Proiectul de Inginerie Tehnologică Privind Amenajarea și Structura Platformelor (teraselor) de Agrement

=== proiectul de inginerie tehnologică privind amenajarea şi structura platformelor (teraselor) de agrement ===

Să se întocmească proiectul de inginerie tehnologică privind amenajarea și structura platformelor (teraselor) de agrement

-tema de proiect-

Figura 1.4. Terasă multifuncțion

1.2. DESTINAȚIA PLATFORMELOR

În ultimii ani s-a remarcat o tot mai mare folosire a teraselor la casele de vacanță, pentru amenajarea curților interioare ale caselor și nu în ultimul rând la restaurantele, pub-uri, hoteluri integranduse perfect stilului de viață european de a mânca și a petrece în aer liber si în astfel de locuri. Multe din terasele construite sunt din lemn pentru că sunt ușor de construit, particularizat și pot fi îmbinate cu construcțiile făcute anterior.

Figura 1.2.1. Platforma unui restaurant, construită deasupra apei unui râu

Figura 1.2.2. Debarcader

CERINȚELE DE FUNCȚIONARE

Înainte de a alege un design pentru terasa ce urmează a fi proiectată trebuie să știm cerințele funcționale ale terasei care depind și ele de o multitudine de factori : traficul ce trebuie să îl suporte, gradul de expunere, condițiile naturale, particularitățiile activitățiilor ce vor avea loc pe platformei sau proprietățiile de bază ale materialului din care dorim să construim.

Toate acesta vor fi dezvăluite în continuarea proiectului.

Capitolul 2.: ALEGEREA UNEI PLATFORME DIN LEMN

2.1 TIPURI DE MATERIALE

O platformă se poate construi din diferite materiale :

piatră

cărămidă

prefabricate din beton

metal

materiale sintetice

lemn

Ultimii ani pe lângă materialele de bază folosite la construcții au apărut și materiale sintetice, folosite în general la partea de acoperire și podire a teraselor. Ele au început să fie folosite de către constructori ca o variantă mai ieftină și pot imita culoarea și structura lemnului.

Exemple de materiale sintetice :

Plastic & particule din lemn

– se fabrică din polipropilenă și particule din lemn, fiind fabricat sub presiune și acțiunea călduri

– se folosește in construcția podelelor

100% Politilenă

– este un material reciclabil, fiind fabricat intr-o paleta larga de culori si este usor de prelucrat; totodata este prevazut cu rezistenta la ultraviolete pentru a evita decolorarea sa in timp

PVC

– nu este un material reciclabil

– are o paletă mică de culori

– se fabrică sub formă de plăci

Membrane din vinil laminat

– se produce sub formă de plăci de 50 mm grosime, din polistiren cu densitate ridicată, capsulat intre doua filme vinilice fiind o perfectă soluție de folosire pen intre suprafețele umede si celelte componente de structura ale terasei

2.2 ALEGEREA LEMNULUI LA CONSTRUIREA UNEI PLATFORME

Lemnul are câteva avantaje față de celelalte materiale în construcția teraselor, dintre care amintesc :

Reducerea excavațiilor, fundațiilor

Au gabarit redus deci pot fi construite pe diferite tipuri de soluri și de relief, pot fi combinate și cu alte materiale.

Pot fi livrate în diferite stadii de prelucrare și de montare.

Se pot face modificări cu ușurință de-a lungul timpului atât ca extindere cât și dacă este nevoie să se instaleze alte facilități.

Se pot proiecta și construi ușor în diferite variante și moduri astfel încât să încadreze perfect în spațiu.

Varietatea de culori și proiecte care se pot forma

Este o suprafață confortabilă să mergi, să stai sau să te întinzi direct pe ea

Este o suprafață mai puțin alunecoasă și mai rezistentă la cutremure decât alte materiale.

Figura 2.2. Terasă etajată

Figura 2.3. Platformă in trepte

AVANTAJELE PRACTICE ȘI ECOLOGICE

Pe lângă avantajele practice obținute la folosirea lemnului la construcția platformelor, lemnul are și un avantaj suplimentar față de celelalte materiale fiind ecologic. Este un material la care se poate aduce modificări în timp, poate fi restaurat, cere energii minime la prelucrare și eficacitate în folosirea lui dând o productivitate ridicată. Și nu în ultimul rând lemnul este ușor de reciclat.

FACTORI DE RISC

Există câteva dezavantaje ale folosirii lemnului în aceste tipuri de construcții :

Posibilitatea de putrezire – acest lucru poate fi eliminat printr-o folosire a speciei adecvate și tratării sub presiune și conservării lemnului

Necesită un înalt grad de întreținere. Nevoia de întreținere a suprafețelor poate fi eliminată folosind specii de lemn ce nu necesită o protecție prin finisare. Dacă specia de lemn aleasă a se folosi necesită finisarea suprafețelor, menținerea culorii naturale a lemnului sau lemnul să aibă o altă culoare atunci se vor folosi uleiuri sau pigmenți. Modul de întreținere a suprafețelor depinde pe lângă specia folosită și de gradul de uzură și expunere la care este supus materialul.

Posibilitatea aprinderii – materialul lemnos ignifugat este foarte rezistent la foc dar având în vedere că pe astfel de construcții pot fi diferite surse de foc (grătare, circuite electrice) este necesar să se ia unele precauții în întâmpinarea apariției aprinderii lemnului.

Împreună cu apa lemnul formează o suprafată alunecoasă.

CAPITOLUL 3.: PROIECTAREA UNEI PLATFORME DIN LEMN

Înainte să ne decidem ce materiale și metode de construcție vom aplica este important să vedem ce spațiu avem disponibil, care este amplasarea cea mai bună în legătură cu casa sau clădirea. Ce căi de acces avem care ne sunt vecinătățile, schimbările de nivel ale terenului , caracteristicile naturale (arbori, clădirile, mediul) și nu în ultimul rând fondurile care ne sunt disponibile.

Considerațiile de care vom ține seama sunt:

Unde vom construi platforme?

Alegerea locației platformei este influențată de:

Microclimă – trebuie să știm ce fel de climă avem, cât este de însorită și călduroasă vara sau de cât este de răcoroasă și cum bat vânturile determinând astfel când și cum să folosim terasa. Dacă avem nevoie de arbori ca să facă umbră în timpul zilei, avem nevoie de protecție împotriva vânturilor. Aceste lucruri diferă de la o climă a unei regiuni la alta, de orientarea platformei astfel dacă este lângă clădire înalta sau arbori. Cu cât vom ține mai mult seama de microclimatul general al regiunii cu atât vom fi mai încântați de facilitățile ce ni le va oferi platforma.

Influența soarelui – cantitatea și intensitatea razelor soarelui ce cade pe platformă determină deobicei cât de confortabilă este ea. Unghiul cu care se schimbă căderea razelor față de terasă de la oră la oră, de la un anotimp la altul ne face să ne gândim în ce sezon și în ce parte a zilei o vom folosi mai mult. În general o platformă construită în partea de est a casei este mai luminată dimineața, în timp ce una construită în vest primește mai multă lumină după-amiaza. În partea de sud platformele vor primi lumină și căldură pe tot parcursul anului iar cele construite în partea de nord a unei case sunt mai reci. Unde verile sunt mai reci, căldura ce reflectă de pe fața sudică a casei poate fi o soluție pentru ca terasele construite în această parte să fie mai călduroase. Pe când unde avem veri fierbinți atunci fenomenul este invers

a). b) c)

Figura 3.1. Influența microclimatului

– razele soarelor reflectate de pe pereți cladirilor influențează caldura de pe platformă

– umbrirea naturala de catre arbori

– pereții de sticlă sau din material plastic vor lăsa caldura să treacă dar va împiedica trecerea brizelor sau vânturilor

Acțiunea vântului – ca și inflența soarelui influențează foarte mult alegerea și construcția unei terase. O briză de aer puternică și constantă poate face o terasă ca să fie rece, pe de altă parte o briză moale poate să facă terasa sa fie mai călduroasă și mai atrăgătoare. Dacă dorim să construim terasă într-o zonă în care există brize sau vânturi mai intensive este nevoie ca în construcția lor să includem și paravane de protecție sau să o construim astfel încât casa să îndeplinească rolul de paravan împotriva acestor întreruperi.

Figura 3.2. Paravan parțial închis pentru a nu opri complet trecerea brizelor.

Ploaia și zăpada – platformele pot fi acoperite ca să poată fi folosite și pe timpul când afară plouă sau ninge. În funcție de cantitățiile de zăpadă sau ploaie ce cade în zona în care se va construi terasa, terasele se vor proiecta corespunzător astfel încât ca structura lor de rezistență să facă față acestor intemperi.

Cum și unde putem construi terasa? Figura 3.3. Limite de încadrare

După ce am făcut un plan de bază al locului unde dorim să facem construcția trebuie să obținem avizele necesare construirii terasei. Dacă avem permisiunea să construim în acel loc?

Cum și ce materiale vom folosi ca să ne putem încadra stilului arhitectural al locației?

Dacă dorim ca platforma ce urmează să fie adăugată la clădirea existentă trebuie să cerem aprobarea ca să putem construi.

Amplasarea și dimensiunile terasei în ce mod pot influența clădirile și accesorile învecinate?

Pentru toate aceste aspecte trebuie să obținem documentația necesară construirii platforme.

O mare importanță în proiectrea terasei este să știm cum o vom folosi. Dacă avem obiceiul să ne distrăm și dacă de ce spațiu va trebui alocat. Ce fel de accesorii vom folosi pentru ca noi și oaspeții să se simtă confortabil ? Dacă avem nevoie de iluminare noaptea ? Dacă dorim să avem și alte facilități cum ar fi : piscine, loc pentru grătare, locuri de joacă pentru copii.

Figura 3.4.

Toți factorii care influențează

alegerea locației

Pentru a ne lămuri în anumite aspecte ale imaginației noastre cum ar trebui să fie construită vom descifra unele probleme :

Distracția : mai devreme sau mai târziu pe orice terasă va avea loc o petrecere, deci ar trebui să o gândim astfel încât spațiul să fie bine proporționat, mobilierul de ședere să fie adegvat, să avem umbră ziua cel puțin la o parte din platformă și un luminat adecvat seara.

Ne place să mâncăm în aer liber ? Platforma trebuie să fie destul de mare ca să găzduiască mesele și scaunele pentru cel puțin patru persoane. Poate să aibă o legătură cu bucătăria ca să se poată aduce cele necesare și tot odată să aibă loc pentru un grătar.

Grădinăritul: plantele pot avea loc cu generozitate pe o astfel de construcție, dar trebuie avut grijă ca lemnul să nu aibă contact cu pământul pentru a nu se deteriora. Deci trebuie să asigurăm un drenaj corespunzător și un sistem de irigație sigur.

Intimitatea: o astfel de construcție ne poate supune la multe neplăceri. Aici se pun întrebările Noi pe cine și ce vedem? Pe noi cine ne vede?, dacă noi avem nevoie de intimitate sau pe cine am putea deranja, acestea putându-se rezolva prin adăugarea de ecrane, arbori sau peisaje care sa aibă rol de ecrane.

O platformă ar trebui să fie mai mult decât funcțională. Când este proiectată bine ea va aduce frumusețe și caracter casei noastre și nu în ultimul rând valoare. Ea ar trebui să complecteze casa, grădina, accentândui calitățiile sale și minimalizând lipsurile.

În proiectare se folosesc o seamă de tehnici pentru a da platformei și construcției alăturate un aspect vizual plăcut.

Iată câteva dintre ele :

Construcția la scară – o platformă mare pe lângă o casă mică pare deplasată, la construcția mare o terasă mică aceasta din urmă pare nesigură și rareori foarte folositoare.

Folosirea unor replici – platformă fiind o parte proprietății noastre vom folosi unele caracteristici ale casei în proiectul platformei. De exemplu : se vopsește platforma astfel încât să fie în același ton cu cel al casei. Ne vom folosi de caracteristicile naturale ale grădinii pentru a obține o ambianță splendidă în aer liber. Pomii, curenții de aer, stâncile sau terenul accidentat se pot integra perfect în proiectul unei platforme.

Crearea unei treceri plăcute – o platformă trebuie să asigure o tranziție ușoară din casă spre exterior și invers. Exemplu: folosirea ușilor de sticlă de dimensiuni mari aceasta va deschide suprafețele interiore ale casei dândule aer proaspăt, lumină și frumusețe. De asemenea se încearcă să se creeze tranzații plăcute între elementele de construcție, accesoriile folosite și elemente de grădinărit.

Folosirea unghiurilor – folosirea unor taieri la diferite unghiuri, care să facă să dispară rectilinitatea poate părea mai interesantă și poate să atenueze înfățișarea unei construcții rectilineară.

Legăturile dintre elementele componente – încorporând un arbore sau un umbrar acestea pot face mai mult decât umbră, ele îmbunătățesc intimitatea și fac corecția cu construcția schimbând esteticul.

Alegerea unui detaliu convingător – un pic de atenție dată unor detalii poate duce la îmbunătățirea stilului proiectat. Un exemplu ar fi construirea unor margini înconjurătoare care să acopere structura, adăugarea unor fâși pe părțile de îmbinare.

CAPITOLUL 4.: CONDIȚIILE DE EXECUTARE A UNEI PLATFORME

DIN LEMN

ASPECTUL

Oricare ar fi elementele construcției asupra cărora se vor face sau se vor detalia mai mult va avea influență semnificativă asupra esteticului final al construcției.

Unul din primele lucruri pe care trebuie să le luăm în considerare este modul în care dorim să punem podeaua,modul de imbinare si de așezare a scândurilor, si în funcție de cum vrem să fie perceput vizual spațiul, să pară lărgit sau să pară relativ îngust.

Figura 4.1.

Exemplu de formare a podelei

Figura 4.3. Diferite tipuri de îmbinare a scândurilor ce formează podeaua

Alt aspect este culoarea lemnului folosit. Acesta poate fi lăsat în culoarea lui naturală sau i se pot aplica diferite tipuri de finisări. Fie că vom folosi lemnul specilor de esență tare, fie de esență moale de-a lungul timpului la acțiunea razelor UV acesta se va decolora. Pentru a împiedica acest lucru vom folosi material lemnos tratat impregnat sub presiune iar finisajul aplicat este special.

Aspectul platformei depinde considerabil și de componentele auxiliare folosite în construcția platformei : balustradele, baluștri, gardurile, tipul scărilor folosite. Aceste componente fiind și ele tratate și finisate la fel ca și celelalte elemente din contrucții.

Datorită mediului in care se folosc elementele componente si auxiliare ale unei terase acestea sunt supuse continuu degradări. Pentru aceasta la accesorile metalice se va folosi oțel inoxidabil care să nu ruginească în timp și tot odată să nu deterioreze materialul lemnos cu care vine în contact.

Platformele din lemn își vor păstra aspectul în timp dacă se vor folosi materiale lemnoase corespunzător tratate și accesorii din materiale care să nu degradeze în mediul în care sunt folosite.

4.2. DURABILITATEA

Durabilitatea în timp a platformelor depinde foarte mult de alegerea corectă a materialelor, detaliile folosite și o construcție corectă.

Deoarece platformelele sunt foarte expuse variațiilor de umiditate din mediu este de o mare importanță alegerea corectă a speciei de lemn, a tratamentului aplicat și a umidității materialului pentru a nu fi atacat de către ciuperci.

Este foarte important ca umiditatea materialului să fie constant sub 20% pentru a împiedica atacul ciupercilor. Pentru aceasta se vor lua măsuri de protecție care să reducă timpul de contact al materialului cu apa.

Construcția va facilita scurgerea apei de pe suprafețele orizontale. Deoarece se va evita contactul materialului lemnos cu zonele umede, cu materiale poroase (zidăria) contactul direct cu pământul. Acest lucru se poate realiza prin folosirea materialelor impermeabile între suprafețele umede și cele lemnoase sau să se prevadă cu spațiu liber de aer suficient astfel încât lemnul nu absoarbă apa.

Figura 4.2. Folosirea lemnului corect tratat crește impermeabilitatea sa

In general metoda cea mai eficientă de a păstra o umiditate constantă și joasă în lemn este ca acesta să aibă o ventilație naturală la toate componentele structurii. Acesta este importantă mai ales în cazul în care puntea este construită deasupra apei sau în mediu în care există pericolul să poate fi stropită. Ventilația naturală a aerului fiind un mod eficace de conservare a lemnului în natură.

Aceste principii trebuie să se prevadă nu numai la structură ci la toate componentele auxiliare și este foarte important ca construcția să asigure scurgerea apei.

4.3. REZISTENȚA

Orice platformă trebuie să fie eficient de robustă pentru a putea susține încărcăturile impuse. La o platformă de la o casă de locuință probabil va fi supusă unui trafic mai redus de persoane, dar va trebui să susțină mobilierul deci va fi supusă unor sarcini concentrate.

Unele vor fi proiectate pentru folosirea publică ca de exemplu : platformele de cârciumă, cluburile, aleilor dulci unde avem un trafic pietonal mai ridicat. Acestea vor trebui să preia încărcări mai mari, incluzând și încărcături rulate și ciclice.

Pentru toate terasele este preferabil ca limita maximă dintre grinzi să fie 600mm pentru a putea realiza deschideri mari .

Cele mai rezistente sunt specile de esență tare dar în general acestea sunt mai scumpe, pentru a acoperi acest dezavantaj se va folosi lemnul specilor de esență moale, în special rășinoase dar cu grosimi mai mari ale grinzilor.

STABILITATEA

La toate esențele de lemn în timp pot apărea defecte de structură : crepături, răsuciri sau deformații ale fețelor datorită variaților de umiditate. Acestea variază în funcție de modul de tăiere al cherestelei din buștean.

Pentru a întâmpina deplasările ce pot apărea datorită acestor defecte se vor folosi accesorii de prindere și susținere, astfel se vor reduce și tensiunile ce pot apărea.

În unele cazuri se poate folosi și material lemnos s neuscate pentru a reduce costul construcției. Acestea se folosesc atunci când luăm specii de esență tare (stejar).

Materialul are inițial o umiditatea ridicată, pentru a se reduce defectele ce pot apărea în timp, recomandându-se folosirea scândurilor cu lățime mai mică de 150mm.

Figura 4.5 Podea din lemn din cadrul muzeului ’’River and Rowing’’ din Marea Britanie

Pentru a reduce variațiile de umiditate din lemn datorate variației umidității relative a aerului și pentru ca aceasta să rămână constantă sub 20% există tratamente speciale pentru a face lemnul mai rezistent la umezeală, lemnul de esență moale absorbind mai ușor umiditate din atmosferă, fiind indicat să se folosească specii lemnoase care la variații de umiditate au variație dimensionale mici.

REZISTENȚA LA UZURA ȘI IMPACT

Podelele din lemn în timp sunt supuse uzurii și coroziuni în funcție de modul și timpul cât au fost folosite. Lemnul cu densitate mică este mai expus la uzură dar în practică totuși se va folosi lemnul speciilor de esență moale pentru că s-a dovedit de-a lungul anilor că ne oferă rezistența la uzură de care avem nevoie.

În unele locuri este recomandabil să se folosească lemn cu densitate ridicată, ca de exemplu: în locurile unde se practică sport, și totodată lemnul se va lăsa ca nefinisat.

4.6. REZISTENȚA LA ALUNECARE

Se știe că podelele de lemn când sunt umede pot fi alunecoase și deci prezintă un pericol. Acest lucru se poate îndepărta prin întreținerea suprafețelor de risc, podele și scările.

Primul și cea mai comună cauză ce dă lemnului un caracter alunecos este apa care stă pe podea. Aceasta pătrunde în lemn dândui acest caracter.

Folosirea de podele cu striații sau diferite texturi ar da efecte pozitive dar ar fi foarte incomode la terasele de la casele unde deobicei se circulă și desculț.

Se folosesc foarte mult scândurile canelate care pot fi prelucrate în diferite modele. Scopul acestora este de a asigura canale naturale de drenaj pentru a facilita îndepărtarea apei de pe podea. Foarte importante sunt dimensiunile (adâncimea și lățimea) acestor canaluri pentru a nu se înfundate ușor cu diferite rămășițe ce pot cădea pe podea. Ele fiind mai eficiente dacă sunt poziționate pe lățmea podelei.

La așezarea scândurilor se va lăsa un spațiu între ele pentru drenaj atât pe lungime cât și când se așează cap la cap, lăsându-se un spațiu minim de 6mm, acesta putând garanta scurgerea rapidă a apei. Un spațiu de maxim 10mm este propus pentru a se evita problemele pantofilor care au tocuri înguste, roților de la biciclete sau cărucioare.

Figura 4.6 Profile ce pot fi făcute pe podeaua punții

O altă cauză a apariției caracterului lunecos sunt algele, mucegaiului și noroiului care poate apărea pe podea. Accidentele produse de către acestea ar putea fi reduse printr-o atentă poziționare a terasei astfel încât să se evite suprafețe care sunt mereu umbrite și să ducă la apariția acestora.

O altă problemă sezonieră ar fi gheața ce apare în anotimpul rece. Sub acest aspect lemnul comportându-se ca și celelalte materiale. Problema minimalizându-se pentru că podeaua va fi proiectată astfel încât să nu permită ca apa să stagneze pe ea.

În locurile unde alunecarea este mai accentuată, scările, rampele, se folosesc diferite tipuri de finisări cu grunduri, lacuri cu nisip, piatră ponce sau nisip mineral pentru a diminua acest caracter lunecos. Aceste materiale se vor aplica regulat în conformitate cu recomandațile date de producător.

REZISTENȚA LA EXPUNERE

Pentru majoritatea platformelor condițiile de expunere nu sunt așa importante cu excepția umbririi permenente, acoperitului cu frunze sau stropitul cu apă.

Aplicând un finisaj lemnului ce va scădea permeabilitatea lui se va reduce și riscul pătării lui cu diferite lichide căzute accidental sau murdăriile de la păsări și animalele de casă. La platformele publice unde riscul pătării accidentale este mai ridicat sau vandalismul la crea ar putea fi supuse este de preferat să se folosească lemn cu densitate ridicată care poate fi curățat cu detergenți sau chimicale, dacă este nevoie, mai ușor. Lemnul fiind în general mai rezistent la chimicale și poluare decât alte materiale.

Dacă platformele sunt construite în apropiere de apă dulce atunci trebuie să alegem specia și finisajul corespunzător. Dacă sunt în apropiere de apa mărilor sunt expuse stropirii sau pulverizării cu picuri de apă sărată, pericolul apariției algelor crește.

Riscul pătării lemnului poate apărea și de la folosirea de accesorii ce nu sunt din materiale inoxidabile.

CAPITOLUL 5. STRUCTURA UNEI PLATFORME ȘI ELEMENTELE EI

Inainte să vedem din ce se compune o platformă i ce materiale se vor folosi la construcția unei astel de structuri vom vedea diferite tipuri de platforme.

5.1. TIPURI DE PLATFORME

5.1.1. După numărul de nivelele

a) Platforme la nivelul solului

– simple

Figura 5.1.1.1. Diferite tipuri de platforme construite la nivelul solului

construite în trepte

Figura 5.1.1.2. Diferite tipuri de platforme construite în trepte

b) Platforme ridicate deasupra solului și multietajate

– platforme ridicate deasupra solului

– simple

Figura 5.1.1.3. Construcția simplă a unei platforme ridicată desupra solului

– construite in trepte

platforme pe mai multe etaje

Figura 5.1.1.5. Construcții etajate

5.1.2. După destinație pot fii: a) a) pentru creșterea funcționalitații unei case (vezi fig. anterioare)

b) poduri si podulețe

Figura 5.1.2.1.

Vederi podulețe

c)foișoare

debarcadere și docuri

Figura 5.1.2.3. Vedere cu platforme ce au rol de docuri sau de barcadere

cu rol de balcoane

Figura 5.1.2.4. Balcon din lemn

f) extinderea unei case prin prelungirea acoperișului deasupra platformei

Figura 5.1.2.5. Platformă acoperită

5.1.3. După funcționalite pot fii: a) platforme prevăzute cu piscine

Figura 5.1.3.1. Structura de ansamblu a unei platforme prevăzute cu piscină

b) platforme pe care poți să amenajezi un restaurant

c) pentru grădinărit

d) pentru diferite activități socio-culturale

STRUCTURA UNEI PLATFORME

Figura 5.2.1. Structura unei platforme

Orice platformă are 5 componente de bază în structura sa:

– picioarele de beton sau fundația platformei care trebuie să fie destul de puternică că să poată transmite încarcătura platformei solului

– stâlpii de susținere care susțin întreaga structura, ei fiind parte încorporată a picioarelor de beton sau a fundațiilor dând și înălțimea platformei

-grinzile sunt primele elemente orizontale ale structurii si totodată și cele mai late elemente, fiind îmbinate sau prinse de de stâlpii de susținere. Unele latforme sunt legate de case prin intermediul unei laterale care deasemenea este și ea o grindă care face conexiunea dintre structura platformei cu fundația solidă a casei.

– traversele sunt elementele ce se sprijină pe grinzi sau pe laterale, ele se prind de acestea prin intermediul unor accesorii metalice distanța dintre ele fiind de 500mm pana la 600mm la traversele din centrul structurii

-grinzile de legătură- formează marginea inconjurătoare având rolul de a masca capetele traverselor

-podeau este suprafața care acoperă intreaga structură, fiind prinsă de traverse prin imbinare cu cuie sau șuruburi.

CAPITOLUL 6.: DETALII DE PROIECTOARE ȘI CONDIȚII TEHNICE

6.1. PREGATIREA LOCULUI

Dacă platforma ce urmează a fi construită este cu etaje sau pe terenuri accidentate atunci este nevoie de fundație ca să susțină stâlpii, pilonii sau zidurile.

Dacă construcția este până la 600mm deasupra solului este important ca structuriile și componentele din lemn să nu fie în contact cu solul și cu plantele.

Pe lângă contactul lemnului cu solul orice se găsește sub platformă poate să împiedice ventilația și drenajul structurii. Construcția podelelor la platformă permite să se scurgă apa de pe ele dar totodată permite și trecerea razelor solare astfel încât sub terasă să poată să crească plante, în consecință trebuie luate măsuri de prevenire a accestui fenomen.

Acest lucru se poate face prin sterilizarea solului, dar în general se întinde pe sol, sub construcție o folie de polietilenă neagră, peste care se va așeza un strat de 50mm pietriș pentru drenare, dar va fi împiedicată și creșterea plantelor.

După un timp de folosință sub construcție se poate aduna diferite tipuri de mizerii (frunze aduse de vânt) care ar fi o sursă de umezeală. Acest lucru se poate evita prin curățirea periodică a locului.

Figura 6.1. Pregătirea locului pe care se va construi

Pentru protecție se amplasează sub construcție o plasă de metal cu ochiuri de 12x12mm cu rol de barieră.

6.2. FUNDAȚIA

Tipuri de fundații

Structura din lemn a construcției, în general se sprijină pe stâlpi, coloane sau piloni. Ei pot fi din lemn, beton sau din cărămidă.

Distanța dintre aceste elemente verticale depinde de distanța dintre grinzi. Dimensionarea grinzilor și distanța între ele depinzând de încărcătura ce trebuie să o suporte și de stabilitatea structurii, acesta din urmă fiind foarte importantă odată cu ridicarea pe nivele a structurii, în unele cazuri ajungându-se ca grinzile să se așeze și în cruce.

O alternativă pentru construcție este ca grinzile transversale să fie sprijinite direct pe peretele sau zidăria construcției. Aceasta ar fi o soluție de sprijin pentru greutăți mici dar nu ar fi eficient de rezistente pentru construcțiile cu mai multe nivele, fiind nevoie de o fundație solidă.

Figura 6.2.1.1. Pregătirea locului

Coloanele din oțel care au secțiuni în formă de ‘’H’’ sau circulare pot fi folosite la construcții etajate deoarece au avantajul că sunt ușoare și rezistente. Dezavantajul ar fi că sunt expuse condițiilor naturale și crește riscul apariției coroziuni. Aceste materiale ar trebui să fie galvanizate și vopsite periodic. Totuși ele pot fi înglobate în beton sau prinse deasupra fundației din beton, deci ar putea face parte din structura unei platforme.

Figura 6.2.1.2. Fundație din oțel

Avantajul unei astfel de fundație este că este mai ieftină de cât cea clasică din beton și duce și la scurtarea timpului de construcție.

O fundație este formată din piciorul de bază care face legatura cu stâlpii platformei sau putem spune ca este o extensie a lor în fundație și prin care se transferă întreaga sarcină catre talpa fundație si de aicea solului. Ambele părți in general sunt din beton armat sau din oțel. La formarea betonului se folosește in general următoarea rețetă: 3 părți pietriș, 2 părți nisip și una ciment la care se adaugă fier forjat.

Figura 6.2.1.3. Fier beton

Materialul cel mai folosit ca și reazeme este cheresteaua, fie cu secțiuni dreptunghiulare fie circulare la unii stâlpi. Stâlpii de susținere care au secțiune rectangulară pot fi din lemn pur sau din material laminat. Avantajul principal de a folosi lemn este că conexiuniile pot să se facă cu îmbinări simple de tâmplărie sau cu accesorile de metal, fixate în cuie, șuruburi sau buloane.

Unde este nevoie de balustradă atunci unii stâlpi vor fi astfel dimensionați și poziționați astfel încât să poată ajuta la prinderea balustradelor

Figura 6.2.1.4. Metode de încapsulare a stâlpilor in fundația de beton

Stâlpii din lemn pot fi prinși de fundația de beton sau pot fi încapsulați direct în fundație. Dacă ei urmează a fi puși în fundație este recomandabil ca să se facă betonul cu mai puțin nisip ca să se facă îmbinarea cât mai bine sau să se facă o gaură în fundație unde să se introducă stâlpul iar apoi un amesctec de pietriș uscat pentru a fixa stâlpul.

Pentru oricare din aceste metode fundul fundației ar trebui să se lase deschis pentru a se asigura un bun drenaj în jurul lemnului și coloanei sau stâlpul să nu stea permanent în apă. Dacă lemnul urmează să fie folosit trebuie să fie din lemn de foioase care are o rezistență îndelungată sau poate să fie din lemn de rășinoase dar să fie tratat corespunzător.

Figura 6.2.1.5. Metode de prindere a stâlpilor de fundație de beton cu ajutorul accesorilor de oțel

Figura 6.2.1.6. Moduri de ancorare a stâlpilor de fundație

Ca și stâlpii și coloanele se folosesc în general prefabricate din beton, mai ales la construcțiile cu un nivel aproape de sol când se folosesc ca reazeme.

Figura 6.2.1.7. Structura unui prefabricat din beton

Aceste tipuri de fundații se folosesc la platformele joase facilitând o constucție mai ieftină, mai rapid de construit și cu posibilitatea creerii unei structuri rezistente.

Figura 6.2.1.7. Modul de formare a unei astfel de fundați

6.2.2. Probleme ce pot apărea la o fundație

Cea mai mare problemă ce se întâlnește la fundați este mișcarea lor de-a lungul timpului datorită unor factori cum ar fi mișcarea solului datorită reașezări lui în timp sau datorită înghețari solului, dar toate acestea pot fi prevenite printr-o construcție corectă

Figura 6.2.2.1. Alegerea locului fundației ținând cont de factorii amintiți

a) Prevenirea mișcarii fundației datorită alunecări solului

In funcție de solul pe care dorim să fie constucția ne alegem și tipul fundației. Solul care este format din pietriș necesită o fundație cu talpă mai mică pe când cel care reține multă apa cum este lutul are nevoie de o fundație cu talpă mai lată că să impiedice alunecarea și mișcarea Figura 6.2.2.2. Influența fundației asupra solului fundației sau o fundație ușoară de tip oțel.

Prevenirea mișcării fundației datorită înghețări solului

Datorită faptului că înghețarea apei duce la creșterea ei in volum cu 9% , acest fapt poate afecta grav construcția prin mișcarea solului dacă talpa fundației nu este sub limita de îngheț a solului. Acest lucru se va manifesta prin ridicarea fundației în sol sau prin crăparea ei. Cu ani acest fenomen va duce la mari deplasări a fundație și în final la slăbirea structurii.

Figura 6.2.2.3. Influența apei din sol

Figura 6.2.2.4. Influența asupra întregi structuri

Pentru a preveni acest dezavantaj se folosec o serie de tehnici, unele dintre ele sunt:

turnarea fundației in formă de clopot

folosirea fundaților din oțel

turnarea de fundații cu volum mare

talpa fundației sa fie mai lată și intreaga fundație să fie in forma literei T

să se construiască sub limita de îngheț

c) Fundații pentru platforme construite pe teren cu diferențe de nivel

La aceste tipuri de construcții apare pericolul alunecări terenului si de aceea trebuie luate o serie de masuri pentru a impiedica acest fenomen.

La astfel de construcții este obligatoriu să se toarne fundații cât mai adânci pentru a preveni alunecarea intregi structuri. Alt mod pentru a impiedica acest fenomen este de a se construi o grindă de legatură între picioarele fundației iar aceasta să fie prevazută cu bare din fier care să fie ancorate în acestea. Grinda de legătura va poziționată cu 15 cm sub linia de îngheț.

Figura 6.2.2.5.

Structura fundației unei platforme

pe teren cu diferențe de nivel.

6.3. INFRASTRUCTURA

Podelele din lemn sunt de obicei fixate pe infrastructură din cherestea formată din îmbinări între grinzi și traverse care sunt susținute de reazeme, stâlpi sau pereți despărțitori. În unele cazuri, infrastructura de bază este formată din grinzi de oțel care susțin direct scândurile.

Dezavantajul în acest caz este că scândurile trebuie prinse de oțel, sau fixate cu șuruburi de strângere iar pentru podelele exterioare cel mai folosit material pentru prindere este oțelul inoxidabil. Cu toate acestea oțelul inoxidabil nu este compatibil cu oțelul moale (oțelul cu conținut scăzut de carbon) deoarece, când sunt expuse la umezeală, între cele două materiale va avea loc o acțiune electrolitica. De asemenea, în locurile unde scândurile stau direct pe oțel umezeala care se formează între cele doua materiale duce la formarea cariilor în lemn și la ruginirea metalului. Dacă aceasta este principala formă de construcție între scânduri și oțel ar trebui așezate niște rondele de plastic care să permită circulația aerului și drenajul între cele doua materiale. Pentru o infrastructură de oțel este de preferință introducerea de cherestea între scânduri și construcția de oțel. Aceste bucăți pot fi prinse de structura din oțel cu accesorii galvanizate, dar scândurile pot fi prinse apoi de lăturoaie cu șuruburi și cuie din oțel inoxidabil. Acest lucru are de asemenea avantajul reducerii numărului de prinderi direct de oțel.

Figura 6.3.1. Imbinarea dintre scânduri și piese de oțel

In realizarea oricărei infrastructuri este de preferință obținerea mai multor îmbinări de susținere, decât creșterea grosimii scândurilor folosite pentru podea în scopul obținerii unei mai mari anverguri. Micșorarea spațiului pentru îmbinări înseamnă un număr mai mare de îmbinări pe lungimea scândurii, lucru care va ajuta la creșterea stabilității acesteia în cazul creșteri umidități.

Folosirea cherestelei implică câteva avantaje la folosirea a două bucăți în locul uneia deoarece o grosime mai mică micșorează efectele cauzate de diferențele de umiditate ce pot apărea. In locul a doua scânduri pentru marginile podelei pot fi folosite numai scânduri simple deoarece aici podeaua preia numai jumatate din efort. Scândurile pot fi prinse de reazeme numai cu buloane, fie la aceeași înălțime sau la înălțimi diferite pentru a asigura orice schimbare de nivel a podelei. Acestă așezare poate reprezenta și o soluție mai ușoară pentru o extindere viitoare a podelei, dacă este necesar.

Figura 6.3.2. Diferite tipuri de îmbinări ale grinzilor, traverselor și podelei

la schimbarea diferenței de nivel

Traversele care susțin podeaua sunt așezate de obicei peste grinzi. Acest lucru prezintă avantajul că traversele pentru podele mai late pot acoperi un număr mai mare de grinzi reducând astfel secțiunea impusă acestora din urmă. Prindera traverselor de grinzi cu ajutorul cuielor este normală, dar există eclise speciale din oțel care asigură o stabilitate mai mare în cazul utilizării unor traverse înguste și înalte.

Figura 6.3.3. Prinderea grinzilor

Alt avantaj al montării traverselor peste grinzi sau pereții despărțitori, este acela că, dacă este nevoie, traversele pot fi montate în consola în spatele reazemelor. Ca o regulă a camelor, traversele pot fi montate în consola la o distanță echivalentă cu o pătrime din anvergura lor. Proiectarea podelei peste reazeme poate „dărâma” vizual reazemele dar poate de asemenea constitui un avantaj în menținerea fundațiilor mult sub podele, în mod particular constituind un avantaj pentru locurile în panta, deoarece mutarea suporților în sus pe panta le va reduce înălțimea.

Figura 6.3.4. Montarea travreselor peste grinzi

Dacă este necesară limitarea lățimi pentru construirea podelei, traversele pot fi așezate între grinzi pentru ca astfel vârful acestora să fie la același nivel. In acest caz nu este practică așezarea traverselor în spatele muchiilor de susținere. Traversele pot fi așezate pe reazeme, care sunt scânduri groase prinse cu șuruburi de grinzi, necesitând calcul structural. In mod alternativ, traversele pot fi așezate pe traverse în consola din oțel inoxidabil sau galvanizat prinse de părțile laterale ale grinzilor. Este preferabil ca vârful reazemelor să fie teșit pentru a elimina apa iar capetele traverselor ar trebui tăiate la aceelași unghi pentru a asigura un aspect bun.

Traversele mai lungi de 2.5m necesită blocare la jumătatea deschiderii acestora. Această blocare ar trebui menținută la o distanță de 20mm de capătul traverselor pentru a permite aerarea și ventilația

Figura 6.3.4. Accesorii folosite

Figura 6.3.5. Sisteme de legături sau blocaje

In locurile unde traversele sunt la același nivel cu grinzile duble de asemenea trebuie adăugate elemente de legătură la jumatatea traverselor pentru a crește rezistența la forfecare. Acestea ar trebui să aibă aceeași lățime ca și traversele și dacă sunt la același nivel, vor asigura sprijin și fixare pentru scândurile dintre grinzi.

Figura 6.3.6. Traverse pe legături între grinzi

Grinda dubla Figura 6.3.7. Traverse duble

Figura 6.3.8. Traverse prinse de grinzi cu accesorii

In locurile unde podeaua este prinsă de o laterală a clădirii, o laterală cu rol de legătură trebuie asamblată cu buloane de zidărie pentru a susține direct traversele sau pentru a sprijini traversele în consolă. Este important ca această placă să fie la 10mm depărtare de fațada peretelui pentru că apa care curge pe zidărie să poată trece prin spatele lateralei, decât să se acumuleze pe cantul ei. Acest interval poate fi obținut cu ajutorul unor pachete de distanțiere. In mod alternativ, un jgheab de metal se poate prinde de rostul de mortar și va fi orientat peste vârful cosoroabei pentru a înlătura apa de pe suprafață.

Acolo unde travesele sunt paralele cu fațada clădirii acestea ar trebuie de asemenea menținute la o distanță de cel puțin 10mm de aceasta. Aceeași distanță ar trebui menținută între capete, părți sau scânduri și orice față a clădirii.

Figura 6.3.9. Anexări la clădirile existente

In unele cazuri unde se intenționează adăugarea de podele peste spații deja amenajate, sau acoperișuri este necesară păstrarea diferenței de nivel minimă de la podea la tavan. In acest caz, o infrastructură separată cu cadru poate fi omisă dacă susținerea poate fi obținută direct de la structura de bază existenta, daca aceasta este capabila sa suporte o sarcina suplimentară. Suprafața acestei baze trebuie sa fie înclinată pentru a se scurge apa care curge prin spațiile din podea. Dacă oricare din subgrinzi stă direct pe baza este foarte probabil să împiedice drenajul si ar putea sta in apa timp îndelungat. De aceea este de preferință ca orice subgrinda sa fie crestată pentru a permite drenajul sau sa fie distanțată de suprafața de baza prin pachete cu o grosime minima de cel putin 12mm. In acest caz grinzile ar trebui realizate cu o deschidere între aceste pachete care in mod normal sunt așezate la o distanță de 600mm. Aceste pachete pot fi de asemenea utilizate pentru a îndeparta orice diferența de nivel de la nivelul de bază sau pentru a realiza o podea plată peste o bază înclinată. Pentru podele mai întinse este de preferat utilizarea grinzilor cu forme conice pentru a evita utilizarea prea multor pachete care ar duce la instabilitatea grinzilor. Grinzile nu ar trebui să aibă grosimi mai mari de 50mm la partea subțire, astfel încat întotdeauna să fie suficient loc între partea de dedesupt a podelei și bază pentru a nu fi blocat de gunoaie. Acest lucru va permite de asemenea o ventilație suficientă pentru reazeme și partea inferioara a podelei. Pentru grinzi ar trebui utilizate numai foioase rezistente sau rașinoase tratate. De asemenea trebuie luat in considerare găsirea unui mod de a curăța frunzele si gunoiul care s-ar putea acumula sub podea dupa o perioadă de timp.

Figura 6.3.10. Așezarea podelei pe diferite suprafețe ale unor anexe

Figura 6.3.11. Platformă peste un acoperiș existent anterior

O metodă posibilă este fixarea scândurilor de grinzi pentru a forma un panou similar cu un „grătar de lemn”care apoi poate fi îndepartat pentru a curăța dedesubt.

Ca o alternativa la construirea panourilor pentru a da aspect de podea monolitică, acum sunt diferite tipuri de panouri prefabricate pentru podele, fie pătrate sau dreptunghiulare, care pot fi așezate direct pe baza de susținere. Acestea sunt formate din podele din rășinoase tratate fixate fie in formă de patrat sau pe diagonală pe o rama suport de asemena din rașinoase tratate. Aceste panouri pot fi așezate fie in linie cu grinzile fie in forma de tabla de șah și sunt susținute pe pachete de nivelare sau pe grinzi. Reazemele trebuie să fie suficient de înalte pentru a permite drenajul pe orice suprafață de dedesubt.

Figura 6.3.12. Platformă din panouri prefabricate

Un avantaj al acestei metode este acela ca suprafața acestor panouri poate fi foarte flexibilă și este ușoara realizarea de schimbări de nivel prin suprapunerea de panouri.

6.4. Componente auxiliare

Componentele auxiliare pentru platformele din lemn ca de exemplu balustradele, reazemele, baluștrii, scările etc ar trebui sa fie suficient de rezistente pentru a prelua eforturile prevăzute și chiar mai mult ca de exemplu oameni înghesuindu-se sau care urcă pe balustrade, obiecte grele sau biciclete rezemate de baluștrii, ghivece grele așezate pe trepte etc. Aceste posibile apariții ale sarcinilor auxiliare trebuie luate in considerare in desenul inițial al platformei sau al infrastructurii.

Pe lângă a avea suficientă rezistență pentru eforturi, toate elementele componente trebuie să fie la fel de durabile ca și podeaua și infrastructura. Această durabilitate ar trebui mai întâi obținută printr-o protecție amănunțită ca de exemplu, protecția elementelor expuse la contactul cu suprafețele umede sau contactul cu apa, evitând orice poziție in care apa ar putea fi menținută sau asigurând un joc suficient la îmbinări pentru a permite ventilarea si drenajul în jurul cât mai multor fețe ale elementelor din lemn.

Figura 6.4.1. Platforma prevazută cu balustrade și baluștri conform standardelor

De exemplu acolo unde scândurile pentru podele sunt tăiate rotund sau la stâlpi, ar trebui menținut un joc de 8-10mm pentru ca apa care curge pe stâlpi să nu fie absorbită la capete. Asigurând un spațiu suficient pentru jocuri este important ca scândurile podelei sau alte părți să fie finisate cu baiț pentru a permite acoperirea cu pensula pentru capete atunci când este necesară întreținerea.

Apa ar trebui înlăturată repede de pe suprafetele orizontale print-o usoara înclinare și în special înclinarea membrelor superioare verticale unde capetele sunt expuse. Unde este posibil, aceste capete ar trebui izolate prin componentele orizontale, ca de exemplu traverse sau să fie acoperite separat cu o bucata de lemn sau jgheab de scurgere.

Figura 6.4.2. Detalii pentru diferite tipuri de balustrade

Stâlpii care susțin traversele sunt adesea extensii ale picioarelor și stâlpii platformei dar cum aceștia pot fi rari este normala introducerea de stâlpi intermediari pentru a reduce anvergura traverselor sau a balustradelor. Acestea sunt de obicei prinse cu buloane,cuie șuruburi de fața grinzilor și susțin traverse orizontale sau traverse la niveluri joase de care sunt prinși baluștrii. Dacă podeaua este in consolă în afara liniei reazemelor principale stâlpii balustradei pot fi prinși de grinda, dar conexiunile trebuie sa fie adegvate pentru a prelua orice forțe laterale din balustrada.

Dacă pergolele fac parte de asemenea din design-ul podelei, cea mai simplă formă de construcție este extinderea reazemelor podelei la o inalțime suficientă pentru a-i susține, dar este de asemenea necesar marirea dimensiunilor stâlpilor pentru a asigura o rigiditate și o rezistență suficientă pentru înălțimea adițională. Vârful stâlpilor este de obicei unit cu cantul grinzilor care susțin fie pergola, fie rama cu sita. Ar trebui reținut faptul ca frunzisul cum ar fi plantele agățătoare sau vița de vie, cresc peste pergola sau sită și astfel va da apariției unei sarcini mai mare a vântului care va fi generată in toate parțile componente ale structurii. Acest lucru ar trebui luat in considerare la împărțirea spațiilor și la realizarea îmbinărilor între elemente. In unele cazuri ar putea fi necesară adăugarea unor contra-vântuiri pentru toată structura.

6.4.3. Pergolă

Fugura 6.4.4. Grinzi si traverse in consola pentru susținerea balustradelor si pergolelor

Figura 6.4. . Structura unei pergole

Alte elemente care intră in componența platformelor sunt:

ecranele de protecție – sunt elemente care îndeplinesc funcții de protecție impotriva intemperilor, cresc caracterul intim al platformei si totodată pentru că sunt elemente vizibile trebuie să aibă și caracter decorativ.

Figura 6.4.5. Ecrane de protecție

scările si treptele sunt elemente indenspensabile in construcția unei platforme, fac tranziția treceri de la un nivel la alt nivel și pot fi personalizate ca și dimensiuni și structură

Figura 6.4.6. Tipuri de scări

`

băncile cresc elementul de confort al unei platforme putând fi folosite ca mobilier de

odihnă sau de șezut cât și elemente decorative sau pentru alte folosințe

Figura 6.4.7. Diferite tipuri de bănci

– lăzi pentru plante care au un rol pur decorativ, permițând creșterea de plante pe platformă făra a pune in pericol integritatea ei

Figura 6.4.8. Ghivece pentru plante

Figura 6.4.9. Ghiveci pentru plante

mese de grădină, proiectate cât mai simplu pentru a satisface nevoile utilizatorului pentru folosinț

Figura 6.4.10. Tipuri de mese folosite la exterior

Toate buloanele, piulițele, șaibele si accesorile utilizate la asamblarea elementelor auxiliare ar trebui sa fie din oțel moale galvanizat sau oțel inoxidabil pentru evitarea ruginirii.

Figura 6.4.11. Accesorii tipice construirii platformelor

CAPITOLUL 7. Podelele din cherestea

7.1. Dimensiunile scândurilor

Este bine de limitat grosimea scândurilor pentru podele din urmatoarele motive: pentru a reduce efectul variaților de umiditate, pentru a asigura o drenare rapidă și pentru a îmbunătății rezistența prin creșterea numărului de îmbinări. Grosimea maximă nominala a scândurilor nu ar trebui sa depășească 150mm. Mărimile obișnuite sunt 25 x 125, 100 sau 75 mm. Dacă scândura are o lățime de 75mm sau mai puțin este necesară o singura fixare in centrul scândurii. Daca lemnul pentru podea va fi folosit „verde” o singura fixare are avantajul că orice contragere va avea ca rezultat tensiuni dezvoltate între îmbinări care pot provoca crăpături. Lemnul ideal ales pentru scânduri trebuie să aibă fibrele drepte iar umiditatea trebuie să fie medie sau mică pentru a reduce riscul deformării, in special dacă se folosesc doar fixări simple.

Figura 7.1.1. Dimensiunile scândurilor folosite la podire

Profilul scandurilor si spatiul dintre ele

Fie că sunt utilizate scânduri netede, striate sau canelate capetele de sus ale tuturor scândurilor trebuie să fie rotunde sau teșite. Dacă suprafața pe care curge apa este teșită sau rotundă aceasta se va scurge mai ușor decât de pe o suprafața cu margini ascuțite. O muchie teșită sau rotunda va împiedica „subțierea”oricărei suprafețe finisate la trecerea dintre suprafețele verticale și orizontale. O suprafață rotunda sau teșită este mai puțin probabil să crape in timpul utilizării datorită impactului. Dacă totuși o scândură se deformează, o muchie teșită sau rotunda va tinde să-și pastreze pozitța relativ la cealaltă scândura și nu va prezenta risc de alunecare.

Două sau trei tăieturi pe grosimea scândurii și aproximativ 3mm adâncime pe partea inferioară a scândurii pot ajuta la prevenirea oricarei tendințe de arcuire prin reducerea tensiunii de întindere pe partea inferioara a scândurii.

Crestăturile de pe suprafața scândurii au ca scop înlăturarea apei și îmbunătățirea rezistenței de alunecare, trebuind să fie adegvate pentru acest scop și să nu poata fi blocate ușor de murdarie. Dacă crestătura este prea îngustă sau nu este îndeajuns de adâncă, se va bloca ușor și de asemenea va fi greu de curățat. Dacă crestatura este conica în secțiune și formeaza un „profil de pană” va fi mai ușor de curățat. Crestăturile sunt făcute în mod normal la o distanță de 10mm una de alta și sunt aranjate pe lățimea scândurii astfel încat să fie o secțiune plată de 10mm pe fiecare parte înaintea unei crestături. Aceasta suprafață plată sau aceste muchii pot fi teșite sau rotunjite pe parțile laterale ale scândurii.

Figura 7.2.1.

Dacă în crestături sunt puse inserții antiderapante pentru că exista un risc mare de alunecare, de exemplu la rampe sau scările de acces public, profilul crestăturii ar trebui schimbat pentru a ține fâșiile și pentru a asigura o aderență mai bună.

Unele scânduri sunt prevazute cu „pene de ghidare prismatice” sau suprafețe crestate pe partea inferioară. Aceasta are ca scop asigurarea unui nivel de ventilație și drenaj între scândurile podelei și îmbinarile de susținere.

Un drenaj eficient al podelei depinde de grosimea crestăturii dintre scânduri. Dacă aceasta este prea îngusta apa va fi menținută acolo prin atracție capilară sau apa va fi blocată de murdarie. Dacă apa este menținută acolo din orice motiv exista riscul ca lemnul să se contragă și crestătura să se mărească.

Crestătura ar trebui să depășească 6mm pentru a evita menținerea picăturilor de apă și este de preferință să fie lată de cel puțin 8 mm pentru a evita acumularea de murdărie. Acolo unde este un risc ridicat de acumulare a murdăriei în îmbinare acesta poate fi redus prin prin mărirea crestăturii de sub scândură prin tăierea fie a uneia sau a ambelor scânduri la un anumit unghi. Consecința este apariția unui spatiu in forma de „V” care va reduce riscul ca murdăria să fie reținuta, fără a fi nevoie să fie mărită lațimea crestăturii de la suprafața.

7.3. Fixarea

Scândurile pot fi fixate cu ajutorul traverselor prin mai multe metode – fixări în cuie, fixări în șuruburi sau agrafe. Avantajul utilizării agrafelor de podea este acela că evită ca îmbinările să fie vizibile pe suprafața scândurilor. De asemenea pot înlătura pericolul rănirilor care s-ar putea datora unor capete de cuie sau șuruburi ieșite din podea datorită uscarii cherestelei. Agrafele de podea variază in funcție de design si metoda de prindere așadar informații suplimentare ar trebui obținute de la producător.

Pentru fixările în cuie sau în șuruburi sunt cateva principii de bază care trebuie urmate. Pentru scânduri cu o grosime mai mare de 75mm ar trebui efectuate două prinderi, iar acestea sunt așezate la o pătrime din lățimea scândurii. Acest lucru reduce riscul despicării capetelor, dar de asemenea limitează lațimea supusă la deplasare între fixări dacă există variații de umiditate la nivelul scândurii. Pentru scânduri cu lațimi mai mici de 75mm poate fi efectuată o singura prindere dar nu vor avea o rezistență bună distrugându-se parțile laterale dintre reazeme. O dată cu dacalarea canalelor îmbinărilor in mod alternativ, într-o parte și în alta de la linia de centru, se poate asigura o rezistență mai mare deformarilor laterale.

Dacă suprafata scândurii este canelata, fixările ar trebui realizate in caneluri pentru a preveni orice contragere a scândurilor cauzând astfel mișcarea fixărilor prezentând astfel riscul alunecărilor. Capetele cuielor sau șuruburilor ar trebui să fie la același nivel cu canelurile pentru a nu bloca curgerea apei prin acestea.

Fixarea in cuie este de obicei adegvată pentru podelele din rașinoase iar capetele cuielor (fie din oțel inoxidabil sau galvanizat) ar trebui utilizate pentru a asigura o rezistența adegvata scoaterii sau „ondularii”. Grosimea reazemului pentru cuie circulare ar trebui sa fie aproximativ dubla fața de grosimea scândurilor. Dacă fixarea in cuie se face la o pătrime de capetele scândurii (presupunand o lațime maxima de 150mm) pentru o umiditate de 20%, orice mișcare cauzată de variația de umiditate, va fi preluată prin compresiune de catre scândura sau de catre flexibilitatea cuielor. Dacă scândurile au o fața plana fără asperitați, orice cui ar trebui bătut la același nivel cu suprafața scândurii, dar dacă scândurile au un conținut de umiditate mai ridicat atunci cand se formează podeaua sau dacă se presupune o uzura ridicată a podelei, ar putea exista câteva avantaje în cazul in care cuiul este introdus puțin mai adânc in suprafață. Cuiele nu ar trebui să depăsească o distanță mai mare de 15mm de partea inferioară a scândurii, iar in acest caz găurile ar trebui burghiate pentru a evita crăparea capetelor scândurilor.

Figura 7.3.2. Fixarea cu cuie sau șuruburi

Pentru podele intens utilizate, scândurile ar trebui prinse în șuruburi de reazeme prin fixări la o distanță de o patrime din lațimea scândurii. Șuruburile ar fi de preferință sa fie realizate din oțel inoxidabil (șuruburi pentru plăci aglomerate) cu capete înnecate în găuri prefabricate. Deoarece lemnul de foioase dens nu se va contrage la fel de ușor ca și lemnul de rașinoase va trebui lăsat un joc adițional între capătul șurubului și scândură prin pre-realizarea a două găuri cu o supradimensiune de 2mm in lemnul de foioase pentru a permite orice variație datorită umiditații. Acest joc ar trebui să permită orice contragere a scândurii cu o lățime de 150 mm, dacă aceasta nu are o umiditate mai mare de 20%, iar capul înnecat al șurubului va ține scândura în mod adegvat.

Figura 7.3.3. Fixarea cu șuruburi

Dacă este nevoie de o gaură mai largă pentru a prelua o contragere auxiliară a unei scânduri mai late sau a uneia „verzi”, ar putea fi necesar adăugarea sub capetele șuruburilor a unor șaibe în spațiul rămas liber pâna la scândura. Aceste șaibe ar trebui fabricate din oțel inoxidabil, fie cu o gaură mai mare decât cea a șurubului cu cap înecat sau cu o pătrundere in scândura care va permite o mișcare suficientă a scândurii fără ca șaiba să se gripeze de muchiile scândurii. In acest caz, șuruburile cu cap rotund sunt mai bune decăt cele cu cap înnecat.

Șuruburile au avantajul că în cazul în care pe grosimea scândurii apare fenomenul de contragere pot fi strânse mai ușor decât cuiele. De asemenea scândurile pot fi scose individual dacă apar probleme. Șuruburile cu cap înnecat ar trebui introduse puțin sub suprafața de uzura a scândurilor plane, dar nu atât cât găurile să poată acumula apa.

Șuruburile de fixare ar trebui introduse la o distanță de cel puțin 25mm de capetele scândurilor pentru a evita riscul despicărilor. Dacă scândurile sunt prinse cap la cap aceasta înseamnă că nu pot fi fixate pe o singură traversă. Pentru îmbinările cap la cap sunt necesare traverse duble sau vor trebui atașate scânduri groase pe lateralele traverselor pentru a mări spațiul de fixare.

Scândurile sunt de obicei limitate la o lungime maximă de 4.8m iar în general, orice podea cu o lungime mai mare decât acesta va necesita prinderea scândurilor cap la cap. Acesta ar trebui luată în considerare la aranjarea scândurilor iar pentru economie scândurile ar trebui așezate pe lungime. In cazul în care îmbinările de capăt sunt așezate în forma de tablă de șah ar trebui să fie de preferință pe aceeași linie și ar trebui folosite lungimi de scânduri standard, in defavoarea lungimilor diferite. Acesta este un lucru important dacă este necesar ca traversele să fie dublate pentru a asigura o fixare suficientă pentru capetele scândurilor, altfel numarul de traverse va fi mai mare decât este necesar. Dacă scândurile vor fi așezate în așa fel încât să nu existe o schemă a îmbinărilor, ar putea fi necesară adăugarea unor lungimi mai mici de capete pe părțile laterale ale traverselor care coincid cu capetele scândurilor pentru a asigura un spațiu suficient pentru fixarea capetelor acestora.

Scândurile prinse pe diagonală sunt din când în când prinse cap la cap pe o singura traversă, cu o singură fixare în colțul fiecărei scânduri, dar acest lucru poate duce la ridicarea capetelor cauzând astfel pericolul alunecărilor. Dacă scândurile vor fi așezate pe diagonală ar trebui luată în considerare o anvergură mai mare între traverse când se alege grosimea scândurii. Scândurile așezate pe diagonală au avantajul ca se consideră că asigură o rigiditate laterală mai mare pentru structura podelei.

O altă metodă alternativă de fixare a podelelor din lemn de foioase este prinderea cu șuruburi a adaosurilor de dedesupt cu scândurile (permițând astfel o supradimensiune a adaosurilor) pentru a formă un panou. Panoul poate fi apoi întors, așezat pe infrastructura, iar adaosurile să fie fixate pe infrastructura prin prindere cu șuruburi prin îmbinările dintre scânduri. Pe lângă faptul ca eliminăm toate fixările la suprafața, este de asemenea un mod util de a fixa o podea de o structură de oțel sau realizăm panouri care pot fi apoi îndepărtate în scopuri de curățare. Aceasta metoda va asigura podelei un aspect de „panouri” deoarece toate capetele scândurilor vor coincide. Figura 6.3.4. Prinderea pardoselei

Figura 7.3.5. Fixarea pe partea de jos a podelei

7.4. Alegerea speciei

Este foarte important ca orice specie aleasă pentru scândurile de la platforme să fie apropiată pentru tipul de expunere și utilizarea podelei.

Cerințele care trebuie îndeplinite au fost prezentate in capitolul 4 iar majoritatea acestora vor trebui luate in considerare atunci cand decidem specia care va fi utilizată, cu toate că și viabilitatea economică va fi un factor decisiv si ar putea fi nevoie de un compromis. De asemenea și performanțele naturale ale multor specii pot fi substanțial îmbunătățite prin folosirea materialelor de protecție, impregnarea cu ceară sau acoperirea suprafețelor în funcție de cerințe.

Urmatoarele criterii care trebuie îndeplinite, după cum a fost discutat si in capitolul 4, cunt considerate cele mai importante in alegera speciei, si de aceea sunt incluse in listele speciilor, tabelele 7.4.1. pentru rașinoase și 7.4.2. la foioase pentru comparație:

Infățișare

Durabilitate

Rezistență

Stabilitate

Densitate

Rezistența la uzura si impact

Tabel 7.4.1. Durabilitatea naturală a principalelor specii de rășinoase

Semnificații: -Clase de durabilitate naturală fată de atacul fungiilor: 1-f. durabil; 2-durabil; 3-durabilitate medie; 4-puțin durabil; 5-nedurabil

-Clasa de durabilitate fața de atacul insectelor xilofage: D-durabil; S-nedurabil; SH- când este atacat și duramenul

– Clasa de durabilitate fața de atacul termitelor: D-durabil; M-durab. medie; S-nedurabil

– Clasa de durabilitate fața de atacul biodăunătorilor marini : D-durabil; M-durab. medie; S-nedurabil

-Capacitatea de tratare: 1-lemn ușor impregnabil; 2-lemn mediu impregnabil; 3-lemn greu impregnabil; 4-lemn practic neimpregnab

Tabel 7.4.2. Durabilitatea naturală a principalelor specii de foioase

*** aceleași semnificații ca și la tabelul cu rășinoase

7.5. Tratamente de conservare

7.5.1. Specificații generale

Alegerea cu atenție a lemnului potrivit este o cerință cheie pentru durabilitate.

Unele specii au o rezistență naturala a duramenului la carii, iar unde lemnul trebuie utilizat in cazuri cu risc de apariție a cariilor, duramenul unor astfel de specii durabile poate fi specificat. Oricum, alburnul speciilor durabile prezintă o rezistență scăzută la apariția cariilor și trebuie să fie înlăturat fie tratat cu materiale de protecție dacă se dorește o durabilitate îndelungată. Tratamentul cu materiale de conservare de asemenea poate asigura o durabilitate mai îndelungată speciilor de cherestea cu o rezistență naturală mai mica la carii iar pentru lemnul expus la condiții exterioare cum ar fi podelele din cherestea, o sarcina mare. Materialele de protecție solubrizate ar trebui utilizate pentru a asigura o viața mai lungă împotriva atacului ciupercilor și al insectelor.

Cele mai des întâlnite și recomandate materiale de protecție pentru acoperiri pe termen lung pentru lemnul expus sau lemnul în contact cu solul sunt CCA (cupru, clorura de arsenic) care este acceptat pentru aceasta utilizare prin Regulamentul de Control al Pesticidelor 1986.

7.5.2. Metode de aplicare

Aplicarea materialelor de protecție cu ajutorul pensulei sau prin scufundare asigură numai o protecție parțială a lemnului și nu sunt recomandate.Tratamentul comercial al lemnului implică în general combinații intre vacuum și cicluri de presiuni mari pentru a obține o penetrare mai adâncă și grade mai mari de rețineri pentru materialele de protecție decât cele obținute prin alte metode. Tratamentul care este folosit de fapt poate varia pentru a se potrivi cu clasele biologice , speciile lemnoase fiind tratate obținându-se astfel o viață mai lunga.

La speciile lemnoase la care alburnul este vizibil, penetrarea totală a alburnului este necesară. Alburnul unor anumite specii poate fi greu de tratat și astfel nu poate fi obținută o penetrarea totală a acestuia dar acest lucru poate fi reflectat și în timpul de viață anticipat.

Cum CCA este un material de protecție pe baza de apă, lemnul care urmează a fi tratat trebuie să fie uscat iar conținutul de umiditate să nu depășeasca 28%. Peste acestă valoare nu poate fi tratat satisfacator din moment ce lemnul conține deja seva sau apă. Pe cât posibil, toate debitările, prelucrarile, scobiturile si găuririle ar trebui realizate înaintea tratamentului.

Lemnul tratat astfel are de obicei o culoare verzui-deschis sau maro. Lemnul tratat trebuie uscat din nou după tratament, pâna la nivelul de umiditate cerut de instalație. Acest lucru este necesar pentu a evita deformarea sau distrugerea părților componente ale lemnului.

Odată uscat materialul de protecție este legat de structura lemnului și nu poate fi eliberat de catre uscările urmatoare. Cu toate acestea, tratamentul nu reprezintă un pericol pentru plante și animale.

7.5.3. Tratamentul pe teren

In timp ce pre-tratarea asigură o penetrare adegvată în lemn, este totuși important ca orice componentă din lemn care este prelucrată pe loc, fie prin debitare, scobire sau găurire, ar trebui protejate cu un strat de material de protecție aplicat cu pensula pentru a preveni expunerea directa a lemnului netratat. Ferăstruirea, prelucrarea la grosime sau rindeluirea nu ar trebui niciodate executate dupa tratare.

Adezivii, suprafețele protejate și fixarile metalice nu sunt afectate in general de tratare dar este recomandabilă consultarea fabricantului de materiale de protecție în legătura cu utilizarea materialelor specifice.

7.5.4. Imbunătățirea performanțelor

Pentru a spori rezistența lemnului la organismele distrugătoare, tratarea cu materiale de protecție reduce de asemenea efectul degradării UV și îmbunătățește puțin duritatea suprafeței. Impermeabilitatea poate fi inclusa în tratarea cu materiale de protecție care mai departe îmbunătățesc caracteristicile lemnului tratat la efectele agenților atmosferici. Acesta provoacă apariția picăturilor de apă, îmbunătățește stabilitatea dimensională (reducând riscul crăparii și strangularii suprafețelor) și încetinirea acțiunii agenților atmosferici(decolorare).

7.6 Finisarea podelelor noi. Tratarea pentru rezistenta

la umiditate

Cu toate ca lemnul dens are o rezistență la umiditate mare, rașinoasele cu densitate mică sunt destul de permeabile și de aceea vor absorbi umiditatea foarte usor. Acest lucru poate duce la contrageri si umflări ale lemnului care pot avea urmări în crăpări și ștrangulări.

Pentru a mari impermeabilitatea lemnului, pot fi adaugate emulsii pe bază de apă ca o parte componentă a tratării cu materiale de protecție. In mod alternativ, există un numar de finisaje cu ceara, stearat sau silicon disponibile pentru aplicarea pe loc. Aceste tratamente nu afectează înfățișarea lemnului, pentru a evita decolorarea suprafeței, dar măresc rezistența lemnului la umiditate. Aceste tratamente vor avea nevoie în mod regulat de re-acoperire pentru a-și menține umiditatea. Materialele de acoperire tradiționale ca uleiul de tec tind să se usuce ușor și deci nu vor asigura o protecție bună împotriva penetrări umidității decât în cazul în care este aplicat foarte des. Uleiul de in nemodificat nu este recomandat deoarece favorizează creștera mucegaiului dar finisajele pe baza de ulei sunt recomandate deoarece sunt impermeabile, protejează și crește rezistența suprafeței la creștera mucegaiului.

7.6.1. Baițurile

Finisajele clare, cum ar fi lacurile care formează o peliculă pe suprafața vor tinde să prindă o culoare galbenă când sunt expuse la lumina ultra violeta. Eventual se pot răzui deoarece nu sunt suficient de flexibile pentru a suporta orice variații de umiditate din lemn. Au o permeabilitate la vapori limitată deci orice umiditate care penetrază suprafața ar putea fi păstrată în lemn și s-ar putea adăuga la riscul exfolierii. Aceste tipuri de finisaje nu sunt recomandate pentru podele.

Finisările cu baițuri moderne pentru podele sunt de preferat în fața celor pentru lăcuire deoarece penetrează suprafața, sunt suficient de flexibile în cazul mișcărilor de umiditate a lemnului fără a crăpa, cu toate acestea trebuie luat în considerare rezistența la frecare datorită mersului. De asemenea absorb vaporii astfel încat orice umiditate care pătrunde în lemn să poate ieși prin finisajul suprafeței. Acolo unde suprafața protejată se uzează nu va fi așa de evidentă dacă culoarea penetrează suprafața. Colorările pot fi și semi-transparente, reliefând fibrele și variația de culoare din lemn sau opace, dând o culoare solidă uniformă.

Pentru a rezista efectelor solare și astfel evitând decolorarea lemnului, orice strat de protecție trebuie să conțină niște pigmenți care vor filtra lumina ultravioleta. Finisajele cu pigmenți, fie pot simula orice culoare a lemnului sau poate avea altă culoare, dar este de preferință să nu se utilizeze o nuanță mai închisă deoarece temperatura crește și pot apărea „strangulări” ale suprafeței.

Infățișarea finisajului semi-transparent poate fi afectat de orice nuanță de verde sau maro de pe suprafața lemnului adăugată ca parte componentă în tratamentul cu materiale de protecție. Aceasta culoare pe baza de apă, chiar și când nu este protejată de finisaj adițional, va rezista mai mult timp și dacă au un aspect bun scândurile pot fi lăsate nefinisate, deoarece tratamentul asigură o rezistență ridicată a suprafeței la degradare.

Toate finisajele au nevoie de inspecție regulată și re-finisari periodice dar acestea pot fi mai frecvente pentru podelele supuse la uzura și eroziune datorită vremii. Lemnul băițuit care are o suprafață ferăstruită în locul uneia rindeluite, va rezista mai mult pâna să necesite întreținere.

Tratamentele sau protejarea podelelor împotriva umezelii nu sunt compatibile cu finisarea cu baiț pe bază de apă pentru că vor împiedica penetrarea baițului rezultând astfel în refaceri și durata de viață redusă. Baițuri pe bază de solvenți organici pot fi utilizați pentru aplicare peste tratamente pentru rezistența la umiditate însă ar necesita și consultanța producatorilor. Baițuri alternative pot fi aplicate la o dată ulterioară când rezistența la umiditate a suprafeței scândurii a fost redusă datorită condițiilor atmosferice.

Finisajele pe bază de baiț pot fi eficient aplicate pe alte părți ale podelei ca de exemplu balustradele, baluștrii si alte suprafețe și vor fi rezistente deoarece nu sunt expuse la uzura mersului pe jos. Nu este necesară aplicarea lacurilor pentru o infrastructură decât din motive vizuale, de exemplu pentru podelele la nivel ridicat.

Dacă se va aplica un finisaj pe baza de baiț este preferabil ca vopseaua să fie aplicată fie înaintea construirii sau imediat ce construcția este aproape gata pentru a aplica finisajul. Un alt motiv pentru a aplica finisajul de bază rapid este acela ca ramele și podelele din lemn ar trebui instalate la o umiditate de maxim 20, care este intr-un interval de umiditate acceptabil pentru a aplica orice stil de finisaj. Cu cât lemnul este lăsat mai mult timp neprotejat, cu atât umiditatea suprafeței lemnului nu mai poate fi controlată.

Inaintea aplicări baițului, suprafața lemnului ar trebui curățată cu pensula și orice decolorare și semne ar trebui îndepartate. Finisajul nu ar trebui aplicat decât în condițiile atmoserice și de temperatură menționate de către producător.

De obicei se utilizează un baiț cu putere mică, puțin diluat, pentru a asigura o penetrare mai bună în lemn. Straturile viitoare vor fi necesare in concordanță cu cerințele fabricantului. Este important să se asigure o acoperire completă a podelei pentru a se asigura o rezistența maximă la uzură, dar este de asemenea important să nu se foloseasca prea mult baiț, altfel ambele „capacitatea de respirație” și adesiunea pot fi compromise. Toate capetele fibrelor trebuie sigilate înaintea aplicării straturilor de baiț.

In locurile unde podeaua nu este finisată și nu se specifică nici un tratament pentru rezistența la umiditate este un avantaj astuparea capetelor scândurilor cu doua sau trei straturi de baiț incolor sau cu puțin pigment pe lângă orice material de conservare aplicat cu pensula. Acest lucru reduce absorbția de umiditate și contagerile și dilatările scândurii care pot duce la despicarea captelor.

Baițurile aplicate pe suprafețe verticale se usucă relativ repede și contactul cu suprafața nu poate cauza distrugeri. Pe podele, materialele de finisare trebuie să fie complet uscate înainte de a se permite circulația.

7.6.2. Finisaje anti-derapante

Referirile s-au facut la finisajele care îmbunătățesc rezistența la alunecare a podelelor. Aceste finisaje sunt de obicei lacuri care au încorporate nisipuri care dau un finisaj texturat lemnului. Orice finisaj pe bază de baiț trebuie aplicat înaintea acestui finisaj deoarece va împiedica penetrarea baițului. Ca și finisaj incolor va avea un timp de viață limitat dar acesta poate fi prelungit pentru cele care includ pigmenți colorați.

CAPITOLUL 8.: CONSTRUCTIA

8.1. Depozitara materialelor

La construirea unei podele este important ca toate părțile componente și materialele să fie păstrate în cele mai bune condiții, iar in mod particular, să aibă un conținut de umiditate apropiat cu nivelul de umiditate la care se lucrează. In România conținutul de umiditate al lemnului folosit in astfel de construcții este de 18% iar acesta poate varia in timpul anului cu 2%.

Expunerea directă la ploaie poate crește conținutul de umiditate de la suprafața peste aceasta limita, iar expunerea îndelungată la soare poate aduce conținutul de umiditate sub acest nivel, însă cel mai critic este conținutul de umiditate din miez deoarece acesta va determina contragerea si dilatara secțiunii, in funcție de dimensiuni. Din acest motiv este de preferință utilizarea unei secțiuni structurale mai mici, dublându-se dacă este ncesar, astfel încât orice variație de umiditate pe termen lung să nu ducă la contrageri care ar putea slăbi ireparabil îmbinările cu șuruburi sau cuie.

Este important să se asigure ca lemnul uscat la nivelul specific nu va mai absoarbi umiditate pe perioada depozitări. Toate secțiunile ar trebui așezate pe suporți departe de orice suprafață umeda, de preferința la cel putin 150mm deasupra pământului. Toate elementele structurale, de exemplu stâlpi, grinzile sau traversele ar trebui depozitate în așa fel încat aerul să poată circula printre ele, punând între rânduri șipci. Scândurile pentru podele pot fi depozitate în pachete și pot fi livrate deja împachetate în plastic, care nu ar trebui îndepărtat până acestea nu sunt gata de fixat. Toate elementele care nu sunt împachetate ar trebui protejate de ploaie cu ajutorul materialelor impermeabile, dar acestea nu trebuie împachetate prea strâns pentru a nu impiedica circulația aerului. Pentru a preveni orice condens prin udarea parții superioare a scândurilor, materialul care le acopera ar trebui ținut la distanță tot cu ajutorul șipcilor. In general, cu cât cheresteaua este depozitată mai puțin timp la locul construcției cu atât mai puțin există riscul creșterii umiditații.

O depozitare cu atenție, asigură de asemenea ca lemnul să nu să murdarească sau se pateze înaintea construirii podelei lucru important dacă podeaua nu va fi finisată, doarece orice semn va fi greu de îndepărtată sau de refacut. Apa, uleiul sau murdăria pot penetra lemnul în adâncime dacă nu este finisat. Podelele pre-finisate care au și un tratament la umiditate vor fi mai puțin predispuse la pătare dar vor putea fi totuși marcate.

8.2. Construirea platformei

Este important ca orice fundație de beton pentru stâlpi să fie la locul ei iar betonul să aibă suficientă rezistența înaintea începerii oricărei construcții pentru structura podelei.

Orice lucrări pregatitoare cum ar fi înlăturarea vegetației, aplicarea soluțiilor pentru omorârea vegetației, compactarea solului și realizarea de șanțuri pentru drenaj ar trebui de asemenea terminate. Așezarea foliei de polietilenă sub podea în acest stadiu, protejeaza lemnul de murdărie Pasul 1

și de umiditatea solului însă ar putea complica fixarea stâlpilor in fundație și ar putea de asemenea fi afectat de procesul de construcție. Dacă se așează folia de polietilenă este bine să se așeze și balastrul pentru umplutura ca și protecție

Fixarea stâlpilor in fundația de beton este mai ușoară dacă aceștia au o înalțime de aproximativ 150mm deasupra pământului. Acesta va ridica și lemnul deasupra nivelului de balastru și a riscului de a fi stropit. Pasul 2

Deoarece este grea realizarea fundațiilor din beton turnate cu acuratețe și a obținerii unei acurateți daca sunt vizibile, ar fi mai utilă folosirea fundațiilor pre-fabricate sau cele din beton circulare.

Pasul 3

Acestea pot fi așezate cu acuratete și mai târziu umplute cu beton turnat în care pot fi prinse reazeme de oțel sau în care pot fi prinși stâlpii. Daca se intenționeaza prinderea directă a stâlpului

de fundație pot fi înserați în inelul de beton, poziționat cu exactitate și apoi înconjurat cu beton care nu conține nisip sau cu pietriș. Cercul din beton ar trebui bine fixat pe o baza de beton turnat care va servi drept reazem pentru stâlp. Ar trebui luate măsuri pentru a permite drenajul apei de la suprafața prin fundație. Construirea podelei ar trebui să înceapă întotdeauna cu Pasul4

o conexiune deja existentă, cu o clădire alăturată

pentru a asigura alineitatea cladirii și construcția la un nivel corect. Nivelul și planeitatea întregii podele va depinde de asemenea de acuratețea poziției reazemelor. Un mod de a asigura acuratețea poziționării stâlpilor este de a asigura o ajustare între bază și stâlp facând niște găuri supradimensionate în reazemele de oțel prinse în

buloane de grinzi. In mod alternativ pot fi făcute găuri Pasul 5

supradimensioante în beton pentru a permite toleranțe la poziționarea buloanelor atunci cand sunt așezate în poziție.

După ce stâlpii sunt instalați corect poziția acestora ar trebui corectată în funcție de capătul grinzilor. Pentru a asigura un bun perimetru al acestor grinzi sau al oricăror alte grinzi interne, uneori stâlpii sunt crestați. Aceste crestături sunt lăsate până când stâlpii sunt drepți, pot fi ajustați în înălțime și adâncime pentru a corecta orice mică inexactitate în „inalțime” sau aliniament al stâlpilor.

Orice grinzi orizontale, aflate pe stâlpi sau stâlpi despărțitori, vor da planeitate și nivelul întregii podele. Grinzile interioare sunt de obicei dublate prinse cu buloane de lateralele stâlpilor, care asigură o fixare mai simplă, pe lângă avantajul menționat mai devreme, dar trebuie să se afle toate la același nivel în acest caz.

Pentru o simplicitate în construcție traversele podelelor nu ar trebui să fie la același nivel cu grinzile și stâlpii pentru a putea fi mai degraba fixate direct pe grinzi, decât pe vârful stâlpilor.

Dacă stâlpii sunt scoși prin podea pentru a susține balustradele, paravanele, pergolas-ul etc, traversele nu vor trebui tăiate mai scurt la capatul stâlpilor.

Pasul 6 Pasul 7

Figura 8.2.1 Principali pași in executarea celei mai simple platforme

In acest caz va fi necesar să asigurăm suport pentru capetele crestate ale scândurilor din podea. Dacă se folossc grinzi duble cu traverse între ele, va fi necesar să includem sisteme de blocare între ele care să coincidă cu centrul traverselor pentru a susține orice scândură așezată de-a lungul centrului grinzii. Traversele ar trebui poziționate cu grijă peste, sau între grinzi, asigurându-ne ca sunt așezate la distanțe egale și sunt perpendiculare pe grinzi.

Inainte de așezarea scândurilor dimensiunile totale ale podelei ar trebui verificate în așa fel încât o combinație între lățimile totale ale scândurilor și golurile dintre acestea vor umple toată suprafața făra a fi nevoie de scânduri crăpate. Ajustajul poate fi făcut de obicei pe lățimea golului dintre scânduri pentru a obține dimensiunile dorite, dar acestea de preferință să nu fie mai mici de 6mm și nu mai mari de 10mm. (Scândurile ude ar trebui să aibă goluri inițiale mai mici deoarece contragerea scândurilor va mări spațiul).

Pentru a ne asigura ca golurile cerute sunt mentinute, si scandurile sunt aliniate perpendicular pe barne, ar trebui poziționati distanțori temporari între scanduri pe măsura ce acestea sunt prinse.

Prinderea podelei este mai ușoara dacă, capetele scândurilor depășesc muchia reazemului. După fixare pot fi tăiate apoi la aceeași limită. Dacă se utilizeaza scânduri plane este de preferință să se bată în afara duramenului deoarece dacă apare vreo distorsiune va fi mai degrabă „convexitatea” care va elimina apa, decât „concavitatea” care va restricționa drenajul. In orice caz, dacă podelele sunt prinse la umiditatea adegvată și fixate in mod adegvat, „convexitatea”si „concavitatea” nu ar trebui să fie o problemă.

Protectie temporara

Odată ce podeaua este fixată este bine ca aceasta sa fie protejată pe parcursul construcției de parțile auxiliare. In mod alternativ scândurile pentru podea pot fi lasate deoparte până este construit restul, dar in acest caz structura nu va fi la fel de stabilă și nu va asigura o platformă de lucru.

Câteodată se folosește o folie de polietilenă pentru a proteja suprafața scândurilor de umiditate după ce acestea sunt fixate, dar câte odată se poate forma condens dedesupt atunci cand afară este soare, udându-se astfel scândurile. Polietilena va oferi de asemenea protecție împotriva impactului și loviturilor. O metoda preferată este acoperirea temporară a scândurilor cu plăci de OSB sau placaj pentru protecție împotriva lovirilor, murdăriei sau prafului.

Dacă podeaua nu se va trata este importantă protecția împotriva decolorării în timpul construcției, însă protecția temporară, în special polietilena, poate provoca diferite forme de decolorări pe suprafața acesteia. De exemplu, daca sub folie este menținut un nivel constant de umiditate, pe scânduri pot aparea mucegai sau pete albastre care apoi sunt greu de îndepărtat.

Capitolul 9.: Intretinere

Curatarea

Toate podelele din cherestea ar trebui astfel realizate încât să asigure o integritate structurală și să ofere un timp de viață îndelungat. Unii furnizori oferă garanție standard pe mâna de lucru si garanție îndelungată pe materiale.

Oricum este important de reținut ca îngrijirea periodică și întreținerea pot de asemenea prelungi aspectul și durabilitata podelei.

Dacă se lasă neprotejată, toată cheresteaua este supusă condițiilor atmosferice, care va consta în pălirea culorii inițiale a suprafetei ducând la un aspect argintiu/gri. Această decolorare reuzultă din cauza expunerii UV, iar lemnul poate reacționa destul de repede, pierzandu-și complet culoarea inițiala în interval de cateva luni. In cazul rășinoaselor tratate, culoarea materialelor de protecție asigură o oarecare protecție și reduce decolorarea dar totuși în final tot se va ajunge la culoarea argintiu/gri însa în interval de câțiva ani.

Pe lângă acest lucru, din cauza condițiilor atmosferice, crăparea suprafețelor este inevitabilă și rezultă din variația naturală a conținutului de umiditate și datorită efectului umezirii și uscării intermitente a suprafeței scândurilor. Asemenea lucruri nu ar trebui considerate ca și defecte și nu au nici o influență asupra performanțelor structurale ale podelei. Oricum, dacă apar crăpaturi sau despicări majore este recomandată contactarea imediată a furnizorului sau contractantului pentru a evita orice consecință care duce la distrugere.

Aplicarea regulată a finisajelor de suprafață și a finisajelor speciale poate reduce creșterea conținutului de umiditate și în consecință a contragerii și dilatării care duc la crăpaturi, dar aceste produse trebuie strict utilizate și întreținute în concordanță cu recomandările producatorului.

Dacă podeaua a fost concepută pentru uz domestic și sarcini limitate ar trebui reamintit faptul că adăugarea de obiecte mult prea grele ar putea suprasolicita structura. De exemplu, ghivecele mari cu flori si mobilă din lemn masiv ar putea fi prea grele și ar trebui poziționate cu grijă. Piscinele, izvoarele de apă minerală și băile fierbinți nu ar trebui niciodată construite pe astfel de structuri numai dacă podelele au fost construite special pentru acest scop.

Orice podea va fi curățată cu toate că frecvența curățirii va depinde de felul de uz la care este supusă aceasta.

Perierea ocazională cu o perie deasă va fi desigur adegvată pentru orice tip de podea pentru a îndepărta murdăria, frunzele moarte sau orice suprafețe în locurile cu uzura scăzută. Peria ar trebui să fie destul de deasa pentru a îndepărta murdăria care s-ar fi putut aduna în canalele de drenaj sau în goluri dar nu atât de densă pentru a distruge orice finisaj de suprafață aplicat.

Perierea regulată a podelei nu numai va menține aspectul dar va reduce riscul alunecarilor cauzate de diferite creșteri pe suprafață, a murdăriei lipite sau a apei acumulate datorită blocării canalelor și golurilor dintre scânduri.

Curățarea podelelor publice se face adesea cu perii mecanice, însă periile circulare nu sunt așa de eficiente ca și cele cilindrice pentru curățarea murdăriei din canale sau goluri. Un avantaj al poziționării scândurilor in lungul podelei decât de-a latul acesteia este curățarea mai ușoara cu ajutorul mașinii. Dacă se utilizeaza fibre aspre sau perii de sârma acestea vor tinde să îndeparteze foarte repede finisajul de suprafață și pot curăța foarte bine suprafețele chiar și cele făcute din foioase dense. Este important să alegem corect duritatea periei.

Pe podelele întinse pentru uz public, este importantă menținerea curată a canalelor de drenaj deoarece chiar dacă acestea sunt curate, scurgerea apei se va face într-un timp mai îndelungat de pe o suprafață mai mare.

9.2 Strangerea imbinarilor si refacerea suprafetelor

După ce podeaua a fost utilizată un timp ar putea fi făcute două feluri de întrețineri.

Prima ar fi să ne asigurăm ca scândurile sunt prinse bine în cuie. Contragerea și uneori uzura pot duce la slăbirea îmbinărilor. Cuiele ar trebui bătute din nou iar șuruburile strânse dacă este necesar.

Uneori este nevoie de înlocuirea unor scânduri care au fost distruse sau uzate din cauza traficului greu.

Pe lângă strângerea îmbinărilor din podea este recomandat să se facă și o inspecție a fixărilor în buloane și șuruburi din infrastructura care s-ar fi putut slăbi datorită contragerii lemnului, și strângerea acestora dacă este necesar. Este bine ca această verificare să se facă dupa șase luni de la realizarea podelei, interval în care orice contragere a lemnului a luat sfârșit.

A doua formă de întreținere este necesară în mod normal numai pentru podelele nefinisate unde suprafața ar putea fi zgâriată sau uzată de-a lungul timpului. Dacă podelele sunt din foioase nefinisate, curățarea ocazională cu perii de sârma sau șlefuirea vor îndepărta mucegaiul, pierderile de material, murdăria sau decolorările de suprafață, dar un lucru important este evitarea curățarii sau șlefuirii suprafețelor excesiv uzate sau lustruite alternativ, la un nivel care va favoriza alunecarea pe aceste suprafețe. Ca o alternativă, folosirea de soluți speciale pentru curățat podele va îndepărta murdăria, va curăța și va da lemnului îmbătrânit o culoare vie.

Re-finisarea

Orice suprafață finisată va necesita o inspecție regulată și ocazional re-finisare. Finisajele transparente, rezistente la umiditate ar trebui refăcute anual însă baițurile pigmentate vor rezista mai mulți ani (în funcție de produs, calitatea aplicarii, expunerea și uzura podelei). Este important ca podeaua, canalele și golurile dintre scânduri să fie complet curățate înainte de aplicarea unui nou strat de baiț. Dacă baițul existent s-a distrus și lemnul a început să prindă o culoare gri în anumite locuri, este de asemenea importantă perierea și îndepărtarea fibrelor de pe suprafață sau tratarea cu un material de curățare înainte de re-aplicarea baițului. Podeaua trebuie să fie cât mai uscată înainte de aplicarea baițului iar temperatura ar trebui să fie în intervalul recomandat de către producător. Intotdeauna este recomandată utilizarea aceluiași produs pentru re-finisare pentru a ne asigura ca noul strat de baiț este compatibil cu cel vechi.

Dacă se aplica un finisaj antiderapant sau sunt inserții antiderapante în canale, trebuie avut grija cu orice curățare mecanică pentru a ne asigura că finisajul nu a fost îndepărtat sau inserțiile anti-derapante dislocate.

Nu este recomandat ca podelele din lemn să fie curățate cu prea multă apă sau cu furtun deoarece există riscul udării excesive și deci riscul acțiunii umiditații. Aceasta ar putea afecta viața oricărui finisaj și duce la riscul ridicat al crăparii suprafeței după o expunere îndelungată la soare și contragere. In orice caz o curățare cu un furtun cu presiune care combină aerul și o cantitate mică de apă, va curăța eficient murdaria fără a uda excesiv lemnul.

Creșterile de pe suprafață pot fi îndepărtate de obicei cu soluții de detergent ușoare, dar dacă petele sunt mai adanc imprimate în scândurile nefinisate s-ar putea utiliza soluții speciale pentru îndepartarea murdăriei, a algelor sau a mucegaiului. Dacă se utilizează diluanți, mai întai trebuie testatz rezistența acestuia înaintea utilizarii acestora pe scânduri. Dacă petele sunt chimice sau datorate metalelor și rezisța la acest tratament ar putea fi necesară utilizarea produselor speciale pentru restaurarea podelelor care pot îndepărta pete destul de adânci.

Pentru a evita decolorări inegale sau variații ale culorii finisajului cu baiț, este recomandabilă mutarea periodică a mobilei sau a altor obiecte așezate permanent pe podea. Orice plante sau ghivece cu flori ar trebui așezate pe suporți de metal astfel încât atunci când sunt udate apa să nu se scurgă pe podea și să se mențină acolo, ducând la decolorări sau la creșterea mucegaiului. Dacă tavițele sunt așezate pe suporți, suprafața podelei va fi de asemenea bine ventilată

9.4. Calcule de rezistența

Tabelele au fost concepute pentru a ajuta la realizarea preliminară a platformelor din cherestea, de exemplu pentru alegerea speciei și dimensionarea componentelor. In orice caz, design-ul structural detaliat va necesita aprobarea unui inginer calificat.

Pentru a simplifica alegerea si design-ul structural, cheresteaua este grupată intr-o serie de clase de rezistență. Sarcinile pentru acestea sunt date in BS 5268-2 “Uzul structural al cherestelei. sarcini admise, materiale si manoperă”. Cheresteaua pentru structură poate fi sortată vizual (la BS 4978 pentru rășinoase sau la BS 5756 pentru foioase). Cheresteaua sortată vizual este repartizată in clasa de rezistență ținând cont de specie si rang.

Tabelele sunt prezentate pentru speciile de rășinoase, clasele de rezistență I, II, III respectiv pentru stejar, clasa de rezistență I. Speciile au fost alese in funcție de compatibilitatea acestora cu platformele construite, neputând fi înlocuite cu alte specii din clase de rezistență echivalente.

9.4.1. Obținerea sarcinilor

Urmatoarele sarcini impuse au fost luate in considerare

Tabele 9.4.1.1. Sarcini impuse

Pentru construcție greutatea proprie de pâna la 0.25 kN/m² a fost de asemenea inclusă.

În cele ce urmeazã, se va prezenta un exemplu de analizã staticã a unei structuri, ale cãrei rezultate se pot testa analitic cu mare usurintã.

Pentru analiza structurii s-a folosit programul ANSYS(2005), cu Elemente Finite de tip placa SHELL63 și bara BEAM 189.

Figura 9.4.1.1.Modelul geometric

S-a luat in considerare pentru materialul folosit că are modulul de elasticitate E=10000N/mm2, coeficientul lui Poisson =0.22, modulul de elasticitate transversal G=750N/m2 și densitatea 600kg/m3 im prima parte. Aceste constante de material sunt suficiente pentru studiul unei probleme elementare: stãrile de deformație si tensiune în structurã, rezultate în urma aplicãrii sarcinilor impuse la tabelul 9.4.1.1.

Pânã în acest moment am fãcut urmãtoarea ipoteza:structura din lemn se poate încadra în categoria barelor iar podeaua poate fi considerata un element de tip placă și modelul geometric ales este o aproximatie suficientã pentru analiza pe care dorim sã o facem;

Dupã modelarea geometricã am trecut la cea fizicã introducând datele constantelor de material E, , G, în program.

Dupã efectuarea unui control asupra corectitudiniidiscretizãrii, se poate trece la etapa descrierii rezemãrilor și solicitãrilor.

Urmeazã etapa de analizã și pentru început se face analiza staticã a structurii. Acest exemplu, foarte mic, din punct de vedere al numãrului de entitãți geometrice, discretizãrii si necesarului de memorie pentru lucru, este rezolvat prin metoda clasicã în timp de 6 secunde, iar prin metoda rapidã (FFE), în 3s. Rezultatele obținute prin cele douã metode coincid.

În urma acestei prime analize, analiza staticã, se pot obtine primele rezultate, prin reprezentãri grafice de diverse tipuri sau listare. În figurile următoare se dã harta color a distribuției deplasãrii relative, harta distribuției tensiunii von mises și diagrama forței axiale, diagrama momentului încovoietor dupa axa x.

Figura 9.4.1.2. Deplasarea totală a

cadrului

Figura 9.4.1.3. Deplasarea totală a

întregi structuri

Figura 9.4.1.4. Deplasarea totală

numai in podea

Figura 9.4.1.5. Forma deformată a

structuri

Figura 9.4.1.6. Tensiuni von mises

numai în structura

cadru

Figura 9.4.1.7. Tensiuni von mises

numai în structura

podea

Figura 9.4.1.8 Diagrama de forțe

axiale

Figura 9.4.1.9. Diagrama de

momente

încovoietoare

după axa x

Mãrimile de stare ale structurii: deplasarea relativã (rezultantã sau componentele), tensiunea axialã, forta tãietoare si momentul încovoietor se pot da pentru fiecare nod sau element, fie prin listare, fie prin citire localã pe ecranul terminalului. Se pot sorta extremele mãrimilor de stare sau nodurile si elementele în care mãrimea de stare subiect, depãsește un anumit procent din maximul sau minimul acesteia (în ipoteza cã acestea existã).

9.4.2. Tabele cu dimensiunile scândurilor utilizate

Figura 9.4.2.1. Deschiderea dintre componente

Tabelele au fost realizate pentru a ajuta în alegerea preliminară a cherestelei pentru podele, de exemplu pentru alegerea speciei si tăierea la lungime a componentelor.

Notă pentru tabelul A1

Valabil pentru sarcini uniform distribuite de pana la 1.5 kN/m².

Valabil pentru sarcini concentrate de pana la 0.9 kN. Tratate pentru durată medie.

In calculul tabelelor, limitele de mișcare pentru deschidere/400 pentru sarcini uniform distribuite și deschidere /250 pentru sarcini concentrate.

Tabelele sunt calculate presupunând ca scândurile sunt netede. Pentru scânduri profilate avem nevoie de o grosime adițională pentru podea.

Tabel A1 Distanțele maxime ale reazemelor pentru scândurile platformelor – Uz domestic

Notă pentru tabelul A2

Valabil pentru sarcini uniform distribuite impuse de pâna la 4.0 kN/m².

Valabil pentru sarcini concentrate impuse de pana la 1.4 kN. Tratate durată medie.

In calculara tabelelor, limitele de mișcare pentru deschidere/400 pentru UDL si deschidere /250 pentru sarcini concentrate.

Tabelele sunt calculate presupunând că scândurile sunt netede. Pentru scânduri profilate avem nevoie de o grosime adițională pentru podea.

Tabel A2 Distanțele maxime ale reazemelor pentru scândurile platformelor – Uz comercial

9.4.2.1. Deschiderea traverselor

Notă pentru toate tabelele:

Tabelele au fost realizate pentru a ajuta în alegerea preliminară a cherestelei pentru platforme, de exemplu pentru alegerea speciei si tăierea la lungime a componentelor. Design-ul structural detaliat pentru o platformă va necesita aprobarea unui inginer calificat.

Note pentru tabelele cu traverse A.3 pana la A.6

Tabelele au fost făcute urmărind principiile BS 5268-7: Capitoul 7.1: 1989 Uzul structural al cherestelei. Calculele de baza pentru tabele. Traverse pentru platforme in uz domestic.

Sarcinile pentru podea pusă pe traverse nu au fost incluse.

O sarcină de 0.25 kN/m² a fost inclusa pentru o greutate proprie de construcție.

O limită de mișcare de deschidere/400 a fost aplicată pentru a limita mișcarea și vibrațile ce pot apărea la utilizare.

Deschiderea dintre traverse pentru podea pentru au fost limitate la o lungime maxima de 4.2m. Cele mai lungi pot fi calculate adițional.

Pentru deschideri mai mici de 1.0m au fost omise

Pentru o secțiune a traverselor de 38 x 195 mm si 38 x 220 mm, blocajele dintre traverse nu se face la o distanță mai mare de 6 ori decât lățimea traversei.

Blocajele ar trebui așezate pentru a consolida capătul grinzilor și/sau pereți cladirilor adiacent dacă este posibil.

Ele sunt necesare acolo unde traversele nu prind pe reazemele interne ale grinzilor.

Tabel A3 Distanța maximă între traverse – clasa de rezistență I

Tabel A4 Distanța maximă între traverse – clasa de rezistență II

Tabel A5 Distanța maximă între traverse – clasa de rezistență III

Tabel A6 Distanța maximă între traverse – clasa de rezistență I – stejar

9.4.2.2. Deschiderea grinzilor

Notă pentru tabelele cu grinzi A.7 pana la A.22

Tabelele au fost facute urmarind principiile BS 5268-7.

Scândurile de podea pentru grinzi au fost limitate la o lungime maxima de 4.2m. Pentru grinzi mai lungi, pot fi calculați adițional. Grinzile cu lungimi mai mici de 1.0m au fost omiși.

O limită de mișcare de deschidere/400 a fost aplicată pentru a limita mișcarea și vibrațile ce pot apărea la utilizare.

O sarcina de 0.25 kN/m² a fost inclusă pentru o greutate proprie a constructie.

Grinzile duble ar trebui fixate împreună pentru a asigura o rezistență ridicată.

Unde este deschidere mare sau o platformă extinsă ca suprafță se utilizeaza grinzi duble pentru a susține traverse pe ambele părți la același nivel, părțile componente ale grinzilor trebuie consolidate în mod adegvat la fiecare traversă.

Unde este spațiu mare se utilizeaza grinzi duble pentru a susține traversele continue, fixari adegvate sunt recomandate între componentele grinzilor la fiecare poziționare a traverselor. Acest lucru poate fi omis acolo unde grinzile au sarcini si deschideri egale pe ambele parti al traverselor.

Crestărurile și găuririle grinzilor nu sunt permise decât dacă sunt calculate in conformitate cu BS 5268- 2: 1996.

Tabel A7 Distanța maximă între grinzi simple – clasa de rezistență I

Tabel A8 Distanța maximă între grinzi simple – clasa de rezistență II

Tabel A9 Distanța maximă între grinzi simple – clasa de rezistență III

Tabel A10 Distanța maximă între grinzi simple – clasa de rezistență I – stejar

Tabel A11 Distanța maximă între grinzi duble – clasa de rezistență I

Tabel A12 Distanța maximă între grinzi duble – clasa de rezistență II

Tabel A13 Distanța maximă între grinzi duble – clasa de rezistență III

Tabel A14 Distanța maximă între grinzi duble – clasa de rezistență I – stejar

Tabel A15 Distanța maximă între grinzi duble – clasa de rezistență I

Tabel A16 Distanța maximă între grinzi duble – clasa de rezistență II

Tabel A17 Distanța maximă între grinzi duble – clasa de rezistență III

Tabel A17 Distanța maximă între grinzi duble – clasa de rezistență I – stejar

PARTEA B: PROIECTAREA UNEI PLATFORME

CAPITOLUL 1: PARTEA DESENATA

Alegerea variantei și prezentarea ei

Varianta aleasă a se proiecta in cele ce urmează este o platformă de lemn simplă care se poate construi pe orice tip de teren, în gradină sau se poate atașa unei anumite clădiri deja existente. Asupra variantei vom vedea tehnologia de fabricație și de montare, consumul de materiale, utilitatea și costurile unei asemenea construcții.

Platforma este bazată pe o fundație ce se situează deasupra nivelul solului fiind din prefabricate de beton.

Fundația este elementul care se află in contact direct cu terenul bun de fundare si transmite acestuia toate incărcările care acționează asupra construcției. De aceea, incarcarile sunt repartizate pe talpa fundației pentru a nu se depași capacitatea portanta a terenului.

Suprastructura construcția este alcătuită pe un singur nivel și este realizată integral din lemn, la care se adaugă materialele folosite ca și accesorii.

Figura 1.1. Vedere platforma ce va fi proiectată

Suprafața platformei este 14.74 m2 și are formă octogonală cu patru și patru laturi egale ca dimensiune. La platforma propriu-zisă se mai adaugă și accesoriile folosite banca, pergola si ghivecile din lemn pentru flori, toate acestea dau impreună formă și culoare proiectului și mediului in care se va folosi.

Materialul lemnos folosit este cherestea de rășinoase prelucrat la dimensiunile necesare constucției, tratat și finisat corespunzător pentru construcțiile de exterior.

Cum in prima parte a proiectului sa prezentat acțiunile și factorii care pot influența o astfel de construcție și totodată dimensionarea materiale folosite și structurilor in continuare se prezintă desenele de ansamblu și de execuție a platformei și accesorilor componente.

1.2. Desenele de ansamblu și execuție

*** Toate desenele sunt anexate la acest proiect!

CAPITOLUL 2. TEHNOLOGIA DE EXECUTIE A MATERIALELOR

NECESARE CONSTRUCTIEI DIN LEMN

Materialele necesare construcțiilor din lemn se obțin din lemn rotund (bușteni) de rașinoase (brad, molid, pin).

Prin debitarea lemnului rotund (bușteni) in fabrica de cherestea dotata cu gatere, se obțin elementele necesare construcției respective in urmatoarele grosimi: 100, 58, 38 si 28 mm.

Cheresteaua astfel obținuta se sorteaza si se stivuiește la șipca in vederea zvântării si uscării.

Prelucrarea elementelor necesare se face din cherestea cu umiditate a lemnului .

Obținerea elementelor in dimensiunile necesare construcției se realizeaza in ateliere având un flux tehnologic bine determinat.

Un flux tehnologic specific acestor lucrări se prezinta astfel:

– circulare de retezat – se dimensioneaza la lungime reperul necesar;

– circulare de spintecat simple și multiple- se dimensionează la lațime reperul necesar;

– mașina de îndreptat;

– mașină de rindeluit la grosime;

– mașini de șlefuit

Fluxul tehnologic este completat cu mașini specifice portative, pentru realizarea operațiilor de montaj si execuție (fierastrău circular unghiular, mașină de burghiat, rindea electrică, fierăstraie electrice, freză de mână etc.).

După ieșirea din hala de fabricație cheresteaua urmează să fie taiată la dimensiunea finală, șlefuită pe mașina de șlefuit urmând a i se aplica tehnologia de tratare, urmând montarea platformei la locul cerut, aici mai având loc unele prelucrări asupra materialului( gaurire, șlefuire și tratare prin pensulare) iar în cele din urmă finisarea produsului.

2.1. TEHNOLOGIA DE FINISARE CU PRODUSE HIDRODILUABILE

PENTRU EXTERIOR

2.1.1. Pregătirea suportului lemnos

Suportul lemnos (cherestea de rășinoase sau foioase) se șlefuiește foarte bine in alb cu hârtie abrazivă cu granulația 80, 120 și în final cu 150. O șlefuire cu granulație mai mare nu este recomandată pentru că nu are puterea să rupă fibra lemnului, ci numai o culcă, iar praful fin de lemn pătrunde in pori închizîndu-i. In momentul în care se face colorarea ,fibra care nu a fost ruptă se ridică stricând aspectul ulterior al peliculei. Dupa șlefuire se face desprăfuirea prin suflare cu aer si ștergere cu cîrpa.

2.1.2. Colorarea suportului lemnos cu impregnant LW 3

Colorarea și protejarea lemnului împotriva atacului carilor, al mucegaiului albastru și al ciupercilor se face cu un impregnant din seria LW3, în funcție de culoarea dorită. Aplicarea impregnantului se poate face prin imersie, pulverizare, cu pensula, buretele, cîrpa, etc. Aplicarea prin pulverizare se face cu pistol din inox cu duza de 1,2-1,5 mm, la o presiune de 2,8-3 atm. In general, se recomandă o singura trecere. Daca se fac doua sau mai multe treceri, culoarea se inchide. Consumul de impregnant este de 80-100 g/mp (calculat cu pierderi). Pentru a nu avea scursuri este bine ca aplicarea să se facă pe orizontală, avînd însă grijă ca lemnul colorat să fie perfect uscat cînd este întors pe cealaltă parte.

Datorită faptului că impregnantul este pe bază de apă, uscarea se face în 2-6 ore, funcție de temperatura din hala de lucru.

2.1.3. Aplicarea primului strat de lac TXW 72.50

Lacul se diluează în proporție de 25% cu apă și se aplică prin pensulare. Dacă se pot respecta aceste condiții, cantitatea depusă pe lemn într-un strat (aplicat în cruce) poate ajunge la 200 g/mp. Acest lucru este posibil datorită tixotropiei mari a lacului care face să nu existe scursuri chiar și în cazul aplicării unei cantități mari de lac.

2.1.4. Uscarea lacului

In funcție de cantitatea aplicată uscarea se poate face în 6-24 ore. Cînd stratul este de 200 g/mp este bine ca pentru ambalare să se lase până a doua zi. In cazul straturilor mai subțiri uscarea se face în 6-8 ore.

2.1.5. Aplicarea și uscarea stratului doi de lac

In aceleași condiții ca și primul.

In cazul în care este ultimul strat, pentru ambalare trebuie lăsat 24 ore.

In continuare este prezentată fișa tehnică a lacului folosit:

TXW 72.50

LAC TIXOTROPIC HIDRODILUABIL PENTRU EXTERIOR

CARACTERISTICI

Produs formulat pentru finisarea mată a produselor pentru exterior, cu uscare la aer, pe bază de apă și diluabil cu apa, caracterizat prin tixotropie crescută datorită căreia se pot finisa produsele pe verticală, aplicănd cantități mari de produs fără probleme de scurgeri.

PROPRIETATI FIZICE

Corp solid: 37%±1%

Vâscozitate la 20 grd.C: tixotropic (nu se poate măsura)

Greutate specifică (±3%): 1,030 kg/l

Diluție: gata de utilizare. Eventual,se poate dilua cu apa, dar nu mai

mult de 5%.

INSTRUCTIUNI DE LUCRU

Suport: diverse tipuri de lemn pentru exterior tratate cu produse pe bază de apă pentru exterior (de tipul impregnanților LW sau intermediarului LW 350), șlefuite corespunzător.

Gramaj: 250±50 g/mp. Produsul poate fi aplicat cu acest gramaj într-un singur strat după impregnant. Pentru ciclul de 2 straturi se recomandă aplicarea a 150 g/mp ca prim strat după impregnant, se șlefuiește, după care se dă al doilea strat de 150 g/mp

Sistem de aplicare: pensular, pistol convențional, electrostatic, airless, airmix,

Uscare la aer: manevrabil după 2 ore, stivuire după 24 ore

Uscare forțată: cu aer cald, la 35 grd.C,re.

Produs aplicat

Lăcuirea: cu lac (TIXO) pentru exterior de tipul TXW 72.50

Atenție: a se evita stocarea prelungită la temperaturi mai mari de 30-35 grd.C, deoarece aceasta poate duce la alterarea caracteristicilor produsului. De asemenea, produsul se poate transforma în gel, de aceea trebuie evitată stocarea și transportul la temperaturi mai mici de 5 grd.C.

TERMEN DE VALABILITATE: 12 luni, în ambalajul original

CAPITOLUL 3. TEHNOLOGIA SI ETAPELE MONTARII PLATFORMEI

Pasul1 – Aranjarea prefabricatelor din beton pentru platformă

Începe prin așezarea exterioară a doua rânduri de picioare pentru platformă pentru a forma dreptunghiul interior al octogonului. Daca picioarele pentru platformă nu sunt la același nivel, trebuie îndepărtată puțin iarba sau pamântul pentru a aduce la același nivel picioarele. Spațiul se ia in funcție de dimensiunile din plan.

Poza 1

Pasul 2 – Aducerea la același nivel a primei scânduri suport(grinda)

Localizăm colțul cel mai inalt al piciorului pentru platformă. Poziționăm o scândura suport deasupra suportului la inălțimea dorită. Masurăm distanța de la baza scândurii suport la piciorul suport iar apoi tăiem stâlpi la lungime si așezăm scândurile suport deasupra. Folosind o nivela cu bulă de aer poziționăm scândura suport(poza 1). Repetăm acest proces pentru toate picioarele de podea. După ce toți stâlpii sunt tăiați si poziționați, verificăm planeitatea picioarelor de fundație și facem ajustările.

Poza 2

Poza 3

Pasul 3 – Aducerea la același nivel a celei de-a doua scânduri suport(grinda)

Indepărtăm temporar capătul scândurii suport și o inclinăm la 90 de grade. Folosind scândura suport ca și ghidare determinăm inalțimea necesara pentru stâlpii rămași pentru a completa cele două colțuri rămase ale dreptunghiului.(poza 3). Masurăm distanța de la baza scândurii suport la piciorul suport și repetăm pasul 2 pentru exteriorul celei de-a doua scânduri.

Pasul 4 – Realizarea cutiei

Atașam scândurile de capăt la grinzile deja poziționate folosind câte două șuruburi galvanizate la fiecare capat. Folosind o nivela cu bulă de aer ne asigurăm de planeitatea capetelor celor două scânduri. Ajustăm scândurile exterioare pâna când diagonalele dintre capete sa fie egale. Acest lucru va asigura ca rama este dreptunghiulară. (poza 4)

Poza 4

Pasul 5 – Fixarea stâlpilor

Prindem scândurile suport la stalpii” folosind câte două șuruburi galvanizate pentru fiecare parte. (poza 5)

Poza 5

Pasul 6 – Poziționarea suporților rămași

 Poziționăm și atașăm scândurile suport de scândurile de capăt folosind câte două șuruburi galvanizate la fiecare capat. Poziționăm picioarele pentru podea sub scandurile suport și atașăm stâlpii necesari.(poza 6) Fixăm toate scândurile suport și stâlpii după cum am aratat la pasul 5.

Poza 6

Pasul 7 – Aranjarea si indreptatea suportilor octogonali 

Poziționăm cele două rânduri de picioare pentru platformă in functie de masuratorile din plan. Folosim rama existentă pentru a determina înățimea unui stâlp pentru fiecare rând. Tăiem și poziționăm fiecare stâlp in fiecare picior pentru platformă. Folosim o scândura suport ca ghidaj pentru a determina stâlpii rămași.

`

Poza 7

Pasul 8 – Construirea ramei octogonale 

Folosind masurătorile din plan taiem cea de-a treia parte exterioara a ramei octogonului. Atașăm partea exterioara a ramei existente folosind șuruburi galvanizate la fiecare capat. Folosim reazeme temporare pentru a susține rama. După ce rama exterioara este asigurată si atașată taiem și cele doua scânduri suport ramase pentru a se încadra între cele doua capete înclinate ale ramei. Vom avea nevoie de taieturi la 45 de grade la ambele capete. Poziționăm și atașăm ramele și stâlpii (poza 7 și poza 8).

Poza 8

Pasul 9 – Adăugăm siguranțe suport

Tăiem și atașăm siguranțe suport intre rama exterioara” si scandurile suport (poza 9 și poza10)

Poza 9

Poza 10

Pasul 10 – Aranjarea și prinderea podelei 

Incepem de la un capăt si aliniem primul rând de scânduri. Podeaua ar trebui sa fie perpendiculara pe scandurile suport(poza11). Folosim lățimea șuruburilor pentru podea ca distanțier intre scândurile podelei.(poza 12)

Poza 11

Poza12

Pasul 11 – Finalizarea poziționări scândurilor pentru podea 

Pe măsura ce așezarea scândurilor pentru podea  se apropie de capăt, masurăm fiecare parte pentru a ne asigura că podeaua este paralela cu capetele fiecarei scânduri. Ar putea fi necesare corecții mici pentru a ne asigura de paralelismul scândurilor rămase.(poza 13).

Poza 13 Poza 14

Pasul 12 – Finalizarea podelei

Folosind un circular de mâna decupăm surplusul de sândură de la podea.(poza 14)

Pasul 13 – Centrarea găurilor pentru stâlpi 

Marcăm centrele celor șase stâlpi în concordanță cu planul . Folosim un burghiu pe baza de gaz, însa putem folosi și o mașină de găurit manuală pentru stâlpi. Gaurile stâlpilor trebuie să se extindă până la linia de margine (poza 15).

Poza 15

Pasul 14 – Poziționarea stâlpilor 

Așezăm câte un stalp în fiecare gaură. Atașăm temporar stâlpii la rama podelei, asigurându-ne că stâlpii sunt centrați in găuri (poza 16). Umplem găurile cu beton, urmând recomandarile furnizorului (poza 17). Permitem betonului să se intăreasca înainte de a îndepărta șuruburile puse temporar in stalpii, fiind important ca podeaua și stâlpii să fie independente unul de altul.

Poza 16

Poza 17

Pasul 15 – Scobirea grinzilor pergolei

Structura pergolei este realizată din șase grinzi. Inainte de atașare sau tăiere la lungime, aliniem și unim cele șase grinzi. Folosind un ferăstrău circular realizăm scobiturile in partea de sus a canturilor grinzilor ( poza 18). Lăsăm un spațiu intre scobituri in functie de plan. Folosim o dalta pentru a indepărta resturile și pentru a finisa suprafața scobiturilor (poza 19).

Marcăm înălțimea dorită pentru mijlocul scândurii pe unul din stalpii. Atașăm temporar o scândură folosind un șurub, aliniem partea de sus a scândurii cu linia de înălțime a stâlpului, folosind un boloboc, atașăm și partea cealalta a scândurii de stalpul opus. Folosind un ferăstrău circular tăiem la lungime stalpul (poza 20). Repetăm acest proces pentru fiecare stâlp.

Poza 18

Poza 19

Poza 20

Pasul 17 – Așezarea grinzilor

Atașăm grinzile la stalpii folosind un singur șurub, aliniind baza scobiturii cu vârful stâlpului. Ne sigurăm că scobiturile din grinzi sunt centrate in mod egal intre stalpii. Folosind o nivela ca și ghidaj atașăm capătul opus al grinzii la stâlpul opus (poza 21). Realizăm doua găuri in cei doi stâlpi la fiecare capăt. Atașăm cele două grinzi la stâlpi cu bolțuri galvanizate (poza 22). Repetăm acest proces pentru grinzile rămase. Ne asigurăm că scobiturile din grinzile sunt aliniate pentru capetele scândurilor folosind temporar o scândură pentru a ne asigura ca sunt aliniate prin toate grinzile.

Poza 21

Poza 22

Pasul 18 –Frezarea traverselor pergolei

Tăiem toate scândurile folosite ca traversele pergolei la lungime. Folosind un carton sau un șablon de lemn, realizăm un desen pentru capetele canelate. Folosind un ferastrau de mănă tăiem pe desenul de pe fiecare scândura (poza 23) și vom folosi o mașina de șlefuit cu banda cu o hârtie abrazivă cu granulație medie pentru a finisa tăieturile și pentru a rotunji muchiile.

Poza 23

Pasul 19 – Așezarea traverselor pergolei

Aliniem fața și spatele tuturor scândurilor pentru a fi egale (poza 24).

Poza 24

Pasul 20 – Atasarea traverselor pergolei

Din fiecare parte a scândurilor vor fi introduse șuruburi galvanizate pentru podele pâna in grinzile (poza 25). Repetăm la fiecare punct de fixare.

Poza 25

Pasul 21 – Ramele picioarelor pentru bancă

Tăiem scâdurile conform necesarului și conform planului formăm 18 picioare prin fixarea de scânduri intre ele, folosind șuruburi galvanizate pentru podea. După ce toate picioarele sunt fixate, atașăm o scândura unind două picioare folosind șuruburi galvanizate pentru podele (poza 26). Prindem lateralele picioarelor cu șuruburi.

Pasul 22 – Poziționarea ramelor cu picioare

   Urmărind dimensiunile din plan, poziționăm rama cu picioarele pe podea. Folosim temporar o scândura pentru a alinia rama (poza 27). Folosind șuruburi atașăm cadrul cu picioare pe suprafața podelei. Poziționăm câte un șurub pe fiecare parte a fiecarui picior (poza 28).

Poza 26

Poza 28

Poza 27

Pasul 23 – Rama băncii

Urmărind dimensiunile din plan, tăiem partea din față si cea din spate a scândurilor pentru rama bancii și le atașăm ramei cu picioare existente cu ajutorul unor șuruburi (poza 29).

Poza 29

Pasul 24 – Suportul cu picioare pentru colț

 Așezăm o scândură in cele patru colțuri de 45 de grade ale bancii. Cu ajutorul unei șurubelnițe introducem între suprafața podelei și rama băncii (poza 30).

Poza 30

Pasul 25 – Suportul ramă pentru colț

Masurăm,tăiem și formăm o scândura dubla pentru a o așeza in cele patru colturi la 45 de grade. Le prindem unele de altele și apoi de rama băncii folosind șuruburi (poza 31)

Poza 31

Pasul 26 – Retezarea bazei bancii

Tăiem 18 scânduri. Realizăm o teșitura la 45 de grade la fiecare capat. Poziționăm o scândura pe fiecare parte a fiecarui picior și le prindem folosind șuruburi (poza 32).

Poza 32

Pasul 27 – Așezarea șezutului pe bancă

 Tăiem la lungime pentru a pozitiona patru scânduri de șezut in fiecare sector al băncii. Incepem dintr-o parte si continuăm până in partea cealaltă. Folosind grosimea unui surub de podea ca distantier intre scanduri. (poza 33).

Poza 33

Poza 34 Poza 35 Poza 36

Poza 37

Pasul 32 – Rama ghiveciului pentru flori

Tăiem toate scândurile la lungime in funcție de dimensiunile specificate in plan. Aranjăm apoi în funcție de plan, folosind șuruburi galvanizate pentru lemn la fiecare prindere (poza 34).

Pasul 33 – Baza ghiveciului pentru flori

Se taie conform desenului trei scânduri care se vor fixa ca și bază la ghiveci.

Pasul 34 – Părtile laterale ale ghiveciului pentru flori

Tăiem 12 scânduri iar apoi începem prinderea de ramă folosind șuruburi galvanizate pentru lemn la fiecare capat.(poza 36) Rămânând spațiu egal, asezăm doua scanduri în lungul marginii in asa fel incât ultima scândura sa treacă de rama cu grosimea unei scânduri. Repetăm pentru fiecare parte.

Pasul 35 – Retezarea lateralelor

Poziționăm scândurile la baza si deasupra ghiveciului folosind șuruburi.Aceste bucați vor trebui taiate la lungime

Pasul 36 – Atașarea părții superioare

Poziționăm și atașam scânduri deasupra ghiveciului folosind șuruburi Aceste piese vor trebui tăiate la dimensiuni (poza 37).

CAPITOLUL 4. CALCULUL ECONOMIC

Necesarul de materii prime

Tabelul 4.1.1. Calculul necesarului de materii prime

*** Se va folosi o mormă de consum de 1.6 m3/m3 finit.

Tabelul 4.1.2. Calculul necesarului de materii prime

Calculul costului construcției

Deci avem un TOTAL de 2,5953m3 buștean a cărei valoare este de 519,06lei la un preț de 200 lei/m3 buștean.

Valoarea a unui m3 de cherestea prelucrată și uscată este de 900 lei/m3, deci pe întreaga structură este de 1459,8lei la o cantitate necesară de material lemnos 1,622 m3.

1,622m3 x 900lei/m3 = 1459,8lei

La acest preț se mai adaugă și costul tratări materialului lemnos pentru protejarea lui împotriva atacului carilor, al mucegaiului albastru și al ciupercilor. Impregnantul folosit este LW3 care costă 16,35lei/l având un consum de 100ml/m2. Suprafața care trebuie tratată este 97,80768 m2. Deci avem:

128.37268m2 • 0.1l/m2= 12,837268 l LW3

12,837268 lLW3 • 16,35lei/l • 1,1= 230,88lei

* 1,1 este coeficient care să acopere consumul de impregnant folosit la locul montării

platformei asupra elementelor care mai suferă prelucrări

După montarea și executarea ultimelor operații asupra platormei se trece la ultima etapă, finisarea platformei. Suprafața ce urmează să fie finisată este de 59,12491m2. Lacul folosit este TXW 72.50 care costă 17,12lei/kg având un consum de 150g/m2 atât pentru primul strat aplicat cât și pentru al doilea strat aplicat a doua zi, fiind diluat cu apă(25%).

59,12491m2 • 0,150 kg/m2= 8,86887kg lac diluat

8,86887kg lac diluat • 0,75= 6,6516525kg lac/strat aplicat

6,6516525kg lac/strat aplicat • 2 straturi= 13,303305kg lac

13,303305kg lac • 17,12lei/kg • 1,1= 250,53lei

Alte cheltuieli:

componente auxiliare:

– prefabricate din beton 6,5lei/buc

40buc • 6,5lei/buc= 260lei

– șuruburi 4.5×50

294buc. • 1,1 • 0.1lei/buc= 32,34lei

– șuruburi 6×62

356buc. • 1,1 • 0.2lei/buc= 78,32lei

– șuruburi M12x160

12buc. • 1,1 • 0,65lei/buc= 8,58lei

– șuruburi 6×80

92buc. • 1,1 • 0,48lei/buc= 48,58lei

* 1,1 este coeficient de pierdere șuruburi

– fundația la stâlpii pergolei

Volumul fundației 0.250 m • π • 1,1m= 0,21598m3,

unde: 0.250m și 1.1m sunt dimensiunile de gabarit ale fundației, diamentrul respectiv adâncimea

0,21598m3 • 6buc= 1,29588m3

1,29588m3 • 190 lei/m3beton= 246,22lei

manopera la montare, de ea se ocupa 3 specialiști care au o renumerație de 50lei/zi. Intreaga operație de montaj durând o zi. Tot in prima zi se dă primul strat de lac, al doilea urmând a se da a doua zi. Deci:

3muncitori X 50lei/zi X 1.3zile= 195lei

Insumând toate cheltuielile valoarea totala a construcției este de:

2810.25lei

Valoarea totala include manopera directă, profitul și taxele datorate de angajator si angajați.

CAPITOLUL 5. NORME DE PROTECTIA MUNCII

Norme generale

– Normele specifice de protecția muncii sunt reglementări cu aplicabilitate națională, care cuprinde prevederi minimal obligatorii pentru desfașurarea principalelor activitați din economia națională în condiții de protecția muncii.

– Normele specifice de protecția muncii fac parte dintr-un sistem unitar de reglementări privind asigurarea securitații si sanatații în munca,sistem compus din:

a) – Normele generale de protecția muncii care cuprind prevederi de protecția muncii și medicina muncii,general valabil pentru orice activitate.

b) – Normele generale de protecția muncii care cuprind prevederi de protecția muncii specifice unor anumite activitați sau grupe de activitați,detaliind prin acestea prevederile Normelor generale de protecția muncii.

– Structura sistemului național de norme specifice de protecția muncii urmărește corelarea prevederilor normative cu riscurile specifice uneia sau mai multor activitați si reglementarea unitară a măsurilor de protecția muncii pentru activitățile caracterizate prin riscuri comune.

– Structura fiecarei norme specifice de protecția muncii are la bază abordarea sistematică a aspectelor de protecția muncii,practicată in Normele generale de

protecție a muncii.Conform acestor abordări, procesul de munca este tratat ca un sistem complex structurat,compus din următoarele elemente care interacționează:

– Executantul: omul implicat nemijlocit în executarea unei sarcini de munca

– Sarcina de munca: totalitatea acțiunilor ce trebuie efectuate prin intermediul mijloacelor de producție si în anumite condiții de mediu, pentru realizarea scopului procesului de muncă

– Mijloacele de producție: totalitatea mijloacelor de munca (instalații, utilaje, mașini, aparate, dispozitive, unelte, ect.) și a obiectelor muncii (materii prime, materiale, etc.) care se utilizează în procesul muncii.

– Mijloace de muncă: ansamblu condițiilor fizice, chimice, biologice si psihologice în care unul sau mai mulți executanți îsi realizează sarcina de munca.

– Reglementarea măsurilor de protecția muncii în cadrul Normelor specifice de protecția muncii, vizând global desfașurarea uneia sau mai multor activitați în condiții de protecție a muncii, se realizează prin tratarea tuturor aspectelor de asigurare a protecției muncii la nivelul fiecarui element al sistemului,executant-sarcină de munca-mijloace de producție-mediu de muncă din cadrul activitaților care fac obiect de reglementare.

– Normele specifice de protecție a muncii pentru MANIPULAREA,TRANSPORTUL prin purtare si cu mijloace nemecanizate si DEPOZITAREA materialelor au fost elaborate ținând cont de reglementarile

existente în domeniul acestei activitați, precum și pe baza studierii proceselor de muncă și stabilirea FACTORILOR DE RISC proprii acestor activitați.

PREVEDERI GENERALE

Art.1 – Normele specifice de protecția muncii pentru manipularea si transportul prin purtare și cu mijloace nemecanizate și depozitarea materialelor cuprind măsuri minime de prevenire a accidentării si îmbolnavirii profesionale, luând în considerare pericolele specifice acestor activitați si cerințele desfășurării proceselor de muncă în condiții de securitate.

Art.2 – Scopul prezentelor norme este eliminarea sau diminuarea factorilor de risc specifici manipulării, transportului prin purtare si cu mijloace nemecanizate si a depozitării materialelor, proprii celor patru componente ale sistemului de munca (executant- sarcină de munca- mijloace de producție- mediul de muncă).

Art.3 – (ca domeniul de aplicare) Prevederile prezentelor norme au caracter național, se aplică tuturor persoanelor juridice și fizice care organizeaza și desfasoară activități de manipulare, transport prin purtare și cu mijloace nemecanizate și de depozitarea materialelor.

Art.4 – (conexiunea cu alte acte normative)

1). Prevederile prezentelor norme specifice se aplică cumulativ cu prevederile Normelor generale de protecția muncii.

2). Pentru activitățile nespecifice sau auxiliare activității de manipulare, transport prin purtare și cu mijloace nemecanizate și depozitare a materialelor se vor aplica prevederile normelor specifice prezentate in ANEXA 1.

Art.5 – Organizarea si desfășurarea activității de INSTRUIRE a salariatilor se va realiza potrivit prevederilor Normelor generale de protecție a muncii.

Art.6 – Dotarea salariaților cu echipament individual de protecție și aplicarea sortimentelor adecvate se vor realiza în conformitate cu prevederile Normativului cadru de acordare si utilizare a echipamentului de producție.

Art.7 (Revizuirea prezentelor norme)

– Prezentele Norme specifice de protecție a muncii se revăd periodic și se modifică ori de câte ori este necesar, ca urmare a modificărilor intervenite în tehnologia de lucru și a particularităților metodelor de lucru ce urmează a fi reglementate din punct de vedere al securității muncii.

Art.8 – Prin manipulare si transport prin purtare sau manipulare manuala a maselor conform definiției din Normele generale de protecție a muncii,

SE ÎNȚELEGE – ORICE OPERAȚIE DE TRANSPORT SAU SUSȚINERE A UNEI MASE DE CATRE UNUL SAU MAI MULȚI SALARIAȚI, – Inclusiv ridicarea, coborârea, împingerea, tragerea purtarea sau deplasarea unei mase care, din cauza caracteristicilor sale sau a conditiilor ergonomice nefavorabile, implica riscuri de accidentare sau inbolnavire profesionala.

Art.9 – 1) – Conducerea persoanei fizice sau juridice trebuie să ia măsuri organizatorice corespunzătoare să foloseasca mijloace adecvate, în special echipament mecanic, pentru a evita manipularea și transportul prin purtare a maselor de către salariați.

2) – În toate cazurile în care nu se poate evita manipularea sau transportul prin purtare a maselor, conducerea persoanei fizice sau juridice trebuie să organizeze locurile de munca astfel încat la manipularea și transportul prin purtare să fie eliminat sau redus riscul de accidente sau îmbolnavirea profesională.

Art.403.- Microclimatul la locul de muncă este determinat de temperatură, umiditatea și viteza de mișcare a aerului, temperatura suprafețelor si radiațiile calorice emise în zona de lucru.

Componentele microclimatului se normează în raport cu degajarea de caldură în organismul uman determinată de efortul fizic.

Art. 404– Activitațile profesionale se clasifică în funcție de nivelul degajării de caldură eliberată de organismul uman astfel:

-Activități cu caracter STATIC – pana la 120. Kcal /h

-Activități cu efort fizic mic –121-175 Kcal/h

-Activități cu efort fizic mediu – 176 –300 Kcl /h

-Activități cu efort fizic mare peste 300 Kcal /h

Art.406. Temperatura aerului și viteza de mișcare a aerului la locurile de muncă prevazute cu dușuri de aer se normează în limite minime și maxime conform tabelului de mai jos:

1. Umiditatea relativa a aerului folosit ptr. dusuri de aer nu va depasi 60%.

2. Valorile temperaturilor si vitezelor de miscare ale aerului din tabelul 7. reprezintă valori medii la secțiunea transversală a fluxului de aer la nivelul jumătății superioare a corpului lucrătorului.

3. Nivelul radiațiilor calorice se determină prin măsurare sau apreciere pe baza tabelului:

Art.407. Locurile de munca unde temperatura aerului depășeste constant 300 C se va asigura apa carbogazoasă salină (1g NA CL/1litru), în cantitate de 2-4 litri/persoana/schimb, distribuită la temperatura de 16-18 C0.

Art.408. La locurile de munca cu temperaturi joase (sub 50C) se va asigura ceai fierbinte în cantitate de 0.5-1 litri /pers/schimb.

Art.409. Personalul care lucrează în microclimat cald (peste 300C) sau rece sub (50C) va beneficia de pauze pentru refacerea capacității de TERMOREGLARE a caror durată frecventă se stabilesc în funcție de intensitatea efortului și de valorile componentelor microclimatului. În acest scop se vor asigura spații fixe sau mobile cu microclimat corespunzator.

NTSM la MUCN și CPCN

Norme generale

-intervenția pe orice fel de mașini pentru schimbarea cuțitelor, curelelor, rulmenților se va face numai dupa ce s-a asigurat că utilajul nu poate fi pornit de nici o altă persoană.

-este interzis ca la utilaje sa lucreze alte persoane decât acelea care au fișă de protecția muncii pe utilajul respectiv semnată de maistrul sau șeful secției respective.

-în jurul utilajelor, instalațiilor, pardoseala nu va prezenta gropi, zone alunecoase, piese aruncate pe jos care pot conduce la alunecări si căderi ale personalului muncitor.

-este interzisă introducerea sau intrarea cu parți ale corpului în interiorul utilajelor sau în organe de mișcare.

-se interzic strigătele, țipetele și glumele de orice fel în timpul lucrului care pot duce la accidente prin atragerea atenției.

Ferăstraie circulare, mașini de frezat și găurit

-dispozitivele de protecție vor asigura acoperirea dinților din partea activă a pânzei la grosimea materialului care se taie și se va impedica introducerea mâini în zona de tăiere.

-apărătoarea de protecție va fi prevăzutp cu dispozitive care să impedice aruncarea pieselor înapoi.

-pânza ferăstrăului va fi din oțel de bună calitate fără crăpături sau excentricități. Se admite folosirea pânzelor cu maxim doi dinți lipsă dar nu consecutivi, la pânzele cu plăcuțe dure nu se admite dinți lipsă.

-pânza circulară ascuțită sau ceaprazuită se va fixa pe axul mașini între flanșe strânse prin piulițe cu filet cu sens contrar sensului de rotație a axului.Diametrul flanșelor de fixare va de minim o treime din diametrul pânzei.

-pornirea si oprirea circularului se va face de la un întrerupător montat la loc vizibil și la îndemâna circularistului.

-pentru montarea și demontarea pânzei se vor folosi chei mecanice în perfecta stare de funcționare.

-se interzice frănarea pânzei cu bucăți de material după deconectarea motorului de la rețea.

-curățarea rumegușului sau scoaterea așchiilor cu măna în timpul funcționării mașini este interzisă.

-întreținerea, reglarea, curățirea utilajului se va face numai dupa deconectarea motorului de la rețeaua electrică și oprirea completă a pânzei.

-în cazul blocării piesei, sau a mașini, se vor opri obligatoriu toate motoarele, iar după oprirea totală a acestora se va trece la deblocarea pieselor blocate sau a mașinii.

-mașina nu se va porni dacă instalația de exhaustare nu este în funcțiune.

-este interzisă curațarea guriilor de aspirație ale instalației de exhaustare, în timpul funcționării mașinii.

-utilizarea sistemelor de protecție este obligatorie și nu trebuie sa îngreuneze munca muncitorului.

-înainte de începerea lucrului se va verifica dacă mașina este conectată la instalatia de împământare, pentru a evita eventualele electrocutări datorate defecțiunuilor apărute la instalația electrică a mașinii sau la motorul acesteia.

-operațiile de reglare, curătire, gresare si întreținere a mașiniilor se va face numai după deconectarea acesteia de la rețeaua electrică.

-pe masa mașinii și în jurul său, va fi pastrată ordinea si curățenia și nu se vor stivui materiale, pentru acestea utilizându-se EURO-PALETI sau suporturi special amenajate, astfel încât să nu blocheze căile de access sau de circulație din jurul mașinii.

– este interzisă frânarea diferitelor părți ale mașiniilor unelte aflate în mișcare prin utilizarea diverselor obiecte.

-se va evita intrarea în zona razei luminoase de protecție a mașini în timpul functionării decât în cazul aparației de accidente sau defecțiuni ale mașinii.

-se va evita intervenția asupra unitații centrale ale mațini de către personal necalificat.

-la mașinile de frezat inainte de a se rula programul se va face o verificare de proba pentru o certitudine a coordonatelor de lucru astfel evitânduse eventuale accidente prin lovirea sculei așchietore a batiului metallic al mașini.

Protecția și stingerea incendiilor

Principalele cauze ale incendiilor în intreprinderile de prelucrare a lemnului sunt:

Focurile deschise, sub formă de flăcări sau țigări nestinse

Corpurile încălzite sau supraâncălzite și radiațiile

Scânteile din lemn și din materialele combustibile sau de la sudură, precum și scânteile care ies pe coșurile de la centrala termică sau de la locomotivă

Scânteile și arcele electrice ce apar în sectoarele de finisare a lemnului

Scurtcircuitul electric

Trăsnetul

Scânteile mecanice

Exploziile

Autoaprinderea

Cunoscându-se cauzele reale ale incendiilor, se pot lua cele mai eficiente măsuri de prevenire și stingere a incendiilor în toate inteprinderile de prelucrare a lemnului. Personalul muncitor din I.L. trebuie să cunoască bine cauzale apariției incendiilor și este obligat a face tot ce-i stă în putință pentru a împiedica izbucnirea incendiului. In secțiile de prelucrare a lemnului nu sunt admise sudurile la flacară, aceste operații se pot executa după ce se oprește producția și se îndepărtează materialele combustibile și praful pe o rază de cel puțin 5 m. In toate fabricile în care se prelucrează lemnul prin tăiere cu fierăstraie, rindeluire și șlefuire se produc mai cantități de praf, rumeguș și talas, care prezintă pericol de incendiu. Praful de lemn și rumegușul cu urme de ulei și rășini cu o anumită umiditate, depozitat îndelung, se poate autoaprinde. Pericol de incendiu există și la ascuțirea sculelor.

Toate operațiile de lăcuire și vopsire a lemnului se vor executa numai în cabine amenajate separat de restul sectoarelor cu uși și ziduri antifoc. Camerele de pulverizat se prevăd cu instalații de aspirare și purificare. Purificarea aerului se recomandă să se facă cu filtre umede. Se impune interzicerea categorică a fumatului, atât în interiorul inteprinderii cât și în interiorul fabrici. Totodată se va păstra curățenia în sectții și sectoare, se vor respecta culuarele de circulație și se vor evita supraaglomerările cu semifabricate din lemn.Intreprinderile și fiecare fabrică de prelucrare a lemnului se vor asigura cu toate mijloacele și instalațiile de prevenire și stingere a incendiilor.

BIBLIOGRAFIA

1.Cismaru, M., -Fizica lemnului și a materialelor pe bază de lemn. Editura Universității

Transilvania din Brașov, 2003

2.Curtu, I., Crișan, R., -Rezistența materialelor și teoria elasticității, vol. I, Reprografia

Universității din Brașov, 1997

3.Ene, N., Bularca, M., -Proiectarea fabricilor de cherestea, Editura Universității Transilvania Brașov, 2000

4.Grecu, V, -Calitatea prduselor, Editura Universității Transilvania, Brașov, 2001

5.Lăzărescu, C, -Toleranțe și ajustaje în industria lemnului, Editura Lux Libris,

Brașov, 1995

6.Lăzărescu, C,

Lăzărescu, C., N., -Construcții din lemn, Editura Universității Transilvania Brașov, 2004

7.Râmbu, I., -Tehnologia prelucrării lemnului, Editura Tehnică București, 1978

8.Timar, M, C, -Ameloirarea lemnului Editura Universității Transilvania, Brașov,

2003

9.Reviste de specialitate -Deck Ideas(S.U.A.), Deck plan(S.U.A.)

10.Documentație tehnică

de pe internet -www.trada.co.uk., www.bhg.com, www.doityourself.com

.