Proiectarea Unui Sistem Informational Privind Cotarea Si Tranzactionarea LA Bvb

CUPRINS :

INTRODUCERE………………………………………………………………………………………………………………5

CAP I : Sistemul informațional al firmei – element de bază al sistemului de management…………6

1.1. Considerente teoretice privind informațiile………………………………………………………….6

1.1.1. Tipologia informațiilor………………………………………………………………………..7

1.1.2. Tipologia circuitelor informaționale………………………………………………………9

1.1.3. Mijloace de tratare a informațiilor……………………………………………………….10

1.2. Elemente teoretice privind sistemul informațional ……………………………………………..11

1.2.1. Funcțiile sistemului informațional……………………………………………………….11

1.2.2. Principii în conceperea și elaborarea sistemului informațional………………..11

1.2.3. Deficiențe și cerințe ale funcționarii sistemului informațional…………………13

1.3. Strategii de proiectare și realizare a sistemelor informaționale………………………………….14

1.4. Elemente metodologice de bază pentru proiectarea și realizarea sistemelor informaționale…………………………………………………………………………………………………………….16

1.5. Eficiență economică a sistemelor informaționale manageriale………………………………….19

1.5.1. Indicatorii eficienței economice a sistemelor informaționale………………………20

1.5.2. Exploatarea curentă și menținerea în funcțiune a sistemului informațional…..23

CAP II : Diagnosticul activitații societății “SC MOPAN MURES să Tg Mures”…………………..25

2.1 Prezentarea generală a societății………………………………………………………………………..25

2.2 Diagnosticul activitații de producție ………………………………………………………………….31

2.2.1 Organigrama întreprinderii………………………………………………………………….31

2.2.2 Structura de producție…………………………………………………………………………….

2.3 Diagnosticul activitații de personal……………………………………………………………………….

2.4 Diagnosticul economico-financiar…………………………………………………………………………

2.4.1 Evoluția activelor………………………………………………………………………………….

2.4.2 Evoluția pasivelor………………………………………………………………………………..

2.4.3 Evoluția veniturilor, cheltuielilor …………………………………………………………..

2.4.4 Indicatori de bonitate financiară………………………………………………………………

2.5 Diagnosticul activitații de piață…………………………………………………………………………….

2.6 Puncte slabe și puncte forte………………………………………………………………………………….

CAP III : Piața bursieră în România………………………………………………………………

3.1. Prezentare generală a Bursei de Valori București (B.V.B.)……………………………………

3.1.1. Cadrul normativ al B.V.B. …………………………………………………………………

3.1.2. Organizarea B.V.B. ………………………………………………………………………….

3.2. Admiterea la Cota B.V.B. ……………………………………………………………………………….

3.2.1. Efecte ale admiterii valorilor mobiliare la Cota B.V.B…………………………….

3.2.2. Eforturi ale admiterii valorilor mobiliare la Cota B.V.B…………………………..

3.2.3. Cerințe pentru admiterea valorilor mobiliare la Cota B.V.B…………………….

3.2.4. Procesul de admitere la Cota B.V.B……………………………………………………..

3.2.5. Cerințe pentru menținerea la Cota B.V.B…………………………………………………..

CAP IV : Proiectarea unui sistem informațional privind cotarea și tranzacționarea la BVB pentru “S.C. MOPAN MURES S.A.”…………………………………………………………………………………………………

Modelarea globală……………………………………………………………………………………………

Modelarea conceptuală……………………………………………………………………………………..

Intrările și ieșirile sistemului……………………………………………………………..

Modelul conceptual de comunicație…………………………………………………….

Modelul conceptual de date………………………………………………………………..

Modelul conceptual de prelucrare………………………………………………………

Modelarea logică………………………………………………………………………………………………

Modelul logic de comunicație …………………………………………………………….

Modelul logic de date………………………………………………………………………….

Modelul logic al prelucrărilor……………………………………………………………….

Modelarea fizica………………………………………………………………………………………………..

Modelul fizic de comunicație ……………………………………………………………..

Modelul fizic de date…………………………………………………………………………

CAP V : CONCLUZII ……………………………………………………………………………………………………………

ANEXE…………………………………………………………………………………………………………………………………

BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………………………………………………………………..

INTRODUCERE

Bursa este piața pe care se oferă și se cumpără, se vând mărfuri sau valori mobiliare în funcție de anumite proceduri speciale.

Prin bursa privită ca instituție se concentrează cererea și oferta de valori mobiliare prin intermediul unor operațiuni de negociere, contractare și executare a unor contracte într-un sistem deschis, în concordanță cu un regulament acceptat și cunoscut de către agenții economici.

Orice operație efectuată de un agent economic pe piața de capital implică intermedierea de către o societate specializată.

Intermedierea se realizează de către societățile de servicii de investiții financiare – SSIF, autorizate de către CNVM, în forme juridice de societăți pe acțiuni, cu obiectul de activitate constând exclusiv în intermedierea de valori mobiliare (acțiuni, obligațiuni, contracte la termen, opțiuni etc.).

SSIF realizează practic activitatea de intermediere prin agenții de valori mobiliare, persoane ce acționează în numele și pe contul SSIF de la care au primit ordine de tranzacții.

SSIF acționează la bursă în două moduri principale:

intermediar: SSIF se numește broker și poate vinde sau cumpăra în contul clienților bursei, obținând în schimb un comision practicat;

cont propriu: SSIF se numește dealer, poziție în care acesta deține un act propriu de acțiuni, pe care le poate tranzacționa în contul propriu, prin operațiuni de vânzare/ cumpărăre.

Acest lucru permite atât cotarea pe piața de capital din România (piața bursieră), cât și tranzacționarea acțiunilor pe această piață.

În sinteză, putem spune că o bursă de valori are rolul principal de a tranzacționa cu hârtii de valoare emise de către agenții economici, prin plasarea efectuată de către agenții de schimb datorită caracterului negociabil al acestor hârtii de valoare.

CAP I : Sistemul informațional al firmei – element de bază al sistemului de management

1.1. Considerente teoretice privind informațiile

Sistemul informațional poate fi definit că ansamblul datelor, informațiilor, fluxurilor și circuitelor informaționale, procedurilor și mijloacelor de tratare a informațiilor menite să contribuie la stabilirea și realizarea obiectivelor programate în cadrul unei firme.

Sistemul informațional este deci o componentă a sistemului managerial, cu implicații directe asupra funcționarii unității în condiții de eficiență economică, vizând prelucrarea informațiilor existente în vederea satisfacerii unor obiective stabilite de conducerea firmei.

Menționăm că sistemul informatic este o componentă a sistemului informațional, care, în plus mai cuprinde informațiile, fluxurile informaționale și mijloacele de prelucrare a datelor. Sistemul informatic se rezumă (presupune) în principiu la culegerea, prelucrarea și transmiterea cu mijloace automatizate a informațiilor.

Componentele sistemului informatic

Data reprezintă o descriere letrică sau cifrica a unor evenimente, fapte, fenomene și procese din cadrul sau din afara firmei, dar cu implicații asupra acesteia. Data este constituită dintr-un grup de simboluri structurate conform unei sintaxe prestabilite.

Semnificația transmisă utilizatorului în urma prelucrării constituie informația. Așadar, prin prelucrare, datele aduc un spor de cunoaștere, furnizând elemente noi utilizate în procesul de elaborare și fundamentare a deciziilor. Semnificația, utilitatea și funcțiile îndeplinite sunt elementele de bază ce caracterizează o informație validă. La acestea mai adăugăm oportunitatea, veridicitatea, starea, cantitatea și calitatea informațiilor, frecvența, timp de răspuns, mod de acces, prelucrare, arhivare/stocare, suport informațional etc.

In cadul unei firme, informațiile prezintă o triplă dimensiune:

organizațională – informațiile au un rol determinant în stabilirea și realizarea obiectivelor firmei pe o anumita perioadă de timp;

social generală – salariații firmei au anumite drepturi și obligații (responsabilitați) în exercitarea carora informațiile au o pondere apreciabilă.

individuală – informațiile influențează în mod semnificativ potențialul și aspirațiile fiecarui salariat.

Circuitul informațional reprezintă traiectoria pe care o parcurge o informație sau o categorie de informație între emițător și destinatar, de la generarea ei și pâna la arhivarea sau distrugerea ei.

Fluxul informațional reprezintă cantitatea de informații care este vehiculată între emițător și beneficiarul pe circuitul informațional. Acesta este caracterizat prin conținut, volum, frecvență, lungime, viteză de deplasare, suport informațional etc.tipologia circuitelor informaționale.

1.1.1. Tipologia informațiilor

Tabel nr. 1

1.1.2. Tipologia circuitelor informaționale

Tabel nr. 2

Procedurile informaționale reprezintă ansamblul elementelor prin care se stabilesc modalitațile de culegere, înregistrare, prelucrare și transmitere a unor categorii de informații cu precizarea operațiilor de efectuat, succesiunea acestora, suporții utilizați, modelele și formulele de calcul, mijloacele de tratare a informațiilor folosite. Se vor utiliza proceduri din ce în ce mai complexe și metode matematice, statistice, economice, sociologice evoluate, care vor crea o informație cu semnificație și complexitate mare. Procedurile vor prezenta un grad de formalizare ridicat, punându-se accent pe codificare, tipizare și standardizare a informațiilor și a situațiilor informaționale, astfel încât să fie usor accesibile pe scara ierarhica și să ofere posibilitați de prelucrare automată prin intermediul unor computere cu softuri adecvate. Prin utilărilor……………………………………………………………….

Modelarea fizica………………………………………………………………………………………………..

Modelul fizic de comunicație ……………………………………………………………..

Modelul fizic de date…………………………………………………………………………

CAP V : CONCLUZII ……………………………………………………………………………………………………………

ANEXE…………………………………………………………………………………………………………………………………

BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………………………………………………………………..

INTRODUCERE

Bursa este piața pe care se oferă și se cumpără, se vând mărfuri sau valori mobiliare în funcție de anumite proceduri speciale.

Prin bursa privită ca instituție se concentrează cererea și oferta de valori mobiliare prin intermediul unor operațiuni de negociere, contractare și executare a unor contracte într-un sistem deschis, în concordanță cu un regulament acceptat și cunoscut de către agenții economici.

Orice operație efectuată de un agent economic pe piața de capital implică intermedierea de către o societate specializată.

Intermedierea se realizează de către societățile de servicii de investiții financiare – SSIF, autorizate de către CNVM, în forme juridice de societăți pe acțiuni, cu obiectul de activitate constând exclusiv în intermedierea de valori mobiliare (acțiuni, obligațiuni, contracte la termen, opțiuni etc.).

SSIF realizează practic activitatea de intermediere prin agenții de valori mobiliare, persoane ce acționează în numele și pe contul SSIF de la care au primit ordine de tranzacții.

SSIF acționează la bursă în două moduri principale:

intermediar: SSIF se numește broker și poate vinde sau cumpăra în contul clienților bursei, obținând în schimb un comision practicat;

cont propriu: SSIF se numește dealer, poziție în care acesta deține un act propriu de acțiuni, pe care le poate tranzacționa în contul propriu, prin operațiuni de vânzare/ cumpărăre.

Acest lucru permite atât cotarea pe piața de capital din România (piața bursieră), cât și tranzacționarea acțiunilor pe această piață.

În sinteză, putem spune că o bursă de valori are rolul principal de a tranzacționa cu hârtii de valoare emise de către agenții economici, prin plasarea efectuată de către agenții de schimb datorită caracterului negociabil al acestor hârtii de valoare.

CAP I : Sistemul informațional al firmei – element de bază al sistemului de management

1.1. Considerente teoretice privind informațiile

Sistemul informațional poate fi definit că ansamblul datelor, informațiilor, fluxurilor și circuitelor informaționale, procedurilor și mijloacelor de tratare a informațiilor menite să contribuie la stabilirea și realizarea obiectivelor programate în cadrul unei firme.

Sistemul informațional este deci o componentă a sistemului managerial, cu implicații directe asupra funcționarii unității în condiții de eficiență economică, vizând prelucrarea informațiilor existente în vederea satisfacerii unor obiective stabilite de conducerea firmei.

Menționăm că sistemul informatic este o componentă a sistemului informațional, care, în plus mai cuprinde informațiile, fluxurile informaționale și mijloacele de prelucrare a datelor. Sistemul informatic se rezumă (presupune) în principiu la culegerea, prelucrarea și transmiterea cu mijloace automatizate a informațiilor.

Componentele sistemului informatic

Data reprezintă o descriere letrică sau cifrica a unor evenimente, fapte, fenomene și procese din cadrul sau din afara firmei, dar cu implicații asupra acesteia. Data este constituită dintr-un grup de simboluri structurate conform unei sintaxe prestabilite.

Semnificația transmisă utilizatorului în urma prelucrării constituie informația. Așadar, prin prelucrare, datele aduc un spor de cunoaștere, furnizând elemente noi utilizate în procesul de elaborare și fundamentare a deciziilor. Semnificația, utilitatea și funcțiile îndeplinite sunt elementele de bază ce caracterizează o informație validă. La acestea mai adăugăm oportunitatea, veridicitatea, starea, cantitatea și calitatea informațiilor, frecvența, timp de răspuns, mod de acces, prelucrare, arhivare/stocare, suport informațional etc.

In cadul unei firme, informațiile prezintă o triplă dimensiune:

organizațională – informațiile au un rol determinant în stabilirea și realizarea obiectivelor firmei pe o anumita perioadă de timp;

social generală – salariații firmei au anumite drepturi și obligații (responsabilitați) în exercitarea carora informațiile au o pondere apreciabilă.

individuală – informațiile influențează în mod semnificativ potențialul și aspirațiile fiecarui salariat.

Circuitul informațional reprezintă traiectoria pe care o parcurge o informație sau o categorie de informație între emițător și destinatar, de la generarea ei și pâna la arhivarea sau distrugerea ei.

Fluxul informațional reprezintă cantitatea de informații care este vehiculată între emițător și beneficiarul pe circuitul informațional. Acesta este caracterizat prin conținut, volum, frecvență, lungime, viteză de deplasare, suport informațional etc.tipologia circuitelor informaționale.

1.1.1. Tipologia informațiilor

Tabel nr. 1

1.1.2. Tipologia circuitelor informaționale

Tabel nr. 2

Procedurile informaționale reprezintă ansamblul elementelor prin care se stabilesc modalitațile de culegere, înregistrare, prelucrare și transmitere a unor categorii de informații cu precizarea operațiilor de efectuat, succesiunea acestora, suporții utilizați, modelele și formulele de calcul, mijloacele de tratare a informațiilor folosite. Se vor utiliza proceduri din ce în ce mai complexe și metode matematice, statistice, economice, sociologice evoluate, care vor crea o informație cu semnificație și complexitate mare. Procedurile vor prezenta un grad de formalizare ridicat, punându-se accent pe codificare, tipizare și standardizare a informațiilor și a situațiilor informaționale, astfel încât să fie usor accesibile pe scara ierarhica și să ofere posibilitați de prelucrare automată prin intermediul unor computere cu softuri adecvate. Prin utilizarea unor baze de date, a unor banci de date, a sistemelor expert se va urmări o procesare rapida în condiții de eficiența maxima și cu implicații benefice asupra procesului decizional. Dintre suporții utilizați menționam registre, chitanțiere, formulare de tip A4, A5 etc. cu format predefinit, cartele, benzi de hartie, benzi magnetice, dischete, CD etc., suporți ce vor asigura securitatea arhivarii, dar și un acces facil, rapid și în condiții de siguranță.

1.1.3. Mijloace de tratare a informațiilor

Tabel nr. 3

În cazul prelucrării automate cu sisteme de calcul distribuite, se vor lua măsuri majore privind accesul protejat la informațiile privind activitatea firmei. Se vor atribui drepturi de consultare, citire sau scriere în diverse fișiere, pentru departamente / operatori; se vor lua măsuri privind securitatea sistemului la orice încercare de atac sau acces neautorizat; se vor avea în vedere operațiuni de protecție a sistemului împotriva virușilor informatici.

1.2. Elemente teoretice privind sistemul informațional

1.2.1. Funcțiile sistemului informațional

Funcția decizională se realizează prin ansamblul de informații privind inițiarea, elaborarea și adoptarea deciziilor de conducere. În condițiile actuale, când tot mai mulți factori endogeni și exogeni au relevanță în activitatea firmei, vom fi nevoiți a adoptă tot mai multe decizii și în condiții tot mai complexe pentru a urmări obiectivele propuse a fi atinse. Factorii pereturbatori vor trebui a fi eliminați sau aduși în limite de variație controlabilă de către factorii decizionali.

Funcția operațională presupune asigurarea personalului cu ansamblul de informații necesare luării unor decizii, aplicării unor metode sau modele manageriale în vederea realizării sarcinilor cu care este investit.

Funcția de documentare asigură dezvoltarea bazei de date și a bazelor de cunoștiințe a personalului, cu implicații ulterioare în luarea unor decizii sau pentru efectuarea anumitor operațiuni. Pe termen lung , aceasta va contribui la perfecționarea actului managerial și de execuție și va duce la creșterea eficienței firmei.

1.2.2. Principii în conceperea și elaborarea sistemului informațional

1. Subordonarea conceperii și funcționarii sistemului informațional cerințelor managementului firmei

Rolul sistemului informațional în cadrul unei firme este de a asigura baza de informații necesare pentru derularea în condiții de eficiență a proceselor de management, dar și a celor de execuție. Pe lângă studierea strategiei, politicilor și a documentelor ce reflectă situația statistică și de perspectivă a firmei, trebuie avute în vedere analizele și solicitările facute de managerii firmei.

2. Corelarea sistemului informațional cu sistemul decizional și cu structura organizatorică

Sistemul informațional trebuie să se armonizeze cu sistemul decizional, astfel încât informațiile din punct de vedere cantitativ, calitativ, al complexitatii, asigurate la momentul solicitat, să asigure un suport real necesar și suficient luării unor decizii eficiente de către fiecare manager.

Trebuie avute în vedere departamentele (subdiviziunile) organizatorice ale firmei, posturile și relațiile organizatorice (suport al circuitelor informaționale). Fiecare departament dispune de anumite mijloace de tratare a informațiilor și trebuie să folosească anumite proceduri informaționale.

3. Unitatea metodologica a tratării informațiilor

Pornind de la aspectele modalitații de proiectare/programare modulară, trebuie avute în vedere că modulele realizate să fie compatibile, astfel încât să asigure o bună funcționare a sistemului. Se impune că modul de culegere și prelucrare a informațiilor să fie unitar metodologic. Astfel, se va asigura un plus de rigurozitate a informației, facilitand schimbările și adaptabilitatea în structura și funcționalitatea sa, extinderea la utilizarea sistemelor de prelucrare automată a datelor, precum și controlul conducerii asupra funcționarii sale.

4. Concentrarea asupra abaterilor esențiale

Sistemul informațional va furniza informații în mod selectiv și nu global privind abaterile semnificative de la obiective, norme, standarde, criterii, etc. Astfel, se va reduce numărul, dimensiunea, frecvența situațiilor întocmite, transmise și analizate determinând economie de timp pentru manageri și executanți. Aceasta se aplică în special când se adoptă că stil de conducere sistemul managementului prin exceptie.

5. Asigurarea unui timp de reacție corespunzător componentelor și ansamblului sistemului managerial

Sistemul prezintă o gamă variată de proceduri și mijloace de tratare a informațiilor ce au caracteristici de culegere, prelucrare și transmitere diferite. În funcție de importanța deciziilor, trebuie asigurate informații la timp în punctele cheie, critice ale activitații firmei. Astfel, mijloace automatizate vor asigura reacții în timp real sau foarte apropiat de momentul apariției diverselor evenimente în cadrul firmei. În acest sens, singurul aspect este legat de rezolvarea investiei care este semnificativa la inceput, dar care se va amortiza prin efectele benefice pe care le va produce.

6. Obținerea maximului de informații finale din fondul de informații primare

Informațiile primare sunt utilizate pentru luarea unor decizii cu caracter operativ la locul de muncă, de către managerii nivelelor inferioare de conducere. Cele mai importante decizii ale managementului societații, deciziile strategice și tactice, se fundamenteaza pe informații complexe, sintetice, finale.

7. Flexibilitate ridicată

Pentru menținerea parametrilor constructivi și funcționali ai sistemului, în condițiile în care activitatea este tot mai mult afectată de variații ale diverșilor agenți endogeni și exogeni, este necesar că sistemul să aibă o bună adaptabilitate. Aceasta are la bază o constructie modulară a sistemului care permite modificări în componentele sale, în condițiile integrării unor noi componente (module) fără a necesita, de regulă, schimbări la nivel concepțional al acestuia.

8. Eficacitate și eficiență

Respectarea acestui principiu presupune o informare corectă, completă și în timp util a salariaților firmei. Totodată, este necesară o permanentă evaluare și comparare a efectelor (cantitative și calitative) ale unui sistem informațional cu costurile necesare realizării și funcționării lui.

1.2.3. Deficiențe și cerințe ale funcționarii sistemului informațional

Distorsiunea constă în modificarea parțială, întâmplătoare a conținutului unei informații. Ea poate fi determinată de utilizarea unor mijloace tehnice necorespunzătoare sau din cauza unor erori umane privind manipularea defectuoasă a suporților tehnici de culegere și transmitere de informații.

Filtrajul consta în modificarea în mod intenționat a conținutului unei informații, astfel încât beneficiarul să primeasca o informație eronată.

Redundanța presupune existența unui numar mai mare de informații decât cele strict necesare pentru realizarea unui obiectiv. Totodată, redundanța privește și aspecte de înregistrare, prelucrare și transmitere repetată a unei informații.

Supraîncarcarea canalelor de comunicație înseamnă că volumul informațiilor transmise pe anumite circuite depașește capacitatea de transmitere a acestora. Aceasta poate aparea datorită dimensionarii eronate a fluxurilor informaționale sau datorită redundanțelor existente în cadrul sistemului informațional.

Pornind de la modalitatea de programare modulară, agregarea fiecarui subsistem presupune realizarea problemelor specifice datorate, pe de o parte, funcționarii parțiale a subsistemului informatic si, pe de altă parte, perturbărilor aduse de acesta din urmă sistemului informatic existent. Trebuie că sistemul să fie permanent optimizat și întreținut astfel încât evenimentele prezentate anterior să fie limitate și să nu ducă la blocarea sistemului informațional.

O alta deficiența o reprezintă elaborarea unor situații informaționale voluminoase, când se referă la toate elementele unei categorii de resurse, fără o selectare numai a celor care sunt necesare și suficiente. Adoptând modalitatea conducerii prin exceptie, se va realiza o simplificare substanțială a sistemului informațional prin diminuarea procedurilor și a fluxurilor informaționale. (Aceasta este cunoscută sub dictonul “No news, good news!”). Absența unor informații semnifica faptul că totul decurge în condiții normale.

Toate bazele de date, bazele de cunoștințe, trebuie actualizate periodic, ele trebuind să reflecte cu fidelitate realitatea și actualitatea informațiilor.

1.3. Strategii de proiectare și realizare a sistemelor informaționale

Cercetarile efectuate și experiența practică acumulată au condus la formularea mai multor metode și metodologii de proiectare a sistemelor informaționale, dorința scurtării duratei ciclului de proiectare-realizare și obținere a unor sisteme de calitate superioară cu cheltuieli cât mai reduse.

Dezvoltarea și diversificarea rapidă a echipamentelor electronice de calcul, conjugată cu extinderea domeniilor de utilizare a informaticii, au impulsionat aceste eforturi prin realizarea unor noi strategii de proiectare și realizare.

Strategiile de proiectare și realizare a sistemelor aplicate în prezent în practică, se pot clasifica în funcție de rolul sistemului informatic în cadrul unității economice și modalitațile de abordare și realizare a noului sistem.

a) în funcție de rolul sistemului informatic în cadrul unității economice se disting trei categorii de strategii:

– Strategia ameliorativă urmarește automatizarea activităților și operațiilor care au caracter repetitiv sau de rutină. Sistemele elaborate conform acestei strategii nu antrenează modificări în sistemul unității. De asemenea, au un grad mai redus de complexitate, nu folosesc personal numeros, timpul de implementare este scurt, dar sistemele sunt lipsite de flexibilitate.

– Strategia inovatoare consideră că introducerea sistemului informatic trebuie insoțită de schimbări sau perfecționări importante în organizarea și funcționarea sistemului unității. Strategiile de acest tip asigură valorificarea facilităților oferite de calculator, dar presupun un timp mai mare pentru conceperea și realizarea noului sistem, cheltuieli sporite și personal de înaltă calificare.

– Strategia adaptivă consideră că sistemul informatic urmează a fi conceput și realizat compatibil cu schimbările survenite în cerințele informaționale sau în organizarea și funcționarea sistemului unității. La baza acestei strategii stă principiul invariației sau modificărilor lente impuse de existența proceselor și structurilor de baza ale unității economice. Elementele informaționale invariante sunt surprinse în baza informațională care ocupă locul central în cadrul sistemului informatic. Strategia adaptivă prezintă avantajul asigurării unei flexibilitati ridicate, datorită utilizarii conceptului de baza informațională.

Prin comparație, strategia ameliorativă pleacă de la un set bine precizat de ieșiri, în funcție de care determină toate celelalte elemente ale sistemului (atribute de intrare, baza informațională, algoritmi și proceduri de prelucrare etc.), în timp ce strategia adaptiva incepe prin determinarea setului de intrari strict necesare asigurării bazei informaționale, în așa fel încât aceasta să modeleze cât mai complet și fidel sistemul unității.

Baza informațională se transpune în colecții de date care împreuna cu procedurile de creare, actualizare și exploatare, constituie nucleul sistemului informatic. Aceasta asigură actualizarea cerințelor informaționale prezente și previzibile care vor asigura reglarea fenomenelor și proceselor economice.

b) în funcție de modalitatea de abordare și realizare a sistemelor informatice se disting doua categorii de strategii:

– Strategia descendenta (top-down) are la bază principiul descompunerii unui sistem complex, pe nivele succesive de detaliere, până la obținerea unor componente simple și independente abordate și dezvoltate separat. Aceasta strategie confera sistemului o structură modulară, de tip arborescent, în care componentele fiecărui nivel sunt controlate și coordonate de componentele nivelului imediat superior.

Proiectarea în cadrul acestei strategii presupune definirea obiectivelor sistemului informațional pe baza cerințelor informaționale pentru conducerea și desfașurarea normală a proceselor eonomice și de decizie. Pe baza acestora se elaboreaza un model global al sistemului informatic, care este subdivizat, abordat și dezvoltat succesiv.

Strategia descendentă asigură programarea și controlul riguros al executarii proiectarii și asocierea sistemului informatic cu un model global, structurat în module interconectate, ce permite eșalonarea și etapizarea realizării sistemului. Aplicarea în practică prezintă unele dezavantaje generate de definirea modelului de ansamblu al sistemului informatic pe baza unei analize complexe, laborioase care antrenează un personal numeros și conduce la prelungirea timpului de realizare a sistemului. De asemenea, eventualele erori sau imprecizii în definirea structurii și a relațiilor dintre componentele sistemului afectează întreaga activitate ulterioară.

– Strategia ascendentă-evolutivă (bottom-up) se bazează pe principiul definirii și asamblării componentelor de nivel inferior în cadrul celor de nivel superior, cu precizarea că integrarea componentelor se face succesiv, pe masura ce sunt definitivate. Aplicarea acestei strategii prezintă avantajul că sistemul informatic se dezvoltă treptat, în corelație cu cerințele reale ale utilizatorului. Unitatea economică poate beneficia mai repede de rezultatele prelucrării automate a datelor, deoarece se familiarizează cu noul sistem în mod gradat și se reduc riscurile realizării de sisteme de mare anvergură, neoperaționale.

Strategia evolutivă prezintă dezavantaje rezultate din gradul redus de integrare al aplicațiilor datorită lipsei unei concepții de ansamblu, care poate conduce la reproiectarea anumitor aplicații.

Strategia ascendentă și cea descendentă se pot folosi în practică intr-o formă combinată, prin definirea modulară, de ansamblu a sistemului informatic. Modulele proiectate vor fi determinate prin metoda descendentă, iar asamblarea acestora se realizează prin strategia ascendentă.

Multitudinea strategiilor de proiectare și realizare impune succesiunea parcurgerii unor etape și faze privite ca stadii succesive de dezvoltare a sistemului informatic. Astfel, fiecare etapă se subdivide în subetape, acestea în faze, iar fazele sunt detaliate în subfaze, în raport de specificul stadiului de proiectare. Fiecare etapă, subetapă, fază și subfază sunt caracterizate prin obiective, intrări și rezultate care realizează legaturile dintre acestea. Etapizarea este relativă deoarece procesul de elaborare și utilizare are caracter continuu și include un mare număr de activitați, dintre care unele se pot desfașura în paralel, iar altele prin reluarea celor precedente.

1.4. Elemente metodologice de bază pentru proiectarea și realizarea sistemelor informaționale

Definirea cadrului metodologic de proiectare și realizare a unei anumite clase de sisteme informaționale cu domenii de aplicare similare sau care rezolvă probleme omogene cu caracteristici comune, presupune adaptarea procesului de realizare și selectare a metodelor și tehnicilor celor mai adecvate, astfel încât să se asigure obținerea, într-un termen cât mai scurt și cu cheltuieli cât mai reduse, a unor sisteme informaționale cu performanțe superioare.

In acest context, cadrul metodologic specific proiectării și realizării sistemelor informaționale se bazează pe un proces de realizare progresivă și evolutivă, structurat în urmatoarele etape:

– analiza sistemului informațional;

– proiectarea generală;

– proiectarea de detaliu;

– elaborarea și testarea procedurilor;

– implementarea sistemelor informatice;

– exploatarea curentă și mentirea în funcțiune a sistemului informatic.

Fiecare etapă are obiective proprii urmărite pe subetape, faze sau subfaze, abordate în raport de complexitatea sistemului și concretizate într-o documentatie adecvată.

1. Analiza sistemului informațional grupează un ansamblul de subetape și faze prin care se efectuează studiul activitaților și fluxurilor informaționale existente în unitatea beneficiară și se analizează indicatorii și volumul de informații prelucrate, în scopul evidențierii limitelor sau deficiențelor existente și a stabiliri cerințelor și restricțiilor pentru viitorul sistem informațional, pe baza unor variante de soluții.

2. Proiectarea generală asigură modelarea conceptuală a noului sistem și are ca obiectiv strategic elaborarea concepției logice definită din punct de vedere structural, prin stabilirea componentelor noului sistem (subsisteme și unitați funcționale), a legăturilor Dintre acestea și a funcționalitatii structuri sale pentru a asigura omogenitatea și eficiența soluției de proiectare. În vederea realizării acestor obiective, proiectarea generală se desfașoara în mai multe subetape și faze prin care se definesc obiectivele noului sistem, se determină conținutul și structura bazei informaționale, se asigură formalizarea atributelor de intrare și se proiectează organigrama noului sistem.

3. Proiectarea de detaliu este etapa de modelare tehnică, prin care soluția conceptuală devine operațională în concordantă cu un sistem de gestiune al datelor și un sistem electronic de calcul ceea ce conduce la divizarea acesteia în doua subetape:

– proiectarea de detaliu a unitaților funcționale (aplicațiilor);

– proiectarea de detaliu a unitaților de prelucrare (procedurilor).

4. Elaborarea și testarea procedurilor realizează conceperea și redactarea procedurilor de prelucrare în limbajul de programare utilizat, eliminarea erorilor și aducerea procedurilor în stare de funcționare.

5. Implementarea sistemelor informaționale grupează activitațile prin care sistemul proiectat și realizat fizic în cadrul etapelor parcurse anterior este verificat în condițiile reale din unitatea beneficiară și este pus în funcțiune. Implementarea sistemului informațional începe prin pregatirea condițiilor pentru trecerea în exploatare a noului sistem, urmată de testarea funcționalitatii sistemului, evaluarea eficienței economice a acestuia și definitivarea documentatiei de utilizare și exploatare.

6. Exploatarea curentă și menținerea în funcțiune a sistemului informațional include activitățile legate de utilizarea sistemului pentru prelucrarea automată a datelor din unitatea beneficiară și activitațile de perfecționare și menținere în starea funcțională și operațională a acestuia, pana la înlocuirea sa cu un alt sistem informațional mai performant.

Abordarea și rezolvarea etapizată a problemelor specifice proiectarii și realizării sistemelor informaționale se efectuează în cadrul unei scheme structurale care asigură corespondența dintre elementele componente ale unității economice și componentele logice ale sistemului informațional managerial.

Sistemul informatic corespunde proceselor informaționale din unitatea economică a căror complexitate conduce la structurarea acestuia în componente intercorelate logic denumite subsisteme, unități funcționale (aplicații), unități de prelucrare (proceduri) și module (subproceduri).

Subsistemul informatic grupează procesele informaționale omogene și specifice unei părti din sistemul unității economice concretizate în funcții (producție, cercetare, comercial, financiar, personal), care se subdivid la rândul lor în activitați.

Unitatea funcționala (aplicația) reprezintă o componentă a subsistemului formată dintr-un grup de prelucrări omogene funcționale care acționează asupra unei colecții sau subcolecții de date comune, specifice unei activitați concrete.

Unitatea de prelucrare (procedura) reprezintă o componentă a unității funcționale, care este definită de o secvență de operații automate și repetitive apelată prin intermediul unor opțiuni de prelucrare, pentru transformarea mulțimii datelor de intrare în mulțimea datelor de ieșire, în funcție de un algoritm specific de prelucrare, care are la bază un program generat și activat de utilizator.

Modulul (subprocedura) este o parte componentă a unității de prelucrare și este reprezentat de o secvență de instrucțiuni sau de comenzi de prelucrare, declarate prin intermediul unui limbaj de programare sau al unui SGBD, în vederea rezolvării unei funcții independente din algoritmul general specific unității de prelucrare din care face parte.

Complexitatea și aria de cuprindere, structura unui sistem informatic, inclusiv etapele necesare realizării acestuia, determină utilizarea unei documentații care asigură specificarea într-o formă standardizată a rezultatelor fiecarei etape, subetape, faze și subfaze sub forma unui sistem de formulare codificate astfel :

x y z

x -> Activitatea desfașurată : A = analiză, P = proiectare

y -> Etapa/subetapa specifică activității

z -> Faza sau subfaza specifică etapei sau subetapei

In consecință, structura documentației de analiză și proiectare a unui sistem informativ este următoarea:

– formularea pentru analiza sistemului informațional;

– formularea pentru proiectarea generala a sistemului;

– formularea pentru proiectare de detaliu a unităților funcționale;

– formularea pentru proiectare de detaliu a unităților de prelucrare.

Sistemul de formulare enunțat permite proiectarea și realizarea unui sistem informatic într-un limbaj de programare evoluat, într-un SGBD sau într-o variantă mixtă, deoarece ține seama de toate particularitătile pe care le prezintă aceste componente software. De asemenea, sistemul de formulare este operațional pentru elaborarea procedurilor în compatibilitate cu orice sistem electronic de calcul utilizat.

Elementele de structurare prezentate permit realizarea sistemelor informatice atât în varianta strategiei descendente (top-down), cât și în varianta combinată (descendent-ascendentă) prin parcurgerea proiectării generale, urmată de proiectarea de detaliu a fiecărei unitați funcționale și proiectarea de detaliu a tuturor unităților de prelucrare componente. Aceasta metoda asigură folosirea unei strategii ameliorative și adaptive aplicată concret în raport de complexitatea sistemului informatic proiectat.

1.5. Eficiența economică a sistemelor informaționale

Eficiența economică a unui sistem informațional managerial trebuie evaluată prin compararea efectelor cu valoarea resurselor alocate pentru realizarea sa.

Determinarea conceptului de eficiență economică a unui sistem informațional presupune cuantificarea cheltuielilor depuse pentru proiectarea și realizarea acestuia, pe de o parte, și cuantificarea efectelor economice, reale, pe de altă parte.

Aprecierea efortului depus pentru proiectarea, realizarea și implementarea unui sistem informațional managerial se poate face prin cumularea cheltuielilor în funcție de etapele de proiectare parcurse și categoriile de cheltuieli implicate.

Efectele economice sunt datorate unor factori, dintre care cei mai importanți sunt: modernizarea procesului de comunicare operativă, tactică și strategică prin intermediul sistemului informatic managerial, furnizarea automată a unor variante de decizie pentru conducere, alegerea soluțiilor optime de decizie prin modele matematice, minimalizarea timpului de raspuns pentru sistemul proiectat și mărirea gradului de informatizare a activităților principale și auxiliare.

De asemenea, efectele economice pot fi maximalizate daca sistemul informațional managerial proiectat foloseste teletransmisia, teleprelucrarea, prelucrarile în timp real și distribuit.

Eficiența economică a unui sistem informațional managerial este redată de raportul dintre rezultatul util (efectul sistemului informațional în procesul de conducere și de execuție) și cheltuielile (efortul sistemului informațional managerial) avansate pentru realizarea efectului dorit.

Un sistem informațional eficient presupune că se îndeplinesc urmatoarele condiții :

– conducerea unității beneficiare primește informații pertinente, reale, corespunzătoare cantitativ și calitativ, utilizate pentru fundamentarea deciziilor operaționale, tactice și strategice;

– asigurarea unui optim de informații pentru conducerea compartimentelor funcționale implicate, inclusiv pentru organismele economice externe unității;

– utilizarea unui volum minim de resurse financiare, umane și materiale pentru atingerea parametrilor sistemului proiectat.

1.5.1. Indicatorii eficienței economice a sistemelor informaționale

Sistemele informaționale pot fi caracterizate printr-o multitudine de caracteristici funcționale și economice care să ateste eficiența și utilitatea lor.

Caracteristicile funcționale redau capacitatea sistemului informațional de a răspunde rapid și eficient la cerințele informaționale necesare deciziilor în vederea asigurării optimului economic.

Caracteristicile economice reflectă efectele rezultate din funcționarea sistemului informațional managerial proiectat. Aceste caracteristici sunt influențate de factori organizatorici, tehnici și informaționali specifici unitaților beneficiare.

Eficiența unui sistem informațional managerial se bazează pe indicatorii efectelor economice și indicatorii sintetici.

a) Indicatorii efectelor economice se concretizează în rezultatele directe și indirecte apărute în activitatea curentă a unității beneficiare.

Efectele economice directe se datoreaza influenței exercitate de către sistemul informațional asupra sistemului economic al unității economice și se reflectă practic prin intermediul indicatorilor economico-financiari.

Efectele economice indirecte reflectă sporul fizic și valoric de producție, reducerea costurilor, încasările și economiile valutare obținute prin introducerea, implementarea și exploatarea curentă a noului sistem etc.

Principalii indicatori ai efectelor economice indirecte sunt:

– sporul fizic de producție pe produs realizat prin introducerea noului sistem se determină prin relația:

,

in care :

este volumul producției fizice din produsul “p” obținut după introducerea sistemului informațional managerial;

este volumul producției fizice din produsul “p” obținut înainte de introducerea sistemului informațional managerial;

– sporul unitar al producției marfa datorata introducerii noului sistem (Qm(p)) este determinat prin relația:

Qm(p) = –

– sporul total al producției marfa Qm obținut dupa implementarea noului sistem este determinat prin relația:

– reducerea unitară a costurilor de producție obținută prin intermediul noului sistem c(p) poate fi cuantificata prin relația:

– reducerea totală a costurilor de producție datorită informatizarii activității C este determinată prin relația:

b) Indicatorii sintetici cuantifică eficiența economică obținută prin exploatarea sistemului informațional că o investiție a unității economice beneficiare.

Principalii indicatori sintetici sunt:

– coeficientul eficienței economice pentru fiecare subsistem informatic (k(i)) se calculează cu relația:

,

unde:

ED(i) reprezintă efectele economice directe obținute prin introducerea și exploatarea subsistemului informațional “i”;

CR(i) reprezintă cheltuielile efectuate pentru proiectarea subsistemului informațional “i”;

– coeficientul eficienței economice la nivelul sistemului proiectat “k” se determină cu relația:

– termenul de recuperare a cheltuielilor totale pentru realizarea unui subsistem informațional “t(i)”-exprimat în ani, se determină cu relația:

– termenul de recuperare a cheltuielilor totale aferente întregului sistem informațional proiectat “t”, se determină cu relația:

– coeficientul eficienței comparate “k*” se determină între sistemul proiectat și un alt sistem informatic etalon, cu relația:

,

unde:

E*D, reprezintă efectele directe cu realizarea sistemului informațional etalon;

C*R, reprezintă cheltuielile efectuate cu realizarea sistemului informațional etalon.

– termenul de recuperare a investiției suplimentare “t*“ exprimat în ani, se determină ca diferența între investiția sistemului informațional proiectat și cel etalon, cu relația:

1.5.2. Exploatarea curentă și menținerea în funcțiune a sistemului informațional

Exploatarea curentă și menținerea în funcțiune a sistemului informațional managerial presupune punerea în stare operațională a calculatorului electronic și a perifericelor necesare, dupa care se continuă cu urmatoarele operații:

– lansarea în execuție a programelor pentru crearea și actualizarea bazei de date, obținerea listelor de control și eliminarea erorilor;

– exploatarea bazei de date în vederea obținerii situațiilor de ieșire;

– verificarea corectitudinii rezultatelor obținute prin control de verosimilitate sau prin sondaj;

– stocarea pe suporturi magnetice a ultimei versiuni a bazei de date, inclusiv a bibliotecilor de programe în vederea conservării acestora până la prelucrarea urmatoare.

Exploatarea curentă a noului sistem informațional managerial se încredințează compartimentelor funcționale care folosesc anumite componente din sistemul proiectat care răspunde de efectuarea tuturor operațiilor ce se realizează de la introducerea datelor pînă la obținerea situațiilor de ieșire.

În funcție de experiența dobândită în perioada exploatarii noului sistem și de rezultatele obținute că urmare a informatizării activității unității beneficiare se pot efectua reorganizări în structura serviciilor funcționale, prin trecerea anumitor activități dintr-un compartiment în altul, reconsiderarea unor centre de decizie, comasarea unor compartimente sau regruparea personalului în scopul unei mai bune distribuiri a sarcinilor etc.

Exploatarea curentă a sistemului informațional presupune menținerea acestuia într-o stare permanentă de funcționare, prin care se folosesc în mod practic baza de programe și baza de date.

Menținerea în funcțiune a sistemului informațional constă în corectarea și eliminarea tuturor erorilor care apar pe parcurs deoarece unele anomalii apărute în timpul exploatarii pot conduce la modificări în structura și concepția programelor. Menținerea în funcțiune a sistemului informațional presupune și funcționarea corectă a sistemului electronic de calcul pe toată durata de execuție a programelor, inclusiv remedierea oricaror defectiuni apărute.

In faza de exploatare experimentală a sistemului se urmarește depistarea și înlaturarea tuturor anomaliilor, ce pot apărea în cursul exploatarii curente, motiv pentru care se impune efectuarea de modificări și corecții. Aceste modificări au în vedere perfecționarea sistemului informațional ca urmare a evoluției tehnicii de calcul. Perfecționarea sistemului informațional presupune:

– folosirea de echipamente de tehnică de calcul care să permită înregistrarea directă pe suportul magnetic a datelor de intrare la locul și în momentul producerii fenomenelor și proceselor economice care le generează;

– perfecționarea programelor și a tehnicilor de operare că urmare a evoluției sistemului de operare;

– optimizarea și parametrizarea programelor care să asigure portabilitatea acestora în vederea asigurării posibilității exploatării acestora în diverse variante de utilizare;

– creșterea performanțelor sistemelor de calcul și dezvoltarea configurației electronice prin utlizarea de noi tipuri de echipamente (rețele de calculatoare).

Exploatarea curentă și menținerea în funcțiune a sistemelor informaționale asigură funcționarea acestuia pe toata durata lui de execuție. Ea încetează în situația în care se renunță la sistemul existent în funcțiune pentru a se trece la utilizarea unui alt sistem mai evoluat și eficient.

CAP II : Diagnosticul activitații societații “S.C. MOPAN MUREȘ S.A. TG MUREȘ”

2.1 Prezentarea generală a societații

Istoricul societații

Întreprinderea de morărit și panificație MOPAN MUREȘ S.A. provine din două întreprinderi distincte înființate în anul 1990:

Trustul Regional de Panificație Tg. Mureș;

Întreprinderea de Industrie Locală Moara “Făclia”

În anii 1953 și respectiv 1957, trustul și moara "Făclia" sunt comasate la Întreprinderea Regională de Industrie Alimentară, care în 1961 se divizează în două întreprinderi cu sediul în Tg. Mureș:

Trustul de Panificație;

Întreprinderea de Morărit Mureșul.

În anul 1973, Întreprinderea de Morărit Mureșul se reorganizează, iar în 1977 își schimbă numele în Întreprinderea de Morărit, Panificație și Produse Făinoase Mureș, aparținând de Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare. În anul 1990 preia o serie de magazine de desfacere a pâinii și produselor de panificație de la Întreprinderea Comercială de Stat mărfuri Alimentare.

În anul 1990, ca urmare a Legii nr. 15/1990 și a H.G. nr. 1353/1990, societatea a fost reorganizată juridic ca societate pe acțiuni, prin preluarea integrală a patrimoniului fostei întreprinderi de stat. Numele Societății a devenit MOPAN MUREȘ S.A.

În perioada 1995-1996, societatea a fost inclusă în programul de privatizare în masă, inițiat în baza Legii pentru accelerarea privatizării nr. 55/1995, în cadrul căreia 60% din acțiunile societății au fost oferite în schimbul cupoanelor și certificatelor de acționar. Acțiunile oferite au fost subscrise în totalitate, Mopan dobândind un număr de 11,920 noi acționari persoane fizice.

Începând cu luna iunie 1997, acțiunile societății sunt tranzacționate la Bursa de Valori București.

Mopan este persoană juridică română, având forma juridică de societate pe acțiuni și își desfășoară activitatea în conformitate cu legea română.

Societatea este cel mai mare producător de făină din grâu și pâine din județul Mureș; dispune de capacități mari de morărit și secții de panificație, cu răspândire pe raza întregului județ, rețea de magazine în curs de modernizare și parc auto propriu pentru satisfacerea necesarului de transport.

Obiectul de activitate

Conform Statutului scopul societății este obținerea de profit prin desfășurarea activității obiectului de activitate în condițiile legislației române.

Obiectul principal al activității de producție îl constituie achiziționarea și măcinarea cerealelor, fabricarea produselor de panificație și a altor produse făinoase, comercializarea produselor de morărit, panificație și a altor produse alimentare.

Obiectul de activitate este structurat pe două direcții principale:

Producție

Prestări servicii

Activitatea productivă se desfășoară în două sectoare distincte:

Sectorul de panificație

Sectorul de morărit

Prestările de servicii către populație constau în: măcinarea grâului și producerea pâinii. Societatea dispune de spații de depozitare a grâului pe care le poate oferi spre închiriere.

Conform statului activitatea principală a societății, conform clasificării CAEN, este:

1561 – Fabricarea produselor de morărit.

1581 – Fabricarea produselor de panificație și patiserie.

1582 – Fabricarea biscuiților, pișcoturilor și a altor produse similare

1585 – Fabricarea pastelor făinoase alimentare și a altor produse făinoase.

Activități secundare:

0144 – Alte servicii pentru agricultură

1584 – Fabricarea produselor din cacao, a ciocolatei și a produselor zaharoase

1585 – Fabricarea pastelor făinoase alimentare și a altor produse făinoase

1588 – Fabricarea preparatelor dietetice și a produselor alimentare pentru copii

1589 – Fabricarea altor produse alimentare

2121 – Fabricarea hârtiei și cartonului ondulat și a ambalajelor din hârtie

3710 – Recuperarea deșeurilor și resturilor metalice reciclabile

4032 – Transportul și distribuția aburului și a apei calde

4511 – Demolarea construcțiilor, terasamente și organizare de șantiere

5111 – Intermedieri în comerțul cu materii prime agricole, animale vii, materii prime textile și cu semiproduse

5117 – intermedieri în comerțul cu produse alimentare, băuturi și tutun

5119 – intermedieri în comerțul cu produse diverse

5121 – Comerț cu ridicata al cerealelor, semințelor și furajelor

5131 – Comerț cu ridicata al fructelor și legumelor proaspete

5132 – Comerț cu ridicata al cărnii și mezelurilor

5133 – Comerț cu ridicata al produselor lactate, ouălor, uleiurilor și grăsimilor comestibile

5134 – Comerț cu ridicata al băuturilor

5135 – Comerț cu ridicata al tutunului

5136 – Comerț cu ridicata al zahărului, ciocolatei și produselor zaharoase

5137 – Comerț cu ridicata cu cafea, ceai, cacao, și condimente

5138 – Comerț cu ridicata specializat al altor produse alimentare

5139 – Comerț cu ridicata, nespecializat de produse alimentare, băuturi și tutun

5141 – Comerț cu ridicata al produselor textile

5142 – Comerț cu ridicata al imbrăcămintei și incățămintei

5143 – Comerț cu ridicata al aparatelor electrice și de uz gospodaresc și al aparatelor de radio

5144 – Comerț cu ridicata al produselor din ceramică, sticlărie, tapete și produse de intreținere

5145 – Comerț cu ridicata al produselor cosmetice și de parfumerie

5146 – Comerț cu ridicata al produselor farmaceutice

5147 – Comerț cu ridicata al altor bunuri de consum nealimentare

5156 – Comerț cu ridicata al altor produse intermediare

5211 – Comerț cu amănuntul în magazine nespecializate cu vânzare predominantă de produse alimentare, băuturi și tutun

5212 – Comerț cu amănuntul în magazine nespecializate cu vânzare predominantă de produse nealimentare

5221 – Comerț cu amănuntul al fructelor

5222 – Comerț cu amănuntul al cărnii și al produselor din carne

5223 – Comerț cu amănuntul al peștelui, crustaceelor și molustelor

5224 – Comerț cu amănuntul al pâinii, produselor de patiserie și zaharoaselor

5225 – Comerț cu amănuntul al băuturilor

5226 – Comerț cu amănuntul al produselor din tutun

5227 – Comerț cu amănuntul în magazine specializate, al produselor n.c.a.

5233 – Comerț cu amănuntul al produselor cosmetice și de toaletă

5261 – Comerț cu amănuntul prin corespondență

5262 – Comerț cu amănuntul prin standuri în piețe

5263 – Comerț cu amănuntul care nu se efectuează prin magazine

5551 – Cantine

5552 – Alte unități de preparare a hranei

6024 – Transporturi rutiere de mărfuri

631 – Manipulări și depozitări

6311 – Manipulări

6312 – Depozitări

7011 – Dezvoltarea (promovarea) imobiliară

7012 – Cumpararea și vânzarea de bunuri imobiliare

7020 – Închirierea și subînchirierea bunurilor imobiliare proprii sau închiriate

7032 – Administrarea imobilelor pe baza de tarife sau contract

7110 – Închirierea autoturismelor și utilitarelor de capacitate mică

7121 – Închirierea altor mijloace de transport terestru

7131 – Închirierea mașinilor și echipamentelor

7132 – Închirierea mașinilor și echipamentelor pentru construcții fară personal de deservire aferent

7134 – Închirierea altor mașini și echipamente

7411 – Activități juridice

7413 – Activități de studiere a pietei și sondaj

7414 – Activități de consultare pentru afaceri și management

7415 – Activitățile companiilor de managament

7430 – Activități de testări și analize tehnice

7482 – Activități de ambalare

7483 – Activități de secretariat, dactilografiere, multiplicare și traduceri

7484 – Alte activități de servicii prestate în principal întreprinderilor

Capitalul social

În prezent S.C. MOPAN MUREȘ S.A. are un capital social de 26.446.365.000 lei, integral subscris și plătit, împărțit în 26.446.365 acțiuni nominative, cu o valoare nominală de 1.000 lei.

Acționarii S.C. MOPAN MUREȘ S.A. sunt:

Tabel nr. 4

Sursa: MOPAN S.A., anul 2004

S.C. MOPAN MUREȘ S.A. are un singur acționar semnificativ și anume societatea Loulis International Foods Enterprises Ltd cu 79.37% din capitalul social, societate înregistrată în Cipru, Nicosia, 2-4 Arch. Macarios III Avenue și care are următorii acționari:

Loulis Mills S.A. care deține 80% din Loulis International Foods Enterprises Ltd, cu sediul în Grecia, Magnissia, Municipiul Sourpi (Port Loulis) 37008.

St. George's Mills S.A. care deține 20% din Loulis International Foods Enterprises Ltd, cu sediul în Grecia, 1 Spetson Street GR-18755, Keratsini, Piraeus.

Nici unul dintre directorii executivi sau din membrii Consiliului de Administrație nu deține acțiuni.

Rezerve

Rezervele societății sunt prezentate în continuare:

Tabel nr. 5

Sursa: MOPAN S.A., anul 2004

b) Aport în natură

Aportul în natură în sumă de 2.202.307 mii lei reprezentând 2.202.307 acțiuni nominative cu valoare nominală de 1.000 lei pe acțiune, este al Autorității pentru Privatizarea și Administrarea Participațiilor Statului, care în acest fel ajunge sa dețină 8,33% din capitalul social al SC MOPAN MUREȘ SA.

Centralizator privind stabilirea și evaluarea terenurilor aflate în patrimoniul SC MOPAN MUREȘ SA, reprezentând aport în natură al APAPS:

Tabel nr. 6

Sursa: MOPAN S.A., anul 2004

Descrierea acțiunilor

Acțiunile emise de MOPAN MUREȘ S.A. aflate în prezent în circulație sunt comune, ordinare, nominative, dematerializate și liber transferabile fiind evidențiate prin înscriere în registrul acționarilor. Tranzacționarea acțiunilor Societății se face în condițiile Legii nr. 52/1994 și ale Legii nr. 31/1990 republicată, precum și a reglementărilor speciale emise de CNVM, la categoria a doua a Bursei de Valori București.

Fiecare acțiune dă dreptul la un vor în AGA, la dividende, la exercitarea dreptului de preferință în caz de majorare de capital.

Profituri nedistribuite

Tabel nr. 7

Sursa: MOPAN S.A., anul 2004

Conform bilanțurilor contabile încheiate la 31.12.2001, 31.12.2002, 31.12.2003 și 31.12.2004, profiturile obținute au fost repartizate integral.

2.2 Diagnosticul activitații de producție

2.2.1 Organigrama întreprinderii

“S.C. MOPAN MUREȘ S.A.” nu are nici filiale, nici sucursale și nici nu deține poziție de control în alte societăți comerciale.

Structura organizatorică a S.C. MOPAN MUREȘ S.A. este prezentată în continuare în organigrama societății:

Figura nr. 1 : Organigrama S.C. MOPAN MUREȘ S.A.

Adunarea Generală a Acționarilor

In conformitate cu legislația în vigoare și actul constitutiv al societății, Adunarea Generală a Acționarilor este organul de deliberare și de decizie al Societății și decide în toate problemele esențiale ale activității, asigurând politica economică și comercială.

Adunarea Generală poate fi Ordinara și Extraordinara.

Adunarea Generală Ordinară se întrunește cel puțin o dată pe an, în cel mult 3 luni de la încheierea exercițiului financiar. Adunarea Generală Ordinară are obligația:

să discute, să aprobe sau să modifice bilanțul contabil după ascultarea raportului administratorului și cenzorilor, să fixeze dividendul;

să aleagă administratorii și cenzorii;

să fixeze administratorilor și cenzorilor remunerația cuvenită pentru exercițiul în curs, dacă nu a fost stabilită prin actul constitutiv;

să se pronunțe asupra gestiunii administratorilor;

să stabilească bugetul de venituri și cheltuieli si, după caz, programul de activitate pentru exercițiul financiar următor.

să hotărască gajarea, închirierea sau desființarea uneia sau mai multora dintre unitățile societății;

să decidă cu privire la acționarea în justiție a conducătorilor executivi, a cenzorilor (experților) pentru pagube pricinuite societății.

să decidă în orice alte probleme care privesc societatea.

Pentru validitatea deliberărilor adunării ordinare e necesară prezența a cel puțin jumătate din capitalul social, iar hotărârile să fie luate de acționarii ce dețin majoritatea absolută din capitalul social reprezentat în adunare. Dacă adunarea ordinară nu poate lucra din cauza neîndeplinirii condițiilor de prezență și qvorum, adunarea ce se va întruni, după a doua convocare, poate să delibereze asupra problemelor puse la ordinea de zi a celei dintâi adunări, oricare ar fi partea de capital reprezentată de acționarii prezenți, cu majoritate.

Adunarea Generală Extraordinară se întrunește ori de câte ori este necesar a se lua o hotărâre pentru:

schimbarea formei juridice a societății:

mutarea sediului societății

schimbarea obiectului de activitate;

majorarea capitalului social;

reducerea capitalului social sau reîntregirea lui prin emisiune de noi acțiuni;

fuzionarea cu alte societăți sau divizarea societății;

dizolvarea anticipată a societății;

conversia acțiunilor dintr-o categorie în cealaltă;

conversia unei categorii de obligațiuni în altă categorie sau în acțiuni

emisiunea de obligațiuni;

oricare altă modificare a actului constitutiv sau oricare altă hotărâre pentru care este cerută aprobarea adunării generale extraordinare.

Pentru validitatea deliberărilor adunării generale extraordinare, la prima convocare este necesară prezența acționarilor reprezentând 3/4 din capitalul social, iar hotărârile să fie luate cu votul unui număr de acționari care să reprezinte cel puțin 1/2 din capitalul social. La convocările următoare este necesară prezența acționarilor reprezentând 1/2 din capitalul social, iar hotărârile să fie luate cu votul unui numar de acționari care să reprezinte cel puțin 3/4 din capitalul social.

Consiliul de Administrație

Consiliul de Administrație este compus din cinci membri, având urmatoarele funcții:

un membru deține funcția de Presedinte

doi membri dețin funcția de Vicepresedinte

ceilalti doi sunt Membri ai Consiliului ce Administrație

In conformitate cu actul constitutiv al societații, Consiliul de Administrație al societații are urmatoarele drepturi și atribuții:

Aprobă structura organizatorică a societății, organigrama, schema de personal, cu atribuțiuni (stat de funcțiuni), regulamentul de organizare și funcționare, regulamentul de ordine interioară precum și mecanismele de control intern ale societății;

Stabilește tactica și strategia activității specifice a societății, cooperând, în vederea soluționării anumitor probleme, cu experți și alti specialiști, care nu sunt salariați, convenind cu aceștia asupra îndatoririlor, responsabilităților și remunerației ce li se cuvine pentru activitatea pe care o vor depune.

Aprobă în prealabil toate operațiunile specifice obiectului de activitate al societății a căror valoare depășesște 1/3 din capitalul social.

Aprobă contractarea de împrumuturi bancare, credite de la alți agenți economici, precum și acordarea garanțiilor aferente a căror valoare depășește 1/3 din capitalul social.

Propune spre aprobare adunării generale numirea cenzorilor independenți și ai comisiei de cenzori interni, respectiv revocarea mandatului acestora.

Prezintă anual adunării generale a acționarilor, în termen de 90 de zile de la închiderea exercițiului financiar, raportul cu privire la activitatea societății, bilanțul contabil și contul de beneficii și pierderi pe anul precedent, precum și proiectul de program de activitate și proiectul de buget al societății pe anul în curs.

Rezolvă orice alte probleme legate de aducerea la îndeplinire a obiectului de activitate al societății.

Rezolvă orice alte probleme stabilite de adunarea generală a acționarilor.

Negociază contractul colectiv de muncă.

Stabilește tactica și strategia managerială și de marketing.

Stabilește politica financiar-contabilă de investiții, de prețuri și alte strategii comerciale și urmărește îndeplinirea acesteia.

Stabilește nomenclatorul funcțiilor și posturilor pentru care sunt importante garanții precum și cuantumul lor.

Numește comisiile de inventariere și de casare a bunurilor societății.

Aprobă casarea mijloacelor fixe ale societății

Hotărăște cu privire la mutarea sediului societății și schimbarea obiectului de activitate.

Autorizează efectuarea de reparații capitale în limita a 1/2 din capitalul social.

În funcție de interesul societății, situația economico-financiară, conjunctura economică, poate hotărî schimbarea ponderii activităților în cifra de afaceri, restrângerea activităților sau suspendarea temporară a activității.

Hotărăște asupra modului de utilizare a fondurilor de protocol, reclamă, sponsorizări.

Aprobă cheltuielile de deplasare a salariaților în țară și străinătate conform dispozițiilor legale.

Stabilește retribuția președintelui consiliului de administrație și a directorilor executivi.

Conducerea executivă

Conducerea executivă este asigurată de o echipă formată din doi membri, în care unul dintre aceștia deține funcția de Director General Executiv, iar celălalt de Director Adjunct.

Comisia de Ce nzori

Activitatea societății, bilanțul contabil, contul de profit și pierdere, sunt controlate direct de către Comisia de Cenzori, formată din trei membrii și trei supleanți, aleși și revocați de Adunarea Generală a Acționarilor, pentru o perioadă de trei ani.

2.2.2 Structura de producție

Obiectul principal al activității de producție îl constituie achiziționarea și măcinarea cerealelor, fabricarea produselor de panificație și a altor produse făinoase, comercializarea produselor de morărit, panificație și a altor produse alimentare.

Obiectul de activitate este structurat pe două direcții principale:

Producție

Prestări servicii

Activitatea productivă se desfășoară în două sectoare distincte:

Sectorul de panificație

Sectorul de morărit

Deoarece județul Mureș oferă un potențial modest al producției de grâu în comparație cu județele situate în zona sudică a României, strategia adoptată de societate a constat în valorificarea optimă a făinii obținute din grâul măcinat.

În consecință, societatea s-a orientat pe extinderea sectorului de panificație – în special a sectorului de fabricare a pâinii, care oferă un grad de rentabilitate maxim al utilizării materiei prime.

Deși, a crescut mult concurența în sectorul de panificație, S.C. MOPAN MUREȘ S.A. este cel mai mare producător de produse de panificație din județul Mureș.

Evoluția volumului de producție în perioada 2001-2004 este prezentată în tabelul alăturat:

Tabel nr. 8

tone

Sursa: S.C. MOPAN MUREȘ S.A., anul 2004

Scăderea producției fizice a fost cauzată de apariția de noi producători particulari, care au preluat o parte a cererii acestor produse. Societatea și-a intensificat în această perioadă eforturile de diversificare sortimentală a producției, corelate cu politica de promovare a produselor sale.

Gradul de utilizare a capacitatilor de producție în perioada 2001-2004 a fost mai ridicat în sectorul de panificație decat în cel de morarit, o singura excepție inregistrandu-se în anul 2002:

Figura nr. 2: Gradul de utilizare a capacitaților de producție (2001-2004)

Ponderea principalelor grupe de produse în total producție în perioada 2001- 2004 este prezentată în tabelul următor:

Tabel nr. 9

-tone-

Sursa: S.C. MOPAN MUREȘ S.A., anul 2004

Se observa ca pâinea deține ponderea cea mai mare din totalul producției de panificație, fara nici o excepție în toata perioada menționata. Evoluția ponderii produsului pâine în total producție de panificație în perioada 2001-2004 are un trend descendent în ultimii ani. în ciuda acestui fapt, produsul pâine deține înca ponderea cea mai mare în total producție de panificație:

Figura nr. 3: Structura producției de panificație în anul 2004.

Figura nr. 4: Structura de producție în anul 2004, având în vedere că activitatea productiva se desfașoara pe 2 sectoare: panificație, morărit.

2.3 Diagnosticul activitații de personal

Salariați

In cadrul societații S.C. MOPAN MUREȘ S.A., forța de muncă se utilizează la capacitate maxima, fără a depași încarcarea medie.

Se utilizează diferențiat în funcție de specializarea înscrisă în contractele individuale de muncă și potrivit clauzelor cuprinse în aceste contracte, cât și a prevederilor inscrise în Regulamentul de ordine internă.

Ca urmare a restrângerii activității, structura de personal a fost redimensionată, astfel încât la 31 decembrie 2003 S.C. MOPAN MUREȘ S.A. a avut 221 persoane angajate cu contract permanent de muncă (față de 440 în anul precedent), din care:

Direct productivi – 151

Indirect productivi – 70, din care TESA – 28.

Evoluția numarului mediu de salariați în perioada 2001-2004:

Tabel nr. 10

Sursa: S.C. MOPAN MUREȘ S.A., anul 2004

Figura nr. 5: Evoluția numarului mediu de salariați din producție și administrație în perioada 2001-2004.

Numarul mediu de salariați în perioada 2001-2004 are o evoluție descendenta, iar cei angajati în producție au o pondere mai mare în total salariați decat cei din sectorul administrație.

Clasificarea personalului angajat în funcție de calificare este:

Tabel nr. 11

Sursa: S.C. MOPAN MUREȘ S.A., anul 2004

Ponderea cea mai mica în totalul angajaților o dețin cei cu studii superioare, reprezentați, în special, de directori. Angajații cu studii medii dețin ponderea cea mai mare și sunt reprezentați, în cea mai mare parte, de muncitorii din compartimentul de producție.

In prezent, S.C. MOPAN MUREȘ S.A. are 8 colaboratori.

Sindicate

Personalul salariat al S.C. MOPAN MUREȘ S.A. nu este organizat în sindicate.

2.4 Diagnosticul economico-financiar

2.4.1 Evoluția activelor

Evoluția activelor în perioada 2001-2004 este următoarea:

Tabel nr. 12

-mii lei-

Sursa: S.C. MOPAN MUREȘ S.A., anul 2004

Observăm că ponderea activelor imobilizate în total active este mai mare decât la cele circulante în toata perioada 2001-2004.

Figura nr. 6: Ponderea activelor circulante și imobilizate în total active în anul 2004.

Active corporale

Valoarea contabilă a activelor corporale la data de 31.12.2004 este de 41478555 mii lei. Valoarea istorică a activelor corporale este prezentată mai jos:

Tabel nr. 13

-mii lei-

Sursa: S.C. MOPAN MUREȘ S.A., anul 2004

Terenuri

În anul 2003, ca urmare a restrângerii activității în teritoriu, au fost vândute terenuri aferente a două magazine din Reghin și a fost achiziționat terenul aferent magazinului Eforie din Tg. Mureș, având o suprafață de 51mp.

Astfel, la finele anului 2003, Mopan avea inclusă în capitalul social valoarea a două terenuri în proprietate după cum urmează:

Tabel nr. 14

-m²-

Sursa: S.C. MOPAN MUREȘ S.A., anul 2004

Anul următor, în capitalul social se includ terenurile în sumă de 2.202.307 mii lei, reprezentând aportul în natură al Autorității pentru Privatizarea și Administrarea Participațiilor Statului, care, în acest fel, ajunge să dețină 8,33% din capitalul social al SC MOPAN MUREȘ SA:

Tabel nr. 15

-m²-

Sursa: S.C. MOPAN MUREȘ S.A., anul 2004

Două din aceste terenuri au fost vândute ulterior, și anume Moara Sighișoara și Panificația Fântânele, astfel că societatea MOPAN MUREȘ ajunge sa dețină în proprietate terenuri în suprafață totală de 56.412m2.

În plus, pentru următoarele terenuri în suprafață de 547,6 m2 S.C. MOPAN MUREȘ S.A. are drept de administrație, iar proprietar este Statul:

Tabel nr. 16

-m²-

Sursa: S.C. MOPAN MUREȘ S.A., anul 2004

Clădiri și utilaje

Tabel nr. 17

Sursa: S.C. MOPAN MUREȘ S.A., anul 2004

S.C. MOPAN MUREȘ S.A. a demarat un program de investiții pentru modernizarea unor active și pentru dotarea cu noi echipamente.

Tabel nr. 18

-mii USD-

Sursa: S.C. MOPAN MUREȘ S.A., anul 2004

Alte active

Societatea deține un parc auto propriu de 27 de mașini, din care 21 de mașini sunt utilizate pentru transportul produselor de panificație, 5 mașini sunt folosite pentru aprovizionare și servicii de administrație, iar o mașină este utilizată pentru transportul făinei. Mașinile au un grad de uzură între 40% și 60%.

Sarcini care grevează activele fixe ale societății

Există un credit în valoare de 29.148.704 mii lei acordat societății a cărui garanție este Platforma Tg. Mureș din Str. Băneasa nr. 31. în prezent, din valoarea totală a creditului a mai rămas de rambursat suma de 24.702.741 mii lei.

2.4.2 Evoluția pasivelor

Evoluția pasivelor conform bilanțurilor din 31.12.2001 – 31.12.2004 a fost următoarea:

Tabel nr. 19

-mii lei-

Sursa: S.C. MOPAN MUREȘ S.A., anul 2004

Evoluția ponderii datoriilor în total pasive a fost ascendentă. Acest fapt se datorează creditului contractat de către societate și garantat cu Platforma Tg. Mureș din Str. Băneasa nr. 31:

Figura nr. 7: Evoluția datoriilor în perioada 2001-2004.

Figura nr. 8: Ponderea capitalurilor proprii și a datoriilor în total pasive în anul 2004.

Repartizarea unei parți a profitului – dividendele

Situația dividendelor acordate în perioada 2001-2003:

Tabel nr. 20

– mii lei –

Sursa: S.C. MOPAN MUREȘ S.A., anul 2004

2.4.3 Evoluția veniturilor și a cheltuielilor

Indicatorii prezentați sub forma de rapoarte și calculate pe baza informațiilor contabile și financiare permit formulare de concluzii privind starea economico-financiară a întreprinderii. Cu ajutorul lor se poate exprima solvabilitatea financiară, modul de gestionare a capitalurilor, lichiditatea, randamentul activului, starea de echilibru sau de dezechilibru financiar, rentabilitatea economică și financiară etc.

Societatea elaborează rapoartele financiare în concordanta cu legea romanească.

O variantă prescurtată a Contului de Profit și Pierdere și a Situatiei Patrimoniului pe anii 2001, 2002, 2003 și 2004 este prezentată în continuare.

Tabel nr. 21

-mii lei-

Sursa: S.C. MOPAN MUREȘ S.A., anul 2004

Tabel nr. 22

-mii lei-

Sursa: S.C. MOPAN MUREȘ S.A., anul 2004

Evoluția veniturilor

Tabelul următor prezintă structura cifrei de afaceri în perioada 2001-2004:

Tabel nr. 23

-mii lei-

Sursa: S.C. MOPAN MUREȘ S.A., anul 2004

Activitatea de panificație reprezintă mai mult de jumătate din structura cifrei de afaceri, cu o pondere de 54.29% în anul 2004, S.C. Mopan Mureș fiind cel mai mare producător de produse de panificație din județul Mureș:

Figura nr. 9: Structura cifrei de afaceri în anul 2004.

Structura veniturilor în ultimii 3 ani este:

Tabel nr. 24

-mii lei-

Sursa: S.C. MOPAN MUREȘ S.A., anul 2004

Tabel nr. 25

-mii lei-

Sursa: S.C. MOPAN MUREȘ S.A., anul 2004

Cea mai mare pondere în totalul veniturilor o dețin veniturile din exploatare cu procente de peste 90.0% în perioada menționată. Se mai poate observa ca veniturile din exploatare au avut o usoară scadere în 2004 fața de 2002 (6%) la fel ca și cele financiare (0.2%), dar per total veniturile înregistrează o creștere de 1336599 mii lei în 2004 fata de 2003.

Figura nr. 10: Ponderea tipurilor de venituri în total venituri în anul 2004.

Evoluția cheltuielilor

Cheltuielile de producție se structurează astfel:

cheltuieli cu materiile prime și materialele

cheltuieli cu forța de muncă (salarii, tichete, taxe salariale)

cheltuieli auxiliare (energie, apă, gaze, ambalaje, alte cheltuieli)

Cheltuielile totale se obtin prin însumarea cheltuielilor de exploatare cu cele financiare și extraordinare.

Structura cheltuielilor în ultimii 3 ani este:

Tabel nr. 26

-mii lei-

Sursa: S.C. MOPAN MUREȘ S.A., anul 2004

Tabel nr. 27

-mii lei-

Sursa: S.C. MOPAN MUREȘ S.A., anul 2004

Cea mai mare pondere în totalul cheltuielilor o dețin cheltuielile de exploatare. De remarcat este existența cheltuielilor financiare care reprezintă efortul societații pentru rentabilizarea activității sale (de exemplu: apelarea la credite în vederea investițiilor).

În perioada 2002-2004 se observă o scădere a ponderii cheltuielilor de exploatare în total cheltuieli cu 4.1% și o crestere a celor financiare, datorită creditului contractat de societate, cu 2.4%. Pe ansamblu, volumul cheltuielilor a crescut din 2003 față de 2004 cu 9524563 mii lei.

Evoluția ponderii celor trei tipuri de cheltuieli în total cheltuieli în 2004:

Figura nr. 11: Ponderea tipurilor de cheltuieli în total cheltuieli în anul 2004.

2.4.4 Indicatori de bonitate financiară

Tabel nr. 28

Aceasta categorie de indicatori permite stabilirea bonițatii firmei, adică performanța financiară a acesteia.

Indicatori de lichiditate

Acești indicatori arată dacă întreprinderea deține sau nu disponibilițati pentru plata la termen a datoriilor.

După cum se știe, lichiditatea patrimonială reprezintă totalitatea resurselor exprimate în instrumente financiare și alte active ce pot fi transformate în termen scurt în disponibilitați, pe care societatea le are la dispoziție pentru a face fața angajamentelor de plată.

Lichiditatea se stabilește prin intermediul următoarelor rate:

Rata lichiditații imediate – se calculează ca raport intre diferența dintre activele circulante și stocuri și pasivele curente. Rata lichiditații imediate exprimă capacitatea unității de a-și onora datoriile pe termen scurt din creanțe și disponibilitați. Aceasta rată trebuie sa fie cuprinsă între 0,65 și 1. În cadrul acestei rate denumită și testul acid, situația întreprinderii nu este favorabila, singura excepție reprezentând-o anul 2003.

Rata lichiditatii curente – se determina ca raport între activele circulante (curente) și obligațiile curente (passive curente), ceea ce înseamna că raportul trebuie sa fie supraunitar, și anume mai mare decât 2. În cazul S.C. MOPAN S.A. putem afirma că nu există o bună lichiditate, nivelul acestui indicator nedepașind valoarea de 1,55.

Indicatori de solvabilitate

Analiza indicatorilor de solvabilitate reflectă capacitatea agenului economic de a-și respectă obligațiile de plată la termen.

Rata datoriilor – exprima capacitatea societații de a-și onora obligațiile fața de terți pe

seama activelor sale. Cu cât valoarea acestei rate este mai mică, cu atât gradul de îndatorare este mai mic. În cazul S.C. MOPAN S.A. anul cu cea mai satisfăcătoare valoare din perioada studiată este 2001 în comparație cu ceilalți ani.

Solvabilitatea financiară – se determină ca raport între capitalul propriu și cifra de afaceri.

Limitele normale în care ar trebui să se incadreze acest indicator sunt 0,35 și 0,50. În cazul societății, acest indicator are o pondere corespunzătoare a capitalului propriu în cifra de afaceri în anii 2001, 2003 și mai putin corespunzătoare în 2002, 2004.

Indicatori de gestiune

Acesti indicatori reflectă modul în care s-a realizat gestiunea activelor fixe și circulante, a producției, a mărfurilor, a resurselor materiale și financiare etc.

Viteza de rotație a activelor fixe – reflectă raportul dintre cifra de afaceri și activele fixe ale unității. Nivelul indicatorului este foarte bun, fiind supraunitar, ceea ce denotă abilitatea managerului unității.

Viteza de rotație a activelor circulante – vizează aspecte legate de desfășurarea procesului de aprovizionare și producție, de reducere a costurilor, scurtarea ciclului de producție și a perioadei de desfacere și încasare a producției. Cu cât activele circulante parcurg mai repede fiecare stadiu al rotației capitalului, cu atât viteza de rotație va fi mai mare. S.C. MOPAN S.A. înregistrează o valoare bună în ultimii doi ani.

Rata grevării veniturilor de datorii – reprezintă raportul dintre datoriile unității și cifra de afaceri. În primii doi ani din perioada studiată, indicatorul reflectă o situație financiară bună a întreprinderii. Tendința de creștere în ultimii doi ani se datorează tot mai mult creditului contractat de unitate.

Indicatori de rentabilitate

a) Marja de profit – reflectă ponderea profitului net în cifra de afaceri. Analizând datele din tabelul nr. 28 observăm că acest indicator a înregistrat o diminuare majoră în ultimul an, acest fapt datorându-se contractării unui credit de către societate.

b) Rata rentabilității financiare – se calculează ca raport între profitul net obținut de societate și capitalul propriu. Exprimă corelația dintre profit și capitaluri în calitate de surse de finanțare, respective profitului net lăsat la dispoziția firmei pentru autofinanțare. și acest indicator reflectă o situație puțin favorabilă în 2004.

c) Rata rentabilității activelor totale – este dată de raportul dintre profitul brut și activele totale ale unității. În 2004, profitul are o pondere de aproximativ 2% din totalul activelor, reflectând o situație bună.

d) Rata rentabilității generale – este dată de raportul dintre profitul net și cheltuielile totale ale unității. Indicatorul a înregistrat o scădere mare față de anul anterior.

2.5 Diagnosticul activitații de piață

Concurența

Datorită specificității produselor, societatea este afectată de concurență pe plan local, în special în sectorul de panificație.

În prezent, activitatea MOPAN ca și a celorlalte societăți mari de morărit-panificație, este afectată de concurența puternică a producătorilor particulari care acoperă local consumul de pâine al populației; aceștia beneficiază de costuri de producție reduse și de operativitate în aprovizionare și desfacere.

Avantaje MOPAN:

număr mare de sortimente de pâine, în diferite gramaje;

pâinea este consistentă și este apreciată de un segment larg al populației;

acoperire pe raza întregului județ

Principalii concurenți ai SC MOPAN MUREȘ SA sunt prezentați în tabelul următor:

Tabel nr. 29

Sursa: S.C. MOPAN MUREȘ S.A.

SC Mopan Mureș SA este cel mai mare producător de panificație din județul Mureș cu o cotă de piață pe care societatea o estimează în jur de 30% din piața produselor de panificație. În ceea ce privește producția de făină, Mopan se situează pe locul patru, cu o cotă de piață estimată la circa 10%, după societatățile Vital, Panalim (20% fiecare) și moara Zalău (15%). La producția de tărâțe de grâu, societatea Mopan ocupă locul trei, după moara Cibin care are cea mai mare cotă de piață (30%) și după moara Baciu (10%).

Clienții

Situația vânzărilor Mopan prin prisma principalilor clienți pentru anul 2004 este prezentată în tabelul alăturat:

Tabel nr. 30

Sursa: S.C. MOPAN MUREȘ S.A.

Societatea nu are clienți cu pondere de peste 20% în total vânzări și nu exportă.

Distribuția produselor Mopan

Tabelul următor prezintă distribuția produselor societății MOPAN în anul 2004:

Tabel nr. 31

-tone –

Sursa: S.C. MOPAN MUREȘ S.A.

Volumul desfacerilor în perioada 2001-2003:

Tabel nr. 32

– tone –

Sursa: S.C. MOPAN MUREȘ S.A.

Principalele cauze care au generat scăderea volumului desfacerilor și pierderea unor segmente de piață sunt:

creșterea treptată a numărului de firme concurente care desfac produse de panificație (în jur de 200), care au pătruns pe toate segmentele comerțului din județ;

practicarea de prețuri mai mici decât cele ale societății de către unitățile mici de panificație;

prezența concurenților pe piață cu produse proaspete, diversificate, de calitate superioară;

rețeaua restrânsă de magazine de prezentare proprii;

calitatea oscilantă a materiei prime, reflectată în calitatea produsului finit;

forma de prezentare a produselor;

slaba preocupare a personalului din sectorul comercial pentru găsirea mijloacelor de stimulare a desfacerii;

slaba preocupare a personalului comercial (vânzători) pentru estimarea comenzilor de produse;

lipsa de apreciere a potențialului clienților cu implicații în pierderea unor segmente de piață.

Rețeaua proprie de magazine

La începutul anului 2003 funcționau 32 de magazine, din care 28 de magazine în proprietate și 4 închiriate.

În 2004 localizarea magazinelor Mopan este după cum urmează:

Tabel nr. 33

Sursa: S.C. MOPAN MUREȘ S.A.

Scăderea numărului de magazine ale S.C. MOPAN MUREȘ S.A. se datorează:

2 magazine din Tg. Mureș au fost predate proprietarilor;

1 magazin din Sovata a fost predat Primăriei Sovata;

5 magazine din Reghin au fost vândute;

magazinele din Târnăveni și Sighișoara sunt predate cu contract de franciză;

– o parte din magazine sunt închise datorită volumului mic al vânzărilor realizate de către acestea.

Furnizorii

În cursul anului 2003 grâul a fost aprovizionat de la furnizori interni și de la Rezerva de Stat.

Pentru consum propriu cantitatea de grâu aprovizionată este de 9.796,92 tone, de la următorii furnizori:

SC Kadias Srl Constanța: 5.365,233 tone;

SC Titan SA București: 2.456,187 tone;

SC Interagro SA București: 1.007,6 tone;

Agenția Națională a Rezervelor de Stat: 967,9 tone;

Cantitatea de 967,9 tone primită de la Rezerva de Stat cu titlu de împrumut în luna martie a fost cumpărată de la SC Kadias Srl și restituită în luna septembrie.

Situația aprovizionării în anul 2003 cu alte materii prime și materiale este următoarea:

făină Titan: 1.886,3 tone

făină polikarp: 1,8 tone

făină secară: 8,8 tone

gluten de grâu: 3 tone

drojdie: 158,1 tone

ulei: 19,3 tone

zahăr: 79,1 tone

lapte praf: 9,6 tone

margarină: 38,8 tone

brânză: 4,5 tone

ouă: 469.922 buc

sare: 148,2 tone

ameliorator: 1,8 tone

Principalii furnizori de materii prime sunt prezentați în tabelul următor:

Tabel nr. 34

– mii lei –

Sursa: S.C. MOPAN MUREȘ S.A.

Nu există probleme în aprovizionarea cu materii prime și materiale necesare desfășurării procesului de producție.

Utilități

Principalele utilități necesare funcționării societății MOPAN sunt:

apa potabilă – asigurată de R.A. Aquaserv Tg. Mureș;

gazul metan – asigurat de S.C. Distrigaz-Nord S.A.

energia electrică – asigurată de Conel Tg. Mureș, S.C. Electrica S.A.

Tabel nr. 35

Sursa: S.C. MOPAN MUREȘ S.A.

2.6 “Puncte slabe” și “puncte forte”

“Puncte slabe”

unele utilaje au grad ridicat de uzură fizică și morală;

nu dispune de o rețea importantă de distribuție proprie, ea realizându-se în cea mai mare parte prin terți;

slabă preocupare a personalului din sectorul comercial pentru găsirea mijloacelor de stimulare a desfacerii;

nu există clienți cu pondere de peste 20% în total vânzări și nu exportă;

lipsa de apreciere a potențialului clienților cu implicații în pierderea unor segmente de piață;

lipsa unui compartiment de marketing și a unui personal specializat în acest domeniu;

rețea restransă de magazine de prezentare proprii;

lipsa preocupării pentru forma de prezentare a produselor;

lipsa organizării personalului salariat în sindicate;

slaba preocupare a personalului comercial (vânzători) pentru estimarea comenzilor de produse;

este afectată de concurența puternică a producătorilor particulari; aceștia beneficiază de costuri de producție reduse și de operativitate în aprovizionare și desfacere.

“Puncte forte”

numeroasele investiții realizate de societate în perioada 2001-2004 pentru modernizarea principalelor utilaje și amenajarea clădirilor;

S.C. Mopan Mureș S.A. este cel mai mare producător de panificație din județul Mureș, având acoperire pe raza întregului județ, cu o cotă de piață pe care societatea o estimează în jur de 30% din piața produselor de panificație (în ceea ce privește producția de făină, se situează pe locul patru, cu o cotă de piață estimată la circa 10%; la producția de tărâțe de grâu, societatea ocupă locul trei);

societatea prezintă un număr mare de sortimente de pâine, în diferite gramaje, pâinea fiind consistentă și apreciată de un segment larg al populației;

începând cu anul 2005 va fi stabilit un buget pentru activitatea de marketing (eforturi de diversificare sortimentală a producției corelate cu o politică de promovare a produselor). Până în acest an s-a investit în promovarea produselor doar când a fost necesar prin expunerea de pliante în magazinele de desfacere, participarea la târguri, expoziții și prin activitatea de sampling;

nu există probleme în aprovizionarea cu materii prime necesare desfașurării procesului de producție.

Pentru îmbunătațirea activitații, pentru asigurarea unor performanțe ridicate, pentru realizarea unor cantități mari de producție marfă pentru creșterea cifrei de afaceri și a profitului sunt necesare importante măsuri de retehnologizare și îmbunătațire a managementului. Dintre acesea mai importante sunt:

crearea unui compartiment de marketing, punându-se accent pe activitățile de cercetare-dezvoltare, marketing și pregătirea profesională a personalului la nivelul unității;

îmbunătățirea structurii de producție;

dezvoltarea rețelei de distribuție proprie;

retehnologizarea si modernizarea tuturor instalațiilor si utilajelor, nu doar a unei parți dintre acestea;

o mare deschidere a activitații de management față de cerințele pieței;

creșterea calității produselor prin folosirea unor materii prime de calitate superioară;

raționalizarea cheltuielilor de producție și reducerea costurilor;

achiziționarea unor utilaje performante cu un randament de lucru ridicat și care să contribuie la sporirea calității produselor;

realizarea de investiții;

măsuri de creștere a productivității muncii ca urmare a retehnologizării și a mai bunei organizări a muncii și a producției;

organizării personalului salariat în sindicate.

CAP III. Piața bursieră în Romania

3.1. Prezentare generală a Bursei de Valori București (B.V.B.)

Piața de capital din Romania a fost reînstaurată în primii ani ai ultimului deceniu al secolului XX. În acest scop au fost adoptate, Începaând cu anul 1992, o serie de acte normative care au condus la crearea infrastructurii embrionare a viitoarei piețe.

În 1994, o data cu adoptarea Legii nr. 52 privind valorile mobiliare și bursele de valori este instaurata oficial piața de capital cu autoritatea de reglementăre și supraveghere – Comisia Națională a Valorilor Mobiliare și cu piața în sine, respectiv bursa de valori.

Modelul urmat de piața financiară românească este cel american întrucât asistența tehnica și financiară care a contribuit la recrearea ei este de sorginte nord-americană. Desigur, au existat la un anumit moment încercari de copiere a modelului european, dar acestea nu și-au găsit finalitatea; probabil în perspectiva aderării la structurile europene se vor produce modificări într-un viitor mai mult sau mai puțin apropiat.

Participanți

Participanții la piața de capital din Romania sunt aceiași care pot fi regasiți în oricare dintre piețele lumii: emitenți, investitori și intermediari.

Emitenții de valori mobiliare sunt într-o definiție extrem de largă acele entitați care pentru a-și dezvolta proiectele, afacerea sau a-și acoperi necesitațile pe termen scurt sau lung apelează la banii publici.

Emitenții se împart în doua mari categorii: statul prin organele administrației centrale și locale și societățile comerciale sau corporațiile.

Statul apelează la banii publici prin emișiuni de certificate de trezorerie, obligațiuni guvernamentale sau municipale, instrumentele pe care le utilizeaza fiind așa cum se poate constata cele cu venit fix.

Corporațiile sunt cele care utilizează banii publici atât pentru atragerea de capital de împrumut, prin intermediul obligațiunilor, cât și pentru majorarea de capital prin intermediul acțiunilor.

O.U.G. nr 28/2002 prevede condiții clare prin care ambele categorii de emitenți pot utiliza piața de capital pentru finanțarea activităților lor. Așa cum se va vedea în cele ce urmează, OUG nr. 28/2002 stipulează obligații suplimentare pentru societățile comerciale ale căror valori mobiliare sunt tranzacționate pe piețele reglementate, îndeosebi în materia transparenței acestora față de publicul investitor.

Investitorii sunt a doua categorie importantă de participanți la piața de capital, întrucât prin surplusul de economii de care dispun și pe care doresc să le facă cât mai profitabile, vin în întampinarea emitenților și fac posibilă dezvoltarea activității acestora.

Investitorii se împart și ei în doua categorii mari, respectiv: investitorii individuali – persoane fizice – și investitorii instituționali, care sunt definiți în practica americană drept “acele persoane juridice care efectuează un volum ridicat de operațiuni comerciale cu valori mobiliare”. Sunt investitori instituționali: fondurile de pensii, fondurile mutuale, societățile de investiții, societățile de asigurăre, societățile bancare, etc. Dacă ar fi să diferențiem cele doua categorii de investtitori ar trebui spus ca ultima categorie dispune pe de o parte de o mai mare potență financiară, iar pe de alta de un grad de sofisticare mai ridicat.

OUG nr. 28/2002, ca de altfel și fosta lege, conține un capitol special destinat protecției investitorilor și, suplimentar, prevederi referitoare la scheme de protecție a investitorilor.

Intermediarii sunt, în final, cea de-a treia categorie de intervenanți pe piața de capital fiind aceia care asigură circulația capitalului dinspre investitori spre emitenți. Intermediarii sunt aceia care fac posibilă întalnirea dintre cerere și ofertă, asigurând funcționarea mecanismului pieței.

OUG nr. 28/2002 îi denumește pe intermediari societăți de servicii de investiții financiare, largind sfera acestora de intervenție pe piața de capital; în capitolele care urmează vor fi prezentate noutațile aduse de acest act normativ în domeniul intermedierii.

3.1.1. Cadrul normativ al B.V.B.

Inființarea și forma juridică a B.V.B.

B.V.B. a fost înființată ca instituție publică, în temeiul prevederilor Legii nr. 52/1994 privind valorile mobiliare și bursele de valori, prin Decizia C.N.V.M. nr. D20/21.04.1995, și a dobândit personalitate juridică la data de 01.06.1995, ca efect al Deciziei C.N.V.M. privind validarea Directorului general al B.V.B.

B.V.B. este instituție de interes public de drept privat, investită cu personalitate juridică, autonomă, cu scop nepatrimonial, finanțată din surse proprii, care funcționeaza în baza deciziei de înființare emisă de C.N.V.M.

Pe plan internațional s-au identificat două tendințe majore, a caror manifestare este simultană: transformarea burselor în societăți deținute public, ale căror acțiuni urmează a fi listate pe o piața reglementată și cristalizarea formelor incipiente de colaborare între burse, prin realizarea de alianțe care urmăresc creșterea lichidității și realizarea economiilor de scală. Tendința evidentă este aceea de organizare a burselor ca entitați corporative, orientate spre maximizarea profitului, fără a exista norme comunitare care să prevadă imperativ o astfel de formă de organizare pentru o piața reglementată.

În proiectul legii consolidate a pieței de capital s-a prevazut obligativitatea reorganizării B.V.B., în termen de 18 luni de la data inființării, în societate comercială pe acțiuni, deținută inițial, în cote egale, de membrii Asociației B.V.B.

Cadrul normativ aplicabil

Modul de organizare și funcționare a B.V.B. este reglementat, în principal, de următoarele acte normative:

a) Cu forță juridică superioară:

O.U.G. 28/2002, aprobată cu modificări prin Legea nr. 525/2002;

b) Cu forță juridică inferioară:

Regulamentul B.V.B. nr. 1 privind organizarea și funcționarea B.V.B.;

Regulamentul B.V.B. nr. 10 privind organizarea și funcționarea Comitetului B.V.B.;

Regulamentul B.V.B. nr. 13 privind Comisiile speciale ale B.V.B.;

Regulamentul B.V.B. nr. 12 privind activitatea agentului custode în cadrul B.V.B.;

Regulamentul C.N.V.M. nr. 3/1999 de procedură al Camerei Arbitrale a B.V.B. și al Camerei Arbitrale a Pieței RASDAQ.

Activitatea B.V.B.

B.V.B. este organizată și iși desfașoara activitatea în conformitate cu prevederile O.U.G. 28/2002 și a actelor emise în aplicarea acesteia.

B.V.B. indeplinește următoarele funcții:

– este piața reglementată, care asigură investitorilor sisteme, mecanisme și proceduri adecvate pentru efectuarea tranzacțiilor cu valori mobiliare și alte instrumente financiare, în condițiile legii;

– indeplinește și activități conexe tranzacționării, precum: compensare, decontare, depozitare, înregistrare a constituirii și transferului drepturilor asupra valorilor mobiliare și ale instrumentelor financiare, precum și orice operațiuni conexe acestora;

– realizează, administrează și comercializează sisteme informațice specifice burselor de valori;

– este organism de formare profesională, realizând atestarea profesională a operatorilor și specialiștilor pentru piețele reglementate, organizând cursuri în scopul pregătirii participanților în domeniul piețelor reglementate.

În vederea îndeplinirii rolului sau, B.V.B. adoptă norme juridice prin regulamente și proceduri de punere în aplicare a acestora.

B.V.B. are autonomie financiară și funcționează pe baza de gestiune economică proprie. B.V.B. se autofinantează din comisioanele și tarifele stabilite prin hotararile Comitetului B.V.B., aprobate de către C.N.V.M. B.V.B. poate atrage surse externe și poate încasa amenzi bursiere, aplicate potrivit prevederilor regulamentelor și procedurilor B.V.B.. Cotizatiile membrilor Asociației B.V.B. constituie venit al B.V.B.

Reglementările, cotațiile, precum și volumul tranzacționat în cadrul B.V.B. sunt informații de interes public și sunt făcute accesibile publicului, cu titlu oneros sau gratuit, după caz.

B.V.B. poate stabili relații de asociere bilaterala cu burse din alte țări și se poate afilia la forurile internaționale care reunesc instituțiile specifice piețelor reglementate. B.V.B. este membru corespondent al Federației Mondiale a Burselor de Valori (World Federation of Exchanges-WFE) – 1998 și al Federației Europene a Burselor de Valori (Federation of European Securities Exchanges-FESE) – 2002, membru al Asociației Depozitarelor și Caselor de Compensație a Valorilor Mobiliare din Europa Centrala și de Est (CEECSDA) – 1988 și al Federatiei Euro-Asiatice a Burselor de Valori (Federation of Euro-Asian Stock Exchanges-FEAS) – 2003.

B.V.B. poate elabora, negocia și încheia convenții, protocoale și înțelegeri cu instituții care acționează pe piețele reglementate, inclusiv cu organisme și organizații internationale. Astfel, BVB a semnat memorandumuri de colaborare cu Bursele de valori din Atena (1997), Tokio (1999), Londra (2000), precum și cu Bursa Italiană (2002).

B.V.B. este actionar la entități participante în piața romanească de capital, precum societatea de registru independent Regisco S.A., Societatea Nationala de Compensare-Decontare și Depozitare S.A., asociat unic la S.C. Institutul de guvernanță corporativă al Bursei de Valori București S.R.L. și asociat la Asociația Inițiativă Europeană a Mediului de Afaceri.

Suspendarea activității și dizolvarea B.V.B.

Suspendarea activității B.V.B. sau dizolvarea acesteia pot fi decise numai de către C.N.V.M. Prin decizia de dizolvare a B.V.B., C.N.V.M. desemnează și lichidatorii, care vor putea încheia numai actele juridice și dispune numai operațiunile necesare lichidării patrimoniale a B.V.B.. Produsul net al lichidării B.V.B. se preia de C.N.V.M. Personalitatea juridică a B.V.B. încetează la data depunerii bilanțului de lichidare la C.N.V.M.

În cazul retragerii de către C.N.V.M. a autorizației de funcționare a B.V.B., începand cu data precizată în decizie, nu mai pot fi efectuate operațiuni de bursă, iar ordinele de negociere înregistrate de intermediari și încă neexecutate până la acea dată devin caduce.

3.1.2. Organizarea B.V.B.

B.V.B. are o structura specifică, cuprinzând Asociația B.V.B. și Comitetul B.V.B.

Asociația BVB- atribuții principale

În cadrul B.V.B. este instituitp Asociația B.V.B., entitate fără personalitate juridică, care funcționează potrivit prevederilor O.U.G. 28/2002 și ale Statutului adoptat în prima sa adunare generală, aprobat de C.N.V.M.

Sunt membri ai Asociației B.V.B. societățile de servicii de investiții financiare autorizate de C.N.V.M. să negocieze în B.V.B.

Asociația B.V.B. ține adunari generale de cel puțin două ori pe an și este regulamentar constituită în prezența a jumatate plus unul din Numărul total al membrilor Asociației. Daca la prima convocare nu este întrunit acest cvorum, se convoacă o nouă Adunare Generală la o dată stabilită cu minimum 10 zile după data la care nu s-a întrunit cvorumul respectiv, aceasta fiind regulamentar constituită și adoptând hotărâri în mod valabil, indiferent de numărul de membri cu drept de vot prezenți. În Adunarea Generală a Asociației B.V.B. fiecare membru deține un vot. Deciziile se iau cu cel puțin jumătate plus unul din numărul voturilor membrilor prezenți sau reprezentați prin mandatar. Hotărârile Adunării Generale a Asociației B.V.B. se transmit membrilor Asociației B.V.B. prin sistemul electronic de comunicare al B.V.B., prin grija Secretariatului Asociației B.V.B., care întocmeste și procesele verbale ale adunărilor..

Pentru numirea și revocarea membrilor Comitetului B.V.B., Statutul Asociației B.V.B. prevede cvorumuri speciale de prezență și de vot, precum și regula secretului votului.

Asociația B.V.B. are următoarele atribuții:

– adoptă și modifică Statutul Asociației B.V.B., care se supune spre aprobare C.N.V.M.;

– alege și revocă membrii Comitetului B.V.B.;

– examinează și aprobă bugetul B.V.B. prezentat de către Comitetul B.V.B.;

– stabilește remunerațiile cuvenite Comitetului B.V.B., cenzorilor și auditorului financiar ai B.V.B., aleși de către Adunarea Generala a Asociației B.V.B.;

– examinează și aprobă execuția bugetului B.V.B., bilanțul B.V.B., înaintate de către Comitetul B.V.B. și însoțite de raportul de audit și de raportul cenzorilor;

– numește un auditor financiar, pentru un mandat de 3 ani, și doi cenzori, pentru un mandat de 5 ani;

– numește persoanele care urmează a fi înscrise pe lista de arbitri ai Camerei Arbitrale a B.V.B.;

– înaintează propuneri Comitetului B.V.B. privind modul de funcționare a B.V.B.;

– aprobă Regulamentul de funcționare a Comitetului B.V.B.;

– ratifică dobândirea și încetarea calitații de membru al Asociației B.V.B.;

– adoptă strategii și politici privind dezvoltarea B.V.B.

Comitetul BVB-atribuții principale

Administrarea B.V.B. este încredințată Comitetului B.V.B., format din 9 membri. Membrii Comitetului B.V.B. sunt aleși/revocați de Asociația B.V.B. pentru un mandat de maximum 5 ani, reînnoibil, și sunt validați individual de C.N.V.M. După validarea lor, membrii Comitetului B.V.B. aleg dintre ei un președinte, doi vicepreședinți și un secretar general.

Presedintele Comitetului B.V.B. este reprezentantul de drept al B.V.B. ca instituție de interes public.

Comitetul B.V.B. se reunește de regula la sediul B.V.B., cel puțin o dată pe lună și se pot ține în mod regulamentar în prezența a minim 6 membri. Conducerea sedinței se face de către Presedintele Comitetului B.V.B., iar în caz de indisponibilitate a acestuia, de către unul din cei doi vicepresedinți. Fiecare membru are dreptul la un vot. Hotărârile se adoptă cu majoritatea de voturi a membrilor Comitetului B.V.B. prezenți personal sau prin reprezentant.

Comitetul B.V.B. îndeplineste următoarele atribuții:

– numește și demite Directorul General al B.V.B.;

– adoptă și modifică regulamentul de organizare și funcționare a B.V.B. și regulamentul privind salarizarea personalului B.V.B.;

– adoptă și modifică regulamentele privind operațiunile de bursa și instrumentele financiare care urmează să fie tranzacționate;

– adoptă proiectul de buget al B.V.B, pe care îl supune aprobării Asociației B.V.B.;

– prezintă și supune aprobării Asociației B.V.B. execuția bugetului B.V.B. însotita de bilanțul contabil și raportul cenzorilor;

– stabilește categoriile, nivelurile și plafoanele comisioanelor și tarifelor practicate în B.V.B.;

– stabilește garanțiile ce trebuie constituite de membrii Asociației B.V.B. și agenții lor, pentru a asigură lichidarea integrală și la scadență a tranzacțiilor cu valori mobiliare negociate în bursă, diferențiate după tipul de operațiune, precum și regimul de utilizare și reconstituire a respectivelor garanții;

– veghează la respectarea de către membrii Asociației B.V.B. și agenții lor și de întreg personalul B.V.B. a dispozițiilor O.U.G. 28/2002, reglementărilor C.N.V.M. și a regulamentelor B.V.B., dispunând măsurile corespunzătoare;

– înființează comisii speciale, aprobă regulamentul de organizare și funcționare a acestora și desemnează membrii titulari și supleanți ai acestora, în baza propunerilor înaintate de membrii Asociației B.V.B.;

– solutionează contestațiile formulate împotriva deciziilor Directorului General al B.V.B., inclusiv cele îndreptate împotriva deciziilor de sancționare a agenților de bursa și a societăților de servicii de investiții financiare pentru savarșirea de fapte ilicite la regimul juridic bursier;

– duce la îndeplinire propunerile înaintate de Asociația B.V.B.;

– decide momentul reluării tranzacționării, în cazul opririi sedinței de tranzacționare pentru variația procentuală negativă a indicelui BET de 15% față de valoarea de închidere a acestuia înregistrată în sedința precedentă de tranzacționare.

Comisiile speciale ale BVB

Comitetul B.V.B. poate hotărî înfiintarea în cadrul B.V.B. a unor comisii speciale, prin delegarea de către Comitetul B.V.B. a unei parți a atribuțiilor sale.

Comisiile speciale ale B.V.B. sunt:

– Comisia de Înscriere la Cotă;

– Comisia de Etică și Conduită;

– Comisia de Dezvoltare, Produse Noi.

Aceste comisii au un rol consultativ, iar nu unul decizional, decizia rămânând la nivelul Comitetului B.V.B.

Pe lângă Comisiile menționate anterior, în cadrul B.V.B. mai funcționează Comisia Custozilor. și această comisie are un rol consultativ, scopul său fiind acela de a aduce la cunostința Comitetului B.V.B. problemele specifice activității de custodie.

Comisia Custozilor este formată din câte un reprezentant al fiecărui agent custode înregistrat la B.V.B. și din doi reprezentanți ai B.V.B. Unul dintre reprezentanții B.V.B. este desemnat de către Directorul General al B.V.B. ca Presedinte al Comisiei.

a) Comisia de Înscriere la Cotă asigură o activitate unitară, ordonată și eficientă de înscriere, promovare, retrogradare și retragere de la Cota Bursei a valorilor mobiliare. Comisia de Înscriere la Cota are următoarele atribuții:

– propune Comitetului B.V.B. înscrierea valorilor mobiliare la Cota Bursei, în cadrul Sectorului valorilor mobiliare emise de persoane juridice române și în cadrul Sectorului Internațional;

– propune Comitetului B.V.B. promovarea și retrogradarea valorilor mobiliare în și din Categoria I a Sectorului valorilor mobiliare emise de persoane juridice române;

– propune Comitetului B.V.B. includerea și excluderea acțiunilor în și din cadrul Categoriei PLUS;

– propune Comitetului B.V.B. acordarea de dispense, în condițiile Regulamentului B.V.B. nr. 3 privind înscrierea valorilor mobiliare la Cota Bursei;

– propune Comitetului B.V.B. retragerea valorilor mobiliare de la Cota Bursei.

În exercitarea atribuțiilor sale, Comisia de Înscriere la Cota emite avize consultative.

b) Comisia de Etică și Conduită urmărește respectarea prevederilor Codului de Etică și Conduită și ale reglementărilor B.V.B., în măsura în care este abilitată prin reglementările respective. Comisia de Etică și Conduită are următoarele atribuții:

– dispune măsurile necesare în vederea investigării de către personalul B.V.B. a împrejurarilor în care s-au săvarsit faptele ilicite la regimul juridic bursier;

– constată săvârsirea faptelor ilicite la regimul juridic bursier date în competența sa potrivit reglementărilor bursiere și Codului de Etică și Conduită;

– propune Directorului General al B.V.B. aplicarea sancțiunilor corespunzatoare faptelor ilicite constatate.

În exercitarea atribuțiilor sale, Comisia de Etică și Conduită emite avize consultative.

c) Comisia de Dezvoltare, Produse Noi susține eforturile de diversificare a tipurilor de operațiuni de bursă și de valori mobiliare care fac obiectul acestora, precum și de imbunatățire a reglementărilor B.V.B. Comisia de Dezvoltare, Produse Noi are următoarele atribuții:

– promovează către Comitetul B.V.B. propuneri și soluții de dezvoltare de produse financiare noi și de operațiuni de bursă noi;

– urmărește efectele rezultate din introducerea acestor produse și operațiuni de bursă;

– coordonează activitățile de implementare și realizare a produselor financiare noi și a operațiunilor de bursă noi.

Actele emise de Comisia de Dezvoltare, Produse Noi sunt:

– rapoarte către Comitetul B.V.B. privind propuneri de produse financiare și operațiuni de bursa noi;

– proiecte de reglementări privind produsele financiare și operațiunile de bursă noi, a caror implementare a fost aprobată în prealabil de Comitetul B.V.B.;

– referate de însoțire privitoare la proiectele menționate la litera b);

– avize consultative solicitate de Comitetul B.V.B.

Fără a mentiona posibilitatea organizării și funcționării în cadrul unei piețe reglementate a unor comisii speciale, apreciem ca și ulterior apariției legii consolidate a pieței de capital aceste comisii vor putea funcționa după modelul clasic al comitetelor directoare din cadrul societăților comerciale, preluând corespunzător din atribuțiile specifice ale consiliului de administrație.

Camera arbitrală a BVB

Pe lânga B.V.B. poate funcționa Camera Arbitrală a B.V.B., instituție permanentă de arbitraj, fără personalitate juridică, independentă, care iși va desfăsura activitatea potrivit propriului regulament de organizare și funcționare adoptat de Comitetul B.V.B. și aprobat de C.N.V.M.

Camera Arbitrala a B.V.B. are ca obiect organizarea soluționării litigiilor izvorâte din operațiuni de bursă, precum și promovarea arbitrajului privat, prin oferirea unor proceduri alternative de rezolvare a diferendelor.

Litigiile dintre intermediari, dintre societățile de servicii de investiții financiare și agenții lor, dintre agenți și cele între clienți și intermediari, izvorâte din operațiuni de bursă, pot fi supuse spre soluționare Camerei Arbitrale a B.V.B. daca parțile au încheiat o convenție arbitrală.

Structura BVB

Directorul General al B.V.B.

Conducerea B.V.B. este încredințată Directorului General, numit de către Comitetul B.V.B.

Directorul General este reprezentantul legal al B.V.B. ca persoana juridică, în fața autoritătilor publice și în relațiile cu persoanele fizice și juridice, române și/sau străine. Acesta exercită competențele de organizare, conducere și pe cele privind funcționarea B.V.B., inclusiv de angajare și salarizare a personalului, autorizare a agenților de bursă, sancționare sau instituire de măsuri cu caracter preventiv asupra societăților de servicii de investiții financiare și a agenților de bursă.

Prin semnatura sa, Directorul General angajează patrimonial B.V.B. ca persoană juridică. Înscrisuile constatând situații sau fapte referitoare la B.V.B., drepturi sau angajamente patrimoniale ale acesteia, care poartă semnatura Directorului General sunt opozabile terților și au forță probantă de act autentic, conținutul lor putând fi infirmat numai prin procedura înscrierii în fals.

În caz de indisponibilitate temporară, suplinirea Directorului General al B.V.B. se face de către persoanele desemnate prin decizia Directorului General.

Directorii Generali Adjuncti

Supravegherea activității unor Directii ale B.V.B. se face în mod nemijlocit de 2 Directori Generali Adjuncti, numiți de Directorul General al B.V.B.

Direcțiile și Serviciile B.V.B.

În structura organizatorică a B.V.B. funcționează Directii și Servicii. Realizarea obiectului de activitate al B.V.B. este legată de și necesită îndeplinirea de către fiecare Direcție a B.V.B. a anumitor responsabilități și activități aferente. Directiile B.V.B. sunt următoarele:

1. Direcția Membri și Emitenți

Serviciul Membri

Serviciul Emitenți

2. Direcția Operațiuni Bursiere și Informațică

Serviciul Tranzacționare și Supravegherea Pieței

Serviciul Registrul Bursei

Serviciul Compensare și Control al Decontării

Serviciul Informațică

3. Direcția Relații cu Publicul și Cercetare-Dezvoltare

Serviciul Relații cu Publicul

Serviciul de Cercetare-Dezvoltare

4. Direcția Juridică

5. Direcția Economică

1. Direcția Membri și Emitenți coordonează activitatea legata de funcționarea societăților membre ale Asociației B.V.B., precum și a societăților emitente înscrise la Cota Bursei. Activitatea direcției se desfășoară prin intermediul a doua servicii: Serviciul Membri și Serviciul Emitenți.

a) Serviciul Membri asigură menținerea unei legături permanente cu membrii Asociației B.V.B., coordonează activitatea de reglementăre a activității membrilor și urmărește activitatea și conduita acestora. Serviciul Membri are următoarele responsabilități:

-Organizează Secretariatul Asociației B.V.B. și al Comitetului B.V.B.;

-Urmărește activitatea bursieră a societăților membre ale Asociației B.V.B.;

-Intreține programul de evidență tehnico-operativă și contabilă utilizat de societățile membre;

-Colaborează la efectuarea activităților de investigare a societăților membre ale Asociației B.V.B. și a agenților;

-Pregatește materialele de reglementare a activității bursiere a societăților membre ale Asociației B.V.B.

b) Serviciul Emitenți asigură facilitățile necesare înscrierii și menținerii la Cota Bursei a valorilor mobiliare aparținând societăților emitente în vederea tranzacționării respectivelor valori, asigură cadrul necesar funcționarii unei piețe transparente, având următoarele responsabilități:

-Efectuează activitățile și operațiile necesare înscrierii, respectiv menținerii la Cota Bursei;

-Colaborează la efectuarea activităților de investigare a societăților emitente și a personalului acestora;

-Pregatește materialele de reglementăre a activității emitenților.

2. Direcția Operațiuni Bursiere și Informațică coordonează activitatea de tranzacționare și supraveghere a pieței, depozitare și înregistrare a valorilor mobiliare, compensare și control al decontării precum și administrarea și întreținerea întregului sistem informațic al B.V.B. Activitatea acesteia se desfășoara prin intermediul a patru servicii: Serviciul Tranzacționare și Supraveghere a Pieței, Serviciul Registrul Bursei, Serviciul de Compensare și Control al Decontării și Serviciul Informațică.

a) Serviciul Tranzacționare și Supravegherea Pieței asigură desfăsurarea activității de tranzacționare și supravegherea pieței, urmărind furnizarea continuă a informațiilor de către societățile emitente. Serviciul are următoarele responsabilități:

– asigură pregătirea participanților pentru desfăsurarea operațiunilor bursiere;

– asigură organizarea sedințelor de tranzacționare;

– desfășoara activitatea necesară dezvoltării sistemelor de tranzacționare;

– supraveghează desfăsurarea tranzacțiilor și a fluctuațiilor pieței;

– supraveghează furnizarea de informații continue;

– colaborează la efectuarea de investigații în legatură cu activitatea de tranzacționare;

– pregatește materialele necesare reglementării integrale a activității de tranzacționare;

– gestionează softul pentru operațiunile bursiere.

b) Serviciul Registrul Bursei asigură ținerea evidenței valorilor mobiliare înscrise în Registrul Bursei, precum și efectuarea transferului dreptului de proprietate asupra valorilor mobiliare înregistrate, în care scop:

– realizează pregătirea Registrului;

– asigură efectuarea activităților specifice de operare în Registru;

– asigură transmiterea de rapoarte către societățile înscrise la Cota Bursei și către societățile membre ale Asociației B.V.B.;

– pregatește materialele necesare reglementării activității de registru și efectuează activitățile de cercetare aferente acestei activități.

c) Serviciul Compensare și Control al Decontării asigură compensarea sumelor rezultate în urma tranzacțiilor efectuate în cadrul B.V.B., precum și urmărirea desfăsurării în condiții optime a activității de decontare. Acest Serviciu:

-Asigură inițializarea procesului de decontare și desfăsurarea activităților de decontare;

-Asigură administrarea Fondului de Garantare;

-Pregatește materialele necesare reglementării activității de decontare și efectuează activitățile de cercetare aferente acestei activități.

d) Serviciul Informațică asigură funcționarea softului de bursă, a calculatorului AS/400, a rețelei de calculatoare, a sistemului informațic de comunicație al B.V.B. cu societățile membre, precum și cu alte sisteme. Serviciul Informațică administrează softul de bursa, calculatorul AS/400, rețeaua și comunicațiile B.V.B.

3. Direcția Relații cu Publicul și Cercetare-Dezvoltare coordonează activitățile referitoare la relațiile B.V.B. cu publicul și cele privind cercetarea și dezvoltarea activităților bursiere. Activitatea Direcției se desfașoara prin intermediul a două servicii: Serviciul Relații cu Publicul și Serviciul Cercetare-Dezvoltare.

a) Serviciul Relații cu Publicul asigură planificarea, organizarea și coordonarea activităților de relații cu publicul și de comunicare. În acest scop, efectuează activitatea de informare și educare a publicului, activitatea de promovare a B.V.B. și activitățile aferente pregătirii și integrarii personalului B.V.B.

b) Serviciul de Cercetare-Dezvoltare stabilește strategia de dezvoltare a pieței bursiere, desfăsurand activități precum: stabilirea formulei de calcul și a componenței indicelui bursier, realizarea de buletine semestriale și rapoarte trimestriale privind activitatea B.V.B., redactarea Buletinului B.V.B., elaborarea strategiei de dezvoltare a B.V.B. În ceea ce privește mecanismul de tranzacționare, instrumentele tranzacționate, sistemul informațic etc.

4. Direcția Juridică asigură cadrul legal necesar desfăsurarii activității membrilor Asociației B.V.B. și a personalului acestei instituții, având următoarele responsabilități: asigură asistenta juridică B.V.B. În raporturile acesteia cu terții și cu privire la raporturile de munca ale personalului B.V.B., efectuează activitățile juridice necesare domeniului bursier și activitatea de informare juridică.

5. Direcția Economică asigură premisele desfăsurarii în mod optim a activității B.V.B. privitoare la evidența financiar-contabilă, selectarea de personal și achiziționarea dotărilor materiale. Direcția Economică efectuează activitățile aferente organizarii B.V.B., activitățile financiare ce privesc B.V.B., activitățile de contabilitate pentru B.V.B., activitățile de organizare a personalului și cele administrative.

Cenzorii și auditorii BVB

Situațiile financiar-contabile ale B.V.B. sunt verificate și certificate de 2 cenzori și 1 auditor financiar, numiți de Adunarea Generală a Asociației B.V.B.

Activitatea acestora se concretizează în rapoarte adresate Comitetului B.V.B. și Asociației B.V.B.

Inspectorul general al BVB

Din partea C.N.V.M., supravegherea și controlul B.V.B., în ceea ce privește administrarea, funcționarea și regimul operațiunilor de bursă și disciplina societăților de servicii de investiții financiare și a agenților acestora, se exercită de către Inspectorul general al B.V.B., angajat al C.N.V.M., numit prin decizia C.N.V.M. pentru o perioadă de 5 ani.

Inspectorul general al B.V.B. iși desfășoară activitatea la sediul B.V.B., care ii asigură mijloacele necesare îndeplinirii atribuțiilor de supraveghere și control.

Inspectorul general are următoarele atribuții:

– participă, fără drept de vot, la Adunarile Generale ale Asociației B.V.B., precum și la sedințele Comitetului B.V.B., putând formula observații și cere ca acestea să fie incluse în procesul-verbal al sedinței;

– supraveghează operațiunile de bursă, având acces liber în toate incintele și la toate documentele, informațiile și evidențele B.V.B.;

– transmite C.N.V.M. constatările sale privind încalcarea dispozitiilor legale, a reglementărilor date în aplicarea acestora și a regulamentelor B.V.B., propunând masurile de luat și sancțiunile de aplicat de către C.N.V.M.;

– propune C.N.V.M. anularea și/sau suspendarea actelor Comitetului B.V.B., ale Președintelui acestuia, precum și ale Directorului General al B.V.B., în situatiile în care le apreciază ca fiind contrare prevederilor O.U.G. 28/2002 sau reglementărilor date în aplicarea acesteia;

– întocmește și transmite C.N.V.M. un raport trimestrial asupra activității B.V.B.

Structura BVB se poate observa în fig. nr. 12:

3.2 Admiterea la Cota BVB

3.2.1. Efecte ale admiterii valorilor mobiliare la B.V.B.

a. Asigurarea atragerii continue de resurse bănești de pe piața de capital

Societățile comerciale pe acțiuni au două surse externe de finanțare a activității: bancile comerciale și piața de capital. Participarea pe piața de capital are ca prima etapă transformarea societății comerciale pe acțiuni din “societate închisa”, în “societate deținută public”, prin realizarea unei oferte publice primare inițiale autorizată de Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare.

Obiectivul cel mai important al unei oferte publice realizată de o societate comercială este atragerea de resurse bănesti de pe piața de capital, prin emisiuni de valori mobiliare noi (acțiuni, obligațiuni, etc.).

Pentru a beneficia în totalitate de avantajele participării sale pe piața de capital, societatea comercială deținută public va menționa în Prospectul de ofertă publică ca în urma încheierii cu succes a ofertei publice de vânzare de valori mobiliare, societatea va face demersuri la Bursa de Valori București în vederea admiterii la Cota sau pentru admiterea la tranzacționare. Admiterea la B.V.B. facilitează orice operațiune ulterioară de atragere de capital de pe piața de capital, emitentul găsind astfel resursele necesare dezvoltării în continuare a activității sale.

Emitenții admiși la cota BVB trebuie să indeplinească cerințele minime prevăzute de regulamentele și procedurile acesteia (transparența prin furnizarea continuă de informații, cerințe financiare, etc.). Din punct de vedere al îndeplinirii acestor cerințe minime, investitorii realizează care sunt diferențele dintre societățile comerciale emitente admise la B.V.B. (admise la Cota sau admise la tranzacționare) și cele neadmise la B.V.B. Ei vor fi tentați să cumpere mai degraba acțiuni ale emitenților admiși la B.V.B., sau care urmeaza a fi admiși, decat ale societăților comerciale închise. Această tendința va facilita societăților deținute public admise la Bursa de Valori București, încheierea cu succes a unei viitoare emisiuni de valori mobiliare și atragerea de resurse bănesti importante de pe piața de capital.

b. Creșterea alternativelor de finanțare

Admiterea la cota BVB aduce cu sine modalități mai practice de finanțare, materializate prin existenta unei game variate de instrumente specifice pieței de capital. În aceasta categorie se situează emisiunile de obligațiuni convertibile sau de acțiuni având atașate “warrante”. Aceste instrumente acordă un drept de cumpărare ulterioară de acțiuni ale emitentului, la un pret prestabilit. Investitorii vor fi mai repede atrași în cumpararea unor astfel de instrumente ce dau drept de cumparare ulterioară de acțiuni admise la Bursa de Valori București decat neadmise, datorită transparenței și accesibilității pe această piața bursieră.

c. Publicitatea gratuită

Sumarul tranzacțiilor din fiecare ședință de tranzacționare, în care apar și denumirile societăților comerciale care au valori mobiliare admise la Bursa de Valori București, este transmis agențiilor de presă interne și internaționale, principalelor ziare și posturi de radio și televiziune din țară.

Toate societățile comerciale care au valori mobiliare admise la cota BVB beneficiază de publicitate gratuită în țară și strainătate, prin următoarele modalități:

apariția denumirii fiecarei societăți comerciale în paginile principalelor ziare și la posturile de televiziune din țară, după fiecare sedința de tranzacționare;

apariția denumirii emitenților admiși la B.V.B. pe rețeaua internațională Down Jones Telerate și Reuters.

d. Creșterea reputației

Reputația de care se bucura societățile comerciale deținute public, care au valori mobiliare admise la cota BVB, poate duce la creșterea segmentului de piața comercială pe care acționează aceste societăți, aceasta fiind un atuu al acestora vis-à-vis de societățile concurente.

Mărirea reputației se poate manifesta direct prin facilitățile comerciale, de creditare și de plata pe care emitentul le poate obține din partea furnizorilor și clienților săi.

Statistica internationala arata ca admiterea la Cota unei burse de valori a valorilor mobiliare emise de o societate deținută public, mărește reputația acesteia și are loc o creștere a prețului acțiunilor acesteia cu o medie de aproximativ 20%.

e. Mărirea fondului comercial

Fondul comercial reprezintă partea din fondul de comert care nu figurează în cadrul celorlalte elemente de patrimoniu, dar care concura la menținerea sau la dezvoltarea potențialului unității. Fondul comercial cuprinde: clientela, vadul comercial, reputația și alte elemente necorporale.

Creșterea reputației societăților comerciale prin admiterea valorilor mobiliare emise la Bursa de Valori București poate fi cuantificabilă și valoarea acesteia se poate înregistra în contabilitate în contul 207 "Fond comercial", sporind astfel valoarea activelor sale.

Fondul comercial se determină ca diferența între valoarea de aport (de utilitate) sau costul de achiziție, după caz, a fondului de comerț și valoarea elementelor de activ înregistrate în conturile corespunzătoare. Fondul comercial, de regula, nu este supus amortizării, dar dacă se constată o depreciere ireversibilă valoarea aceastuia poate fi amortizată.

f. Creșterea lichidității valorilor mobiliare

BVB impune societăților comerciale "deținute public", admise la B.V.B., transparența către publicul larg. Aceste informații ajung la investitorul final, persoana fizica sau juridică, atât direct, cât și prin intermediul studiilor realizate de analiștii și consultanții specializați.

Transparența emitenților, care au valori mobiliare admise la Bursa de Valori București, prin intermediul informațiilor oferite public, contribuie la urmărirea cu ușurința a tranzacțiilor și cotațiilor de pe piața bursieră și atrage investitorii prin accesul facil și echitabil pe aceasta piața de capital, crescând astfel lichiditatea valorilor mobiliare.

Investitorii doresc sa aibă posibilitatea ca în orice moment să-și poată vinde valorile mobiliare deținute, cu un cost cât mai mic și într-un timp cât mai scurt, deci ca valorile mobiliare să posede lichiditate. Acest lucru este realizat de BVB ca piața reglementată și organizată de tranzacționare a valorilor mobiliare admise la Cotă și admise la tranzacționare.

În aceste condiții, investitorii iși focalizează mai rapid atenția asupra societăților comerciale "deținute public" admise la Cotă în primul rând și admise la tranzacționare în al doilea rând.

Aceste aspecte sunt și mai importante în situatia de tranziție în care se află economia românească. Transferul proprietății acțiunilor deținute de stat către investitori, efectuat prin procesul de privatizare, trebuie sa fie realizat în așa fel încat să asigure accesul echitabil al acestora pe piața de capital. Daca piața acestor acțiuni este organizată și daca transferul de proprietate asupra acțiunilor se face prin intermediul unor mecanisme rapide, riguroase, sigure și cu un cost redus, atunci scopul este atins. Astfel, mecanismul bursier are aceste caracteristici, distribuția acțiunilor către investitori putându-se derula în condiții optime. Statul poate găsi în acest mod, pentru majoritatea societăților în care este acționar, lichiditatea necesară încheierii procesului de privatizare.

g. Existenta unei valori recunoscute de piața

g.1. Pentru creditorii societății emitente

Valoarea de piață a acțiunilor arată de fapt modul în care este percepută de public activitatea emitentului. Creditorii potențiali ai emitentului au posibilitatea să compare valoarea contabilă a acțiunilor cu valoarea lor de piața.

Presupunând că emitentul iși desfășoară activitatea în condiții bune, valoarea de piața a acțiunilor sale este mai mare decât valoarea lor contabilă. Față de societățile comerciale “închise”, la care valoarea reala a acțiunilor este greu de cuantificat, societățile comerciale care au acțiunile admise la B.V.B. au o valoare de piață.

În aceste condiții, emitenții pot apela mult mai ușor la credite, deoarece creditorilor le este mai la îndemâna valoarea de piața a acțiunilor, decât aproximarea teoretică pe care trebuie să o efectueze în cazul societăților comerciale închise.

g.2. Pentru creditorii deținatorilor de valori mobiliare

Valorile mobiliare admise la B.V.B. pot fi mai repede acceptate drept garanție pentru creditele acordate de băncile comerciale. Creditorii pot calcula mult mai realist suma pe care o pot împrumuta, marja de risc fiind mai mică. În caz de imposibilitate de rambursare a creditelor, creditorii pot revinde cu mai mare usurință valorile mobiliare admise la B.V.B.. Acest avantaj determină investitorii să cumpere în continuare valorile mobiliare din noile emisiuni ale emitentului respectiv.

g.3. Pentru operațiunile de fuziuni, preluări, etc.

Existența unei valori recunoscute de piața pentru o societate comercială are o mare importanță în operațiunile de fuziuni, preluări sau orice alt fel de relație partenerială de tip “joint-venture”. Analizele ocazionate de aceste operațiuni vor folosi valoarea deja existența și reală data de piața bursieră și nu o valoare contabilă. Acest lucru avantajează mult pe emitentul ale carui acțiuni sunt admise la B.V.B., bineînteles în cazul în care firma iși desfașoară activitatea în bune condiții. Piața reactionează în acest caz pozitiv, ducând la menținerea sau la cresterea prețului de piața al acțiunilor.

Fuziunea este operațiunea prin care două sau mai multe societăți comerciale se combină într-una singură, unindu-și patrimoniile. În urma unei operațiuni de fuziune sau de preluare, acționarii societății absorbite primesc, în schimbul vechilor acțiuni deținute, acțiuni la noua societate sau la societatea absorbantă. În ambele cazuri, trebuie stabilită paritatea de schimb între acțiunile vechi și cele noi. Această operațiune este mult facilitată în cazul existenței deja a unei valori de piața recunoscute.

h. Cointeresarea angajaților prin distribuirea de acțiuni

Metodologia de cointeresare a angajaților cuprinde următoarele variante:

– repartizarea unei părți din profitul net al societății comerciale salariaților, prin constituirea “Fondului de participare a salariaților la profit” și plata ulterioară a acestora prin distribuirea de acțiuni tezaurizate sau acțiuni ale unei noi emisiuni suplimentare;

– acordarea salariaților a unor drepturi de cumpărare preferențială și/sau ulterioară de acțiuni ale emitentului dintr-o emisiune suplimentară de acțiuni.

Aceste două variante de cointeresare a angajaților dau rezultate optime atunci când sunt aplicate de emitenții care au acțiunile admise la Bursa de Valori București. Angajații acestor emitenți pot urmări mult mai bine evoluția pe piața a prețului acțiunilor și a activității, datorită transparenței pieței, evitându-se astfel tensiunile sociale ce ar putea apărea ca urmare a lipsei de informații caracteristice societăților comerciale “închise”.

Plata creditorilor cu acțiuni

Emitenții admiși la Bursa de Valori București au ca modalitate de lichidare a creanțelor către diversi creditori (furnizori, bănci, etc.) acoperirea sumei datoriilor cu echivalentul în acțiuni, aceasta în cazul în care creditorii emitentului sunt de acord cu această variantă.

Lichidarea creanțelor prin plata creditorilor cu acțiuni se poate face datorită existenței unei valori de piață a respectivelor valori mobiliare, cat și folosirii ca mijloc de plată a acestora.

i. Creșterea cotei managerului pe piață

Dacă activitatea emitentului se desfășoară în condiții bune atunci acționarii și potențialii investitori vor interpreta această realizare ca fiind contribuția exclusivă a managerului (sau echipei manageriale). În acest mod va crește prestigiul managerului și implicit cota acestuia pe piața managerilor. De foarte multe ori investitorii sunt atrași să investească pe piața primară sau secundară ghidându-se nu după reputația și rezultatele financiare ale emitentului, ci după reputația managerului.

j. Simplificarea inregistrărilor în registrele acționarilor și obligațiunilor

Conform Legii nr.31/1990 republicată, societățile comerciale pe acțiuni sunt obligate să țină prin grija Consiliului de Administrație următoarele registre: Registrul acționarilor și Registrul obligațiunilor. Prin organizarea Serviciului de Registru de către Bursa de Valori București, aceasta preia obligația ținerii acestor registre.

Emitenții admiși la Bursa de Valori București trebuie să încheie un contract de registru. Acest contract se poate încheia cu Registrul Bursei sau alte societăți de registre independente, autorizate de C.N.V.M., compatibile tehnic cu sistemul B.V.B., cum ar fi: Registrul Roman al Acționarilor sau REGISCO SA. Încheierea unui contract de registru presupune transferarea obligației ținerii evidenței dreptului de proprietate al valorilor mobiliare emise, de la emitent la Registru. Utilizând această facilitate, transferul dreptului de proprietate se efectuează rapid, în siguranță și cu un cost redus. Ținând cont ca activitatea de acționariat pe care trebuie sa o desfăsoare emitentul, în cazul în care participă ca societate comercială deținută public pe piața de capital, capătă o oarecare complexitate și specificitate, ținerea registrelor și efectuarea transferului drepturilor de proprietate de către Registrul Bursei simplifică mult aceste procese.

3.2.2. Eforturi ale admiterii valorilor mobiliare la B.V.B.

a. “Control” suplimentar asupra personalului de conducere al emitentului

Acest “control” suplimentar se manifestă prin semnarea, de către conducerea emitentului, a “Angajamentului de Admitere la Cotă” sau a “Angajamentului de Admitere la Tranzacționare” și prin acceptarea astfel, a restricțiilor, disciplinei și modului de comportare specific impus de reglementările Bursei de Valori București. Admiterea la Bursa de Valori București presupune acceptarea, de către conducerea emitentului, a unor eforturi suplimentare impuse de reglementările B.V.B.

b. Costuri suplimentare

Admiterea la B.V.B presupune plata anumitor comisioane specificate de reglementările Bursei de Valori București. De asemenea, un emitent care are valori mobiliare admise la B.V.B. trebuie să suporte în plus și cheltuielile necesare publicării informațiilor continue și periodice, conform reglementărilor bursiere și ale Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare.

Organizarea admiterii valorilor mobiliare la B.V.B.

Organizarea admiterii valorilor mobiliare la B.V.B. este prezentată schematic în Fig. 13 de mai jos:

3.2.3. Cerințe pentru admiterea valorilor mobiliare la B.V.B.

Cerințele pentru admiterea valorilor mobiliare ale unui emitent la Bursa de Valori București, sunt următoarele:

Secțiunea valori mobiliare admise la Cotă

Sectorul valorilor mobiliare emise de persoane juridice romane

a. Cerințe pentru admiterea valorilor mobiliare la Categoria a II-a (Categoria de bază):

Capital social de cel puțin echivalentul în lei a 2 milioane de EURO, la cursul B.N.R.

Înregistrarea la Oficiul de Evidență a Valorilor Mobiliare din cadrul C.N.V.M.

Libera transferabilitate a valorilor mobiliare.

Valori mobiliare dematerializate, evidențiate prin înscrise în cont la un registratar.

Furnizarea de servicii adecvate către deținatorii de valori mobiliare.

Furnizarea de informații (continue și periodice).

Plata comisioanelor.

Numirea de către emitent a unei persoane de legatură cu Bursa.

Certificarea datelor furnizate de către emitent.

Încheierea Angajamentului de înscriere și menținere la Cota Bursei.

b. Cerințe pentru admiterea/promovarea valorilor mobiliare în Categoria I

Capital social de cel puțin echivalentul în lei a 8 milioane de EURO, la cursul B.N.R.

Îndeplinirea cumulativă a tuturor cerințelor de la categoria a II-a, cu exceptia condiției de capital social, și a cerințelor de la Categoria I.

Perioada de activitate de 3 ani, cu excepția fuziunilor și divizărilor dacă cel puțin una dintre societățile implicate în fuziune sau divizare a desfășurat activitate în ultimii 3 ani.

Cerințe financiare referitoare la profit net în ultimii 2 ani de activitate.

Calitatea conducerii emitentului și alte aspecte legate de activitatea economico-financiară (cash-flow pentru ultimul an de activitate, plan de afaceri pentru următorii 2 ani calendaristici, etc.).

Cerințe de dispersie a valorilor mobiliare (15% pentru acțiuni și 30% pentru obligatiuni).

c. Cerințe pentru includerea acțiunilor în Categoria PLUS

Categoria PLUS este o categorie specială în cadrul careia pot fi incluse acțiunile înscrise atât în categoria a II-a, cât și în cadrul Categoriei I.

Emitentul își asumă printr-un angajament obligația ca, în termen de 3 luni, să convoace adunarea generală extraordinară a acționarilor având pe ordinea de zi modificarea actelor constitutive în sensul:

includerii tuturor normelor cuprinse în Codul de guvernanță corporativă a societăților comerciale ale caror acțiuni sunt incluse în Categoria PLUS.

eliminarii oricăror prevederi contrarii normelor cuprinse în Cod.

Emitentul deține o pagină proprie de Web, accesibilă prin Internet, în care sunt cuprinse cel puțin următoarele informații în limba romană și engleză:

rezultatele financiare anuale, semestriale, trimestriale și toate anexele acestora întocmite atât potrivit legii contabilitații, cît și potrivit Standardelor Internaționale de Contabilitate;

raportul anual, raportul semestrial și rapoartele curente;

convocările și hotărârile AGA;

deciziile consiliului de administrație care pot avea un impact semnificativ asupra prețului de piața;

formularele de procură specială pentru participarea la AGA;

situația cu privire la tranzacțiile prin care administratorii și conducerea executivă achiziționează sau înstrăinează acțiuni deținute de aceștia la societatea comercială emitentă;

orice alte informații cu caracter public pe care Bursa le consideră necesare.

Documente necesare pentru admiterea la Categoria I și Categoria a II-a

Cerere de admitere la Cotă.

Documentul de prezentare al emitentului.

Copii ale Statutului și Contractului de societate și copii ale actelor adiționale de la Registrul Comerțului sau Actul constitutiv al societății.

Copii după Certificatul de Înregistrare și Codul Fiscal al emitentului.

Prospectul de ofertă publică.

Copii după ultima situație financiară anuală, certificată de un auditor financiar și ultima situație financiară semestrială.

Formularul cu date personale și cazierul fiecărui membru al conducerii emitentului și ale persoanei de legatură cu Bursa.

Copie după decizia organelor de conducere ale emitentului privind admiterea valorilor mobiliare la Cotă.

Dovada înregistrării valorilor mobiliare la Oficiul de Evidență a Valorilor Mobiliare eliberată de C.N.V.M.

Angajamentul de admitere și menținere la Cotă.

Dovada plății comisionului de procesare.

Declarația de reprezentare a emitentului în Bursa de către S.S.I.F.

Orice alte documente pe care Bursa le consideră necesare.

Contractul de Registru încheiat cu Bursa sau cu un registru independent.

Dovada plății comisionului de înscriere la Cotă.

Documente necesare pentru admiterea la Categoria PLUS

Cerere de admitere la Categoria Plus.

Agajamentul privind modificarea actelor constitutive.

Orice alte documente pe care Bursa le consideră necesare.

3.2.4. Procesul de admitere la B.V.B.

Admiterea la Cota BVB a valorilor mobiliare ale unei societăți deținute public va fi facută prin intermediul unei societăți de servicii de investiții financiare (SSIF), membră a Asociației Bursei, numita societate “inițiatoare”.

Admiterea la tranzacționare se poate face direct de către societatea comercială deținută public care dorește acest lucru.

Societatea membră inițiatoare

Societatea membră inițiatoare este acea societate membră a Asociației Bursei de Valori București care inițiază și incheie, la cererea emitentului, procedura de admitere la Cota B.V.B.

Societatea membră inițiatoare are următoarele obligații:

Să familiarizeze respectivul emitent cu: activitățile specifice pieței de capital, reglementările Bursei de Valori București, legislația în vigoare;

Să reprezinte societatea emitentă la admiterea valorilor mobiliare ale acesteia la Cota B.V.B.;

Să înainteze toate documentele emitentului, cât și informațiile suplimentare necesare susținerii cererii de admitere la Cota B.V.B.;

Să verifice forma și conținutul tuturor documentelor emitentului necesare admiterii la Cota B.V.B., cât și să facă toate demersurile pentru a se asigura că informațiile furnizate de emitent sunt certe, corecte și suficiente;

Să susțină în fața Comisiei de Înscriere la Cotă admiterea valorilor mobiliare ale respectivului emitent la Cota B.V.B.

Fluxul informațional

Procesul de admitere la Cota Bursei de Valori București este prezentat în Fig. 14.

Tipuri de comisioane percepute pentru admiterea la B.V.B.

Principalele tipuri de comisioane percepute de către Bursa de Valori București sunt prezentate în Fig. 15.

Fig. 15. Tipuri de comisioane percepute de Bursa de Valori București

3.2.5. Cerințe pentru menținerea la Cota Bursei

Categoria I și Categoria a II-a

cunoașterea și îndeplinirea cerințelor reglementărilor Bursei, ale C.N.V.M. și ale altor acte normative care reglementează piața financiară din Romania.

Achitarea comisionului de menținere la Cotă.

Relizarea furnizării informațiilor continue și periodice.

Respectarea permanentă a cerințelor de admitere la Cotă.

Prin derogare, pentru menținerea valorilor mobiliare în cadrul Sectorului valorilor mobiliare emise de persoane juridice romane, emitentul trebuie să îndeplineasca una dintre următoarele cerințe alternative:

pentru Categoria I capitalul social al emitentului reprezintă cel puțin echivalentul în lei a 8 milioane EURO sau media capitalizării bursiere pe ultimele 6 luni este de cel puțin 8 milioane EURO;

pentru Categoria a II a capitalul social al emitentului reprezintă cel puțin echivalentul în lei a 2 milioane EURO sau media capitalizarii bursiere pe ultimele 6 luni este de cel puțin 2 milioane EURO.

f) Stabilirea și informarea Bursei și publicului a datei limită până la care emitentul va efectua plata dividendelor curente cuvenite.

g) plata dividendelor fără privilegii și fără discriminari prin stabilirea unor criterii juste și echitabile.

h) Emitentul valorilor mobiliare admise la Cota Bursei în cadrul Categoriei a II-a a Sectorului valorilor mobiliare emise de persoane juridice române trebuie sa îndeplinească una dintre următoarele cerințe alternative:

înregistrează profit pentru ultimul exercițiu financiar;

înregistrează profit pentru cel puțin 2 exerciții financiare din ultimele 3 exerciții financiare.

Numărul de zile în care nu se înregistrează tranzacții bursiere nu depășește o pătrime din numărul total al zilelor de tranzacționare din cadrul unui an calendaristic. Pentru determinarea numărului de zile în care nu se înregistrează tranzacții nu sunt luate în calcul zilele în care valorile mobiliare au fost suspendate de la tranzacționare din motive care nu sunt imputabile emitentului, incluzând, dar fără a se limita la:

suspendarea tranzacționării în vederea operării modificărilor de capital social;

suspendarea tranzacționării ca urmare a procesului de fuziune sau divizare;

suspendarea tranzacționării în vederea transferului registrului deținătorilor de valori mobiliare;

suspendarea tranzacționării pentru 24 de ore începând cu data întrunirii adunării generale a deținătorilor de valori mobiliare.

Categoria PLUS

respectarea permanentă și cumulativă a cerințelor de admitere la Categoria PLUS și menținere la Cota Bursei în cadrul Categoriei din care provine.

emitentul prezintă analiștilor financiari, consultanților de plasament, societăților de valori mobiliare și publicului investitor perspectivele societății comerciale și situația financiară a acesteia, în cadrul unei intalniri publice organizate cel puțin o data pe an.

in cadrul furnizarii periodice de informații, emitentul va transmite Bursei, suplimentar, următoarele documente:

bilanțul trimestrial termenul de transmitere este de 15 zile de la încheierea trimestrului I, respectiv III al fiecărui an;

planul de activitate care să includă bugetul de venituri și cheltuieli, precum și bugetele de venituri și cheltuieli corespunzătoare fiecărui trimestru; termenul de transmitere este data de 31 martie a fiecărui an;

bilanțul preliminat pentru exercițiul financiar încheiat; termenul de transmitere este data de 31 ianuarie a fiecărui an.

transmiterea situațiilor financiare la Bursă într-o formă realizată potrivit Standardelor Internaționale de Contabilitate, atât în limba română, cât și în limba engleză.

cuprinderea în raportul anual, în mod suplimentar, a următoarelor informații:

identificarea administratorilor independenți, pe baza declarațiilor pe proprie răspundere ale acestora; independența administratorilor are ințelesul prevăzut în Codul de Conducere și Administrare;

prezentarea persoanelor din cadrul serviciului acționariat desemnate pentru a asigura legatura cu investitorii;

prezența fiecărui administrator la ședințe, exprimată procentual.

Comisia de Înscriere la Cotă

Rolul Comisiei de Înscriere la Cotă constă în asigurarea unei activități unitare, ordonate și eficiente de admitere, promovare, retrogradare și retragere de la Cota Bursei a valorilor mobiliare.

Atribuțiile Comisiei sunt următoarele:

propune Comitetului Bursei admiterea valorilor mobiliare la Cota Bursei, în cadrul Sectorului valorilor mobiliare emise de persoane juridice romane și în cadrul Sectorului International;

propune Comitetului Bursei promovarea și retrogradarea valorilor mobiliare în și din Categoria I a Sectorului valorilor mobiliare emise de persoane juridice romane;

propune Comitetului Bursei includerea și excluderea acțiunilor în și din cadrul Categoriei PLUS;

propune Comitetului Bursei, în temeiul și în condițiile art. 36 din Regulamentul B.V.B. nr. 3 privind admiterea valorilor mobiliare la Cota Bursei, acordarea de dispense;

propune Comitetului Bursei retragerea valorilor mobiliare de la Cota Bursei.

Membrii Comisiei sunt numiti și revocati de către Comitetul Bursei.

Hotărârile Comisiei se adoptă cu majoritate de voturi ale membrilor prezenți și vor fi semnate de către Președintele Comisiei speciale sau de către supleantul acestuia. Hotărârile se adoptă prin vot deschis. În caz de egalitate de voturi Președintele Comisiei speciale sau supleantul acestuia, are votul decisiv.

Comisia de Înscriere la Cotă emite avize consultative privind:

admiterea, promovarea sau retrogradarea valorilor mobiliare la sau de la Cota Bursei;

includerea sau excluderea acțiunilor în sau din cadrul Categoriei PLUS;

retragerea valorilor mobiliare de la Cota Bursei.

CAP IV : Proiectarea unui sistem informațional privind cotarea și tranzacționarea la BVB pentru “S.C. MOPAN MURES S.A.”

Pentru a putea avea acces la piața de capital, Mopan S.A. va încheia un contract de intermediere cu o societate de servicii de investiții financiare (SSIF) : FINANCIAL INVESTMENTS. Acest lucru îi va permite cotarea pe piața de capital în România (piața bursieră), cât și tranzacționarea acțiunilor pe această piață.

Orice tranzacție efectuată de un agent economic pe piața de capital implică intermedierea tranzacției de către o societate specializată (SSIF). Pentru toate operațiile efectuate în numele și la ordinul clientului, SSIF va percepe un comision stabilit prin contractul de intermediere financiară.

Comisionul este diferit în funcție de activitățile prestate:

cotare pe piața de capital;

emitere/retragere pe piața de capital;

tranzacționare pe piața de capital.

SSIF va administa portofoliul detinut de S.C. Mopan S.A. (acțiuni deținute de societate în nume propriu) la ordinul acesteia.

Modelarea globală

Bursa este piața pe care se oferă și se cumpără se vând mărfuri sau valori mobiliare în funcție de anumite proceduri speciale.

Prin bursă privită ca instituție se concentrează cererea și oferta de valori mobiliare prin intermediul unor operațiuni de negociere, contractare și executare a unor contracte într-un sistem deschis, în concordanță cu un regulament acceptat și cunoscut de către agenții economici.

Funcțiile bursei de valori mobiliare sunt următoarele:

Sincronizarea pentru o anumită piață și dată calendaristică a ofertei și cererii de valori mobiliare;

Gestiunea ordinelor de vânzare / cumpărăre emise de către clienți prin derularea tranzacțiilor de valori mobiliare;

Cotarea și circulația liberă a valorilor mobiliare la un curs dependent de interesul clienților pentru achiziția unor anumite valori imobiliare, fapt dependent strict de competitivitatea economico-financiară a clienților emitenți, elemente corelate cu valoarea de piață a titlurilor mobiliare,

Reflectarea operativă a cursului valorilor mobiliare înregistrate zilnic la cota bursei;

Evidențierea conjuncturii economice în raport cu factorii specifici și externi ai pieței de valori mobiliare;

În sinteză, putem spune că o bursă de valori are rolul principal de a tranzacționa cu hârtii de valoare emise de către agenții economici, prin plasarea efectuată de către agenții de schimb datorită caracterului negociabil al acestor hârtii de valoare.

Intermedierea de valori mobiliare se realizează de către societățile de valori mobiliare – SSIF, autorizate de către CNVM, în forme juridice de societăți pe acțiuni, cu obiectul de activitate constând exclusiv în intermedierea de valori mobiliare (acțiuni, obligațiuni, contracte la termen, opțiuni etc.). SSIF realizează practic activitatea de intermediere prin agenții de valori mobiliare, persoane ce acționează în numele și pe contul SSIF de la care au primit ordine de tranzacții.

SSIF acționează la bursă în două moduri principale:

intermediar: SSIF se numește broker și poate vinde sau cumpără în contul clienților bursei, obținând în schimb un comision practicat;

cont propriu: SSIF se numește dealer, poziție în care acesta deține un act propriu de acțiuni, pe care le poate tranzacționa în contul propriu, prin operațiuni de vânzare/ cumpărăre.

FIG. 16: Fluxurile informaționale existente intre emitentul VM, SSIF inițiatoare și BV

Notații:

DNC – documentație necesară cotării;

DIC – documente de înscriere la cotă;

CP – comision de procesare;

NR – notă de recomandare;

CIC – comision de înscriere;

DIC – decizie de înscriere la cotă;

CR – comision pentru registru;

DRA – dischetă cu registrul acționarilor;

COR – contract de registru;

RBV – registrul BV;

CBV – cota BV.

Obiectivele SIBV:

SIBV trebuie să furnizeze indicatorii fundamentali (cursul valorilor mobiliare, indicele bursier etc.) prin care se evidențiază starea conjuncturală a economiei naționale, astfel încât bursa de valori să îndeplinească funcțiile sale esențiale.

SIBV are în mod concret următoarele obiective:

Tabel nr. 36

Rolul Bursei de Valori București este:

de a furniza o piață organizată pentru tranzacționarea valorilor mobiliare;

de a contribui la creșterea lichidității valorilor mobiliare prin concentrarea în piață a unui volum cât mai mare de valori mobiliare;

de a contribui la formarea unor prețuri care să reflecte în mod corespunzător relația cerere-ofertă;

de a disemina aceste prețuri către public.

Principiile care guvernează Bursa de Valori București ca piață organizată de valori mobiliare sunt:

Accesibilitate – Bursa este angajată să asigure acces egal pentru societățile membre și respectiv pentru societățile emitente listate la Bursă.

Informare – Bursa este angajată să asigure permanent agenților de bursă și investitorilor, suficientă informație despre societățile tranzacționate și despre prețurile valorilor mobiliare emise de acestea.

Etica pieței – Bursa este angajată să asigure ca piață valorilor mobiliare funcționează într-un mod care sporește încrederea utilizatorilor, autoritaților și publicului larg în general.

Neutralitate – Bursa este angajată să acționeze neutru și să-și mențină integritatea în relația cu toți participanții la piață, precum și cu alte instituții sau organizații care supraveghează sau operează în piața de capital.

Modelarea conceptuală

Intrările și ieșirile sistemului

Intrările și ieșirile SIBV au în vedere specificul activităților desfășurate la Bursa de Valori București, cerințele și restricțiile specificate în legislația economică în vigoare, solicitările informaționale ale conducerii Bursei de Valori, ale compartimentelor funcționale din interiorul acesteia, particularitățile de organizare și funcționare ale sistemului informațional actual, în corelație cu specificul și spiritul obiectivelor SIBV definite anterior.

Intrările sistemului

Tabel nr. 37

Ieșirile sistemului

Tabel nr. 38

Modelul conceptual de comunicație

MCC asociat SIBV are rolul de a arăta actorii interni, externi, precum și fluxurile informaționale și succesiune acestora în vederea realizării tranzacțiilor bursiere.

Actorii implicați în derularea acestor tranzacții bursiere sunt următorii:

actorii interni (din structura organizațională a bursei de valori):

departamentul Compensare – control;

departamentul Tranzacții și supraveghere;

departamentul Registru.

actorii externi sunt formați din următoarele tipuri:

societăți bancare și creditoare;

SSIF cumpărătoare;

SSIF vânzătoare;

Clientul cumpărător;

Clientul vânzător.

MCC esențial desfășurat la nivelul unei burse de valori arată derularea a două tipuri de fluxuri informaționale:

Fluxuri informaționale orizontale declanșate pe relația clientul vânzător -> SSIF vânzător (broker) -> BV -> SSIF cumpărător (broker) -> clientul cumpărător

Fluxuri informaționale verticale sunt la rândul lor de două tipuri

BV -> societate bancară de decontare;

Departamentele de compensare –control -> Tranzacții supraveghere

->Registre.

Tabel nr. 39

Modelul conceptual de date

Modelul conceptual de date asigură determinarea tipurilor de atribute, entități, relații chei primare și cardinalitatea așa cum se poate vedea în graficul următor:

FIG. 18: MCD

Tabel nr. 40

Modelul conceptual de prelucrare

Modelul conceptual de prelucrare are rolul de a arăta, pentru fiecare activitate bursieră, procesele complexe, structurarea acestora în procese elementare, evenimentele de intrare / ieșire, sincronizările și regulile de gestiune folosite la nivelul unei burse de valori.

FIG. 19: MCP

Modelarea logică

Dicționarul atributelor

Tabel nr. 41

Modelul logic de comunicație

Modelul logic de comunicație se referă la modul de organizare logică a datelor în cadrul sistemului informatic.

Se va folosi:

arhitectură client server la nivel 1

SGBDR – Acces 2000

Limbaj de interogare SQL 7.0

1 – Interogare

2 – Prelucrare

3 – Transmitere rezultat

4.3.2 Modelul logic de date

Modelul logic de date asigură determinarea entitaților logice și a relațiilor dintre aceste entități.

Modelarea logică a prelucrărilor

Prin modelul logic de prelucrare sunt definite, pentru fiecare activitate în parte, fazele acțiunile actorii, frecvențele de prelucrare și tipurile de prelucrări anticipate (automate –A, manuale – M).

MLP rezultă din transformarea MCP prin stabilirea conversiilor dintre elementele specifice MCP și MLP. Astfel, conversia de la MCP la MLP este prezentată succint în tabelul următor:

Tabel nr. 42

Modelul logic de prelucrare

Tabel nr. 43

Modelarea fizică

Modelul fizic de comunicație

Arată dispunerea și conectarea fizică a echipamentelor.

Ca tipuri de rețele fundamentale, se cunosc:

rețea de tip magistrală (BUS)

rețea de tip inel (RING)

rețea de tip stea (STAR)

rețea de tip arbore

De regulă, nu există o structură omogenă, ci se folosește o structură eterogenă, în funcție de spatiul disponibil, costuri și cerințele de mentenență.

Vom folosi o rețea de tip STAR, care prezintă avantajul unei intrețineri mai facile. Dacă o statie de lucru se defectează, nu va fi influentața funcționarea celorlalte calculatoare. Ca dezavantaj este costul mai mare de instalare fizică.

Se constată existența câte unui post de lucru pentru fiecare departament al firmei.

Trebuie facută diferențierea între MLC și MFC, primul model urmărind arhitectura datelor, modul lor de organizare, pe când cel de-al doilea model va urmări modul de dispunere fizică a echipamentelor.

Modelul fizic de date

Arată structura fizică a datelor și gruparea lor în cadrul entităților fizice. Se obține din MLD, la care se vor specifica tipul și lungimea fiecărui atribut și condițiile de validare.

CAP V: CONCLUZII

Cercetările efectuate și experiența practică acumulată au condus la formularea mai multor metode și metodologii de proiectare a sistemelor informaționale, dorința scurtării duratei ciclului de proiectare-realizare și obținere a unor sisteme de calitate superioară cu cheltuieli cât mai reduse.

Dezvoltarea și diversificarea rapidă a echipamentelor electronice de calcul, conjugată cu extinderea domeniilor de utilizare a informațicii, au impulsionat aceste eforturi prin realizarea unor noi strategii de proiectare și realizare.

Un sistem informațional eficient presupune că se îndeplinesc urmatoarele condiții :

conducerea unității beneficiare primește informații pertinente, reale, corespunzătoare cantitativ și calitativ, utilizate pentru fundamentarea deciziilor operaționale, tactice și strategice;

asigurarea unui optim de informații pentru conducerea compartimentelor funcționale implicate, inclusiv pentru organismele economice externe unității;

utilizarea unui volum minim de resurse financiare, umane și materiale pentru atingerea parametrilor sistemului proiectat.

Perfecționarea sistemului informațional presupune:

– folosirea de echipamente de tehnică de calcul care să permită înregistrarea directă pe suportul magnetic a datelor de intrare la locul și în momentul producerii fenomenelor și proceselor economice care le generează;

– perfecționarea programelor și a tehnicilor de operare că urmare a evoluției sistemului de operare;

– optimizarea și parametrizarea programelor care să asigure portabilitatea acestora în vederea asigurării posibilității exploatării acestora în diverse variante de utilizare;

– creșterea performanțelor sistemelor de calcul și dezvoltarea configurației electronice prin utlizarea de noi tipuri de echipamente (rețele de calculatoare).

* * *

Societățile comerciale pe acțiuni au două surse externe de finanțare a activității: bancile comerciale și piața de capital. Participarea pe piața de capital are ca prima etapă transformarea societății comerciale pe acțiuni din “societate închisa”, în “societate deținută public”, prin realizarea unei oferte publice primare inițiale autorizată de Comisia Naționala a Valorilor Mobiliare.

Obiectivul cel mai important al unei oferte publice realizată de o societate comercială este atragerea de resurse bănești de pe piața de capital, prin emisiuni de valori mobiliare noi (acțiuni, obligațiuni, etc.).

Pentru a beneficia în totalitate de avantajele participării sale pe piața de capital, societatea comercială deținută public va menționa în Prospectul de ofertă publică ca în urma încheierii cu succes a ofertei publice de vânzare de valori mobiliare, societatea va face demersuri la Bursa de Valori București în vederea admiterii la Cotă sau pentru admiterea la tranzacționare. Admiterea la B.V.B. facilitează orice operațiune ulterioară de atragere de capital de pe piața de capital, emitentul găsind astfel resursele necesare dezvoltării în continuare a activității sale.

Bursa este piața pe care se oferă și se cumpără, se vând mărfuri sau valori mobiliare în funcție de anumite proceduri speciale.

Reputația de care se bucură societățile comerciale deținute public, care au valori mobiliare admise la cota BVB, poate duce la creșterea segmentului de piață comercială pe care acționează aceste societăți, aceasta fiind un atu al acestora vis-à-vis de societățile concurente.

S.C. Mopan S.A. beneficiaza în cadrul Bursei de Valori de următoarele:

Sincronizarea pentru o anumită piață și dată calendaristică a ofertei și cererii de valori mobiliare;

Gestiunea ordinelor de vânzare / cumpărăre emise de către clienți prin derularea tranzacțiilor de valori mobiliare;

Cotarea și circulația liberă a valorilor mobiliare la un curs dependent de interesul clienților pentru achiziția unor anumite valori imobiliare, fapt dependent strict de competitivitatea economico-financiară a clienților emitenți, elemente corelate cu valoarea de piață a titlurilor mobiliare,

Reflectarea operațivă a cursului valorilor mobiliare înregistrate zilnic la cota bursei;

Evidențierea conjuncturii economice în raport cu factorii specifici și externi ai pieței de valori mobiliare.

Orice operație efectuată de un agent economic pe piața de capital implică intermedierea de către o societate specializată. Intermedierea se realizează de către societățile de servicii de investiții financiare – SSIF.

Pentru a putea avea acces la piața de capital, S.C. Mopan S.A. va încheia un contract de intermediere cu o societate de servicii de investiții financiare (SSIF) : FINANCIAL INVESTMENTS. Acest lucru îi va permite cotarea pe piața de capital în România (piața bursieră), cât și tranzacționarea acțiunilor pe această piață.

SSIF va administa portofoliul detinut de S.C. Mopan S.A. (acțiuni deținute de societate în nume propriu) la ordinul acesteia în calitate de intermediar, numindu-se broker, obținând în schimb un comision practicat.

Un astfel de sistem informațional privind cotarea și tranzacționarea la BVB pentru orice societate comerciala reprezintă un avantaj în obtinerea unor surse externe de finanțare a activității.

În sinteză, putem spune că o bursă de valori are rolul principal de a tranzacționa cu hârtii de valoare emise de către agenții economici, prin plasarea efectuată de către agenții de schimb datorită caracterului negociabil al acestor hârtii de valoare.

ANEXE

Imagini aplicație:

BIBLIOGRAFIE

1. Anghelache, G., Dardac,N., Stancu,I., "Piețe de capital și burse de valori", Editura Adevărul, București, 1992

2. Basno, C., Dardac, N., Floricel, C., “Monedă, credit, banci”, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1994

3. Floricel, C., "Relații și tehnici financiar-monetare internaționale", Editura Didactică și Pedagogică, București,1994

4. Eitement, W., "Futures Options and Derivate Securities", New York, 1989

5. Levine, P. & colectiv, "Sisteme expert în întreprindere", Editura Tehnică, București, 1993

6. Manole, V. și colaboratorii, “Agromarketing. Editia a II-a”, Editura ASE, București, 2003

7. Moga, T., Radulescu, C., “Fundamentele managementului”, Editura ASE, București, 2004

8. Radu, I., "Informatică managerială", București, 1996

9. Reynolds, G., "Informations systems for managers",West publising company, St. Paul, 1992

10. Rosca, I. & colectiv, "Proiectarea sistemelor informatice financiar-contabile", Editura Didactică și Pedagogică, București, 1993

11. Rosca, I., Zaharie, D., "Proiectarea sistemelor informatice financiar-contabile", A.S.E., București, 2000

12. The IBS Market Report 2001, 2001, 2002

13. The Who, What, Where Guide to Back Office Systems and Suppliers 1999, 2000, 2001, 2002

14. Turcu, I., “Operațiuni și contracte bancare”,București 1994

15. Voicu, R., Nastase, M., Dobre, I., Organizarea și strategia dezvoltării unităților agricole – caiet de lucrări applicative – ediția a II-a”, Editura ASE, București, 2003

16. Wilkinson, J.,"Accounting and Information Systems", John Wiley & Sons Inc., 1986

17. Zaharie, D., Nastase,P.,"Sisteme expert de gestiune", Editura Romcart, București, 1993

18. Zahiu, L., Nastase M., “Economia întreprinderii”, Editura ASE, București, 2004

19. BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI “Instrumente de plată”, octombrie 1994

20. ***** “Regulament privind compensarea multilaterală a plăților interbancare fără numerar pe suport de hartie”, București 1994

=== celita10 ===

Imagini aplicatie:

=== celita11 ===

Imagini aplicatie:

=== celita12 ===

Imagini aplicatie:

=== celita2 ===

Indicatori de bonitate financiara