Proiectul Interioarelor In Componenta Unui Complex de Menire Socio Culturala
PROIECT DE LICENȚĂ
Tema: PROIECTUL INTERIOARELOR ÎN COMPONENȚA UNUI COMPLEX DE MENIRE SOCIO-CULTURALĂ
CUPRINS:
ADNOTAREA
INTRODUCERE
CAPITOLUL 1. PRINCIPII FUNDAMENTALE DE PROIECTARE A INTERIORULUI UNUI RESTAURANT
1.1. Evoluția și dezvoltarea restaurantelor
1.2. Clasificarea și tipul restaurantelor
1.3. Studiul și analiza tendințelor în designul interior a restaurantelor
CONCLUZII LA CAPITOLUL 1
CAPITOLUL 2. ANALIZA CERINȚELOR FUNCȚIONALE ȘI ERGONOMICE A RESTAURANTULUI
2.1. Studiul general despre ergonomie
2.2. Iluminarea în spațiu de interior
2.2.1. Iluminare naturală
2.2.2. Iluminarea artificială în încăperile social-culturale
2.2.3. Tehnologii contemporane în domeniul iluminării
2.3. Conceptul și elementele serviciilor de alimentație
2.4. Elemente și lucrări de finisaj
2.4.1. Scopul construcțiilor complicate din rigips
2.4.3. Pregătirea suprafețelor
2.5. Materiale de construcție
2.5.1 Tehnologia de executare a construcțiilor complicate din rigips pe tavan
2.5.2. Companiile existente în Moldova care se ocupă cu executarea construcțiilor din rigips ( comercializarea și executarea suprafețelor
CONCLUZII LA CAPITOLUL 2
CAPITOLOUL 3. EXAMINAREA PROBLEMELOR ESTETICE A INTERIORULUI RESTAURANTULUI ȘI STRUCTURA ORGANIZATORICĂ
3.1. Stilul în design
3.2. Stilistica cromatică
3.3. Rolul luminii în amenajarea restaurantului
3.4. Tavanul și pardoseaua – factor de echilibru în interior
CONCLUZII LA CAPITOLUL 3
CONCLUZII GENERALE
BIBLIOGRAFIE
ANEXE
INTRODUCERE
Designul interioarelor în proiectarea restaurantelor, demult a trecut din sfera estetică. Atit atitudenea personalului, cit și atmosfera, ambianța interioara creata de designeri are un rol important fața de clienții săi. De aceasta, de altfel depinde buna impresie cu care ramin oaspeții pe tot parcursul șederii. Conceptul restaurantului proiectat, trebuie să aiba o legatura cu tipul bucătăriei adoptate, cu nivelul de deservire, etc.
În proiectul de licență se va încerca să se creeze un interior modern pentu restaurant in stil contemoran cu elemente art deco, de confort și o atmosfera plăcuta pe gustul tuturor, indiferent de vîrstă.
În acet proiect de design interior pentru un restaurant s-au cules atent concepțiile, pentru a se forma, într-un final, un întreg placut. Pentru un public modern, stilat, cu spirit estetic și original, iubitori a formelor neobișnuite, de natură și confort s-a ales Stilul Contemporan, avînd elemente de art deco.
Stilul contemporan este stilul mereu în pas cu moda, avînd ultemile tendințe, obiecte lansate de designerii de top. Confortul, interiorul primitor, luminos, neaglomerat fac parte din acest stil. Astfel s-a ținut cont de unele criterii în amenajarea restaurantului, atingînd scopul de a crea un interior comod datorită mobilierului modern și ergonomic. În mare parte, funcționalitatea imediată, culoarea alba dominantă, introducerea unor accente de culoare datorită accesoriilor e ceea ce reprezintă acest stil în proiectul de licentă.
Cerințele și așteptările cresc odata ce zilnic vin oaspeți din diferite țări, cunoscînd mai bine ca oricine standartele europene. Astfel, obiectvul de bază a fost de crea un interior funcțional, de bun gust, contemporan ceea ce definește pezentul și actualitatea.
La elaborarea proiectului s-a ținut cont de principiile de proiectare, norme si cerințe fața de restaurant. Clădirea are spatii bine zonate care îndeplinesc bine funcția lor de deservirea clienților cît și de relaxare.
Zonarea restaurantului proiectat se află la cota 0.000 (Anexa 2, Fig.4.).
– zona restaurantului
– zona barului
– zona pentru fumători
– zona pentru coffe- breack
Amplasarea tehnologică a restaurantelor și a unitaților similare în construite, cît și modernizarea celor exitente, trebuie sa asigure condițiile desfășurării unei activități normale, eficiente și prin care sa se promoveze formele moderne, de mare productivitate, in pregătirea, prezentarea și servirea asortimentelor de preparate și băuturi.
În practică, amenajarea tehnologică a diferitelor tipuri de unități, presupune abordarea simultană a numeroaselor cerințe cu implicații directe și indirecte asupra servirii clienților, construcția și instalațiile, prevederea și asigurarea spațiilor pentru servire, prevede și organizarea muncii în bucatării și în celelalte spații de producție, asigurarea păstrarii și depozitării social-administrative și gospodărești, dotarea cu utilaje, mobilier și inventar pentru servire și de lucru.
Indiferent de tipul, profilul și categoria unităților, amenajarea/organizarea lor interioară trebuie altfel concepută, însa să asigure un flux tehnologic optim pentru circulația clientilor, a personalului, precum și pentru desfasurarea în bune condiții a activităților de producție și servire.
Pentru ca un consumator să se simta bine intr-o unitate de alimentație publică, un rol important îl are ambianța. O ambianța plăcut se poate obține prin folosirea unui mobilier confortabil, prin aranjamente și decorațiuni. De asemenea, muzica de fond poate contribui la realizarea ambientului.
Se pot folosi decorațini florale așezate în vase speciale pentru mese, pentru salon, pentru hol. Crearea unui ambient plăcut depinde de experiența, dar este condiționată de existența bunului gust.
Designul și arhitectura unui restaurant este foarte important, pentru că îi conferă o identitate vizuală puternică și de calitate. În acest mod, avînd drept scop de a crea un design inedit, aplicînd idei noi, proaspete și o filosofie stilată, o imagine sinceră, simpă, însă, în același timp, rafinată, neabătută radical de la istorie și caracteristicile generale a stilului ales. Asadar, a fost crearea unui restaurant cu un design contemporan dar în armonia elementelor art deco.
1. PRINCIPII FUNDAMENTALE ȘI PROIECTARE A INTERIORULUI UNUI RESTAURANT
1.1. Evoluția și dezvoltarea restaurantelor
Suprafața restaurantului proiectat este de 220.00 m2. Clădirea constituie o structură cu schelet portant, pereții exteriori sunt din etalbond (Anexa 1, Fig. 1,2). Peretii despartitori sunt din zidarie de căramida de armat peste 600 mm dupa înaltime cu 2diametru Bp-l pe toata înaltimea și fixat de stilpii elementelor cadre dupa înaltimea cu 2 locuri, de plansee peste 1500mm. Peretii exteriori sunt executati din zidarie de căramida de argila M50 pe mortar de ciment M35.
Restaurantul are înălțimea de 4000 m. Zonarea restaurantului proiectat se află la cota 0.000 = 11.50 și corespunde cotei pardoselii partierului : zona restaurantului, zona barului , zona pentru fumători, zona pentru dejun (masa suedeza), zona pentru coffe- breack. Fiind delimitată printr-un perete despartitor doar zona pentru fumători. Construcția include scări suplimentare de evacuare precum și de deservire tehnică. La al doilea nivel al clădirii sunt officii.
Spațiile de producție:
Bucătăria este încaperea de pregătire și distribuție a preparatelor culinare cu dotările specifice: plite, cuptoare, sobe, frigidere, congelatoare.
Barul este spațiul de depozitare și distribuție a băuturilor alcoolice și nealcoolice, dotat cu frigidere, camere frigorifice, mașină pentru cuburi de gheață.
Încăperi de distribuire este spațiul ce face legătura între restaurant și spațiile de producție.
De asemenea pe lingă aceste încăperi sunt :
încăperi de păstrare a produselor,
camere cu frigidere,
depozite pentru produse,
încăperi de deservire,
blocuri sanitare,
încăperi pentru personal,
încăperi tehnice,
un vestiar și alte încăperi administrative.
Restaurantul este un local public unde se pot consuma pe loc mâncăruri și băuturi, contra cost. De obicei mîncărurile sunt preparate în bucătăria proprie, de către o echipă specializată (bucătar, ajutor de bucătar), cu ajutorul și supravegherea unui șef-bucătar.
Tipuri de restaurante. Există multe tipuri de restaurante, care oferă consumatorilor diferite preparate, adesea foarte specializate, după rețete din bucătăriile diferitelor culturi. Unele restaurantele sunt integrate în servicii mai complexe, ca hoteluri, aeroporturi, universități.
Restaurant classic. Restaurantele clasice sunt acele tipuri de restaurante, care oferă consumatorilor o gamă mare si variata de preparate culinare de bucătărie, produse de cofetărie – patiserie, precum și băuturi alcoolice și nealcoolice. Restaurantul classic oferă consumatorilor meniuri variate, acoperind o varietate de produse ce formează cele trei mese principale ale zilei: micul dejun, dejunul și cina.
Restaurantele cu specific (Anexa 3, Fig. 5). sunt acele unități gastronomice de profil, care pun la dispoziția oamenilor, preparate culinare și băuturi alcoolice, în condițiile unor aranjarii (dotări) sau specific zonal (obiceiuri, tradiții). În această categorie pot fi incluse locațiile cu specific regional (ardelenesc, bănățean, dobrogean, moldovenesc), precum și unități tradiționale cum ar fi:
Cramă – unitate cu specific național și local, amplasată de obicei în zone viticole sau la subsolul unor clădiri vechi, având mobilier de lemn și încăperi pentru păstrarea vinurilor în butoaie și încăperi speciale pentru depozitarea vinurile vechi, îmbuteliate. Restaurantele de acest tip, oferă clienților pe lângă băuturile și preparatele specifice (fripturi: la proțap, la frigare, la grătar; dulciuri: plăcinte: cu mere, cu vișine, cu brânză dulce; papanași; clătite), degustări de vinuri și programe folclorice.
Colibă – locație turistică cu specific tradițional țărănesc, ciobănesc, cu o gamă diversificată de preparate culinare: gustări tradiționale țărănești (cîrnați afumați, lebăr, tobă, pastramă, jumări, brânzeturi, ceapă roșie); supe, ciorbe; antreuri (mămăligă cu brânză, tocăniță, ciulama, bulz), preparate de bază (diferite fripturi la grătar, la tigaie, la proțap, la ceaun, tochituri) însoțite de garnituri (cartofi țărănești, piureuri, legume asortate) și salate, precum și dulciri (diferite plăcinte cu: dovleac, morcov, brânză dulce, mere). Ca băutură, aceste tipuri de restaurante oferă o gamă variată de tării (rachiu, țuică, pălincă, vișinată, afinată) și vinuri vărsate (la carafă), din producția autohtonă.
Han – unitate turistică amplasată la intresecția unor mari drumuri, care pe lângă preparate culinare și băuturi, oferă turiștilor și posibilități de cazare.
Hanul este o așezare tipică unde călătorii poposesc și pot beneficia de cazare, masă și băutură. Cuvântul han este de origine persană și înseamnă "casă de găzduit și ospătat călătorii contra plată".
În limba română termenul a pătruns în jurul secolului XVI, odată cu accentuarea influenței otomane asupra provinciilor românești dar și a intensificării relațiilor comerciale cu Imperiul Otoman.
Hanurile românești vechi sunt în general clădiri în formă de patrulater, cu ziduri groase în jurul unei curți interioare în care se intră printr-o singură poartă. La parter se găsesc prăvăliile și pivnițele iar la etaj camerele de locuit cu ferestre spre curte. De jur împrejurul clădirii, pe interior, este un pridvor cu coloane și arcade.
Restaurant specializat. Restaurantele specializate reprezintă categoria unităților turistice ce oferă consumatorilor un sortiment de preparate culinare și băuturi, adecvat fiecărui profil în parte:
Restaurant vânătoresc – preparate culinare din vânat (iepure, căprioară, cerb, urs, mistreț, potârniche, rață sălbatică) și dulciuri ce conțin diferite fructe de pădure
Restaurant pescăresc – preparate din pește (morun, nisetru, păstrugă, cegă, crap, păstrăv), fructe de mare, icre.
Restaurant „Zahana” – specializat în servirea ciorbei de burtă și a minuturilor.
Bar de noapte. Barurile de noapte sunt unități turistice cu program de noapte, ce oferă oaspeților, pe lângă preparate culinare și băuturi, programe variate de divertisment și ambient muzical asigurat de orchestră.
1.2. Clasificarea și tipajul restaurantelor
Clasificarea și tipajul restaurantului. Construcția clădirilor are un rol important: garantează corectitudinea proiectării de inne asupra provinciilor românești dar și a intensificării relațiilor comerciale cu Imperiul Otoman.
Hanurile românești vechi sunt în general clădiri în formă de patrulater, cu ziduri groase în jurul unei curți interioare în care se intră printr-o singură poartă. La parter se găsesc prăvăliile și pivnițele iar la etaj camerele de locuit cu ferestre spre curte. De jur împrejurul clădirii, pe interior, este un pridvor cu coloane și arcade.
Restaurant specializat. Restaurantele specializate reprezintă categoria unităților turistice ce oferă consumatorilor un sortiment de preparate culinare și băuturi, adecvat fiecărui profil în parte:
Restaurant vânătoresc – preparate culinare din vânat (iepure, căprioară, cerb, urs, mistreț, potârniche, rață sălbatică) și dulciuri ce conțin diferite fructe de pădure
Restaurant pescăresc – preparate din pește (morun, nisetru, păstrugă, cegă, crap, păstrăv), fructe de mare, icre.
Restaurant „Zahana” – specializat în servirea ciorbei de burtă și a minuturilor.
Bar de noapte. Barurile de noapte sunt unități turistice cu program de noapte, ce oferă oaspeților, pe lângă preparate culinare și băuturi, programe variate de divertisment și ambient muzical asigurat de orchestră.
1.2. Clasificarea și tipajul restaurantelor
Clasificarea și tipajul restaurantului. Construcția clădirilor are un rol important: garantează corectitudinea proiectării de interior și a eventualelor modificări a pereților portanți sau despărțitori, precum și siguranța exploatării în urma modificărilor efectuate de arhitecti.
Construcțiile au scopul de a crea condiții de desfășurare a activității de zi cu zi, dar și de adăpostire luînd în considerare mediul, condițiile naturale și alți factori ce acționează asupra omului și a construcției. Înainte de a reda frumusețe interiorului e nevoie de cercetat construcția pentru a stabili destinația și tipul acesteia.
Clasificarea construcțiilor. Clasificarea construcțiilor se efectuează în funcție de scopul propus și cerințelor ordonate de diferite criterii: rezistență, calitate, funcționale, economice, etc.
– Clasificarea după structura de rezistență prevede modul de alcătuire a elementelor de rezistență a unei clădiri, care pot fi:
structuri cu pereți portanți,
structuri cu schelet portant,
structuri mixte,
structuri speciale.
Conform planului clădirii, aceasta are o structură cu schelet portant realizat din stîlpi și grinzi din beton armat monolit.
– Clasificarea funcțională se referă la destinația de bază a construcțiilor care se împart în două mari categorii: clădiri și construcții inginerești.
Clădirile se grupează în:
clădiri civile (de locuit, social-culturale, administrative, comerciale ect.);
clădiri industriale – destinate producției (uzine, fabrici, hale, magazii, etc.);
clădiri agrozootehnice.
Construcțiile inginerești cuprind toate celelalte construcții (coșuri, turnuri, piloni, rezervoare, etc.).
Conform funcționalității construcția proiectată e o clădire civila multifuncțională.
– Clasificarea după criteriul de calitate ea în considerare calitatea determinată de:
durabilitatea în timp;
rezistențe mecanice;
rezistență la foc;
gradul de confort;
instalații și alte dotări;
finisaje, etc.
După acești factori clădirea satisface cerințele obișnuite.
Alcătuirea generală a clădirii. În conformitate cu actele normative [7], [8], restaurantul trebuie să dispuna de anumite încaperi sau zone, căi de evacuare și cum trebuie de organizat spațiul pentru a fi cît mai efectiv.
Restaurant, se clasifica dupa zona amplasarii, suprafața ocupată, infrastructura.
La proiectarea spațiului unei clădiri trebuie să se țină cont de cerințele funcționale și arhitecturale printre care cele mai importante se referă la:
orientarea favorabilă a încăperilor și ferestrelor față de punctele cardinale;
asigurarea unei legături judicioase între spații din punct de vedere funcțional, tehnologic, economic;
amplasarea corespunzătoare a utilajelor, mobilierului și a altor dotări precum și a unei circulații convenabile.
În proiectul de licență după studiu detaliat asupra restaurantului proiectat s-a organizat zonarea acestuia: zona restaurantului, zona barului, zona pentru fumători, zona pentru dejun (bufet suedez), zona pentru coffe-breack. Fiind delimitată prin pardosea doar zona pentru fumători de zona pentru coffe-breac.
– Conform planului clădirea are o structură cu schelet portant;
– Pereți exteriori din etalbond;
– Pereți despartitori de caramida de armat peste 600mm;
– Ușile din timplarie de aluminiu cu giam termopan;
– Scării din beton armat si scara metalica;
– Instalațiile de apă și canalizare.
Clasificarea pereților. După planul existent pentru a asigura funcționalitatea clădirii conform destinațiilor, clădirea se închide către exterior și se compartimentează diferit la interior cu ajutorul elementelor de construcție – pereți, respectiv pereți exteriori sau de închidere și pereți interiori sau de compartimentare. Avînd o clădire cu structură de schelet portant, toți pereții sunt neportanți, ce reazemă și transmit încărcările date de greutatea lor proprie elementelor de rezistență ale planșeelor și grinzilor. Deci printre pereții purtați de către aceste elemente distingem pereți purtați propriu-ziși, în cazul clădirii date sunt pereți portanți de grosimea 600 mm din piatra.
Pereții sînt amplasați în planul cădrelor și suportați pe înălțimea etajului de elementele orizontale ale cadrelor. Pereții purtați îndeplinesc anumite condiții mecanice și fizice: suportă șocuri accidentale, suportă montarea pe ei a instalațiilor tehnico-sanitare sau suspendarea unor elemente de uz casnic, dulapuri de bucătarie, asigură izolare termică și fonică.
1.3. Studiul și analiza tendințelor în designul interior a restaurantelor
Anul 2014 este unul al experimentelor, al culorii și abordarii de noi stiluri, fară a lasa însa în urma luxul amenajarilor clasic-elegante sau farmecul exotic al decorațiunilor rustice. Dar anul 2013 ne-a adus o mulțime de surprize în domeniul designul interior: stilul minimalist-modern, spațiile deschise, tendințele eco și o paletă cromatică bogată în nuanțele bijuteriilor: verde-smarald sau violet regal. În apropierea noului început de an, experții în materie de amenajari interioare au trasat deja culorile, finisajele, obiectele decorațive și piesele de mobilier pentru casa modernă a anului 2014. Începand cu paleta cromatică, tendințele pentru noul an sunt pline de varietate, combinații îndrăznețe și se joaca în jurul conceptului libertătii de exprimare a propriului stil. Astfel, galben va fi culoarea vedeta ce reprezintă perfect energia și exuberanța unui nou imceput.
Fie ca vorbim despre un design modern, unul clasic sau design, atunci cand avem în proiect amenajarea interioara a unui restaurant și ne dorim să iesim din tipare cu acest proiect, să surpindem plăcut și să ne formam o clientelă aparte, pe langa faptul că nu ne prea putem lipsi de sfatul unui specialist care sa controleze și să direcționeze investițiile, e foarte important să ne gîndim la ambientul general final pe care îl vom crea. Amenajarea unui restaurant, crearea unui design inspirațional, este o provocare, mai mare chiar decît amenajarea unei locuințe, dacă ne gîndim la faptul că rezultatul școntat este o atmosferă confortabilă și pe placul unui public larg.
Designul unui restaurant poate face ca toți clientii lui să se simtă încadrati într-un segment, într-o clasă socială, intr-un grup de interese, într-un cerc cu un anumit hobby. Tema de decorare a spațiului este instrumentul cel mai important la îndemînă pentru a face acest lucru.
Subiectul decorării se va găsi de cele mai multe ori în backround, în accesorizare, în elementele principale ale amenajării dar și în detalii. Putem alege ca tema de decorare să fie un sport, coloristica, sufrageria bunicii, un salon aristocratic de lux, un element semnificativ dintr-o perioadă istorică, cinematografia, un simbol oriental, un subiect mediatizat sau orice altceva cu un impact vizual puternic. Uneori tema de decorare este chiar destul de greu de identificat și creativitatea designerului este transpusă intr-o amenajare eclectică.
CONCLUZII LA CAPITOLUL 1
Concluzia care poate fi făcută in urma analizei acestui capitol este că restaurantul este o unitate de alimentațive publică care îmbină activitatea de producere a produselor de alimentație publică cu ceea de servire, oferind clienților o gama diversificata de preparate culinare produse de cofetărie, băuturi alcoolice și nealcoolice. Restaurantul în design multiplică valoarea investițiilor în amenajările interioare deoarece comunică corespunzător mesajul pe care vrei să-l transmiți clienților, de la intrarea în local, până la achitarea notei de plată. Promovarea în design nu este doar un moft cu câteva modificări inteligente, ci mai degrabă necesită o abordare de la început până la sfârșit care să includă mesaje relevante în locuri esențiale. Spațiul de la intrare trebuie să le dea oamenilor un indiciu despre ceea ce îi așteaptă în locul unde vor lua masa.
Interiorul restaurantului e diferit de interiorul unei reședințe, care la rândul său este diferit de cel al unei clădiri de birouri și așa mai departe. Portofoliul designului este foarte important pentru mine, pentru că are posibilitatea să observ creativitatea și abilitățile în design. Astfel, un designer trebuie să cunoască operațiunile unui restaurant – fluxul mâncării de la bucătărie la masa clienților, amenajările și poziționarea pieselor de mobilier care să asigure o circulație lejeră, atât a consumatorilor, cât și a personalului de la servire, materialele din care este confecționat mobilierul și rezistența acestuia la uzură și altele. Cine spune că nu are nevoie de un designer pentru amenajarea unui local se înșeală amarnic.
2. ANALIZA CERINȚELOR FUNCȚIONALE, ERGONOMICE A RESTAURANTULUI
2.1. Studiul general despre ergonomie
Ergonomia reprezintă studiul activității de muncă în raport cu mediul în care aceasta este desfășurată locul de muncă și cu persoanele care o realizează adica lucrătorii. Se folosește pentru a stabili modul de proiectare sau de adaptare a locului de muncă la lucrător cu scopul de a evita apariția diferitelor probleme de sănătate și de a crește eficiența. Cu alte cuvinte, caută să traseze liniile pentru ca activitatea de muncă să fie adecvată lucrătorului în loc ca acesta să fie nevoit să se adapteze la ea. Un exemplu simplu este creșterea înălțimii unei mese de lucru pentru ca operatorul să nu fie nevoit să efectueze o mișcare nenecesară de înclinare pentru a-și desfășura activitatea.
Ergonomia este o știință foarte vastă care cuprinde diferitele condiții de muncă ce pot influența gradul de comoditate și sănătatea lucrătorului, cuprinzând factori ca: nivelul de iluminare, temperatură, zgomot, vibrații, proiectarea spațiului de lucru, instrumentele de lucru, utilajele, scaunul, încălțămintea, postul de lucru, incluzând elemente ca munca în ture, pauzele de lucru și programul de masă. Informațiile din acest modul se vor limita la principiile de bază ale ergonomiei cu accent pe activitatea de muncă desfășurată în poziția șezut sau în picioare, instrumentele de lucru, munca fizică grea și proiectarea posturilor de lucru. Ergonomia aplică princiipii de biologie, anatomie, psihologie și fiziologie pentru a reduce la locul de muncă numărul situațiilor care pot produce lucrătorilor disconfort, oboseală sau probleme de sănătate.
Pentru a evita ca un post de lucru să fie greșit proiectat se poate folosi ergonomia atunci cînd acesta se creează sau când se prevăd instrumentele de lucru sau spațiul de lucru ce urmează a se folosi. Astfel se poate reduce foarte mult de exemplu sau chiar se poate elimina complet riscul ca un lucrător să sufere leziuni ale sistemului osteomuscular dacă i se pun la dispoziție instrumente manuale corect proiectate din momentul în care începe să facă una din sarcinile postului care presupune folosirea lor.
2.2. Iluminarea în spațiu de interior
Iluminarea. Tipul de iluminat prezent este iluminatul natural lateral și iluminat mixt, astfel iluminatul natural este completat de iluminatul artificial și artificial general. Corpuri electrice utilizate în încapere sunt: tuburi fluorescente, lămpi halogene. Este necesar sa fie o uniformitate în repartizarea luminii în încapere în timp și spatiu creindu-se condiții favorabile. Astfel pentru normarea iluminatului este necesar de atras atenția asupra dimensiunilor ferestrelor, modul de sticluire,tipul cercevelei, poluarea lor-datorită acestor factori are loc repartizarea uniformă și suficientă de lumină. O importanță deosebită o prezintă prezența iluminatului de avarie, ce trebuie sa constituie nu mai putin de 5% din iluminarea generala și nu mai putin de 2 lx în înteriorul construcției și iluminatul de evacuare –nu mai putin de 0,5lx pe podeaua trecerilor și pe trepte, care duce la continuarea lucrului și care previne anumite pericole, pastrînd o securitate integră și o funcționare normală.
2.2.1. Iluminare naturală
Soarele reprezintă bogata sursă de lumină naturală pentru iluminarea formelor și spațiilor în arhitectură. Penetrand un spatiu prin ferestre sau luminatoare, energia luminoasă a soarelui se năpustește asupra suprafetelor din încapere, le insuflețeste culorile și le relevă texturile. Prin tipărele schimbatoare ale luminii, și umbrelor pe care le crează, soarele anima spatiul încaperii, și articulează formele din cadrul acesteia. Energia luminoasa poate să clarifice forma unui spațiu, sau, dimpotriva, să o distorsioneze, în funcție de intensitatea și dispersarea acesteia in cadrul încaperii.
Conceptual, iluminarea naturală poate fi distribuită în spațiul interior prin deschideri laterale, de sus sau prin combinația celor doua tipuri. Tipul de cladire, înăltimea acesteia, conditiile climatice, prezența unor cladiri adiacente reprezintă probleme care necesită diferite strategii de iluminare.
– Iluminarea laterală singulară asigură dintr-o singură direcție o calitate ridicata direcționată a luminii.
– Iluminarea bilaterală apare în momentul în care lumina patrunde intr-un spatiu interior din doua direcții, imbunatățind uniformitatea distribuției luminii, fiind dependentă de lațimea și înaltimea spatiului și de locația ferestrelor.
– Iluminarea multilaterală pătrunde din mai multe direcții și are calitatea de a reduce contrastul și strălucirea, imbunătațind uniformitatea luminii pe suprafețele orizontale și verticale.
– Luminatoarele plasate orizontal în acoperisurile plate sau în ape, asigură un nivel uniform de iluminare în cadrul unui spațiu, atunci cand acestea sunt spațiate la un raport de 1.5 cu inălțimea tavanului. Luminatoarele, în general, sunt eficiente pentru iluminarea unor obiecte orizontale și funcționează foarte bine în cazul clădirilor cu un singur nivel.
-Curtile interioare reprezintă spații în aer liber și sunt parțial sau în totalitate împrejmuite de construcție. În cazul curtilor parțial imprejmuite, orientarea spre nord ar trebui să fie deshisă pentru a reduce stralucirea și nevoia de control al luminii.
– Sisteme de redirectionare a luminii: Deoarece unele spații nu pot fi iluminate de sistemele de vitrare convenționale s-au dezvoltat o serie de sisteme de redirecționare a luminii. Sistemul tubular de ghidare a luminii (tuburi de lumina) are scopul de a capta, transporta si distribui lumină în spații fară deschideri către exterior (subsoluri, holuri, birouri închise, toalete etc.) sau în zone cu aport redus de lumina naturală (camere adînci). Eforturile de cercetare sunt orientate spre perfecționarea dispozitivului de transport a luminii, pentru marirea eficacității luminoase și reducerea considerabilă a prețului de cost.
2.2.2. Iluminarea artificială în încăperile social-culturale
Pentru încăperile social-culturale se recomandă iluminarea artificiala fluoriscentă. Pentru toate tipurile de încaperi valoarea iluminarii artificiale se va norma în functie de destinația incaperrii și în functie de tabelul СНиП II-4-79. Pentru incaperile social-culturale se va recomanda un iluminat general și unul local. Folosirea instalațiilor de iluminare incandescentă va fi foarte rară și bine motivată. În instituțiile medicale adică în săli de așteptare, laboratoare, cabinete se utilizeaza becuri fluoriscente.
Înălțimea corpurilor de la pardosea nu trebuie să fie mai mica de 2.8m. În încaperi de locuit se poate folosi sisteme de iluminare generală și locală cu ambele tipuri de becuri, cel mai des sunt folosite becurile incandescente.
În întreprinderile de producție și social-culturale în afară de instalatiile de iluminat artificial normat este necesar de prevăzut și instalații pentru iluminarea de siguranță. Iluminatul de siguranță se prevede in urmatoarele cazuri:
încaperi industriale unde acțiunea oamenilor ramași în întuneric pot provoca incendii;
încaperi industriale unde lucrează mai mult de 5 persoane;
încaperi de uz comun ale clădirilor teatre, cinema, săli de conferință, creșe, grădinițe, spitale, sanatorii, scările blocurilor de locuit;
ieșirile, încaperi de uz comun ale clădirilor publice;
încaperi de trecere;
încaperile spițalelor ca săli de operație, de stirilizare, hale industriale unde activitatea de producție nu poate fi intreruptă.
Tipurile de instalație de iluminat de siguranță se aleg în funcție de mediul ambiental. Iluminatul de siguranța trebuie să asigure 50% din iluminatul normat.
Iluminarea încăperilor se poate face prin diverse sisteme de iluminare și anume:
– Iluminare generală uniformă;
– Iluminarea generală zonată;
– Iluminarea generală combinată.
2.2.3. Tehnologii contemporane în domeniul iluminării
Instalația electrica asigura alimentarea cu energie electrică a corpurilor de iluminat și a unor utilaje, ceea ce presupune stabilirea locurilor pentru lampi, prize sau utilaje în toate spațiile destinate amplasări lor, respectandu-se la executarea lucrarilor, normele tehnologice de profil pentru evitarea electrocutarilor, a surselor de incendii și consumul peste nivelurile corespunzatoare normelor.
Modul de iluminat al unei unități de alimentație poate fi direct atunci cand – sursa de iluminat nu este protejată și poate fi vazută de persoana aflată în spatiul respectiv, sau indirect, cand lumină este dirijata catre plafon, pereți, perdosea, de unde se reflecta în restul încăperilor. Alegerea tipului de lumina pentru o unitate de alimentație este, în primul rand, o chestiune de gust, de rafinament (cald- rece) și, în al doilea rand una economica, avand în vedere costurile materialelor, durata utilizării, modul de întreținere și consumul realizat.
Lumina naturală prin vitrine și ferestre trebuie să fie utilizată cît mai mult atat în spațiile de servire, cît și în cele de producție și anexe.
Inscriptii lumonoase ca: firme, panouri, indicatoare, constitue un mijloc eficace pentru a atrage și a reține atenția consumatorilor. Inscripțiile luminoase, ca mijloc de reclamă, trebuie să se integreze și în ansamblul arhitectual al unitaților.
Instalațiile frigorifice ale unitaților de alimentație trebuie să servească păstrării materiilor prime perisabile și produselor finite, pregătirii lor pentru vînzare (racirea băuturilor, fabricarea cuburilor de gheața), producerea și păstrarea înghetatei și a specialitaților de înghetata, expunerea unor materiale perisabile în vitrinele de prezentare.
Instalatia de încalzire, centrată sau locală, are o deosebită importanță, deoarece temperatura optimă este un element principal de confort intr-o unitate de alimentație.
Încalzirea centrala este mai eficienta, deoarece permite relizarea temperaturii dorite în diferite spații, prin instalațiile de încalzire racordate la centralele termice. Încalzirea este realizată în acest caz, prin corpuri statice, încalzite de apa calda provenita de la centrala termica sau prin aerul cald, rezultînd din trecerea aerului trimis în sala prin baterii de încalzire alimentate cu apa de la centrală.
Încalzirea locală poate fi realizată cu echipamente conectate la rețeaua electrica sau prin intermediul sobelor alimentate cu diversi combustibili.
Încalzirea electrică, mai costisitoare, poate fi intermitentă sau permanentă. Încalzirea intermitenta este folosita în unitatile cu caracter sezonier, în demisezon sau ca sursa suplimentară de caldură în sezonul rece. Ea se realizează prin radiatoare electrice, panouri cu inflaroșii, radiatoare electrice cu aer cald. Încalzirea permanentă poate fi realizată prin aparatura independentă, prevazută cu termostate pentru reglare în funcție de temperatură mediului ambient, sau folosind mijloacele prin care se realizeaza încalzirea intermitentă.
2.3. Conceptul și elementele serviciilor de alimentație
Alimentația publică reprezintă o ramură a comerțului cu amănuntul și are ca scop producția și distribuția de mâncare și băuturi, respectiv după caz pregătirea preparatelor culinare și a produselor de cofetărie-patiserie, distribuția lor și a altor mărfuri alimentare cât și crearea unei ambianțe favorabile pentru consumul produselor în cadrul firmei. Firmele care au ca obiect de activitate alimentația publică se ăncadrează în cadrul structurii economice în sectorul serviciilor. În cadrul raportărilor statistice activitatea se înregistrează, analizează și raportează pe 2 grupe distincte:
1. Restaurante;
2. Baruri, cantine și alte unități de preparare a hranei;
Pentru a identifica caracteristicile acestei activități în primul rând vom porni de la definirea conceptului de serviciu și diferențierea tipurilor de servicii. Prin serviciu înțelegem activitatea prin care se satisfac cerințele materiale și spirituale ale populației, agenților economici și a instituțiilor și care nu se exprimă direct și imediat prin produse, în sensul de bun tangibil.
Diferențierea serviciilor ca structură și formă de manifestare în legătură cu suportul lor material se realizează pe 4 categorii:
1. Servicii pure – nu necesită decât prezența unei persoane într-un mediu dat.
2. Servicii care însoțesc un bun tangibil – pentru a crește atracția pe piață a bunului tangibil.
3. Servicii însoțite de bunuri tangibile – utilizate pentru a amplifica utilitatea sau confortul serviciului furnizat.
4. Servicii hibride – oferte compuse din acțiuni însoțite de bunuri consumate în cursul realizării serviciului.
Componentele serviciilor:
• Suportul material – clădiri și amenajări, mediul ambiental, suportul logistic sau alte elemente care se constituie în componete indispensabile pentru prestarea serviciului. Ponderea deținută de această componentă depinde de natura serviciului prestat și contribuie la formarea unei bune imagini și credibilități pentru oferta lansată și menținută pe piață.
• Resursele umane – participă în mod direct la realizarea serviciului având contact direct cu clienții. Ei joacă de asemenea un rol important în asigurarea gradului de satisfacție a serviciului. În funcție de nivelul de pregătire și prestigiul resursei umane va depinde și calitatea și atracția ofertei de servicii ale firmei.
• Echipamentul – este reprezentat de mașini, aparate, instalații, mijloace care asigură realizarea serviciului. Reprezintă cea mai dinamică componentă a serviciilor care va influența rapiditatea, precizia, siguranța și confortul în prestarea serviciului.
• Materialele informative – este mijlocul principal de prezentare a serviciului menit să suplinească forma materială. Această componentă nu trebuie confundată cu mijloacele promoționale. Ea va asiugura orientarea clienților prin descrierea și explicarea efectelor serviciilui oferit.
• Simboluri – sunt mărcile, siglele, denumirile, formele perceptibile carea sigură o creștere a capacității concurențiale. Ele au la bază tradiția, evenimentele trecute, istoricul și personalizează serviciul prestat. Prin natura, forma și caracteristicile sale specifice determină sentimente și leagă simbolul de calitatea serviciului prestat.
În ceea ce privește serviciile de alimentație acestea se încadrează în ultimul tip de servicii, fiind reprezentate într-o proporție mai mare de serviciile de restaurație. În ultimii 5 ani serviciile de alimentație au auvut o rată anuală de creștere de 5-7% coonfirmând mutații importante și profunde care au loc la nivelul obiceiurilor de consum ale populației și a modalităților de satisfacere a nevoilor de hrănire. Dar conținutul termenului de alimentație a devenit mult prea sărac în raport cu complexitatea proceselor dintr-o unitate de profil. Group International de Recherches agroalimentaires (GIRA) identifică 4 motivații ale consumului corespunzător tot atâtor funcții ale serviciilor de alimentație:
Funcția de hrănire – este vorba de masa luată în afara caseo sau despre mesele frugale luate în afara orelor obișnuite, pe plajă sau în alte locuri. Serviciul trebuie să fie rapid și la un preț scăzut, de aceea tipurile de unități frecventate sunt restaurantul fast-food, bistroul, snack-barul, cantina.
Funcția de convivialitate (socială) – presupune asigurarea unui cadru social de a lua masa împreună cu familia sau prietenii și constituie o atracție în sine.
Clientela caută o ambianță deosebită și meniuri suficient de variate. Timpul nu mai prezintă importanță, iar nivelul criteriului preș variază de la caz la caz.
Funcția de business – specifică mesei luată cu diferite persoane din cadrul locului de muncă, atunci când ambianța, decorul și calitatea preparatelor sunt esențiale.
Unitățile de alimentație, în vederea organizării și coordonării activităților lor trebuie să ia în considerare următoarele caracteristici generale ale serviciilor de alimentație:
Caracterul inseparabil al serviciului față de suportul său material.
Caracterul intangibil, rezultă din suprapunerea producerii cu consumul.
Caracterul eterogen rezultă din particularizarea ofertei în funcție de nevoile și dorințele.
Caracterul perisabil care determină imposibilitatea stocării pentru o utilizare sau individuale vânzare ulterioară a serviciului. Criteriul devine critic în cazul cererii fluectuante prin pierderea capacităților rămase nefolosite atunci când oferta este mai mare decât cererea.
Potrivit nevoilor specifice satisfăcute și obiectivelor activității, se face distincție două sectoare de activitate de alimentație:
1) Alimentația pentru colectivități, numită și alimentația cu vocație socială sau cu caracter social. Aici sunt grupate unitățile care îndeplinesc ca funcție specifică cea de hrănire, la care se adaugă în funcție de obiectivele firmelor și funcția de utilitate. Unităile se întâlnesc în cadrul întreprinderilor, instituțiilor administrative, unităților de învățământ și educație, spitale, cămine, sanatorii, tabere, comunități religioase etc. Obiectul lor de activitate se poate rezuma la oferirea de mese cu un aport nutritiv echilibrat, servite într-un cadru agreabil.
2) Alimentația comercială se regăsește la nivelul alimentație rapide și tradiționale, unităile acesteia fiind oreintate pe oricare din funcțiile serviciilor de alimentație, dar în special fiind accentuată funcția socială. Managerii sunt interesați în crearea unui mediu specific care să atragă clienți și să ofere mai mult decât o simplă servire sau comercializare.
Tipurile de unități cu caracter social. Cele mai rprezentative tipuri de unități specifice aliemntației cu vocație socială sunt:
• Cantina – reprezintă formula clasică de unitate de alimentație, ea fiind amplasată în incinta sau în apropierea întreprinderilor sau instituțiilor pe care le deservesc. Are ca și caracteristică principală prezentarea de meniuri unice, în unele cazuri cu posibilitatea restrănsă de alegere. De asemenea organizarea ei se face pe linie de servire sau la masă. În ultimii ani tipul acesta de unitate a fost îcet înlocuit cu termenul de restaurant cu autoservire.
• Restaurantul cu autoservire – se caracterizează în principal prin numărul mic al personalului în activitatea de servire datorită folosirii de echipamente specifice de servire, diferite de cele ale alimentației tradiționale. În ceea ce privește amenajarea se caracterizează printr-un nivel de confort redus folosind dotări simple și ușor de mânuit. Organizarea se realizează pe baza unei linii de autoservire, de unde clienții se servesc singuri. Meniul este ales de fiecare client în momentul servirii dintr-o ofertă redusă ca diversitate.
• Unități ce asigură serviciile de alimentație pe loc – sunt destinate la două grupe mari de persoane: cei imobilizați la pat și cei care se pot deplasa pe distanțe foarte scurte. Meniul este adaptat specificului clienților și nevoilor specifice ale acestora. Cel mai important aspect îl reprezintă transportul preparatelor, ceea ce impune găsirea unor soluții optime de asigurare atemperaturii corespunzătoare a preparatelor de la momentul producerii și până la momentul servirii. Serviciul de distribuție trebuie să fie realizat de personal specializat care să dovedească promtitudine și să respecte condiții de igienă.
• Distribuitoarele automate – pot oferi majoritatea preparatelor dintr-un meniu, din punct de vedere tehnic, gama produselor care pot di distribuite prin automate fiind practic nelimitată. În practică însă posibilitățile de alegre rămân relativ restrânse, fiecare automat furnizând în principiu un singur tip de produs. De aceea ele pot fi combinate într-un spațiu care să fie destinat serviciului de alimentație, clienții având la dispoziție mai multe distribuitoare pentru diferite preparate și băuturi. Avantajele aduse de utilizarea acestor echipamente se referă la: asigură un timp flexibil de operare, elimină sectorul destinat bucătăriei, restrâng suprafața de distribuție, se reduce numărul personalului, precum și costurile de exploatare. Ele au fost și sunt utilizate și în cadrul alimentației comerciale datorită utilității pe care o prezintă.
Unitățile specifice alimentației comerciale. După cum spuneam aceasta se împarte în două mari sectoare: alimentația rapidă și alimentația tradițională.
Unitățile alimentației rapide. Între alimentația rapidă și alimentația colectivă există numeroase similitudini, și anume: bucătăria exclude preparatele sofisticate, posibilitățile de alegere ale clientului sunt relativ limitate, serviciul este simplificat, prețul relativ scăzut, iar alcătuirea meniului se face de către client fără influențe directe exercitate din partea personalului de servire. Cele mai cunoscute unități specifice alimentației rapide sunt: a. restaurantul cu autoservire – pune la dispoziția clienților, pe parcursul întregii zile, un sortiment relativ cuprinzător de preparate calde și reci și băuturi alcoolice și nealcoolice așezate în linii de autoservire cu flux dirijat de unde clienții au posibilitatea de a se servii singuri, iar plata făcându-se la finalul liniei. Avantajele organizării acestui tip de unitate se referă la gestiuniea și organizarea muncii precum și la productivitatea ridicată a personalului datorată specializării locurilor de muncă. Condițiile pe care le prezintă această unitate sunt:
capacitatea 60-200 de personae;
bucătăria amplasată lângă linia de servire;
barul pentru băuturi se poate amplasa în linie sau separat;
afișarea prețurilor și postarea lor pe suporturi lângă preparate;
poționarea în gramaje corespunzătoare prețurilor;
meniul ales de client se face dintr-o ofertă relativ redusă;
orarul de funcționare se organizează pentru 12-13 h/zi;
Restaurantul fast-food – se caracterizează prin vânzarea exclusiv la tejghea a unui sortiment limitat de produse prezentate în ambalaje de unică folosință, care se pot consuma pe loc sau se pot transporta la pachet. Acest tip de unitate a cunoscut o dezvoltare rapidă reprezentând la ora actuală cca. 20% din piața mondială a unităților de alimentație. Condițiile de organizare și funcționare a acestei unități sunt:
Capacitatea minimă de 100 de persoane cu acces la locul de distribuție;
Amplasarea se realizează pe fluxuri pietonale intense;
Clientela se încadrează în grupa de vârstă 15-35 de ani;
Este dotat cu echipamente moderne pentru pregătirea rapidă și condiționarea produselor;
O proporție importantă de 25-35% din consum se realizează în afara unității;
Forma de plată se face la casă odată cu ridicarea produselor;
Orarul de funcționare se programează pe durata a 15-16 h/zi;
La succesul acestei formule de organizare a serviciilor de alimentație contribuie patru principii: calitatea produselor oferite, rapiditatea serviciului, curățenia spațiilor și respectarea condițiilor de igienă, prețul scăzut al produselor.
Cofetăria-patiseria – sunt unități specializate pentru desfacerea unui sortiment larg de prăjituri, patiserie fină pentru consumul pe loc sau la domiciliu, precum și a unui sortiment de băuturi nealcoolice calde și reci sau a băuturilor fine.
Condițiile caracteristice acestui tip de unitate:
Capacitatea de 20-60 locuri, la mese.
Sortimentul oferit poat fi realizat în laboratoarele proprii sau în laboratoare central sau a altor unități.
Serviciul de consum se realizează pe loc fie folosind personal specializat, fie folosind un sistem de autoservire.
La unitățile de patiserie se folosesc ca dotare mese de tip „expres” și acestea pot reuni 2 profile patiserie și plăcentărie.
Alte tipuri de unități: ceainărie, simigerie, gogoșerie etc.
Unități de tip bar – sunt unități specializate cu programn de zi sau de noapte în care se servește un sortiment diversificat de băuturi alcoolice și nealcoolice și gamă restrânsă de produse culinare. Servirea clienților se face la bar sau la mese. Tipurile de unități de acest gen: bar de zi, bar de noapte, cafe-bar, disco-bar, snack-bar, bufet-bar.
Unitățile de tip restaurant. Restaurantul reprezintă un local public care îmbină activitatea de producție cu cea de servire, oferind un sortiment variat de produse alimentare și băuturi.
La restaurantul clasic putem identifica câteva caracteristici:
Amplasarea lor se face în orașe sau în zone de interes touristic.
Se asigură o varietate sortimentală lărgită și servirea se face cu personal specializat.
Din punct de vedere al construcției se vor identifica următoarele spații la nivelul unui restaurant: parcare sau acces auto, hol dotat cu sau fără garderobă, saloane de servire diferite care să asigure condiții corespunzătoare pentru oferirea de servicii, bucătărie proprie și spații de depozitare.
În cadrul acestei categorii de unități putem identifica anumite restaurante specializate și anume:
restaurantul cu specific:
oferă o gamă sortimentală de produse alimentare și băuturi specific;
prin dotare, profil, ținuta angajaților, momente reacreative și structura sortimentală trebuie să prezinte obiceiurile gastronomice specific;
principale tipuri de restaurante: cu specific local, regional, național, crama.
restaurantul specializat:
servește un sortiment specific de preparate care se află permanent în lista de meniu;
se acordă atenție deosebită prezentării preparatelor;
principalele tipuri: pescăresc, vânătoresc, rotiseria, restaurant lacto-vedegtarian, zahanaua.
Spațiile de primire și servire:
parcare auto – este obligatorie doar pentru restaurantele de categorie superioară și înlesnește atragerea clienților de aceea întreprinzătorii caută cel puțin condiția de acces auto la intrarea în unitate. O altă condiție impusă la nivel de construcție este ca accesul pentru aprovizionare cu mărfuri și circulația personalului să fie separat de intrarea principal;
intrarea principală – pentru restaurantele de categorie superioară presupune sistem de uși rotative sau perdea de aer la intrare, când accesul se face direct din afară, hol de primire și garderobă;
grupuri sanitare cu apă curentă caldă/rece – reprezintă un standard de clasificare, astfel pentru restaurante de categorie superioară și cele de tip fast-food, cofetării este necesară o cabină la 30, 40 de locuri.Cerințele minime de dotare pentru aceste spații presupun: iluminare și temperatură adecvată, echipare minimă necesară și utilizarea unor materiale rezistente la trafic intens;
salonul de servire – reprezintă cel mai mare spațiu al restaurantului, are în medie 50% din suprafața totală, iar suprafața aferentă unui loc la masă constituie un factor important al nivelului de confort.
La restaurant:
1,6 mp/loc – pentru 5stele
1,5 mp/loc – pentru 4 stele
1,3 mp/loc – pentru 3 stele
1,0 mp/loc – pentru 2 și1 stea
La bar:
1,2 mp/loc – pentru 5 și 4 stele
1,1 mp/loc – pentru 3 stele
1,0 mp/loc – pentru 2 și 1 stea
Fast-Food:
1,2 mp/loc – pentru categoria I
1,1 mp/loc – categoria II
1,0 mp/loc – categoria III
În cadrul salonului dotarea cu mobilier trebuie să asigure confortul și ambianța adecvate.
Mesele. Ca regulă generală se recomandă ca în cadrul salonului de servire să existe următoarea proporție a meselor: 50% mese rotunde, ovale sau hexagonale, 30% mese dreptunghiulare și 20% mese pătrate. Blatul meselor trebuie să fie plasat la 75cm de pardoseală.
Dimensiunile meselor diferă din nou în funcție de confortul pe care trebuie să îl ofere clienților și numărul de locuri la masă. Astfel se încearcă respectarea următoarelor dimensiuni pentru:
Masă rotundă:
4 persoane – 100 cm diametru
6 persoane – 125 cm diametru
8 persoane – 150 cm diametru
10 persoane – 175 cm
12 persoane – 200 cm
Masă pătrată de 4 persoane:
100/100 – pentru categorie superioară
80/80 – pentru categorie inferioară
Masă dreptunghiulară:
4 persoane – 125/100
6-8 persoane – 175/100
8-10 persoane – 250/100
10-12 persoane – 300/100
Pentru saloanele care oferă servicii pentru grupuri organizate sau pentru organizarea de evenimente recomandarea este de a dispune de mese pătrate și dreptunghiulare, deoarece acest lucru asigură realizarea de combinații în formă de I, T, U, E.
Scaunele.Trebuie să fie confecționate din același material ca mesele, înălșimea șezutului să fie de 44-46 cm, iar cea a spătarului de 86-92 cm. Pentru taburetele folosite de către cofetării înălțimea este de 42-46 cm, având un diametru de 34-40 cm.
În funcție de forma meselor, modul de amenajare și tipul localului se vor stabili și lărgimea culoarelor de circulație. De asemenea se poate realiza o amenajare diferită a saloanelor unui restaurant atunci când acestea sunt diversificate: clasic, pentru mese festive, pentru micul dejun, cu profil divers.
2.4. Elemente și lucrări de finisaj
Finisajele prevazute constau din fatuirea fatadelor cu material compozit «etalbond» urmarind la executie constructorul să lucreze îngrijit și din materiale de calitate.
Lucrările de finisaj au rol constructiv, funcțional, decorativ și igienico-sanitar și se execută în general, după ce întreaga clădire de roșu (fundații, pereți, planșee, scări etc.) și acoperișul (inclusiv învelitoarea) au fost executate. Finisajele cuprind lucrări de: pardoseli, tencuieli, placaje, zugrăveli, vopsitorii, tapete, tîmplărie. Din punct de vedere funcțional, ele trebuie să asigure: confortul, izolarea termică, fonică, circulația, menținerea curățeniei etc.
Tavanul. Tavanul în restaurantul proiectat este alcătuit din rigips, ce coboară în 2 nivele. Penru a instala un tavan din rigips este necesar în primul rînd să dăm nivelul pentru tavane, respectiv apoi trasăm locul unde vom atașa profilele metalice, toate acestea le facem cu laserul ușurîndu-ne munca cu 80% față de furtunul cu nivel tradițional. Odată trasat totul, trecem la montarea scheletului metalic de care prindem plăcile de rigips. Scheletul metalic este format din profilul “U” care îl prinndem în dibluri cu șuruburi de tavan și de profilul “CD” care va fi prins de “U” și totodată, utilizăm clemele-distanțier pentru a respecta nivelul dat la început. După ce am terminat cadrul metalic, adăugăm vată minerală și trecem la montarea panourilor de rigips cu șuruburi pentru rigips. Suntem aproape de finalul lucrării, trebuie doar să punem banda pentru rosturi, chituim cu șpaclul de glet după care aplicam vopseaua lavabilă de culoare albă.
Pereți. Dupa ce am finisat cu tavanul trecem la pregatirea pereților. Pentru a pregăti pereții spre vopsire, e necesar gletuirea acestora. Pentru început s-au curațat pereții de orice semne de praf, grăsimi sau vopsea veche. Cletul si apa se amestecă mecanic, cu viteză mică; astfel, evitindu-se antrenarea de aer țn masă de material. Dupa 3 minute, necesare maturarii, s-a amestecat din nou. Pasta obtinută este aplicată cu o gletieră netedă de inox. Întâi se încarcă peretele, apoi se intinde pasta cu mișcări scurte, verticale și paralele, de jos în sus. Pentru un strat de 5 mm, timpul de uscare este de o zi. Dupa întarire, aplicam un strat de Ceresit CT 127. Suprafața astfel gletuită va fi foarte fină și de un alb imaculat. Aspectul său va fi de finisaj final.
Ultima etapă a finisării pereților este vopsirea acestora. Esențial este ca suprafața ce urmează să fie vopsită să aiba o culoare uniformă, fară pete și un grad cît mai redus de absorbție. În acest caz, se poate aplica direct prima mînă de vopsea, fară altă pregatire prealabilă. Noi însa pentru a primi o vopsire ideală, aplicam Grund de egalizare și umplere, slefuibil, pentru a evidenția defectele dacă sunt prezente, dupa uscarea acestuia (minim 3 ore) vom șlefui cu hîrtie abrazivă, pentru obținerea unei suprafețe cât mai plane, se vor retușa defecțiunile , care le vom reacoperi din nou cu grund. Apoi aplicăm amorsa antimucegai Emex, numai acum aplicăm primul strat de vopsea, al doilea strat îl aplicăm dupa 6 ore. O mare suprafață a pereților îi vopsim cu vopsea lavabilă de culoare albă. Aplicarea vopselei lavabile o facem in general cu trafaletul și cu pensula în zonele unde nu este posibil de vopsit cu trafaletul.
Pardoseaua. Pardoseaua restaurantului proiectat fiind planșeu din beton armat monolit va acoperita cu un tip nou de pardosea epoxidică. Mai întîi de toate se pregatește suprafața de beton, este verificată de impuritați, care respectiv sunt eliminate, am umplut unele fisuri ce erau prezente, astfel nivelînd suprafața.
Apoi s-a aplicat pe suport de beton în strat continuu, în grosime de minim 6 mm, în funcție de mediul si conditiile de exploatare, aceasta grosime este recomandată, deoarece, betonul este vechi, ceea ce spune ca este deacum slab calitativ. S-a executat substratul de aplicare : turnând o platformă de beton și apoi sclivisind-o, după maturizarea substratului -28 de zile s-a aplicat amorsa – punții de legatură, după acesti pași a fost aplicat stratul de susținere și la urmă s-a aplicat stratul final de sigilare, numit sigilant.
2.4.1. Scopul construcțiilor complicate din rigips
Tavanele cu mai multe nivele sunt cunoscute de mult timp, însă instalarea lor era practicată cu precădere în castele, temple și conacuri bogate. Datorită tehnologiilor contemporane, a devenit posibilă instalarea rapidă, calitativă și relativ ieftină a tavanelor extensibile cu mai multe nivele practic în orice încăpere.
E necesar de știut, că tavanele cu mai multe nivele permit soluționarea multor probleme funcționale ale încăperii și ajută la găsirea unor soluții complexe de amenajare a tavanului, ținînd cont de preferințele tuturor membrilor familiei. Este cunoscut, că tavanele cu mai multe nivele pot servi un timp îndelungat, iar locuitorii unei camere vor să vadă în același timp culori, texturi și picturi artistice diferite. Cînd nu poate fi găsită o soluție unică, există posibilitatea de a crea o construcție complexă, care ar ține cont de preferințele fiecăruia.
Pentru un vizitator, tavanele extensibile cu mai multe nivele par a fi doar un element decorativ. Însă ele pot cu eficiență adăposti țevi, instalații electrice, sistemele de climatizare și semnalizare, precum și deficiențe serioase în construcția tavanului de bază sau detalii din interiorul precedent, care au devenit de prisos.
O altă menire a tavanelor cu mai multe nivele este împărțirea încăperii pe zone. O asemenea soluție e actuală atît pentru săli spațioase, cît și pentru saloane mai modeste. În acest caz, poate fi evitată instalarea pereților-despărțitori, deoarece diferitele nivele ale tavanului și iluminarea locală vor permite evidențierea vizuală a diferitor zone.
2.4.2. Pregătirea suprafețelor
Pentru început, avem nevoie de a elimina din toate zonele afectate e pe tavan , ipsos vechi, cuie, mantale. Trebuie remarcat faptul se pot elimina numai zonele ce sunt mai fragile.
Instalarea plăcilor de rigips cel mai bine se instalează pe profile de plafon speciale din oțel inoxidabil, dar pot fi folosite și șipci de lemn ,cu o secțiune transversală de aproximativ 40*40. Important este ca ele să fie drepte. În timpul lucrărilor trebuie purtați ochelari speciali, pentru evitarea căderii prafului în ochi. Trebuie izolată ușa, penzru ca praful să nu pătrundă în încaperea de alături.
După curățarea suprafeței tavanului de acoperiri vechi, tebuie verificată integritatea tuturor elementelor portante la gradul de deteriorare, dacă este necesar trebuie reparate.
Pentru montarea constructiilor complicate executate din rigips avem nevoie de următoarele scule fară de care nu am putea înainta: ruleta, creion, ciocan, nivela cu bulă, kuter, rotopercutor, infiletantă, furtun de nivel si lista ar putea continua in special cu scule care în mod normal nu trebuie sa lipsescă profesioniștilor, de exemplu nivela laser care inlocuiește furtunul de nivel și bolobocul.
2.5. Materiale de construcție
Pentru a confectiona un tavan de rigips trebuie urmatoarele materiale:
Plăci de rigips. Se cumpara în funcție de cîți metri patrați are tavanul și din cîte nivele va fi. Pe piața construcțiilor există mai multe tipuri de rigips și mai multe dimensiuni. De exemplu există rigips alb (se folosește la pereți și tavane) de grosime 9,5 mm si de grosime 12,5 mm. Acest rigips alb se gaseste la dimensiunea standard de 260cm x120 cm dar și la 200 cm x 120 cm. De curand se gasește și la dimensiunea de 60 cm x 200 cm. De exemplu o placa normală de rigips de 260 cm x 120 cm are aproximativ 3 metri pătrati. Mai există pe piața rigips verde care are o rezistență mai mare la umezeală. Are o grosime de 12,5 mm si este recomandat la tavanele de băi și bucătării. Bineînțeles că putem să îl folosim la orice fel de tavan dar trebuie sa știți că este mai scump decat cel alb. O alta categorie de plăci de rigips este de culoare roz. Acesta are în componență substanțe care îl fac foarte greu inflamabil, se mai spune și rigips antifoc. Mai sunt și alte tipuri de rigips însa acestea sunt cele mai cunoscute.
-Profilele UD pentru rigips. Pentru tavane se folosește de obicei UD de 30 mm. Și aceste UD –ri sunt de mai multe lungimi. De obicei se folosesc UD-uri de 3 si 4 metri. Aveți grijă cand le cumpărați ca să fie niste profile rigide nu toate rebuturile care au invadat piata in ultimii ani.
Profilele CD. Pentru tavan se folosesc de obicei profile CD de 60 mm. Acestea variază de la lungimi de 3 m pana la 6m. Recomandat este să folosiți ori de 3 m ori de 4 m. Este necesar ca și aceste CD-uri sa fie rigide pentru ca susțin intreaga greutate a tavanului. Dacă folosiți așa zisele CD-uri ieftine care sunt ca și folia de aluminiu de subtiri riscati să nu se ingroape autofiletantele in placa deoarece se vor infileta in gol.
Bridele. Sunt mai multe feluri de bride, de mai multe lungimi. Pentru un tavan obisnuit se recomandă bride de 12 cm. Daca distanța de la nivelul tavanului de rigips pana la tavanul vechi (de care se face legatura) este mai mare de 12 cm or folosite bridele pe lung.
Suspantele. Suspantele sunt niste tije de otel care au rol de a susține, impreună cu alte piese un tavan. O suspanță completă este formată din doua tije, un future (care are rol de a regla înalțimea suspantei și se montează unind cele doua tije) și o piesă de legatură între tija si profilul CD.
Călăreții. Sunt niste elemente de legatură între un CD și alt CD poziționat deasupra acestuia dar în direcție diferită. Se folosesc la executarea structurii duble la tavane facand inbinarea primului rand de Cd-uri (randul de sustinere) cu cel de-al doilea rand de Cd-uri (randul pe care vor fi placate placile)
Înbinarile pentru cd-uri.Sunt niste piese metalice care fac legatura dintre capătul unui CD cu altă bucata de CD. Se folosesc atunci cand lungimea CD –urilor este mai mică decât cea a tavanului. Se fixează cu bobițe sau cu cleștele insertator.
Autofiletantele. Acestea au mai multe denumiri (negrese, șuruburi, holsuruburi) și sunt de mai multe lungimi. Recomandat este, la un tavan, să folosiți de 2,5 sau de 3.5. Autofiletantele au rolul de a fixa placa de rigips de profile. De regula o placa consuma cam 30-33 de șuruburi.
Autofornantele (bobițe, buburuze, puricei) au rolul de a fixa metalul cu metalul. Se folosesc la inbinarea bridelor cu CD-urile, la imbinarea UD-urilor cu CD-urile. In loc de acestea se mai pot folosi pocniturile sau cleștele insertator.
Diblurile. Se folosesc la prinderea bridelor în beton și la prinderea perimetralului (UD) de pereți. Și aceștea sunt de mai multe dimensiuni dar recomandat este să folosiți la prinderea bridelordibluri de 6×60 si la fixarea perimetralului dibluri 6×40.
Vata. Pentru o buna izolatie fonica și termică trebuie să izola ți cu vată tavanul. Folosiți ori vata minerală ori vata de sticlă. Aceasta din urma este mai buna dar mai toxica pentru cel care o monteaza si de aceea este evitată de mulți meșteri.
2.5.1. Tehnologia de executare a construcțiilor complicate din rigips pe tavan
În primul rînd trebuie să dăm nivelul camerei. Iată cum se dă nivelul camerei. Se folosește laserul sau furtunul de nivel. Dăm semn în fiecare colț al încăperii, apoi unim cu sfoară de trasat și o să obținem o dunga colorată de la care putem să ne ridicăm cât se poate pentru a da nivelul tavanului. După ce am dat nivelul fixăm profilele UD cu dibluri de perete. Ne trebuie un ciocan rotopercutor. Dunga nivelului trebuie sa ramînă la fața UD -ului in partea de jos. După montarea perimetralului adica a UD-urilor se taie CD-urile și se introduc în UD-urile deja fixate. Distanța între profilele CD este de 50 cm dacă placa are 120 x 200 și 51,5 cm, dacă placa de rigips are dimensiunea de 120 x 260 cm, placarea tavanului nu se face ca la pereți ci pe invers. Urmeaza fixarea bridelor și apoi reglarea CD-urilor ca să fie toate pe aceeași traiectorie (Fig.2.1.). Putem folosi o sfoara. Odată reglat caroiajul tavanului urmează partea cea mai simplă la cum se face un tavan de rigips, adică placarea. Plăcile se plachează cu autofiletante și neaparat țesute ca la zidarie. Dacă tavanul de rigips are o suprafata de sub 20 mp atunci este indicat să facem structura metalică simplă bazata pe CD-uri prinse cu bride de prindere. Dacă suprafața tavanului depășește 20 mp atunci este puternic recomandat să facem un caroiaj dublu. Adica vom folosi profile CD țesute. Tavanul de rigips pe stuctură dubla se face în modul următor: se prind bridele de-a lungul fiecarui CD din 90 in 90 cm. Se fixeaza o sfoară de-a lungul CD-ului și apoi se prinde profilul CD de bride cu ajutorul bobițelor (sau puricei, buburuze, autofornante) respectînd ca cd-ul să nu atingă sfoara. Se continuă așa cu fiecare profil în parte și apoi se verifică cu sfoara pe diagonală și perpendicular CD-urilor. Se face instalația electrică și se fixează toate cablurile ce vor veni în tavan. Se face izolația cu vată sau cu polistiren sau cu orice alt material de izolație. Se începe placarea tavanului cu plăci de rigips. Placarea se va face perpendicular cu sensul CD-urilor, nu paralel. În spațiile dintre profilele CD și placa de rigips se bagă un adaos din lemn sau profil care va fi prins de placă cu autofiletante (negrese, holșuruburi).
Figura 2.1.
Rigips este un material universal, folosit în primul rînd pentru a nivela suprafețele pereților, crearea tavanelor suspendate simple și complicate.
Baza acestui material este simplă. Gips de bază, cu unele adaosuri, presat împreună cu carton și se nivelează bine, primind în rezultat plăci mari de rigips. El are calități constructive bune. În primul rînd, e un material natural și ecologic, nu conține acid alcalin. Este non- inflamabil, rezistent la foc, în caz de incendiu, apa cristalizată, se evidențiază ca o perdea de aburi și nu permite ca flacăra sa se raspândească. Însăși gipsul e folosit în construcții mii de ani, rigips este o variantă modificată. În prepararea soluției se adaugă o mulțime de soluții care dau rezistență suplimentară, rezistență la umezeală, de fapt, ceea ce se face cu cartonul, care nu este doar consolidarea cadrului.
2.5.2. Companiile existente în Moldova care se ocupă cu executarea construcțiilor din rigips ( comercializarea și executarea suprafețelor).
SC “IRVIT-CONS” SRL activează pe piața de profil din Republica Moldova de 2 ani. Reprezintă o echipă de specialiști tineri, profesioniști în domeniu, care conștientizează ce înseamnă calitatea perfectă a lucrărilor executate și a serviciilor prestate. Compania oferă următoarele servicii: executarea lucrărilor de finisare: tencuială cu amestec uscat, aplicarea faianței, laminatului, rigipsului, instalarea tehnicii sanitare; producerea mobilei la comandă (bucătării, mese pentru calculatoare, dulapuri –cupe etc). De asemenea efectuează și lucrări de reparație în apartamente, case de locuit și alte obiecte.
“ EXIMOL”, SRL – companie de specialiști cu experiență, ce execută lucrări de construcții și reparații.
Serviciile în sfera rigipsului sunt: montarea rigipsului pe pereți; tavan; montarea rigipsului după diferite forme geometrice, arcuri, unghiuri; nivelarea pereților cu rigips, etc.
CRISTICOR CON, SRL – fabricarea și instalarea de ferestre din PVC, garanție de 15 ani. Constructia de vile, case, cladiri, construcții industriale și civile, instalarea de pereți și tavane din rigips, tapetului, montarea plăcilor ceramice pe pereți și pardoseli, parchet laminat, mochetă, parchet, linoleum, lucrări de fațade.
CONCLUZII LA CAPITOLUL 2
Concluzionînd aș putea afirma ca pentru a proiecta un restaurant nu ar fi deajuns să creezi un design special ci să ții cont de ergonomie, sistemele de iluminare, serviciile de alimentație, elementele de finisaj si multe alte detalii.
În ceea ce priveste iluminatul intr-un restaurant, intr-un spațiu comercial sau unul public, acesta are un rol foarte important deoarece scoate în evidența importantele elemente din acea încapere și crează scenarii perfecte pentru paresoanele ce petrec ceva timp în acel loc. Lumina fiind sursa care ajutat să percepm culorile, formele, și însăși designul încăperii.
Avînd în vedere că restaurantul este o unitate de alimentație publică, aceasta are un rol foarte important avînd ca misiune îmbinarea activitații de producer a produselor de alimentație public cu cea de servire, oferind clienților o gama diversificată de preparate culinare produse de patiserie-cofetărie băuturi alcoolice și nealcoolice.
Ca urmare am ajuns la concluyia ca, pentru a proiecta un restaurant de success, pe lingă un design rafinat e nevoie si de multe cunostinte în diverse domenii, pe care le-am menționate mai sus.
Vorbind despre ergonomie avem în vedere normele și metodele creerii unor condții favorabile și optime de munca în scopul îmbunatățirii activitatii omului.
3. EXECUTAREA PROIECTULUI DE LICENȚĂ
3.1. Stilul în design
Designul restaurantului proiectat se bazează pe funcționalitate, originalitate, comoditate și aspect plăcut.
Stilul ales este cel Contemporan cu elemente Art deco, fiind o combinație interesantă, care se adresează unui public modernizat, stilat, cu spirit estetic de originalitate.
Stilul contemporan cuprinde toate tendințele de la sfîrșitul secolului XX. Linii moi, forme rotunjite. Interioarele conțin elemente neutre, dar și culori puternice și se concentrează pe simplitatea liniei și a formei.
Culorile în interioarioarele stilului contemporan se limitează la combinații de tone gri, cu palete de brun, crem și alb pur. Pete puternice de culoare se regăsesc adesea pe zone de pereți, covoare și obiecte de artă.
Designul corpurilor de iluminat le schimbă în obiecte de artă de sinestătătoare. Lămpile au linii drepte și finisaje metalice.
Țesăturile naturale, cum ar fi mătasea, lâna sau bumbacul sunt folosite pentru aspectul texturii și al nuanțelor neutre. Totuși, modele viu colorate sunt întîlnite în covoare sau perne.
Stilul contemporan este o îmbinare de elemente confortabile, plăcute care creează o senzație sofisticată și proaspătă.
Pentru a obține o combinație perfectă, este necesar doar a îmbina următoarele cinci elemente de bază:
culori,
accente metalice,
texturi,
lemn,
corpuri de iluminat.
Decorul se bazează în stilul contemporan mai mult pe materiale și textură decît pe culoare, pentru a crea un punct de interes spațios și vizionar. Granitul, lemnul în combinație cu metalul sunt deasemenea specific stilului. Siluete fine, suprafețe fără sculpturi sau ornamente. Lemn în culori deschise, arțar sau paltin, cu accesorii din vitralii, oțel, nichel sau crom. Mobilierul este de formă geometrică. Tapițeria este neagră, albă sau alte tonuri neutre și este confecționată din fibre naturale. Materialele au un aspect natural: piele, lînă, bumbac, mătase, iută și sunt texturate.
Stilul Art deco este o prescurtare pentru expresia din franceză denumind Expoziția internațională de Arte Decorative și industriale moderne, care a avut loc la Paris în 1925 (Exposition Internationale des Arts Décoratifs et Industriels Modernes), respectiv desemnând o mișcare artistică a începutului secolului 20 în artele decorative, care a crescut ulterior în amplitudine și importanță, influențând ulterior semnificativ arhitectura, sculptura, moda, decorările interioare și artele vizuale pentru un sfert de secol.
Deși mișcarea a primit un nume doar în 1925, oscilând între mult mai cunoscutul atunci Style Moderne și acela de Art Deco, cînd era deja puternică conturată și definită, originea sa se găsește în perioada apogeului și a declinului mișcării artistice Art Nouveau, care a fost perioada așa-numită în Franța, La Belle Epoque. Considerând stilul mișcării, produsele, artefactele, clădirile și influențele sale, durata temporală maximă a Art Deco a cuprins perioada dintre anii 1912-1940, cu diferite încercări ulterioare de revitalizare în anii postbelici 1950 și 1960, care au fost în mare parte nereușite, cu excepția recunoașterii valorii excepționale a mișcării artistice propriu-zise și a influenței sale asupra celei de-a doua jumătăți a secolului 20.
Mobilierul Art Deco este realizat din lemn de foarte bună calitate, în combinație cu piele, sticlă, fier forjat și alte tipuri de metale, pentru a da locuinței o imagine luxuriantă, plină de fast. (Anexa 3, Fig. 6).
Designerii acestui stil combină formele geometrice cu linii verticale, piesele de mobilier fiind tot timpul rotunde la colțuri, ca în cazul stilului Art Nouveau.
Scaunele au de regulă spătar înalt, sunt tapițate cu piele sau materiale textile fine și sunt așezate lîngă măsuțe de cocktail. De asemenea, servantele, scrinurile, paravanele, piedestalurile realizate din materiale scumpe și de calitate sunt caracteristice pentru acest stil decorativ.
Art Deco este caracterizat de materiale luxoase și elegante – mătase, satin, catifea, piele. Materialele textile pot fi simple, uni sau decorate cu diverse modele orientale sau egiptene – scarabeu, soare și flori de lotus, modele geometrice în zig-zag sau imprimeuri de tip „animal-print”. La fel ca piesele de mobilier, corpurile de iluminat sunt realizate din materiale de calitate și au forme artistice, rotungite. Lustrele, lampadarele, sfeșnicele și candelabrele sunt specifice stilului Art Deco. Ele constituie și elemente principale care dau o notă aparte, de eleganță, decorului. Designerii Deco Art utilizează diverse obiecte pentru a înfrumuseța și a da o notă luxuriantă încăperii. Tablourile în ulei sunt caracteristice pentru acest stil, alături de statuette și sculpturi de tipul nudurilor de femei, obiecte din porțelan și alte ornamente inspirate din stiluri mai vechi sau exotice.
3.2. Stilistica cromatică
Tendințele culorii în design. Există multe alegeri de făcut când se decorează și se modelează un restaurant. Cel mai important este, însă, alegerea culorilor esențiale asociate cu forma și stilul dorit. „Culoarea a jucat întotdeauna un rol important în completarea arhitecturii împrejurimelor noastre imediate, în personalizarea și în reflectarea simțului nostru de modă și bun gust.”
În designul de interior, ca și în lumea modei în fiecare an domină noi nuanțe de culori care te cuceresc. În fiecare an Pantone – forumul internațional – declară o culoare la modă.
Anul acesta vor fi la modă nuanțele de violet-purpuriu de orhidee (Anexa 5. Fig 9). Culoarea denumită Radiant Orchid (18-3224), conferă încăperilor optimism, sugerează încredere de sine și fascinează. Specialiștii consideră această culoare exotică și magică. Pantone studiază foarte atent multe domenii, precum: designul de ambalaj, filmele și arta. Radiant Orchid se potrivește foarte bine cu violetul, rozul violaceu, albastrul ultramarin, cu accente de galben muștar grizat sau auriu, și bineînțeles cu alb, gri și negru.
Armonia nuanțelor de culoare dintr-o încăpere este foarte importantă, întrucât reprezintă prima impresie vizibilă a ambientului. Ea contribuie la buna dispoziție și la echilibrul psihic. Aceste armonii pot fi obținute fie prin asemănare, fie prin contraste între culori. “Printre pictori circulă o zicală foarte înțeleaptă: "Nu există culori urâte, numai raporturi greșite!" Pentru a obține armonia cromatică e necesar să cunoaștem specificul fiecărui tip de contrast, să utilizăm schemele cromatice clasice descoperite de specialiști sau pur și simplu să ne urmăm propriul simț artistic”. În restaurantul proiectat predomină cel mai mult culoarea albă, albul reprezentînd de fapt o nonculoare care poate fi pe gustul tuturor și care exprimă puritatea, liniștea, inocența și sobrietatea. Altă culoare pe care am folosit-o este griul, acesta în combinație cu albul avînd efecte de suavitate și ușurință. Anume aceste culori reflectă emoțiile celor ce se află în local și conduce către o apropiere mai rapidă a celor din jur.
3.3. Rolul luminii în amenajarea restaurantului
Lumina are un rol important în designul vizual a tot ceea ce ne înconjoară, ea conduce imaginea noastră și ne influențează percepția, starea de spirit și nu în ultimul rând, aspectul estetic. Fie că este naturală sau artificială, lumina poate accentua un spațiu, ne poate ajuta să mascăm anumite defecte, reușind să schimbe înfățișarea unui spațiu fără o modificare propriu-zisă a lui. Întrucât parametrii luminii naturale sunt bine cunoscuți, voi vorbi în special de natura altor surse de iluminat. Așadar, corpurile de iluminat, precum și tipul de lumină potrivită, se alege în funcție de activitatea principală. Proiectarea luminilor în cazul serviciilor de design ospitalier implică o atenție deosebită deoarece cantitatea, calitatea și distribuirea luminii trebuie să satisfacă o mulțime de nevoi: să asigure acea atmosferă potrivită locurilor unde se pune mare accent pe confort și relaxare în restaurant. Alegerea și aranjarea corpurilor de iluminat are în vedere, pe de o parte, scoaterea în evidență a decorațiilor, obținerea unei atmosfere de relaxare și căldură, vorbim de ospitalitate și acest aspect este foarte important pentu un restaurant. Se poate spune că alegerea corpurilor de iluminat se face ținînd cont de concept, distribuție, aspect și nu în ultimul rînd, funcționalitate.
Astăzi există o tendință în a se utiliza lumina colorată, ceea ce este bine, deoarece, dacă ea este folosită în circumstanțe potrivite, ne poate ajuta să creăm acele efecte dramatice sau poate schimba culoarea materialelor sau redarea acestora. Nu în ultimul rînd, fără să uităm că lumina este importantă pentru sănătate, sistemul de iluminat, în afară de confort, trebuie să permită costuri reduse pe durata exploatării, să ofere performanță din punct de vedere al dispersiei luminii și foarte important, o bună economisire a energiei.
În restaurant voi folosi lumina LED pentru este o sursă de lumină mică, de cele mai multe ori însoțită de un circuit electric ce permite modularea formei radiației luminoase. De cele mai multe ori acestea sunt utilizate ca indicatori în cadrul dispozitivelor electronice, dar din ce în ce mai mult au început să fie utilizate în aplicații de putere ca surse de iluminare. Culoarea luminii emise depinde de compoziția și de starea materialului semiconductor folosit, și poate fi în spectrul infraroșu, vizibil sau ultraviolet. Pe lângă iluminare, LED-urile sunt folosite din ce în ce mai des într-o serie mare de dispozitive electronice.
3.4. Tavanul și pardoseaua – factor de echilibru în interior
Tehnologia de montare a tavanului din rigips în restaurant. (Fig.3.1). Se trasează pe peretele încăperii o linie la nivelul la care se dorește a fi montat tavanul fals, și ulterior pe toți pereții încăperii. La acest nivel se montează pe toate laturile încăperii profile UD pentru susținerea profilelor secundare. Deasupra acestora pentru susținerea profilelor principale se montează profile UD pe pereții unde acestea trebuie să o rezeme. Profilele de bază se suspendă de placă de beton datorită pieselor de agățare pentru profile K05 GK00 dispuse la distanțe de 750 mm, distanța dintre profile fiind 1200 mm.
Placă rigips 9,5 mm
Profile – CD 60
Greutate – 9,5 mm aprox.13 kg/mp
Figura 3.1. Tehnologia de montare a rigipsului
Profil UD
Profil CD de bază
Profil CD portant
Placă rigips
Piesă de agățare K05 GK00
Piesă de îmbinare în cruce K09 GK00
Ancoră pentru profile K02 GK00
Tijă de suspendare OES
Piesă de îmbinare K01CD00
Profilele portante se fixează perpendicular pe cele de bază cu piese de îmbinare în cruce pentru profile CD K09 GK00 sau ancoră pentru profile K02 GK00 dispuse la fiecare nod interior (intersecție de profile), distanța dintre profile fiind 600 mm. Fixarea plăcilor din rigips pe profilele CD se face cu șuruburi pentru construcții rapide de 25 mm la distanța de 200 mm.
Profilele CD se fixează de placa de beton cu piese de suspendare (DAH0600) prinse cu dibluri la distanța de 900mm iar distanța dintre ele va fi de 420 mm pe direcție longitudinală (placă) sau la distanța de 600 mm pe direcție transversal.
Fixarea plăcilor din rigips pe profilele CD se face cu șuruburi pentru construcții rapide de 25 mm la distanța de 200 mm. Șipcile din lemn se fixează de placă de beton cu dibluri la distanță de 750 mm iar distanța dintre ele va fi de 750 mm. Sub acestea se dispun șipci portante la distanța de 420 mm pe direcție longitudinală (placă) sau la distanța de 600 mm pe direcție transversală (placă).
Fixarea plăcilor de rigips pe șipci portante se face cu șuruburi pentru construcții rapide de 25 mm la distanța de 200 mm între ele (Fig.3.2.).
Figura 3.2. Fexarea șipicilor.
Pentru realizarea designului restaurantului și anume a pardoselei acestuia am folosit pardoseaua epoxidică. Pardoselile se aplică pe suport de beton în strat continuu, în grosime de minim 3 mm, cand solicitarile mecanice nu sunt mari se pot aplica straturi cu grosimi între 1 și 3 mm. Cu cît grosimea stratului este mai mare cu atît durata de viață a pardoselilor este mai mare. Grosimi de 2-6 mm asigură o durată de utilizare de 3-10 ani, în funcție de mediul și condițiile de exploatare. Dacă betonul este slab calitativ, rezistența la rupere mai mica de 1.3 N/mm2 se recomanda grosimi de 4-6 mm. Betonul trebuie să fie curat și uscat, iar pregatirea sa pentru aplicare pardoselilor trebuie făcuta conform Fisei tehnice a pardoselii. Dacă suprafața este metalică aceasta se sablează la o rugozitate SA 2 1/2.
Pardoseli epoxidice este tehnologia pe bază de rășini epoxidice și filere pe bază de nisip de cuarț, ce conferă unei pardoseli astfel create proprietați mecanice și chimice excelente. Rașinile epoxidice se aplică pe substraturi de beton vechi, după pregatirea în prealabil a suprafeței (șlefuirea betonului pentru îndepărtarea stratului murdar, pătat sau deteriorat; repararea zonelor grav deteriorate cu mortare speciale) cît și pe substraturi de beton nou turnat (dupa maturizarea lor – 28 zile). Condițiile de aplicare a rășinii epoxidice: existența unei protecții hidroizolante sub placa de beton și umiditatea interioară a betonului sub 5%.
Beneficiile pardoselilor epoxidice constau în folosința universală, proprietăți chimice și mecanice deosebite, precum și aplicarea ușoară și rapidă a acesteia . Aplicarea se efectuează practic în 4 părți :
Executarea substratului de aplicare : turnarea unei platforme de beton și sclivisirea ei. După maturizarea substratului-28 de zile aplicarea amorsei-punții de legatură, aplicarea stratului de susținere, aplicarea stratului final de sigilarea-sigilantul (Fig. 3.3.).
Figura 3.3. Exemplu de pardosea epoxidica.
CONCLUZII LA CAPITOLUL 3
Descrierea acestui capitol duce la concluzia că designul unui restaurant și nu numai, ține în primul rind de stilul ales, conceptual și ideiile generale potrivite cerințelor puse. Astfel stilul contemporan se încadrează perfect în ideia mea de a creea un restaurt rafinat pentru publicul cu un bun gust. Pentu aceasta folosind culorile alb și gri care adaugă o notă de rafinament designului interior pentru un restaurant contemporan. Combinînd stilul contemporan cu cel art deco, sa căpătat accente stilate, care s-au îmbinat perfect cu designul pereților, pardoselei, tavanului, corpurilor de iluminat și a elementelor de decor. Înca un accent care atrage atenția publicului sunt și corpurile de iluminat folosite. Lustrele imense plasate pe tavan desparte zona restaurantului de zona barului oferindui eleganță și rafinament. În realizarea designului pereților nu am exagerat cu forme și culori folosind doar niste chenare pe tot perimetrul încaperii.
Un design reușit ține de un concept bine stabilit neabătut de la carcteristicile stilul ales adăugînd doar careva elemente personalizate conferind astfel încaperii un caracter special si irepetabil.
CONCLUZII GENERALE
Ca rezultat al proiectarii de licenta a unui restaurant s-au acumulat cunoștinte vaste în ceea ce priveste realizarea unui proiect real de amenajare artistic a unui restaurant în stilul stabilit. S-au luat cunoștințe cu normele generale de proiectare a unei clădiri.
În baza proiectului de licentă luăm cunoștința cu principalele reguli ergonomice pentru a oferi confort atît vizitatorilor cît și personalului.
În conformitate, designul interior se definește ca domeniu complex al activității umane de modelare științifică, artistică și tehnologică a spațiului interior, în armonizarea cât mai deplină a universului intim al omului cu lumea din jurul său. Designul interior reprezintă manifestarea creativității umane în raport cu spațiul său existențial în care-și petrece cea mai mare parte a timpului.
În proiect este îmbinat eleganță, stilul, rafinamentul și modernitatea. Este creată o poveste fascinantă, care începe cu arhitectura unica a clădirii și continuă în interiorul restaurantului proiectat, unde se întampină o atmosferă caldă, relaxantă și primitoare. Restaurantul are o capacitate de 90 persoane, are dublă funcționalitate. Restaurantul dispune de sistem de sonorizare, proiectoare, spectacol de lumini, instalatii de, drept pentru care poate fi transformat cu usurință intr-un club. Astfel, se pot organiza petreceri tematice: Valentine’s Day, 8 Martie, Craciun etc.
BIBLIOGRAFIE
AlbuG. Concepte fundamentale ale psihologiei. București: Ed Economică, 2003, 448p.
Arnheim R. Arta și percepția vizuală. O psihologie a văzului creator. București: Ed. Polirom, 2011, 500 p.
Arnheim R. Forțacentrului vizual: un studiu al compoziției în arte vizuale. BucureștiȘ Ed. Meridiane, 1995, 156 p.
Avermaete R. Despre gust și culoare. București: Ed. Meridiane, 1971, 278 p.
Babii V,. Godovanciuc Z., Bularga T. Studiul formelor musicale. Chișinau: Tipografia Elena V.I. SRL, 2011, 208 p.
Bîryea C. Arta și știința educației. București: Ed. Didactică și pedagogica,1995, 220 p.
Cucoș C. Pedagogie. Iași: Ed, Polirom, 1996, 230p
Daghi I. Arta plastică în școală. Îndrumător. Chișinau: 1999, 117 p.
Demetrescu C. Culoarea: suflet și retina. București: Ed. Meridiane, 1965, 136 p.
Lawson Fred. Cartea Restaurants, Clubs & Bars.
Lissitzki El. Element și inovație.
Constantin P. Culoare, artă, ambient. București: Ed. Meridiane, 1970, 221 p.
Dicționar de estetică general, Coord. V. Șuteu. BucureștiȘ Ed Paideia, 2001, 82 p.
Dittmann L. Stil. Simbol. Structură. București: Ed. Meridiane, 1988, 380 p.
Dragomirescu M. Ritm și culoare. Timișoara: Ed. Făclia, 1990, 243 p.
Enescu M., Gheorghe I. Probleme ale arhitecturii contemporane. București: Ed. Tehnica, 1982, 184 p.
Ghycă M. Estetica și teoria artei. București: Ed. Științifică și Enciclopedică, 1981, 495 p.
Heidegger M. Originea operei de artă. București: Ed. Univers, 1982, 381p.
Horșia H. Spații, forme, culori în arta contemporană. București: Ed. Meridiane, 1989, 318p
Hofmann W. Fundamentele artei moderne. O introducere în formele ei simbolice. București.
Jauss H. R. Experiență estetică și hermeneutică literară. București: Ed. Univers, 1983, 500 p.
Lazarescu Cezar. Constructii hoteliere, Bucuresti, Ed. Tehnica Bucuresti,1971.
Moraru I. Știința și filosofia creației. București: Ed. Didactică și Pedagogică, 1995, 360 p.
Neufert E. Manualul arhitectului (Elemente de proiectare și de construcție). București: Ed. Alutus, 2004, 666 p.
Oroveanu A. Teoria Europeană a artei și psihoanaliza. București: Ed. Meridiane, 2000, 347 p.
Papanek V. Design pentru lumea reală. București: Ed. Tehnică, 1997, 279 p.
Șușală I. Estetica și psihopedagogia artelor plastice și designului. București: Ed. Sigma, 2000, 240 p.
Truică I. Arta compoziției. Iași: Ed. Polirom, 2011. 221 p.
Vianu T. Estetica. București: Ed. Minerva, 1968, 440 p.
Wright F. Limbajul unei arhitecturi organice, 1953. În: Funcțiune și formă /coord. N.Lașcu.
Alimentatia-publica-Conceptul. http://www.scrigroup.com /sanatate/alimentatie-nutriate/ 43261.php (accesat 15.02.2014).
Materiale necesare pentru tavan de rigips, http://laconstrucții.com (accesat 22.02.2014)
Proiecte/turism/sistemul logistic-în cadrul-restaurantului, http://www.biblioteca.regielive.ro (accesat 11.03.2014)
Restaurant, http://ro.wikipedia.org/wiki. (accesat 20.02.2014)
Tipurile de unitați cu caracter social, http://ro.scribd. com/doc/225307537.(acessat 14.03.2014)
7. СНиП 2.08.02 – 89. Общественные здания и сооружения. (acesat pe dara de 27.02.2014)
8. Пособие к СНиП 2.08.02-89 «Проектирование предприятий общественного питания» (acesat pe dara de 27.02.2014)
ANEXE
Tema: PROIECTUL INTERIOARELOR ÎN COMPONENȚA UNUI COMPLEX DE MENIRE SOCIO-CULTURALĂ
Figura 1. Perspectiva restaurantului
Figura 2. Perspectiva restaurantului
Anexa 2
Figura 3. Fatada in anexele C-A scara 1:100
Figura 4. Plan partier Sc 1:100
Anexa 3
Figura 5. Salon restaurant Crama „Cerbul Carpatin”, Brașov
Figura 6. Mobilierul în stil art deco
Anexa 4
Figura 7. Mobilierul in stil art deco
Figura 8. Mobilierul in stil art deco
Anexa 5
Figura 9. Culoarea anului 2014.
DECLARAȚIE
privind originalitatea conținutului lucrării de licentă
Subsemntatul……………………………………………………………………………………….,
absolvent al Universității Libere Internaționale din Moldova, Facultatea
……………………………………………………………………………………………………. , ………………………,
specialitatea ……………………………………………………………………….., promoția ……………………………,
declar pe propria răspundere, că lucrarea de licență cu titlul:
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………elaboratà sub îndrumarea
d-na……………………………………………………………………………, pe care urmează să
o susțin în fața comisiei este originală, îmi aparține și îmi asum conținutul său în întregime.
Declar că nu am plagiat altă lucrare de licență, monografii, lucrări de specialitate,
articole etc., publicate sau postate pe internet, toate sursele bibliografice folosite la elaborarea lucrării de licență fiind menționate în cuprinsul acesteia.
De asemenea, declar că sunt de acord ca lucrarea mea de licență să fie verificată prin orice modalitate legală pentru confirmarea originalității, consimțind inclusiv la introducerea conținutului sau într-o bază de date în acest scop.
29 mai
Data……………….. Semnătură student……………………………….
BIBLIOGRAFIE
AlbuG. Concepte fundamentale ale psihologiei. București: Ed Economică, 2003, 448p.
Arnheim R. Arta și percepția vizuală. O psihologie a văzului creator. București: Ed. Polirom, 2011, 500 p.
Arnheim R. Forțacentrului vizual: un studiu al compoziției în arte vizuale. BucureștiȘ Ed. Meridiane, 1995, 156 p.
Avermaete R. Despre gust și culoare. București: Ed. Meridiane, 1971, 278 p.
Babii V,. Godovanciuc Z., Bularga T. Studiul formelor musicale. Chișinau: Tipografia Elena V.I. SRL, 2011, 208 p.
Bîryea C. Arta și știința educației. București: Ed. Didactică și pedagogica,1995, 220 p.
Cucoș C. Pedagogie. Iași: Ed, Polirom, 1996, 230p
Daghi I. Arta plastică în școală. Îndrumător. Chișinau: 1999, 117 p.
Demetrescu C. Culoarea: suflet și retina. București: Ed. Meridiane, 1965, 136 p.
Lawson Fred. Cartea Restaurants, Clubs & Bars.
Lissitzki El. Element și inovație.
Constantin P. Culoare, artă, ambient. București: Ed. Meridiane, 1970, 221 p.
Dicționar de estetică general, Coord. V. Șuteu. BucureștiȘ Ed Paideia, 2001, 82 p.
Dittmann L. Stil. Simbol. Structură. București: Ed. Meridiane, 1988, 380 p.
Dragomirescu M. Ritm și culoare. Timișoara: Ed. Făclia, 1990, 243 p.
Enescu M., Gheorghe I. Probleme ale arhitecturii contemporane. București: Ed. Tehnica, 1982, 184 p.
Ghycă M. Estetica și teoria artei. București: Ed. Științifică și Enciclopedică, 1981, 495 p.
Heidegger M. Originea operei de artă. București: Ed. Univers, 1982, 381p.
Horșia H. Spații, forme, culori în arta contemporană. București: Ed. Meridiane, 1989, 318p
Hofmann W. Fundamentele artei moderne. O introducere în formele ei simbolice. București.
Jauss H. R. Experiență estetică și hermeneutică literară. București: Ed. Univers, 1983, 500 p.
Lazarescu Cezar. Constructii hoteliere, Bucuresti, Ed. Tehnica Bucuresti,1971.
Moraru I. Știința și filosofia creației. București: Ed. Didactică și Pedagogică, 1995, 360 p.
Neufert E. Manualul arhitectului (Elemente de proiectare și de construcție). București: Ed. Alutus, 2004, 666 p.
Oroveanu A. Teoria Europeană a artei și psihoanaliza. București: Ed. Meridiane, 2000, 347 p.
Papanek V. Design pentru lumea reală. București: Ed. Tehnică, 1997, 279 p.
Șușală I. Estetica și psihopedagogia artelor plastice și designului. București: Ed. Sigma, 2000, 240 p.
Truică I. Arta compoziției. Iași: Ed. Polirom, 2011. 221 p.
Vianu T. Estetica. București: Ed. Minerva, 1968, 440 p.
Wright F. Limbajul unei arhitecturi organice, 1953. În: Funcțiune și formă /coord. N.Lașcu.
Alimentatia-publica-Conceptul. http://www.scrigroup.com /sanatate/alimentatie-nutriate/ 43261.php (accesat 15.02.2014).
Materiale necesare pentru tavan de rigips, http://laconstrucții.com (accesat 22.02.2014)
Proiecte/turism/sistemul logistic-în cadrul-restaurantului, http://www.biblioteca.regielive.ro (accesat 11.03.2014)
Restaurant, http://ro.wikipedia.org/wiki. (accesat 20.02.2014)
Tipurile de unitați cu caracter social, http://ro.scribd. com/doc/225307537.(acessat 14.03.2014)
7. СНиП 2.08.02 – 89. Общественные здания и сооружения. (acesat pe dara de 27.02.2014)
8. Пособие к СНиП 2.08.02-89 «Проектирование предприятий общественного питания» (acesat pe dara de 27.02.2014)
ANEXE
Tema: PROIECTUL INTERIOARELOR ÎN COMPONENȚA UNUI COMPLEX DE MENIRE SOCIO-CULTURALĂ
Figura 1. Perspectiva restaurantului
Figura 2. Perspectiva restaurantului
Anexa 2
Figura 3. Fatada in anexele C-A scara 1:100
Figura 4. Plan partier Sc 1:100
Anexa 3
Figura 5. Salon restaurant Crama „Cerbul Carpatin”, Brașov
Figura 6. Mobilierul în stil art deco
Anexa 4
Figura 7. Mobilierul in stil art deco
Figura 8. Mobilierul in stil art deco
Anexa 5
Figura 9. Culoarea anului 2014.
DECLARAȚIE
privind originalitatea conținutului lucrării de licentă
Subsemntatul……………………………………………………………………………………….,
absolvent al Universității Libere Internaționale din Moldova, Facultatea
……………………………………………………………………………………………………. , ………………………,
specialitatea ……………………………………………………………………….., promoția ……………………………,
declar pe propria răspundere, că lucrarea de licență cu titlul:
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………elaboratà sub îndrumarea
d-na……………………………………………………………………………, pe care urmează să
o susțin în fața comisiei este originală, îmi aparține și îmi asum conținutul său în întregime.
Declar că nu am plagiat altă lucrare de licență, monografii, lucrări de specialitate,
articole etc., publicate sau postate pe internet, toate sursele bibliografice folosite la elaborarea lucrării de licență fiind menționate în cuprinsul acesteia.
De asemenea, declar că sunt de acord ca lucrarea mea de licență să fie verificată prin orice modalitate legală pentru confirmarea originalității, consimțind inclusiv la introducerea conținutului sau într-o bază de date în acest scop.
29 mai
Data……………….. Semnătură student……………………………….
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Proiectul Interioarelor In Componenta Unui Complex de Menire Socio Culturala (ID: 163264)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.