Proiectul Neutralizarea Deseurilor Spitalicesti In Cadrul Pos Mediu

CUPRINS

INTRODUCERE

Ce este un proiect ? Un proiect este definit ca fiind un efort temporar depus pentru a crea, cu resurse limitate, un produs unic sau un serviciu unic. Un proiect este compus dintr-un ansamblu de activități, care se derulează potrivit unui plan pentru a atinge un anumit set de obiective într-o perioadă de timp definită. Imediat ce proiectul s-a realizat, acesta își încheie existența.

Toate proiectele, indiferent de domeniu, parcurg un ciclu de viață similar, trecând prin mai multe etape/faze, în cadrul cărora se desfășoară mai multe procese. Derularea proiectelor prin aceste structuri bine delimitate reduce gradul de nesiguranță, crește controlul modului de desfășurare a proiectului și permite luarea deciziilor după fiecare fază.

În fiecare etapă se urmărește obținerea unor rezultate clare intermediare sau finale: specificarea cerințelor pentru un produs, realizarea unui prototip, a unei baze de date etc. Aceste rezultate vor fi analizate la sfârșitul etapei, prin compararea cu rezultatele propuse a se obține și se va determina continuarea sau terminarea proiectului.

Fază – “cuprinde activitățile în urma cărora vom obține rezultatele scontate”

Proces – “o serie de acțiuni întreprinse pentru a obține anumite rezultate” (Institutul de Managementul Proiectelor)

CAPITOLUL 1.CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND MANAGEMENTUL PROIECTELOR ÎN CADRUL PROGRAMULUI OPERAȚIONAL SECTORIAL MEDIU

1.1 Regiuni de dezvoltare ale României

Dezvoltarea regionala este un concept nou ce urmareste impulsionarea si diversificarea activitatilor economice, stimularea investitiilor in sectorul privat, contributia la reducerea somajului si nu in cele din urma sa conduca la o imbunatatire a nivelului de trai. Pentru a putea fi aplicata politica de dezvoltare regionala s-au infiintat opt regiuni de dezvoltare, care cuprind tot teritoriul Romaniei. Fiecare regiune de dezvoltare cuprinde mai multe judete. Regiunile de dezvoltare nu sunt unitati administrativ-teritoriale, nu au personalitate juridica, fiind rezultatul unui acord liber intre consiliile judetene si cele locale.

Politica de dezvoltare regionala reprezinta un ansamblu de masuri planificate si promovate de autoritatile administratiei publice locale si centrale, in parteneriat cu diversi actori (privati, publici, voluntari), in scopul asigurarii unei cresteri economice, dinamice si durabile, prin valorificarea eficienta a potentialului regional si local, in scopul imbunatatirii conditiilor de viata. Principalele domenii care pot fi vizate de politicile regionale sunt: dezvoltarea intreprinderilor, piata fortei de munca, atragerea investitiilor, transferul de tehnologie, dezvoltarea sectorului I.M.M.-urilor, imbunatatirea infrastructurii, calitatea mediului inconjurator, dezvoltare rurala, sanatate, educatie, invatamant, cultura.

Obiectivele de baza ale politicii de dezvoltare regionala sunt urmatoarele:

diminuarea dezechilibrelor regionale existente, cu accent pe stimularea dezvoltarii echilibrate si pe revitalizarea zonelor defavorizate (cu dezvoltare intarziata); preintimpinarea producerii de noi dezechilibre;

indeplinirea criteriilor de integrare in structurile Uniunii Europene si de acces la instrumentele financiare de asistenta pentru tarile membre (fonduri structurale si de coeziune);

corelarea cu politicile sectoriale guvernamentale de dezvoltare; stimularea cooperarii interregionale, interne si internationale, care contribuie la dezvoltarea economica si care este in conformitate cu prevederile legale si cu acordurile internationale incheiate de Romania. 

Principiile care stau la baza elaborarii si aplicarii politicilor de dezvoltare regionala sunt:

a) descentralizarea procesului de luare a deciziilor, de la nivelul central/guvernamental, spre cel al comunitatilor regionale;

b) parteneriatul intre toti actorii implicati in domeniul dezvoltarii regionale;

c) planificarea – proces de utilizare a resurselor (prin programe si proiecte) in vederea atingerii unor obiective stabilite;

cofinantarea – contributia financiara a diversilor actori implicati in realizarea programelor si proiectelor de dezvoltare regionala.

Programele Operaționale Sectoriale și Regionale includ toate cele 8 Regiuni de Dezvoltare ale României, stabilite prin Legea nr. 151/1998 a dezvoltării regionale, modificată prin Legea nr. 315/2004, cu respectarea Regulamentului CE Nr. 1059/2003, referitor la stabilirea unui sistem comun de clasificare statistică a unităților teritoriale. Cele 8 Regiuni de Dezvoltare sunt:

Regiunea 1: Nord-Est include 6 județe: Bacău, Botoșani, Iași, Neamț, Suceava, Vaslui

Regiunea 2: Sud-Est include 6 județe: Brăila, Buzău, Constanța, Galați, Tulcea, Vrancea

Regiunea 3: Sud include 7 județe: Argeș, Călărași, Dâmbovița, Giurgiu, Ialomița, Prahova, Teleorman

Regiunea 4: Sud-Vest include 5 județe: Dolj, Gorj, Mehedinți, Olt, Vâlcea

Regiunea 5: Vest include 6 județe: Arad, Caraș Severin, Hunedoara, Timiș

Regiunea 6: Nord-Vest include 6 județe; Bihor, Bistrița-Năsăud, Cluj, Maramureș, Satu Mare, Sălaj

Regiunea 7: Centru include 6 județe: Alba, Brașov, Covasna, Harghita, Mureș, Sibiu

Regiunea 8: București – Ilfov include capitala țării București și Județul Ilfov

Regiunile de Dezvoltare ale României conform (Graficului 1):

Grafic 1.1 Regiuni de dezvoltare ale României

Regiunile de Dezvoltare sunt unități teritorial – statistice, alcătuite din 4-7 județe (cu excepția Regiunii București-Ilfov), prin asocierea liberă a Consiliilor Județene. Ele corespund nivelului NUTS II potrivit clasificării EUROSTAT, și reprezintă cadrul de colectare a datelor statistice specifice la nivel teritorial NUTS II.

Clasificarea NUTS a României, pe cele trei niveluri teritoriale recomandate de EUROSTAT (Tabel 1.1) sunt:

Tabel 1.1 Clasificarea NUTS a României

Regiunile de Dezvoltare reprezintă cadrul pentru elaborarea, implementarea, monitorizarea și evaluarea strategiilor de dezvoltare regională și a programelor de coeziune economică și socială prin care aceastea se implementează.

Modalitatea de intervenție prin POR se articulează pe mai multe etape pentru a lua în mod real în considerare capacitatea limitată de programare și planificarea de la nivel local și experiența dobândită în anii de construcție instituțională în domeniu, realizată cu sprijin UE. Alocările financiare orientative sunt realizate la nivel regional, pe baza gradului de dezvoltare locală, dându-se prioritate regiunilor subdezvoltate, printr-un mecanism de alocare financiară invers proporțional cu mărimea PIB/locuitor, ajustat cu densitatea populației, astfel încât Regiunile mai puțin dezvoltate primesc proporțional, alocări financiare mai mari în cadrul axelor prioritare agreate la nivel național și în concordanță cu strategiile de dezvoltare agreate la nivel regional de către autoritățile locale prin Consiliile de Dezvoltare Regională. Aceste fonduri vor fi utilizate pentru finanțarea unor proiecte cu impact major asupra dezvoltării

locale, și care vor stimula creșterea: reabilitarea și modernizarea infrastructurii locale de transport pentru a îmbunătății accesibilitatea, infrastructura educațională și de sănătate, pentru a asigura formarea capitalului uman și populație sănătoasă, întărirea structurilor de sprijinire a afacerilor (parcuri industriale, logistice, de afaceri etc) pentru atragerea investitorilor, sprijinirea creării de microîntreprinderi, pentru a permite pieței locale să atingă o masă critică de auto-susținere, valorificarea potențialului turistic local, a patrimoniului cultural și natural, prin sprijinirea dezvoltării infrastructurii turistice și a inițiativelor antreprenoriale în acest domeniu, și, de asemenea, măsuri specifice pentru sprijinirea centrelor urbane, pentru a acționa ca o rețea de motoare de creștere și pentru a stimula oportunitățile de dezvoltare în arealele învecinate, contribuind astfel la crearea de legături economice regionale, care lipsesc în prezent în majoritatea regiunilor României.

1.2 Programe Operaționale Fonduri Europene

1.2.1 Programul Operațional Regional

Programul Operațional Regional (P.O.R sau REGIO) este un program de dezvoltare regională în România a cărui scop este dezvoltarea infrastructurii și a mediului de afaceri. Este finanțat prin unul dintre fondurile structurale ale Uniunii Europene – Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR). Acesta sprijină regiunile Uniunii Europene care au un PIB pe cap de locuitor sub 75% din media europeană.

Bugetul total alocat POR este de aproximativ 4,4 miliarde euro în primii 7 ani după aderare (2007-2013).

Finanțarea UE reprezintă aproximativ 84% din bugetul POR[1]. Restul provine din fonduri naționale, cofinanțare publică (14%) și cofinanțare privată (2%).

Principalele caracteristici ale P.O.R, care îl individualizează de celelalte Programe Operaționale, sunt:

Are o dimensiune locală evidentă, în abordarea problemelor socio-economice din punct de vedere local și valorificarea resurselor și oportunităților locale;

Dă prioritate regiunilor relativ rămase în urmă și mai puțin dezvoltate, pentru a le asigura un set minim de precondiții de creștere, neavând, în sine, un scop redistributiv;

Domeniile de intervenție ale POR sunt complementare domeniilor de intervenție ale celorlalte Programe Operaționale, și se așteaptă să opereze în sinergie cu acestea;

Promovează o abordare de jos în sus a dezvoltării economice;

Ia în considerare gradul scăzut al capacității de planificare și programare din țară și prevede, în linii mari, axe prioritare tematice la nivel național, și anume:

Axa 1 – Sprijinirea dezvoltării durabile a orașelor – potențiali poli de creștere

Axa 2 – Îmbunătățirea infrastructurii regionale și locale de transport

Axa 3 – Îmbunătățirea infrastructurii sociale

Axa 4 – Consolidarea mediului de afaceri regional și local

Axa 5 – Dezvoltarea durabilă și promovarea turismului

Axa 6 – Asistență tehnică

Aceste axe prioritare sunt în concordanță cu politicile comunitare asupra coeziunii economice și sociale promovate de Uniunea Europeană.

Prin implementarea acestor axe prioritare, POR contribuie nu numai la atingerea obiectivului global al Stategiei Naționale de Dezvoltare Regională, dar și la realizarea obiectivului global al Planului Național de Dezvoltare și al Cadrului Național Strategic de Referință și anume, diminuarea disparităților de dezvoltare dintre România și Statele Membre ale UE, prin complementaritatea pe care o asigură Programelor Sectoriale:

Creșterea Competitivității Economice;

Infrastructură de Transport;

Infrastructură de Mediu;

Dezvoltarea Resurselor Umane;

Creșterea Capacității Administrative;

Asistență Tehnică .

1.2.2 Programul Operațional Sectorial Transport

Programul Operațional Sectorial – Transport (POS-T) este unul dintre cele șapte programe operaționale din cadrul Obiectivului „Convergența”. Prin creșterea și îmbunătățirea calitativă a investițiilor în capital fizic, se urmărește accelerarea convergenței României prin îmbunătățirea condițiilor favorabile creșterii și ocupării forței de muncă.

POS-T este instrumentul care dezvoltă obiectivele Cadrului Național Strategic de Referință (CNSR), stabilind priorități, deziderate și alocarea de fonduri pentru dezvoltarea sectorului transporturilor în România. Bugetul total al POS-T pentru perioada de programare 2009 – 2015 este de aproximativ 5,7 miliarde Euro, ceea ce reprezintă aproximativ 23% din bugetul global al operațiilor structurale pentru România pentru perioada menționată. Din acestă sumă, 4.57 miliarde Euro reprezintă suportul financiar al Comunității, în timp ce co-finanțarea națională va atinge suma de aproximativ 1.09 miliarde Euro. Finanțarea din partea Comunității va fi furnizată de către Fondul pentru Coeziune și Fondul European pentru Dezvoltare Regională. POS-T are la bază dezvoltarea legislației stabilite de Consiliul Uniunii Europene referință în acest sens. protecției mediului.

Ca efect al modernizării, infrastructura de transport îmbunătățită va conduce în mod direct la creșterea competitivității produselor fabricate și a serviciilor furnizate, atât în sectoarele cheie ale economiei cât și în întregul regiunilor României. Efectul global va fi îmbunătățirea generală a economiei României. În particular, modernizarea infrastructurii va:

1. Încuraja investițiile de capital necesare în locații care sunt greu de accesat în prezent

2. Duce la optimizarea serviciilor de transport oferite clienților;

3. Permite dezvoltarea de sisteme de logistică îmbunătățite rezultând în costuri mai mici ale bunurilor achiziționate și livrate;

4. Facilita cooperarea dintre producători și fabricanți;

5. Crește potențialul de acces și penetrare a noilor piețe POS-T se bazează pe rezultatele planurilor anterioare de dezvoltare națională, inclusiv pe analizele anterioare, precum și pe cunoștințele acumulate pe parcursul implementării.

Nu este o analiză bazată exclusiv pe concluziile proiectelor anterioare. POS-T se bazează pe o analiză mai detaliată și oferă, prin urmare, o imagine mai clară asupra unor aspecte. Aspectele cheie din domeniul transporturilor identificate în Planul Național de Dezvoltare al României au fost :

•Transporturile interne din România, deși diversificate, au o capacitate insuficientă pentru transportul mărfurilor și pasagerilor, mai ales în unele zone și în anumite perioade ale anului (vara, week-end-uri) ;

• Infrastructura de transport este insuficient dezvoltată și necesită investiții importante pentru a fi adusă la standarde europene ;

• Accesul la coridoarele vest-europene, precum și la cele est și sud-europene este limitat și îngreunat de capacitatea de transport și calitatea redusă a anumitor elemente de infrastructură .

• Așezarea României la intersecția multor drumuri ce unesc estul cu vestul Europei și sudul cu nordul Europei, precum și amplasarea țării pe axele de tranzit ce leagă Europa de Asia, subliniază importanța unei infrastructuri dezvoltate ;

• Accesul României la Marea Neagră și Fluviul Dunărea reprezintă o ocazie și un argument pentru creșterea transportului pe apă, ținând seama de costul scăzut în comparație cu transportul terestru sau aerian.

1.2.3 Programul Operațional Sectorial ”Dezvoltarea Resurselor Umane”

Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane acționează pentru crearea de oportunități pentru indivizi și comunitate și promovează o dezvoltare durabilă.

Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane respectă toate principiile de egalitate de șanse, indiferent de rasă, religie, apartenență etnică, sex, vârstă, statut social, orientare sexuală și dizabilități și nu va accepta diferențierile ce afecteză crearea de oportunități egale pentru toate persoanele.

Pe baza acestor valori, angajații Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane acționează la toate nivelurile pentru realizarea cu succes a misiunii instituției din care fac parte.

Viziunea  AMPOSDRU se concentrează pe realizarea unui grad ridicat de absorbție a FSE și asigurarea unui management administrativ și tehnic eficient al proiectelor, în sprijinul dezvoltării resurselor umane în România și care să contribuie efectiv la coeziunea socială și economică la nivelul Uniunii Europene lărgite.

Misiunea AMPOSDRU este întărirea capacității administrative pentru a-și îndeplini noile atribuții generate de aderarea României la UE, garantând conformitatea deplină cu legislația UE.

Autoritatea de Management este responsabilă în totalitate pentru gestionarea și implementarea Programului Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane, în conformitate cu principiile managementului financiar solid și separării clare a funcțiilor. Totodată, AMPOSDRU este responsabilă pentru implementarea proiectelor strategice din cadrul Axelor Prioritare POS DRU.

AM POS DRU este organizată la nivel de direcție generală și este alcătuită din patru direcții și patru unități direct subordonate directorului general.

În cadrul AMPOSDRU este organizată și funcționează Direcția Coordonare FSE. Aceasta asigură funcția de „Șef de Misiune” și este responsabilă de coordonarea orizontală la nivel tehnic și financiar a intervențiilor FSE în România. De asemenea, asigură atât complementaritatea, cât și delimitarea clară între operațiunile FSE în cadrul programelor operaționale Dezvoltarea Resurselor Umane și Dezvoltarea Capacității Administrative, precum și între FSE și alte operațiuni similare finanțate prin alte programe operaționale, la nivel național și regional.

Organismele responsabile cu implementarea POS DRU sunt:

Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (AMPOSDRU), din cadrul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale.

POS DRU este implementat de către 11 Organisme Intermediare: 8 Organisme Intermediare Regionale și 3 Organisme Intermediare naționale.

Rolul acestora este de a îndeplini atribuțiile delegate de către AM POS DRU, în baza "Acordului cadru de delegare de funcții".

Organismele Intermediare Regionale sunt organizate la nivelul fiecărei regiuni de dezvoltare a României și au câte o reprezentanță la nivelul fiecărui județ al regiunii.

Organismele Intermediare Regionale asigură implementarea POS DRU în acele domenii de competență dezvoltate pe parcursul implementării programului Phare 2004-2006. Acestea sunt responsabile de implementarea următoarelor domenii majore de interventie:

Axa prioritară 1 "Educația și formarea în sprijinul creșterii economice și dezvoltării societății bazate pe cunoaștere";

Axa prioritară 2 "Corelarea învățării pe tot parcursul vieții cu piața muncii" – Domeniul major de intervenție 2 "Prevenirea și corectarea părăsirii timpurii a școlii".

Centrul Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic:

Axa prioritară 3 "Corelarea învățării pe tot parcursul vieții cu piața muncii";

Domeniul major de intervenție 1 "Tranziția de la școală la viața activă";

Domeniul major de intervenție 3 "Acces și participare la Formare Profesională Continuă";

Agenția Națională de Ocupare a Forței de Muncă:

Axa prioritară 4 "Modernizarea serviciului public de ocupare".

Organismele intermediare (OI) desemnate prin licitație publică:

Axa prioritară 5 "Promovarea măsurilor active de ocupare"

Domeniului major de intervenție 2 "Promovarea sustenabilității pe termen lung a zonelor rurale în ceea ce privește dezvoltarea resurselor umane și ocuparea forței de muncă".

Axa Prioritară 6 "Promovarea incluziunii sociale":

Domeniul major de intervenție 1 "Dezvoltarea economiei sociale".

1.2.4 Programul Operațional ”Asistență Tehnică”

Programul Operațional de Asistență Tehnică (PO AT) are drept obiectiv asigurarea unui proces de implementare a instrumentelor structurale în România în conformitate cu principiile și regulile de parteneriat, programare, evaluare, comunicare, management, inclusiv management financiar, monitorizare și control pe baza responsabilităților împărțite între Statele Membre și Comisia Europeană, conform prevederilor din Regulamentul General privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European și Fondul de Coeziune.

Întrucât programul răspunde unor nevoi identificate pentru întregul sistem de management și implementare a fondurilor structurale, comune în unele cazuri pentru o categorie de actori, programul este prin natura sa orizontal. Celelalte programe operaționale pot primi sprijin prin Programul Operațional de Asistență Tehnică în vederea implementării operațiunilor utile și altor părți implicate.

În același timp, PO AT oferă sprijin sporit procesului de coordonare și sistemului de control financiar și audit. Împreună cu celelalte Programe Operaționale, PO AT va contribui în mod substanțial la realizarea priorității tematice identificate în Cadrul Strategic Național de Referință, și anume “Construirea unei capacități administrative eficace”. Strategia PO AT ia în considerare angajamentele asumate de către Guvernul României prin intermediul documentului de poziție complementar pe Capitolul 21 “Politica regională și coordonarea instrumentelor structurale” și va căuta să țină cont de progresele înregistrate în implementarea Planului Unic de Acțiuni pentru îmbunătățirea sistemelor de gestionare a fondurilor acordate României de Uniunea Europeană (fonduri de pre-aderare și instrumente structurale), adoptat de către Guvern în 2005. Programul Operațional de Asistență Tehnică este realizat pe baza proiectelor finanțate din programele de pre-aderare având drept obiectiv consolidarea capacității administrative pentru gestionarea fondurilor nerambursabile ale Uniunii Europene. La nivel național, obiectivul PO AT este de a asigura sprijinul necesar procesului de coordonare și implementare a instrumentelor structurale în România, de a asigura un sistem fiabil de management și de monitorizare pentru aceste instrumente și de a asigura o comunicare corespunzătoare la adresa publicului general cu privire la intervențiile finanțate prin fondurile europene. Toate aceste obiective se vor reflecta în capacitatea de absorbție la nivel global și în modul eficient de utilizare a intervențiilor instrumentelor structurale.

Obiectivele specifice ale PO AT sunt următoarele: 1. Asigurarea sprijinului necesar și a instrumentelor corespunzătoare unei implementări și absorbții eficiente și eficace a instrumentelor structurale pentru perioada 2009-2015 și pregătirea viitoarelor intervenții din instrumentele structurale. 2. Asigurarea conștientizării publicului general cu privire la rolul sprijinului comunitar, precum și a înțelegerii de către potențialii aplicanți a intervențiilor instrumentelor structurale.

În vederea atingerii acestor obiective, au fost identificate următoarele axe prioritare:

Axa prioritară 1 – Sprijin în implementarea instrumentelor structurale și coordonarea programelor;

Axa prioritară 2 – Sprijin pentru dezvoltarea și funcționarea Sistemului Informatic Unic de Management;

Axa prioritară 3 – Diseminarea informației și promovarea instrumentelor structurale.

Programul Operațional de Asistență Tehnică a fost pregătit de către Ministerul Finanțelor Publice de comun acord cu alte ministere în calitate de Autorități de Management pentru celelalte programe operaționale.

Obiectivele, axele prioritare și domeniile majore de intervenție propuse sunt de natură orizontală, și au fost împărțite între Programul Operațional de Asistență Tehnică și restul programelor operaționale pe baza principiilor de complementaritate, subsidiaritate și coerență logică, cu o atenție sporită acordată liniilor directoare cu privire la sistemul de implementare a fondurilor structurale. Axele prioritare de asistență tehnică din cadrul fiecărui program operațional vor oferi asistență specifică procesului de pregătire a proiectelor, monitorizare, evaluare și control, precum și activităților de comunicare ce asigură o publicitate corespunzătoare, în conformitate cu specificitatea fiecărui program operațional.

Această asistență specifică se va complementa cu instrumentele orizontale de asistență care răspund nevoilor comune tuturor structurilor și actorilor implicați în gestionarea și implementarea instrumentelor structurale, cu intervențiile vizând dezvoltarea unui sistem informatic unic de management capabil să furnizeze informații transparente cu privire la absorbția fondurilor structurale, cu activități orizontale în vederea sensibilizării publicului cu privire la rolul sprijinului comunitar și a asigurării unei înțelegeri de ansamblu asupra intervențiilor instrumentelor structurale. Aceste trei domenii generale de intervenție presupun pregătirea și implementarea unui program operațional orizontal de asistență tehnică. Implementarea programului este în responsabilitatea Autorității de Management pentru Programul de Asistență Tehnică, rol îndeplinit de către Direcția Asistență Tehnică din cadrul Ministerului Finanțelor Publice.

Se așteaptă ca aproximativ 77,4% din totalul cheltuielilor de asistență tehnică pentru sprijinirea politicii structurale finanțate din fonduri structurale și fonduri naționale (780,91 milioane de Euro), și anume 604,46 milioane de Euro, să fie alocat axelor prioritare de asistență tehnică din cadrul programelor operaționale sectoriale și din POR. Restul de fonduri de asistență tehnică, și anume aproximativ 176,45 milioane de Euro, va fi cheltuit prin implementarea intervențiilor din cadrul Programului Operațional de Asistență Tehnică. Axele prioritare și intervențiile din cadrul Programului Operațional de Asistență Tehnică vor fi cofinanțate în întregime din Fondul European de Dezvoltare Regională. Contribuția din FEDR adusă Programului pe perioada 2007-2013 este de 150 milioane de Euro, care reprezintă 85% din finanțarea Programului Operațional de Asistență Tehnică. Fondurile naționale reprezentând partea de co-finanțare a Programul Operațional pe perioada 2007–2013 vor fi de 15%, și anume aproximativ 26,45 milioane de euro. PO AT a fost elaborat conform proiectelor de regulamente care stipulează prevederi generale cu privire la FEDR, FSE și FC pe perioada 2009 – 2019. Domeniile ce vor fi finanțate prin intermediul PO AT sunt conforme cu prevederile stipulate în Regulamentul (CE) Nr… al Parlamentului European și al Consiliului cu privire la Fondul European de Dezvoltare Regională.

Puncte tari – constituirea sistemului de management al instrumentelor structurale pe baza experienței în gestionarea programelor PHARE, ISPA și SAPARD; experiența câștigată în timpul procesului de acreditare EDIS pentru programele Phare și ISPA; existența unui nivel de coordonare care a dobândit o experiența importantă în gestionarea programelor de pre-aderare Phare și ISPA; existența unui Comitet Național de Coordonare a procesului de pregătire pentru gestionarea instrumentelor structurale care se va transforma în Comitetul de Coordonare pentru gestionarea și implementarea instrumentelor structurale; – existența „ Planului Unic de Acțiune destinat imbunătățirii sistemelor de management în vederea utilizării fondurilor europene nerambursabile în România (fondurile de preaderare și instrumentele structurale; creșterea salariilor personalului responsabil cu gestionarea fondurilor nerambursabile ale Uniunii Europene

Pentru a asigura utilizarea cât mai eficientă a fondurilor structurale și a fondului de coeziune, conform acquis-ului comunitar și politicilor din domeniu, fiecare Stat Membru are obligația să monitorizeze, să evalueze și să controleze cheltuielile din fondurile structurale, precum și să informeze și să facă publice informații cu privire la asistența financiară și la sistemul ei de implementare. În acest sens, PO AT va fi complementar axelor prioritare de asistență tehnică din cadrul POS-urilor și ale ROP-ului și va acționa ca un instrument pentru coordonarea politicii de coeziune, asigurând astfel o coerență generală și o abordare comună.

1.2.5 Programul Operațional Sectorial ”Creșterea Competitivității Economice”

Programul Operațional Sectorial “Creșterea Competitivității Economice” (numit în continuare POS CCE) reprezintă principalul instrument pentru realizarea celei de-a doua priorități tematice a CSNR – și anume, creșterea pe termen lung a competitivității economice din România, prioritate ce rezultă din prioritatea similară din Planul Național de Dezvoltare. În același timp, POS CCE contribuie, mai mult sau mai puțin, la implementarea tuturor celorlalte priorități tematice și teritoriale ale CSNR.

Întreg teritoriul României intră sub obiectivul de convergență și în aceste circumstanțe sunt importante investițiile directe către intreprinderi, pentru creșterea capacității de CDI și de absorbție a inovării, – așa cum subliniază Liniile directoare. Acest lucru este de asemenea adevarat pentru sectoarele tradiționale expuse competiției globale, care necesită eforturi suplimentare pentru a fi competitive, ca și pentru IMM-uri. Este importantă, de asemenea, reducerea utilizării intensive a surselor tradiționale de energie și sprijinirea dezvoltării durabile. În plus, vor fi utilizate instrumente financiare de creștere a accesului la finanțare a IMM, printr-o strânsă cooperare în cadrul Fondului European de Investiții (FEI) în cadrul inițiativei JEREMIE. În cadrul programului, sprijinul direct se combină cu acțiuni semnificative pentru întărirea infrastructurii de afaceri și a serviciilor suport pentru afaceri, atât în ceea ce privește cererea cât și oferta, pentru susținerea activităților de dezvoltare a spiritului antreprenorial și a activităților de C&D și promovarea societății informaționale pentru toți. Dotările în infrastructura pentru zonele izolate (pentru TIC) și interconectările (pentru energie), pentru a face România un loc mai atractiv pentru investiții și muncă, vor avea, de asemenea,un rol important. Strategia este de asemenea în acord cu obiectivul de a atrage și reține fortă de muncă, evitând ca schimbarea structurii economiei să aibă ca efect scoaterea unei parți consistente a forței de muncă în afara procesului de producție.

Obiective specifice sunt:

a) Consolidarea și dezvoltarea sectorului productiv românesc în conformitate cu cerințele de mediu Elementul cheie al acestui obiectiv specific este sprijinirea modernizării și inovării întreprinderilor existente, ceea ce va conduce la reducerea costurilor și creșterea corespunzătoare a productivității, precum și la crearea de întreprinderi noi, în special IMM-uri în sectoarele productive și al serviciilor pentru afaceri. Valorificarea și îmbunătățirea echipamentelor de producție, pe baza dezvoltării și modernizării acestora, inovarea proceselor de producție și sprijinirea adoptării standardelor internaționale, conduc la creșterea gamei de produse. Îmbunătățirea ofertei de consultanță specializată și sprijinirea internaționalizării contribuie la procesul de creștere a cotei de piață. b) Constituirea unui mediu favorabil pentru o dezvoltarea durabilă a întreprinderilor Elementul cheie al acestui obiectiv specific este crearea unui cadru favorabil dezvoltării antreprenoriatului, prin reducerea constrângerilor existente în domeniile de eșec al pieței – acces la finanțare, instrumente financiare inovative, disponibilitatea serviciilor calificate, cooperare între firme – pentru crearea de noi întreprinderi și pentru dezvoltarea celor existente. Realizarea celor două obiective de mai sus poate fi cuantificată prin creșterea contribuției IMM-urilor în cadrul PIB cu 10% până în 2015.

c) Creșterea capacității C&D, stimularea cooperării între instituțiile de CDI și întreprinderi, și creșterea accesului întreprinderilor la CDI Scopul acestui obiectiv specific constă în îmbunătățirea performanței de ansamblu privind CDI împreună cu productivitatea întreprinderilor, prin creșterea ratei de inovații și a beneficiilor economice rezultate din exploatarea cunoașterii. Elementele cheie ale acestui obiectiv sunt finanțarea proiectelor de C&D, care vor genera rezultate aplicabile direct în economie, modernizarea și dezvoltarea capacității și infrastructurii CDI, creșterea calității și diversificarea gamei ofertei de servicii inovative, stimularea cererii potețiale de inovare venite din partea întreprinderilor. Realizarea acestui obiectiv va contribui la atingerea scopului POS CCE – Ministerul Economiei și Finanțelor 8 României de creștere a cheltuielilor interne brute de C&D (GERD = gross domestic R&D) pana la 2% din PIB în 2015.

d) Valorificarea potențialului TIC și aplicarea acestuia în sectorul public (administrație) și cel privat (cetațeni, întreprinderi) Elementele cheie sunt îmbunătățirea dotării infrastructurii în special în zonele de eșec al pieței (zone rurale și zone urbane mici), dezvoltarea și creșterea eficienței servicilor electronice publice (eguvernare, e-educație și e-sănătate), creșterea adoptării TIC de către IMM-uri și dezvoltarea unui mediu e-Business dinamic, cu un impact rapid asupra structurii de cost a operatorilor economici. Comunicarea Comisiei intitulată „Depășirea decalajului de broadband” consideră pe drept că acoperirea cu conexiuni de broadband în Europa este esențială pentru stimularea creșterii economice și a locurilor de muncă.

e) Creșterea eficienței energetice și a securității furnizării, în contextul combaterii schimbărilor climatice Elementele cheie sunt de a contribui la reducerea intensității energetice prin implementarea unor tehnologii noi în scopul de a crește productivitatea, în mod special la beneficiarii industriali și de a crește folosirea surselor energetice regenerabile. Un sprijin important se va acorda implementării de tehnologii noi pentru reducerea emisiilor produse de instalațiile energetice (fapt esential pentru Sistemul Energetic Național) și diversificării rețelelor de inter-conectare în vederea întăririi securității furnizării de energie, care stă la baza oricărui sistem economic sănătos. Scopul urmărit este de a contribui la următoarele obiective naționale: reducerea intensității energetice primare cu 40 % comparativ cu 2001, cota de 33 % energie obținută din resurse regenerabile în consumul național brut de energie până în 2010 și reducerea emisiilor de noxe din sectorul energetic, conform Programului Național de reducere a dioxidului de sulf (SO2), Oxidului de Azot (NOX) și emisiilor de praf în instalațiile mari de ardere.

Lista Axelor Prioritare Având în vedere atât posibilitățile identificate pentru îmbunătățirea competitivității întreprinderilor românești pentru a face față noilor provocări și folosirea oportunităților rezultate din operarea pe Piața Unica Europeană, cât și regiunile eligibile pentru finanțarea din FEDR, în cadrul POS-CCE au fost identificate următoarele axe prioritare:

Axa Prioritară 1: Un sistem de producție inovativ și eco-eficient

Axa Prioritară 2: Cercetare, Dezvoltare Tehnologică și Inovare pentru competitivitate

Axa Prioritară 3: TIC pentru sectoarele privat și public

Axa Prioritară 4: Creșterea eficienței energetice și a securității furnizării, în contextul combaterii schimbărilor climatice

Axa Prioritară 5: Asistență tehnică

1.2.6 Programul Operațional ”Dezvoltarea Capacității Administrative”

Necesitatea de a investi în capacitatea instituțională este recunoscută de Orientările Strategice Comunitare privind Coeziunea, în acele state membre unde performanța socio-economică și buna guvernare constituie câteva din principalele provocări ale următoarei perioade de programare1 . Dezvoltarea capacității administrative se referă la un set de schimbări structurale și de proces care permit guvernelor să îmbunătățească formularea și implementarea programelor în vederea obținerii de rezultate sporite.

Evaluarea strategică de mediu Având în vedere specificitatea Fondului Social European, care finanțează intervenții imateriale legate de Dezvoltarea Resurselor Umane, acest PO nu stabilește cadrul adecvat pentru operațiuni cu efecte semnificative asupra mediului, cum ar fi proiectele de infrastructură, în special cel prezentat în Anexele I și II ale Directivei 85/337/EEC, modificată prin Directiva 97/11/EC și 2003/35/EC. 6 Dacă vor fi propuse proiecte de infrastructură mai târziu, mai ales folosindu-se regula flexibilității din Articolul 34.2 al Regulamentului (CE) nr. 1083/ 2006, nevoia unei analize strategice de mediu va fi reanalizată. În consecință, Autoritatea de Management consideră – iar Autoritatea de Mediu este de acord – că în prezent nu este necesară o evaluare strategică de mediu pentru acest program operațional, conform Directivei 2001/42/EC. Acest lucru nu va prejudicia monitorizarea necesară în conformitate cu legislația națională sau cu alte măsuri de implementare a Directivei 2001/42/EC.

Strategia de Reformă a Administrației Publice din România Guvernul României a dezvoltat o strategie consistentă de reformă a administrației publice (RAP) încă din 2001. Strategia, sprijinită prin intervenții Phare din 2001 până în 2006, are 3 priorități (vezi figura 1). Guvernul actual a reafirmat direcția generală a efortului de reformă și a pus un accent sporit pe reforma furnizării de servicii publice printr-un proces de descentralizare .De vreme ce au fost înregistrate progrese în reforma administrație publice, abordarea pe care o va avea aceasta în viitor va fi de a dezvolta un portofoliu de strategii interconectate, bazate pe succesele muncii anterioare. Principalele măsuri incluse în aceste strategii (dintre care doua sunt în fază intermediară de elaborare) .

Analiza inițială a problemelor pentru PO DCA s-a bazat pe aceleași evaluări care au sprijinit procesul de programare al asistenței de preaderare, asistență care va fi continuată până în 2009. Aceasta este legată de dorința de a avea o continuitate susținută a efortului de reformă. În cursul anului 2006, analiza problemei a fost îmbunătățită pe baza consultărilor pentru PO DCA cât și pe comentariile de la evaluatorii ex-ante. Arborele problemelor elaborat a fost folosit pentru a prezenta o structură logică a obiectivelor, definirea axelor prioritare, domeniilor majore de intervenție și a operațiunilor orientative. Arborele problemelor este de asemenea un important punct de referință pentru definirea unui indicator general de impact pentru PO DCA și a indicatorilor de rezultat la nivelul axelor prioritare. Nivelurile principale ale arborelui problemelor sunt prezentate mai jos. O versiune mai detaliată apare în anexa Documentele de lucru ajutătoare dezvoltă analiza problemelor și la niveluri mai joase în anumite domenii.administrativ este recunoscută ca fiind punctul central al reformei administrației publice. În cadrul acestei categorii a fost identificată nevoia de inițiative de întărire a capacității de formulare a politicilor publice, planificare strategică și evaluare, și de îmbunătățire a calității fundamentărilor și analizelor prezentate factorilor de decizie. Unele activități se află deja în desfășurare în acest domeniu. O altă problemă o reprezintă slaba capacitate de implementare eficientă a legilor emise. Acest lucru este reflectat în diverse moduri, inclusiv prin întârzierile în elaborarea legislației secundare în multe domenii, numărul proiectelor legislative returnate ministerelor pentru revizuire, cât și prin numărul relativ crescut al ordonanțelor de urgență. Cu toate că unele progrese au fost înregistrate în domeniul parteneriatului și consultării ce sprijină formularea de politici publice, structurile existente (inclusiv cele pentru consultări interministeriale) sunt încă slab dezvoltate. Unele progrese au fost realizate în îmbunătățirea calității evaluărilor impactului ex-ante al noii legislații, dar cuantificarea costurilor de reglementare / administrative și o metodă de evaluare a impactului reglementărilor (EIR) nu există și nu sunt considerate a fi instrumente necesare de îmbunătățire pe mai departe a calității propunerilor legislative.

Percepția comunității de afaceri rămâne nefavorabilă cu privire la eforturile pe care aceasta trebuie să le facă pentru a corespunde cu cerințele de informare ale guvernului, iar această percepție se va menține dacă o procedură standard pentru evaluarea și reducerea barierelor administrative ale legislației emise, nu va fi dezvoltată.

Instituțiile publice pot contribui la programele de dezvoltare socio-economică prin exercitarea următoarelor funcții: îmbunătățirea proceselor de luare a deciziilor, inclusiv îmbunătățirea calității investițiilor importante și îmbunătățirea mecanismelor de reglementare, în special prin crearea unui model standardizat pentru măsurarea costurilor asociate prevăzute de legislația existentă; asigurarea unei infrastructuri adecvate pentru activitățile economice (resurse umane, baze de date, aspecte legislative); îmbunătățirea procesului decizional în administrația publică; ƒ

asigurarea calității și eficienței furnizării serviciilor publice; creșterea numărului de funcționari publici care au calificare profesională în managementul resurselor umane, finanțe, economie și drept. Luând în considerare analiza situației curente și analiza SWOT, Guvernul a identificat următoarele arii prioritare în care intervențiile PO DCA sunt necesare și pot avea cea mai mare valoare adăugată: consolidarea proceselor de luare a unor decizii eficiente și consolidarea proceselor de responsabilizare care îmbunătățesc eficacitatea organizațională; îmbunătățirea calității și eficienței standardelor în furnizarea de servicii publice, cu accentul pus pe continuarea procesului de descentralizare.

1.3 Programul Operațional Sectorial ”Mediu”

Programul Operațional Sectorial (POS) Mediu reprezintă documentul de programare a Fondurilor Structurale și de Coeziune care stabilește strategia conform căreia aceste fonduri vor fi alocate în vederea dezvoltării sectorului de mediu în România, în perioada 2007-2013. POS Mediu a fost elaborat de către Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile (MMDD), în calitate de Autoritate de Management pentru acest program și în coordonarea Ministerului Economiei și Finanțelor.

POS Mediu este unul dintre cele mai importante programe operaționale din punct de vedere al alocării financiare, pentru implementarea axelor prioritare prezentate dispunând de o alocare financiară de aproximativ 4,5 miliarde Euro din Fondul European de Dezvoltare Regională și Fondul de Coeziune, la care se adaugă și cofinanțarea națională de aproximativ 1 miliard Euro.

Obiectivele specifice POS Mediu sunt:

1. Îmbunătățirea calității și a accesului la infrastructura de apă și apă uzată, prin asigurarea serviciilor de alimentare cu apă și canalizare în majoritatea zonelor urbane până în 2015 și stabilirea structurilor regionale eficiente pentru managementul serviciilor de apă/apă uzată.

2. Dezvoltarea sistemelor durabile de management al deșeurilor prin îmbunătățirea managementului deșeurilor și reducerea numărului de zone poluate istoric în minimum 30 de județe până în 2015.

3. Reducerea impactului negativ asupra mediului și diminuarea schimbărilor climatice cauzate de sistemele de încălzire urbană în cele mai poluate localități până în 2015.

4. Protecția și îmbunătățirea biodiversității și a patrimoniului natural prin sprijinirea managementului ariilor protejate, inclusiv prin implementarea rețelei Natura 2000.

5. Reducerea riscului de producere a dezastrelor naturale cu efect asupra populației, prin implementarea măsurilor preventive în cele mai vulnerabile zone până în 2015.

În vederea atingerii acestor obiective, s-au identificat următoarele axe prioritare:

Axa prioritară 1 – “Extinderea și modernizarea sistemelor de apă și apă uzată”;

Axa prioritară 2 – „Dezvoltarea sistemelor de management integrat al deșeurilor și reabilitarea siturilor contaminate istoric”; Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile, POS Mediu ;

Axa prioritară 3 – „Reducerea poluării și diminuarea efectelor schimbărilor climatice prin restructurarea și reabilitarea sistemelor de încălzire urbană pentru atingerea țintelor de eficiență energetică în localitățile cele mai afectate de poluare”;

Axa prioritară 4 – “Implementarea sistemelor adecvate de management pentru protecția naturii”;

Axa prioritară 5 – “Implementarea infrastructurii adecvate de prevenire a riscurilor naturale în zonele cele mai expuse la risc”;

Axa prioritară 6 – “Asistența Tehnică”. Asistența Tehnică (AT) va sprijini implementarea și monitorizarea programului și va contribui substanțial la atingerea obiectivului global și a celor specifice ale POS Mediu.

Implementarea programului este responsabilitatea Autorității de Management pentru POS Mediu (AM), reprezentată de Direcția Generală pentru Managementul Instrumentelor Structurale din cadrul MMDD.

Evaluarea Strategică de Mediu Evaluarea Strategică de Mediu (SEA) a fost una dintre principalele componente ale evaluării exante. Aceasta s-a derulat în conformitate cu prevederile Hotărârii de Guvern Nr. 1076/2004 privind procedura evaluării de mediu pentru planuri și programe, care transpune în legislația românească Directiva UE Nr. 2001/42 (SEA) și cu sprijin provenit de la proiectul PHARE RO-2004/016- 772.04.03.01.06 – “ Evaluarea ex-ante”.

Asistența tehnică menționată mai sus a asigurat sprijin în realizarea evaluării strategice de mediu, inclusiv sprijin în elaborarea raportului SEA și organizarea consultării publicului. Pe parcursul întregii proceduri SEA a fost asigurată coordonarea de către autoritățile de mediu și implicarea celor din sectorul de sănătate.

În concordanță cu prevederile legale, AM pentru POS Mediu a stabilit un grup de lucru pentru SEA, format din reprezentanți ai Ministerului Economiei și Finanțelor, Ministerului Sănătății Publice – Institutul de Sănătate Publică, Ministerului Internelor și Reformei Administrative, Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, departamentelor tehnice ale Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile și din partea ONG-urilor. Raportul SEA a fost elaborat de un expert cheie specializat în SEA, cu sprijin din partea grupului de lucru. Pe parcursul evaluării strategice de mediu a fost analizat întregul conținut al POS Mediu. Concluziile și recomandările experților au avut la bază documentele naționale și internaționale relevante pentru POS Mediu. Cadrul de referință de bază pentru realizarea evaluării strategice de mediu a fost stabilirea obiectivelor de mediu relevante care au fost definite pe baza analizei documentelor naționale și internaționale relevante existente (strategii, planuri și programe) și a situației existente în sectorul de mediu, ținând cont de obiectivele din POS Mediu. Obiectivele finale relevante în ceea ce privește protecția mediului au inclus probleme relevante legate de sănătatea umană, precum și aspecte referitoare la protecția naturii și a biodiversității (în cadrul rețelei Natura 2000). Concluzia raportului a fost că POS Mediu urmărește îmbunătățirea situației mediului în România. Analiza POS Mediu a demonstrat că măsurile prevăzute în cadrul principalelor domenii de intervenție pot avea efecte pozitive semnificative, cu excepția unor activități derulate în faza de Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile, POS Mediu 11 construcție și în cazul în care anumite măsuri de ameliorare a posibilelor efecte nu sunt puse în practică.

1.3.1 Aspecte generale privind protecția mediului în România

Comparativ cu celelalte state europene, România este o țară de dimensiuni medii, cu o suprafață de 238.391 km2 (a treisprezecea țară din Europa) și o populație totală de aprox. 21,7 milioane locuitori (conform Anuarului statistic 2004).

România este situată în partea de sud-est a Europei, la intersecția principalelor axe europene de comunicație vest–sud-est și nord–sud-est. Se învecinează la nord cu Ucraina, la est cu Republica Moldova, la sud cu Bulgaria, la vest cu Serbia și Muntenegru și Ungaria. Situată în zona de interferență a ecosistemelor complexe carpato-danubian și danubiano-pontic, România are o zestre naturală și peisagistică de o remarcabilă frumusețe, varietate și echilibru.

Resursele naturale reprezintă o componentă esențială a bogăției României. Valorificarea acestor resurse prin exploatarea atât a materiilor prime neregenerabile, cât și a celor regenerabile, precum și prelucrarea lor în produse necesare vieții determină în mare masură stadiul de dezvoltare economică și socială a țării, starea mediului și condițiile de trai ale populației. Pentru îmbunătățirea condițiilor de viață în România este necesar ca aceste resurse naturale să fie exploatate într-o manieră durabilă.

Misiunea dezvoltării durabile este de a găsi căile de creștere economică și dezvoltare, concomitent cu utilizarea rațională a resurselor naturale comune, astfel încât resursele regenerabile să poată fi menținute, iar cele neregenerabile să fie folosite într-un ritm care să țină seama de nevoile generațiilor viitoare. Valorile naturale ale României vor avea o contribuție importantă pentru Uniunea Europeană, care se va înzestra cu o importantă suprafață a două eco-regiuni semnificative în ansamblu, și anume Dunărea cu Delta Dunării și Munții Carpați. În plus, România va aduce în UE habitate și specii aparținând a 5 regiuni biogeografice.

Un sumar sinoptic al principalelor aspecte de mediu este prezentat mai jos:

97,8 % din rețeaua hidrografică a României este cuprinsă în bazinul fluviului Dunărea;

Aproximativ 38% din lungimea Dunării se află pe teritoriul României;

Cu o medie de numai 2660 m3 de apă/loc/an, față de media de 4000 m3 de apă/ loc/an în Europa, România se situează în categoria țărilor relativ sărace în resurse de apă;

79% din apele uzate ajung neepurate sau insuficient epurate în receptorii naturali; • Numai 52% din populația României beneficiază atât de servicii de alimentare cu apă, Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile, POS Mediu 13 cât și de canalizare;

363 milioane tone de deșeuri au fost generate în 2004 – aproximativ 326 milioane tone provin din industria extractivă, aproximativ 29 milioane tone reprezintă alte deșeuri de producție și circa 8 milioane tone reprezintă deșeuri municipale; • Materialele reciclabile reprezintă aproximativ 40% din deșeurile urbane, din care 20% pot fi recuperate; în prezent doar 2% din materialele reciclabile sunt recuperate;

Aproximativ 16 milioane tone de deșeuri au fost generate în 2004 de industria energetică ; • 252 de depozite de deșeuri municipale au funcționat în 2004, din care 234 nu se conformează standardelor de mediu; există aproximativ 2686 locuri de depozitare în zonele rurale (dumping sites);

Ecosistemele naturale și semi-naturale reprezintă 47% din teritoriul țării;

Suprafața zonelor naturale protejate acoperă în prezent aproximativ 8% din teritoriul țării.

În conformitate cu Raportul privind Starea Mediului (elaborat anual de MMDD), România este înzestrată cu toate tipurile de resurse de apă dulce (râuri, lacuri naturale și artificiale, fluviul Dunărea și apele subterane). Cea mai importantă resursă de apă dulce o constituie fluviul Dunărea și alte râuri. Lacurile naturale, deși numeroase (3.450), nu au o contribuție importantă la volumul de apă dulce.

Volumul resurselor de apă utilizabile este de 2.660 m3 /locuitor/an, în comparație cu media europeană de 4.000 m3 /locuitor/an. Aceasta se datorează în principal contaminării resurselor de apă; dacă sunt luate în considerare numai resursele de suprafață, acestea sunt de circa 1.770 m3 /locuitor/an, ceea ce plasează România printre statele cu resurse de apă relativ scăzute; în raport cu celelalte 25 de state europene, România se situează pe locul nouă.

Există 78.905 km de cursuri de apă, dar numai 22.000 km sunt monitorizați și utilizați în scopuri economice; totuși, acestea prezintă risc crescut de poluare. Cele mai importante surse de poluare care determină o calitate scăzută a apei sunt reprezentate de gospodării, creșterea animalelor, industria chimică, extractivă și metalurgică.

Apele subterane: regimul natural al apelor subterane a suferit modificări de-a lungul anilor în numeroase bazine hidrografice; în prezent, potențialul utilizabil din punct de vedere economic este de 5,5 miliarde m3 /an, ceea ce echivalează cu aproximativ 250 m3 /locuitor/an. Parțial, aceste ape au fost poluate în trecut cu metale grele provenite din industria extractivă sau prelucrătoare ori cu petrol, produse petroliere sau fenoli proveniți de la rafinării și instalații de foraj. Alți poluanți provin din activitățile agricole intensive din trecut. Situația apelor uzate. Analiza statistică a situației principalelor surse de ape uzate, în anul 2005, a relevat faptul că față de un volum total evacuat de 4034 mil. m3 /an, aprox. 2626 mil. m3 /an reprezentând circa 65%, constituie ape uzate care trebuie epurate. Din volumul total de ape uzate necesitând epurare, cca. 21 % au fost epurate corespunzător, cca. 34 % ape uzate au fost insuficient epurate, apele uzate neepurate reprezentând restul de cca. 45%.

Prin urmare, în anul 2005, cca. 79% din apele uzate, provenite de la principalele surse de poluare, au ajuns în receptorii naturali, în special râuri, neepurate sau insuficient epurate. Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile, POS Mediu.

Cel mai mare volum de ape uzate, inclusiv apele de răcire, a fost evacuat de unități din: sectorul energie electrică și termică (peste 51 % din total); sectorul rezidențial (peste 36%); industria chimică (cca. 5%), restul fiind din industria extractivă și metalurgică, zootehnie. Cei mai mari poluatori ai apelor de suprafață cu substanțe organice, suspensii, substanțe minerale, amoniu, grăsimi, cianuri, fenoli, detergenți, metale grele sunt marile aglomerări urbane. Din numărul total de 1.310 de stații de epurare și facilități de stocare (atât municipale, cât și industriale) investigate în anul 2005, 492 de stații, reprezentând circa 37,6 %, au funcționat corespunzător, iar restul stațiilor (818), adică 63,4 %, au funcționat necorespunzător.

Situația critică a stațiilor de epurare este generată de vechimea rețelelor de canalizare și a instalațiilor de epurare, de modificarea capacității de epurare, fără adaptarea acesteia la parametrii constructivi, de slaba capacitate managerială și de situația financiară precară a operatorilor de utilități publice. Din totalul de 2.609 aglomerări umane mai mari de 2000 l.e. (locuitori echivalenți), au fost identificate 340 aglomerări umane care au stații de epurare.

Rețeaua publică de alimentare cu apă potabilă.

Conform Raportului elaborat în anul 2004 de către Institutul de Sănătate Publică, România se situează între țările cu o acoperire de nivel mediu în Europa, având în vedere că numai 65%2 din populație beneficiază de apă potabilă asigurată din rețeaua publică. În Europa populația este conectată la sisteme publice de aprovizionare cu apă în proporție de 96% -100% în mediul urban și 87% în mediul rural, conform raportului OMS “Global Water Supply and Sanitation Assessment 2000”.

În ultimii 25 de ani în România s-a realizat o creștere a numărului de utilizatori racordați la rețele de apă curentă de la 29% din populația țării la 65%, în condițiile în care în același interval de timp s-au produs mutații majore și în raportul dintre populația urbană și cea rurală. Populația rezidentă în 256 localități urbane este de 11.551.096 locuitori, 86% din aceasta fiind aprovizionată cu apă potabilă prin intermediul sistemului public. Cifrele raportate arată că într-un număr de 55 localități urbane (21,5%), populația este conectată în proporție de 100% la sistemul public de alimentare cu apă 3 . 2 Raportul Național 2004 – « Monitorizarea calității apei potabile în zonele urbane », Institutul de Sănătate Publică, București 3 Idem Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile, POS Mediu 16 Rețelele de distribuție a apei potabile au o lungime totală de 47.778 km, aferentă unui procent de 71% din lungimea totală a străzilor în mediul urban. Rețeaua de alimentare cu apă potabilă s-a extins continuu (în anul 2005 lungimea rețelei de apă era cu 24% mai mare comparativ cu 2000). Cantitatea anuală de apă potabilă distribuită consumatorilor a însumat în anul 2005 cca. 1.089 mil. m3 (cu 46% mai puțin decît în 1995), din care pentru uz casnic 628 mil. m3 .

În ultimii 10 ani se constată o scădere a cantității totale de apă distribuită în rețea, datorată, în principal, contorizării și reducerii activităților industriale. Repartizarea neuniformă a resurselor de apă pe teritoriul țării, gradul insuficient de regularizare a debitelor pe cursurile de apă, poluarea semnificativă a unor râuri interioare sunt principalii factori care fac ca zone importante ale țării să nu dispună de surse suficiente de alimentare cu apă în tot cursul anului, mai ales în perioadele de secetă sau în iernile cu temperaturi scăzute.

Rețeaua de canalizare

La sfârșitul anului 2005, numărul localităților dotate cu instalații de canalizare publică era de 693 (tabelul nr. 5). Rețeaua de canalizare are o lungime totală de 18.381 km, din care în mediul urban 16.397 km. Doar 73% din lungimea totală a străzilor sunt echipate cu rețele de canalizare în mediul urban.

În stațiile de epurare a apelor uzate existente în România se epurează numai 77% din debitul total evacuat prin rețelele publice de canalizare; 47 localități urbane (printre care București, Craiova, Drobeta-Turnu-Severin, Brăila, Galați, Tulcea) deversează apele uzate în receptorii naturali fără o epurare prealabilă. Populația care beneficiază de serviciul de canalizare este de cca. 11,5 mil. locuitori, din care 10,3 mil. locuitori în mediul urban (reprezentând 90% din populația urbană), respectiv 1,15 mil. locuitori în mediul rural (10% din populația rurală). Corelând cele două echipări hidroedilitare – distribuție de apă potabilă și canalizare – populația țării se poate grupa în trei mari categorii: – populația care beneficiază de ambele servicii – 52%; – populația care beneficiază numai de alimentare cu apă, dar nu și de canalizare – 16%; – populația care nu beneficiază nici de alimentare cu apă, nici de canalizare – 32%.

Poluarea cu nitrați a apelor de suprafață și a celor subterane. În România, multe din fermele individuale și din cele de tipul micilor proprietăți folosesc îngrășământul natural drept principal fertilizator, întrucât acesta este cel mai ieftin și mai disponibil. Astfel, utilizarea fertilizatorilor chimici a scăzut.

În anul 2000, cantitatea medie de fertilizatori chimici era de 36 kg pe hectar (din totalul suprafeței arabile), de aproximativ 4 ori mai mică decât în 1989. În ceea ce privește zootehnia, gospodăriile individuale adesea nu sunt prevăzute cu platforme protejate pentru colectarea gunoiului de grajd, astfel încât nutrienții, în special nitrații, se dizolvă în apele subterane. Mai mult decât atât, aceste platforme nu sunt golite în vederea colectării și depozitării. Fermele și operatorii agricoli mai mari dispun de facilități de depozitare a gunoiului de grajd și a deșeurilor lichide de la animale, dar majoritatea facilităților de epurare a apelor uzate, precum și cele de depozitare, trebuie reabilitate sau modernizate și prevăzute cu facilități de manevrare și gospodărire pentru fertilizatorii naturali organici, în conformitate cu legislația în vigoare.

Apele de suprafață și cele de adâncime sunt monitorizate în mod regulat; totuși, rezultatele procesului de monitorizare nu sunt întotdeauna relevante din cauza echipamentelor de laborator învechite și insuficiente; în plus, rețeaua informațională de monitorizare și control nu este în permanență funcțională.

Managementul deșeurilor

Gestionarea deșeurilor reprezintă una dintre problemele importante cu care se confruntă România în ceea ce privește protecția mediului. Aceasta se referă la activitățile de colectare, transport, tratare, valorificare și eliminare a acestora.

Datele privind gestionarea deșeurilor în România fac distincție între două categorii importante de deșeuri: – deșeuri municipale și asimilabile din comerț, industrie și instituții, deșeuri din construcții și demolări și nămoluri provenite de la stațiile de epurare orășenești; – deșeuri de producție. În perioada 1998 – 2004, raportul dintre cele două categorii a variat de la an la an, media fiind de aproximativ 29% deșeuri municipale și 71% deșeuri de producție.

Conform OUG 78/2000 privind regimul deșeurilor, aprobată cu modificări prin Legea 426/2001, deșeurile din industria extractivă nu se supun prevederilor acestui act normativ, acestea având reglementări specifice. Activitatea minieră este reglementată prin Legea minelor nr. 85/2003; autoritățile competente pentru acest domeniu sunt în prezent: Ministerul Economiei și Finanțelor, Agenția Națională pentru Resurse Minerale, Agenția Națională pentru Dezvoltarea și Implementarea Programelor de Reconstrucție a Zonelor Miniere (actualmente Agenția Națională pentru Dezvoltarea Zonelor Miniere). Planul Național de Gestiune a deșeurilor, aprobat prin HG 1470/2004, furnizează o analiză detaliată a managementului deșeurilor în România, măsuri de prevenire a producerii deșeurilor și de reducere a cantității acestora; metode de reciclare; lista indicatorilor de monitorizare. Acesta include, de asemenea, acțiuni și mijloace adecvate pentru conformarea cu acquis-ul comunitar de mediu în domeniul gestionării deșeurilor. Planurile Regionale de Gestiune a Deșeurilor, elaborate pe baza legislației românești și comunitare și aprobate prin Ordin ministerial comun al Ministerului Mediului și Gospodăririi Apelor (actualmente Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile) și Ministerului Integrării Europene (actualmente Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuințelor), transpun, la nivel regional, obiectivele Planului Național de Gestiune a Deșeurilor. Aceste documente promovează cooperarea între autoritățile județene și cele locale în vederea înființării și dezvoltării unui sistem de management integrat al deșeurilor care să înlocuiască sistemul existent, ineficient atât din punct de vedere economic, cât și din cel al protecției mediului. În acest context au fost identificate soluții posibile, specifice în funcție de particularitățile fiecărei regiuni, pentru a se asigura îndeplinirea obiectivelor naționale și a angajamentelor asumate de România pentru Capitolul 22 – Mediu.

În mediul urban, gestionarea deșeurilor municipale este realizată în mod organizat, prin intermediul serviciilor proprii specializate ale primăriilor sau ale firmelor de salubritate. Proporția populației urbane deservite de servicii de salubritate a crescut de la 73% în 1998, la cca. 90% în 2002-2003. În mediul rural, serviciile organizate de salubritate sunt aproape inexistente, transportul la locurile de depozitare fiind făcut în mod individual de către generatori. Numai o mică parte din populația din mediul rural este deservită de servicii organizate de salubritate, respectiv comunele din vecinătatea centrelor urbane. În anul 2003, cca. 5% din populația rurală a fost deservită de servicii de salubritate, în timp ce în anul 2004 acest procent a crescut până la 6,5%. Deșeurile municipale sunt gestionate în mod diferit, în funcție de caracteristicile lor și de cantitățile în care sunt generate.

Gestionarea deșeurilor rezultate din activitățile medicale este în prezent reglementată de Ordinul Ministrului Sănătății și Familiei nr. 1226/2012 care aprobă Normele tehnice privind gestionarea deșeurilor rezultate din activități medicale și Metodologia de culegere a datelor pentru baza națională de date. Potrivit datelor preliminare centralizate de către Ministerul Sănătății, cantitatea totală de deșeuri medicale generată în anul 2005 a fost de circa 15.490 tone. S-a înregistrat o reducere de aproximativ 12%, comparativ cu anul 2004 (17.553 tone). Deșeurile medicale periculoase sunt eliminate prin: crematorii, incinerări directe, instalații de tratare termică. Eliminarea finală a deșeurilor periculoase rezultate din activități medicale în anul 2003 s-a realizat astfel: 76% din unitățile sanitare au utilizat pentru eliminarea finală crematoriul propriu; 13% au folosit crematoriul altei unități; 7,5% au ars deșeurile periculoase în instalații improvizate sau în aer liber; 6% au eliminat final deșeurile în incineratoare, față de 3,54% în anul 2002. În prezent aceste deșeuri sunt eliminate după cum urmează: – Prin ardere în cele 346 instalații pentru tratarea termică a deșeurilor medicale care aparțin spitalelor; aceste instalații nu sunt conforme cu cerințele UE și nu pot fi retehnologizate în vederea conformării; acestea trebuie închise etapizat până la 31.12.2008; din numarul total, 122 de instalatii și-au incetat activitatea la sfarsitul anului 2005; – Numai o cantitate mică din deșeurile medicale este incinerată alaturi de deșeuri industriale periculoase, în 4 instalații de incinerare aflate în proprietatea și operate de companii private. În urma colectării separate pe tipuri specifice de deșeuri periculoase din activități medicale, s-a estimat că aprox. 3000 t/an vor fi eliminate prin incinerare, restul cantității de deșeuri periculoase din activități medicale va putea fi eliminată prin sterilizare termică.

1.4 Fazele Proiectului Operațional Sectorial Mediu

Fazele unui proiect sunt așadar:

conceperea proiectului;

planificarea proiectului;

implementarea proiectului;

evaluarea/controlul și revizuirea proiectului;

Etapele de planificare, execuție și control fac parte din ciclul de viață al proiectului, sunt interdependente și succesive.

Schema 1.2 Fazele unui proiect

1.4.1 Faza de concepere a proiectului

În faza de concepere a proiectului, managerul, membrii echipei de  proiect și deținătorii de intere sau afectați de proiect (stakeholderii) se întâlnesc pentru a confirma faptul că realizarea unui astfel de proiect va rezolva o problemă existentă, care a fost identificată, punând bazele procesului de planificare.

            Activitățile care trebuie efectuate în această primă fază vor include următoarele:

  identificarea problemei;

analiza problemei;

  identificarea soluțiilor posibile;

  selectarea celei mai bune soluții;

  definirea scopului și a obiectivelor proiectului;

definirea intereselor stakeholderi-lor;

alegerea membrilor inițiali care vor face parte din echipa de proiect;

o analiză preliminară cost/beneficiu;

1.4.2 Planificarea proiectului

Planificarea reprezintă faza cea mai importantă a unui proiect și începutul ciclului de viață pentru proiectul în cauză. Succesul unui proiect rezultă de fapt printr-o bună planificare, o bună execuție și un control oportun. Planificarea ajută la reducerea riscului și la anticiparea viitorului, la îmbunătățirea eficienței și eficacității muncii echipei

Planificarea este faza în care trebuie găsite modalitățile prin care cerințele specificate de beneficiar/utilizator să poate fi puse în practică

Activitățile care se vor întreprinde sunt:

detalierea scopului;

prezentarea jaloanelor (milestones = finalitatea unor activități dintr-o anumită categorie bine definită; ex.: instruirea personalului în cazul construirii unui centru de excelență);

definirea activităților și descrierea secvenței de derulare a lor;

identificarea resurselor și a costurilor necesare;

dezvoltarea unui grafic de timp;

stabilirea ipotezelor de lucru și realizarea unor studii de fezabilitate

            Împărțirea proiectului în diverse activități/sarcini (activities/tasks) este necesară din mai multe motive:

–          proiectul apare ca o înșiruire logică de activități care ajută la determinarea graficului optim de timp;

–          activitățile vor putea fi ușor de controlat și evaluat;

–          se determină mai ușor necesarul de personal și calificările acestuia/

            În această etapă se realizează analiza SWOT  pentru instituția care realizează proiectul, relevând condițiile mediului intern și a celui extern.

            În managementul proiectelor, planificarea înseamnă cei “8P”:

Paradigmă/Politici/Proceduri – CUM facem?

            Paradigma se referă la viziune firmei, ceea ce dorește aceasta să obțină pe viitor; politicile au în vedere stabilirea scopurilor, ca modalități de atingere a strategiei, iar  procedurile reprezintă modalitățile de acțiune prin care vor fi realizate obiectivele propuse.

Personal – CINE face?

Program – CÂND facem?

Performanțe – CE facem?

Preț –CÂT face?

1.4.3 Implementarea proiectului

Finalizarea planului de proiect marchează practic trecerea în faza de execuție a proiectului, în care dorim să obținem abateri cât mai mici fața de plan. Cu toate acestea, sunt rare situațiile în care execuția decurge exact cum a fost planificat; de cele mai multe ori apar diferente care necesită atenția managerului de proiect. Faptul că nici un proiect nu se derulează în totalitate potrivit planului reprezintă, între anumite limite, un aspect pozitiv.

Planificarea prea detaliată constituie una dintre extremele întâlnire în managementul proiectelor. Orice plan, în momentul în care este pus în aplicare, necesită corecții, îmbunătățiri, actualizări, pentru a ține, astfel, pasul cu schimbările care intervin în mediul real de existență al proiectului. Planul reprezintă, în esență, o predicție vizavi de pașii care trebuie parcurși, o predicție care este doar parțial exactă. Planificarea riguroasă nu exclude flexibilitatea, dinamismul, atitudinea favorabilă față de schimbare.

O parte din diferentele aparute constituie efectul factorilor perturbatori din mediul proiectului si bineinteles, managerul de proiect trebuie sa-si foloseasca abilitatile pentru a le micsora. In alte cazuri insa, diferentele aparute sunt determinate de cauze obiective, necunoscute la momentul realizarii planului de proiect. Indiferent de situatie, baza de comparatie este furnizata de planul de proiect aprobat, acesta fiind folosit ca termen de referinta in masurarea progresului efectuat. Daca ne imaginam ca planul de proiect reprezinta harta drumului pe care-l avem de parcurs, trebuie sa ne asiguram ca pe intreg parcursul calatoriei vom indeplini simultan doua conditii:

Ne vom concentra eforturile pentru a ne mentine pe drumul ales si figurat pe

harta; Harta reprezinta in mod corect si obiectiv realitatea din teren, cu alte cuvinte harta

este relevanta in raport cu situatia drumului pe care-l avem de parcurs.

Analizand in detaliu cele doua conditii putem identifica si preocuparile majore ale managerului de proiect in faza de executie: Coordonarea activitatilor prevazute in planul proiectului;

Monitorizarea si evaluarea continua a performantelor realizate efectiv, in raport cu referinta constituita de planul aprobat; Constatarea si inregistrarea abaterilor intampinate;

Analiza cauzelor care produc abaterile si rezolvarea problemelor;

Asigurarea fluxurilor de comunicare necesare pentru a integra ansamblul de resurse, activitati si rezultate ale proiectului; Raportarea evolutiei catre participantii la proiect;

Actualizarea planului de proiect atunci cand este necesara modificarea referintei la care raportam performanta realizata; Comunicarea modificarilor si initierea actiunilor care decurg din acestea.

Toate aceste activitati trebuie realizate in mod continuu pe parcursul executiei proiectului, pentru a putea asigura o derulare fara sincope a intregului proces. In realitate, avem de-a face cu un proces sistematic pe care-l putem denumi generic managementul executiei proiectului si ai carui pasi principali sunt descrisi in cele ce urmeaza: Revizuirea periodica a planului de proiect;

Colectarea si intregistrarea informatiilor despre progresul efectiv realizat si despre eventualele abateri (activitati, termene, bugete); Initierea actiunilor corective, cand este cazul;

Controlul schimbarilor;

Atunci cand este necesar, ajustarea planului de proiect astfel incat acesta sa reflecte in mod obiectiv conditiile reale ale proiectului si sa indice calea de finalizare; Identificarea continua a semnalelor despre aparitia potentialelor probleme;

Comunicarea informatiilor despre situatia proiectului catre toti participantii relevanți.

Managementul și implementarea Programului Operațional Sectorial de Mediu (POS) reprezintă responsabilitatea Autorității de Management desemnate pentru acest program. Autoritatea de Management este responsabilă pentru gestionarea și implementarea programului operațional conform Regulamentelor CE, a legislației naționale relevante și a principiilor unui management financiar riguros.

AM POS va avea următoarele responsabilități principale:

Să constituie Comitetul de Monitorizare pentru POS (CM POS), în decurs de 3 luni de la data notificării de către Comisia Europeană a deciziei de aprobare a POR; să agreeze, împreună cu CM POS, regulamentului său de organizare și funcționare, în concordanță cu cadrul instituțional, juridic și financiar din România;

Să elaboreze proceduri privind organizarea și funcționarea CM POS;

Să asigurare secretariatul CM POS;

Să elaboreze criteriile de selecție și să le transmită spre aprobare, Comitetului de Monitorizare POS;

Să elaboreze și semneze acorduri de delegare de atribuții cu Organismele Intermediare pentru implementarea POS la nivel regional;

Să stabilească calendarul de lansare a procesului de depunere de către solicitanți a cererilor de finanțare pentru proiecte

Să raporteze Comitetului de Monitorizare cu privire la progresul implementării POS și modul în care acordurile cu Organismele Intermediare sunt respectate;

Să coordoneze elaborarea rapoartelor de evaluare a POS, a Raportului Anual de Implementare și a Raportului Final de Implementare;

Să elaboreze și să actualizeze procedurile de implementare ale POS/ghidurile, în funcție de nevoile programului;

Să coopereze cu Ministere, și alte organisme ale sectorului public, precum și cu alți parteneri socio-economici pentru a coordona implementarea POS cu alte programe operaționale;

Să elaboreze și să implementeze Planul de Comunicare al POS;

Să ia decizia finală privind aprobarea proiectelor pentru finanțare și să trimită această decizie către Organismele Intermediare

Să desfășoare evaluările permanente și ad-hoc ale POS;

Să facă verificări la fața locului a proiectelor finanțate prin POS;

Să autorizeze cheltuielile eligibile pe baza verificării rapoartelor de progres și a altor documente relevante primite de la Organismele Intermediare

Să ia măsurile necesare în vederea corectării neregulilor

Să efectueze controlul fondurilor UE/naționale alocate prin POS, în concordanță cu legislația UE/națională;

Să se asigure că există piste de audit adecvate ale operațiunilor.

1.3 Schema sistemului de implementare a POR și atribuții principale ale organismelor implicate

.

1.4.4 Monitorizare și evaluarea

În conformitate cu Articolul 63 al Regulamentului Consiliului nr. 1083/2006 , în termen de trei luni de la data notificării deciziei Comisiei Europeane de aprobare a Programului Operațional Regional se va înființa un Comitet de Monitorizare al Programului Operațional Regional (CM POS).

Rolul CM POS este să asigure eficacitatea și calitatea implementării Programului Operațional, desfășurând sarcini stabilite conform Articolului 65 al Regulamentului Consiliului nr.1083/2006 și prevederilor relevante din Articolul 66. Autoritatea de Management a POS și Comitetul de Monitorizare vor asigura calitatea implementării Programului Operațional Sectorial de Mediu.

Sistemul de monitorizare al POS ia în considerare necesitățile diferitelor grupuri de utilizatori și diferite nivele de management. Potențialii utilizatori ai informațiilor sunt factori interesați care au domenii proprii de responsabilitate și, de aceea, un necesar informațional diferit, după cum urmează:

Beneficiari;

Organisme intermediare;

Autorități de Management;

Comitete de Monitorizare;

Guvernul României;

Comisia Europeană;

Evaluatori externi;

ONG-uri de mediu, publicul larg.

Ca instrument de evaluare a relevanței și a eficienței asistenței financiare implicate, precum și a impactului și durabilității rezultatelor obținute, evaluarea Programelor Operaționale reprezintă o activitate care nu poate fi separată de managementul global al unui program și de sistemele de implementare.

Obligația de a desfășura activități sistematice de evaluare ale Programului Operațional Regional, precum și regulile generale pentru aceste activități sunt prevăzute de Regulamentul General al Consiliului (CE) nr. 1083/2006, care stabilește dispoziții generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European și Fondul de Coeziune (Articolele 36, 47-49).

Conform Articolelor 47-48 din Regulamentul General al Consiliului (CE) nr. 1083/2006, vor fi desfășurate trei tipuri de evaluări pentru POS:

Evaluarea ex-ante;

Evaluarea continuă (pe parcursul perioadei de implementare a POS);

Evaluarea ex-post.

Pentru fiecare evaluare orizontală/ transversală (cross-cutting) care se va desfășura se vor defini separat obiectivele specifice, chestionarele de evaluare, sarcinile și rezultatele anticipate.

Separat de aceste evaluări, un evaluator extern permanent poate fi desemnat de AM POS să asiste la lucrările Comitetului de Monitorizare, să se asigure că monitorizarea permanentă a programului este adecvată și să ofere o sursă independentă de informație, analiză și consiliere. Rolul principal al evaluatorului extern este acela de a oferi un punct de vedere fundamentat Comitetului de Monitorizare, Autorității de Management și organismelor intermediare, în ceea ce privește aspectele de monitorizare și implementare referitoare la considerente economice, operaționale, legale și procedurale. Va fi evitat orice potențial conflict de interese.

Sistemele de operare

Pentru fiecare evaluare se va constitui un Comitet Director specific pentru fiecare exercițiu de evaluare. Un Comitet Director pentru Evaluare Strategică va fi stabilit la nivelul CNSR pentru evaluările tematicilor orizontale. Acest Comitet Director va avea de îndeplinit următoarele tipuri de sarcini: să elaboreze termenii de referință pentru evaluările individuale, să faciliteze accesul evaluatorilor la informațiile necesare desfășurării activităților, să acorde sprijinul necesar desfășurării evaluărilor, în special din punctul de vedere al suportului metodologic și să se asigure că termenii de referință sunt respectați, să verifice calitatea evaluărilor efectuate.

În cadrul Manualului de Proceduri pentru Evaluare, realizat sub coordonarea Unității Centrale de Evaluare, va fi elaborat un mecanism de monitorizare a recomandărilor din rapoartele de evaluare care va fi aplicat de AM POR

În ceea ce privește disponibilitatea rapoartelor de evaluare pentru public, sumarul rapoartelor de evaluare va fi dat publicității prin mijloace de comunicare accesibile publicului larg.

1.5 Procesele Proiectului Operațional Sectorial de Mediu

Conform Institutului de Managementul Proiectelor, procesele componente ale proiectului sunt:

de inițiere;

de planificare;

de execuție;

de control;

de închidere.

            Procesele sunt legate între ele, prin faptul că rezultatele unora devin intrări pentru altele. Astfel, fiecare proces poate fi descris prin 3 elemente de bază:

a) intrări: elemente după care are loc execuția;

b) instrumente și tehnici: mecanisme aplicate intrărilor pentru obținerea ieșirilor;

c) ieșiri: rezultatele procesului.

1.5.1. Procesul inițierii

În această etapă sunt formulate obiectivele și scopurile proiectului. Totodată, se angajează resursele (materiale și umane) și se creează baza de date a proiectului. În faza de inițiere se elaborează un plan de management al proiectului, care ar trebui să includă sau să se refere la planul de managementul calității în proiecte.

În știința managementului proiectelor, faza de inițiere mai este denumită și definirea proiectului. În timpul acestei faze, soluția preferată este evaluată și optimizată. Odată cu definirea proiectului, pot fi definite rezultatele cerute de diferitele părți interesate.

  Rezultatele unui proiect sunt active tangibile sau intangibile create de proiect și pot fi reprezentate de desene, scheme, descrieri, modele, prototipuri, sisteme și produse de diferite tipuri.

Ele pot fi reprezentate și de procese operaționale, schimbări organizaționale, schimbări de resurse umane necesare pentru o funcționare de succes a organizației.

Obiectivele proiectului reprezintă starea finală sau finalitatea pe care managementul proiectului urmărește să o atingă, ele definesc rezultatul final dorit al proiectului; atingerea ansamblului de obiective permite executarea completă a proiectului.

Formularea obiectivelor trebuie să detalieze următoarele informații:

performanțele tehnice ale produsului sau serviciului creat/livrat prin proiect;

data pentru terminarea proiectului și datele planificate pentru începutul și sfîrșitul fiecărei activități;

costurile proiectului (bugetul);

criterii de acceptare.

Criteriile de acceptare a proiectului reprezintă formulări ale modului în care recepționerii proiectului vor cădea de acord cu managerul proiectului că documentele proiectului, lucrările sau serviciile livrate sunt complete și acceptabile.

Definirea scopurilor proiectului se realizează prin descrierea conținutului lucrărilor (activităților) care trebuie efectuate și a produselor sau rezultatelor proiectului cu caracteristici și funcțiuni specificate; aceste scopuri urmăresc să cuantifice obiectivele proiectului.

1.5.2 Procesul planificării

Se împarte în două mari categorii:

a) Fundamentale: planificarea scopului de bază al proiectului; descrierea scopului prin descompunerea rezultatelor principale în componente mai mici; definirea și estimarea activităților, estimarea duratei lor; realizarea planificării calendaristice; planificarea resurselor; estimarea costurilor; întocmirea bugetelor costurilor; realizarea planului proiectului prin punerea laolaltă a rezultatelor planificării celorlalte procese sub forma unui document coerent.(schema 1.4)

b)Ajutătoare: planificarea calității;  formarea echipei de proiect; planificarea organizațională – identificarea și distribuirea rolurilor din proiect, a responsabilităților;

identificarea riscurilor și managementul riscurilor (riscul este determinat de totalitatea cauzelor care conduc la întârzieri sau nerealizări în cadrul proiectelor, cauze care pot fi cuantificate anticipat, dar nu întotdeauna cunoscute); planificarea modurilor de comunicare între participanții la proiect; planificarea achizițiilor; planificarea cererilor de produse/service.

Schema 1.4 Procesele planificării

1.5.3 Procesul controlului și procesul închiderii

Principalele procese ale închierii sunt:

   a) închiderea contractelor;

b)măsuri administrative de închidere – culegerea și diseminarea informațiilor pentru a da formă legală legală operațiunii de închidere a proiectului

Postanaliza derulării proiectelor este o componentă care capătă o importanță din ce în ce mai mare. Aceasta se datorează faptului că experiența acumulată pe parcursul realizării unui proiect va conduce la evitarea unor greșeli din trecut pentru noile proiecte.

Există și situații în care proiectele se pot termina în mod anormal. Cauzele care stau la baza acestor eșecuri sunt:

planificarea inițială greșită;

resursele alocate insuficiente;

schimbările survenite în strategia și interesele instituției;

plecarea unor oameni cheie din proiect;

depășirea timpului prevăzut.

 Este necesară efectuarea controlului periodic în timpul unui proces pentru a identifica abaterile de la plan și corecturile care trebuie efectuate.

Procesele fundamentale se regăsesc în raportările periodice privind execuția proiectului (starea proiectului, prognoze pentru viitorul proiectului) și  controlul global al schimbărilor.

Procesele ajutătoare sunt:

a)controlul schimbării scopului;

b)controlul planificării calendaristice;

c)controlul costurilor;

d)controlul calității;

e)controlul răspunsurilor la riscuri.

CAPITOLUL 2

PREZENTAREA GENERALĂ A SPITALULUI CLINIC JUDEȚEAN DE URGENȚĂ SIBIU

2.1 Scurt istoric și obiect de activitate

Istoria așezămintelor spitalicești la Sibiu începe la jumătatea anului 1292 și continuă până în zilele noastre, tradiția aceasta fiind atestată documentar în anul 1309.

           De-a lungul timpului “Spitalele Sibiului” au avut mai multe locații și mai multe modele de organizare în care au activat mai mulți medici care s-au facut remarcați in epocă

            Spitalul Public a fost inaugurat în 1857 și de atunci se desfășoară o activitate intensa subliniată permanent de documentele vremii.

           Medicina geto-dacică recunoscută in lumea antică a lasat unele vestigii și în zona Sibiului. Mai târziu, in zona Sibiului, colonizarea sasilor (sec. XII) a adus importante schimbări socio-economice. Astfel, treburile publice, inclusiv sănătatea erau conduse aici de un Magistrat.

           In 24 iunie 1292 Magistratul Sibiului pune la dispozitia Ordinului "Sfantului Spirit" o casă, care slujise anterior ca azil, in scopul ingrijirii bolnavilor, săracilor, străinilor si oamenilor neputincioși. Astfel se atestă documentar primul spital din Transilvania. Primul conducător al acestei institutii este mentionat documentar in 1309, cu numele de Valterus Magister hospitalis Sanctus Spiritus civitatis Cibiniensis. Spitalul va trece apoi, incepand cu anul 1386, sub conducerea Magistratului cetății.

           In 1414 apare o referire documentară  despre "Frates Michael crucifer ordinis Sancti Spiritus et magister hospitalis Cibiniensis", iar dupa zece ani, regele Sigismund obliga magistratul orasului Sibiu sa tina slujba la spital numai in cazul in care bolnavii au comis pacate.

           Un document datat 1448 reconfirma existenta unui conducator al spitalului Sf. Spirit, numit "provisor", pentru ca in 1450, acesta sa fe nominalizat in persoana lui Anthonio Johannis de Werd crucifero provisor domus ordinis Sancti Spiritus in Cibino, presbiteris jurisdictionis Strigoniensis. Un alt preot al spitalului nominalizat in documentele secolului respectiv este Petrus Molenbecher in anul 1456.

          Dubla subordonare a spitalului a provocat neintelegeri intre cruciati si magistrat, aici inscriindu-se si disputa noului numit prior al Casei Sf. Spirit, Petru Kemp de Basilea cu fratele Nicolae aflat ilegal in slujba in anul 1466.

In 1475 este mentionat documentar la Sibiu un izolator pentru leprosi, intr-o cladire a manastirii dominicanilor situata in afara zidurilor cetatii, care intr-un document din 1535 se va numi spitalul "Sfantul Spirit". Pentru femeile sarace si bolnave sunt mentionate documentar si doua "case de spirit". De asemenea, este atestata documentar si prima farmacie din Sibiu si de pe actualul teritoriu al tarii noastre, in 1494.

          In 1488 se atesta ca spitalul se afla in posesia unor institutii monahale, iar in 1492, printre veniturile importante ale spitalului figurau: jumatate din lasamantul celor spitalizati, doua case de locuit si o mica incapere de rugaciune pentru cruciati, casa din piatra a brutarilor, un fanat de 26 iugare, veniturile unei bai publice si 56 iugare de teren arabil.

Sume alocate intretinerii spitalului sunt incasate, conform registrelor de socoteli consulare ale Sibiului, de diferite persoane aflate in functii de conducere, cum ar fi in 1506 Johann Heltner epitropul spitalului, Johannes Lutsch ales epitrop in 1507, iar in 1509 Bartholomeo Fuchs, epitropul saracilor in spital.

          Dupa reforma luterana, cand cruciatii au fost nevoiti sa se retraga din Sibiu, o forma de sustinere a spitalului o constituia decima incasata sub diverse forme din anumite localitati. Periodic, in sec. XVI se aloca fonduri pentru intretinerea constructiilor apartinatoare spitalului: in 1546 pentru lucrari de constructie se cheltuiau aici 100 guldeni, iar in 1554 aceluiasi scop i se aloca alti 150 guldeni. in documentele vremii mai este mentionata si suma de 10 guldeni alocata parintelui Anton Veisbeck de la spital pentru construirea sau repararea unei odai. Incaperile existente initial in cadrul complexului, au fost destinate mai intai membrilor ordinului cruciat, apoi o parte din ele au suferit transformari treptate. In sec. XVIII, nu este exclus ca unele incaperi sa fi servit adapostirii bolnavilor. In acest secol se schimba si conceptia privind ingrijirea celor bolnavi si saraci, acestia fiind plasati in incaperi cu numar mai redus de paturi sau izolati in functie de bolile de care sufereau. Acum se simte nevoia construirii unor noi asezaminte spitalicesti, deci debuteaza lucrarile de constructie a unui nou spital din Sibiu, in anii 1737-1738.

          Primii medici laici cu studii universitare, practicanti ai medicinii in Sibiu sunt straini, care acordau asistenta medicala nobilimii si clerului. Dintre acesti medici amintim pe doctorul Jacob de la sfarsitul secolului XV, iar din secolul urmator pe Johann Saltzman, care salveaza orasul de ciuma in 1510. In documentele vremii se gasesc multe cereri ale Magistratului din Sibiu adresate Vienei pentru a se trimite medici spre angajare. Faima medicilor sibieni a devenit repede recunoscuta, atat in Transilvania, cat si peste munti, in tarile romanesti.

         Daca in secolele XIII-XV spitalul apare ca o institutie eterogena (azil pentru saraci si bolnavi, izolator pentru boli molipsitoare, orfelinat si ospiciu pentru alienati, condus de un laic pus sub jurisdictia ecleziastica), incepand cu secolele XV si XVI, sub influenta Refomei, el se laicizeaza treptat.

         In 1730 erau inregistrati doar 30 de medici in toate cele trei tari romanesti. Dintre medicii sibieni care s-au facut remarcati ii amintim pe Samuel Kolesseri (1663-1732)cu studii la Leyda, Andreas Teutsch (1669-1730), primar al Sibiului si membru in Consiliul de Locotenent al Transilvaniei.

         In Sibiu ca si in intreaga Transilvanie creste numarul barbierilor, chirurgilor si felcerilor. Dintre chirrugii sibieni ii amintim pe Petrus Schertl in 1554, Phillip Biener, Johann Bruckner, M.G.Hofinger, intemeietorul unei sectii de disectie in 1754 si Johann Pelz.

         Dintre medicii care au ilustrat cu succes medicina sibiana incepand cu a doua jumatate a secolului XVIII amintim pe Andreas Wolf (1741-1812), cu studii la Viena si cu doctoratul obtinut in Erlangen, Michael Neustadter (1736-1806), Samuel Hahnemann (1775-1843), intemeietorul homeopatiei si pe Michael Blassius, profesor la scoala de moase pe care a infiintat-o in 1773. Cea mai proeminenta personalitate a timpului ramane insa doctorul Ioan Molnar Piuariu (1749-1815), primul profesor roman de invatamant medical.

         In 25 iulie 1852, in prezenta imparatului Austriei Franz Joseph I s-a pus piatra fundamentala a Spitalului Public, inaugurat in 1857, iar in 1861 a Spitalului de Psihiatrie Sibiu. Dupa inaugurarea sa, spitalul desfasoara o activitate intensa, bine oglindita in documentele vremii. S-a pastrat o cantitate impresionanta de fise de internare a bolnavilor din anii 1867-1880, care cuprind datele personale ale bolnavilor, diagnosticul, data internarii si a externarii sau decesului, starea la parasirea spitalului, precum si mentiunea daca este solvabil sau nu. Se impune atentiei marea arie geografica din care provin bolnavii, precum si varietatea bolilor tratate. Sunt pastrate, de asemenea, liste cu medicamentele furnizate de farmacie pentru bolnavii internati, din perioada 1858-1859.

          Demn de retinut este un raport statistic asupra activitatii spitalului din Sibiu in 1876, raport din care reiese ca in anul 1876 spitalul din Sibiu a tratat 1123 pacienti, fata de 1723 in 1873, 1476 in 1874 si 1169 in 1875, totalizand 33.602 zile de spitalizare. Raportul cuprinde statistici ale bolnavilor, pe boli – mentionandu-se numarul celor vindecati, ameliorati, nevindecati si morti -, pe sexe, pe profesii, pe nationalitati. Sunt enumerate apoi interventiile chirurgicale efectuate in fiecare luna. In ultima parte, cea mai cuprinzatoare raportul infatiseaza formele de boala intalnite in cursul anului 1876, prezentand numarul si sexul pacientilor suferinzi pe fiecare boala in parte, simptomele prezentate, tratamentul aplicat si starea bolnavului la externare.

          In studiile de specialitate consacrate monumentelor de arhitectura civila medievala din Transilvania, cladirile publice nu au trezit un interes aparte. in aceasta categorie se incadreaza si un grup de constructii destinate adapostirii si ingrijirii bolnavilor si saracilor.

          In Sibiu au existat mai multe asemenea locuri, dar, ca vechime, cat si ca importanta arhitectonica, atentia noastra este atrasa de spitalul situat pe locul actualului complex de cladiri cunoscut sub numele de Azilul de batrani (str. Azilului nr. 4). Casa in care functiona aici un spital a fost atestata documentar la 24 iunie 1922. Izvoarele istorice din secolele XIV-XV sunt destul de superficiale in privinta spitalului din Sibiu. Primul document este urmat in 1309 de mentionarea intaiului conducator al spitalului Valtherus. La sfarsitul secolului au avut loc lucrari de constructie-amenajare la sediul spitalului, fiind consemnata suma de 9 marci si jumatate de argint (masura de Sibiu) si 130 florini si 32 grosi, alocata  spre a fi folosita in comun de catre juratul  Peter Phaffenheny impreuna cu Nicolae epitropul pictorilor, bani pentru procurarea materialelor construirii spitalului Sf. Spirit .

Istoria așezămintelor spitalicești din Sibiu începe la jumătatea anului 1292 și continuă până în zilele noastre. De-a lungul timpului “Spitalele Sibiului” au avut mai multe locații și mai multe modele de organizare. Spitalul Public a fost inaugurat în 1857 și, de atunci, desfășoară o activitate intensă, subliniată permanent de documentele vremii.

În prezent, Spitalul Clinic Județean de Urgență Sibiu, este o unitate sanitară cu paturi, de utilitate publică, cu personalitate juridică, cu rol în asigurarea de servicii medicale (preventive, curative, de recuperare și paleative) și care participă la asigurarea stării de sănătate a populației. Organizarea și funcționarea instituției este realizată în conformitate cu prevederile Legii nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare. Spitalul Clinic Județean de Urgență Sibiu se află sub autoritatea Consiliului Județean Sibiu, în baza Hotărârii nr. 93/2010 a Consiliului Județean Sibiu. SCJU Sibiu are un număr de 1054 de paturi pentru spitalizare continuă și 50 de paturi pentru spitalizare de zi.

Sediul SCJU Sibiu este în Sibiu, B-dul. Corneliu Coposu nr. 2 – 4, cod poștal 550245. Telefonul instituției este 0269/215050, fax-ul: 0269/215434, pagina web:www.scjs.ro. Spitalul este organizat in sistem multipavilionar, format din 20 de pavilioane dispersate în trei locații diferite, având suprafața incintei de aprox. 58.000 mp.

În cadrul unității noastre sanitare sunt deserviți pacienții întregului județ precum și pacienți din județe limitrofe cum sunt: Vâlcea, Alba sau Brașov. Medicii și personalul sanitar de îngrijire au o ținută profesională și morală de înaltă calitate, în acest sens remarcându-se rezultatele obținute.

2.2  Organigrama

2.3 Serviciile oferite

Spitalul Clinic Județean de Urgență Sibiu este spital de tip județean/clinic, de polispecialitate cu 1105 paturi,din care 50 sunt paturi pentru specializare zi,destinat activității curative în domeniul specialităților corespunzătoare patologiei adultului ,ce deservește județul Sibiu și județele limitrofe pe anumite specialități.Spitalul este multipavilionar dispersat în 3 locații diferite.

Ținând cont că populația județului este de 430.000 locuitori,iar a municipiului de aproximativ 160.000 locuitori,există un procent ridicat al populației actuale de peste 40 de ani cu venituri asigurate din salarii,pensii de boală,sau limită de vârstă,șomaj sau fără venituri.Există o incidență crescută și continuă creștere a traumatismelor,patologiei cardiovasculare,neurologie,oncologie,boli nutriție și ortopedice(traumatisme).Adresabilitatea este crescută,date fiind calitatea spitalului municipal,absența unui spital municipal,dotarea cu aparatură și gratuitatea serviciilor prestate.

Secții clinice și paraclinice:

-Secția Clinică Obstetrică Ginecologie;

-Secția Clinică Neonatologie;

-Secția Clinică Prematuri;

-Secția Clinică Recuprare,Medicină Fizică și Balneologie;

-Secția Clinică Medicină Internă I ;

-Secția Clinică Medicină Internă II ;

-Secția Dermato-Venerice ;

-Secția Clinică ORL ;

-Secția Clinică de Oftalmologie;

-Secția Clinică Boli Infecțioase;

-Secția Clinică Chirurgie I;

– Secția Clinică Chirurgie II ;

-Secția Clinică Chirurgie Plastică ;

-Secția Clinică Gastroenterologie;

-Secția ATI Neuro+Ch.Plastică ;

-Secția Clinică Neurologie ;

– Secția Clinică Ortopedie ;

-ATI I ;

-Secția Clinică Urologie.

2.4 Deșeurile medicale

Deșeurile rezultate din activitatea medicală reprezintă toate deșeurile periculoase sau nepericuloase care se produc în unitățile sanitare. Deșeurile periculoase sunt deșeurile care prezinta un risc real pentru sănătatea umană și pentru mediu, fiind generate în procesul spitalizarii, in activitățile de diagnostic, tratament, supraveghere, prevenție și recuperare medicală, cercetare medicală și producerea, depozitarea, testarea și distribuția medicamentelor și biopreparatelor.

Deșeurile nepericuloase sunt deșeurile asimilabile celor menajere, rezultate din activitatea serviciilor medicale, tehnico-medicale, administrative, de cazare, a blocurilor alimentare și a oficiilor de distribuție a hranei. Aceste deșeuri se colectează si se îndepărtează la fel ca deșeurile menajere. Deșeurile asimilabile celor menajere încetează să mai fie nepericuloase atunci când sunt amestecate cu o cantitate oarecare de deșeuri periculoase. In categoria deșeurilor nepericuloase se includ următoarele materiale: ambalajele materialelor sterile, flacoanele de perfuzie care nu au venit în contact cu sângele sau cu alte fluide biologice, atele ghipsate necontaminate cu lichide biologice, hârtia, resturile alimentare (cu excepția celor care provin de la secțiile de boli contagioase), sacii si alte ambalaje din material plastic, recipiente din sticlă care nu au venit in contact cu sângele sau cu alte fluide biologice etc.

Circuitul deșeurilor

Accesul deșeurilor transportate cu ajutorul europubelelor din secții,la orele stabilite în protocolul de gestionare al deșeurilor periculoase,se face prin ușa de acces 1 (anexa 2).Secțiile lasă pubela cu deșeuri contaminate în depozitul temporar pentru deșeuri medicale,apoi,pe ușa de acces nr.2 personalul secției trece în depozitul de pubele curate,de unde preiau o astfel de pubelă,iar pe ușa nr.3 părăsește această încăpere și prin holul de evacuare al deșeurilor neutralizate iese din clădire spre secție.

Pubela cu deșeuri contaminate este preluată de personalul stației de neutralizare,este transportată prin ușa de acces nr.4 în sala de neutralizare,unde conținutul său este neutralizat și tocat.Pubela se întoarce tot prin ușa nr.4 în spațiul de igienizare.Aici este spălată și dezinfectată conform protocolului privind deșeurile periculoase din S.C.J.U.S.Pubela curată este evacuată în depozitul de pubele curate.

Deșeurile neutralizate și mărunțite se încarcă în europubele pentru deșeuri menajere și prin ușa nr.5 sunt transportate în holul de evacuare a deșeurilor neutralizate.Aici nu se depozitează,ci se transportă direct la rampa de deșeuri menajere(evacuare pe ușa nr.6)

Circuitul personalului

Personalul se echipează în ținuta de lucru împreună cu restul personalului sectorului tehnic în vestiarul amplasat în curtea sectorului administrativ.

După echipare fiecare persoană își desfașoară activitatea conform fișei postului.Igiena mâinilor personalului se efectuează prin spălare la chiuveta amplasată în spațiul de igienizare al pubelelor.

Norme sanitare și antiepidemice:

Aprovizionarea cu apă potabilă se face de la rețeaua orașului;

Evacuarea apelor uzate se face la canalizarera orașului;

Iluminatul este mixt ,natural și artificial ,cu excepția unor spații fără ferestre unde iluminatul este exclusiv artificial;

Microclimatul: asigurarea ventilației a fost precizată la descrierea spațiilor;

Dotarea cu materiale sanitare:pentru curățarea și dezinfecția pubelelor-Suprasept 1%;pentru curățarea suprafețelor și a pavimentelor-detergent universal; pentru dezinfecția pavimentelor-tablete de clor 1tb/8 l de apă; pentru igiena mâinilor personalului-săpun obișnuit și antiseptic Desmanol.

Dotarea cu echipamente de protecție a personalului:salopetă, cizme de cauciuc, mănuși rezistente la înțepare, mănuși de unică utilizare, mască.

CAPITOLUL 3

STUDIU DE CAZ: PROIECTUL ”NEUTRALIZAREA DEȘEURILOR SPITALICEȘTI” ÎN CADRUL POS MEDIU

Rezumat executiv

Studiul de fezabilitate este întocmit potrivit cerințelor AM POS Mediu și legislației române (Legea nr.273/2006, privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare și HG 9/2007 privind constituirea, componența și funcționarea Comisiei de autorizare a împrumuturilor locale, cu modificările și completările ulterioare) și conform H.G nr. 28/2008 privind conținutul cadrul al studiului de fezabilitate

3.1 Scopul și obiectivul proiectului

Studiul de fezabilitate este întocmit potrivit cerințelor AM POS și legislației române și conform HG nr. 28/2008 privind conținutul cadru al Studiului de fezabilitate.

Scopul acestui studiu de fezabilitate este de a oferi informații cu privire la investiția ce se dorește a fi făcută: dotarea unui număr de 98 de spitale din România cu 144 de echipamente pentr tratarea deșeurilor medicale, a unui sistem de măsură și control a cantităților de deșeuri medicale periculoase generate și tratate precum și amenajarea spațiului de lucru în care se vor monta și instala echipamentele de sterilizare și mărunțire deșeuri medicale.

De asemenea, se va justifica necesitatea achiziționării acestor echipamente, de a demonstra că proiectul este fezabil și că prin implementare se vor fi acoperite obligațiile de mediu, privind gestinarea deșeurilor periculoase generate în spitale la un cost inferior celui actual.

Obiectivele specifice ale proiectului ” Neutralizarea deșeurilor periculoase rezultate din activitatea spitalicească sunt:

Implementarea prevederilor actelor normative în vigoare cu privire la managementul deșeurilor rezultate din activități medicale prin dotarea spitalelor publice cu instalații de neutralizare pentru deșerile medicale periculoase.

Implementarea măsurilor necesare eliminării deșeurilor periculoase din activitatea spitalicească în condițiile respectării principiului ”responsabilității producătorului” respectiv de utilizare a metodelor de neutralizare cu impact minim asupra mediului: decontaminare termică la temperaturi scăzute urmată de mărunțire.

Proiectul ce vizează îmbunătățirea soluțiilor de neutralizare și eliminare finală a deșeurilor medicale, periculoase va avea și efecte economice pozitive prin:

Creșterea beneficiilor economice (diminuarea poluării mediului înconjurător, reducerea riscului de îmbolnăviri în rândul populației, grad ridicat de protecție pentru personalul operator) ca urmare a scăderii costurilor de asigurare a sănătății populației;

Diminuarea costurilor aferenta gestionării deșeurilor provenite din activitățile medicale desfășurate în spitalele publice.

3.2 Identificarea necesității proiectului

Proiectul va fi implementat la scară națională în toate spitalele publice care nu dețin instalații de neutralizare a deșeurilor periculoase rezultate din activitatea spitelicească sau care, deși dețin echipamente similare, au justificat necesitatea dotării cu echipamente de neutralizare, pentru a răspunde nevoilor identificare și care nu sunt prevăzute a fi închise în perioada următoare.

Unitățile spitalicești care au fost luate în calcul cu privire la dotarea cu echipamente de neutralizare a deșeurilor medicale periculoase au fost selectate în urma unei analize proprii, au confirmat că necesită dotarea cu echiamente de neutralizare deșeuri medicale, fie că dețin deja astfel de echipamente, fie că nu.

De asemenea, un număr de 20 de spitale au răspuns solicitării transmise de Ministerul Sănătății și, în urma unei analize proprii, au confirmat că nu necesită dotarea cu echipamente de neutralizare deșeuri medicale.

Pentru restul spitalelor care nu și-au exprimat o opțiune în urma adresei transmise de către Ministerul Sănătății sau care, din diverse motive, nu au avut posibilitatea de a fi consultate.

Rezultatul analizei privind identificarea nevoilor proiectului este prezentat în sinteza de mai jos (Tabel 3,1):

Tabel 3.1: Rezultatul analizei privind identificarea nevoilor proiectului

Totodată, în urma analizei detaliate efectuate, a rezultat următoarea alocare a tipurilor de echipamente (Tabel 3.2) pentru acoperirea integrală a necesității de prelucrare a deșeurilor din spitalele menționate mai sus:

Tabel 3.2 : alocarea tipurilor de echipamente

3.2.1 Analiza de nevoi

În unitățile sanitare sunt generate importante cantități de deșeuri medicale periculoase care dăunează sănătății și mediului în cazul unei gestionări neadecvate a acestora.

Deșeurile periculoase generate în cursul activităților de diagnostic, tratament, supraveghere, prevenirea bolilor și recuperare medicală, inclusiv cercetarea medicală și producerea, testarea, depozitarea și distribuția medicamentelor și produselor biologice constituie un risc real pentru sănătatea umană și mediu.

Tipurile de deșeuri periculoase generate în unitățile sanitare sunt:

Deșeuri anatomo-patologice;

Deșeuri infecțioase;

Deșeuri înțepătoare-tăietoare;

Deșeuri chimice și farmaceutice;

Deșeuri radioactive;

Deșeuri speciale.

Neconformități identificate

În prezent în spitalele din România sunt utilizate metode de neutralizare a deșeurilor medicale periculoase: decontaminarea termică la temperaturi scăzute, urmată de mărunțire li neutralizare fluide rezultate din proces (pentru deșeurile infecțioase și înțepătoare-tăietoare) și incinerarea nu numai pentru deșeurile anatomo-patologice și părți anatomice și deșeuri chimice și farmaceutice, ci pentru și celălalte tipuri de deșeuri medicale periculoase.

Incinerarea deșeurilor medicale periculoase altele decât deșeurile anatomo-patologice și părți anatomice și deșeuri chimice și farmaceutice, ci și pentru celelalte tipuri de deșeuri medicale periculoase.

Colectarea, transportul și eliminarea ineficientă a deșeurilor medicale reprezintă un mare pericol pentru populație.Cazurile în care deșeurile medicale periculoase ajung în stare netratată la gropile de gunoi ale marilor orașe, nesupravegheate, sunt tot mai des întâlnite, unele din aceste cazuri fiind prezentate și de către mass-media.

Accidentele rutiere în care sunt implicate autovehiculele care transportă deșeurile medicale periculoase de tip deșeuri infecțioase generează riscuri majore de răspândire a bolilor sau pot genera epidemii.

De asemenea, în urma unei analize comparative a costurilor efective realizate de un spital dotat cu echipament de neutralizat deșeuri medicale, cu exercițiul teoretic realizat de Ministerul Sănătății, s-a constatat următorul aspect: tarfiul mediu practicat de societățile de colectare este de 5,953 lei/kg deșeu și este de 3,17 ori mai mare decât costul înregistrat în teritoriu.

Deșeurile prelucrate se elimină ca și deșeurile menajere.Se compară costul efectiv realizat de un spital care are în dotare un echipament de neutralizat deșeuri și costul societății care colectează deșeurile.Se constată că spitalele cheltuie de 3,17 ori sume mai mari decât în cazul în care dețin un echipament propriu de neutralizat și mărunțit deșeuri medicale.

3.3 Analiza de opțiuni.Analiza economică, analiza de risc și sensivitatea.

Gestionarea deșeurilor trebuie să se realizeze fără a pune în pericol sănătatea umană și fără a dăuna mediului, în special:

1. Fără a genera riscuri pentru aer, apă, sol, faună sau floră;

2. Fără a crea disconfort din cauza zgomotului sau a mirosului;

3 .Fără a afecta negativ peisajul sau zonele de interes special.

Gestionarea deșeurilor medicale trebuie să se realizeze în conformitate cu prevederile Strategiei Naționale de gestionare a deșeurilor precum și a prevederilor actelor normative în vigoare.

Astfel, modalitatea tehnică de eliminare a deșeurilor medicale propusă este neutralizarea prin decontaminare termică la temperaturi scăzutge urmată de mărunțire, deformare conform OMS 1226.2012.

Analiza economică are în vedere legislația română referitoare la analiza cost-beneficiu.Documentele naționale de programare prin implementarea acțiunilor cofinanțate din instrumente structurale (FEDR și FC), și anume Cadrul Național Strategic de Referință (CNSR) și Programele Operaționale Sectoriale relevante (POS),

Regulamentele și ghidurile relavante ale CE, statistici, prognoze și alte documente, care pot furniza informații care pot fi luate în considerare la elaborarea cadrului metodologic de realizare a ACB.

Proiectul ”Neutralizarea deșeurilor medicale periculoase rezultate din activitatea medicală” Axă Prioritară 2-POS Mediu ”Dezvoltarea sistemelor de management integrat al deșeurilor și reabilitarea siturilor contaminate istoric”, Domeniul major de intervenție 2- Dezvoltarea sistemelor de management integrat al deșeurilor și reabilitarea siturilor istorice contaminate ” nu este un proiect generator de venituri, nu prevede taxe sau tarife care vor fi percepute de autoritățile locale pentru utilizarea acestor instalații de neutralizare a deșeurilor periculoase realizate din activitatea economică, deci nu vor exista venituri directe.

Acest proiect generază beneficii economice și costuri economice.

Calculul costurilor implică conversia costurilor de investiții și a celor operaționale de pe piață, în prețuri economice, și presupune defalcarea costurilor proiectului în următoarele categorii:

a) Costuri de salvare a resurselor;

b) Reducerea disconfortului vizual, a plăcerilor cauzate de mirosuri, și a riscurilor asupra sănătății, ca urmare a eliminării zonelor de depozitare necontrolată și a evitării sau colectării corespunzătoare a tratării levigatului.

Reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră a evitării eliminării în mediul înconjurător a emisiilor de metan, bioxid de carbon, care de obicei reprezintă 64%, respectiv 34% din volum, din totalul gazelor generate din descompunerea deșeurilor direct prin incinerare.

Cuantificarea acestor beneficii poate fi facută prin estimarea unei reduceri anuale exprimată în tone de metan și bioxid carbon, datorate proiectului, transformarea cantităților de metan în bioxid de carbon echivalent utilizând un factor standard de conversie și monetizare.

La analiza economică a acestui proiect investițional vom lua în calcul următoarele aspecte:

a)Proiectul investițional presupune reducerea costurilor de operare;

b)Proiectul investițional creează beneficii economice, cum ar fii: reducerea discomfortului vizual, reducerea neplăcerilor cauzate de mirosuri și riscuri asupra sănătății mediului și a populației.

Analiza de sensivitate a proiectului propus a fost realizată prin calculele tabelare aferente fiecărui scenariu de evoluție a parametrilor cheie inclusiv prin variația cumulată a tuturor factorilor analizați.

Pentru determinarea sensivității rentabilității și riscul pentru proiectul propus au fost luați în calcul următorii factori determinanți:

1.Nivelul investiției;

2.Costurile de operare anuale;

3.Beneficii economice.

Asistența tehnică sprijină beneficiarul în pregătirea și implementarea proiectului prin activități de pregătire, monitorizare, evaluare, informare și control a acestuia.

Factorii implicați în dezvoltarea proiectului :

a)Beneficiarii și Autoritate contractantă: Ministerul Sănătății.

b)Beneficiarii finali ai proiectului sunt 98 de spitale din rețeaua sanitară publică din România, care vor fi dotate cu echipamente de neutralizare deșeuri medicale.

Alocarea celor 144 echipamente pe cele 98 de spitale s-a realizat pe baza cantității medii zilnice de deșeuri medicale generate de fiecare spital, conform datelor furnizate de Ministerul Sănătății în data de 10 august 2013, precum și a datelor existente în baza de date privind gestiunea deșeurilor medicale periculoase furnizată de Direcțiile Județene de Sănătate Publică, în urma evaluării situației la nivel național.

Calculul a fost realizat luând în considerare următoarele ipoteze de lucru, bazate pe informații reale furnizate de spitalele care au în dotare echipamente de neutralizare deșeuri medicale din țară, precum și considerații de ordin tehnic și de specialitate, furnizate de companii private care prestează servicii de întreținere, mentenanță și service pentru echipamente similare.

Pe piața internă au fost identificate minim trei furnizori de echipamente de neutralizare deșeuri medicale, ale căror capacitate minimă de procesare deșeuri este de 25 kg/ciclu. Cantitățile medii de deșeuri procesate se pot grupa în 3 categorii, pentru eficientizarea încărcării și operării acestora.Pentru a nu suprasolicita mecanismele echipamentelor, cantitățile medii efectiv procesate se situează la aproximativ 75% din capacitatea maximă admisă.Perioada de utilizare zilnică variază în funcție de durata unui ciclu de neutralizare-acestea sunt cuprinse în intervalul 35-90 minute, în funcție de tipul de echipament, capacitate, compoziția amestecului de deșeuri periculoase, etc., la acestea se adaugă timpul de încărcare-descărcare, transport și depozitare a deșeurilor periculoase neutre: astfel, în cadrul unui program de lucru zilnic, numărul de cicluri este limitat, funcționarea efectivă având o acoperire de aproximativ 6 ore.În cursul unei săptămâni, există o planificare a perioadelor de neutralizare a deșeurilor medicale periculoase acumulate, aceasta făcându-se, în general, în funcție de următorii parametri: cantitate de deșeuri produse, programarea prelurării deșeurilor neutre de către companiile de salubritate, prepararea agentului de lucru necesare neutralizării, programul operatorului cu atribuții în domeniul neutralizării deșeurilor, planificarea operațiunilor.

Luând în calcul ipotezele de mai sus, am realizat o estimare a cantității medii anuale de deșeuri medicale care pot fi procesate cu ajutorul echipamentelor, conform (Tabel 3.3):

TABEL 3.3 Estimarea cantitățiilor medii anuale de deșeuri medicale

Din macheta de mai sus, a rezultat faptul că, pe baza capacității medii anuale de procesare cu un echipament de capacitate mică, cantitatea medie anuală de deșeuri medicale care poate fi procesată este de aproximativ 9000-9.900 kg.

În plus, pe baza informațiilor furnizate de un număr de 8 spitale din țară, cu privire la costurile fixe medii lunare direct atribuibile neutralizării cantităților de deșeuri medicale în același interval de referință, am calculat cantitatea teoretică medie lunară de deșeuri medicale periculoase necesară pentru a atinge punctul de inflexiune sub care dotarea cu un echipament de neutralizare nu poate fi fezabilă din punct de vedere economic, utilizând următoarea formulă de calcul:

Q=CF/(PE-CuV),

Unde:

Q=cantitatea de deșeuri;

CF=Costuri fixe, valoarea medie rezultată conform informațiilor furnizate de spitale (eliminând valorile extreme de peste 50% față de valorile cele mai apropiate): 2115,76 (salarii)+866,57(mentenanță)=2982,33 lei.

Cuv- costuri unitare variabile, valoarea medie rezultată din calcule (pe baza informațiilor furnizate de Spitalul Județean de Urgență Sibiu): 0,72+0,169=0,899 lei/kg.

PE=prețul mediu de piață actual (pentru eliminarea deșeurilor medicale periculoase); valoarea medie utilizată: 5953 lei/kg.

Înlocuind în formula de mai sus, rezultă o cantitate minimă de deșeuri medicale periculoase de:

Q=590 kg/lună, respectiv aproximativ 7000 kg/an.

În baza acestor ipoteze de lucru, am selectat pentru dotarea cu echipamente de neutralizare deșeuri medicale acele spitale pentru care, conform informațiile avute la dispoziție, au comunicat o cantitate medie anuală de peste 9000 kg.

3.4 Situația actuală privind gestionarea deșeurilor

Momentan,Spitalul Clinic Județean de Urgență Sibiu deține planul de gestionare a deșeurilor,întcmit în baza OMS 219/2002,ordin abrogat de OMS 1226/2012.Acest plan are ca și scop asigurarea colectării separate de la sursă a deșeurilor asimilabile cu cele menajere și a celor infecțioase,precum și evidența lunară corectă a cantităților de deșeuri generate.

Tipurile de deșeuri generate în Spitalul Clinic Județean de Urgență Sibiu sunt:

a)Deșeuri menajere-deșeuri nepericuloase:Deșeuri alimentare(cu excepția celor provenite de pe secția Boli Infecțioase,ambalaje pentru materiale sterile,flacoane de perfuzie(sticlă sau plastic),care nu au intrat în contact cu sângele,bonete de unică folosință necontaminate cu lichide biologice,ghips necontaminat,recipiente de sticlă sau plastic care nu au venit în contact cu sângele,ambalaje provenite de la medicamente.

b)Deșeuri infectate-deșeuri periculoase:Drenuri,sonde,pungi de plastic pentru colectarea urinii,membrane de dializă,recipiente pentru prelevări de sânge/urină,alte materiale de laborator folosite,părți anatomo-patologice rezultate de la blocurile operatorii sau de la anatomie-patologică,tampoane,comprese îmbibate cu sânge,câmpuri operatorii,pansamente și alte materiale contaminate(pampers),echipamente de unică folosință (mănuși,măști,seringi,etc),ace,catere,perfuzoare cu tubulatură și ace,care au venit în contact cu sângele ,lame de bisturiu de unică folosință,sticlărie spartă sau nu ,contaminată cu lichide biologice.

Accesul deșeurilor transportate cu ajutorul europubelelor din secții,la orele stabilite în protocolul de gestionare al deșeurilor periculoase,se face prin ușa de acces 1.Secțiile lasă pubela cu deșeuri contaminate în depozitul temporar pentru deșeuri medicale,apoi,pe ușa de acces nr.2 personalul secției trece în depozitul de pubele curate,de unde preiau o astfel de pubelă,iar pe ușa nr.3 părăsește această încăpere și prin holul de evacuare al deșeurilor neutralizate iese din clădire spre secție.

Pubela cu deșeuri contaminate este preluată de personalul stației de neutralizare,este transportată prin ușa de acces nr.4 în sala de neutralizare,unde conținutul său este neutralizat și tocat.Pubela se întoarce tot prin ușa nr.4 în spațiul de igienizare.Aici este spălată și dezinfectată conform protocolului privind deșeurile periculoase din S.C.J.U.S.Pubela curată este evacuată în depozitul de pubele curate.

Deșeurile neutralizate și mărunțite se încarcă în europubele pentru deșeuri menajere și prin ușa nr.5 sunt transportate în holul de evacuare a deșeurilor neutralizate.Aici nu se depozitează,ci se transportă direct la rampa de deșeuri menajere.

Personalul se echipează în ținuta de lucru împreună cu restul personalului sectorului tehnic în vestiarul amplasat în curtea sectorului administrativ.

După echipare fiecare persoană își desfașoară activitatea conform fișei postului.Igiena mâinilor personalului se efectuează prin spălare la chiuveta amplasată în spațiul de igienizare al pubelelor.

3.4.1 Responsabilități privind gestionarea deșeurilor

Obiective: Conștientizarea personalului asupra necesității unui sistem corect de management; rducerea pericolelor generate de manevrarea deșeurilor periculoase.

Acțiuni: Instruirea și formarea profesională continuă pentru angajați, cu privire la gestionarea deșeurilor medicale în următoarele situații: la angajare,preluarea unei noi sarcini de serviciu sau la trecerea pe alt post, introducerea de noi sarcini de serviciu sau la trecerea pe alt post, introducerea de noi tehnologii; personalul implicat în sistemul de gestionare trebuie să cunoască : tipurile de deșeuri produse,riscurile pentru mediu și sănătate umană,planul de gestionare a deșeurilor rezultate din activități medicale.

Responsabilitățile privind gestionarea deșeurilor sunt următoarele:

a) Reprezentantul legal al unității medicale are următoarele atribuții:

Inițiază,implementează și conduce sistemul de gestionare a deșeurilor,inclusiv sumele acoperirii costurilor.

Desemnează o persoană,din rândul angajaților proprii,respectiv coordonatorul activității de protecție a sănătății în relație cu mediul,care să urmărească și să asigure îndeplinirea obligațiilor prevăzute de Legea 211/2011,precum și de legislația specifică referitoare la managementul deșeurilor medicale.

Controlează și răspunde de colectarea,transportul,tratarea și eliminarea deșeurilor rezultate din activitățile medicale.

Poate delega atribuții către coordonatorul activității.

Aprobă planul de gestionare a deșeurilor rezultate,pe baza regulamentelor interne,a codurilor de procedură a sistemului de gestionare.

Aprobă planul de formare profesională continuă a angajaților din unitatea sanitară.

b) Coordonatorul activității de protecție a sănătății în relație cu mediul:

Elaborează și supune spre aprobarea conducerii planul de gestionare,pe baza regulamentelor și codurilor de procedură pentru colectarea,stocarea,transportul,tratarea și eliminarea deșeurilor medicale,în acest scop el colaborează cu epidemiologi,în vederea elaborării unui plan corect și eficient de gestionare a deșeurilor.

Coordonează și răspunde de sistemul de gestionare a deșeurilor ,în acest scop,elaborează regulamentul intern referitor la colectarea separată pe categorii,stocarea temporară,transportarea și eliminarea deșeurilor,clasifică deșeurile.

Stabilește codul de procedură a sistemului de gestionare a deșeurilor.

Evaluează cantitățile de deșeuri periculoase și nepericuloase generate,păstrează evidența cantităților pentru fiecare categorie de deșeuri și raportează datele conform HG 856/2002.

Coordonează activitatea de culegere a datelor și pentru determinarea cantităților produse pe tipuri de deșeuri,în vederea completării bazei naționale de date și a evidenței gestiunii.

Supreaveghează activitatea personalului implicat în gestionarea deșeurilor.

Se asigură de cântărirea corectă a cantității de deșeuri medicale care se predă operatorului economic autorizat.

Propune și alege soluția de eliminare finală într-un mod cât mai eficient a deșeurilor medicale.

Verifică dacă operatorul economic ce prestează servicii de transport este autorizat,precum și verificarea autovehiculului dacă corespunde cerințelor legale.

Colaborează cu persoana desemnată să coordoneze activitatea de gestionare a deșeurilor.

Este responsabil de îndeplinirea tuturor obligațiilor prevăzute de lege în sarcina deținătorului de deșeuri,inclusiv a celor cu privire la închierea de contracte cu operatorii economici autorizați pentru transportul,tratarea și eliminarea deșeurilor.

c) Medicul delegat cu responsabilitățile în prevenirea și combaterea infecțiilor nozocomiale din unitățile sanitare:

Participă la stabilirea codului de procedură a sistemului de gestionare a deșeurilor medicale.

Participă la buna funcționare a sistemului de gestionare.

Supreaveghează activitatea personalului implicat în sistemul de gestionare.

Răspunde de educarea și formarea continuă a personalului cu privire la gestionarea deșeurilor medicale.

Elaborează și aplică planul de educare și formare continuă cu privire la gestionarea deșeurilor medicale.

d) Șeful serviciului administrativ

Asigură și răspunde de aprovizionarea unității cu materialele necesare sistemului de gestionare a deșeurilor medicale periculoase.

Se asigură și răspunde de întreținerea instalațiilor de tratare prin decontaminare termică.

Controlează respectarea de către unitatea sanitară a condițiilor tehnice stipulate în contractul încheiat cu operatorii economici care prestează activitățiile de tratare,transport și eliminare finală a deșeurilor,astfel încât să demonstreze trasabilitatea deșeurilor în sensul prevenirii abandonării în locuri nepermise sau eliminării necorespunzătoare a acestora/

e) Medicul șef de secție:

Controlează modul în care se aplică codul de procedură stabilit pe secție.

Semnalează imediat directorului adjunct economic și șefului serviciului administrativ deficiențele în sistemul de gestionare.

f) Asistenta șefă :

Răspunde de aplicarea codului de procedură.

Prezintă medicului șef de secție planificare necesarului de materiale.

Aplică metodologia de culegere a datelor pentru baza națională de date privind deșeurile rezultate din activitatea medicală.

g) Asistenta din unitățile sanitare

Aplică procedurile stipulate în codul de procedură.

Aplică metodologia de culegere a datelor privind deșeurile rezultate din

activitatea medicală.

h) Infirmiera

Aplică procedurile stipulate de codul de procedură.

Aplică metodologia de culegere a datelor pentru baza națională de date privind deșeurile rezultate din activitatea economică

i) Îngrijitoarea pentru curățenie

Aplică procedurile stipulate de codul de procedură.

Asigură transportul deșeurilor pe circuitul stabilit de codul de procedură

3.4.2 Tipuri de deșeuri generate în cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență Sibiu.Clasificarea și eliminarea aceastora.

Asigurarea colectării separate de la sursă a deșeurilor asimilabile cu cele menajere și a celor infecțioase, precum și evidența lunară a cantităților de deșeuri periculoase se realizează conform prevederilor Ord. MS 1226/2012

CATEGORII DE DEȘEURI PERICULOASE (Tabel 3.4):

a) cod 18 01 03* – deșeuri a căror colectare și eliminare fac obiectul unor măsuri speciale privind prevenirea infecțiilor;

b) cod 18 01 02 – fragmente și organe umane, inclusiv recipiente de sânge și sânge;

c) cod 18 01 06*- chimicale constând din sau conținând substanțe periculoase (cu pictogramele aferente proprietăților periculoase ale acestora);

d) cod 18 01 08*- medicamente citotoxice și citostatice.

Tabel 3.4: Clasificarea deșeurilor produse în SCJUS

Modul de tratare prin decontaminare termică la temperaturi scăzute (abur, aer cald etc.) și modul de eliminare a deșeurilor rezultate din activitățile medicale se realizează cu ajutorul următoarelor instalații:

a) Instalație de neutralizare a deșeurilor tip ISDM-2

I nstalația pentru sterilizarea și mărunțirea deșeurilor medicale tip ISDM-2 este situată în cadrul gospodăriei de neutralizare.Este destinată neutralizării deșeurilor infectate prin sterilizare,funcționând prin metoda autoclavării în abur satuarat umed.

Componentele instalației sunt:

Modul generator de aburi -2 buc;

Modul autoclavă -2 buc;

Modul recipient colectare lichide -2 buc;

Modul acționare pneumatică -2 buc;

Tablou electric de comandă -1 buc;

Dedurizator -1 buc;

Hidrofor -1 buc;

Compresor -1 buc;

Mărunțitor cu buncăr și suport -1 buc;

Cărucior colectare deșeuri neutralizate -1 buc;

Cărucior alimentare cu deșeuri -1 buc;

Panouri frontale -8 buc;

Panouri laterale -8 buc;

Ansamblu țevărie -1 set;

Suport fixare instalație -2 buc;

Aburul necesar pentru autoclavare se produce prin instalația proprie de autoclavare.Alimentarea cu curent electric se face cu curent alternativ,la 380 de V și la frecvența de 50 Mz.

Următoarele categorii de deșeuri pot fi procesate:

Deșeuri infecțioase solide (mănuși,seringi,tubulatură de plastic sau cauciuc,textile contaminate,fiole sau cutii de medicamente fără conținut)

Deșeuri înțepătoare –tăietoare colectate în cutii speciale de volum maxim 3 litri

Capacitatea instalației este de maxim 40kg/autoclavă.Având în vedere cantitatea medie de deșeuri generată zilnic în spital,de aproximativ 430kg deșeuri moi infectate și aproximativ 30 kg deșeuri înțepătoare tăietoare,se apreciază un nr. de 6-7 cicluri de autoclavare/zi la capacitate maximă,și utilizând ambele autoclave,pot asigura eliminarea finală a deșeurilor produse zilnic în spital.

Controlul sterilizării se realizează prin confirmarea repspectării parametriloe unui ciclu de sterilizare prin printare la imprimanta atașată instalației.Se vor utiliza programele P2,P3 și P4,cu respectarea parametrilor înscriși în cartea tehnică a aparatului.

Eficacitatea procesului de sterilizare se datoreaza și se realizează printr-un sistem integrat care efectuează sterilizarea cu abur saturat realizând o reducere de 6 log 10 (distingere de 106)a oricărei forme microbiene precum și a sporilor de Bacillus Stearothermopbilus,urmată de mărunțurea deșeurilor precum și minimizarea volumului acestora.

b) Instalația NEWSTER 10

Newster 10 este proiect expres pentru tratarea deșeurilor sanitare solide cu potențial infecțios pentru a obține:

-Sterilizarea

-Modificarea fizică

-Deshidratarea

-Reducerea volumului

-Reducerea greutății

Mașina și componentele acesteia trebuie utilizate numai la tratarea deșeurilor sanitare solide,care conțin lichide contaminate potențial de microorganisme patogene,provenite din spitale,laboratoare,centre de cercetare medicală,centru de dializă,saloane de boli contagioase.

Tipurile de deșeuri sanitare tratate de către NEWSTER și clasificarea acestora:

Deșeuri tăietoare C.E.R : Ace,seringi,cuțite,venflon,lame și bisturiuri de unică folosință

Deșeuri tăietoare neutralizate C.E.R : Ace,seringi,cuțite,venflon,lame și bisturiuri.

Procesul de sterilizare :Termic prin distrugerea proteinelor în mediu umed ,cu temperatura maximă de peste 1500C la sfârșitul ciclului.

Metoda de încălzire : Prin impactul și fricțiunea dintre particulele materialului tratat.

Sterilizarea are loc într-un recipient închis, unde un rotor puternic echipat cu cuțite dezintegreaza,agită și încălzește deșeurile prin impact și fricțiune.Temperatura masei deșeurilor este măsurată în timp real și cu maximă precizie de senzori speciali,în timp ce acestea sunt agitate constant.

Când temperatura ajunge la 1500C masa deșeurilor este pulverizată automat cu apă ca să scadă tempertura.Deșeurile tratate se răcesc la 950C.În acest moment ,ciclul este încheiat iar produsul acum sterilizat este evacuat automat.

Și la acest aparat s-au efectuat două testări microbiologice după cum urmează:una efectuată de Institutul de Sănătate Publică București și una la Institutul Cantacuzino.(anexăm copii după rapoarte)

Din punctul de vedere al monitorizării emisiilor în mediu rezultate din procesul de tratare (aer, apă uzată) Spitalul Clinic Județean de Urgență Sibiu monitorizează parametrii specificați în O.M.S 1279/2012:

a) aeromicroflora din aerul interior – lunar;

b) încărcătura microbiologică pe suprafața echipamentului – trimestrial;

c) apa uzată evacuată din echipament – lunar d)indicatorul PM10 – trimestrial, conform legislației în vigoare.

Deșeurile anatomo-patologice(18.01.02) se elimină prin incinerare,fiind preluate de către SC Eurotranschem SRL.

Deșeurile care conțin substanțe chimice(18.01.06*)se elimină prin incinerare,fiind preluare de către SC Eurotranschem SRL.

Deșeurile a căror colectare,tratare și eliminare nu fac obiectul luării unor măsuri speciale se elimină prin tratare , fiind preluate de către SC Eurotranschem SRL.

Deșeurile rezultate din activitatea de radiologie ( revelator,fixator,filme uzate) sunt valorificate , fiind predate către SC Romax Trading SRL.

Deșeurile rezultate în urma neutralizării se predau către SC GETESIB SA și sunt eliminate prin rampa de deșeuri menajere a municipiului Sibiu.

Medicamentele expirate sunt preluate de către SC Eurotranschem SRL și eliminate prin incinerare.

3.4.3 Codul de procedură al sistemului privind gestionarea deșeurilor periculoase

Depozitarea temporară:

Se face în încăperi special destinate, sub cheie, unde accesul persoanelor neautorizate este strict interzis. Aceste încăperi trebuie să aibă sifon de pardoseală pentru a permite evacuarea apelor uzate rezultate în urma curățeniei și dezinfecției, condiție greu de realizat într-un spital vechi, unde nu au existat spații proiectate în acest scop. Fiecare secție își va reevalua posibilitățile de reamenajare ținând cont de cerințele de mai sus;

Deseurile cu grad ridicat de infectiozitate din laboratoare ( de exemplu cele rezultate din laboratorul de microbiologie etc) trebuie autoclavate inainte de a fi eliminate ca deseuri infectioase; ele se transportă ulterior la instalația de mărunțire;

Durata depozitării temporare în încăperea special destinată, sub cheie, nu va depăși 48 ore;

Depozitarea propriu-zisă se face în pubele mobile, cu pereți rigizi, lavabili, rezistenți la acțiunea dezinfectantelor, marcate cu : „DEȘEURI MEDICALE „ si cu pictograma „PERICOL BIOLOGIC”. Este interzisă depozitarea în aceste pubele a deșeurilor periculoase neambalate (vrac);

Personalul din secții care manipulează deșeurile contaminate va purta echipament de protecție separat: halat destinat doar acestei activități; mănuși rezistente;

flacoanele cu sânge Celelalte lichide biologice suspecte de contaminare (aspiratul endotraheal, nasogastric etc.) se aspiră într-un recipient dezinfectabil (borcane de aspirație) umplute o treime cu sol. dezinfectantă pentru suprafețe( ex. Soluție clorigenă 1 tb/1 litru apă). Aceste borcane se acoperă înainte de ieșirea din salon și se aruncă la toaletă. Imediat, toaleta va fi dezinfectată cu soluție clorigenă, aceeași concentrație .

3.5 COSTURI DE INVESTIȚIE

Obiectivul principal al proiectului /investiției propuse îl reprezintă achiziția de echipamente de neutralizare deșeuri medicale, de diferite capacități, corespunzătoare cantității de deșeuri produse de fiecare categorie de spital (mic/mediu/mare), amenajarea sau construirea spațiilor necesare amplasării acestor echipamente, precum și a dotărilor tehnice suplimentare în fiecare dintre spitalele dotate cu ehipament prin proiect.

3.5.1 Descrierea dotărilor tehnice suplimentare

Dotările tehnice suplimentare propuse a fi achiziționate prin proiect se referă, în principal la:

Sistemul de control și monitorizare tip SCADA, echipamente IT: sistem de calcul, imprimantă, sursă neîntrelubilă de curent (UPS).

Caracteristici tehnice ale dotărilor tehnice suplimentare:

Sistemul SCADA -SCADA este prescurtarea pentru Monitorizare, Control și Achiziții de Date ( Supervisory Control and Data Acquisition). Automatizările SCADA sunt folosite pentru monitorizarea sau controlul proceselor chimice, fizice sau de transport.

Sistemul SCADA conține subsistemele:

RTU –Unitățile Comandate la Distanță realizează conexiunea cu echipamentele supravegheate, citesc starea acestora, citesc mărimile măsurate cum ar fi: presiunea, debitul, tensiunea sau curentul.RTU pot controla echipamentele trimitând semnale, cum ar fi cel de închidere a unui releu sau valve sau setarea vitezei unei pompe.

PLC –Controllere logice programabile citesc starea comutatoarelor, a indicatoarelor de temperatură, de poziție etc.

HMI-Interfața om-mașină.

Componentele uzuale ale unui sistem SCADA sunt:

Mai mult RTU și PLC;

Stația Master și Computer(e);

Infrastructura de comunicație,

Sistemele SCADA folosesc combinate conexiuni radio, seriale sau conexiuni modern în funcție de necesități.

Protocoalele SCADA sunt concepute foarte compacte și mult concepute ca să poată trimite informații stației master chiar și când stația master interoghează RTU.

Tabel 3.6: Cheltuieli în vederea realizării investiței

3.5.2 Costuri de întreținere și operare

Pentru costurile de operare, am păstrat același exemplu prezentat în cadrul cap.4; sunt preluate date de calcul reale de la un spital care deține un echipament de neutralizare deșeuri medicale:

Capacitate de procesare/ciclu: 20-45 kg deșeuri;

Durata unui ciclu=45 min;

Încărcătura medie/ciclu= 35 kg deșeuri;

Referință: Echipament de neutralizare deșeuri medicale la temperaturi înalte.

Tabel 3.7: Costuri de operare

3.5.3 Analiza economică

Metodologia folosită pentru evaluarea contribuției proiectului la bunăstarea economică și socială ca urmare a implementării investiției, constă în luarea în considerare a externalităților care conduc la costuri și beneficii sociale, care nu au fost avute în vedere în analiza financiară pentru că nu generează cheltuieli sau venituri bănești direct pentru proiect.

Analiza socio- economică s-a efectuat pe baza corecțiilor fiscale privind impozitele directe și indirecte, plățile asigurătorilor sociale și determinarea externalităților.

Analiza economică are la bază analiza financiară aplicată asupra fluxurilor de numerar și presupune aplicarea unor corecții pentru identificarea tuturor aspectelor.Aceste corecții sunt:

a) Corecții fiscale – având în vedere că instituțiile publice obțin bani din taxe, corecțiile fiscale sunt absolut necesare deoarece reprezintă mutarea unor sume în cadrul aceluiasi buget.Astfel, trebuie eliminat TVA-ul și alte taxe care generează fluxuri de ieșiri de bani pe de o parte dar și de intrări pe de altă parte.

b) Conversia prețurilor de piată în prețuri contabile- asemenea conversie se impune datorită faptului că prețurile curente ale pieței nu pot reflecta valoarea lor socială datorită distoriunilor pieței (regim de monopol, bariere comerciale) afectând rezultatele analizei.

c) Conversia prețurilor de piață în prețuri contabile – asemenea conversie se impune datorită faptului că prețurile curente ale pieței nu pot reflecta valoarea lor socială datorită distorsiunilor pieței (regim de monopol, bariere comerciale) afectând rezultatele analizei.

Pentru a efectua o evaluare cât mai corectă a fluxurilor de numerar s-au folosit următorii factori de conversie:

Tabel 3.8 Evaluarea fluxului de numerar

Inflația

Datele privind inflația se bazează pe dezvoltarea indicelui anual de preț de consum, în care inflația este calculată prin deducerea a 100 din CPI anual.

Versiunea curentă este bazată pe datele furnizate de CNP în iunie 2009, date care sunt considerate indicative pentru documentul revizuit.

Tabel 3.9: Prezumții privind dinamica inflației

CAPITOLUL 4

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

Spitalul Clinic Județean de Urgență Sibiu fiind o unitate medicală și de asistență medicală a populației de pe raza domiciliului Sibiu,a județului Sibiu și chiar a unor județe limitrofe,funcționarea acestuia este obligatorie sub aspect medical.

Poluărilor,respctiv impactul asupra factorilor de mediu (aer atmosferic,sol,subsol,ape subterane,ape de suprafață) se înscriu în general în limite acceptabile,situație stabilită prin Bilanțul de Mediu realizat în anul 2001.Apele uzate menajere îndeplinesc condițiile de calitate la descărcarea în rețeaua de canalizare din zonă.Nu se fac descărcări sau evacuări de ape reziduale de tip industrial în cursul de apă de suprafață sau în subsol , neexistând riscul poluării apelor subterane.

Amenajările interioare peisagistice a spațiilor verzi sunt necesare pentru creera unui ambient plăcut pacienților și angajaților și s-au îmbunătățit calitativ prin închiderea incineratorului,eliminându-se poluarea cu Pn,Zn,Cu,Mn,Ba,Sn,precum și dibenzo dioxine și dibenzo furane,provenite din procesul de ardere a incineratorului.Pentru a împiedica în timpul perioadelor calde și secetoase formarea de praf de pe aleile nebetonate și parcările neamenajate propunem amenajarea acestora cu dale speciale înierbate pentru evitarea inhalării de către pacienți și personal a unor eventuali aerosoli cu praf.Pentru încadrarea în prevederile de calitate a apelor uzate,propunem curățirea săptămânală a căminelor de vizitare de pe traseul interior de canalizare și dezinfectarea acestora.

În vederea implementării proiectului european, s-au luat următoarele măsuri în ceea ce privește buna desfășurare a demersurilor:

Colectarea și separarea pe categorii de deșeuri

Obiective: Reducerea riscului de contaminare cu boli infecțioase; minimizarea cantității de deșeuri.

Acțiuni:: Achiziționarea de materiale care generează cantități mici de deșeuri; utilizarea de metode și echipamente care nu generează substanțe chimice; separarea la sursă prin asigurarea că deșeurile sunt colectate în ambalajele fiecărei categorii; tratarea deșeurilor prin utilizarea metodei de decontaminare termică la termperaturi scăzute;

eliminarea finală în condiții corespunzătoare după reducerea pe cât posibil a cantității de deșeuri ,deșeurile tratate se elimină prin metode cu impact minim asupra mediului înconjurător; colectarea în ambalaje corespunzătoare la locul de producere prin separarea corectă a deșeurilor pe categorii deșeuri asimilabile cu cele menajere,deșeuri infecțioase și deșeuri înțepătoare-tăietoare; afișarea în toate secțiile la punctul de colectare a deșeurilor, a instrucțiunilor despre separarea corectă pe categorii de deșeuri; colectarea separată a materialelor care se pretează la recuperare,refolosire și reciclare; în cazul în care nu se respectă separarea deșeurilor (cele periculoase de cele nepericuloase) se tratează întreaga cantitate de deșeuri în care au fost amestecate deșeuri periculoase; recipientul în care se face colectarea și vine în contact direct cu deșeurile periculoase rezultate din activități medicale este de unică folosință și se elimină odată cu conținutul; pentru deșeurile infecțioase se folosește pictorgrama „Pericol biologic”,iar pentru codurile 18.01.06*,se folosesc pictogramele aferente proprietăților periculoase : „Inflamabil”, „Coroziv”, „Toxic”.

Stocarea temporară

Obiective: Limitarea accesului persoanelor neautorizate.

Acțiuni: Stocarea temporară trebuie realizată în funcție de categoriile de deșeuri colectate la locul de producere; este interzis accesul persoanelor neautorizate în spații destinate stocării temporare(rampa de neutralizare deșeuri medicale); este interzisă cu desăvârșire abandonarea,descărcarea sau eliminarea necontrolată a deșeurilor medicale;.

spațiul central destinat stocării termporare a deșeurilor periculoase permite stocarea temporară a cantității de deșeuri periculoase acumulate în intervalul dintre două îndepărtări succesive ale acestora; spațiul de stocare temporară a deșeurilor periculoase este o zonă cu potențial septic și este separată funcțional de restul construcției și asigurat prin sisteme de închidere; încăperea în care sunt stocate temporar deșeurile periculoase este prevăzută cu sifon de pardoseală pentru evacuarea în rețeaua de canalizare a apelor uzate rezultate în urma curățirii și dezinfecției; sunt asigurate dezinfecția și deratizarea spațiului de stocare temporară în scopul prevenirii apariției vectorilor de propagare a infecțiilor; durata stocării temporare a deșeurilor medicale infecțioase în incintele unităților medicale nu poate să depășească 48 de ore; condițiile de stocare temporară a deșeurilor rezultate din activități medicale trebuie să respecte normele de igienă în vigoare; durata pentru transportul și eliminarea finală a deșeurilor medicale infecțioase nu trebuie să depășească 24 de ore.

c) Transportul deșeurilor rezultate din activitatea medicală

Obiective: Protejarea pacienților și a vizitatorilor.

Acțiuni: Transportul deșeurilor medicale periculoase până la locul de eliminare finală se realizează cu mijloace de transport autorizate; în incinta curții Spitalului Clinic Județean de Urgență Sibiu există un circuit al deșeurilor medicale cu risc biologic; deșeurile medicale periculoase sunt transportate cu ajutorul unor cărucioare speciale sau cu ajutorul containtelor mobile; atât autovehiculele,cât și cărucioarele și containerele mobile se curăță și se dezinfectează după fiecare utilizare în locul unde are loc descărcarea; întrucât,Spitalul Clinic Județean de Urgență Sibiu este format din mai multe clădiri situate în locații diferite,transportul deșeurilor se realizaează prin intermediul operatorului economic contractant de unitatea sanitară; Spitalul Clinic Județean de Urgență Sibiu are obligația să se asigure ca pe durata gestionării deșeurilor,de la manipularea în incinta unității,încărcarea containerelor în autovehiculul destinat transportului,până la eliminarea finală,sunt respectate toate măsurile impuse de lege.

d) Tratarea și eliminarea deșeurilor rezultate din activități medicale

Obiective: Distrugerea rapidă și completă a factorilor cu potențial nociv pentru mediu și pentru starea de sănătate a populației.

Acțiuni: Spitalul Clinic Județean de Urgență Sibiu are obligația să nu amestece diferitele categorii de deșeuri periculoase cu deșeuri nepericuloase și să separe deșeurile,la locul de producere,în vederea eliminării acestora; Spitalul Clinic Județean de Urgență Sibiu tratează deșeurile rezultate din activitatea medicală prin mijloace proprii în instalațiile de decontaminare la temperaturi scăzute; denumirea unei persoane ,din rândul angajațiilor proprii,care să urmărească și să asigure îndeplinirea obligaților prevăzute în sarcina deținătorilor/producătorilor; permiterea accesului autorităților de inspecție și control la metodele,tehnologiile și instalațiile pentru tratarea și eliminarea deșeurilor finale,precum și la documentele care se referă la deșeuri; procesele și metodele folosite pentru tratarea și eliminarea deșeurillor trebuie să fie conforme; mtodele de eliminare trebuie să asigure distrugerea rapidă și completă a factorilor cu potențial nociv; deșeurile nepericuloase sunt colectate separat și predate pe bază de contract unor operatori economici specializați și autorizați.