Proiectarea Unui Sistem Informatic Privind Incasarea Si Distributia Produselor LA Sc

CUPRINS

1. TEORIA BAZELOR DE DATE …………………………………………………………………………………. …3

1.1. Noțiuni generale ale bazelor de date……………………………………………………………………….3

1.2. Clasificarea bazelor de date…………………………………………………………………………………..4

1.3. Sisteme de gestiune a bazelor de date…………………………………………………………………….6

1.3.1. Activitățiile asigurate de SGBD………………………………………………….6

1.3.2. Obiectivele unui SGBD…………………………………………………………7

1.3.3. Funcțiile unui SGBD…………………………………………………………….7

1.3.4. Arhitectura unui SGBD…………………………………………………………7

1.4. Securitatea și protecția datelor în bazele de date………………………………………………………8

1.5. Gestionarul,administratorul și utilizatorul bazei de date……………………………………………9

1.6. Proiectarea bazei de date……………………………………………………………………………………..10

2. MENIUL DE PROGRAMARE VISUAL FOXPRO………………………………………………………….11

2.1. Definire…………………………………………………………………………………………………………….11

2.2. Mediul FoxPro…………………………………………………………………………………………………..12

2.2.1. Bara de meniu………………………………………………………………………………………13

2.2.2. Bara de unelte………………………………………………………………………………………13

2.3. Modulul de lucru-meniu sistem……………………………………………………………………………14

2.4. Modulul de lucru prin comenzi…………………………………………………………………………….16

3. ANALIZA SISTEMULUI INFORMATIC LA S.C. FIRST LOGISTICS S.A………………………17

3.1. Analiza sistemului informatic………………………………………………………………………………17

3.2. Prezentarea generală a unitatii analizate………………………………………………………………..19

3.2.1. Modul de constituire……………………………………………………………………………..19

3.2.2. Profilul activitatii………………………………………………………………………………….19

3.3. Analiza structurii organizatorice…………………………………………………………………………..20

3.4. Prezentarea sistemului informatic existent…………………………………………………………….21

3.5. Investigarea sistemului informațional existent……………………………………………………….22

3.5.1. Inventarul documentelor……………………………………………………………………….23

3.5.2. Flowchart……………………………………………………………………………………………23

3.6. Diagramele fluxurilor de date……………………………………………………………………………..25

3.6.1. Diagrama de compoziție……………………………………………………………………….25

3.6.2. Diagrama fluxului de date…………………………………………………………………….26

3.7. Determinarea diagramelor entitate-relație…………………………………………………………….27

3.8. Prezenatarea critică a sistemului informațional existent………………………………………….28

4. PROIECTAREA SISTEMULUI INFORMATIC LA S.C.FIRST LOGISTICS S.A ……………..29

4.1. Proiectarea intrarilor…………………………………………………………………………………………29

4.2. Proiectarea iesirilor…………………………………………………………………………………………..30

4.3. Proiectarea interfetei cu utilizatorii sistemului……………………………………………………..31

4.4. Proiectarea bazei de date……………………………………………………………………………………31

4.5. Proiectarea securitatii sistemului………………………………………………………………………..32

4.6. Prezentarea programului………………………………………………………………………………….. 32

5.CONCLUZII………………………………………………………………………………………………………………….45

CAPITOLUL 1: TEORIA BAZELOR DE DATE

1.1. NOTIUNI GENERALE ALE BAZELOR DE DATE

O bază de date reprezintă un ansamblu de date integrat, anume structurat și dotat cu o descriere a acestei structuri. Descrierea structurii poartă numele de dicționar de date sau metadate și crează o interdependență între datele propriu-zise și programe.

Baza de date poate fi privită ca o colecție de fișiere interconectate care conțin nucleul de date necesare unui sistem informatic. Astfel, poate fi considerată drept un model al unor aspecte ale realității unei unități economice, modelată prin intermediul datelor. Diferitele obiecte din cadrul realității ce prezintă interes sunt denumite clase sau entități. Pentru aceste obiecte sunt achiziționate și memorate date referitoare la diferite caracteristici (atribute). Baza de date se constituie ca un ansamblu intercorelat de colecții de date, prin care se realizează reprezentarea unei realități.²

Datele constituie orice mesaj primit de un receptor, sub o anumtă formă;

Informațiile reprezintă cantitatea de noutate adusă de un mesaj din exterior;

Fișierul este un ansamblu de înregistrări fizice, omogene din punct de vedere al conținutului și al prelucrării;

Inregistrare fizică este o unitate de transfer între memoria internă și cea externă a calculatorului;

Inregistrare logică este unitatea de prelucrare din punct de vedere al programului utilizator.

O baza de date trebuie să asigure:

abstractizarea datelor (baza de date fiind un model al realității);

integrarea datelor (baza de date este un ansamblu de colecții de date intercorelate, cu redundanță controlată);

integritatea datelor (se referă la corectitudinea datelor încărcate și manipulate astfel încât să se respecte restricțiile de integritate);

securitatea datelor (limitarea accesului la baza de date);

partajarea datelor (datele pot fi accesate de mai mulți utilizatori, eventual în același timp);

independența datelor (organizarea datelor să fie transparentă pentru utilizatori, modificările în baza de date să nu afecteze programele de aplicații).

O baza de date este un ansamblu de date:

structurate;

neredundante;

coherente;

independente de orice program de aplicație;

direct accesibile dupa mai multe criterii.³

Arhitectura bazelor de date evidentează componentele acestora:

baza de date propriu-zisă, în care se memorează date;

sistemul de gestiune a bazei de date, care realizează gestiunea și prelucrarea complexă a datelor;

un dicționar al bazei de date, (metabaza de date), ce conține informații despre date, despre structura acestora, statistici, documentație;

mijloacele hard utilizate, (comune sau specializate);

reglementari administartive, destinate bunei functionari a sistemului;

personalul implicat, (utilizatori finali, administrator, programatori, operatori).

Nivelul de organizare a datelor într-o bază de date:

nivelul conceptual (global) – exprimă viziunea administratorului bazei de date asupra datelor. Acestui nivel îi corespunde structura conceptuală (schema) a bazei de date, prin care se realizează o descriere a tuturor datelor, într-un mod independent de aplicații, ce face posibilă administrarea datelor.

nivelul logic – exprimă viziunea programatorului de aplicație asupra datelor. La acest nivel se realizează o descriere a datelor corespunzătoare unui anumit program de aplicație.

nivelul fizic – care exprimă viziunea inginerului de sistem asupra datelor. Corespunde schemei interne a bazei de date prin care se realizează o descriere a datelor pe suport fizic de memorie.

Nivelele de independentă a datelor sunt:

idependența fizică asigură posibilitatea modificarii schemei fizice a datelor, fără ca aceasta să oblige la modificarea schemei conceptuale, schemei logice și a programelor aplicație;

independența logică asigură posibilitatea modificarii schemei conceptuale a datelor, fara ca aceasta să oblige la modificarea schemei logice și a programelor aplicație;

independența fată de strategiile de acces permite programului să precizeze data de accesat nu modul cum se accesează această dată.

1.2. CLASIFICAREA BAZELOR DE DATE

Se pot lua în considerare mai multe criterii de clasificare ale sistemelor de baze de date: ²

Clasificarea dupa modelul de date:

Majoritatea sistemelor de baze de date actuale sunt realizate în modelul de date relațional sau în modelul de date orientat obiect. Dezvoltarea continuă a acestor modele a condus către o nouă categorie de baze de date numite obiect-relaționale, care combină caracteristicile modelului relațional cu caracteristicile modelului orientat obiect.

Modelul de baza relational -se bazează pe notiunea de relație din matematică care corespunde unei entități de același tip și are o reprezentare ușor de înțeles și de manipulat, ce constă dintr-un tabel bidimensional, compus din linii și coloane.

Modelul de date orientat obiect: este un concept unificator în știința calculatoarelor, fiind aplicabil în programare, în proiectarea hardware, a interfețelor, a bazelor de date etc.

Sistemele de baze de date orientate obiect se bazează pe limbaje de programare orientate obiect cu capacități de persistență, în care datele sunt independente de timpul de viață al programelor care le creează sau accesează, prin memorare pe suport magnetic

Caracteristicile importante ale modelului orientat obiect sunt: abstractizarea, moștenirea, încapsularea, modularizarea.

Modelul de date obiect-relațional: reprezintă extinderea modelului relațional cu caracteristici ale modelului obiect, extindere necesară pentru realizarea bazelor de date care definesc și prelucrează tipuri de date complexe.

În esență, modelul obiect-relațional păstrează structurarea datelor în relații (reprezentate ca tabele), dar adaugă posibilitatea definirii unor noi tipuri de date pentru domeniile de valori ale atributelor.

Modelul de date ierarhic: o bază de date se reprezintă printr-o structură ierarhică de înregistrări de date (records) conectate prin legături (links). Modelul ierarhic a fost primul model folosit pentru dezvoltatea bazelor de date.

Schema conceptuală a unei baze de date în modelul ierarhic se reprezintă printr-un număr oarecare de scheme ierarhice.

Modelul de date retea: folosește o structură de graf pentru definirea schemei conceptuale a bazei de date; nodurile grafului sunt tipuri de entități (înregistrări, records), iar muchiile grafului reprezintă în mod explicit asocierile (legăturile, links) dintre tipurile de entități.

La fel ca și modelul ierarhic, dezavantajul principal al modelului rețea este acela că fiecare interogare trebuie să fie prevazută încă din faza de proiectare, prin memo

O baza de date trebuie să asigure:

abstractizarea datelor (baza de date fiind un model al realității);

integrarea datelor (baza de date este un ansamblu de colecții de date intercorelate, cu redundanță controlată);

integritatea datelor (se referă la corectitudinea datelor încărcate și manipulate astfel încât să se respecte restricțiile de integritate);

securitatea datelor (limitarea accesului la baza de date);

partajarea datelor (datele pot fi accesate de mai mulți utilizatori, eventual în același timp);

independența datelor (organizarea datelor să fie transparentă pentru utilizatori, modificările în baza de date să nu afecteze programele de aplicații).

O baza de date este un ansamblu de date:

structurate;

neredundante;

coherente;

independente de orice program de aplicație;

direct accesibile dupa mai multe criterii.³

Arhitectura bazelor de date evidentează componentele acestora:

baza de date propriu-zisă, în care se memorează date;

sistemul de gestiune a bazei de date, care realizează gestiunea și prelucrarea complexă a datelor;

un dicționar al bazei de date, (metabaza de date), ce conține informații despre date, despre structura acestora, statistici, documentație;

mijloacele hard utilizate, (comune sau specializate);

reglementari administartive, destinate bunei functionari a sistemului;

personalul implicat, (utilizatori finali, administrator, programatori, operatori).

Nivelul de organizare a datelor într-o bază de date:

nivelul conceptual (global) – exprimă viziunea administratorului bazei de date asupra datelor. Acestui nivel îi corespunde structura conceptuală (schema) a bazei de date, prin care se realizează o descriere a tuturor datelor, într-un mod independent de aplicații, ce face posibilă administrarea datelor.

nivelul logic – exprimă viziunea programatorului de aplicație asupra datelor. La acest nivel se realizează o descriere a datelor corespunzătoare unui anumit program de aplicație.

nivelul fizic – care exprimă viziunea inginerului de sistem asupra datelor. Corespunde schemei interne a bazei de date prin care se realizează o descriere a datelor pe suport fizic de memorie.

Nivelele de independentă a datelor sunt:

idependența fizică asigură posibilitatea modificarii schemei fizice a datelor, fără ca aceasta să oblige la modificarea schemei conceptuale, schemei logice și a programelor aplicație;

independența logică asigură posibilitatea modificarii schemei conceptuale a datelor, fara ca aceasta să oblige la modificarea schemei logice și a programelor aplicație;

independența fată de strategiile de acces permite programului să precizeze data de accesat nu modul cum se accesează această dată.

1.2. CLASIFICAREA BAZELOR DE DATE

Se pot lua în considerare mai multe criterii de clasificare ale sistemelor de baze de date: ²

Clasificarea dupa modelul de date:

Majoritatea sistemelor de baze de date actuale sunt realizate în modelul de date relațional sau în modelul de date orientat obiect. Dezvoltarea continuă a acestor modele a condus către o nouă categorie de baze de date numite obiect-relaționale, care combină caracteristicile modelului relațional cu caracteristicile modelului orientat obiect.

Modelul de baza relational -se bazează pe notiunea de relație din matematică care corespunde unei entități de același tip și are o reprezentare ușor de înțeles și de manipulat, ce constă dintr-un tabel bidimensional, compus din linii și coloane.

Modelul de date orientat obiect: este un concept unificator în știința calculatoarelor, fiind aplicabil în programare, în proiectarea hardware, a interfețelor, a bazelor de date etc.

Sistemele de baze de date orientate obiect se bazează pe limbaje de programare orientate obiect cu capacități de persistență, în care datele sunt independente de timpul de viață al programelor care le creează sau accesează, prin memorare pe suport magnetic

Caracteristicile importante ale modelului orientat obiect sunt: abstractizarea, moștenirea, încapsularea, modularizarea.

Modelul de date obiect-relațional: reprezintă extinderea modelului relațional cu caracteristici ale modelului obiect, extindere necesară pentru realizarea bazelor de date care definesc și prelucrează tipuri de date complexe.

În esență, modelul obiect-relațional păstrează structurarea datelor în relații (reprezentate ca tabele), dar adaugă posibilitatea definirii unor noi tipuri de date pentru domeniile de valori ale atributelor.

Modelul de date ierarhic: o bază de date se reprezintă printr-o structură ierarhică de înregistrări de date (records) conectate prin legături (links). Modelul ierarhic a fost primul model folosit pentru dezvoltatea bazelor de date.

Schema conceptuală a unei baze de date în modelul ierarhic se reprezintă printr-un număr oarecare de scheme ierarhice.

Modelul de date retea: folosește o structură de graf pentru definirea schemei conceptuale a bazei de date; nodurile grafului sunt tipuri de entități (înregistrări, records), iar muchiile grafului reprezintă în mod explicit asocierile (legăturile, links) dintre tipurile de entități.

La fel ca și modelul ierarhic, dezavantajul principal al modelului rețea este acela că fiecare interogare trebuie să fie prevazută încă din faza de proiectare, prin memorarea explicită a legăturilor între tipurile de entități. În plus, complexitatea reprezentării datelor în modelul rețea este deosebit de ridicată, iar programatorii trebuie să o cunosască pentru a putea realiza aplicațiile necesare.

Clasificarea dupa numarul de utilizatori:

Majoritatea sistemelor de baze de date sunt sisteme multiutilizator, adică permit accesul concurent (în acelați timp) a mai multor utilizatori la aceeași bază de date. Există și un număr redus de sisteme monoutilizator, adică suportă accesul doar al unui utilizator (la un moment dat).

Clasificare dupa numarul de stații pe care este stocată baza de date:

Există două categorii de sisteme de baze de date: centralizate și distribuite.

Un sistem de baze de date centralizat (Centralized Database System) este un sistem de baze de date în care datele și sistemul de gestiune sunt stocate pe un singur calculator.

Un sistem de baze de date distribuit (Distributed Database System) poate avea atât datele, cât și sistemul de gestiune, distribuite pe mai multe calculatoare interconectate printr-o rețea de comunicație.

Depozite de date (Datawarehouse) : un nou concept s-a impus în ultimii ani în domeniul

bazelor de date și anume cel al depozitelor de date. Scopul depozitelor de date este de a îmbunătăți performanțele proceselor de asistare a deciziilor bazate pe date.

2Depozitul de date reprezintă deci fondul unitar de date al unei organizații economice, destinate funadamentării deciziilor. Spre deosebire de o bază de date operatională, depozitul de date este organizat în raport cu caracteristicile proceselor economice din organizat.

1.3. SISTEME DE GESTIUNE A BAZELOR DE DATE

Sistemele de gestiune a bazalor de date(SGBD) sunt sisteme informatice specializate în stocarea și prelucrarea unui volum mare de date, numărul prelucrărilor fiind relativ mic.

Termenul de bază de date se va referi la datele de prelucrat, la modul de organizare a acestora pe suportul fizic de memorare, iar termenul de gestiune va semnifica totalitatea operațiilor ce se aplică asupra datelor din baza de date.

Apariția și răspândirea rețelelor de calculatoare a dus la dezvoltarea SGBD-urilor în direcția multiuser: mai mulți utilizatori folosesc simultan aceeași bază de date.

Principalul avantaj al rețelelor a fost eficiența mult sporită de utilizare a resurselor sistemelor de calcul: la o bază de date aflată pe un server central au acces simultan mai mulți utilizatori, situați la distanță de server, de unde rezultă o bună utilizare a resurselor server-ului și o economie de memorie datorată memorării unice a bazei de date.

Un SGBD este dotat cu un limbaj neprocedural de interogare a bazei de date SQL care permite accesul rapid și comod la datele stocate în baza de date.

Un SGBD este un ansamblu complex de programe care asigură interfața între o bază de date și utilizatorii acesteia. SGBD este componenta software a unui sistem de baze de date care interacționează cu toate celelalte componente ale acestuia asigurând legătura și interdependența între ele.

1.3.1. Activitățiile asigurate de SGBD:

independența datelor față de programe, atât din punct de vedere fizic, cât și logic;

asigurarea integrității datelor prin controlul accesului concurent și a posibilităților de refacere a bazei de date;

asigurarea unei redundanțe minime și controlate a datelor prin definirea unei structuri cu o cantitate cât mai mică de date, evitându-se ambiguitatea;

facilități de descriere și utilizare a datelor prin limbajele de descriere și manipulare a datelor, prin folosirea datelor de către mai mulți utilizatori în diverse aplicații, prin existența unor limbaje performante de interogare;

partajarea datelor între utilizatori – accesul mai multor utilizatori la aceleași date pe baza unor criterii de prioritate.

definirea și descrierea structurii bazei de date: se realizează printr-un limbaj propriu, limbaj de definire a datelor (LDD), conform unui anumit model de date;

încărcarea datelor în baza de date: se realizează prin comenzi în limbaj propriu, limbaj de manipulare a datelor (LMD);

accesul la dat: se realizează prin comenzi specifice din limbajul de manipulare a datelor.

întreținerea bazei de date: se realizează prin utilitare proprii ale SGBD;

reorganizarea bazei de date: se face prin facilități privind actualizarea structurii de date și modificarea strategiei de acces. Se execută de către administratorul bazei de date;

securitatea datelor: se referă la asigurarea confidențialității datelor prin autorizarea și controlul accesului la date, criptarea datelor.

1.3.2. Obiectivele unui SGBD:

minimizarea costului de prelucrare a datelor,

reducerea timpului de răspuns,

flexibilitatea aplicațiilor,

protecția datelor.

1.3.3. Funcțiile unui SGBD:

funcția de descriere a datelor: se face cu ajutorul LDD, realizându-se descrierea atributelor din cadrul structurii BD, legăturile dintre entitățile BD, se definesc eventualele criterii de validare a datelor, metode de acces la date, integritatea datelor. Concretizarea acestei funcții este schema BD.

funcția de manipulare: este cea mai complexă și realizează actualizarea și regăsirea datelor.

funcția de utilizare: asigură mulțimea interfețelor necesare pentru comunicare a tuturor utilizatorilor cu BD.

funcția de administrare: administratorul este cel care realizează schema conceptuală a bazei de date, iar în perioada de exploatare a BD autorizează accesul la date, reface baza în caz de incident.

funcția de protecție a bazei de date: ansamblul de măsuri necesare pentru asigurarea integrității (semantică, acces concurent, salvare/restaurare) și securității datelor (autorizare acces, utilizare viziuni, criptare).

1.3.4. Arhitectura unui SGBD

Evidentează componentele acestuia și legaturile dintre ele. Pe parcursul evolutiei SGBD-urilor au fost elaborate standarde de arhitecturi, precum și numeroase alte propuneri. Tendința actuală este de a structura elementele unui SGBD într-o arhitectură pe trei nivele:.

Nucleul;

Instrumentele;

Interfețele.

Nucleul: SGBD contine principalele mecanisme care asigură funcțiile sistemului. Acest lucru este asigurat, în mare parte de limbajele sistemului.

Instrumentele: sunt componente destinate intretinerii și administrarii bazei de date. Ele sunt destinate tuturor categoriilor de utilizatori ai bazei de date dar în mod special administratorului.

Un SGBD nou, modern, înseamnă că, poate să gestioneze date tradiționale, dar și date ce nu sunt tradiționale, poate să permintă lucrul în rețea de calculatoare și poate să pună la dispoziția utilizatorilor atât limbaje declarative, cat și limbaje procedurale.

Interfețele: sunt componente destinate, in special, dezvoltarilor aplicatiilor cu baze de date. Aici sunt incluse generatoarele, interfețele cu alte limbaje de programare, elemente de proiectare asistată CASE.

1.4. SECURITATEA SI PROTECȚIA DATELOR IN BAZA DE DATE

Prin protecția și securitatea datelor se înțelege totalitatea mijloacelor, metodelor și a mecanismelor destinate prevenirii distrugerii, modificării sau folosirii neautorizate a informației protejate.

Referitor la protecția și securitatea datelor, în literatura de specialitate se definesc următoarele concepte de bază:

Securitatea datelor: totalitatea măsurilor de protecție împotriva distrugerii accidentale sau intenționate, a modificării neautorizate sau a divulgării acestora;

Caracterul secret: este un concept ce se aplică la un individ sau organizație și constă în dreptul acestora de a decide ce informații se pot folosi în comun și în ce condiții;

Confidențialitatea: se aplică la date și se referă la statutul acordat, acesta reprezentând nivelul sau gradul de protecție ce trebuie acordat informației respective;

Integritatea: se referă la restricția ca sensul datelor să nu difere față de cel înscris pe documentul sursă, impunând totodată ca datele să nu fie alterate accidental sau voit.

Securitatea și protecția datelor din baza de date constituie un domeniu foarte vast, care prezintă două aspecte principale: pe de o parte, elementele legale și etice privind drepturile de acces la anumite informații, iar pe de altă parte, elementele legate de

organizarea sistemelor informatice din punct de vedere al posibilităților de acces la datele stocate.

Unele informații care există în baza de date sunt strict private și nu pot fi accesate legal de către persoane neautorizate.

La nivelul sistemelor informatice se pot diferenția aspecte de securitate la nivel fizic (hardware), la nivelul sistemului de operare și la nivelul sistemului de gestiune al bazei de date.

În principal, de problemele de protecție și securitate este responsabil administratorul bazei de date, care are un cont privilegiat în sistemul de gestiune (numit în general contde sistem – system account) care prevede capabilități foarte puternice, pe

care alte conturi sau utilizatori nu le au. Prin intermediul contului de sistem administratorul bazei de date poate efectua mai multe operații: crearea conturilor, acordarea sau retragerea privilegiilor, etc.

Orice persoană care dorește să se conecteze (log in) la o bază de date trebuie să dețină un cont (account, user) și o parolă (password). Sistemul de gestiune verifică contul și parola și autentifică acel utilizator, dacă acestea sunt corecte. Programele de aplicații sunt considerate de asemenea utilizatori și se conectează pe un anumit cont și trebuie să furnizeze parola acestuia.

O altă tehnică de protecție și securitate a datelor este criptarea datelor (Data Encryption), prin care datele importante sunt codate folosind diferiți algoritmi de codare, mai ales atunci când sunt transmise prin intermediul rețelelor de comunicație.

Interpretarea datelor criptate este dificilă dacă nu este cunoscută cheia (cifrul) de codare. În felul acesta numai utilizatorii autorizați care dețin cheile de decriptare pot interpreta cu ușurință aceste date.

O altă tehincă se securizare a bazei de date pentru aplicațiile web ar fi instalarea unui firewall, acesta fiind un calculator pe care este instalat un software special care permite accesarea calculatorului pe care este stocată baza de date numai de către anumite calculatoare.

Deci, prin securitatea bazei de date se înțelege o multitudine de măsuri destinate protecției informațiilor conținute în baza de date împotriva unor alterări, distrugeri sau divulgări neautorizate.

1.5. GESTIONARUL, ADMINISTRATORUL ȘI UTILIZATORUL BAZEI DE DATE

Principalele sarcini ale gestionarului bazei de date sunt:

Reducerea redundanței prin identificarea informațiilor comune și alcatuirea corespunzătoare a aplicațiilor;

Eliminarea inconsistențelor ce rezultă din reducerea redundanței;

Utilizarea simultană a datelor de mai multi utilizatori;

Standardizarea informațiilor;

Asigurarea securitații BD prin acordarea și urmarirea modului de acces al utilizatorilor;

Asigurarea integritații BD;

Asigurarea sincronizarii în cazul utilizarii simultane a BD de mai multi utilizatori sau a distribuirii informației pe mai multe sisteme.

Administratorul bazei de date este o persoana foarte importantă, avand sarcini esențiale atât în crearea bazei de date, cat și în cea ce priveste exploatarea acesteia. Activitațiile în care are rolul determinant sunt:

Definirea structurii bazei de date;

Definirea metodelor de acces;

Autorizarea accesului la date;

Stabilirea restricțiilor de integritate;

Definirea strategiei de salvare și restaurare a bazei de date;

Monitorizarea performanțelor bazei de date și adaptarea ei în condițiile evolutiei sistemului informațional.

Utilizatorii bazei de date se impart în patru categorii: ³

Programatorii de aplicații: sunt informaticienii care interacționează cu baza de date prin intermediul instrucțiuniilor DML integrate în programe scrise într-un limbaj gazdă (Pascal, C, Visual Basic, Java, Delphi) sau în limbajul SGBD-ului respectiv.

Utilizatorii ocazionali: sunt persoane care interacționează cu sistemul nu prin intermediul programelor de aplicații, ci printr-un limbaj specific bazei. Fiecare interogare este transmisă unui procesor de consultare avand rol de a prelucra instrucțiunile DML și a le face inteligibile pentru gestionarul bazei.

Utilizatorii curenți: sunt persoane care efectuează operații de rutină asupra bazei de date, utilizând aplicațiile disponibile.

Utilizatorii specializați: reprezintă un ansamblu de specialiști care dezvoltă aplicații-program ce lucrează cu baze de date dar în afara cadrului genaral al SGBD-urilor. Aici sunt inclusi specialiștii în sisteme expert, proiectare asistată pe calculator, modelarea, etc.

1.6. PROIECTARE BAZEI DE DATE

Proiectarea corespunzătoare a bazei de date asigură o întreținere ușoară a acesteia. Datele sunt memorate în tabele și fiecare tabel conține date doar despre un singur subiect, cum ar fi clienți. De aceea, la actualizarea unei anumite porțiuni de date doar într-un loc, cum ar fi o adresă, modificarea va apare automat în întreaga bază de date.

O bază de date bine proiectată conține de obicei diferite tipuri de interogări care prezintă informațiile necesare. O interogare poate prezenta un subset de date. În general, vom considera că proiectarea corectă a unei baze de date trebuie să parcurgă următoarele etape:

Analiza cererilor și strângerea de informații referitoare la aplicație;

Proiectarea conceptuală a bazei de date;

Alegerea unui sistem de gestiune al bazelor de date;

Proiectarea logică a bazei de date;

Proiectarea fizică a bazei de date;

Implementarea bazei de date și a aplicației.

Înainte de a se proiecta efectiv o bază de date, este necesar să se cunoască ce rezultate se așteaptă potențialii utilizatori să obțină de la baza de date respectivă și documentarea asupra informațiilor ce sunt disponibile pentru aceasta.

Având cerințele formulate precis și concis se poate trece la elaborarea schemei conceptuale utilizând un model de nivel înalt.

Schema conceptuală reprezintă o descriere concisă a datelor utilizatorului, incluzând descrierea detaliată a tipurilor de date, a relațiilor și restricțiilor acestora. Deoarece până la acest moment nu se includ detalii de implementare, rezultatele pot fi comunicate utilizatorilor, chiar dacă sunt nespecializați în domeniu, și analizate de aceștia pentru eliminarea eventualelor conflicte care pot apărea.

Următoarea etapă este cea de construcție a bazei de date ținând cont de detaliile actuale, cu ajutorul unui sistem de gestiune a bazelor de date (SGBD). Această etapă înglobează etapele de alegere a unui SGBD, de proiectarea logică a bazei de date și cea de proiectarea fizică a bazei de date.

Alegerea SGBD se face în funcție de complexitatea aplicației, de capacitatea de stocare a datelor, de posibilitatea refacerii datelor, de numărul de utilizatori care vor folosi aplicația, dar și de costurile de achiziție ale sistemului, de costurile de întreținere.

Următoarea fază, cea de proiectare logică poate fi realizată în două sub-faze: transpunerea schemei conceptuale în modelul de date al sistemului SGBD ales, dar independent de sistemul de gestiune propriu-zis, sau rafinarea schemei conceptuale și a

schemelor externe obținute anterior, astfel încât să se utilizeze mai multe din facilitățile oferite de sistemul SGBD ales.

Aceste două sub-faze se pot realiza împreună, folosind unul din instrumentele de proiectare oferite de sistemul SGBD ales. Rezultatul acestei faze de proiectare îl constituie, așadar, schema conceptuală și schemele externe ale bazei de date, dependente de sistemul SGBD ales și de modelul de date al acestuia.

Proiectarea fizică a bazei de date reprezintă procesul de alegere a structurilor de memorare și de acces la fișierele bazei de date, pentru a obține performanțe cât mai bune pentru aplicația proiectată.

Ultima etapă este cea de implementare efectivă a bazei de date și a aplicației. Aici se crează pe baza modelului definit obiectele bazei de date, se populează cu date baza de date, se verifică constrângerile, se crează interfețele cu utlizatorul și rapoartele neceare cu datele extrase din baza de date.

CAPITOLUL 2: MEDIUL DE PROGRAMARE VISUAL FOXPRO

2.1. DEFINIRE

Visual FoxPro este un sistem de gestiune a bazelor de date relaționale, ce dispune de un limbaj de programare procedural, puternic și flexibil, util în descrierea datelor și a aplicațiilor.

SGBD-ul Visual FoxPro are în componență un gestionar al aplicațiilor (Project Manager) care controlează întreaga activitate, punând la dispoziție elementele utile tuturor operațiunilor necesare cum ar fi: generatoare (Designers), asistenți integrați (Builders) și asistenți speciali (Wizards). Altfel spus, Visual FoxPro este un SGBD care îmbină caracteristicile modelului relațional de organizare a datelor cu cele ale programării orientate pe obiect.

Fiind o componentă a pachetului Microsoft Visual Studio 97 pentru Windows și Internet, Visual FoxPro (prescurtat în cele ce urmează VFP) are o interfață cu utilizatorul modernizată, cu un aspect unitar cu cel al programelor sistemului de operare Windows .

Bara de titlu Bara de meniuri Bara de instrumente

Suprafața de lucru Fereastra de comenzi

Fig.1 Interfața Visual FoxPro

Prin sesiune de lucru se înțelege totalitatea comenzilor VFP executate între o lansare a programului și comanda de părăsire a mediului (QUIT).

Modurile de lucru ce pot fi folosite de utilizator în cadrul unei sesiuni de lucru sunt:

modul de lucru asistat sau interfața Visual FoxPro : cel mai simplu mod de lucru, dar și cel mai restrictiv, întrucât nu sunt folosite toate facilitățile oferite de VFP.

Acesta constă în activarea și folosirea meniurilor implicite, respectiv a opțiunilor acestora din bara de meniuri.

modul de lucru direct sau comandă: modul de lucru implicit la deschiderea unei sesiuni de lucru VFP. Acestui mod de lucru îi este specifică fereastra de comenzi (Command), în care se introduce, pe fiecare rând, câte o comandă.

modul de lucru programat: cel în care sunt create programele; presupune cunoașterea aprofundată a comenzilor și funcțiilor VFP pentru a putea fi exploatate performant.

2.2. MEDIUL VISUAL FOXPRO

Fig.2. Meniul Visual FoxPro

Unul din instrumentele importante pe care le folosește limbajul FoxPro ca interfață între o aplicație și utilizator este meniul. Prin acesta se oferă utilizatorului posibilitatea selectării unei anumite opțiuni dintr-o mulțime definită de opțiuni posibile afișate pe ecran, total sau parțial, urmând ca în funcție de selecția făcută să se declanșeze anumite acțiuni.

Din punct de vedere al rolului pe care îl au, meniurile sunt de două feluri:

Meniul principal apare la lansarea în execuție a mediului, sub forma unei bare de opțiuni. Din fiecare opțiune se poate activa ulterior un alt meniu. Meniul principal ușurează activitatea programatorului din punct de vedere al facilităților pe care el le oferă.

Meniul definit de utilizator este realizat de către programator în cadrul diverselor aplicații. Rolul său este de a face aplicația cât mai ușor de exploatat și de înțeles.

Din punct de vedere constructiv, în limbajul FoxPro meniurile sunt:

Meniurile bară apar sub forma unei linii de ecran în care sunt definite diverse opțiuni. Fiecare opțiune a meniului poartă denumirea de opțiune bară sau opțiune pad.

Meniurile verticale apar pe mai multe linii de ecran, fiecare opțiune cu denumirea de opțiune ”popup”,scrisă pe o linie diferită.

Ecranul principal VFP conține o fereastră de tip Microsoft cu următoarele elemente:

bara de titlu pe care este scris “Microsoft Visual FoxPro” (în stânga) și butoanele pentru minimizare/maximizare și închidere fereastră (dreapta).

bara meniului sistem care conține un meniu orizontal cu opțiunile de lucru (modul de lucru meniu sistem):File, Edit, View, Format, Tools, Program, Window, Help. La selectarea unei opțiuni apare un submeniu vertical, de unde se alege mai departe subopțiunea dorită.

bara de undelte care conține butoane (icon-uri) dispuse orizontal. Acestea pot fi active sau nu, în funcție de starea curentă de lucru. Prin aceste butoane se poate apela, sub o altă formă, o suboperațiune din meniul sistem.

fereastra de comandă care conține un cursor și permite introducerea unei comenzi VFP sau apelul unui program (modul de lucru prin comenzi).

aria de ieșire este formată din restul spațiului neocupat din fereastra principală unde vor fi afișate rezultatele execuției unei comenzi sau a unui program VFP.

2.2.1. BARA DE MENIU

Fig. 3. Bara de meniu

Bara de meniu este formata din:

New deschide caseta de dialog New, creeaza noi proiecte, baze de date, tabele, interogari, conexiuni ,vederi ,vederi la distanta,formulare, rapoarte, etichete, programe, clase, fisiere text sau meniuri.

Open utilizeaza caseta de dialog Open pentru a deschide orice tip de fisier afisat in caseta de dialog New.

Close inchide fereastra active .Daca apasati Shift si deschideti Meniul File, aceasta comanda devine Close All.

Save salveaza fisierul din fereastra active cu numele current.In cazul unui fisier nou care nu poseda un nume , invita utilizatorul sa introduca un nume de fisier.

Save As invita utilizatorul sa introduca un nume de fisier inainte de a salva fisierul.

Revert anuleaza modificarile effectuate asupra fisierului current pe parcursul sesiunii de editare curente.

Import importa un fisier Visual FoxPro sau un fisier formatat de o alta aplicatie.

Export exporta fisierul Visual FoxPro in formatul de fisier al unei alte aplicatii.

Page Setup modifica parametrii de aranjare in pagina si parametrii pentru rapoarte.

Page Preview afiseaza paginile intr-o fereastra asa cum vor aparea la tiparire.

Print tipareste continutul ferestrei curente,al unui fisier sau memoriei Clipboard a programului Visual FoxPro.

Send va permite sa expediati mesaje e-mail.

Extragerea proiect daca exista permite accesul rapid la oricare dintre ultimele patru proiecte deschise.

Exit paraseste Visual FoxPro.Echivalenta cu tastarea Quit in fereastra de comenzi.

2.2.2. BARA DE UNELTE

Bara de unelte esteformata din:

Database Designer

Color Palette

Layout

Bara Standard:

New: creză un obiect nou;

Open: deschide un fișier existent;

Save: salvează fișierul sau modificările din fișier;

Print: printează;

Cut: șterge secțiunea și o plasează pe Clipboard;

Copy: copiază secțiunea;

Run: rulează forma programul raportul sau query curente.

View Designer

Add Table: adaugă un tabel;

Remove Table: șterge tabelul;

SQL: deschide o fereastră de comandă SQL.

Report Designer:

Data grouping:

Data environement: .

Page setup: setarile pagini

Color palette:paleta de culori

Report Controls:

Select Objects: selectarea unui obiect

Label:insereaza o etichetă

Field: insereaza un câmp

Line:insereaza o linie

Picture:insereaza

Form Controls:

Text Box: de tip text static ce afișează continutul unui câmp al articolului curent ;

EditBox: de tip linie de editare ce afișează continutul unui câmp la articolului ;

Command Button: buton de comanda

Check Box: este o componentă de tip buton de opțiune prin care se pot afisa sau edita un câmp de tip boolean al articolului actual ;

ComboBox: este o componentă de tip listă ascunsă prin care se pot afisa si edita valorile continute într-o coloană a bazei de date;

List Box: afisează valorile continute într-o coloană a bazei de date;

Grid: permite afisarea articolelor unei baze de date sub forma unui tabel;

2.3. MODULUL DE LUCRU – MENIU SISTEM

Este modul de lucru care permite apelarea tuturor instrumentelor și interfețelor sistemului VFP. Soluția este adoptată de utilizatorii care preferă dezvoltarea aplicațiilor cu ajutorul generatoarelor. Efortul depus este redus și nu se programează în cod sursă. Opțiunile din meniul principal ca și cele din submeniuri pot fi apelate prin mouse, sau cu o combinație de taste. De exemplu apelarea meniului File se face tastând secvența ALT/F

Pentru File:

New: crează un obiect nou. Project (creare proiect), Database (creare bază de date) Table (creare tabel), Query (creare cerere), Connection (conexiune),

View (viziune locală), Remote View (viziune la distanță), Form (creare unui

videoformat), Report (creare raport), Label (creare etichetă) ,Program

(creare program sursă), Class (creare clasă de obiecte), Text file (creare fișier

text ASCII), Menu (creare meniu utilizator).

Open: apare o fereastră din care alegem tipul fișierului.

Close: închide fișierul deschis.

Save/Save As: salvare, respectiv salvare cu redenumire.

Import/Export: permite importul respectiv exportul de date cu alte sisteme de gestiune a bazelor de date.

Print Preview: vizualizare înainte de ieșire la imprimantă.

Print: ieșire la imprimantă.

Send: trimite prin e-mail.

Exit: ieșire din program.

Pentru Program:

Fig 4 . Meniul program

Do: lansează în execuție un program.

Cancel: anulează execuția programului.

Resume: reia execuția programului.

Suspend: suspendă execuția programului.

Compile: compilează programul.

Datele pot fi introduse în două moduri, utilizând fie tabele independente (File/New/Table) care nu aparțin unei baze de date, fie creând o bază de date (File/New/Database), în care se pot introduce tabele existente sau se pot crea noi tabele.

Deschiderea unui tabel individual, cu secvența File/Open/Table/nume_tabel nu duce automat la afișarea conținutului acestuia în spațiul de lucru.

Pentru aceasta trebuie activat icon-ul care corespunde opțiunii Data Session, care va afișa într-o fereastră o serie de opțiuni legate de tabel.

Fig.5 Optiunea data session

Properties: pentru modificare/consultare structură tabel (nume, tip, poziție câmp)

Browse: pentru afișare date/nume câmpuri.

Open: pentru deschidere altor tabele.

Close: închidere fișier selectat.

Relation: stabilirea relațiilor între tabele independente, deschise în sesiunea curentă.

La alegerea opțiunii Browse (răsfoire), fie din meniul View fie din fereastra Data Session, va apare meniul Table în bara de meniuri cu următoarele subopțiuni:

Go to Record: regăsirea unei înregistrări după diferiți parametri: număr înregistrare, deplasare la începutul/sfârșitul tabelului, localizare înregistrare după valoarea unui câmp.

Append New Record: adăgarea unei noi înregistrări.

Append Records: adăugarea de noi înregistrări dintr-un alt fișier.

Delete Records: marcare pentru ștergere (la nivel logic).

Recall Records: anularea marcării pentru ștergere. Remove Deleted Records: ștergerea definitivă din tabel a înregistrărilor marcate.

Replace Field: actualizare câmp înregistrare (schimbarea valorii câmpului).

Size Field: modificarea lățimii de afișare a câmpului în browser.

Move Field: schimbarea poziției de afișare a câmpului în browser.

În cazul în care se construiește o aplicație în care vor fi folosite o gamă largă de obiecte din VFP, (baze de date, tabele independente, cereri, videoformate, rapoarte, etichete, programe sursă, clase de obiecte, meniuri utilizator, iconu-uri etc.) se va construi un proiect (Project), în secțiunile căruia se pot declara aceste obiecte . Întreg proiectul se va finaliza într-un program executabil care va conține toate obiectele declarate ca fiind utilizate în aplicație.

Fig.6. Optiunea Project

2.4. MODUL DE LUCRU PRIN COMENZI

Activitatea în acest mod de lucru se desfășoară în fereastra de comandă din ecranul principal al VFP (Command). Aici se găsește poziționat cursorul și utilizatorul poate lucra în stil interpretor sau compilator.

Fig.7. Optiunea Command

Fereastra de comandă interacționează direct cu sistemul. În ea se poate scrie orice fel de comandă specifică FoxPro. O instrucțiune introdusă în fereastra Command rămâne acolo până la părăsirea mediului. Prin deplasarea cu ajutorul tastelor direcționale se poate alege comanda anterioară tastată.

2.5. GENERATORUL DE RAPOARTE

Generatorul de rapoarte este cel mai vechi dintre instrumentele de performanță ale FoxPro. Acesta a existat în diferite forme încă din timpurile sistemului FoxBase, dar a fost îmbunătățit substanțial mai întâi la lansarea produsului FoxPro și apoi odată cu versiunea 2.0 a acestuia. Informațiile referitoare la un raport sunt memorate într-o tabelă, cu aceeași structură ca un fișier DBF cu extensia FRX. Fișierele cu extensia FRX și FRT, se pot copia în fișiere cu același nume cu extensiile DBF, respectiv FPT, după care fișierul cu extensia DBF poate fi eploatat ca și un fișier obișnuit.

Avantajul major al acestui instrument FoxProconstă în faptul căroate rapoartele care trebuie prezentate în timpul unei aplicații sau la sfârșitul acesteia pot fi realizate mult mai simplu fără a scrie cod program. Modul de realizare se face interactiv, având tot timpul imaginea colii de hârtie pe care se va scrie raportul

Fig.8. Generatorul de rapoarte

Crearea unui raport nou se face fie cu comanda CREATE REPORT fie din meniul pricipal, opțiunea FILE, submeniul NEW, submeniul REPORT.

Elementele de bază ale unui raport sunt:

text, linii, chenare;

câmuri, variabile și rutie definite de utilizator;

benzi de raport.

Textul, liniile și chenarul sun elemente de bază ale raportului, rolul lor este de a explicita informațiile din fișiere care vor apare în report.

Câmpurile pot conține diverse informații care pot fi introduse în raport. Pentru a putea fi introduse în raport, variabilele sunt definite în prealabil în program.

Benzile de raport sunt împărțite in trei:benzi de antet, folosite pentru introducerea de informații în partea superioară a paginii;

benzi de detaliu, folosite pentru introducerea informațiilor din fișiere;

benzi de subsol de pagină, folosite pentru introducerea de informații în partea inferioară a paginii.

Crearea obiectelor unui raport se face folosind meniul REPORT din meniul principal, opțiune care apare la lansarea unei comenzi de creare a unui raport.

Un raport poate fi construit astfel încât să corespudă oricărei structuri de pagină. Definirea caracteristicilor de pagină se face prin opțiunea PAGE LAYOUT a meniului REPORT

Afișarea unui raport poate fi introdusă în orice punct al unei aplicații prin folosirea comenzii Report. Această comandă permite transmiterea unui raport, care este un fișier cu extensia Frx. Pentru a testa diferite condiții referitoare la câmpuri sau variabile este util a se folosi funcția IIF().

2.6. FORME IN VISUAL FOXPRO

O formă permite schimbul de informații între utilizator și sistemul Visual Foxpro, cu ajutorul unei interfețe familiare pentru vizualizarea și introducerea datelor în baza de date. Forma afișează pe ecran, într-o anumită configurație, ferestre și obiecte specifice, text, linii, chenare, obiecte de control, asupra cărora acționează utilizatorul cu ajutorul tastaturii sau al mouse-ului, în vederea transmiterii opțiunilor sale sistemului.

Formele furnizează o mulțime vastă de obiecte care pot răspunde la evenimente (utilizator sau sistem) astfel încât managementul informației devine cât se poate de simplu și intuitiv.

Un obiect este o instanță a unei clase, astfel având atât date cât și metode. De exemplu, un control (buton, listă etc.) într-o formă în execuție este un obiect.

Un eveniment este o acțiune, recunoscută de un obiect, pentru realizarea căruia se scrie un cod (program) corespunzător. Evenimentele sunt generate fie de către acțiunea utilizatorului (ex: click cu mouse-ul), fie de către sistem (cu timer-e).

Crearea formei se realizeaza prin deschiderea ferestrei de configurare a formei (Form Designer) , în care se definesc obiectele care alcătuiesc ecranul și se stabilesc caracteristicile globale ale acestuia.

Această fereastră se deschide:

prin comanda CREATE FORM,

prin meniul sistem: File -> New -> Form, se salvează fișierul .SCX, se rulează prin meniul Program -> Do,

prin butonul Run de pe bara de instrumente

prin comanda DO FORM nume_fisier.scx.

Fig. 9. Forma

CAPITOLUL 3: ANALIZA SISTEMULUI INFORMATIC

3.1. ANALIZA SISTEMULUI INFORMATIC LA S.C FIRST LOGISTICS & DISTRIBUTION. SRL

Analiza sistemelor este un proces de descompunere a unui întreg în părțile sale componente pentru a permite examinarea părților, aceasta conduce la o înțelegere a naturii funcțiilor lor și a corelațiilor. Pentru a analiza un sistem informațional este necesar un efort considerabil.

Sistemul informational este ansamblul de elemente implicate în procesul de colectare, transmisie, prelucrare, etc. de informații.

În cadrul sistemului informațional se regasesc: informația vehiculată, documentele purtatoare de informații, personalul, mijloace de comunicare, sisteme de prelucrare a informației, etc.

În cadrul sistemului informațional, majoritatea activitaților se pot desfasura cu ajutorul tehnicii de calcul. Se pot prelucra datele primare și apoi, rezultatul poate fi transferat mai departe, catre alt compartiment spre prelucrare. Transferul se poate face și el pe cale electronică, prin intermediul unei rețele de calculatoare sau cu ajutorul modemului.

Ansamblul de elemente implicate în tot acest proces de prelucrare și transmitere a datelor pe cale electronică alcatuiesc un sistem informatic.

Într-un sistem informatic pot intra: calculatoare, sisteme de transmisie a datelor, alte componente hardware, softwer-ul, datele prelucrate, personalul ce exploateaza tehnica de calcul, teoriile ce stau la baza algoritmilor de prelucrare, etc.

Se poate spune deci, ca sistemul informațional este inclus în sistemul informatic, acesta din urma fiind o componenta esentiala a primului.

Atunci când se analizează un sistem, revederea documentației disponibile este punctul de plecare. Aceasta permite membrilor echipei de proiectare implicați în analiza sistemelor să obțină unele cunoștințe despre un sistem înainte ca acesta să fie impus.

Din nefericire, documentația rareori descrie complet un sistem, cel mai adesea nu este actualizată.

Funcționarea actuală a sistemului poate diferi nesemnificativ de modul în care este descrisă. Prin urmare, după revederea documentației disponibile, următorul pas este observarea funcționării sistemului. ²

Observarea oferă o imagine mai reală asupra a ceea ce este descris în documentație. De asemenea, aduce la lumină aspecte ale documentației ce sunt incomplete sau depășite.

Intervievarea și chestionarea. După revederea documentației disponibile, cei implicați în analiza sistemelor pot folosi interviurile sau chestionarele pentru a culege informații suplimentare.

Tehnicile de intervievare și de proiectare a chestionarelor sunt subiecte pentru un studiu extensiv. Aici vom pune în evidență câteva aspecte cheie.

Pentru culegerea informațiilor, interviurile sunt, în general, preferabile chestionarelor deoarece ele permit o interacțiune directă, o interogare detaliată și discuții nelimitate.

Problemele principale pot fi identificate imediat (uneori prin “limbajul trupului”) prin mai multe întrebări. Într-un interviu, nu toate întrebările trebuie să fie determinate în avans (așa cum se face într-un chestionar).

Atunci când trebuie adunate și prelucrate informații de la un mare număr de oameni, chestionarele sunt, de obicei, preferabile din motive de eficiență.

Formatele de bază pentru interogare sunt categorisite ca fiind cu răspuns deschis și răspuns închis. Diferența dintre cele două tipuri de interogare este asemănătoare cu diferența dintre examenele tip eseu și cele cu alegeri multiple. Întrebările cu răspuns deschis permit o oarecare libertate persoanei ce răspunde.

Interviurile structurate cu întrebări cu răspuns închis sunt mai restrictive în ce privește libertatea permisă celui care răspunde. Intervievatul trebuie să aleagă un răspuns din posibilitățile disponibile. Avantajul principal al întrebărilor cu răspuns închis este că

răspunsurile lor pot fi ușor prelucrate, ceea ce eficientizează mult analizele.

De obicei, răspunsurile la întrebările închise sunt evaluate prin tehnici de tip scară.

Tehnicile de documentare, de observare, interviurile și chestionarele sunt utilizate în diferite grade în timpul pașilor următori de analiză a sistemului existent.

Revizuirea sistemului obiect.

Analiza sistemului informațional-decizional al sistemului obiect.

Identificarea deficiențelor din sistemul informațional.

Documentarea analizei sistemelor informaționale existente.

Analiza sistemului obiect:

Membrii echipei vor avea, acum, ocazia să-și îmbogățească cunoștințele despre

procesele fizice asociate sistemului obiect luat în considerare.

Trebuie cunoscut scopul sistemului obiect și mijloacele utilizate pentru realizarea acestuia. Echipa de proiectare trebuie să cunoască pe cei implicați în sistem și rolurile pe care ei le joacă.

De asemenea, echipa de proiectare trebuie să facă un efort special pentru a se familiariza cu vocabularul asociat sistemului obiect, minimizând problemele de comunicare atâta timp cât progresează analiza sistemului.

După obținerea informațiilor despre funcționarea sistemului obiect, următorul pas este definirea sistemului decizional asociat sistemului obiect. Definiția sistemului decizional oferă cadrul necesar stabilirii informațiilor necesare.

Acesta este unul din cele mai neglijate aspecte ale analizei sistemelor. De vreme ce utilitatea informației constă în îmbunătățirea procesului decizional, o astfel de atitudine este surprinzătoare.

Centrele de decizie. Deciziile luate într-o organizație sunt grupate în centre de decizie.Un centru de decizie este în general compus dintr-un decident, procedurile de luare a deciziilor și activitățile pentru care trebuie luate decizii. Deciziile luate într-un centru decizional aparțin managementului unui proces organizațional obișnuit.

Identificarea deficiențelor din sistemul informațional existent:

După analiza sistemului informațional-decizional al sistemului obiect, pasul următor îl reprezintă identificarea deficiențelor din sistemul informațional existent. Aceasta pregătește stadiul pentru reingineria procesului.

După ce sistemul obiect a fost studiat în detaliu pe baza documentației, interviurilor sau chestionarelor, s-ar părea că identificarea deficiențelor este doar o chestiune de extragere logică a informațiilor necesare luării deciziei din informațiile furnizate asupra sistemului obiect.

Este posibil ca sistemul obiect să fie actualizat sau îmbunătățit chiar când analistul intervievează personalul și revede sisteme obiect. În mod asemănător, cerința de a lua decizii într-o organizație se află permanent sub influența schimbării, de vreme ce lumea din jurul organizației se schimbă.

Documentarea sistemelor existente:

Îndată ce informațiile necesare noului sistem sunt definite, pasul următor îl constituie documentarea detaliată a sistemului existent și a analizei.

Diagrama a fluxurilor de date folosește simboluri. DFD-urile oferă o cale eficientă și simplă pentru a arăta fluxul de date dintr-o organizație și relațiile dintre date.

DFD-urile pot fi folosite ca instrumente de analiză, dacă documentația existentă nu le oferă, sau pot fi folosite ca instrumente de proiectare. DFD-urile nu arată imediat ordinea absolută a prelucrării informațiilor, cum sunt schimbate datele sau relațiile temporale. Totuși, documentarea și comunicarea cu DFD-uri constituie un proces avansat.

Schema fluxurilor folosește simboluri și săgeți pentru a arăta procesele, pașii și ordinea lor precisă de primire, stocare, utilizare și transmitere a datelor. În multe cazuri, simbolurile hărților de fluxuri specifică, de asemenea, anumite tipuri de hardware utilizat, cum ar fi dispozitive de stocare cu acces direct, dispozitive de stocare cu acces secvențial.

În timp ce DFD-urile arată fluxul și relațiile dintre date, schemele de fluxuri arată cum sunt prelucrate datele.

Graficele de prezentare sau graficele obișnuite sunt o formă mai elaborată de documentare ce implică utilizarea pozelor pentru a reprezenta obiecte folosind portrete.

Unul din instrumentele furnizate de CASE este graficul bazat pe calculatoare pentru a ușura cerințele asociate cu pregătirea acestor grafice. Majoritatea produselor funcționează pe calculatoare personale și includ verificatori de sintaxă pentru a verifica utilizarea normală a simbolurilor din diagrame

DFD-urile indică diferitele rapoarte, fișiere și documente de tranzacție utilizate într-un sistem existent. Adunarea și analiza copiilor diferitelor rapoarte, conținuturi de fișiere și documente de tranzacție în contextul hărții de fluxuri a sistemului conduce la o înțelegere detaliată a prelucrării curente implicate în transformarea datelor în informații utilizabile.

3.2.PREZENTAREA GENERALÃ A UNITAȚII ANALIZATE

3.2.1. MODUL DE CONSTITUIRE

First Logistics & Distribution este o companie constituită din zece filiale având sediu principal la București .Cele zece filiale sunt :Constanța, Iași, Brașov, Timișoara, Brăila, Craiova, Sibiu, Oradea, Cluj.

3.2.2.PROFILUL ACTIVITAȚII

First Logistics & Distribution este un lider de piata profesională și foarte respectat în domeniul logisticii, distribuției și alte serviicii în domeniu în România și în Europa .

Oferă o gamă completă de servicii de logistică (flexibile, integrate și personalizate) și soluții care să întâmpine cele mai diverse nevoi ale cliențiilor.

Compania excelează în oferirea cliențiilor bunuri de care au nevoie la locul potrivit și la timpul potrivit, și oferirea furnizorilor, cea mai eficientă rută de vânzare.

Servicile pe care le oferă includ, distribuție, depozitare, transport intern și extern, ambalare și reambalare, marcare, controlul calitații și operațiile de vămuire și tranzitare.

Adițional FLD poate oferii servicii de vânzari și marketing, cliențiilor care solicită astfel de servicii de obicei clienții care realizează importanța și oportunitatea de a face afaceri în Romania, în penetrarea pieței, nu să aștepte să mentină o prezentă psihică în tară.

Relatiile noastre de afaceri sunt bazate pe contracte de parteneriat de lungă durată bazată pe principii de flexibilitate, transparentă la toate nivelele, integritate, comunicare deschisă și frecventă, colaborarea în oferirea soluțiilor și imbunătațirilor continue.

3.3.ANALIZA STRUCTURII ORGANIZATORICE

.

Fig. 10. Organigrama

Analiza structurii organizatorice presupune analiza organigramei unitatii, precum legaturilor ierarhice sau de subordonare dintre departamentele unitatii.

Intre Area Sales Managerul și celelalte departamente se stabilesc legături de autoritate, legături ce au caracter imperative, de reglementare. Se manifestă prin comunicații sub forma de ordine, dispoziții, decizii orale sau scrise, precum și prin răspunsurile subordonaților la aceste dispoziții.

Între departamentul de vânzări, de gestiune și cel contabil se stabilesc legături de cooperare. Aceste legături privesc transmiterea unor informații neimperative, cu caracter facultativ pe orizontală, fiind necesare pentru desfăsurarea corespunzătoare a activitaților și realizându-șe pe fondul unor relații de cooperare.

Area sales manager:

Funcția de Area Sales Manager este deținută de Laura Cozmescu având urmatoarele atribuții:

angajare personal/desfacere contracte de muncă;

promovarea serviciilor oferite către clienți,

identificarea și contactarea potențialilor clienți;

crearea, menținerea și dezvoltarea relațiilor cu clienții,

negocierea contractelor, a discounturilor și a termenelor de plată conform politicii firmei.

Departamentul Vanzari:

Departamentul Vânzări este subordonat ierarhic de către Area sales Manager și este format din doua compartimente principale :

Agenții care realizează urmatoarele activităti:

preluare comenzilor de la clienti;

încasarea banilor de la clienti ;

emiterea de chitante.

întocmirea rapoartelor de activitate;

Distribuitorii care realizează urmatoarele activitati:

transportă marfa în baza documentelor de însotire ;

livrează comenzile conform programului de distributie.

Departamentul de gestiune:

Departamentul de gestiune este subordonat ierarhic de către Area Sales Manager și este format din gestionarul/manipulantul care realizează urmatoarele activitati:

preluarea marfii;

pregătirea marfii;

întocmirea rapoartelor de gestiune.

Departamentul Contabil:

Departamentul contabil este subordonat ierarhic de Area Sales Manager și este format din operatori contabili care realizează urmatoaele activitați:

emite facturi și avize;

întocmește balanța si bilanțul contabil;

ține evidența jurnalelor contabile.

3.4. PREZENTAREA SISTEMULUI INFORMATIC EXISTENT

În structura unui sistem informatic se utilizează mai multe criterii de descompunere a acestuia în subsisteme și module componente cum sunt:

Funcțiile sistemului: este criteriul de structurare cel mai raspandit, potrivit căruia un sistem informațional este structurat în mai multe subsisteme funcționale: vânzări, gestiune și contabil.

Activitățiile sistemului: în cadrul organizației se desfăsoară simultan o serie de activități, care respectă anumite proceduri bine stabilite în vederea realizării obiectivelor. Activitățile variază ca tip și numar de la o unitate la alta sau în timp, în cadrul aceleași unități. Identificarea și delimitarea activitățiilor se realizează în funcție de criteriul organizatoric, mărimea ariei de analizat și natura problemelor ce terbuie rezolvate.

Organizare sistemului : este un criteriu des folosit, deoarece este usor de realizat. În fiecare organizație economică se cunosc departamentele, localizarea și rolul lor. Structura potrivit acestui criteriu se poate realiza în profunzime, mergând pana la nivelul locurilor de munca.

Natura componentelor din cadrul sistemelor: subsistemele care pot fi identificate potrivit acestui criteriu au în vedere componente de tipul: materii prime, materiale, echipamente, resurse umane, produse finite.

Orizontul de conducere: conform acestui criteriu se identifica subsistemele: startegic, tactic, operativ. Se poate avea în vedere structura sistemului și în: subsistemul decizional, subsistem condus și informațional.

În prezentarea sistemului informatic existent se prezintă infrastructura hardware și software din sistem. Trebuie reprezentată o organigramă a stațiilor de lucru si aplicațiilor economice utilizate in corespondența cu organigrama unitatii.

Sistemul informatic al S.C.FIRST LOGISTICS&DISTRIBUTION este alcatuit din trei statii de lucru dintre care doua sunt conectate la internet

Infrastructura sistemului informatic al societații:

Tabel nr.1

Sisteme de operare:

Windows XP Proffesional-2 stații de lucru

Windows 98- 1stație de lucru

Pentru facturare este folosit programul -Wiz count 6.50

Din punct de vedere al tipologiei rețele arhitectura rețelei este bazată pe rețea prin swich(fără server).Tip de rețea small Office Network Connection

Securitate rețelei și a calculatoarelor este asigurată de Northon Fierwall Antivirus

3.5. INVESTIGAREA SISTEMULUI INFORMAȚIONAL EXISTENT

Obiectivul principal al acestei activități este cunoasterea sistemului existent din punct de vedere fizic și stabilirea gradului în care poate asigura satisfacerea cerintelor managementului. În cadrul acestei activități se vor construi modelul mediului și modelul comportamental.

Modelul mediului se concretizează în diagrama contextuală iar modelul comportamental presupune obținerea modelului fizic al prelucrarilor și modelului logic al datelor.

Modelul fizic al prelucrărilor este format din:

Descrierea proceselor elementare

Reprezentarea diagramei de flux a datelor

Descrierea entitaților externe

Descrierea intrarilor și iesirilor

Modelul logic al datelor cuprinde:

Structura logică a datelor

Descrierea entitațiilor

Descrierea relațiilor dintre entitați

.

3.5.1. INVENTARUL DOCUMENTELOE

Diviziunea organizatorică analizată: Departamentul First Logistics & Distribution Timișoara

Tabel nr. 2

3.5.2. FLOWCHART-UL

Flowchart-ul reprezintă o diagramă care ilustrează actiunile unor persoane sau obiecte în cadrul oricărui sistem complex.

Flowchart-ul de sistem reprezintă o combinație de simboluri și text prin care se reprezintă grafic procesele, operațiile, datele și circuitul acestora într-o organizație.

În investigarea sistemului analistul dispune de un volum semnificativ de date și informații sub forma interviurilor, chestionarelor, documentelor și observațiilor libere.Organizarea acestor informații într-o formă sistematizată, care să pună în evidență operațiile, fluxurile, circuitele și structurile de date, poate fi realizată cu ajutorul flowchart-urilor de sistem.

Avantajele flowchart-urilor

Usor de înteles;

Elaborarea lor presupune cunoașterea detaliată a sistemului;

Permite identificarea rapidă a rupturilor sau redundantei în circuitul datelor;

Permite o bună comunicare între analistii de sistem și utilizatori;

Dezavantajele flowchart_urilor

Dificil de elaborat pentru sisteme complexe

Nu surprinde toate detaliile informaționale ale sistemului

Fig. 11.Flowchart-ul

3.6. DIAGRAMELE FLUXURILOR DE DATE

Diagrama fluxurilor de date ale sistemului specifică persoanelor și tehnologiile folosite pentru fiecare proces de transfer a datelor, acceptandu-se unele intrari și descriindu-se iesirile din procesele menționate.

Elaborarea diagramelor fluxului de date este guvernată de o serie de reguli și restricții indiferent daca se utilizeză sau nu instrumente CASE. Astfel cele mai general acceptatea reguli și restricții sunt urmatoarele:

Nici un proces de prelucrare nu poate să aibe o iesire fără o intrare.

Nici un proces de prelucrare nu poate să aibe numai intrari fără nici o iesire.

Intre doua locuri de stocare nu poate să existe niciodată un flux de date direct.

Un flux de date nu poate fi transmis niciodată de la un loc de stocare la o entitate externa.

Fluxul de date are un singur sens, respectiv dinspre sursă spre destinatie.

Două fluxuri spre aceeași destinație pot fi unite doar dacă au același conținut de date.

Un flux de date nu poate avea ca destinație directă sursa din care provine.

3.6.1. DIAGRAMA DE DECOMPOZIȚIE

Diagrama de decompoziție² este o reprezentare ierarhică a componentelor și subcomponentelor sistemului.

Fig. 13. Diagrama de decompozitie

3.6.2. DIAGRAMA FLUXULUI DE DATE

Diagrama fluxului de date este un instrument de reprezentare grafică a fluxurilor de date, proceselor de prelucrare și a locurilor de stocare ale acestora în cadrul sistemului analizat.

Scopul diagramei fluxului de date este acela de a scoate in evidenta intr-o maniera cat mai sugestiva urmatoarele aspecte:

Sursa datelor de prelucrat;

Operatiunile de prelucrare prin care trec datele;

Destinatia datelor prelucrate ;

Legatura existenta intre prelucrari si activitatea de stocare a datelor.

Fig. 14. Diagrama fluxului de date

CONȚINUTUL DIAGRAMEI FLUXULUI DE DATE

Tabel nr. 3

3.7. DETERMINARE DIAGRAMELOR ENTITATE-RELAȚIE

Elaborarea unei diagrame entitate-relație este precedată de o serie de etape de rafinare a datelor. Datele, relațiile și restricțiile impuse de aceste relații sunt structurate în mod interactive începand cu un cadru general în care sunt gestionate datele necesare sistemului analizat.

O entitate este un obiect concret sau abstract care există și poate fi distins de un alt obiect (de exemplu o persoană, un concept, un sentiment etc.).

O mulțime sau o clasă de entități este un grup de obiecte concrete sau abstracte de aceeași natură (de exemplu toate persoanele, toate conceptele, toate sentimentele etc.).

Un atribut reprezintă o proprietate caracteristică a entităților din aceeași clasă. De exemplu, o persoană poate fi caracterizată prin următoarele caracteristici:

– nume;

– prenume;

– cod numeric personal (CNP);

– adresă;

– telefon.

Domeniul reprezintă mulțimea valorilor pe care le poate avea un anumit atribut.

O cheie primară (sau, mai simplu, o cheie) este un atribut sau un set de atribute care identifică într-o manieră unică o entitate – de exemplu CNP (nu există două persoane care au același CNP).

Relația leagă între ele două sau mai multe entități prin intermediul unor atribute cu același domeniu. În cazul în care o relație leagă două entități, ea se numește binară. Dacă relația este între cel puțin trei entități, se spune că este o relație n-ară.

La rândul lor, relațiile binare se împart în trei categorii:

relații unul la unul (1:1), caz în care unei entități E nu-i poate corespunde prin relația A decât o entitate F și, invers, entității F nu îi poate corespunde decât entitatea E prin relația A;

relații unul la mai mulți (1:n), caz în care unei entități E îi pot fi asociate mai multe entități Fi dar, unei entități Fi îi este asociată prin aceeași relație o singură entitate (E);

relații mai mulți la mai mulți (n:n), caz în care unei entități Ei îi pot corespunde mai multe entități Fi și reciproc.

Cardinalitatea unei perechi (E, A), unde E este o clasă de entități și A este un set de relații, este dată de perechea (m, M), unde m și M sunt numărul minim respectiv maxim de legături A ce leagă E de una sau mai multe clase de entități.

3.8. PREZENTAREA CRITICÃ A SISTEMULUI INFORMAȚIONAL EXISTENT

S.C. FIRST LOGISTICS & DISTRIBUTION S.R.L, fiind o firmă relativ recent înființata nu are un sistem informațional destul de dezvoltat, dotat cu calculatoare performante, însă punctul forte este acela că fiecare departament dispune de un program pe calculator menit să ajute la organizarea eficientă și rapidă a activitații.

Tot ca și punct forte remarcăm existența unei rețele între calculatoare astfel încat să fie posibilă transmiterea datelor de la un departament la altul.

Ca și punct slab al sistemului informațional existent se remarcă un număr foarte mic de calculatoare făcând ca activitatea în firmă să fie oarecum lentă.

CAPITOLUL 4: PROIECTAREA SISTEMULUI INFORMATIC LA S.C.FIRST LOGISTICS & DISTRIBUTION

Proiectarea sistemelor informatice este o etapă importantă în realizarea sistemelor informatice. În cadrul ei se construieste arhitectura noului sistem, se proiecteaza logic și fizic componentele sistemului informatic.

Proiectarea sistemului informatic constă în stabilirea soluțiilor logice și specificarea din punct de vedere fizic a componentelor noului sistem și se bazează în principal pe rezultatele obtinute în etapa de analiză a sistemului informatic.

Proiectarea intrărilor;

Proiectarea ieșirilor;

Proiectarea interfeței cu utilizatorul;

Proiectarea bazei de date;

Proiectarea modulelor sistemului;

Proiectare securitații sistemului.

4.1. PROIECTAREA INTRÃRILOR

Prin intrarile sistemului se întelege totalitatea datelor primare necesare obținerii informațiilor de ieșire ale sistemului. Datele primare reflectă starea și dinamică fenomenelor și proceselor economice din organizația economică care sunt necesare creării, actualizării bazei de date și obținerii situațiilor de ieșire. Datele primare pot fi externe sau interne organizației economice.

Din punct de vedere al modului de introducere al datelor în sistem intrarile pot fi:

Intrări manuale: introducerea datelor se realizează direct sau indirect de către un operator uman prin tastare, scanare sau prin voce. De exemplu introducerea recepțiilor în cadrul unui program de gestiune.

Intrări automate: introducerea datelor în sistem se realizează fără interventia operatorului uman, prin prelucrarea automată din cadrul surselor de date. De exemplu preluarea cursurilor valutare sau altor informații din internet.

Proiectarea inrărilor este o activitate de stabilire a regulilor și procedurilor de lucru pentru preluarea, verificarea/validarea (rafinarea) și introducerea datelor din cadrul diferitelor surse de date.

Proiectarea detaliată a intrărilor cuprinde proiectarea logică de detaliu și proiectarea fizică de detaliu. Scopul este de a elabora specificațiile de intrare utile atât a programatorului , cât și utilizatorului. Ele cuprind machetele documentelor, machetele videoformatelor, instrucțiunile de culegere, utilizare și transpunere pe suport tehnic, regulile de control și validare.

²La proiectarea logică se stabileste în primul rând lista documentelor de intrare specificând pentru fiecare continut,sursa, numărul de exemplare, peridicitatea, frecventa de aparitie, volumul, evolutia în timp a numarului de documente, legătura cu alte documente.

Proiectare codurilor este o activitate care poate fi tratată distinct sau în cadrul proiectarii logice de detaliu a intrărilor, deoarece datele de intrare inainte de a fi culese sunt codificate. Codificarea este generarea unor grupuri de simboluri (denumite coduri) si atribuirea lor elementelor unei inregistrari/entitati relatii.

La proiectare fizică este necesar să se realizeze, în principal, următoarele activitați:

Alegerea suportului tehnic pentru înregistrarea și stocarea datelor;

Stabilirea procedurilor de validare ;

Proiectarea machetelor documentelor;

Stabilirea unor instrucțiuni tehnice pentru culegerea, utilizarea și transpunerea pe suport tehnic;

Proietarea videoformatelor de intrare și afisare a datelor.

4.2.PROIECTAREA IEȘIRILOR

Ieșirile unui sistem informațional sunt constituite din ansamblu listelor sau rapoartelor rezultate în urma prelucrării automate a datelor, situațiilor utilizate pentru justificarea operatiunilor economico-financiare și pentru suportul procesului decizional.

Proiectarea și realizarea lor constituie unul dintre obiectivele cele mai importante ale proiectarii sistemului informatic, ele fiind elemente materiale care justifică utilitatea sistemului și chiar existenta lui.

Ieșirile informaționale se pot grupa în situații de ieșire care pot fi:

Rapoarte care au forme diferite și complexitate ridicată;

Grafice de diferite forme;

Web site;

Lista de valori, de regulă ordonată după unul sau mai multe criterii;

Valori punctuale care se obtin instantaneu (procente, totaluri, indicatori).

Proiectare logică a ieșirilor începe cu definirea ieșirilor. ² Definirea ieșirilor informaționale presupune stabilirea la nivel global a informațiilor necesare managementului pe diferite trepte ierarhice. Aceste informatii formează fluxuri logice de ieșire care pot fi grupate în diverse tipuri de rapoarte, grafice.

În cadrul proiectarii fizice a ieșirilor se desfăsoară, în principal, următoarele activitați: ³

Alegerea tipului de suport și modalitaților de prezentare a ieșirilor informațiilor-

tipul de suport fizic de ieșire care va fi utilizat poate fi: imprimanta, display-ul, discul, boxe;

Proiectarea machetelor de editare/vizualizare a iesirilor-presupune asezarea in pagina/ecran a obiectelor, spatierea intre coloane si randuri;

Elaboprarea procedurilor de utilizare si interpretare a iesirilor informationale-procedurile de utilizare si interpretare sunt absolut necesare utilizatorilor finali;

Generaera efectiva a situatiilor finale-se face de proiectant conform machetei deja realizate asistata de un generator de rapoarte. Multe limbaje de programare, pachete de programe si sisteme de gestiune a bazelor de date dispón de module specializate in editarea de rapoarte ceea ce conduce la reducerea considerabila a eforturilor programatorilor.

4.3. PROIECTARE INTERFETEI CU UTILIZATORII SISTEMULUI

Interfata cu utilizatorul reprezinta partea sistemului, prin care utilizatorii interactioneaza cu acesta. Interfata cuprinde mecanismele fizice (tastatura, mouse, microfon, imprimanta, monitor etc) si mecanismele grafice (ferestre, meniuri, butoane etc.) prin care utilizatorul navigheaza, introduce si obtine datele si informatiile prelucrate.

Interfata sistemului are trei parti esentiale:

Mecanismul de navigare-reprezinta modul in xcare utilizatorul da comenzi sistemului in functie de operatiile pe care doreste sa le execute.

Mecanismul de intrare-reprezinta modul in care sistemul capteaza datele si informatiile.

Mecanismul de iesire-reprezinta modul in care sistemul prezinta informatiile utilizatorilor sau le distribuie catre alt sistem.

4.4. PROIECTAREA BAZEI DE DATE

Proiectarea unei baze de date cuprinde proiectarea structurii conceptuale, logice si fizice.

²Proiectarea structii conceptuale este realizata de catre echipa de proiectare a sistemului de administrare a bazei de date. Punctul de plecare in proiectrea structurii conceptuale il reprezinta colectiile de date, stabilite in modelul logic proiectat, cand s-a realizat totodata si schitarea unui prim model conceptual de ansamblu al datelor.

Proiectarea schemei cuprinde activitatile: definirea detaliata a colectiilor de date; revizuirea legaturilor dintre colectii; rafinarea modelului conceptual al datelor; transpunerea modelului conceptual al datelor.

Structura logica a bazei de date reprezinta forma sub care apare structura conceptuala a bazei de date pentru utilizator oarecare. Programele de aplicatie opereaza asupra elementelor structurii conceptuale prin inermediul structurii logiceavand acces doar la acele elemente ale structurii conceptuale care sunt incluse in structura logica.

Structura fizica a bazi de date imbraca diferite forme de reprezentare: liniara, arborescenta, retea, relationala. Memorarea datelor pe suport fizic imbraca numai forma unei structuri liniare. Metoda de liniarizare a structurii virtuale este specifica diferitelor sisteme de gestiune a bazelor de date utilizate.

Pentru majoritatea utilizatorilor, modelul relational al bazei de date reprezinta unicul model utilizabil, din cauza proliferarii lui indeosebi pe platformele bazate pe PC-uri, celelalte modele fiind practic, inexistente pentru ei.

4.5. PROIECTAREA SECURITATII SISTEMULUI

La elaborarea mecanismului de protectie trebuie sa se asigure ca acesta este relational din punct de vedere economic. Mecanismele de protectie presupune urmarirea realizarii mai multor categorii de mijloace si masuri de securitate, care pot fi grupate in:

Masuri de securitate fizica-se refera la masurile pentru protectia sistemului informatic impotriva accesului persoanelor neautorizate si protectia impotriva dezastrelor;

Masuri de securitate logica-se refera la masurile de protectie la nivelul sistemelor de operare al aplicatiilor informatice si al bazelor de date;

Masuri de securitate procedurala-reprezinta un set de masuri, norme si principii care guverneaza buna functionare a sistemului (selectia si pregatirea personalului, instruirea normelor de conduita in sistem, proceduri de auditare si control);

Masuri de securitate tehnica-reprezinta masurile luate pentru protectia echipamentelor, programelor, comunicatiilor si datelor.

4.6. PREZENTAREA PROGRAMULUI

Enterprise Resource Planning (ERP) reprezintă o solutie software complexă, ale cărei elemente sunt integrate într-o platformă comună, pentru gestionare resurselor companiei.

Sistemele de gestiune a afacerilor au evoluat de-alungul timpului, începand cu simple programe de planificare a materialelor și apoi a producției, fiind concentrate în special pe gestionarea proceselor de producție și a activitatilor financiar contabile.

Noua generatie de aplicatii e-Business a revoluționat modul de desfăsurare a afacerilor moderne. Daca prima generatie a fost axată pe navigare și viteză, urmatoarele generatii presupun oferte consistente caracterizate de securitate, disponibilitate și performantă.

De aceea vom vorbi în continuare despre un program realizat în FoxPro.Am realizat un program privind încasarea și distribuția produselor la First Logistics&Distribution.

Acesta este un program care se folosește în această firmă și care simplifică foarte mult activitatea.Utilizatorul poate învăta foarte repede cum se utilizează acest program.

Strucura interfetei

Fig.15. Structura interfeti

CONTINUTUL ENTITATIILOR

Tabel. Nr.4

Forma principală a programului se numeste „ Meniu ” și contine 5 butoane, care accesează submeniuri și documente ce trebuie completate .

MENIUL PROGRAMULUI

Primul buton din Meniul Programului este „Produse distribuite” care introduce utilizatorul într-o formă pe care sunt următoarele butoane: „Produse“ „Revenire” „Validare salvare” „Validare” „Ștergere” „Reîmprospătare ”.

1. PRODUSE DISTRIBUITE

Prin accesarea butonului „Produse” de pe forma „PRODUSE DISTRIBUITE” se deschide următorul tabel al produselor distibuite:

1.2. Produse

Al doilea buton din Meniul Programului este butonul „Clienți”. Acest buton ne deschide următoarea formă care ne permite introducerea clienților în baza de date împreună cu datele specifice fiecărui client în parte.

2. CLIENȚI

Pe această formă se găsesc următoarele butoane: „Clienți “ „Revenire” „Validare salvare” „Validare Ștergere” „Reîmprospătare” .

Prin accesarea butonului “Clienți” de pe forma cu aceeasi denumire se deschide tabelul clienților::

2.1. Clienți

Al treilea buton din Meniul Programului este “Comenzi, vânzări și servicii de distribuție”.

Acest buton deschide următoarea formă:

3. Comenzi,vânzari și servicii de distribuție

Pe această formă se găsesc următoarele butoane:

„Căutare” (acest buton caută în baza de date a clientilor după codul clientului și în baza de date a produselor după codul produsului distribuit), „Baza de date produse”( face legătura cu baza de date a produselor deschizând astfel tabelul „Produse”) , „Baza de date comenzi” „Baza de date vânzări “, „Baza de date clienți“ Calcul”, „Reimprospatare”, „Salvare”, „Comanda”, „Salvare Vanzare”.

Următorul buton din Meniul Programului este „Distribuția și încasarea comenzilor” buton care introduce utilizatorul într-o formă numită „Situația produselor obținute/livrate”.

4. Distribuția și încasarea comenzilor

Pe această formă se găsesc sapte butoane care accesează documente informaționale sau care trebuie completate .

Primul buton este “Lista valorică produse de distribuit” care deschide urmatorul raport ce conține lista valorică a produselor de distribuit:

Al doilea buton de pe forma „Situația produselor obținute/livrate” este butonul „Situația vânzărilor și serviciilor de distribuție”.Acest buton deschide raportul ce conține situația comenzilor care urmează a fi distribuite:

Al treilea buton de pe forma „Situatia produselor obtinute/livrate” este „Situatia vanzarilor si serviciilor de distributie” buton care deschide următorul raport care contine situatia vânzărilor și servicilor distribuite:

Cel de-al patrulea buton de pe forma „Situatia produselor obtinute/livrate” este „Situatia cliențiilor” buton care afisează utilizatorului raportul „ Listare Clienți”,raport care afisează lista cliențiilor colaboratori împreuna cu datele specifice fiecarui client.

Butonul Situatia încasărilor, al cincelea buton de pe forma „Situatia produselor obtinute/livrate” afisează urmatorul raport:

Acest raport afisează utilizatorului situația încasărilor pentru fiecare client în parte precum și valoarea totală a încasărilor.

Butonul „Situația clienților restanțieri” de pe forma „Situația produselor obținute/livrate” afisează raportul cu același nume:

Acest raport afișează situatia clienților restanțieri deasemenea valoarea restantă pe fiecare client în parte cât și totalul restanțelor cumulate.

Ultimul buton “ Revenire” reintoarce utilizatorul la Meniul Programului.

Iar ultimul buton din Meniul Programului „Iesire” scoat utilizatorul din program.

BAZA DE DATE

Tabelele bazei de date :

Clienti-contine lista clientilor si datele specifice fiecarui client in parte

Tabela nr .1

Comenzi-contine detaliile pentru inregistrarea comenzilor

Tabel nr.2

Produse-contine detalii privind produsele inregistrate:

Tabel nr.3

Vanzari-contine detalii privind vanzarile inregistrate:

Tabel nr.4

CAPITOLUL 5. CONCLUZII

Sistemele de gestiune a afacerilor au evoluat de-a lungul timpului, începand cu simple programe de planificare a materialelor și apoi a producției, fiind concentrate în special pe gestionarea proceselor de productie și a activitaților financiar contabile.
Sistemele ERP actuale realizează integrarea tuturor funcțiilor de conducere ale unei companii, plecând de la planificare, asigurarea stocului de materii prime și materiale, definirea tehnologiilor, coordonarea proceselor de producție și, nu în ultimul rand, la realizarea gestiunii financiar contabile, a resurselor umane, a stocurilor de produse finite și terminând cu dezvoltarea și menținerea relațiilor cu clienții și partenerii de afaceri.

Firma cărei este adresat acest program operează cu mai multe gestiuni, cu nomenclatoare mari de articole și parteneri, cu o diversitate de politici de preț, cu o distribuție geografica a vânzărilor și cu o gramadă de probleme legate de gestionarea produselor, agenților, obiectelor de inventar de valoare etc…

Programul permite introducerea actelor în timp real precum și accesul imediat la informații legate de situația vânzărilor și distribuției, de situatia clienților restanțieri, situatia incasarilor si de alte informatii legate de buna desfasurarea a activitatii zilnice.

Principalele nomenclatoare referitoare la  parteneri, agenți și articole sunt sincronizate astfel încat să putem face rapoarte și schimb de date între aceste firme.

De exemplu factura emisă către o firmă din grup este importată automat ca și recepție pe acea firmă. Putem astfel să obținem rapoarte despre vânzările reale ale grupului ( facturile în cadrul grupului sunt ignorate).

Vânzările firmei se fac și prin intermediul agenților, care dispun de dispozitive mobile ( Laptopuri sau PDA-uri ). În caz că există și o legatură mobilă de internet, ei pot să consulte online stocurile sau alte informații necesare. Dacă modelul de distributie se bazează pe preluarea de comenzi, aceste sunt întocmite direct în serverul central, realizându-se rezervarea cantitații comandate. În cazul în care nu există o legatură permanentă, comenzile vor fi memorate pe dispozitivul mobil, urmând a fi facturate automat la sediul central.

Firma are și puncte de lucru distribuite geografic în teritoriu. În cazul unei legaturi bune la internet, acestea pot lucra direct pe server-ul central. Dacă această legatură lipseste, ele vor avea o bază de date proprie, care va prelua date ( articole, preturi etc..) din server prin sincronizare, și va trimite date ( vânzări, încasări etc..) printr-un mecansim de replicare.

Programul privind ÎNCASAREA ȘI DISTRIBUȚIA PRODUSELOR LA FIRST LOGISTICS&DISTRIBUTION S.A” este unul ușor de implementat și usor de ințeles având urmatoarele avantaje:

Nu există riscul pierderii vreunui document;

Toate datele sunt centralizate;

Documentele sunt transmise prin reteau interna ;

Datele sunt introduse o singura data;

Durata de completare a documentului este mult mai scurta.

BIBLIOGRAFIE

Claudiu Brândaș-„Note de curs”

Colectie revistei BYTE

Colectie revistei CHIP

Colectie revistei PC Magazine

Dima, G., Dima M. FoxPro Meniuri, Editura Teora, București, 1994.

Doina Fotache, Luminita Hurbean-„Solutii informatice integrate pentru gestiunea afacerilor”-ERP

Dumitru Opera-„Analiza si proiectarea sistemelor informatice economice”-p.146, Ed Polirom Iasi 1999

Hurbean Luminita-„Baze de date.Concepte teoretice și abordare practică în Microsoft Access”-p.16, editura Mirton 2006

Lupulescu M.,Munteanu M.,Danaiata D.,Popovics A.,Margea R.-“Medii de programare”,Editura Mirton 1999

M.Velicanu,I.Lungu, Mihaela Munteanu-„Dezvoltarea aplicatiilor cu baze de date in VISUAL FOXPRO” , editura All 2001

Marin fotache-„ SQL. Dialecte DB2, Oracle, FoxPro”, editura Polirom 2001

Microsoft Visual FoxPro Help versiunea 6.0

Mihaela Muntean- „Note de curs”

Munteanu Mihaela-„Baze de date in sisteme informatice economice”,Editura Mirton 2002

Muntean Mihaela-,Danaiata Doina,Mogosanu Diana,Mihaela Gabriela-„Informatica economica si societatea informationala”

Olteanu A.I., Curs de Informatică, Ed. Alma Mater, Sibiu, 2001

P.Nastase,F.Mihai, L.Cosacescu, L. Covrig, A. Stanciu-„Tehnologia bazelor de date. Access 2000”-, editura Economica 2000

Simona Biriescu-„Baze de date in mediul acces”, editura Mirton 2006

Proiectarea unei baze de date

http://ro.wikipedia.org/wiki/Baz%C4%83_de _date

http://office.microsoft.com/ro-ro/access/HP052801191048.ASPX