datumul (elipsoidul de referință) nu poate fi utilizată pentru determinarea coordonatelor geografice (latitudine, longitudine) ale unui obiectiv.

Fig. 2.2 – Structura metadatelor, conform standardului FGDC-STD-001

Definiție: Se numesc metadate datele care descriu conținutul, calitatea, condițiile de obținere și alte caracteristici ale unui set de date.

Se poate spune că metadatele sunt „date despre date".

Orice set de date trebuie însoțit de metadate.

Necesitatea schimbului de date a impus stabilirea de standarde privind structura și formatul metadatelor. Astfel, în Statele Unite ale Americii, Comitetul Federal pentru Date Geografice (Federal Geographic Data Comittee – FDDC) a elaborat „Content Standard for Digital Geospatial Metadata" Version 2 – 1998. (FGDC – STD – 001 June 1998). Pentru a permite formarea unei idei cât mai clare cu privire la utilitatea și necesitatea metadelor, acest standard este prezentat succint în continuare.

Conform standardului amintit, orice metadate trebuie să aibă conținutul și organizarea ilustrate în figura 2.2.

2.1.9 Date de identificare

Se referă la conținutul setului de date: enumerarea datelor, descrierea generală a scopului în care au fost culese, perioada de timp la care se referă conținutul, întreținerea și frecvența actualizărilor, teritoriul acoperit, cuvinte cheie care reflectă conținutul datelor, restricții de acces, restricții de utilizare legate de proprietatea intelectuală, etc.

2.1.10 Calitatea datelor

Conține o evaluare generală a calității setului de date, incluzând, printre altele: exactitatea identificării entităților, exactitatea valorilor caracteristicilor entităților, consistența logică a datelor (gradul de fidelitate a relațiilor și testele utilizate pentru evaluare), gradul de completență (omisiuni, criterii de selecție, generalizări și aproximări, definiții și reguli utilizate pentru datele derivate), precizia de poziționare în plan și pe verticală, sursele datelor și tehnologia de culegere, instituțiile care au contribuit la culegerea și prelucrarea datelor, etc.

2.1.11 Organizarea datelor spațiale

Descrie modalitatea folosită pentru asigurarea referinței spațiale (de exemplu: caroiaj kilometric, cadru geografic cu ticuri la 5 secunde, curbe de nivel, puncte cotate, etc).

2.1.12 Referința spațială

Specifică sistemul de referință utilizat pentru poziționarea orizontală și verticală: sistemul de coordonate, elipsoidul (denumire, semiaxa mare, turtirea), sistemul de altitudini.

2.1.13 Entități și atribute

Pentru fiecare entitate reprezentată prin setul de date trebuie menționate: denumirea, tipul și atributele care o caracterizează.

2.1.14 Distribuție

Conține informații privind modalitatea de amplasare a setului de date: furnizorul (denumire, adresă), modalitatea de comandă, disponibilitatea datelor în timp, cerințe tehnice pentru preluarea datelor, etc.

2.1.15 Referințe privind metadatele

Conține date de referință privind metadata însuși: la ce dată a fost elaborată, la ce dată este revizuită, organizația care a elaborat-o, standardul pe baza căruia a fost elaborată, restricții privind utilizarea metadatei și accesul la ea, securitatea (sistemul de clasificare al securității, nivelul de securitate, descrierea modului de manipulare), etc.

2.1.16 Etape la implementarea și utilizarea GIS

Un GIS pentru ca să funcționeze trebuie să aibă 5 componente:

– echipamente hardwere;

– echipamente softwere;

– date manipulate;

– proceduri pentru realizarea diferitelor perații;

– specialiști;

Dintre toate cele mai costisitoare sunt datele. Dacă costul echipamentelor hard este considerat egal cu unitatea, atunci soft-ul poate fi considerat de 4 – 5 ori mai scump iar datele necesare de 100 de ori.

2.1.17 Stabilirea funcțiilor sistemului

Fiind cunoscute cerințele, este necesar să se precizeze funcțiile pe care trebuie să le realizeze sistemul pentru îndeplinirea obiectivelor sale. Presupune parcurgerea următoarelor etape:

2.2.Proiectarea bazei de date

2.2.1.Alegerea și procurarea echipamentelor și programelor

Este necesar să se definească entitățile reprezentate și caracteristicile acestora. De asemenea, este necesar să se aleagă sistemul de coordonate utilizat.

Dintre diferitele posibilități de implementare a unul GIS (realizare totală sau parțială cu mijloace proprii, procurarea unuia existent, etc) trebuie aleasă varianta care asigură totalitatea sau majoritatea funcțiilor stabilite ca necesare în condiții de eficiență maximă.

Alegerea echipamentelor pentru GIS se face apelând la următoarele criterii:

– alegerea furnizorului;

– renumele producătorului;

– producătorul să fie firmă recunoscută în producerea de calculatoare;

– poziția pe piață a firmei producătoare;

– personalul firmei producătoare bine pregătit;

– posibilitatea firmei de a asigura service-ul;

– raportul preț/performanțe;

– prețurile calculatoarelor sunt stabile, în schimb cresc performanțele;

– interesează viteza de răspuns la comenzi și memoria;

– posibilitățile de lucru în rețea și costurile rețelei;

– prețul service-ului în următorii 5 ani;

– conectivitate – dacă se va lucra în rețea se verifică dacă există componentele necesare, placă de rețea, modem pt legare internet;

– numărul de periferice;

– în general sunt echipate cu două porturi seriale;

– fiind necesar mouse și digitizor acestea sunt prea puține;

– folosirea calculatorului și la alte aplicații;

– utilizarea programelor CAD;

– necesitatea gestionării bazelor de date (SGBD);

– caracteristicile echipamentelor.

Având în vedere că GIS – urile manipulează cantități mari de informație, până nu demult ele puteau fi rulate doar pe stații grafice, fiind folosite pentru prelucrarea fotogramelor digitale și a imaginilor satelitare.

Astăzi ele pot fi instalate și pe PC Pentium III, cu condiția să aibă cel puțin 64 Mb memorie externă (RAM) și cel puțin 4 Gb memorie internă.

Pentru o vizualizare bună a reprezentărilor grafice este necesar un monitor cu diagonala de 21 cm.

Dacă este necesară tipărirea hărților, la categoria periferice, ar trebui inclus un ploter cu jet de cerneală, care oferă următoarele facilități:

– rezoluție de peste 600 dpi;

– calitate de imprimare mai bună decât celelalte tipuri de imprimante;

– poate utiliza hârtie normală sau hârtie în role pentru formate mari;

– memorie internă mare 2-40 Mb;

– viteză mare de imprimare, formatul A0 alb-negru în 5 min iar cel color în 9 min;

– verificare preliminară a datelor automată;

– lucrează fără a fi asistate;

După achiziționarea echipamentelor este necesară testarea acestora:

– testarea echipamentelor

Există posibilitatea ca la cumpărarea echipamentelor, după livrarea acestora să se prevadă o scurtă perioadă pentru evaluarea și testarea lor la domiciliu sau la sediul firmei, înainte de achitarea prețului.

2.2.2.Alegerea softului pentru un GIS

GIS – urile performante, pentru stații grafice se bazează pe sistemul de operare UNIX, însă un GIS performant astăzi poate lucra și sub Windows NT, 2007, XP, 2000, 1998 sau chiar 1995.

Alegerea softului se face în primul rând în funcție de hardul disponibil, ținându-se seama de următoarele criterii:

– renumele mondial al producătorului;

– posibilitățile lucrului în rețea;

– posibilitățile producătorului de a oferi service on line;

– posibilitatea actualizării programelor cu versiunile noi (upgrade);

– posibilitățile de acoperire ale volumului de muncă necesar;

– existența unui sistem de programare propriu, cât mai ușor de însușit;

– sistemele de gestionare a bazelor de date (SGBD) cu care lucrează;

– costul total pentru o licență sau pentru mai multe;

2.2.3.Personalizarea programelor la cerințele concrete ale aplicației

În cazul concret al unei aplicații specifice (cadastru, monitorizarea traficului, studii de urbanism, etc.) este necesar ca funcțiile generale ale programelor GIS să fie adaptate cerințelor specifice. Modulele și procedurile respective trebuie personalizate astfel încât să poată fi accesibile unui utilizator neinformatician, având cunoștințe de bază în domeniul căruia îi este dedicată aplicația.

2.2.4.Încărcarea bazei de date

Constă în realizarea propriu-zisă a hărții digitale prin completarea cu date și reprezintă, de regulă, faza care solicită cel mai important volum de resurse.

2.2.5.Exploatarea GIS-urilor

Spre deosebire de etapele precedente, aceasta are un caracter permanent și se desfășoară în trei direcții principale: actualizare, analiză, rapoarte.

Actualizarea are în vedere caracterul dinamic al datelor spațiale care trebuie să reflecte schimbările intervenite în teritoriu.

Analiza este cea mai importantă posibilitate oferită de GIS prin capacitatea sa de a prelucra date spațiale pe baza diferitelor modele.

Obținerea de rapoarte diverse reprezintă unul dintre marile avantaje ale utilizării GIS-urilor și principala rațiune de a fi a acestuia. În principiu, aceste rapoarte se pot prezenta sub formă grafică și tabelară.

2.3.Domenii de aplicabilitate ale GIS-ului

2.3.1.Cadastru

Din publicațiile simpozionului Land Law and Registration; "Pământul este sursa oricărei bogății materiale. De la el luăm tot ce folosim sau prețuim, fie că este vorba de hrană, îmbrăcăminte, petrol, adăpost, metale, sau pietre prețioase. Trăim pe pământ și din pământ, și în pământ ne întoarcem când murim. Disponibilitatea pământului este cheia existenței omului, iar distribuția și utilizarea lui sunt de importanță vitală “ (după Clarke, Keith C., 1997).

Pornind de la rolul determinant pe care îl are pământul în existența noastră, rezultă importanța deosebită a evidenței exacte a proprietății și utilizării terenurilor, evidență cunoscută sub denumirea "Cadastru". Conform Legii nr.7/1996 a Cadastrului și Publicității Imobiliare, cadastrul este "sistemul unitar și obligatoriu de evidență tehnică și juridică, prin care se realizează identificarea, înregistrarea, descrierea și reprezentarea pe hărți și planuri cadastrale a tuturor terenurilor, precum și a celorlalte bunuri Imobile de pe întreg teritoriul țării, indiferent de destinația lor și de proprietar".

O definiție mai succintă și mai exactă găsim în Webster's Dicționary, cadastrul este "o înregistrare oficială a proprietății, mărimii și valorii terenurilor".

Principalele elemente care determină necesitatea cadastrului sunt:

-garantarea dreptului de proprietate asupra terenului (proprietatea funciară) și asupra celorlalte bunuri imobile legate de acesta (construcții, etc);

-baza sistemului de taxare a proprietății funciare;

-sursă de informații obiective și certe pentru administrația centrală și locală privind proprietatea și utilizarea teritoriului,

Introducerea evidenței cadastrale presupune, desigur, costuri, dar produce și numeroase beneficii directe sau indirecte, principalele dintre acestea fiind:

-directe:

-sursă de majorare sensibilă a veniturilor statului prin impozitarea și taxarea corectă a proprietății funciare și a veniturilor rezultate din exploatarea acesteia;

– indirecte:

-diminuarea posibilității de evaziune fiscală în domeniul funciar;

-îmbunătățirea calității informațiilor privind utilizarea teritoriului;

-creșterea încrederii populației în statul de drept prin consolidarea și garantarea drepturilor de proprietate funciară și prin publicitatea imobiliară.

După cum este cunoscut, funcție de categoria datelor pe care le manipulează, cadastrul este împărțit în trei componente principale:

Cadastrul tehnic, care are ca obiect identificarea parcelelor și determinarea exactă a limitelor acestora. Punctele care definesc hotarele dintre parcele se marchează și se înregistrează prin determinarea coordonatelor acestora într-un sistem unic de referință pentru întregul teritoriu național. Fiecare parcelă este identificată printr-un cod unic (după Boș N., 2003).

Cadastrul juridic, care are ca obiect identificarea proprietarilor terenurilor și stabilirea drepturilor și obligațiilor acestora, precum și a servituților care grevează terenurile respective (drept de trecere, ipotecă, etc). Pentru fiecare parcelă se identifică și se înregistrează proprietarul, pe baza actelor de proprietate. De asemenea, se determină și se înregistrează drepturile și obligațiile juridice aferente proprietății respective;

Cadastrul economic, care are ca obiect determinarea valorii terenurilor. Pentru fiecare parcelă se stabilește și se înregistrează o valoare de taxare, cât mai apropiată de valoarea de piață. În acest scop se stabilesc o serie de criterii de evaluare, diferite funcție de localizarea parcelei: teren agricol, zonă urbană, teritoriu silvic, zonă balneară, etc.).

Pe lângă datele fundamentale menționate mai sus, sistemul de evidență cadastrală poate include și alte date de interes pentru suportul deciziei în administrarea, gestiunea și planificarea teritoriului.

2.3.2.Utilizarea terenului (categoria de folosință)

Pe baza acestui criteriu, terenurile pot fi clasificate în intravilan (urban) și extravilan (rural), funcție de modul de exploatare (rezidențial, agricol, silvic, exploatare minieră, agrement și sport, industrial, etc.), funcție de tipul de cultură agricolă (arabil, livadă, vie, fâneață, etc.), funcție de tipul de sol, funcție de structura geologică, funcție de caracteristicile geotehnice, etc.;

2.3.3.Construcțiile existente

Destinația și utilizarea construcției (locuință, școală, biserică, comerț, administrativ, spectacol, etc.), dimensiuni (număr nivele, suprafață la sol, suprafață desfășurată, suprafață utilă, înălțime, etc.), capacitate (număr camere, apartamente, spectatori, locuri, paturi, etc.), dotări (apă, canalizare, energie electrică, gaze, încălzire, etc.), stare, valoare (de piață, istorică, arhitecturală, culturală), structură de rezistență, etc.;

2.3.4.Populația

Numărul și vârsta locuitorilor, gradul de educație, ocupația, religia, etc.

Pornind de la această extindere a cadastrului tradițional, a apărut noțiunea de "cadastru multiscop" (multipurpose cadastre), precum și cea de "cadastru de specialitate", definit ca "subsistem de evidență și inventariere sistematică a bunurilor imobile sub aspect tehnic și economic"(Legea nr. 7/1996).

Sistemele de evidență a terenurilor care includ date suplimentare celor specifice cadastrului „tradițional", dar sunt bazate tot pe parcelă, ca entitate principală, sunt cunoscute și sub denumirea de "Sisteme Informaționale ale Teritoriului" (Land Information System – LIS) și ele sunt tot mai larg utilizate ca suport în procesul de decizie economică și administrativă la nivelul administrației centrale și al administrațiilor locale.

În sistemele de evidență cadastrală, calitatea datelor de poziție are o importanță deosebită, date fiind necesitatea de a asigura posibilitatea reconstituirii limitelor parcelelor, precum și gradul ridicat de detaliere. Astfel, în zonele urbane, unde valoarea terenurilor este mal ridicată și unde este necesar să se cunoască exact poziția diferitelor detalii (de exemplu, traseul unei linii telefonice subterane), sunt necesare precizii de determinare de ordinul a +/-10 cm.

Precizia ridicată, ca și necesitatea reprezentării exacte a formelor parcelelor, impun modelul vectorial.

2.3.5.Protecția mediului

Protecția mediului a devenit una dintre prioritățile actuale ale oamenilor, tot mai conștienți de pericolele majore pe care le reprezintă degradarea acestuia. Preocuparea pentru calitatea mediului se manifestă și prin numeroasele aplicații GIS destinate acestui domeniu.

Aria de cuprindere a aplicațiilor variază de la nivel global (monitorizarea fenomenului de despădurire sau evoluția stratului de ozon), până la nivel regional și local (monitorizarea surselor punctuale de noxe).

Un loc important îl au funcțiile de modelare care permit determinarea efectului unor surse de noxe, cunoscând legile sale de propagare, pe baza factorilor care o influențează (efectul amplasării unui aeroport în vecinătatea unei zone rezidențiale sau a unei fabrici de ciment într-o zonă turistică).

Datele necesare în aplicațiile de mediu sunt extrem de variate și se prezintă în cele mai diverse forme:

> Date privind pământul (date geologice, geotehnice, geofizice, geochimice). Provin, în cea mai parte din foraje (puncte) și includ, pe lângă poziție, și adâncimea, în unele cazuri (date seismice, geomagnetice) este necesar și timpul;

> Date oceanografice. Se referă atât la suprafața mării (valuri, de exemplu), cât și interiorul acestora (date fizice, chimice, biologice, curenți, etc). Sin în acest caz apare necesitatea înregistrării adâncimii și a timpului;

> Date privind suprafața solului. Includ atât date calitative (denumire, clasă de vegetație, etc.), cât și date numerice (temperatură, pH, etc);

> Date privind atmosfera. Zilnic este culeasă o enormă cantitate de date privind atmosfera, necesare pentru prognozele meteo și pentru studiile privind evoluția climei. Este necesar ca dintre acestea să fie reținute numai acelea relevante pentru scopul aplicației respective.

Așa cum rezultă din sumara trecere în revistă de mai sus, se acumulează permanent o mare cantitate de date utilizabile în analiza mediului, situație ce determină atenția specială ce trebuie acordată funcțiilor de gestiune a bazelor de date în cazul aplicațiilor din această categorie.

La aceasta se adaugă complexitatea fenomenelor analizate, ceea ce explică faptul că nu se poate vorbi de aplicații destinate mediului, în general, ci doar de aplicații destinate unei probleme specifice din domeniu.

2.3.6.Agricultură

În mare măsură, aplicațiile GIS din acest domeniu sunt similare prin funcții și modele de analiză. Interesează în mod particular datele care influențează calitatea și cantitatea recoltei, cum sunt: categoria de sol, umiditatea solului, conținutul în minerale, categoria de cultură, starea de sănătate a culturii, starea de vegetație, infestarea cu dăunători (vegetație parazită, insecte, etc.).

Aplicațiile tipice urmăresc monitorizarea culturilor agricole și evaluarea recoltei, în țările în care agricultura primește subvenții de la stat este importantă urmărirea respectării regimului de cultură subvenționată.

În aplicațiile GIS pentru agricultură, actualizarea datelor privind caracteristici cu dinamică ridicată (umiditate, stare de vegetație, etc.) se realizează în mod frecvent utilizând teledetecția.

Pentru terenurile agricole irigate sunt dezvoltate aplicații prin care se planifică, se dirijează și se monitorizează procesul de udare. Asemenea aplicații presupun, pe lângă baza de date și funcțiile GIS corespunzătoare, existența unei infrastructuri specifice formate din senzori cuplați online la calculatorul care dirijează procesul respectiv.

2.3.7.Exploatări forestiere și silvicultură

2.3.7.1.Stabilirea locațiilor optime pentru tăieri

Este interesant de arătat că la originea a ceea ce este considerat primul GIS a stat necesitatea identificării celor mai adecvate locații pentru tăieri de arbori și pentru noi plantații silvice (Canada Geographic Information System, creat în 1966, ca urmare a inițiativei lui R. Tomlinson).

Într-adevăr, în multe țări pentru care pădurea reprezintă un important factor economic și de mediu s-au dezvoltat și se utilizează aplicații GIS destinate acestui domeniu.

Problemele specifice care pot fi rezolvate cu ajutorul GIS sunt diverse.

Printre factorii luați în considerare sunt: vârsta și densitatea arborilor, specia arborilor, panta terenului și tipul de sol (pentru a evita pericolul de eroziune), căile de comunicație (posibilitatea de transport a materialului tăiat), flora și fauna (pentru a evita efectele negative asupra acestora);

2.3.7.2.Monitorizarea tăierilor

Sunt înregistrate zonele în care s-au efectuat tăieri, determinându-se volumul și calitatea masei lemnoase recoltate;

2.3.7.3.Stabilirea locațiilor optime pentru plantații

Determinarea zonelor afectate de boli sau insecte și urmărirea efectelor tratamentelor aplicate sau a măsurilor întreprinse. Sunt înregistrate locațiile în care s-au semnalat boli ale arborilor sau au apărut insecte dăunătoare. Funcție de tipul afecțiunii constatate și luând în considerare factorii care influențează evoluția acesteia (ceea ce presupune culegerea și înregistrarea datelor cantitative și calitative care caracterizează factorii respectivi), se fac previziuni asupra evoluției posibile (determinarea zonelor care vor fi afectate în următoarea perioadă de timp) și se stabilesc tratamentele adecvate și măsurile de întreprins. După realizarea acestora, sunt urmărite, tot cu ajutorul GIS, efectele lor;

2.3.8.Evidența și monitorizarea vânatului

Sunt culese date privind specia, vârsta animalelor și păsărilor, starea de sănătate, etc, referențiate geografic ("legate" de un anumit areal). De asemenea sunt culese date care caracterizează factorii naturali și antropici care influențează dezvoltarea acestora, ceea ce permite elaborarea de prognoze;

2.3.9.Evidența, monitorizarea și predicția incendiilor

Sunt înregistrate date privind incendiile produse în trecut (modul de declanșare, condițiile meteorologice în care au apărut și s-au dezvoltat, modul de evoluție, etc.). Pe baza acestor date se urmărește stabilirea riscului de declanșare a incendiilor, pentru a întreprinde măsurile adecvate de prevenire;

Spre deosebire de alte domenii, cum ar fi cadastrul, în care schimbările sunt punctuale și înregistrarea lor, de regulă, nu implică măsurători de anvergură, ci doar de precizie ridicată, în cazul pădurilor avem de a face cu suprafețe întinse, în care modificări importante pot apare în perioade relativ restrânse (câteva săptămâni, sau chiar zile). Această situație, la care trebuie adăugate cerințele de precizie relativ redusă (limite difuze, pentru care erori în poziție de ordinul metrilor nu afectează calitatea informației), precum și accesul dificil (terenuri accidentate, fără vizibilitate) determină ca principalele tehnologii de culegere a datelor să fie teledetecția și fotografia aeriană la scară mică. Din acest motiv, majoritatea aplicațiilor GIS destinate domeniului silvic includ (sau sunt însoțite de) funcții specifice de prelucrare a imaginilor digitale fotogrammetrice și de teledetecție.

De asemenea, faptul că majoritatea fenomenelor reprezentate și analizate au caracter areal, determină adoptarea modelului raster, în special în cazul aplicațiilor elaborate cu mai mult timp în urmă.

Capitolul III

Realizarea unui sistem informatic geografic în cadrul Unității de Producție (U.P.) VII Dragoșelea, Ocolul Silvic Berzasca, Direcția Silvică Caraș-Severin

3.1.Obiectivele studiului de caz

Pentru realizarea prezentului proiect am stabilit o serie de obiective dupa cum urmează:

-prezentarea aspectului de ordin teoretic referitor la sistemele informatice.

-prezentarea posibilităților logistice de realizare a sistemelor informatice geografice.

-analiza locației unde se realizează studiul de caz.

-achiziționarea și verificarea materialelor analogice utilizate (ortofotoplanul).

-stabilirea unui process tehnologic adecvat sistemelor informatice geografice pentru sectorul forestier.

-culegerea datelor.

-obținerea produsului final.

3.2.Metodele de cercetare

Prezentul studiul de caz s-a realizat în cadrul unității de Producție VII Dragoșelea, Ocolul Berzasca, Direcția Silvică Caraș-Severin

Metodele de cercetare și studiu care s-au utilizat sunt reprezentate de:

-informarea documentară;

-observația pe itinerar;

-observația în staționar;

-inventarierea;

-modelarea;

-simularea;

-comparația;

-analiza swot.

3.3.Materiale folosite

Pentru realizarea prezentului studiu de caz s-au folosit următoarea bază logistică:

-amenajamentele silvice;

-planuri și hărți amenajistice;

-camere de luat vederi;

-receptoare ;

-stații totale;

-scanere;

-programe pentru culegerea datelor din teren;

-programe pentru transferul datelor;

-programe pentru prelucrarea datelor;

-programe pentru arhivarea datelor și respectiv obbinerea organizarea bazei de date și implicit a sistemului informatic;

-P.C .- uri pentru prelucrarea datelor;

-periferice pentru obținerea produselor finale în format analogic.

Volumul informațiilor percepute de orice om al zilelor noastre este în continuă creștere, datorită posibilităților aproape nelimitate de administrare și exploatare asigurate de păstrarea acestor informații în formă digitală, în baze de date relaționale. Se poate aprecia că un procent de 85 la sută al bazelor de date în circulație conțin unul sau mai multe componente legate de poziția geografică a obiectelor inventariate. În cazul bazelor de date cadastrale se poate afirma că, toate informațiile sunt legate într-un mod sau altul de poziția geografică a proprietății imobiliare definite prin limitele geografice ale unității de bază cadastrale.

Crearea și exploatarea comună într-un Sistem Informațional Geografic a informațiilor cu referință spațială și a reprezentării grafice a obiectelor de suprafață sau aflate în subteran aduce beneficii mari utilizatorilor sau administratorilor informațiilor respective, în primul rând datorită existentei unei structuri de date și de exploatare bine definite – cerințe primare pentru orice Sistem Informațional. Atunci când toate informațiile sunt ordonate după reguli relaționale, cu referință geografică – în format digital -, și sunt administrate de un sistem de programe proiectat pentru acest scop, se deschid noi posibilități de administrare și utilizare, pentru grupuri tot mai largi de utilizatori.

MapSys concentrează funcții puternice dar ușor de utilizat de generare și valorificare a planului digital, funcții de geo-referențiere și administrare a informațiilor cu referință spațială. Exploatarea eficientă a geo-datelor create în MapSys sau importate din alte sisteme este asigurată de funcții GIS standard cum sunt cele de georeferențiere, culegere atribute, suprapunere straturi topologice, crearea interogărilor utilizator sau generare zonă buffer, dar și prin funcții specifice cadastrului de parcelare prin suprapunere sau de căutare adresă poștală. Definirea dreptului de acces la funcțiile programului și la date, precum și posibilitatea catalogării operațiilor efectuate, permit o mai bună protejare și urmărire a consistenței datelor.

MapSys COM Interface oferă extinderea funcționalității programului prin posibilitatea creării aplicațiilor proprii, având la dispoziție funcțiile limbajului de programare și funcțiile interne MapSys. Modulul opțional MapSys Internet Map Server permite interogarea de către utilizatorii autorizați a informațiilor din bazele de date a lucrărilor MapSys, într-o rețea Intranet sau pe Internet.

Pentru generarea datelor grafice, utilizatorul are la dispoziție funcțiile de import din formate uzuale, digitizare/vectorizare și funcțiile de construcție grafică. Există funcții specializate pentru crearea, căutarea, selectarea și modificarea punctelor, liniilor, curbelor, textelor și simbolurilor.

Multiplele funcții geometrice sunt specializate pentru construcțiile grafice a planurilor topografice și cadastrale, generarea profilelor transversale și longitunale. Planurile scanate pot fi orientate, tăiate sau unificate și afișate în scopul vectorizării.

Pentru imprimarea planului digital există funcții de generare a foilor de plan standard, suprapunerea multiplă a planurilor sau plasarea pe foaia de lucru a ferestrelor grafice deschise.

Funcțiile de import/export permit transferul informațiilor grafice și alfanumerice în cele mai cunoscute formate grafice sau GIS, cum ar fi DXF, SQD, SHP, MIF, E00, etc.
Unitățile de lucru MapSys se numesc Lucrări. Acestea conțin toate informațiile introduse sau create până la un moment dat. Funcțiile grafice crează informații de tip punct, line, arc, curbă, text sau simbol. Funcțiile topologice generează obiecte topologice cu referință spațială de tip punct, linie sau poligon.

Aceste obiecte sunt compuse din elemente grafice, identificator obiect și atribute obiect.

În cadrul lucrărilor, informațiile grafice și alfanumerice sunt menținute în formate proprii, subformă de fișiere.

3.4. Localizarea studiului

3.4.1. Situația teritorial – administrativă

3.4.1.1. Elemente de identificare a unității de producție

Unitatea de producție, care face obiectul de studiu al prezentului amenajament, are o suprafață de 4343,5 ha și este administrată de Ocolul Silvic Berzasca din cadrul Regiei Naționale a Pădurilor, Direcția Silvică Reșița. Ea este situată pe raza comunei Berzasca, județul Caraș-Severin.

Geografic, unitatea de producție este situată în sudul munților Almăjului, pe versantul stâng tehnic al văii Berzasca, în bazinetul mijlociu al acesteia, ocupând bazinetele văilor Vercipran, Dragoselea, Văratu și Stănic (afluenți de partea stângă a văii Berzasca), în zona sudică a județului Caraș-Severin.

Din punct de vedere fitoclimatic, pădurile acestei unității de producție sunt situate în două etaje de vegetație: etajul deluros de cvercete (de gorun, cer, gârniță și amestecuri dintre acestea) și șleauri de deal (FD 2) și etajul deluros de gorunete, făgete și goruneto-făgete (FD 3).

Altitudinal arboretele sunt situate între 130 m (u.a. 159 E) și 900 m (u.a. 69 A).

3.4.1.2. Vecinatăți, limite, hotare

Vecinătățile, limitele teritoriale și hotarele pădurilor sunt prezentate în tabelul 3.1.

Tabelul 3.1

Vecinătățile, limitele teritoriale și hotarele pădurilor

Limitele unității de producție sunt naturale (constituite din culmi evidente și cursuri de apă-Valea Berzasca), iar fondul forestier este delimitat de semne cu vopsea și borne. Liziera pădurii este clară.

Hotarele sunt materializate cu vopsea roșie pe liziera pădurii, de către ocolul silvic prin personalul de teren.

Până în prezent nu au fost semnalate încălcări de hotare.

3.4.1.3. Trupuri de pădure (bazinete) componente

Arboretele ce compun U.P. VII Dragoselea formează un singur trup de pădure care a fost împărțit în șapte bazinete. Situația bazinetelor este prezentată în tabelul 3.2.

Se face mențiunea că distanța până la ocol este identică cu distanța până la localitate (primăria comunei Berzasca se află în vecinătatea sediului ocolului). Sediul ocolului silvic se află în comuna Berzasca. Portul cel mai apropiat este Drencova, în încinta căruia se află depozitul final și platforma de prelucrare primară a materialului lemnos.

Tabelul 3.2

Trupuri de pădure (bazinete) componente

Din acesl tabel rezultă că întreaga suprafață a unității de producție se află pe teritoriul comunal Berzasca, judetul Caraș-Severin.

3.4.1.4. Administrarea fondului forestier național

3.4.1.4.1.Administrarea fondului forestier național proprietate publică a statului

Fondul forestier național din U.P. VII Dragoșelea este administrat de Regia Națională a Pădurilor (R.N.P.), Direcția Silvică Reșita, prin Ocolul Silvic Berzasca.

3.4.1.4.2. Administrarea fondului forestier național proprietate privată

În raza unității de producție există 2,9 ha de pădure retrocedate foștilor proprietari (persoane fizice) în baza Legii 1 /2000 (parcelele 46%, 121 %).

Administrarea acestei suprafețe se face de către proprietari.

Proprietarii de păduri și de alte terenuri din fondul forestier național proprietate privată are obligația să gospodărească pădurile în conformitate cu regimul silvic și cu regulile privind protecția mediului.

3.4.1.5. Vegetația forestieră situată pe terenuri în afara fondului forestier național

Pe teritoriul unității de producție există suprafețe acoperite cu vegetație forestieră în afara fondului forestier național, reprezentate în principal de pășunile împădurite ale comunei Berzasca (318,5 ha).

3.4.1.6. Organizarea teritoriului

3.4.1.6.1. Constituirea unității de producție

Propusă prin tema de proiectare și avizată la Conferința I de amenajare din 15.05.2003, U.P. VII Dragoselea și-a păstrat numărul, denumirea și limitele teritoriale de la amenajarea precedentă.

Unitatea de producție a fost constituită în vederea sistematizării teritoriului și organizării producției în conformitate cu cerințele impuse de tehnica amenajării pădurilor la amenajările anterioare.

În cadrul limitelor teritoriale ale acestei unități de producție se găsesc incluse și suprafețele de teren retrocedate foștilor proprietari în conformitate cu Legea 1/2000.

3.4.1.6.2. Constituirea și materializarea parcelarului și subparcelarului

Actualul parcelar corespunde, ca limite și numerotare cu cel vechi, cu precizarea că în actualul amenajament parcela 161D, care este drumul forestier de pe valea Dragoselea până la poiana Hana, nu corespunde cu vechea parcelă 161D (fosta cale ferată de pe valea Berzasca care a fost dezafectată).

Limitele parcelarului, cât și liziera pădurii au fost materializate cu vopsea roșie de către personalul de teren al Ocolului Silvic Berzasca, înainte de începerea lucrărilor de culegere a datelor de teren.

Subparcelarul a suferit modificări datorită lucrărilor executate între cele două amenajări, precum și datorită unei analize mai profunde a stațiunii și arboretului pe baza efectuării cartărilor staționale la scară mijlocie.

Materializarea subparcelarului a fost efectuată de către inginerul amenajist, odată cu înregistrarea datelor de teren pentru arboret și stațiune. Indicativele alfabetice ale vechiului subparcelar, s-a încercat pe cât posibil să fie păstrate, fiind modificate acolo unde s-au creat subparcele noi.

Mărimea parcelelor și subparcelelor

Parcelele înregistrate în cadrul acestei unități de producție se încadrează în majoritate, în suprafața limită admisă de instrucțiunile în vigoare (50,0 ha pentru o parcela din zona de munte), cu excepția parcelelor: 12 (57,0 ha), 31 (52,5 ha), 51 (53,3 ha), 52 (50,5 ha), 93 (70,8 ha) și 139 (51,1 ha). Menținerea acestor parcele, cu o suprafața mai mare de 50,0 ha, este justificată de faptul că la actuala amenajare limitele parcelare nu au fost modificate, iar executarea lucrărilor de gospodărire nu este îngreunată.

Suprafața parcelelor și subparcelelor (maximă, medie, și minimă) este prezentată în tabelul 3.3.

Tabelul 3.3

Suprafața parcelelor și subparcelelor

Unitatea de producție este împărțită în 163 de parcele, la fel câte au fost la amenajarea precedentă. Suprafața medie a unei parcele este de 26,6 ha, maximă de 70,8 ha (parcela 93) și minimă 1,3 (parcela 136). Numărul de subparcele este de 456. Suprafața medie a unei unități amenajistice este de 9,5 ha maximă de 51,5 ha (u.a.: 51 A) și minimă de 0,2 ha (u.a.: 82 D).

Situația bornelor

În cadrul U.P. II Berzasca există un număr de 368 borne numerotate de la 1-286, 288-369.

Bornele sunt amplasate la intersecția limitelor parcelare și schimbărilor de direcție mai mari de 45 de grade, la întâlnirea limitelor parcelare cu liziera pădurii. Bornele sunt confecționate din piatră naturală cioplită cu numărul scris cu vopsea roșie pe fond alb.

Amplasamentul bornelor a fost pastrat de la amenajarea anterioară cu excepția bornelor 364 (delimitează parcelele 87, 88 și 89), 364 (delimitează parcelele 11 și 13), 366 (delimitează parcelele 144 și 145), 367 (delimitează parcela 367 de fânețe și râul Berzasca), 368 (delimitează parcelele 45 și 46) și 369 (delimiteaă parcela 46 de enclava 4), care au lipsit din vechiul amenajament, fiind utile în amenajamentul actual.

Organele silvice au obligația de a revizui numerotarea bornelor din teren, în sensul să corespundă cu numărul și amplasarea bornelor de pe hartă.

În tabelul 3.4 se prezintă modul de numerotare al bornelor pe trupuri (bazinete) de pădure.

Tabelul 3.4

Modul de numerotare al bornelor pe trupuri (bazinete) de pădure

3.4.1.6.3. Planuri de bază utilizate. Ridicări în plan folosite pentru reambularea planurilor de bază

Planuri de bază utilizate

Pentru determinarea suprafețelor și întocmirea hărtilor amenajistice s-au folosit planuri restituite (foi volante și pe bază tare- zinc) cu curbe de nivel, la scara 1: 5000 executate în anul 1976. Planurile folosite sunt prezentate în tabelul 3.5.

Tabelul 3.5

Planuri de bază utilizate

Tabelul 3.5(continuare)

Planuri de bază utilizate

Baza cartografică mai sus menționată a fost folosită și la amenajarea din 1994.

Planurile de bază completate cu detaliile amenajistice constituie materialul cartografic care a servit la determinarea suprafețelor și ca document, la verificarea limitelor și hotarelor fondului forestier.

Planul topografic al lucrărilor de amenajare s-a obținut din planul topografic de bază, pe care s-au transpus detaliile amenajistice referitoare la organizarea în spațiu a fondului forestier cum sunt limitele de ocol silvic, limitele unității de producție, parcelarul, subparcelarul, bornele, precum și alte detalii cu specific forestier ca: drumuri forestiere, construcții silvice, etc.

Ridicari în plan folosite pentru reambularea planurilor de bază

Subparcelele noi, constituite la actuala amenajare, precum și alte detalii planimetrice, care au apărut pe planurile de bază, au fost ridicate în plan cu busola topografică. Pentru reambularea planurilor de bază a subparcelului nou creat, s-au executat 38,0 km de drumuiri busolare (426 de puncte) care au fost raportate la scara planurilor de bază utilizate și transpuse pe acestea.

Planurile de bază astfel echipate, au constituit materialul cartografic pe care s-au determinat prin planimetrarea suprafețele unităților amenajistice, întocmindu-se astfel prin copiere și reducere la scara 1:20000 matritele, pe baza cărora se întocmesc hărțile care însoțesc amenajamentul de față, iar în final prin pantografierea planurilor de bază s-au obținut hărțile amenajistice.

3.4.1.7. Suprafața fondului forestier

3.4.1.7.1. Determinarea suprafețelor

Determinarea suprafeței fondului forestier în cadrul U.P. VII Dragoselea s-a făcut prin planimetrarea unităților amenajistice pe planurile de bază reambulate. Justificarea acesteia este prezentată în tabelul 3.6.

Tabelul 3.6

Determinarea suprafeței fondului forestier

Față de suprafața de la amenajarea precedentă (4350,7 ha), suprafața fondului forestier determinată la actuala amenajare (4343,5 ha) prezintă o diferență în minus de 7,2 ha, justificată astfel: intrări cu acte legale: 0,3 ha; terenuri retrocedate foștilor proprietari, conform Legii 1/2000: 2,9 ha; diferențe de planimetrare: -4,6 ha.

Conferinta a II-a de amenajare, in urma discutiilor purtate, a validat aceste suprafețe.

3.4.1.7.2. Utilizarea fondului forestier

Suprafața totală determinată la actuala amenajare este de 4343,5 ha. Repartizarea suprafeței pe categorii de folosință este prezentată în tabelul 3.7.

Tabelul 3.7

Repartizarea suprafeței pe categorii de folosință

Indicele de utilizare a fondului forestier este de peste 99%.

Modul de încadrare la o folosință sau alta poate să se schimbe de la un an la altul, în funcție de elementele noi ce apar pe parcursul deceniului de aplicare al amenajamentului. În acest sens, ocolul silvic va analiza noile folosințe și va proceda la modificările corespunzătoare, cu aprobarea puterii publice centrale, care se ocupă de silvicultură, conform Art.61 din Codul Silvic.

Pentru gospodărirea corespunzătoare a fondului forestier, ocolul silvic va analiza oportunitatea menținerii celorlalte categorii de terenuri , și în masura în care o parte din aceste terenuri nu mai sunt apte categoriei de folosință respective, ele vor fi de urgență împădurite. Se va avea în vedere, împădurirea drumurilor de scos- apropiat, a platformelor primare și a altor categorii de terenuri care devin apte pentru împădurit.

3.4.1.7.3. Evidența fondului forestier pe destinații și deținători

Peste 99% (4322,9 ha) din suprafața unității de producție este acoperită de pădure, fiind reprezentată de foioase (4264,9 ha) și rășinoase (58,0 ha); 20,6 ha sunt reprezentate de terenuri care servesc nevoilor de administrație forestieră (clădiri, drumuri forestiere și terenuri cultivate pentru nevoile administrației), terenuri neproductive, terenuri pentru hrana vânatului și pepiniere.

3.4.1.7.4. Suprafața fondului forestier pe categorii de folosință și specii

Peste 99% din suprafața unității de producție este acoperită de pădure (4322,9 ha), în cadrul acesteia fagul ocupă 61% din suprafață, cvercineele (gorun, cer, gârniță) ocupă 8% din suprafață, diversele tari (carpen, frasin, nuc american, paltin de munte, cireș, mojdrean, cărpiniță, jugastru, salcâm) ocupă 11% din suprafața, diversele moi (tei, plop tremurător, salcie căprească) ocupă 19% din suprafață, iar 1 % din suprafață este ocupată de rășinoase (pin silvestru, pin negru, brad, duglas și molid).

3.4.1.8. Enclave

Pe teritoriul unității de producție există un număr de 25 enclave, ale căror caracteristici sunt prezentate în tabelul 3.8.

Tabelul 3.8

Enclave

Suprafața enclavelor la actuala amenajare (60,2 ha ) este mai mica decat suprafața enclavelor la amenajarea precedenta (192,1 ha ), deoarece unele fânețe de pe vaile Berzasca si Dragoselea, care aveau iesire la drumurile forestiere de pe vaile respective nu au mai fost luate in considerare ca enclave.

3.4.1.9. Organizarea administrative

Organizarea administrativă a unității de producție este prezentată în tabelul 3.9.

Tabelul 3.9

Organizarea administrativă a unității de producție

Aceasta organizare se consideră corespunzătoare pentru asigurarea pazei, efectuarea lucrărilor silvotehnice, necesare gospodăririi arboretelor.

Organizarea administrativă poate fi revizuită ori de câte ori este necesar, în raport cu dinamica lucrărilor silvice sau a altor elemente cu caracter administrativ.

3.4.2. Studiul stațiunii și al vegetației

3.4.2.1. Metode și procedee de culegere și prelucrare a datelor de teren

Lucrările de amenajare efectuate în cadrul acestei unități de producție constituie de fapt revizuirea amenajamentului elaborat în 1994.

Culegerea și prelucrarea datelor de teren s-au făcut în conformitate cu instrucțiunile și normativele în vigoare, pentru toate arboretele, indiferent de vârsta și de starea lor, prin observații și măsurători în piețe de probă sau prin estimări directe.

Descrierea parcelară a fost actualizată prin măsurători și sondaje la nivel de u.a. Astfel în arborete au fost amplasate piețe de probă în care s-au măsurat diametrele pe elemente de arboret. Numărul de piețe amplasate a fost de 2-5, în funcție de mărimea u.a. În fiecare u.a. s-a măsurat înălțimea pe elemente de arboret la arbori cu diametrul apropiat de diametral mediu al elementului de arboret. În vederea fundamentării soluțiilor de cultură a pădurilor, s-au executat concomitent cu descrierea parcelară, studii privind caracterizarea stațiunilor și solurilor și implicit a tipurilor de păduri, având un caracter de „ cartare stațională la scară mijlocie”. Pentru determinarea tipurilor de sol s-au executat 44 de profile principale de sol (1 la 100 ha) în următoarele u.a.: 1 D, 4 A, 6 A, 7 B, 10 A, 13 A, 16 B, 17 A, 17 E, 21 B, 22 A, 23 A, 24, 27 B, 30, 34 D, 36 B, 40 A, 41 B, 45 E, 49, 53 C, 57 A, 63, 67 B, 69 A, 70 A, 80 A, 83, 87 A, 87 B, 92 B, 92 C, 96 A, 98 B, 109 D, 111 A, 113 A, 121, 122 C, 135 A, 135 B, 143 A, 159 E și profile de control în fiecare u.a. Au fost de asemenea analizate în laboratorul pedologic probe de sol din nouă profile principale ce au fost recoltate din următoarele u.a.: 87 A, 92 B, 111 A, 113 A, 121, 122 C, 135 A, 143 A si 159 E.

Având în vedere că prelucrarea datelor a fost facută cu ajutorul calculatorului, toate datele culese pe teren au fost codificate în fișele de „descriere parcelară” pentru fiecare u.a. în parte.

În arboretele exploatabile care urmează a fi parcurse cu tăieri de regenerare s-au efectuat inventarieri în vederea determinării cât mai exacte a volumului arboretelor respective.

Pentru u.a. inventariate pe teren, volumul a fost calculat cu ajutoral calculatorului și apoi trecut în fișa de descriere parcelară.

Pentru determinarea mai exactă a volumului la hectar au fost inventariate parțial prin cercuri de 500 m2 sau integral în funcție de suprafață și consistență 54,4 ha.

De asemenea, pentru o determinare cât mai corectă a suprafețelor s-au executat 38,0 km de drumuri busolare cu 426 puncte, atât în unitățile amenajistice ale căror limite s-au modificat, cât și în cele nou create.

În timpul derulării lucrărilor de teren, împreună cu personalul silvic al O.S. Berzasca, au fost rezolvate problemele de delimitare a fondului forestier și au fost stabilite terenurile pentru hrana vânatului (V).

Tipurile de pădure și de stațiune au fost clasificate zecimal după lucrarea “Stațiuni forestiere” de C. Chiriță și colaboratorii.

La stabilirea claselor de producție și a volumului s-au folosit date din “Biometria arborilor și arboretelor din Romania” de V. Giurgiu.

Prin prelucrarea automată a datelor pe calculator s-au obținut toate evidențele care apar în prezentul amenajanient.

Pe baza celor arătate mai sus, s-au stabilit măsurile de gospodărire ce urmează a se aplica în cadrul acestei unități de producție, pentru următorii 10 ani.

3.4.2.2. Elemente privind cadrul natural, specifice unității de producție 3.4.2.2.1. Geologie

Unitatea de producție este situată pe un substrat litologic relativ variat, deși pe toată suprafața fundamentul este același, respectiv șisturi cristaline.

Apar astfel, pe suprafețe însemnate roci metamorfice, respectiv depozite de origine paleozoică, din seria de Tulisa, de tipul migmatitelor metablastice (cu serpentinizare și procese autometamorfice) și amfibolitelor, precum și micașisturi sau paragnaise din anteproterozoicul superior. Pe aceste roci acide, au luat naștere soluri de tipul brun eumezobazic sau brun luvic.

Sub formă de fâșii sau insule, se întâlnesc calcare spatice, marnocalcare și calcare recifale de origine jurasică, pe care s-au format soluri de tipul rendzinelor sau litosolurilor.

3.4.2.2.2. Geomorfologie

Teritoriul unității de producție este situat în sudul munților Almajului, pe versantul stâng tehnic al văii Berzasca, în bazinetul mijlociu al acesteia.

Relieful este caracterizat prin văi înguste și versanți cu înclinări moderate la repezi și foarte repezi. Configurația terenului este, de regulă, ondulată, rar frământat.

Din punct de vedere geomorfologie, forma de relief cea mai întâlnita este versantul (circa 100%). Se mai întâlnesc și lunci, dar acestea ocupă o suprafață nesemnificativă la nivelul unității de producție.

Relieful este alcătuit din:

– lunci montane și versanți cu înclinări <16° – 78,4 ha (2%);

– versanți cu înclinări între 16°-30° – 1350,4 ha (31%);

– versanți cu înclinări între 31°-40° – 2741,9 ha (63%);

– versanți cu înclinări peste 40° – 172,8 ha (4%).

Din datele prezentate mai sus se constată că 31 % din suprafața arboretelor unității de producție sunt situate pe versanți cu pante repezi (înclinări între 16 și 30°), iar 67% din arborete sunt situate pe versanți cu panta peste 30°.

Panta medie la nivelul unității de producție este de 31°.

Expoziția generală a unității de producție este sud – sud-vestică, dar expozițiile de detaliu sunt diverse, datorită fragmentării accentuate a teritoriului.

Energia de relief este de circa 770 m . Altitudinal, fondul forestier se întinde între 130 m (u.a. 153 A) și 900 m (u.a. 69 A- vârful Omersnicul Mare).

Repartiția suprafeței pe categorii de altitudine este următoarea:

-până la 200m -13,9 ha;

– 201-400 m – 1233,0 ha (28%);

– 401-600 m – 1831,1 ha (42%);

– 601-800 m – 1244,8 ha (29%);

– 801-1000 m – 20,7 ha (1%).

Altitudinea medie la nivelul unității de producție este de 500 m. Ținând cont de expoziția terenului, situația este următoarea:

– expoziții însorite – 1019,5 ha (23%);

– expoziții parțial însorite – 2202,3 ha (51%);

– expoziții umbrite – 1121,7 ha (26%).

Din punct de vedere fitoclimatic, pădurile acestei unității de producție sunt situate în două etaje de vegetație: etajul deluros de cvercete( de gorun, cer, gârniță și amestecuri dintre acestea) și șleauri de deal (FD 2)- 29% și etajul deluros de gorunete, făgete și goruneto-făgete (FD 3)- 71%.

În general factorii geomorfologici prezentați mai sus, exercită o influență favorabilă asupra răspândirii și dezvoltării vegetației forestiere din zonă.

3.4.2.2.3. Hidrografia

Unitatea de producție are o bogată rețea hidrografică, alcătuită din valea principală, Berzasca, și afluenții săi de partea stângă, dintre care unii sunt scurți și cu debit redus (Glova, Lazu, Miclău, Lupescu), iar alții sunt bogat ramificați, constituind bazinete întinse, cum ar fi Stănic, Văratu, Dragoselea, Strineac (afluent al pârâului Dragoselea) și Verciprau.

Debitele sunt relativ constante, dar variațiile sezoniere s-au amplificat în ultimii ani, în sensul scăderii substanțiale a debitelor în cursul verii, ca urmare a tăierilor de la obârșii și mai ales a secetei prelungite din acest anotimp.

Fenomene torențiale nu se manifestă, gradul ridicat de împădurire a teritoriului contribuind la menținerea unui regim hidrologic echilibrat.

3.4.2.2.4. Climatologie

Din punct de vedere climatic, U.P. VII Dragoselea este situată în zona climatului temperat continental, cu evidente influențe mediteraneene. Acest climat se caracterizeaza prin ierni moderate, relativ scurte, primăveri timpurii și bogate în precipitații, veri calde și toamne lungi, frecvent secetoase.

Regimul termic

Temperatura medie anuală este cuprinsă între 7°C și 10°C, primul îngheț semnalându-se între l.X. și 1. XL, iar ultimul îngheț între 11.IV. și l.V. Datele prezentate, privind regimul termic, vor fi utilizate la stabilirea unor măsuri speciale privind întemeierea și protecția arboretelor tinere.

Regimul pluviometric

Precipitațiile medii anuale ale zonei analizate variază între 800 și 1000 mm, iar stratul de zapadă se menține între 60 și 80 de zile.

Regimul eolian

Perioada de calm este de doar 25%, dar vânturile dominante, respectiv Cosava dinspre sud și Austrul dinspre vest, nu au decât rareori intensificări (de scurtă durată), care să pericliteze arboretele.

3.4.2.3. Soluri

3.4.2.3.1. Evidența și răspandirea teritorială a tipurilor de sol

Pentru determinarea principalelor tipuri de sol, s-au cercetat, determinat și cartat unitățile staționale, luând în considerare datele referitoare la climă, relief, substrat litologic și floră indicatoare.

Au fost executate în acest fel 44 de profile de sol (circa 1 la 100 ha în următoarele u.a.): 1D, 4 A, 6 A, 7 B, 10 A, 13 A, 16 B, 17 A, 17 E, 21 B, 22 A, 23 A, 24, 27 B, 30, 34 D, 36 B, 40 A, 41 B, 45 E, 49, 53 C, 57 A, 63, 67 B, 69 A, 70 A, 80 A, 83, 87 A, 87 B, 92 B, 92 C, 96 A, 98 B, 109 D, 111 A, 113 A, 121, 122 C, 135 A, 135 B, 143 A, 159 E și profile de control în fiecare u.a. Dintre acestea au fost analizate în laborator probele de sol din u.a.: 87 A, 92 B, 111 A, 113 A, 121, 122 C, 135 A, 143 A și 159 E.

Pentru studiul solului pe teren au fost culese date necesare caracterizării acestuia din punct de vedere genetic, fizico-chimic, al regimului de apă și substanțelor nutritive, al relațiilor cu vegetația, roca sau materialul parental, cu unitatea de relief, în scopul constituirii tipurilor de sol.

După amplasarea, executarea și descrierea profilelor principale (care a cuprins atât caracterul morfologic al solului cât și substratul, vegetația, regimul de umiditate, troficitatea, flora indicatoare), pentru determinarea tipului de sol și a caracterului substratului litologic, în fiecare unitate amenajistică s-au amplasat și analizat profile de control.

După sistemul român de clasificare a solurilor, în suprafața unității de producție studiate s-au identificat mai multe tipuri și subtipuri de sol, care sunt prezente în tabelul 3.10.

Tabelul 3.10

Tipuri și subtipuri de sol

Din analiza tabelului de mai sus se constată că cea mai răspândită clasă de soluri este clasa cambisoluri, care are o pondere de 53% din suprafața ocupată cu pădure. Cel mai răspândit subtip de sol este solul brun eumezobazic tipic, care reprezintă 49% din suprafața ocupată de pădure.

Pe aceste soluri se dezvoltă bine arborete pure de fag, gorun, cer, făgete amestecate, șleauri de deal cu gorun care sunt în majoritate de productivitate mijlocie.

3.4.2.3.2. Descrierea tipurilor și subtipurilor de sol

1. Solul brun argiloiluvial litic – cod 2207, cu profil Ao- Bt-R, format pe șisturi sau luturi, pe versanți cu expoziții și pante diverse, este slab acid la acid cu pH = 5,1-6,8, moderat humifer cu un conținut de humus de 3,7-4,5%) pe grosimea de 5-10 cm, oligomezobazic la eubazic cu un grad de saturație în baze V = 37-92%), mijlociu la foarte bine aprovizionat în azot total (0,19-0,28g%> ), luto-nisipos la lutos, superficial, de bonitate inferioară pentru fag, gorun, tei și carpen. Bonitatea inferioară este determinată de volumul edafic util mic, solul fiind superficial din cauza formării lui pe versanți foarte repezi (38-45°). În prezent pe acest sol se află arborete pure de fag sau arborete de fag cu tei de clasa a IV -a de producție.

Acest tip de sol a fost identificat în u.a. 135 A și 143 A.

2. Solul brun luvic tipic – cod 2401, cu profil Ao-El-Bt-C; format pe gresii silicioase, luturi, șisturi sericitoase și alternante între acestea pe versanți cu expoziții și pante diverse, acid la moderat acid cu pH = 4,0-6,5 cu aciditate mai mare în orizontul podzolit El, slab la moderat humifer cu un conținut de humus pe grosimea de 5-10 cm de 3,5-4,6%>; oligobazic la eubazic cu un grad de saturație în baze V = 13-86% cu valorile cele mai scăzute în orizontul debazificat El, în general bine aprovizionat în azot total (0,29-0,43g%>), luto-nisipos la suprafață și lutos, luto-nisipos în profunzime, de bonitate rar superioară pentru cer, frecvent mijlocie și uneori inferioară pentru fag, gorun, tei, carpen, cer. Bonitatea superioară și mijlocie este determinată de volumul edafic mijlociu, când solul este pozitionat pe versanții umbriti sau semiumbriti, iar bonitatea inferioară este determinată de volumul edafic mic, când solul se află pe versanții însoriti (sudici sau sud-vestici) sau când solul este scheletic (50-75%o schelet), indiferent de versantul umbrit sau însorit.

În prezent pe acest sol se află arborete pure de fag, gorun, amestecuri de gorun, cer și gârniță, șleauri de deal cu gorun și fag de clasele a III -a și a IV- a de producție și cerete pure de clasa a II-a de producție.

3. Solul brun luvic litic – cod 2405, cu profil Ao-El-Bt-R, format pe șisturi, cuarțite, etc. pe versanți foarte repezi (32-45°), este superficial, putemic acid la acid cu pH = 4,4-5,8, moderat humifer cu un conținut de humus pe grosimea de 5-10 cm de 4,2-4,6%; oligobazic la mezobazic cu un grad de saturație în baze V = 11 -74%> cu valori mai mici în orizontul podzolit El, foarte bine aprovizionat în azot total (0,22-0,29g%o ), nisipo-lutos la lutos, de bonitate inferioară pentru fag, gorun, tei și carpen. Bonitatea inferioară este determinată de volumul edafic mic, pe versanții umbriți arboretele fiind de clasa a IV-a de producție și pe versanții însoriti de clasa a V-a de producție. Pe versanții umbriți vor trebui promovate specii ca fagul, gorunul, cărpiniță și mojdreanul, iar pe cei însoriți gorunul, cărpiniță și mojdreanul.

În prezent pe acest sol se află arborete pure de fag, gorun și șleauri de deal cu gorun și fag de clasele a IV – a și a V- a de producție.

Acest tip de sol a fost identificat în u.a. 113 A și 159 E.

4. Brun eumezobazic tipic. Cod 3101, cu profil Ao-Bv-C, format pe roci bogate în minerale calcice și feromagneziene, calcare, dolomite, șisturi cloritoase, gresii calcaroase, etc., pe versanți cu expoziții și pante diverse, este puternic acid la slab alcalin cu pH = 4,8-7,5, moderat humifer la foarte humifer cu un conținut de humus pe grosimea de 5-15 cm de 3,9-6,7%>, mezobazic la eubazic cu un grad de saturație în baze V = 55-92%, foarte bine aprovizionat în azot total (0,214-0,340g%), luto-nisipos la suprafață și lutos în profunzime, de bonitate mijlocie pentru fag, gorun, tei și carpen. Bonitatea mijlocie este determinată de volumul edafic mijlociu, de profunzimea redusă a solului, de prezența scheletului pe profil din cauza energiei de relief mare în zona O.S. Berzasca. Troficitatea și capacitatea mare de reținere a apei sunt factori compensatori, care fac ca productivitatea arboretelor să fie totuși de clasa a III -a de producție.

În prezent pe acest tip de sol se află arborete pure de fag și șleauri de deal cu gorun și fag de clasa a III-a de producție.

Acest tip de sol a fost identificat în u.a. 87 A, 92 B și 111 A.

5. Brun acid tipic. Cod 3301, cu profil Ao-Bv- C (R), format pe roci sarace în minerale calcice, dar bogate în minerale feromagneziene, gresii feruginoase, micașisturi, șisturi cloritoase, cuarțite, etc., pe versanți cu expoziții și pante diverse, este puternic acid la acid cu pH = 4,0-5,3, moderat humifer la foarte humifer cu un conținut de humus de tip moder pe grosimea de 5-15 cm de 3,2-5,4%, extrem oligobazic la oligobazic cu un grad de saturație în baze V = 6-50%, mijlociu la foarte bine aprovizionat în azot total (0,17-0,27g%), luto-nisipos la lutos, de bonitate mijlocie pentru fag, gorun, cer și carpen. Bonitatea mijlocie este determinată de volumul edafic util mijlociu (prezența scheletului 25-50%). În aceste condiții edafice se recomandă ca pe versanții umbriți să fie promovate speciile: fag, gorun, tei și carpen, iar pe versanții însoriti gorunul, teiul, jugastrul și mojdreanul.

În prezent pe acest tip de sol se află făgeto-carpinete, amestecuri de gorun, cer și gârniță și șleauri de deal cu gorun și fag de clasa a III-a de producție.

Acest tip de sol a fost identificat în u.a. 121 și 122 C.

6. Litosol tipic. Cod 9101, cu profil Ao-R, format pe șisturi, cuarțite, calcare, dolomite, etc., pe versanți foarte repezi (40-45°), cu expoziții diverse, este puternic acid la slab alcalin cu pH = 4,8-7,6, moderat la foarte humifer cu un conținut de humus pe grosimea de 8-10 cm de 3,5-5,7%), oligomezobazic la eubazic la suprafață cu un grad de saturație în baze V = 31-96%), mijlociu la foarte bine aprovizionat în azot total (0,17-0,29g %>), luto-nisipos, superficial ca grosime de sol, de bonitate inferioară pentru fag, tei, gorun, cărpiniță și mojdrean. Bonitatea inferioară este determinată de volumul edafic mic, solul fiind format pe versanți foarte repezi și uneori cu schelet pe profil, iar în unele cazuri situat pe versanți însoriti cu evapotranspirație puternică.

În prezent pe acest tip de sol se află arborete de fag și șleauri de deal cu gorun și fag de clasele a IV-a și a V-a de producție.

7. Aluvial gleizat. Cod 9506, cu profil Ao-Go, format în luncă pe aluviuni luto-nisipoase și nisipo-lutoase, este moderat acid la suprafața și slab alcalin în profunzime cu pH = 6,2-8,0, moderat humifer cu un conținut de humus pe grosimea de 18-20 cm de 2,0-2,5%, mijlociu aprovizionat în azot total (0,10-0,23g%>), oligomezobazic la mezobazic cu un grad de saturație în baze V= 32-70%>, nisipo-lutos la luto-nisipos, de bonitate mijlocie pentru plopi. Bonitatea acestui sol este determinată de umiditatea normală (textura optimă luto-nisipoasă) și troficitate mijlocie pe fondul unui volum edafic mare, care este foarte bună pentru specii mai puțin exigente (anin negru).

În prezent pe acest tip de sol se află aninișuri de anin negru și diferite arborete plantate (cu frasin, nuc american) de clasa a III-a de producție.

3.4.2.4. Tipuri de stațiuni

3.4.2.4.1. Evidența și răspândirea teritorială a tipurilor de stațiuni

Tipurile de stațiune identificate în cuprinsul unității de producție sunt încadrate în două etaje fitoclimatice: etajul deluros de gorunete, făgete și goruneto-făgete (FD 3) și etajul deluros de cvercete ( de gorun, cer, gârniță și amestecuri dintre acestea) și șleauri de deal (FD 2).

În tabelul 3.11 este redată lista tipurilor de stațiuni pe etaje fitoclimatice.

Tabelul 3.11

Tipuri de stațiuni pe etaje fitoclimatice

Tabelul 3.11(continuare)

Tipuri de stațiuni pe etaje fitoclimatice

Tabelul 3.11(continuare)

Tipuri de stațiuni pe etaje fitoclimatice

Studiul stațiunii s-a făcut cu ajutorul cartărilor staționale, executate la scară mijlocie.

Corelarea caracteristicilor pedologice, staționale și de vegetație, diferențierea acestora și varietatea factorilor enumerați, au permis stabilirea unui număr de 18 tipuri de stațiuni, care vor fi descrise individual în studiul general pe ocol.

Din analiza tabelului 3.11 se constată că tipurile de stațiuni cel mai des întâlnite sunt: 5.2.4.2. „Deluros de făgete Bm, brun edafic mijlociu, cu Asperula – Asarum “ (47%), 5.2.3.1. „Deluros de făgete Bi, divers podzolic edafic mic, cu Vaccinium – Luzula “ (14%), 6.2.3.1. „Deluros de făgete de limită inferioară Bi, podzolit și podzolic edafic mic“ (9%) și 6.2.5.2. „Deluros de cvercete cu făgete de limită inferioară Bm, brun edafic mijlociu cu Asperula- Asarum“ (8%).

Din datele înregistrate în tabelul 3.11 se poate observa că din punct de vedere al bonității, stațiunile din unitatea studiata se împart în:

– stațiuni de bonitate superioară – 14,8 ha (0%);

– stațiuni de bonitate mijlocie – 2868,5 ha (67%);

– stațiuni de bonitate inferioară – 1439,7 ha (33%).

3.4.2.5. Tipuri de pădure

3.4.2.5.1.Evidența tipurilor naturale de pădure

Tipurile de păduri evidențiate în cadrul unității de producție studiate sunt redate în tabelul 3.12.

Tabelul 3.12

Tipurile de păduri evidențiate în cadrul unității de producție studiate

Tabelul 3.12 (continuare)

Tipurile de păduri evidențiate în cadrul unității de producție studiate

Răspândirea teritorială mare a pădurilor din această unitate de producție a dus la variații mari de tipuri naturale de pădure.

Tipurile de păduri cu ponderea cea mai mare din această unitate de producție sunt:

– 421.2. „ Făget de deal pe soluri schelete cu floră de mull (m)”- 55%;

– 424.1. „ Făget de deal cu floră acidofila (i)” – 23%;

– 531.5. „Șleau de deal cu gorun și fag de productivitate inferioară (i) “ – 8%

– 531.4. „Șleau de deal cu gorun și fag de productivitate mijlocie (m) “ – 5%.

Conform tabelului 3.12 se constată, ca 67% din tipurile de pădure ale unității de producție analizate au productivitate mijlocie și 33% productivitate inferioară. Aceste cifre ilustrează la rândul lor condițiile destul de favorabile din zonă pentru vegetația forestieră și în special pentru fag, cvercinee (gorun, cer, gârniță și amestecuri dintre acestea), carpen sau amestecurile dintre acestea.

3.4.2.5.2. Formațiile forestiere și caracterul actual al tipului de pădure

Formația predominantă este cea a făgetelor pure de dealuri (80%). Celelalte formații forestiere sunt reprezentate de șleauri de deal cu gorun (13%), gorunete pure (4%), amestecuri de gorun, cer și gârniță (2%), făgete amestecate (1%), cerete pure ( 11,0 ha) și aninișuri de anin negru (3,7 ha). Terenurile cu destinație specială reprezintă 1% din suprafața unității de producție.

În U.P. VII Dragoselea 75% din arborete sunt natural fundamentale (3243,2 ha), în ele păstrându-se nealterate condițiile naturale de vegetație. Din acestea 10,1 ha sunt de productivitate superioară, 1821,6 ha sunt de productivitate mijlocie (42% din total), 1140,3 ha sunt de productivitate inferioară (27% din total) și 271,2 ha sunt subproductive (6% din total).

Arboretele derivate reprezintă 25% din totalul arboretelor unității de producție (1062,5 ha), din care: 918,0 ha sunt arborete parțial derivate (21% din total), 110,2 ha sunt arborete total derivate de productivitate mijlocie (3%) și 34,3 ha sunt arborete total derivate de productivitate inferioară (1%). Arboretele artificiale ocupă doar 17,2 ha, ele fiind reprezentate de salcâmete, frasinete, plantații de rășinoase.

Pentru ca arboretele să își poată îndeplini cu maximă eficiență funcțiile atribuite, în viitor se va urmari realizarea cu precădere a unor structuri de tip relativ plurien, menținerea exemplarelor valoroase din semințișurile naturale (fag, gorun, cer), menținerea unor preexistenți concomitent cu introducerea prin plantații a unor specii menite să confere arboretelor o mai mare rezistență la acțiunea factorilor destabilizatori, contribuind totodată și la ameliorarea condițiilor edafice. Aceste deziderate se pot realiza prin executarea la timp și corect a lucrărilor de îngrijire în arboretele tinere și prin aplicarea de tratamente cu regenerare sub masiv, în arboretele din deceniul I, asa cum prevede prezentul amenajament.

3.4.2.6. Structura fondului de producție și de protecție

Structura fondului de producție și protecție este prezentată în tabelul 3.13.

Tabelul 3.13

Structura fondului de producție și protecție

Suprafața acestei unități de producție este de 4343,5 ha din care pădurile reprezintă 4322,9 ha (peste 99%).

Terenurile cu destinație specială reprezintă 20,6 ha din care 5,0 ha sunt terenuri neproductive.

Analizand tabelul 4.6.1. se observa un dezechilibru mare al claselor de vârstă pe totalul unități producție. Clasele de vârstă dominante sunt a II-a (28%), a III-a (25%) și a VII-a ( 26%), deficitul fiind semnalat în clasele I (9%), a IV-a (4%), a V-a (1%) și a Vl-a (7%) de vârstă. Dezechilibrul mare al claselor de vârstă este valabil și la nivelul S.U.P.„A” și „M”, cu precizarea că în S.U.P.„M'“ nu există arborete grupate în clasa I de vârstă.

Această situație are implicații directe asupra organizării procesului de producție și anume posibilitatea de produse principale va fi oscilantă față de posibilitatea normală (pentru o structură normală).

Referitor la celelalte elemente (proporția speciilor, vârsta medie, volumul mediu, cresterea medie, clasa de producție și consistența medie) ce caracterizează structura arboretelor din această unitate de producție în tabelul 3.14 se prezintă situația acestora.

Tabelul 3.14

Structura arboretelor din această unitate de producție

Productivitatea arboretelor este destul de bună, arboretele de productivitate superioară ocupă 10,1 ha din totalul suprafeței păduroase, arboretele de productivitate mijlocie reprezintă 61% din total, iar cele de productivitate inferioară 39%, clasa de producție medie pe U.P. fiind egala cu III.4.

Aceasta reflectă, condițiile staționale, cu toate componentele lor, ca fiind destul de favorabile pentru dezvoltarea vegetației forestiere și mai ales pentru fag, tei, gorun și cer.

Din tabelul 4.6.2. se observă că speciile lemnoase principale ce alcătuiesc fondul forestier sunt fagul, teiul și gorunul care reprezintă 83% din suprafață unității de producție. Restul de 17% este format în majoritate din specii naturale, precum: carpen, cer, plop tremurător, salcie căprească, mojdrean, frasin, gâniță, jugastru, anin negru, cărpiniță și specii introduse prin plantații: nuc american, pin negru, pin silvestru, brad, molid.

Specia majoritară este fagul (61%) urmată de tei (16%). Acestea găsesc în unitate condiții bune de dezvoltare, dovadă creșterea medie curentă care înregistrează următoarele valori: 4,6 m3/an/ha la fag și 8,2 m3/an/ha la tei. Creșterea medie pe unitatea de producție este de 5,2 m2/an/ha.

Vârsta medie pe unitatea de producție este de 75 ani, o vârsta mare care se explică prin volumul mare de arborete din clasa a VII-a de vârstă.

Vitalitatea arboretelor din unitatea de producție este normală în proportie de 81%. Există și arborete de vitalitate slabă (19%): la fag ( 18% din totalul arboretelor de fag), tei (5% din totalul arboretelor), gorun (31% din totalul arboretelor), carpen (72% din totalul arboretelor), plop tremurător (3% din totalul arboretelor), cer (18% din totalul arboretelor), mojdrean (40% din totalul arboretelor), frasin (17% din totalul arboretelor), pin negru (12% din totalul arboretelor), brad (88% din totalul arboretelor), salcâm (92% din totalul arboretelor), jugastru (43% din totalul arboretelor), anin negru (38% din totalul arboretelor), nuc american (toate arboretele) și cireș (4% din totalul arboretelor). Datele prezentate mai sus indică de asemenea o favorabilitate a condițiilor din unitate pentru vegetația forestieră.

Referindu-ne la proveniența arboretelor se constată că 95% din arborete provin din sâmânță, 1% provin din plantații și 4% din lastări.

În ceea ce priveste amestecul, 60% din suprafața unității este ocupată de arborete pure, 34% din suprafața unității de producție este ocupată de arborete în care speciile majoritare participă în amestec cu o pondere între 50 și 80%, iar restul până la 100% este ocupată de arborete în care amestecul este în general uniform.

3.4.2.7. Arborete slab productive și provizorii

Suprafața acestor arborete slab productive reprezintă 40% din suprafața ocupată de pădure, fapt explicabil prin procentul mare al stațiunilor de bonitate inferioară (33%), prin lipsurile din cadrul gospodăririi din trecut, cât și prin influența negativă a incendierilor masive din anii 1946-1947.

Din cele 1738,0 ha ocupate de arboretele slab productive, doar 111,0 ha sunt arborete de clasa III-a de producție (5 B, 7 C, 31 B, 36 A, 37 B, 42 C, 43 B, 45 C, 47 D, 48 C, 49, 50, 122 B, 127 A, 136, 153 E, 153 F, 156 B, acestea fiind arborete derivate cu tei, mojdrean, carpen, cărpiniță, teișuri, cărpinete, aninișuri, câteva arborete cu salcâm), restul fiind arborete de clasa a IV-a și a V-a de producție.

Se observă că 79% din arboretele slab productive și provizorii sunt natural fundamentale, apărând două situații:

– cele de productivitate inferioară (datorită condițiilor grele în care vegetează), în care problema refacerii productivității se pune doar din punct de vedere funcțional, ocupă 64%, ele fiind incluse în majoritate în S.U.P. „M”, în care refacerea se va realiza prin tăieri de conservare la vârste înaintate, și mai puțin în S.U.P. „A”, în cazul căreia refacerea se va realiza prin tăieri de regenerare la vârsta exploatabilității;

– arboretele subproductive ocupă 15%, care nu valorifică în totalitate potențialul stațional, în majoritate datorită efectelor negative ale incendierilor din trecut, sunt încadrate preponderent în S.U.P. „A”, refacerea productivității (atât din punct de vedere funcțional, cât și din cel economic), urmând a se realiza prin tăierile de regenerare existente oferind garanția succesului acestei acțiuni.

3.4.2.8. Arborete afectate de factori destabilizatori și limitativi

În cadrul unității de producție studiate factorii destabilizatori și limitativi care actionează asupra arboretelor sunt:

– incendierile, care afectează 15,0 ha;

– înmlăștinarea, care afectează 6,4 ha;

– rocă la suprafață, care afectează 2059,6 ha;

– tulpini nesănătoase, care afectează 90,1 ha;

– uscarea, care afectează 164,7 ha.

Incendierile afectează 15,0 ha, intensitatea fiind slabă. Înmlăștinarea afectează 6,4 ha, fiind de scurtă durată.

Rocă la suprafață, care este cel mai frecvent factor destabiliozator și limitativ apare pe 2059,6 ha (48%) din suprafața fondului forestier din care pe 0,1-0,2 S – 1781,9 ha (87% din suprafața afectată de acest factor), pe 0,3-0,5 S – 275,7 ha ( 13%) și pe mai mult de 0,6 S – 2,0 ha.

Tulpinile nesănătoase afectează 90,1 ha (2% din suprafața fondului forestier) din care între 10 și 20% – 78,8 ha (87% din suprafața afectată de acest factor) și între 30 și 50% – 11,3 ha ( 13%).

Uscarea apare pe 164,7 ha (4% din suprafața fondului forestier), intensitatea fiind slabă (2% din suprafața afectată de uscare) și mijlocie (2%).

Trebuie amintit că în anii 1946-1947, mare parte din arboretele unității de producție au fost afectate de incendii. Prin tăierile de produse principale executate în deceniile trecute, mare parte din arboretele afectate au fost exploatate, lichidându-se astfel urmările. Totuși unele arborete prezintă și acum urmele acestor incendii, care se manifestă prin răni de tulpină, cioate nesănătoase, conformație rea a trunchiurilor, vitalitate și productivitate scăzută.

Diminuarea efectului acestor factori asupra pădurii poate fi realizată prin menținerea permanentă a pădurii și aplicarea de tratamente cu regenerare din sămânță.

3.4.2.9. Starea sanitară a pădurii

În baza datelor de teren culese prin observații precum și din semnalările ocolului se apreciază că starea fitosanitară a arboretelor din teritoriul amenajat este bună.

Starea fitosanitară prezintă o importanță deosebită, deoarece o infestare puternică ar produce pagube mari prin diminuarea creșterilor și respectiv a fondului lemnos total, precum și a calității acestuia.

Măsurile preventive care se pot lua, pentru menținerea unei stări fitosanitare bune, sunt:

-executarea în condiții foarte bune a lucrărilor de depistare și prognozare a dăunătorilor pădurii;

– ținerea unei stricte evidențe a atacurilor de dăunători la nivel de unitate amenajistică;

– efectuarea în funcție de natura și intensitatea atacului, de combateri corespunzătoare;

– plantarea de puieți rezistenți;

– tratarea puieților înainte de plantare; – efectuarea la timp a tăierilor de igienă, eliminând posibilitatea extinderii fenomenului de uscare ca și propagarea diferiților dăunători;

– interzicerea pasunatului.

De asemenea se va evita pe cât posibil vatamarea arborilor rămași în picioare după efectuarea lucrărilor de rărituri. Prin executarea cu regularitate a lucrărilor de igienă necesare, prin curățirea parchetelor și îngrijirea corectă a arboretelor tinere, precum și prin promovarea speciilor de amestec valoroase se poate ajunge la o stare fitosanitară corespunzătoare a arboretelor din aceasta unitate de producție.

3.4.2.10. Concluzii privind condițiile staționale și de vegetație

Teritoriul unității de producție este situat în sudul munților Almăjului, pe versantul stâng tehnic văii Berzasca, în bazinetul mijlociu al acesteia, condițiile staționale și de vegetație fiind influențate de formele de relief întâlnite în această unitate de producție.

Din datele prezentate în acest capital rezultă că factorii ecologici limitativi sunt reprezentați de:

– factori geologici și litologici: zone cu rocă la suprafață;

– factori geomorfologici: înclinări de peste 30°;

– factori climatici: temperaturi medii mici cu ninsori abundente iarna.

Poziția altitudinală a unității de producție implică din punct de vedere fitoclimatic existența a doua etaje fitoclimatice: etajul deluros de gorunete, făgete și goruneto-făgete (FD 3) – 71% și etaj deluros de cvercete (de gorun, cer, gârniță și amestecuri dintre acestea), șleauri de deal și făgete de limită inferioară (FD 2) – 29%.

S-au făcut referiri la condițiile climatice, geologice și geomorfologice, precum și la modul în care acestea influențeaza bonitatea stațiunilor și productivitatea pădurilor. Din analiza datelor rezultă că regimul climatic este favorabil dezvoltării vegetației forestiere. Speciile cu ponderea cea mai mare din cadrul unității de producție sunt: fagul (61%), teiul (16%) și gorunul (6%).

Se fac referiri asupra tipurilor de soluri întâlnite în cadrul unității de producție. Acestea sunt: brun eumezobazic tipic (49%), brun luvic litic (24%) și brun luvic tipic (14%).

Tipurile de stațiuni cele mai răspândite sunt:

– 5.2.4.2. „ Deluros de făgete Bm, brun edafic mijlociu, cu Asperula – Asarum “ (47%);

– 5.2.3.1.,, Deluros de făgete Bi, divers podzolic edafic mic, cu Vaccinium – Luzula “ (14%);

– 6.2.3.1. ,, Deluros de făgete de limită inferioară Bi, podzolit și podzolic edafic mic “ (9%);

– 6.2.5.2. ,, Deluros de cvercete cu făgete de limita inferioară, Bm, brun edafic mijlociu Asperula- Asarum “ (8%). ;

Din punct de vedere al bonității, tipurile de stațiuni de bonitate superioară sunt răspândite pe 14,7 ha, tipurile de stațiuni de bonitate mijlocie sunt răspândite pe 67% din suprafața unității de producție iar tipurile de stațiuni de bonitate inferioară sunt răspândite pe 33% din suprafața unității de producție.

Valorificarea bonității stațiunilor de către arborete este prezentată în tabelul 3.15.

Tabelul 3.15

Valorificarea bonitatii stațiunilor de către arborete

În U.P. VII Dragoselea există 187,3 ha acoperite cu arborete care nu valorifică potențialul stațional.

Formațiile forestiere întâlnite sunt:

– făgete pure de dealuri ( 80%);

– șleauri de deal cu gorun (13%);

– gorunete pure (4%);

– amestecuri de gorun, cer și gârniță (2%);

– făgete amestecate (1%);

– cerete pure (1,0 ha);

– aninișuri de anin negru (3,7 ha).

Compoziția pe specii a fondului productiv este: 66FA 11TE 6CA 5GO 2PLT ICE 2SAC 2DR 5DT, iar cea a fondului neproductiv este 54FA 22TE 8GO 6CA 2PLT 2CE 6DT.

Aceste compoziții sunt în corelație cu etajele fitoclimatice (FD 3 și FD 2) din care fac parte pădurile unității de producție.

La nivelul unității de producție consistența medie 0,78 și clasa de producție III.4 sunt normale pentru bonitatea stațiunilor, arboretele având o stare bună de sănătate, fiind apte pentru îndeplinirea în condiții bune a funcțiilor social-economice atribuite

.

3.4.3. Stabilirea funcțiilor social – economice ale pădurii și a bazelor de amenajare

3.4.3.1. Stabilirea funcțiilor social -economice și ecologice ale pădurii

3.4.3.1.1. Obiective social -economice și ecologice

Obiectivele social-economice și ecologice stabilite pentru arboretele din U.P.VII Dragoselea sunt impuse de planurile de perspective și de necesitatea de protejare a mediului înconjurător, astfel încât aceasta să aducă socieății omenești, în afară de lemn și alte foloase cât mai mari și mai diversificate.

Prin elaborarea lor s-a urmărit apărarea, conservarea și dezvoltarea fondului forestier și a permanenței pădurilor, promovării în cultură a ecotipurilor rezistente la factori destabilizatori, evitării dezgolirii solului prin tăieri, respectiv respectarii riguroase a principiului continuității producției de lemn și a efectelor de protecție, a îmbinării armonioase a funcțiilor de protecție cu cele economice.

Aceste obiective s-au detaliat prin stabilirea țelurilor de producție sau de protecție la nivelul fiecărei unități amenajistice, ținând cont de starea fiecărui arboret în parte și de rolul pe care arboretele trebuie să le îndeplinească.

Arboretele cu rol de protecție au ca obiectiv: perimetrul lacului de acumulare Porțile de Fier I, zona tampon din jural Parcului Național Porțile de Fier, solul și terenurile cu pantă mare.

Obiectivele social-economice și ecologice, din care decurg funcțiile atribuite arboretelor acestei unități de producție, sunt prezentate în tabelul 3.16.

Tabelul 3.16

Obiectivele social-economice și ecologice

3.4.3.1.2. Funcțiile pădurii

Corespunzător obiectivelor social-economice fixate, prezentul amenajament a stabilit funcțiile care trebuie sa le îndeplinească arboretele din unitatea studiată, funcții care sunt prezentate în tabelul 3.17.

Tabelul 3.17

Funcțiile pădurii

Pădurile încadrate în tipul II sunt păduri cu funcții speciale de protecție situate în stațiuni, condiții grele sub raport ecologic, precum și arboretele în care nu este posibilă sau admisă recoltarea de masă lemnoasă prin tăieri de regenerare obișnuite.

În aceste păduri nu se vor executa decât tăieri speciale de conservare.

Arboretele încadrate în tipurile III și IV sunt păduri cu funcții de protecție, în care este permisă recoltarea de masă lemnoasă prin aplicarea unor tratamente cu perioada lungă de regenerare și cu intensitați reduse.

3.4.3.1.3. Subunitați de producție sau de protecție constituite

Pentru realizarea obiectivelor stabilite, este necesar ca arboretelor din această unitate de producție să li se aplice măsuri de gospodărire diferențiate.

În acest scop s-au constituit două subunități și anume:

– S.U.P. „A” – codru regulat, sortimente obișnuite (2524,1 ha), în care au fost incluse arboretele din categoriile funcționale 1.1C. si 1.5L., pentru care este admisă și posibilă reglementarea recoltării de produse principale, cu impunerea anumitor tratamente și restricții speciale de aplicare.

– S.U.P. ,,M” – păduri supuse regimului de conservare deosebită (1798,8 ha), în care au fost incluse arboretele din categoria funcționala 1.2A.

3.4.3.2. Stabilirea bazelor de amenajare ale arboretelor și ale pădurii

Pentru a putea satisface în condiții corespunzătoare funcțiile atribuite, atât arboretele luate individual cât și fondul de producție în ansamblul său, trebuie să îndeplinească anumite norme de structură specifice fondului optim.

Structura normală spre care trebuie să fie dirijate arboretele și fondul de producție, se definește prin amenajament, ținându-se seama de funcțiile atribuite și de condițiile staționale existente.

Tabelul 3.18

Bazele de amenajare stabilit

Din evidențele privind structura și mărimea fondului de producție, rezultă că arboretele acestei unități de producție se caracterizează prin:

– compoziție puțin diferită de cea optimă;

– structura claselor de vârstă este dezechilibrată: sunt excedentare arboretele din clasele a II-a III-a și a VII-a de vârsta, iar suprafața arboretelor din clasele a IV-a, a V-a si a VI-a de vârstă este foarte mică;

– consistența medie (0,78) este apropiată de cea optimă (0,85);

– clasa de producție 111.4 este normală.

Conform situației de mai sus, prezentul amenajament stabilește structuri intermediare de realizat pornind de la situația existenta și tinzand la dirijarea cat mai grabnică a fondului de producție spre structura optimă.

Structura arboretelor și a pădurii în ansamblul său, atât cea normala cât și cea corespunzătoare, diferitelor etape intermediare se definește prin stabilirea bazelor de amenajare: regim, compoziție-țel tratament, exploatabilitate, ciclu.

Bazele de amenajare stabilite sunt prezentate în tabelul 3.18.

3.4.3.2.1. Regimul

Ținând cont de obiectivele economice fixate, precum și de starea și structura lor actuală, se adoptă regimul codru.

3.4.3.2.2. Compoziția-țel

Compoziția-tel s-a stabilit pentru fiecare arboret în parte, ținând seama de condițiile staționale funcțiile social- economice atribuite, starea actuală a arboretului, precum și de normele tehnice pentru amenajarea pădurilor aflate în vigoare.

Compoziția-țel s-a stabilit diferențiat, după cum urmează:

– compoziția-țel de regenerare s-a stabilit pentru arboretele exploatabile în prezent și cele care devin exploatabile în cursul primei perioade de amenajament, ținând seama de compoziția- țel finală de sistemul de cultură adoptat. .

– compoziția-țel la exploatabilitate s-a apreciat pentru restul arboretelor existente; ea reprezinta cea mai favorabilă compoziție la care ajung arboretele la vârsta exploatabilitații în raport cu compoziția lor actuala, cu posibilitațile de modificare a ei prin intervențiile ce se fac în direcția compoziției optime

Compozițiile-țel au la bază speciile corespunzătoare tipului natural fundamental de pădure. În perspective, compoziția arboretelor din unitatea de producție va fi cea prezentată în tabelul 3.19.

Tabelul 3.19

Compoziția arboretelor din unitatea de producție

Tabelul 3.19(continuare)

Compoziția arboretelor din unitatea de producție

Din tabelul 3.19 se observă următoarele: Compoziția-țel U.P.: 63FA 7GO 5PT 2TE ICE 1M.T ICR 20DT. Compoziția-tel S.U.P. „A”: 70FA 6GO ICE 1GI 1TE 1PI 20DT. Compoziția-țel S.U.P. „M”: 52FA 10P1 9GO 5TE 2M.T 2CR 20DT.

Compoziția actuală este: 61 FA 16TE 6GO 6CA 2PLT 2CE 1SAC 1DR 5DT.

Diferența dintre compoziția actuală și compoziția-țel se datorează nerespectarii prevederilor amenajamentelor anterioare în ceea ce privește compozițiile de regenerare stabilite prin amenajament în cadrul planului de regenerare și împădurire.

Pe viitor se recomandă respectarea cu strictețe a compozițiilor țel pentru a se ajunge la crearea de arborete rezistente atât din punct de vedere structural dar și funcțional.

3.4.3.2.3. Tratamentul

La alegerea tratamentelor s-a avut în vedere ca în aceasta unitate, condițiile naturale impun că pădurile să fie conduse spre structuri relativ echiene și relativ pluriene sau de tip natural, capabile să îndeplineasca funcții multiple de producție și protecție .

Gospodărirea intensivă, ratională și multifuncțională a fondului forestier impune cu necesitate adoptarea unei game largi de tratamente, dând prioritați celor bazate pe regenerarea naturală, a speciilor autohtone valoroase, în cadrul unor perioade lungi de regenerare, pentru menținerea acoperirii corespunzătoare a solului.

Prin actualele ,,Norme tehnice de alegere și aplicare a tratamentelor” se urmărește evitarea dezgolirii solului prin tăieri de masa lemnoasă, respectiv asigurarea permanenței pădurilor și a funcțiilor de protecție și producție.

În vederea realizării structurilor amintite, arboretelor destinate producerii de masă lemnoasă de dimensiuni mari, li se vor aplica tratamente adecvate compoziției și starii lor actuale, astfel:

-tăieri progresive în făgete, gorunete, cerete și amestecuri de gorun și cer;

– tăieri rase în aninișuri și în arboretele necorespunzătoare din punct de vedere al compoziției (caracter de substituire).

În pădurile ce îndeplinesc funcții speciale de protecție, supuse regimului de conservare deosebită (S.U.P. „M”), se vor aplica tăieri de igiena respectiv tăieri de conservare în cazul celor trecute de 110 de ani.

3.4.3.2.4. Exploatabilitatea

Pentru arboretele din U.P. VII Dragoșelea s-a adoptat vârsta exploatabilității de protecție. Vârsta medie a exploatabilității pentru arboretele din S.U.P. „A” este de 108 ani.

3.4.3.2.5. Ciclul

S-a adoptat un ciclu de 110 de ani (același cu amenajarea anterioară) pentru S.U.P. „A”.

3.4.4. Valorificarea superioară a altor produse ale fondului forestier în afara lemnului

3.4.4.1. Potențial cinegetic

Unitatea de producție face parte din fondul de vânatoare nr. 33 BigSr, care este administrat către A.J.V.P.S. Caraș – Severin.

Vânatul principal este reprezentat de căprior si mistreț, iar cel secundar de iepure și urs. Alte specii întâlnite sunt: cerbul carpatin, vulpea, lupul, pisica sălbatică și viezurele.

Fondul de vânatoare este normal populat, fără a se semnala pagube aduse vegetației forestiere de către vânat.

Suprafețele destinate hranei vânatului însumează 2,2 ha fiind constitute în totalitate din poieni de pe care se va recolta fân necesar pentru hrana vânatului în sezonul rece. Evidența acestor terenuri este prezentată în tabelul 3.20.

Tabelul 3.20

Suprafețele destinate hranei vânatului

Această suprafață nu satisface necesarul vânatului, cu deosebire pe timp de iarnă (deoarece în această perioadă este necesară administrarea de hrană suplimentară). Hrănirea suplimentară se va face cu fân, frunzare, paie, hrană granulată.

Instalatiile cinegetice sunt insuficiente, fiind necesară atât construirea de noi hrănitoare și sărării cât și întreținerea corespunzătoare a celor existente.

Pentru îngrijirea și protecția vânatului, pentru asigurarea unor condiții favorabile existenței acestuia, se mai impune luarea unor măsuri, în afara celor prezentate, ca :

– asigurarea liniștii necesare mai ales în perioadele de împerechere și creștere a puilor, în acest caz operațiile de igienizare și curațire a pădurilor se vor efectua cu maxim de prudență;

– administrarea de hrană suplimentară mai ales în sezonul rece;

– aplicarea cu consecvență a selecției artificiale pentru înlaturarea caracterelor care nu corespund scopului propus, de consolidare a însușirilor valoroase.

3.4.4.2. Potențial salmonicol

Unitatea de producție studiata face parte din fondul de pescuit nr. 25 Valea Berzasca și este arondat A.J.V.P.S. Caraș – Severin. Râul principal este Berzasca, iar principalii afluenți sunt Dragoselea și Stănic.

Fondul de pescuit are lungimea de 20 km și este populat cu pastrăv și lipan doar pe o porțiune de 9 km, dar efectivele sunt reduse datorită exploatarilor, lucrărilor la drumurile de pe Valea Berzeasca și Valea Dragoselea, care au dus la micșorarea debitelor și tulburarea frecventă a apei.

Se recomandă repopularea fondului, în special a pârâului Stănic, în care nu sunt prevăzut tăieri prea numeroase și executarea de dotări în vederea favorizării dezvoltării salmonidelor (astfel de instalații nu există în prezent).

Braconajul este unul din factorii care influențeaza destul de mult efectivele (este practicat de localnici).

Dintre metodele utilizate de braconieri amintim: otravirea apei cu diverse substanțe, folosirea de materiale explozive, a unor instalații electrice, abaterea cursului apei, etc.

Lupta împotriva braconierilor se face prin exercitarea susținuta a pazei și a controlului, prin identificarea și sancționarea exemplară a celor ce nu înțeleg să respecte dispozițiile legale.

Concluzionand, sporirea producției, în apele acestui fond, se poate realiza prin aplicarea unor măsuri cum sunt:

– ameliorarea condițiilor de mediu și de hrănire naturală prin executarea unor lucrări cu caracter special (cascade, baraje ) sau prin efectul unor lucrări de ameliorare a caracterului torențial al apelor ;

– ocrotirea împotriva pescuitului abuziv ;

– refacerea efectivelor piscicole prin repopulări ;

– selectia riguroasă a reproducătorilor ;

– combaterea bolilor și a dăunătorilor .

3.4.4.3. Potențial fructe de pădure

Condițiile geografice și pedo-climatice favorizează dezvoltarea în fondul forestier a unor specii lemnoase și erbacee, ale căror fructe sunt folosite în alimentație și în industrie.

De pe suprafața U.P. VII Dragoselea se pot recolta cantități importante de mure, zmeură, fragi.

Producția de fructe de pădure se poate mari prin identificarea de noi resurse, prin mai deplina și completa valorificare a celor existente, precum și prin organizarea unei rețele corespunzătoare de puncte de achizitie.

3.4.4.4. Potențial ciuperci comestibile

Principalele specii de ciuperci comestibile care se pot recolta sunt hribii și pastrăvii de fag.

3.4.4.5. Resurse melifere

În cadrul unității de producție analizate sunt suprafețe considerabile care se preteaza la stupărit pastoral. Speciile melifere sunt reprezentate de tei și salcâm (în mai mica măsură).

În raza unității de producție, în timpul înfloririi teiului se pot amplasa circa 300 familii de albine.

3.4.4.6. Materii prime pentru împletituri

Pe raza unității de producție nu sunt terenuri destinate culturii de răchită. Astfel nu sunt create condiții pentru producerea materiilor prime utilizate la împletituri.

3.4.4.7. Alte produse

Din această unitate de producție se mai pot recolta și alte produse cum sunt: fân, araci, lemn de celuloză, tutori, prăjini de foioase, ramuri de mesteacăn, pomi de iarnă, plante medicinale (mușețel, coada șoricelului, flori de tei, urzici, etc.), materii prime pentru industria uleiurilor vegetale (jir), etc.

Se poate valorifica de asemenea carnea de vânat, foarte căutată atât pe piața internă cât și pe cea externă.

3.4.5. Protecția fondului forestier

3.4.5.1. Protecția împotriva doborîturilor si rupturilor de vânt și de zăpadă

Doborâturile și rupturile de vânt și de zăpadă sunt factori care afectează în foarte mică măsură fondul forestier studiat.

În perioada aplicării amenajamentului expirat s-au înregistrat doborâturi de vânt și rupturi de zăpadă izolate.

Teritoriul unității de producție este situat intr-o zonă în care vânturile au intensitate mică și nu produc doborâturi de arbori în masă. Acolo unde s-au semnalat exemplare de arbori doborâți sau rupți de vânt sau de zăpadă, s-a procedat de urgența la inventarierea, punerea în valoare și extragerea acestora în cadrul acțiunii de igienizare a pădurii.

Cu toate ca intensitatea și frecvența acestor fenomene este destul de mică în U.P. VII Dragoselea, pentru prevenirea și diminuarea doborâturilor de vânt și rupturilor de zăpadă, se prevăd următoarele măsuri:

– înnobilarea arboretelor pure cu specii de amestec în urma tăierilor de regenerare urmate de împăduriri;

– executarea la timp a lucrărilor de îngrijire, urmărindu-se promovarea speciilor principale de amestec, a celor de ajutor și a arbuștilor;

– intensificarea acțiunii de igienizare a pădurilor, extrăgându-se arborii uscați, atacați, rupți sau pe cei deperisanți.

3.4.5.2. Protecția impotriva incendiilor

Pădurile acestei unități de producție au fost supuse, în anii 1946-1947, unor puternice incendii; caracteristice de altfel întregii zone a Banatului.

Consecințele vătămărilor (răni pe tulpină, defecte ascunse ale lemnului, conformație rea a trunchiurilor și coroanelor, productivitate și creșteri reduse) sunt foarte vizibile și astăzi.

În corelație cu vârsta arboretelor se disting următoarele situații:

– arboretele de vârstă înaintată, au fost în totalitate cuprinse în planul de recoltare a produselor principale, dar vătămările determină calitatea trunchiurilor, conducând la declasarea lemnului și reducerea procentului de lemn de lucru;

– în cazul arboretelor de vârste mijlocii, eliminarea arborilor vătămați se va executa în cadrul tăierilor de îngrijire sau de igiena prevăzute. În viitor exemplarele afectate vor fi extrase cu prioritate în cadrul tăierilor de regenerare sau de conservare.

Arboretele din U.P. VII Dragoselea, fiind constituite în marea lor majoritate din foioase, pericolul de incendii este redus. În primăvara anului 2003 s-a produs un mic incendiu (fiind afectate u.a.: 154 și 154 F), dar care nu a adus pagube importante fondului forestier.

Ca măsuri de prevenire a incendiilor amintim:

– prelucrarea prin instructaje periodice a normelor P.S.I, cu muncitorii forestieri care participă la diverse categorii de lucrări (în special cu cei de la lucrările de împădurire), dar și cu locuitorii din zonă, ciobanii;

– instalarea de panouri și placute de avertizare în locuri vizibile (trasee turistice sau în vecinătatea stânelor);

– amplasarea și întreținerea corespunzătoare a pichetelor de incendiu și a locurilor de fumat și odihnă;

– executarea patrulărilor, mai ales în sezonul estival.

3.4.5.3. Protecția împotriva poluării industriale

În această unitate de producție nu se pune problema poluării industriale cu efecte imediate și în masă, unitatea de producție nefiind situată în apropierea surselor de poluare.

3.4.5.4. Protecția împotriva bolilor și a altor dăunători

În unitatea de producție analizată nu s-au semnalat atacuri în masă de boli sau dăunători în deceniul expirat. Pentru a asigura protecția fondului forestier împotriva bolilor și dăunătorilor, se va adopta un mod de gospodărire fundamentat ecologic, care va cuprinde :

– conservarea arboretelor de tip natural, pluriene, etajate cu o compoziție cât mai apropiata de cea naturală;

– împăduriri cu specii și forme genetice rezistente (recoltarea semințelor se va face din rezervații de seminte și din seminceri sanatosi cu trunchiuri drepte, bine dezvoltate, de vârstă mijlocie și vigoare de creștere );

– menținerea arboretelor la densități normale;

– cultivarea speciilor în stațiunile optime;

– ameliorarea solului în pepiniere (prelucrarea lui, aplicarea de îngrășăminte și rotația culturilor);

– executarea corespunzătoare a tăierilor de îngrijire cu evacuarea imediată a materialului rezultat;

– limitarea daunelor aduse în procesul de exploalare;

– protejarea populațiilor de pasări folositoare, a furnicilor;

– interzicerea pășunatului;

– raționalizarea accesului în pădure .

În cazul când starea ecosistemului este anormală sub raport fitosanitar (se semnalează atacuri) se recomandă măsuri de combatere care se realizează prin mai multe metode: mecanică, chimică, biologică și integrată.

Metoda integrată (apărută datorită efectivelor negative ca urmare a aplicării intensive a metodei chimice de combatere a dăunătorilor și necesitații restrângerii intervențiilor chimice și integrării lor în ansamblul mijloacelor fitosanitare), cuprinde întregul complex de măsuri de protectie a plantelor: chimice, biologice, mecanice și culturale într-un sistem armonios unitar și totodată diferențiat după condițiile de aplicare și natura dăunătorului.

Prin parcurgerea terenului, s-a urmărit depistarea tuturor cauzelor care pot duce la diminuarea capacitații de producție, a arboretelor în vederea prevenirii și îndepărtarii lor. De aceea, pe langă aspectele menționate, se vor urmări și înlătura, pe cât posibil, fenomenele de eroziune, alunecări de teren ,pășunatul abuziv, etc .

3.4.5.5. Măsuri de gospodărire a arboretelor cu uscare anormală

Uscarea afectează 164,7 ha (4% din totalul arboretelor), dar analiza fenomenului conduce la concluzia că nu este vorba de uscare prematură.

Astfel, uscarea se manifestă în special la gorun, toate arboretele afectate de uscare caracterizându-se prin vârste înaintate, condiții staționale grele (pante mari, sol scheletic și superficial, cu frecvente iviri de roca). În aceste condiții arborii, în general cei de vârstă înaintată, se usucă în mod natural,volumul edafic foarte mic neputând asigura aprovizionarea cu apa și substanțe nutritive.

3.4.6. Instalații de transport, tehnologii de exploatare și construcții silvice

3.4.6.1. Instalații de transport

Rețeaua instalațiilor de transport care deservesc pădurile din unitatea de producție este formată din trei drumuri forestiere. Considerăm ca ar mai fi necesare opt drumuri forestiere în lungime totală de 23.9 ha, pentru ca întreaga suprafață a unitații de producție să devină accesibilă.

În tabelul 3.21 este prezentată situația drumurilor pe categorii precum și unele caracteristici ale acestora.

Tabelul 3.21

Drumuri forestiere

Lungimea drumurilor forestiere existente este de 16,6 km. Densitatea rețelei de transport este de 3,8 m/ha.

În ceea ce privește accesibilitatea fondului forestier, este accesibil 41% (pentru o distanță medie de colectare de 1,2 km). Pentru a accesibiliza și restul suprafeței unității de producție mai sunt necesare a se construi opt drumuri forestiere (prelungit drumul de pe Valea Berzasca spre limita cu O.S. Bănia pârâul Stănic, ogașul Gabretina, ogașul Văratu, prelungit drumul de pe Valea Dragoselea din poiana Hana spre peștera Viorel Salabă, pârâul Strineac, pârâul Tulineci. pârâul Glovei).

3.4.6.2. Tehnologii de exploatare

În concordanță cu soluțiile prezentate în planul de recoltare a masei lemnoase și planul lucrărilor de îngrijire, se impune adoptarea prin amenajament a tehnologiei de recoltare colectare și transport a lemnului.

Tehnologia adecvată pentru exploatarea pădurilor din U.P. VII Dragoselea este cea în trunchiuri și catarge, tehnologie care permite secționarea materialului la cioată și elimină parțial pericolul deprecierii semințișului, fiindcă coroana arborilor fractionată în bucăți se colectează separat sub formă se lemn mărunt.

Tehnologia de recoltare, colectare și transport a lemnului trebuie să respecte următoarele reguli:

-recoltarea și colectarea lemnului să aibă loc iarna și pe un strat de zăpadă destul de gros pentru a asigura protecția semințișurilor și a solului;

-durata maximă de recoltare și scoatere a masei lemnoase din pachetele destinate unui an de producție este de regulă de maxim două luni ți jumătate, aceasta pentru a evita degradarea masei lemnoase;

-tăierea arborilor se va face cât mai jos astfel încât înălțimea cioatelor să nu depășească 1/3 D, iar la arborii groși 10 cm. Arborii uscați și depreciați se doboară și fasonează înaintea exploatării parchetului;

-doborârea arborilor se va face în afara ochiului sau zonei cu semințiș pentru a evita degradarea

-în cazul pantelor mai mari de 15 grade colectarea se va face cu ajutorul atelajelor;

-în cazul pantelor mai mici de 15 grade, utilajul de bază la colectarea lemnului rămâne tractorul cu troliu.

Procesele de colectare a lemnului produc vătămări arborilor neexploatați, fapt constatat frecvent în această unitate de producție .

În cazul tăierilor de îngrijire, vătămări mai intense se produc la arboretele trecute de 40-50 ani, odată cu creșterea diametrelor de extras.

Deosebit de păgubitoare sunt rănile produse în arboretele parcurse cu rărituri. În acest caz sunt arborii de viitor cu caracteristici calitative și productive superioare.

Putregaiul pătruns prin aceste răni provocate în procesul de recoltare, pe lângă faptul ca dezapreciază o bună parte a trunchiurilor, slabește și rezistența arboretelor la actiunea daunătoare a vântului și zăpezii, asemenea arbori sunt cu precădere rupți și doborâți de vânt și zăpadă.

În concluzie, tehnologia de exploatare a lemnului trebuie sa fie astfel aleasă încat să nu depășească pragurile de toleranță fundamentate sub raport ecologic și acceptate din punct de vedere economico-organizatoric.

3.4.6.3. Construcții silvice

Pe teritoriul unității de producție există o singură construcție silvică: cantonul silvic Zăglau(159C).

Nu sunt necesare alte construcții silvice.

3.5.Culegerea și prelucrarea datelor

3.5.1.Culegerea datelor

Imaginile raster constituie surse de informatii primare care pot avea un continut mult mai amplu si mai apropiat realitatii decât datele vectoriale care sunt o generalizare necesara pentru tratarea eficienta al unui segment de informatii spatiale.

Functiile din meniul Raster permit utilizarea eficienta a hartilor si planurilor scanate sau a imaginilor ortofoto în scopul vectorizarii acestora sau pentru vizualizarea în combinatie cu elementele grafice sau topologice existente.

Imaginile raster de diferite formate pot fi afisate în fereastra de lucrare MapSys, peste care sunt afisate straturile cu continut grafic. Daca  imaginile raster sunt neorientate, pe baza punctelor de pe imagine cu coordonate proiectie cunoscute, se poate efectua orientarea imaginii.

Imaginea raster orientata se poate vectoriza folosind functiile grafice ale programului.

Deschiderea rasterului

Afiseaza lista fisierelor raster deschise în lucrarea curenta.

Se pot deschide un numar de fisiere raster, numarul fiind limitat doar de memoria libera a calculatorului.

Fisierele raster pot avea formatul BMP, JPEG, GIF, EMF, WMF, TIFF (orientat), PNG, ICO.

Fisierele raster se afiseaza în fereastra lucrare în ordinea în care apar în lista. Daca imaginile raster se suprapun, va fi afisat întotdeauna ultimul. La afisarea rasterelor se poate obtine afisarea transparenta a imaginilor raster cu setarea Afisare transparenta din meniul

Optiuni raster

Elementele grafice din lucarerea curenta vor fi afisate dupa ultimul raster din lista.

Fisierele raster nou deschise au coordonata coltului stânga-jos egala cu (500000, 500000) în afara de cele orientate.

Rasterul curent se selecteaza cu mouse-ul.

Pentru orientarea rasterului curent folositi meniul Orientare raster.

Pentru afisarea rasterului curent folositi meniul Cautare raster.

Straturi rasterelor deschise

Lista fisierelor raster care se vor afisa în lucrarea curenta. Ordinea de afisare este ordinea din lista; primul raster afisat este primul din lista. Intervalul de scara în care apare un fisier raster, este afisat în coloanele Apare la scara respectiv Dispare la scara, considerând ca se face o marire de la o scara mica la o scara mare. Modificarea valorilor factorilor de scara se face în câmpurile din partea de jos al ferestrei.

Elementele grafice de celelalte tipuri se deseneaza dupa ce a fost terminata desenarea rasterelor.

Adauga

Dupa selectarea butonului, va apare fereastra de selectare standard a fisierelor. Fisierul raster selectat în aceasta fereastra se va plasa dupa ultimul raster din lista. Daca se selecteaza odata mai multe fisiere, acestea se vor adauga unul dupa altul la lista.

Adauga*

Adaugarea tuturor fisierelor raster gasite în subdirectoarele unui director selectat.

Sterge

Eliminarea fisierului raster curent din lista (nu se va sterge de pe calculator).

Butoanele

Modificarea pozitiei, deci si al ordinii de afisare al rasterelor.

Orientarea rasterululi

Efectueaza orientarea imaginii raster curente, pe baza a cel putin trei puncte comune, cu coorodnate proiectie (teren) cunoscute.

Principiul functiei este introducerea de la tastatura sau selectarea din lucrarea curenta a coordonatelor teren a punctelor de orientare care se gasesc marcate pe imaginea raster neorientata. Pe baza acestei corespondente de puncte functia calculeaza parametrii de orientare, cu ajutorul carora efectueaza transformarea pixel cu pixel a imaginii raster.

Pentru a afisa imaginea raster neorientate care la importare este plasat cu coltul stânga-jos la coordonatele 500.000, 500.000, selectati functia Cautare raster.

Selectarea punctelor care se vor folosi pentru orientare, se face în ferastra Orientare, unde apar numerele punctelor comune din tabelul RASTORNT al bazei de date a lucrarii.

Pentru transpunerea punctelor cunoscute din colana Cunoscute în coloana Folosite, se efectueaza dublu-clic pe punctul dorit, în coloana Cunoscute.

Pentru eliminarea unui punct din coloana Folosite se efectueaza un dublu-clic pe punctul dorit. Stergerea tuturor punctelor din coloana Folosite, se face cu butonul Resetare.

Daca tabelul RASTORNT nu contine înregistrari sau se doreste editarea ei, se va selecta butonul Puncte cunoscute. Acest tabel poate fi completat folosind Functiile de editare al bazei de date, sau prin importarea listei de cooronate ale punctelor de orientare, în sistemul de programe care gestioneaza baza de date.

 În cazul în care lucrarea MapSys curenta contine puncte de orientare, acestea se pot culege prin selectare, folosind butonul MapSys. Dupa ce au fost selectate în ordine aceste puncte, se va apasa butonul din dreapta al mouse-ului sau butonul Esc de la tastatura. În acest caz va fi afisata fereastra Orientare, cu ambele coloane (Cunoscute, Folosite) completate.

Daca se accepta punctele de orientare, prin selectarea butonului OK se poate începe digitizarea pe suprafata rasterului a punctelor cunoscute, în ordinea din lista Folosite. Pentru afisarea rasterului curent, se utilizeaza functia Cautare raster.

Dupa terminarea preluarii punctelor, se va efectua Transformarea plana cu punctele de orientare. Transformarea se poate reface daca au fost gasite puncte cu erori inacceptabile. Din acest calcul vor rezulta parametrii de transformare cu care se va transforma întreaga imagine rster.

Selectati butonuldin fereastra Transformare pentru a începe transformarea.

Durata operatiei de orientare depinde de marimea fisierului raster. Parametrii de orientare ai fisierului raster orientat, vor fi salvati în directorul fisierului raster în fisierul cu denumirea <numeraster>.log. Fisierul care contine datele de georeferntiere al rasterului este salvat tot în aceasta locatie, având denumirea <numeraster>.RAI în cazul fisierelor de tip BMP.

………………………………

…………………………………………………………………………………..

……………………………………………………………………………………………………

……………………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………………………..

…………………………………………………………………………………………………………………..

………………………………………………………………………………………………………

Vectorizarea rasterului

Procesul de vectorizare automata reprezinta o metoda de generare a elementelor vectoriale pe baza imaginii raster curente. Pentru atingerea eficientei maxime a vectorizarii automate este necesar ca imaginea raster sa contina într-o forma cât mai clara detaliile care se doresc prelucrate cu aceasta functie. În acest sens, se recomanda filtrarea imaginii raster cu functia Extrage culori. Daca dupa aceasta imaginea raster contine zgomot sau întreruperi frecvente care ar necesita ample lucrari de corectare dupa vectorizarea automata, se poate alege functia Vectorizare locala.

Imaginea raster curenta va fi vectorizata folosind setarile date în fereastra Vectorizare automata. Elementele vectoriale se vor genera în stratul curent. Valorile implicite care sunt afisate la apelarea meniului sunt pregatite pentru o vectorizare optima. Setarile sunt împartite în trei categorii:

Tip entitate

Se alege tipul de entitati care se vor genera prin vectorizare si culoarea de fond a imaginii.

Operatii raster

Procesul de analizare si prelucrare a rasterului se compune din trei faze:

– detectare muchii

– umplere spatii

– îngustare muchii

Dupa fiecare operatie este posibila generarea si salvarea unui raster.

Operatii vector

Aceste operatii se refera la modul de interpretare si optimizare a imaginii raster în scopul vectorizarii.

………………………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………………………

……………………………………………………………………………………………………

……………………………………………………………………………………………………

3.5.2.Prelucrarea datelor

Generarea topologiei

Operatia de generare a topologiei reprezinta principalul pas pentru edificarea unui Sistem Informational Geografic bazat prin definitie pe obiecte topologice validate din punct de vedere geometric si logic. Operatia este aplicata întregii lucrari, respectiv tuturor insulelor. Functia de topologie creeaza obiecte topologice din elementele grafice primare (punct, linie, polilinie, text/numar cadastral), generându-se un tabel primar în baza de date Microsoft Access MDB a lucrarii, care va contine elementele numerice si de identificare ale obiectelor topologice.

Topologia este generata întotdeauna pentru stratul curent dar elementele grafice primare ale obiectelor topologice din stratul curent se pot afla în straturi diferite, care se vor preciza de catre utilizator. Mai mult, aceleasi elemente grafice pot fi componente ale mai multor tipuri de obiecte topologice. Aceasta functionalitate permite reducerea redundantei elementelor grafice, nefiind necesara crearea elementelor grafice noi atunci când acestea se suprapun cu unul deja existent.

Baza de date poate fi editata la meniul Fereastra baza de date.

  Pentru actualizarea topologiei deja existente pe una sau mai multe portiuni de lucrare, se poate utiliza functia Extras.

  Tip

Se pot crea trei tipuri de topologie, având atribute primare specifice.

  Punct numar punct si coordonate

  Linie numar linie si lungime

  Poligon numar cadastral, suprafata, perimetrul, cota medie a punctelor poligonului

  Lungimile respectiv suprafetele se calculeaza luând în considerare lungimea arcelor de cerc si suprafetele segmentelor de cerc (daca exista).

Operatii optionale

Racordare cu toleranta de

Se face o racordare automata a punctelor nodale aflate la o distanta mai mica de cea introdusa.

Unificare segmente

Înlocuieste segmentele de linie dintre punctele nodale cu o singura linie. (Se foloseste în cazul topologiei de tip linie).

Intersectare

Cauta si creeaza eventualele puncte de intersectie care apar la trasarea unei linii peste alta, fara ca sa fi definit un punct la intersectia celor doua linii.

Strat cote

Cu aceasta operatie se pot atribui cote punctelor create prin validarea intersectarii de linii la construirea topologiei.

Numarul stratului grafic care contine liniile cotate (curbe de nivel), ale caror cote se vor prelua în stratul curent, se înscrie în câmpul Strat cote. Stratul de cote trebuie sa fie selectat si în tabelul de configurare a straturilor afisat cu butonul Straturi. Optiunea se poate folosi la generarea profilelor pe baza curbelor de nivel.

Eliminare linii mai scurte de

Liniile la care unul din capete nu e legat la nici un punct nodal si lungimea lui nu depaseste lungimea maxima introdusa, vor fi sterse.

Distanta cautare text

În cazul obiectelor topologice de tip linie sau punct, se poate da distanta care determina un dreptunghi respectiv raza care determina un cerc în care se face cautarea numerelor cadastrale.

Tabel generat

Implicit se seteaza pe numele stratului curent.

În cazul în care au fost adaugate atribute suplimentare la baza de date, dupa construirea topologiei se pastreaza doar atributele (suplimentare) acelor poligoane la care a fost atribuit un numar cadastral, deci înaintea definiri atributelor suplimentare trebuie adaugat la fiecare poligon un numar cadastral.

Prin butonul Straturi se pot selecta straturile din care vor fi incluse elementele pentru construirea obiectelor grafice si pentru atribuirea numerelor cadastrale. Selectarea se face prin dublu-clic la numarul stratului. Straturile care apar gravate sunt invizibile. Numele unui strat se poate afisa daca se plaseaza cursorul deasupra numarului acesteia.

Fig. 3.17 – Setarea straturilor în vederea realizării topologiei

Dupa apasarea butonului Ok, în cazul topologiei poligon se cere definirea conturului exterior în cadrul caruia se vor construi poligoanele si se vor calcula suprafetele. Conturul selectat trebuie sa fie în stratul curent. Astfel este posibila calcularea a unui bloc de suprafete.

Daca se doreste calcularea întregii suprafete, se apasa butonul din dreapta al mouse-ului (ESC), fara selectarea conturului.

Dupa terminarea operatiei se afiseaza un fisier raport care contine informatii despre parametrii si rezultatele construirii topologiei.

Punctele care creeaza erori de neînchidere se marcheaza cu un patrat, iar liniile care nu fac parte din doua poligoane diferite (unul pe partea stânga si unul pe partea dreapta a liniei) vor fi selectate.

……………………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………………………

Culegere atribute

Încarca în câmpurile bazei de date al stratului topologic curent, valorile preluate din elementele de tip text, din interiorul obiectelor topologice al stratului curent.

Fig.3.21 – Culegerea atributelor

Fereastra care apare la apelarea meniului se compune din doua coloane. În coloana Nume sunt afisate numele câmpurilor bazei de date al stratului topologic curent. În coloana strat se introduce stratul din care se preiau atributele în câmpul corespunzator din baza de date.

Introducerea numarului stratului se face prin selectarea dubla a liniei corespunzatoare din tabelul de mai sus. Dându-se mai multe straturi sursa, cu o singura operatie se pot culege atribute din diferite straturi.

………………………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………………………

Realizarea straturilor tematice

Straturile tematice sunt reprezentari grafice ale atributelor obiectelor topologice. Din punct de vedere grafic, reprezentarile pot fi de tipul culoare plina, hasurare, simbol sau bitmap. Clasificarea atributelor tematice se poate face uniform, individual sau pe intervale. Reprezentarile tematice sunt salvate imediat dupa generare sub forme de fisiere tematice care pot fi încarcate apoi în orice combinatie. Se pot face reprezentari tematice pentru orice tip de obiecte topologice (poligon, linie, punct).

Câmpurile de atribute pe baza carora se face reprezentarea trebuie sa se creeze dupa generarea topologiei în tabelul topologic corespunzator stratului topologic. Completarea câmpurilor de atribute se poate face prin functiile specifice din meniul topologie, manual sau cu ajutorul unor aplicatii externe. Atributele pot fi de tip text sau numeric. Odata create, reprezentarile tematice pot fi actualizate oricând, daca au fost efectuate schimbari în topologia obiectelor.

Generare stratat tematic

Aceasta functie genereaza o reprezentare a obiectelor topologice al unui strat, în functie de valoarea unui câmp dintr-o baza de date precizata de utilizator. Implicit, este setat stratul curent, si baza de data al stratului topologic curent, dar se poate selecta oricare strat topologic si orice baza de date MDB. Singura conditie este ca baza de date folosita pentru reprezentarea tematica sa aiba un câmp de legatura cu baza de date al stratului topologic din care deriva stratul tematic. Crearea unui strat tematic se compune din doi pasi carora le corespund doua ferestre de setare: Generare strat tematic si Caracteristici strat tematic.

Dupa terminarea configurarii se selecteaza butonul Continua. Configuratia ferestrelor de setare depinde de tipul topologiei stratului curent (punct, linie, poligon) si de setarile efectuate în grupul Tip.

Dupa crearea stratului tematic, aceasta se poate încarca si afisa în fereastra lucrare cu meniul Strat tematic – Setare straturi tematice.

Fig.3.24 – Generarea stratelor tematice

Strat topologic

Date referitoare la baza de date al stratului topologic pentru care se creaza stratul tematic

  Tabel

Tabelul corespondent al stratului topologic pentru care se doreste crearea stratului tematic. Selectarea tabelului se face cu butonul . Apar numai numele de coloana ale bazei de date a lucrarii curente.

Tip

Modul de reprezentare tematica.

  Uniform

Toate obiectele stratului topologic cu tabelul corespondent precizat în câmpul Tabel vor avea acelas mod reprezentare.

  Valori individuale

Obiectele stratului topologic cu tabelul corespondent precizat în câmpul Tabel, vor fi reprezentate în functie de valorile luate de câmpul tematic al tabelului tematic precizat mai jos.

Aceste valori pot fi de orice tip (text sau numeric).

Intervale

Obiectele stratului topologic cu tabelul corespondent precizat în câmpul Tabel, vor fi reprezentate în functie de intervale definite pe diferite criterii) al câmpului temat precizat mai jos (vezi fereastra urmatoare – Caracteristici strat tematic.

  Legatura

Câmpul de legatura dintre baza de date curenta si baza de date a reprezentarii tematice pentru identificarea obiectelor topologice. Formatul este NumeCâmpTopologic = NumeCâmpTematic.

Folosind operatorul AND se pot combina mai multe relatii de legatura. Legatura se poate introduce de la tastatura sau prin selectare cu butonul

Câmp topologic

Numele câmpului de legatura al bazei de date topologice (curent). Selectarea câmpului dorit se face cu butonul .

  Câmp tematic

Numele câmpului de legatura al bazei de date tematice. Selectarea se face cu butonul .

  Set

Copierea relatiei NumeCâmpTopologic = NumeCâmpTematic în linia de definire a relatiei.

  Reset

Stergerea relatiei setate.

Date pentru reprezentare tematica

Selectarea bazei de date, al tabelului si al câmpului fosit pentru reprezentarea tematica.

Baza de date

Selectarea bazei de date MDB Access pentru reprezentare tematica; se face cu butonul.

  Interogare/Tabel tematic

Selectarea tabelului sau al interogarii care contine informatii tematice. Cu butonul apare lista numelor de tabele sau de inerogari existente în baza de date tematica.

  Câmp tematic

Selectarea câmpului care contine datele pe baza carora se face reprezentarea tematica.

Pentru reprezentarea cu intervale, acest câmp trebuie sa fie de tip numeric. Cu butonul apare lista numelor de coloana existente în tabelul tematic.

  A doua fereastra de configurare, Caracteristici strat tematic depinde de tipul topologiei stratului curent si de setarile efectuate la grupul Tip. În continuare se va descrie varianta cea mai complexa a ferestrei de setare nr. 2, în cazul topologiei de tip Poligon, cu setarea Tip strat tematic Intervale. Celelalte tipuri de topologii precum si celelalte tipuri de strat tematic reduc complexitatea optiunilor.

Fig. 3.25 – Setarea culorilor aferente stratului tematic

Nume

Numele stratului tematic; implicit este introdus numele stratului topologic curent

Reprezentare

Seteaza modul de reprezentare al atributelor câmpului tematic. Configuratia acestui grup depinde de setarea Tip (Hasura, Simbol, WMF).

Scara culori

Daca se doreste o reprezentare cu nuante de culori dinter doua culori extreme, se valideaza dreptunghiul de setare . Apoi, prin selectarea dreptunghiului culorii, se alege culoarea pentru valoarea minima si culoarea pentru valoarea maxima. Valorile intermediarea vor primi nuante de trecere dintre aceste culori.

  Scara marimi

În cazul reprezenarii cu simboluri sau cu imagini WMF (validare cu dreptunghiul de setare ), dimensiunea acestora se poate da în functie de valoarea câmpului tematic. Marimea sau intervalul de marimi luate de simbol sau imagine WMF se atribuie în fereastra alaturata

  Hasura

Setare care apare la setarea Tip – Hasura. Selectând butonul , apare lista tipurilor de hasurare. Primele doua tipuri se refera la reprezentarea transparenta respectiv la reprezentarea cu o culoare plina.

Tip

Modul de reprezentare tematica; prin hasura, simbol sau fisier imagine WMF. Simbolul respectiv imaginea WMF se pozitioneaza pe întreaga suprafata a stratului tematic, cu deplasarile date în setarile corespunzatoare.

Aliniere

Setare care apare numai la reprezentarea cu simbol sau WMF prin care se alege alinierea fata de punctul de inserare.

  dX, dY

Distanta dintre simboluri sau dintre imagini WMF afisate pe suprafata stratului tematic.

Actualizare

Actualizeaza fereastra legendei.

Intervale

Seteaza modul de segmentare a plajei de valori din câmpul tematic.

  Cu numar elemente egale

Se creaza un numar de intervale specificat în câmpul Numar intervale; fiecare interval va contine acelas numar de elemente din câmpul tematic.

De lungimi egale

Se creaza un numar de intervale specificat în câmpul Numar intervale; diferenta dintre valoarea cea mai mare si valoarea cea mai mare din fiecare interval, va fi constanta.

Fereastra Legenda

Afiseaza legenda corespunzatoare setarilor pentru straturi tematice de tip Valori individuale si Intervale. (Vezi prima fereastra – Generare strat tematic). Continutul ferestrei legenda se poate afisa ca o legenda în fereastra lucrarii cu optiunea Strat tematic – Adaugare legenda.

  Reprezentarea tematica a cladirilor cu curti interioare

  În cazul cladirilor cu curti interioare, suprafata neacoperita a cladirii nu trebuie reprezentata ca partea plina. Acest lucru se poate realiza pe baza proprietatii conform careia suprafetele negative nu sunt umplute în stratul tematic. Deoarece curtile interioare nu au valori de corp, ele se pot schimba în suprafete negative cu ajutorul unei interogari SQL, în tabelul de cladiri al bazei de date a lucrarii.

Pentru reprezentarea tematica a cladirilor cu curti interioare, se vor efectua urmatoarele operatii:

1.Crearea topologiei tip poligon pentru cladiri

2.Crearea unui câmp nou în Acess în tabelul de cladiri (CLADIRE) pentru corpuri (de ex. CORP)

3.Completati valorile în coloana CORP fie manual, fie cu functia Culegere Atribute. Verificati în Access formatul caracterului nul (sa presupunem ca este  #)

4.Introducerea  interogarii SQL de mai jos pentru tabelul CLADIRE folosind butonul Interogare din fereastra Baza de date

 UPDATE CLADIRE SET SUPRAFATA=-SUPRAFATA WHERE SUPRAFATA >0 AND CORP='#'

5. Rulati interogarea cu butonul Aplica

6. Generati un strat tematic de tip Uniform pentru cladiri.

7. Afisati stratul tematic cu meniul Setare strat tematic

Setare straturi tematice

Fereastra Straturi tematice contine lista straturilor tematice deschise, permite stergerea sau adaugarea de straturi tematice la lista, re-generarea straturilor tematice existente, setarea vizibilitatii straturilor tematice si afisarea unor informatii despre straturile tematice. Fisierele de straturi tematice au extensia .THM si sunt create în directorul lucrarii.

Straturi tematice deschise

Lista straturilor tematice care se vor afisa în lucrarea curenta. Ordinea de afisare este ordinea din lista; primul strat tematic afisat este primul din lista. Intervalul de scara în care apare un strat tematic, este afisat în coloanele Apare la scara respectiv Dispare la scara, considerând ca se face o marire de la o scara mica la o scara mare. Modificarea valorilor factorilor de scara se face în câmpurile din partea de jos al ferestrei. Elementele grafice de celelalte tipuri se deseneaza dupa ce a fost terminata desenarea straturilor tematice.

Prin selectarea cu dublu-clic al numelui unui strat tematic din lista, se pot modifica caracteristicile acestuia.

Adauga

Dupa selectarea butonului, va apare fereastra de selectare standard a fisierelor. Straul tematic selectat în aceasta fereastra se va plasa dupa ultimul strat tematic din lista. Daca se selecteaza odata mai multe fisiere, acestea se vor adauga unul dupa altul la lista.

Adauga*

Adaugarea tuturor fisierelor tematice gasite în subdirectoarele unui director selectat.

Sterge

Eliminarea stratului tematic curent din lista.Butoanele

Modificarea pozitiei, deci si al ordinii de afisare al stratului tematic curent.

Butonul Generare

Genereaza din nou stratul tematic selectat din lista. Aceasta optiune se foloseste daca au fost efectuate modificari în topologia obiectelor.

Butonul Informatii

Afiseaza informatii despre stratul tematic selectat din lista. Informatiile sunt cele care au fost setate cu ocazia generarii stratului tematic.

Adaugă legendă

Adaugarea unei legende existente pe suprafata lucrarii. Fisierele legenda sunt de formatul WMF cu numele identic cu cel al stratului tematic si se creaza odata cu acesta. Dupa selectarea meniului se cere pozitia legendei si înaltimea acestuia.

În sistemele de operare Windows 95 si Windows 98, legendele sunt create numai daca calea de acces a fisierelor legenda nu contin spatii.

Fig.3.26 – Adăugarea legendei la stratul tematic

Deplasare legendă

Deplasarea unei legende existente. Se selecteaza legenda cu punctul din stâga-sus al acestuia, apoi se selecteaza noua pozitie. Daca punctul din stânga-sus al legendei nu se poate selecta, se va micsora scara în fereastra grafica.

Fig.3.27 – Deplasarea legendei la stratul tematic

Înălțime legendă

Modificarea înaltimii legendei selectate. Selectarea se face în punctul din stânga-sus al acestuia. Înaltimea se introduce de la tastatura.

Șterge legendă

Stergerea legendei selectate. Selectarea se face în punctul din stânga-sus al acestuia.

………………………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………………………

Capitolul IV

Aspecte finale

4.1. Discuții și concluzii

Realizarea hărților tematice prezintă o realizare de excepție a tehnologiilor cartografice moderne, având utilizări complexe în diverse sectoare de activitate.

Utilizarea hărților tematice pentru activitățile aferente fondului forestier reprezintă o modalitate eficientă de realizare a unor situații referitoare la resursele forestiere și modul concret de analiză a posibilelor proiecte.

Din analiza rezultatelor din prezentul studiu de caz se observă faptul că s-au realizat un număr de cinci hărți tematice pentru o serie de caracteristici care au fost analizate. Ca urmare s-au realizat hărți tematice pentru vârstă, parcele, clasă de producție, lucrări propuse și consistență.

Utilizarea acestor produse se poate realiza diferențiat în format digital, respectiv în cadrul sistemului de lucru Mapsys 7.0 sau în format analogic fiind printate alb-negru sau color după caz.

Deasemenea baza de date textuală poate fi utilizată în cadrul programului de calcul folosit sau se poate exporta sub forma unor fișiere cu extensia .xls.

Baza de date poate fi interogată cu diverse aplicații care conțin utilitarul Acces dialogând cu aceasta, eventualele modificări putându-se realiza doar în cadrul unui sistem de lucru, cu funcții specifice cu acordul administratorului.

Realizarea unor hărți tematice și respectiv a bazelor de date aferente implică existența unei baze logistice corespunzătoare respectiv baza Hard, baza Soft și nu în ultimul rând existența unui personal specializat pentru deservirea acestora.

Avantajele culegerii informaților în straturi (layere) separate este un avantaj real deoarece dacă din varii motive, baza de date este distrusă, prin accesarea funcției topologie aceasta se poate reface relativ repede în condiții de maximă eficiență fără a se pierde informațile.

4.2.Recomandări pentru producție

Având în vedere facilitățile oferite de tehnologiile moderne de culegere a informaților și respectiv de procesare a acestora se recomandă implementarea sistemelor informatice geografice în structurile de administrare și gospodărire a fondului forestier indiferent de proprietar și administrator.

Se recomandă realizarea unor baze de date complexe referitoare la toate aspectele fondului forestier administrat și gospodărit, astfel deținându-se un control deplin atât asupra deciziilor tehnice cât și a rezultatelor aplicării acestora.

Se recomandă actualizarea bazelor de date ori de câte ori se finalizează diverse intervenții în vederea cuantificării aspectelor cantitative și calitative.

Bibliografie

1.Abdulamit, Altan; Barbu, Cosmin, 2000, Fundamente GIS, Editura *H*G*A*, București;

2.Aronoff, Stan.,1989, Geographic Information Systems: A Management Perspective, WDL Publications, Ottawa;

3.Bernhardsen, T., 1992, Geographic Information Systems Viak It and Norvegian Mapping Authority;

4.Boș N., 2003, Cadastru general, Editura ALL BECK, București;

5.Chezan M., Petanec D., Popescu C., Fazakas P., 2006, Sisteme Informatica Geografice, Editura Eurobit, Timișoara;

6.Chrisman, Nicholas, 1998, Exploring Geographic Information Systems ESRI, Redlands California;

7.Clarke, Keith C., 1997, Getting started with Geographic Information Systems Prentice-Hall;

8.Cornelius Sarah; Heywood, Ian, 1995, Spatial Operations UNIGIS – Manchester Metropolitan University;

9.Dangermond, J., 1983, Software Components Commonly Used in Geographic Information Systems, ESRI, Redlands, California;

10.DeMers, M.N., 1997, Fundamentals of Geographic Information Systems John Wiley & Sons, Inc;

11.Dumitru G., 2001, Sisteme Geografice Informaționale, Ed. Albastră;

12.Maguire, David J. Goodchild, Michael Rhind, David W., 1991, Geographical Information Systems, Longman Group, Essex;

13.Reeve, Derek, 1994, Atribute Data and Database Theory UNIGIS – Manchester Metropolitan University;

14.Sabău N.C., Crainic Gh. C., 2006, Teledetecție și cadastru forestier, Editura Universității din Oradea;

***Amenajamentul U.P. VII Șucu Olteana, Ocolul Silvic Oțelu Roșu, Direcția Silvică Caraș Severin – Studiu general.

Programe utilizate

Programe culegere date

MAPSYS PDA 2.0

Programe prelucrat date și raportare grafică

MAPSYS 7.0

Programe de informare cartografică

Adrese utilizate

1.www.trimble.com

2.www.geotop.ro

3.www. geo-strategies. com/support/training

4.www.gis.com

Bibliografie

1.Abdulamit, Altan; Barbu, Cosmin, 2000, Fundamente GIS, Editura *H*G*A*, București;

2.Aronoff, Stan.,1989, Geographic Information Systems: A Management Perspective, WDL Publications, Ottawa;

3.Bernhardsen, T., 1992, Geographic Information Systems Viak It and Norvegian Mapping Authority;

4.Boș N., 2003, Cadastru general, Editura ALL BECK, București;

5.Chezan M., Petanec D., Popescu C., Fazakas P., 2006, Sisteme Informatica Geografice, Editura Eurobit, Timișoara;

6.Chrisman, Nicholas, 1998, Exploring Geographic Information Systems ESRI, Redlands California;

7.Clarke, Keith C., 1997, Getting started with Geographic Information Systems Prentice-Hall;

8.Cornelius Sarah; Heywood, Ian, 1995, Spatial Operations UNIGIS – Manchester Metropolitan University;

9.Dangermond, J., 1983, Software Components Commonly Used in Geographic Information Systems, ESRI, Redlands, California;

10.DeMers, M.N., 1997, Fundamentals of Geographic Information Systems John Wiley & Sons, Inc;

11.Dumitru G., 2001, Sisteme Geografice Informaționale, Ed. Albastră;

12.Maguire, David J. Goodchild, Michael Rhind, David W., 1991, Geographical Information Systems, Longman Group, Essex;

13.Reeve, Derek, 1994, Atribute Data and Database Theory UNIGIS – Manchester Metropolitan University;

14.Sabău N.C., Crainic Gh. C., 2006, Teledetecție și cadastru forestier, Editura Universității din Oradea;

***Amenajamentul U.P. VII Șucu Olteana, Ocolul Silvic Oțelu Roșu, Direcția Silvică Caraș Severin – Studiu general.

Programe utilizate

Programe culegere date

MAPSYS PDA 2.0

Programe prelucrat date și raportare grafică

MAPSYS 7.0

Programe de informare cartografică

Adrese utilizate

1.www.trimble.com

2.www.geotop.ro

3.www. geo-strategies. com/support/training

4.www.gis.com