Proiectarea Unui Parc

LUCRARE DE LICENȚĂ

PROIECTAREA UNUI PARC

CUPRINS

1.Capitolul I – Grădinile Baroce

1.1 – Generalități;

1.2 – Nașterea barocului;

1.3 – Evoluția barocului;

1.4 – Importanța barocului în istoria umană;

1.5 – Exemple de Grădini baroce

1.5.1 – Villa D-Este;

1.5.2 – Villa Lante ;

1.5.3 – Parco dei Monstri;

1.5.4 – Villa Madama;

1.5.5 – Grădinile Palatului Regal din ;

1.5.6 – Grădinile Boboli;

1.5.7 – Grădinile Venaria Reale.

2.Capitolul al II-lea

2.1 Condiții naturale ale spațiului de amenajare:

2.1.1 Relieful;

2.1.2 Condițiile Climatice;

2.1.2.1 Temperatura;

2.1.2.2 Umiditatea aerului;

2.1.2.3 Vânturile;

2.1.2.4 Radiațiile solare;

2.1.3 Apele de suprafață;

2.1.4 Tipuri de sol;

2.2 Condiții social – econimice:

2.2.1 Funcția peisajelor amenajate;

2.2.1.1 Funcția de ameliorare a microclimatului urban;

2.2.1.2 Funcția de reducere a poluării;

2.2.1.3 Funcția de reducere a poluării fonice;

2.2.1.4 Funcția de protejare și ameliorare a solului;

2.2.1.5 Funcția de menținere a biodiversității;

2.2.1.6 Funcția socială a amenajării peisajelor.

3.Capitolul al III-lea

3.1 Memoriu justificativ;

3.1.1 Tema de proiectare;

3.1.2 Structurarea spațiului;

3.1.3 Proiectarea elementelor;

3.1.4 Amenajarea spațiilor verzi.

4. Anexe

5. Bibliografie selectivă.

Capitolul I

Grădinile Baroce

1.1Generalități.

Baroc (în limba italiană și cea portugheză Barocco iar în cea franceză și limba engleză Baroque) reprezintă în același timp o perioadă în istoria europeană dar și un curent artistic. Acest current a fost generat la Roma, Italia, în jurul anilor 1600, și fiind relativ rapid preluat de celelalte țări și culturi europene, de unde a migrat apoi și în cele două Americi dar și în alte părți ale lumii.

Stilul baroc este reprezentat atât în arhitectură și dans, filozofie, mobilier, muzică, literatură cât și în pictură, sculptură și teatru. Ca modalitate artistică, barocul a excelat în arhitectura între anii 1600 și 1780 pe continentul European, crescând în intensitate ulterior, în decursul secolului al 19-lea care s-a extins mai apoi (spre exemplu, în România, a reînflorit până în ani premergători Primului război mondial) până în deceniile 1901 – 1910 și 1911 – 1920; de asemenea a fost "exportat" în cele două Americi, dar și pe alte continente; in mobilier se regasește în special în Franța, în perioada Regelui Soare (Ludovic al XIV-lea); în pictură a fost adoptat de catre toate marile școli de pictură europene; în sculptura a fost prezent în special în Italia, Germania, Austria, Anglia și Cehia de azi, dar și în alte culturi; in muzica s-au creat compoziții de către toate marile școli muzicale ale Europei, italiană, austriacă și germană, inventându-se chiar un nou gen muzical, opera.

Indiferent de domeniul în care se regasește, stilul baroc se caracterizează prin utilizarea exagerată a mișcării și a claritătii, respectiv a bogăției folosirii detaliilor ce simbolizează lucruri ce se pot interpreta cu ușurință și lipsa de ambiguitate. Toate aceste elemente sunt folosite de către artiștii genului baroc pentru a produce momente de tensiune, drama, exuberanță și grandoare în privitor, ascultător și/sau participant la actul de cultură.

Cuvântul care se folosește astăzi pentru a desemna barocul în toate limbile este de origine portugheză ("barocco"), iar în limbii franceză și cea engleză ("baroque"). În toate limbile, sensul inițial al cuvântului a fost un substantiv care desemna o perlă de formă neregulată. Ca adjectiv desemna ceva realizat foarte migălos și în cele mai mici detalii, uneori realizat cu un exces de zel.

1.2 Nașterea barocului.

Nașterea barocului a fost influențată de decizia Conciliului de la Trient (Concilio di Trento) care a avut loc între anii 1545 – 1563 cu privire la modul în care Biserica Romano-Catolică vedea evoluția picturii și sculpturii bisericești. Ideea era ca artistii să poată realiza opere vizuale care să se adreseze tuturora, dar mai de seamă celor mulți care ar putea fi needucați, decât grupului celor avizați care pe vremea aceea, erau foarte puțini. Astfel manierismului intelectual si rafinat al secolului al XVI-lea i se "opunea" prin deschidere, claritate si lipsa de ambiguitate o reprezentare umană deschisă larg tuturor simțurilor.

Fig. 1- Baroc. Piața Sfântul Petru din Roma,

Piața Sfântul Petru din Roma, a fost realizată de Bernini și a fost un exemplu frumos de baroc vizual "total"care cuprinde atât arhitectura cât și sculptura și pictura.

Oricum, a fost necesar să treacă timpul unei întregi generații până când aceste comandamente să se puna realmente în practică prin creerea și cristalizarea stilului cunoscut mai apoi sub numele de baroc. În ciuda existenței acestui spațiu în timp, au existat mai multe voci din rândul unor istorici de artă, care au insuflat ideea contestată de alții, că inovațiile artistice ale marilor nume de artiști ai artei figurative ai anilor 1600 (Caravaggio, Frații Carracci, etc.) s-ar datora mai degraba funcției artei ecleziastice cu destinație clară decât măiestriei artistice a artiștilor însisi.

1.3 Evoluția barocului.

Barocul s-a propagat dinspre Italia spre vestul Europei în special de-a lungul primilor 50 de ani ai secolului al XVII-lea, iar mai apoi înspre centrul, nordul și estul Europei în a doua jumătate a aceluiași secol și la începutul următorului secol. "Unda de șoc" a barocului s-a propagat cu precădere în țările unde Biserica Catolică era foarte importantă sau mai mult de atât, chiar dominantă, dar ulterior a apărut și în țările și culturile în care protestantismul sau chiar ortodoxismul erau "variante locale" ale creștinismului. În România, în principal în Transilvania, barocul este o "reverberație" apărută puțin mai târziu, e drept , a barocului austriac trecut prin filiera Ungariei, avand și multiple influențe ale barocului italian sau ale barocului ceh. Drumul barocului în timp, spațiu si conștiința umană a continuat până în secolul al XX-lea. Organizarea grădinilor în stil baroc a influențat arhitectura multor orașe pe teritoriul întregului glob.

Stuctura stradală regăsită în construcția Arcului de Triumf din București, respectiv în Arcul de Triumf din Paris este una dintre cele mai clare dovezi de triumf universal omenesc al barocului care trece peste orice limită sau în pofida oricăror încercări de folosire a mișcării artistice într-un interes ce ține strict de religie, precum Biserica Catolică, sau strict comercial sau secular pragmatic, precum burghezia.

1.4 Importanța barocului în istoria umană.

A fost o perioadă de-alungul vremii când arta și cultura erau limitate celor puternici și bogați, barocul având puterea de a schimba acest concept, și, pentru prima dată în istorie, un număr din ce în ce mai mare de oamnei au putut să se bucure de frumusețea artei și a culturii.

Apariția în istorie a revoluției industriale, a clasei burgheze, dar și a proletariatului, au determinat o schimbări majoră la nivelul întregii societății. Aceste evenimente istorice, împreună cu dorința tuturor artiștilor baroc de a fi cât mai liberi în gândire și de a concepe opera de artă care să poată fi pe placul tuturor și să fie total ne-ermetică, au făcut ca barocul să fie un factor declanșator, in plan artistic și ideatic, al accesului tuturor oamenilor atât la cultură și artă cât și la produsele materiale și spirituale date de acestea, artefactele și dragostea de frumos.

Secolul al XVII-lea a fost clasic pentru francezi și baroc pentru restul Europei. Grădinile Renașterii purtau în ele pe de o parte “vârsta barocului aristocrat”, baroc din care se naște orice clasicism, iar pe de altă parte “vârsta barocului burghez” în care sfârșește orice clasicism. Oricât de clasică s-ar voi, gradina, în esenta ei, este o artă barocă atunci când trece de stadiul de “courtille”(gradiniță), care era compusă dintr-o pajiște cu o fântană în mijloc, o bancă, cateva bolți și labirinturi de buxus pe margine, închisă între ziduri înalte, cu alte cuvinte, o imagine pământeană, a austerului Eden biblic. Închisă între ziduri, grădina este, în același timp, deschisă pe verticală, cu alte cuvinte “vulnerabilă” de a deveni barocă. Este și picturală prin jocuri de culori, de linii care nu pot fi numai drepte, chiar dacă se tinde spre o imagine “cubistă” uneori. Oricât de plină de lumină, ea are și părți întunecate, unde lumina se strecoară ușor, ca în pictura lui Leonardo da Vinci. Și oricât de simplă, o gradină are nevoie de materie, de apa, de vegetație, de lumină iar “lacomia de materie” este după Eugenio D’Ors, însuși semnul distinctiv al barocului. Acolo unde este multă apă, barocul se instalează de la sine, pentru ca apa înseamnă mișcare, multiplicare, dedublare, iluzie. Dar și “clasicul” pământ, transformat în terase, nu mai este decât o “armonică de linii”, o formă barocă. Gradina are o existență patetică pentru că trece prin anotimpuri, prin furtună, ploaie, soare, murind și renăscând în fiecare an. Fascinația mitologiei marine, mitologie care a umplut grădinile baroce și clasice cu figura lui Neptun, cu tritoni, nereide, delfini, balene, monștri de tot felul, apărea chiar in “Visul lui Polifil” care rămâne însă cartea grădinii clasice.
Gradina barocă a avut ca model gradina Armidei dintr-o opera literară și anume poemul “Ierusalimul eliberat” al lui Torquato Tasso, apărut în 1575, adică după ce epoca barocului înflorise deja în Italia. Ca și gradina lui Venus, cea a Armidei era situată pe o insulă, în ocean, izolată de lume, ca orice loc al preafericiților, accesibilă unor inițiați. Mai mult, gradina Armidei se afla pe varful unui munte și era închisă între zidurile unui palat de formă labirintică. În gradina barocă a Armidei “Sălbaticia și orânduiala/În locuri și podoabe par firești,/Căci Firea parc-ar imita migala/Jucandu-se, a artei omenești”. Grădinile ocupă un loc aparte în istoria unei culturi. Ele arată că, odată realizate condițiile de adăpostire față de mediul natural și de reprezentare prin cadrul construit, omul are răgazul și mijloacele de a reveni asupra naturii, dându-i o formă nouă, controlată. Această amprentă dovedește, de data aceasta, că mediul natural aparține omului și îi e supus, formând totodată cadrul destinderii și plăcerii ce nu pot fi regăsite într-o măsură comparabilă și în aceeași formă în cadrul unei clădiri, dominată de programul ei funcțional. Construcția, echivalentul unei stări de constrângere, de limitare, va fi întotdeauna opusă naturii, echivalentul unei stări de libertate, uneori de evadare. Destinderea pe care grădinile de agrement o permit nefiind percepută întotdeauna drept evident necesară, iar "evadarea" putând avea loc și într-un cadru natural neamenajat anume, prezența grădinii de agrement a fost privită adesea drept un lux pe care proprietarul și-l putea permite și deci, privită ca aparținând nu domeniului necesarului, ci domeniului reprezentării și plăcerii. Printre nenumăratele grădini, "recunoașterea caracterului istoric individualizează grădina aparținând trecutului în contextul general al parcurilor și grădinilor contemporane", conferindu-i totodată și caracterul de bun cultural de patrimoniu. Utilitare inițial, incluse treptat în agrementul rezidențial și, ulterior, în agrementul public, grădinile aparțin din plin istoriei culturale și istoriei mentalităților, fiind mărturii ale unui nivel și ale unui mod trecut de viață privată și urbană, uneori mult diferit de cel prezent. Alături de alți martori (obiecte arhitecturale, obiecte sculpturale, etc.), ele documentează specificul cultural și semnalează influențele. Studiul lor se poate constitui, totodată, în punctul de pornire al unui demers de -i o formă nouă, controlată. Această amprentă dovedește, de data aceasta, că mediul natural aparține omului și îi e supus, formând totodată cadrul destinderii și plăcerii ce nu pot fi regăsite într-o măsură comparabilă și în aceeași formă în cadrul unei clădiri, dominată de programul ei funcțional. Construcția, echivalentul unei stări de constrângere, de limitare, va fi întotdeauna opusă naturii, echivalentul unei stări de libertate, uneori de evadare. Destinderea pe care grădinile de agrement o permit nefiind percepută întotdeauna drept evident necesară, iar "evadarea" putând avea loc și într-un cadru natural neamenajat anume, prezența grădinii de agrement a fost privită adesea drept un lux pe care proprietarul și-l putea permite și deci, privită ca aparținând nu domeniului necesarului, ci domeniului reprezentării și plăcerii. Printre nenumăratele grădini, "recunoașterea caracterului istoric individualizează grădina aparținând trecutului în contextul general al parcurilor și grădinilor contemporane", conferindu-i totodată și caracterul de bun cultural de patrimoniu. Utilitare inițial, incluse treptat în agrementul rezidențial și, ulterior, în agrementul public, grădinile aparțin din plin istoriei culturale și istoriei mentalităților, fiind mărturii ale unui nivel și ale unui mod trecut de viață privată și urbană, uneori mult diferit de cel prezent. Alături de alți martori (obiecte arhitecturale, obiecte sculpturale, etc.), ele documentează specificul cultural și semnalează influențele. Studiul lor se poate constitui, totodată, în punctul de pornire al unui demers de restaurare a imaginii unora dintre grădinile istorice.

Indiferent că este un parc de palat sau o mică grădină particulară, grădinile au avut mereu rol de relaxare și de obiect ale plăcerii. Felul în care au fost proiectate ne spun mereu ceva despre relația dintre om și natură. Principiile de bază ale acestui stil de grădini baroce tipice includea crearea unui aranjament perfect: separarea spațiului verde prin axe principale și secundare, s-au format canale, ochiuri de apă și alei în unghi drept. Totuși, de departe cea mai frumoasă formă a grădinii baroce a fost tiparul arab. Gardurile vii formate din buxus au fost folosite pentru a crea tiparuri de straturi cu forme decorative. Pentru spațiile dintre gardurile de buxus s-a folosit pietriș alb, pentru a forma un contrast încântător, pe un fundal de iarbă. Straturile au căpătat un farmec aparte care a fost creat prin tușe de culoare folosind florile de vară, oferind straturilor o senzație generală de viață. Grădinile în stil baroc sunt appreciate și azi și pot fi recreate folosind câteva trucuri simple. Buxus, lemn-câinesc sau siluetele din tuia pot fi dispuse simetric și în unghiurile potrivite, sau în formă de stea. Eleganța dată de stilul baroc poate fi recreată folosind plante cu flori uimitoare cum ar fi bujorii, fuschia sau crinii regali. Aceste flori pot fi așezate în boluri de piatră sau vase de teracotă. Vasele de piatră pot fi înfrumusețate și puse mai bine în valoare dacă sunt așezate pe coloane de piatră la capetele aleilor iar ochiurile de apă sau fântânile arteziene susură vesele în grădină.

Fig. 2 Grădină barocă

În secolul al XV – lea a apărut un nou stil de grădină sub forma grădinilor Renașterii din Italia, în preajma caselor și vilelor din Roma și Florența. Ordinea și frumusețea au fost punctual de plecare pentru inspirația grădinilor care fost create pentru plăcerea de a privi peisajul din grădină și dincolo de peisaj – pentru contemplare. În timpul Renasterii tarzie, grădina a devenit mai mare, mai impunătoare și mult mai simetrică. Grădinile baroce au fost umplute cu fântâni, statui, grote naturale sau artificiale  si mici cascade de apă, fiind create pentru a-și încânta proprietarii și să amuze și să impresioneze vizitatorii.

1.5 Exemple de grădini baroce

1.4.1 Villa d’Este este o capodoperă a Renașterii italiene care are o gradină superbă. Gradina  s fost inclusă în patrimoniul mondial UNESCO. Cu numărul ei mare și impresionant de fântâni, nimfe, grote, jocuri de apă muzicale, ea a constituit un model mult copiat pentru grădinile europene manieriste și în stil  baroc.

Grădina este, formată dintr-un amalgam piesagistic de artă si istorie, care include ruinele unor importante vile antice, cum ar fi Villa Adriana, precum și o zonă bogată în peșteri, cascade și concurența nesfârșită dintre apă și piatră. O serie de terase în trepte  aduce aminte de grădinile suspendate din Babilon, una dintre minunile lumii antice. Adăugarea canalelor de apă – inclusiv un apeduct si tuneluri sub oras – evocă extraordinara  inginerie romană.

Fig. 3 Villa d-Este, Trivoli

Fig. 4 Villa d-Este, Trivoli – Le Cento Fontane

Fig. 5 Fântâna Ovală

Cardinalul Ippolito al II-lea d’Este, după dezamăgirea de nu a reuși sa devina papă, a readus la viață aici splendoarea curților din Ferrara, Roma și de la Fontainebleau și a reînviat splendoarea antică pe care a deținut-o Villa Adriana. Devenind Guvernatorul  Tivoli din 1550, el a cultivat imediat ideea de a realiza o grădină în stâncile suspendate din “Valle gaudente”, dar numai după 1560 programul său arhitectural și iconografic a devenit clar, ideea fiind a pictorului-arhitect-arheolog Pirro Ligorio.

Camerele Palatului au fost decorate  sub tutelajul starurilor manierismul târziu, cum ar fi Livio Agresti, Federico Zuccari, Alberti Durante, Muziano Girolamo, Nebbia Cesare și Tempesta Antonio.

Villa d’Este a fost aproape gata în momentul morții Cardinalului (1572). Alte lucrări au fost realizate între 1660 – 70, implicându-l și pe marele Gianlorenzo Bernini.

Fig. 6 Villa d-Este.

Fig. 7 Fântâna Bufniței

Fig. 8 Fântâna Dragonilor

Fig. 9 Fântână Villa d-Este

Fig. 10 Fântână Villa d-Este

Fig. 11 Villa D-Este

1.4.2 Lante de la Bagnaia este o grădină renascentistă construită în stil manierist lângă Viterbo, Italia centrală și atribuit marelui arhitect Jacopo Barozzi da Vignola. este cunoscută sub numele de “Vila Lante”. “Vila Lante” si-a primit actualul nume  cam la o suta de ani după construirea ei, când a devenit proprietatea lui Lante Montefeltro della Rovere, Duce de Bomarzo în secolul al XVII-lea.

Fig. 12 Villa Lante

Vila Lante este formată din două case (casini) , aproape identice, dar construite de către proprietari diferiți, într-o perioadă care le separă cu aproximativ  30 de ani. Fiecare clădire are un parter pătrat. cu arcade rustice (loggii) care susțin clădirile construite peste aceste arcade. Fiecare fatadă de pe acestă constructie are doar trei ferestre, alternând frontoane rotunde sau ascuțite. Fiecare casă are un fel de  turn.

Fig. 13 Labirintul grădinii vilei Lante.

Fig. 14 Villa Lante

Grădinile de la Villa Lante dispun de cascade,  fântâni și grote, cu ape curgătoare. Coregrafia vizuală și armonioasă a apei și perfecțiunea mecanică a fluxului au fost atinse numai după ce Tommaso Ghinucci, un inginer de Hidraulică și arhitect de la Siena, a fost numit să supravegheze lucrarile hidraulice și lucrările de construcție ale sistemului acvatic.

Fig.15 Grădina vilei Lante

Fig. 14 Villa Lante – Fântâna Pegasus

Fig. 16 Canalele de apă de la Villa Lante.

1.4.3 Parco dei Mostri arco dei Mostri – Parcul Monștrilor din Dumbrava Sacra

Parcul reprezintă una dintre cele mai ciudate, dar și interesante capodopere ale Renașterii italiene în manifestarea ei manierista. Parcul este  localizat in Bomarzo, din provincia  Viterbo. prin anul 1500, Printul Pier Francesco Orsini, numit si Vicino  Orsini a avut ideea de a construi acest fabulos loc, parca scos din grotescul  lumii basmelor,  dedicat  memoriei soției sale, Giulia Farnese. Parcul se află într-o vale destul de adâncă, intre Palatul Orsini (Bomarzo) și casele din satul apropiat. Parcul a fost conceput de acealasi Pirro Ligorio, care a conceput si Villa d’Este si Villa Lente.

Fig. 17 Casa înclinată din Parcul Monștrilor

Printul Orsini a umplut “Dumbrava Sacra” (Sacro Bosco) cu figuri grotești, sculptate din piatră naturală aflată pe acest loc. Natura și arta au creat o fantezie suprarealistă: “Gura Iadului” (capul unui capcăun, ce poate inghiți oamenii în gura lui  căscata),  un  Hercule brutal care  ucide o amazoană, nimfe cu aripi de fluture, o broască țestoasă uriașă cu o statueta pe carapace, o sirenă, câini arătandu-si colții, lei și multe altele.

Fig. 18 Parcul Monștrilor

Sunt foarte puțin cunoscute detaliile autentice despre acest loc mistic, dar există mai multe povești predominante, transmise oral de localnicii acestor locuri. Este cert faptul că prințul Vicino  Orsini a hotărât să creeze parcul ca monument comemorativ dedicat soției sale decedate.

Fig. 19 Pegasus din Parcul Monștrilor

Cele mai multe povești susțin că Vicino  Orsini și-a pierdut mințile după moartea ei și  parcul a fost creat pentru a reflecta starea lui de spirit. Unii spun că a fost felul lui de a transmite angoasa creată de  moartea ei, invocând faptul că o casă din acest parc  a fost înclinată pentru a-i face pe alții să înțeleagă cat de dezechilibrat era prințul. Ecoul din “Gura de iad” a fost creat pentru a transmite confuzia mentală.

Fig. 20 Parcul Monștrilor

Fig. 21 Templul din Parcul Monștrilor

“Parcul Monștrilor din Dumbrava Sacră” a fost un subiect favorit pentru mari artiști ai secolul al XX-lea – Jean Cocteau și Salvador Dalí, care au  discutat mult despre acest ciudat parc. Povestea locului și viața prințului Orsini au fost obiectul unui roman al scriitorului argentinian Manuel Mujica Lainez, (“Bomarzo” – 1962). Mujica Lainez a continuat să scrie un libret bazat pe romanul său, care a fost transcris în muzică de Alberto Ginastera în 1967. “Bomarzo” a avut premiera la , în 1976 “, dar a fost interzis de către dictatura militară din   , iar Lainez și Ginastera au primit Premiul Pulitzer.

1.4.4 Villa Madama din Roma este situată pe pantele  lui Monte Mario, pe malul drept al Tibrului, lângă Foro Italico.  Fiind astăzi proprietatea Ministerului de Externe italian, vizitele trebuie să primească autorizația acestuia.

Fig. 22 Villa Modama

Fig. 23 Villa Madama

Fig. 24 Villa Madama

Cardinalul Giulio de Medici , văr al papei  al X-a, a ordonat construirea unei vile pe pantele inferioare ale versantului Monte Mario, la marginea Romei. Planul a fost conceput de Rafael, care a transferat  execuția (la începutul lui 1518)  discipolilor săi, alcatuind  una dintre cele mai strălucite echipe disponibile în marele lui atelier. Antonio da Sangallo cel Tânăr a facut planurile finale și a supravegheat construcția efectivă.

Decorațiunile au fost facute de Giulio Romano și Peruzzi Baldassare, ambii arhitecți de  primă mană. Bazoreliefurile  au fost făcute de  Giovanni da , care imita pe cele   găsite în Domus Aurea a lui Nero. Alți doi sculptori mari au lucrat la această – Giovan Francesco Penni (“Il Fattore”) și  florentinul Baccio Bandinelli.

Fig. 25 Villa Madama

Cel mai important element artistic al vilei, în afară de galeria Rafael, este un salon pictat de Giulio Romano, salonul având un tavan boltit superb. Rafael a murit în anul 1520, la vârsta de 37 de ani, iar construcția  vilei era departe de a fi finalizată. Atunci când cardinalul Giulio de Medici a devenit al doilea papă din familia Medici, sub numele de Clement al VII-a în 1523,  lucrările au fost reluate iar vila a fost terminată între anii 1524-1525.

Fig. 26 Intrarea în labirint – Villa Madama

Numele Vilei “Madama” a fost dat în cinstea Margaretei de Austria, aceași care a dat numele și Palatului Madama din Roma, care este actualul sediu al Senatului italian. După moartea lui Clement al VII-lea, familia de Medici a păstrat proprietatea, aparținând cardinalului Ippolito de Medici și mai târziu ducelui  Alessandro care a fost căsătorit cu Margareta de Austria aceasta fiind fiica nelegitimă a lui Charles V. Margareta a rămas văduvă încă de la vârsta de 15 ani.

Fig.27 Grădina de pe versantul Monte Mario, Villa Madama

Margareta de Austria s-a căsătorit mai apoi cu Ottavio Farnese, unul dintre nepoții Papei Paul al III-a și a rămas văduvă din nou foarte curând. După moartea acesteia, vila a trecut în patrimoniul ultimului soț,  familia Farnese,reprezentată de ducii de Parma și Piacenza, care, din păcate, au lăsat-o pentru secole  să  cadă în ruină. Villa Madama este astăzi  proprietatea guvernului italian, și este folosită pentru a primi oaspeți și este de asemea un loc unde se țin multe conferințe internaționale de presă.

Fig. 28 grădina Villei Madama

Fig. 29 Villa Madama

1.4.5 Grădinile Palatului Regal din Torino sunt printre cele mai representative grădini în stil baroc din , fiind datate din 1697. Aceste grădini au fost create la comanda Mariei Cristina a Franței soția lui Duke Vittorio Amadeo I, și proiectate de Andre Le Notre arhitectul francez care a proiectat celebrul parc de la . Aceste grădini formează cele mai interesante locuri din , atât pentru patrimoniul natural pe care îl conțin, cât și datorită moștenirii istorice, culturale și artistice. Adesea aici se țin concerte si spectacole.

Fig. 30 Grădina Palatulu Regal din Torino

Fig. 31. Palatul Regal din Torino

Fig. 32 Grădina Palatului Regal din

1.4.6 Grădinile Boboli, Italia

În spatele Palatului Pitti putem găsi Gradina Boboli care a fost reședința familiei Medici și a fost construită din ordinul lui Cosimo de Medici pentru sotia sa Eleonora di Toledo. Grădina reprezintă un parc celebru în Florența, fiind și astazi unul dintre cele mai interesante muzee din oraș, având o colecție de sculptură datătă din secolele XVI – XVIII. În arta grădinilor, Grădina Boboli și-a găsit cea mai frumoasă expresie, chiar în comparație cu grădinile din alte țări europene.

Fig. 33 Grădina Boboli

Parcul a fost extins de mai multe ori de alungul vremii și au fost adăugate numeroase statui și fântâni. În anul 1776, grădinile au fost deschise publicului larg. Părți ale grădinilor sunt foarte organizate iar celelalte par mai naturale și nu atât de standardizate. Grădinile Boboli s-au remarcat printr-o varietate deosebită datorită topografiei lor foarte variate, decorațiunilor și diverselor aranjamente.

De pe terasele din Grădinile Boboli găsim o serie întreagă de priveliști splendide asupra orașului Florența și a zonelor din jurul acestuia. Putem găsi mai multe intrări în Grădinile Boboli, cele mai cunoscute dintre ele fiind situate în Piazza dei Pitti și în Piazzale della Porta Romana, aflate în partea estică a parcului. Intrarea în Grădinile Boboli nu este gratuită, iar turiștii care doresc să le viziteze au două opțiuni: pot cumpăra un bilet pentru a vizita doar grădinile sau pot cumpara un bilet combinat care oferă acces atât la Grădinile Boboli cât și la Palazzo Pitti.

Fig. 34 Palatul Pitti cu Grădinile Boboli

Fig. 35 Grădinile Boboli

1.4.4 Grădinile Venaria Reale

Somptuosul complex "Venaria Reale",este construit pe o suprafață de 80.000 de metri pătrați și reprezintă o adevărată capodopera a arhitecturii baroce. Aflat la câțiva kilometri de Torino, complexul oferă un nou parcurs în spațiile sale incredibile, într-un scenariu de legendă, în "Galeria Dianei", care a fost proiectat de arhitectul Amedeo di Castellamonte, dar și în giganticele săli de la "Scuderie Juvarriane". Atmosfera vieții de curte a fost refăcută cu ajutorul ambasadorilor care sunt înfățișați ca semnând un document, tropotele cailor, servitori și stăpâni, rugăciuni, șoapte, râsete, cardinali dar și cu ajutorul cântecelor, al bucătarilor, al unui secretar cu o carte, vânători, principese, cardinali,și a sfeșnicilor care aprind candela unei biblioteci. Cunoscutul cineast din Țara Galilor, Peter Greenaway a pus în scenă un spectacol menit să "repopuleze" acest spațiu, a redat viață saloanelor înfățișând duci și ducese, caini de vânatoare, muzicieni și curtezane, prezentând istoria unei dinastii și invitând spectatorul să admire lumea acelui timp. Expoziția "Arta, măreția și istoria unei curți europene" oferă celor care o vizitează peste 400 de opere, care ilustrează istoria familiei De Savoia. Galeriile somptuoase, sunt întețite de picturi și statui care au fost create de artiști celebri, galeriile par a fi pierdute în infinit, cu candelabre, mobilier, cristaluri, orologii și argintării precum și o multitudine de alte lucruri prețioase. Puține dinastii europene au ocazia să se mândrească cu o continuitate a regatului comparabilă cu cea a Familiei de Savoia, care a rezintat de-alungul secolului al X-lea până în secolul al XX-lea, influențând istoria europeană până în primii ani ai Războiului Rece. În complexul Venaria Reale se pot întâlni personaje de curte care ascultă muzică barocă, se duelează, spunându-și astfel povestea. "Grădinile Regale", care acum sunt reconstruite în întregime, sunt fascinante prin simetriile riguroase și fântânile care le înfrumusețează și oferă o imagine frumoasă a secolului al XVII-lea. În acest scenariu mirific au avut loc trei expoziții care au avut ca temă sărbătorirea unității Italiei: "Artă și identitate în orașele italiene", "150 de ani de modă" și "Leonardo da Vinci, de la geniu la mit". În "Galeria Grande", își vor aștepta oaspeții "Cine Regale" la lumina lumânărilor și a candelabrelor. S-a deschis și "Potager Royal", unde s-au putut degusta produse ecologice și admira grădinile întinse pe 10 hectare. Vernisajul a avut loc în prezența președintelui Italiei.

Fig. 36 Grădinile Venaria Reale

Fig.37 Grădinile Venaria Regale

Fie că sunt publice, fie private, ariile verzi fac parte din cadrul nostru de viață, sunt un atribut al gradului de civilizație. Masura în care sunt bine proiectate, de la scară teritorială și până la cea locală, punctuală, dar și priceperea cu care sunt înființate, îngrijite, restaurate sau transformate fac ca diferitele categorii de peisaje să-și exercite bine funcțiile ecologice, recreative, estetice spre folosul nostru. Renașterea și Barocul au transformat grădinile medievale modeste în adevărate proiecte architectonice. Toți horticultorii talentați, arhitecții de geniu și principii devotați au încercat să transforme peisajele mlăștinoase sau sălbatice în adevărate opere de artă. Pornind de la grădinile italiene până la cele franceze, o întreagă istorie a gloriei și ambițiilor ni se desfășoară în fața ochilor. Trimiterile la Antichitate și diverse mituri au generat un adevărat program decorativ din care nu au lipsit reinterpretările și  transpunerile într-o manieră specifică diferitelor zone. Grădinile de la Versailles, sunt o imagine a gloriei și puterii politice a Regelui Soare, nu este doar o splendoare arhitectonică. Grădinile, opera lui André Le Nôtre, ne vorbesc despre adaptarea naturii la proiectul uman. Gândite drept pandantul vegetal al proiectului arhitectonic, ele sunt dominate de o adevărată  geometrie a naturii. Bazinele, aleile, nenumarații arbuști, locurile secrete, orangeria, toate ne vorbesc  nu numai de geniul unui arhitect, ci și de nenumăratele ceremonii și serbări care aveau loc în aceste minunate grădini. Imobilă și parcă eternă, grădina versailleză va fi urmată de alte splendori pariziene, înconjurate de mituri (ex. Tuileries, Luxemburg).

Fără întreruperi stilistice majore, grădina barocă italiană a evoluat din cea renascentistă, aceasta reprezentând o influență mult mai puternică decât realizările franceze din aceeași perioadă. Compoziția cu caracter arhitectural, guvernată de echilibru și simetrie, s-a păstrat dar se observă atenuarea schematismului rigid, ortogonal, caracteristic secolului al XVI-lea prin integrarea de linii ample, curbe. Dimensiunile grădinilor s-au mărit, tinzând către transformarea în parcuri. Totuși, grădinile baroce italiene nu au ajuns la dimensiunile grandioase ale grădinilor din , care dominau peisajul înconjurător. Simetria lor față de ax nu s-a concentrat atât de strict asupra unei clădiri centrale, iar alcătuirea lor era mai măruntă și mai diversă. Pe când grădinile din Franța tindeau să se extindă spre orizont, deschizând perspective mult dincolo de limitele parcului, în Italia terenul în pantă era folosit adesea pentru grădini terasate, cu axe rareori extinse dincolo de zona închisă a grădinii.

Datorită climatului, parterele sub formă de peluze erau rare, predominând în schimb copacii plantați, de cele mai multe ori, la intervale regulate, creând alei sau boschete. Grădina barocă franceză este indisociabil legată de amenajarea grădinilor palatului din Versailles, proiectate de André le Nôtre pentru regele Ludovic al XIV-lea. Spațiozitatea, raționalitatea și claritatea traseelor au format criteriul definitor al proiectării, iar monumentalitatea amenajării rezultă din tratarea arhitecturală a compoziției, desfășurată pe spații vaste. Palatul reprezenta nucleul grădinii, dispus fiind pe axul central de simetrie, ca reședință a domnitorului absolut, căruia întreaga natură îi era subordonată.

Toate sistemele de axe pornesc de la acest nucleu, după trasee strict regulate. Unitatea de ansamblu este dată de ordonarea geometrică a părților componente față de o axă dominantă centrală, ce susține perspectiva principală pornind, de regulă, de la palat și dezvoltându-se pe o mare distanță în profunzimea peisajului creat; perspectivele secundare, perpendiculare pe cea dominantă, devin axe de compoziție subordonate. Terenul este modelat în terase largi, cu denivelări mici, însoțite de elemente construite specifice – ziduri de sprijin, rampe, scări, balustrade – racordate prin suprafețe plane – orizontale și înclinate – pe care sunt realizate compoziții geometrice. Perspectivele abil conduse și încadrate urmează direcțiile dominante de modelare a reliefului, întâlnind în zonele orizontale oglinzi întinse de apă, bazine și canale. În organizarea generală, simetria față de axe se realizează atât prin identitatea perfectă a elementelor care compun o anumită scenă – de exemplu, marile partere -, cât și prin echilibrarea unor amenajări diferite, când acestea nu sunt cuprinse în același câmp vizual – de exemplu, boschetele parcului -, imprimând mai multă variație ansamblului.

Ca orice artă, si arta grădinilor s-a aflat mereu într-o continuă mișcare și transformare, fiind influențată de conjuncturi istorice, dezvoltarea tehnică, religie. Ce forme va îmbrăca aceasta în următoarele secole rămâne de văzut, cert este faptul că întoarecea la natură si la valorile acesteia este absolut necesară.

Capitolul al II – lea

2.1 Condițiile naturale ale spațiului de amenajare.

Orașul Oradea este municipiul județului Bihor și este situat în vestul României, pe râul Crișul Repede în imediata apropiere a graniței cu Ungaria. Totodată, este cel mai important oraș din regiunea istorică Crișana. Oradea este menționată pentru prima dată în anul 1113 într-o diplomă a abației benedictine din Zobor, însă rădăcinile sale sunt de origine romano-dacică, descoperirile arheologice atestând că în zona Salca și zona Băile Felix erau stabiliți romani și daci. Amplasarea geografică face ca Oradea să fie un punct nodal foarte important în turismul regional și internațional. Astfel, municipiul se găsește la numai 12 km de Băile Felix, cea mai mare stațiune balneo-climaterică permanentă din România. Impresia pe care o lasă celor care o străbat, simpli turiști sau iubitori de arhitectură veche, este aceea de spectaculoasă rezervație de arhitectură, de loc unde frumosul, vechi și mai nou, se imbină într-un tot unitar, armonios, complex. Situat la numai 13 km de granița de vest a României, municipiul Oradea, reședința administrativă a județului Bihor, ocupă o poziție central-europeană privilegiată, constituind un important nod de comunicații, aflat la distantă sensibil egală de capitalele regiunii: Bucuresti (651km), Viena (518km), Budapesta (248km), Praga (676km). Latitudinea nordică de 47 03" și longitudinea estică de 21 55" plasează Oradea pe cursul Crișului Repede într-o zonă deluroasă aflată în prelungirea Munților Apuseni.

Fig. 38 – Orașul

2.1.1 Relieful.

            Municipiul Oradea este situat la o altitudine de 126 m. deasupra nivelului Mării Negre, într-o zonă de trecere de la relieful deluros reprezentat de Dealurile de Vest, Dealurile Oradiei, Dealurile Gepișului către cel de câmpie, într-o zonă de contact între prelungirile Munților Apuseni și Câmpia Banato- Crișană. În arealul orașului , relieful exercită o oarecare influență asupra repartiției și evoluției  spațio-temporare a elementelor climatice.  Astfel, relieful modifică parametrii elementelor climatice prin altitudine, expoziția și înclinarea versanților, fragmentare și orientarea văilor. Complexitatea și varietatea reliefului, în arealul orașului Oradea, evidențiate prin diferențele de altitudine dintre Dealurile de Vest (Dealurile Oradiei) și Câmpia Crișurilor, de fragmentarea mare, de prezența versanților expuși spre toate direcțiile cardinale și de traversarea orașului de către Crișul Repede de la est la vest, determină variații importante ale elementelor climatice, generând o serie de topoclimate.

Dealurile de Vest sunt situate la limita dinspre vest a Carpaților Occidentali unde au forma unei borduri deluroase. Aceste dealuri s-au format prin depunerea materialelor grosiere la marginea zonei montane, la sfârșitul neozoicului. Dealurile de Vest pătrund în spațiul montan prin depresiuni pe valea Crișului Repede, depresiunea Vad-Borod, pe valea Crișului Negru, depresiunea Beiuș, pe valea Crișului Alb, depresiunea Gurahonț și pe valea Carașului, depresiunea Oraviței.

Fig.39  – Dealurile de Vest.

Câmpia de Vest reprezintă sectorul românesc al Câmpiei Panonice fiind întinsă pe o lungime de 375 de km., între granița de stat cu Serbia și Ungaria – la vest, Dealurile de Vest și Carpații Occidentali  – la est, rîul Tur –  la nord și granița cu Serbia – la sud. Relieful Câmpiei de Vest este alcătuit în trei trepte:

         Câmpie înaltă – de peste 100m., situată spre deal;

         Câmpie orizontală – netedă și cu acumulări de nisip;

         Câmpie joasă – unde râurile au tendință de înmlăștinire.

Temperaturile medii anuale se incadrează între 10-12oC iar precipitațiile medii anuale se situează între 550 – 600mm. Vegetația naturală s-a păstrat doar în zone extrem de restrânse. Râurile care străbat câmpia au o direcție E- V cu excepția celor din care se orientează NE – SV sau chiar N – S. Principalele canale sunt:

–          Canalul Crișurilor;

–          Canalul Morilor;

–          Bazinele piscicole de la Cefa, Tămașda și Ineu.

Fig.  – Câmpia de Vest.

2.1.2 Condițiile climatice.

Clima orașului este una temperat-continentală fiind determinată de Vânturile de Vest. Climatul temperat-continental are urmatoarele caracteristici:

         verile sunt călduroase (temperatura medie lunară pe timp de vară fiind de 20-30 o C),

         iernile sunt aspre (temperatura medie lunară pe timp de iarnă fiind între -10 – -40 grade Celsius),

         aici sunt amplitudinile termice anuale ( diferența dintre cea mai mare și cea mai mică temperatură înregistrate într-un an) cele mai mari,

         precipitațiile anuale sunt de aproximativ 250-500 mm

         bat vânturile de nord.

Fig.41  – imagine pe timpul iernii.

2.1.2.1 Temperatura.

         Temperatura medie anuală înregistrată în este de 10,3oC-10,4oC, în luna ianuarie temperatura medie este de -1,7oC, în timp ce în luna iulie se înregistrează o temperatură medie de aproximativ 21oC. Temperatura minimă absolută a fost de – 29,2°C fiind înregistrată pe 24 ianuarie 1942, valoare mai ridicată cu 10,3oC față de minima absolută la nivelul României.  Temperatura maximă absolută înregistrată este 41,9 °C, în 20 iulie 2007, valoare mai coborâtă cu 2,6 °C față de maxima absolută la nivelul României. Temperatura aerului variază în raport cu altitudinea în funcție de gradienții barici. Datorită situării orașului la contactul a două unități de relief cu altitudini diferite, iarna sunt frecvente inversiunile de temperatură care generează diferențe termice destul de mari între zonele înalte și cele joase.

2.1.2.2 Umiditatea aerului.

                Umiditatea aerului în , la fel ca în orice altă parte este dată de nivelul de precipitații. primește precipitații dinspre vest și uneori dinspre ciclonii mediteraneeni de sud-vest, având astfel un climat de tip continental cu influențe oceanice. Luna cea mai ploioasă este luna iunie urmată de decembrie iar cea mai puțin bogată în precipitații este februarie urmată de octombrie. Relieful influențează precipitațiile prin altitudine și prin orientarea versanților față de direcția maselor de aer, cea mai mare cantitate de precipitații cade pe versanții expuși circulației maselor de aer, versanții cu orientare vestică primind o cantitate mai mare de umiditate. Precipitațiile înregistrează o medie anuală de 585,4mm, destul de ridicată pentru o zonă de câmpie similară. Umiditatea aerului la are valori impuse de influențele climatice din vestul si sud-vestul Europei. Media anuală a umidității relative este de 77,7 %, cea mai mare valoare o are luna decembrie (88,3%) iar cea mai redusă luna iulie(69,6%). Cea mai mare creștere interlunară a umidității se înregistrează între lunile octombrie-noiembrie (4,8%), iar scăderea cea mai mare este de 6,8% între lunile februarie și martie. În decursul anului, 91,4 zile sunt cu umiditate crescută, numărul zilelor cu umiditate relativă mai mică de 30% este în medie de 9,7 zile pe an.

Fig.  42 – Ploaia în Oradea

2.1.2.3 Vânturile.

Vântul suferă la rândul lui modificări în ce privește viteza și direcția în . Viteza vântului crește odată cu altitudinea, Dealurile Oradiei beneficiind de curenți de aer mai puternici, direcția de deplasare a acestora în lunca Crișului Repede este conformă cu scurgerea văii de la est la vest. Viteza medie a vântului în este de 2,9m/secundă, direcția dominantă a vitezei maxime este dinspre sud, mai puțin în luna august când este dinspresud-est.

2.1.2.4 Radiațiile solare.

Radiația solară este elementul climatic influențat de expunerea și panta versanților Dealurilor de Vest. Totodată, intensitatea radiației solare absorbită de suprafața terestră depinde și de albedoul suprafeței active subiacente a reliefului. Acest lucru este observat mai ales pe versanții orientați pe direcțiile sudice care beneficiează de pante mai domoale, a culturilor de pomi fructiferi și cu atât mai mult a viței de vie.

Fig.43  – Radiatiile solare datorate exploziilor solare.

2.1.3 Apele de suprafață.

Cea mai mare parte din apa de pe Terra e apă de suprafață. Apa de suprafață formează rețeaua hidrografică făcând impresia unui sistem vascular al pământului, ceea ce în anumite privințe și este.

Apele de suprafață se clasifică în: ape stătătoare (oceane, mări, lacuri), ape curgătoare (izvor – pârâu – râu – fluviu) și ape stagnante.

Râul Crișul Repede este un râu ce izvorește în nord-estul Munților Apuseni, traversează depresiunea Huedin, trecătoarea Ciucea, depresiunea Vad – Borod, Dealurile de Vest, Câmpia de Vest și se varsă pe teritoriul Ungariei în râul Tisa. Împreună cu râurile Crișul Alb și Crișul Negru formează cele trei crișuri, cele mai importante din regiunea Crișana. Crișul Repede izvorește de la altitudinea de 710m., în apropierea localității Izvorul Crișului, are caracter montan accentuat și își culege apele de pe versantul vestic al Vlădesei. În aval de Șuncuiuș, Crișul Repede pătrunde în defileul carstic de la Vad, unde în valea râului apar o serie de izvoare carstice. Între Aleșd și Oradea primește o serie de afluenți mici cum sunt: Gropanda, Nedeșul, Tășadul, iar în aval de Oradea, la Sântandrei, râul Peța. Între anii 1896 – 1904 a fost construit un canal colector lung de 61 de km., care face legătura între Crișul Repede și Crișul Negru, adunând apele dinspre dealurile piemontane.

Fig. 44  – râul Crișul Repede

2.1.4 Tipuri de sol.

Solul este inima oricărei grădini, legumicultura având nevoie de mai multe minerale și microorganisme ce asigură nutrienții vitali care creează un mediu sănătos necesar hrănirii plantelor. Solurile intrazonale sunt întâlnite pe suprafețe mari deoarece s-au format mulțumită unor varietăți de condiții geomorfologice, hidrogeologice și litologice spre deosebire de solurile zonale care sunt mai slab evoluate. Datorită poziției Munților Apuseni, atât solurile zonale cât și cele azonale se succed de la vest la est, tipul lor fiind influențat atât de scăderea temperaturii cât și de creșterea cantității de precipitații. Municipiul Oradea face parte din zona de contact dintre silvostepă și pădurile de stejar. Datorită dezvoltării accelerate a orașului, vegetația primară de pe teritoriul Oradiei nu s-a păstrat decât pe cele mai înalte zone. Cele mai reprezentative tipuri de sol care au fost cercetate, identificate, delimitate și inventariate pe teritoriul municipiului sunt: litosol, regosol, psamosol, aluviosol, entiantrosol, cernoziom, faeoziom,  rendzină, eutricambosol, districambosol, preluvosol, prepodzol, podzol, vertosol, stagnosol, gleiosol, soloneț și erodosol.

         Litosolul – este solul galben, neevoluat, din roci consolidate care au suferit o puternică eroziune.

         Regosolul – este solul tânăr, format pe depozite afânate.

         Psamosolul – este solul format pe nisipuri, avânt o productivitate redusă.

         Cernoziomul – este grupul de soluri foarte productive, de culoare inchisă, formate sub o vegetație ierboasă.

         Soloneț – este grupul de soluri cu un bogat conținut de sodiu și o productivitate scăzută.

2.2 Condiții social – economice.

2.2.1 Funcțiile peisajelor amenajate.

Peisajele amenajate pe teritoriul orașului îndeplinesc mai multe funcții ca urmare a specificului programelor peisajelor în cauză. Aceste funcții se manifestă în mai multe sfere cum ar fi cea ecologică prin protecția și ameliorarea mediului dar și din punct de vedere social, cultural, istoric și economic. Organismele internaționale sunt din ce în ce mai preocupate să elaboreze unele programe care să aibă ca finalitate ocrotirea naturii și creearea unor spații care să ducă la ameliorarea calității vieții mai ales în aglomerările urbane.

Atât valoarea estetică a ambientului peisagistic cât și funcționalitatea lui trebuiesc luate în considerarea atunci când se proiectează un astfel de spațiu deoarece spațiile verzi prezintă numeroase funcții printre care:

funcția de ameliorare a microclimatului urban;

funcția de reducere a poluării; vegetația din spațiile verzi contribuie la epurarea fizică a atmosferei prin reținerea prafului și a pulberilor;

funcția de atenuare a poluării fonice;

funcția de protejare și ameliorare a solului;

funcția de menținere a biodiversității;

funcțiile utilitare a unor zone verzi;

funcțiile sociale ale amenajărilor peisagistice.

2.2.1.1. Funcția de ameliorare a microclimatului urban.

Orice amenajare peisagistică fie ea grădină publică, grădină privată sau chiar un scuar are un anumit farmec și un rol bine definit în climatul urban. Peisajul, prin elementele sale constituie cadrul de viață, mediul în care omul, în percepția sa unică vine în contact cu mediul său înconjurător. Peisajele contribuie la îmbunătățirea calității vieții omuluiși prin funcțiile sale sociale, ele realizează cadrul și mediul favorabil pentru recreerea publică sau privată în aer liber, înfrumusețează localitățile, locul în care trăim sau locul în care muncim; unele peisaje au importanță culturală cum sunt grădinile – muzeu, grădinile poziționale, grădini istorice sau științifică așa cum sunt grădinile botanice, rozariile, rezervațiile sau parcurile naționale. În orașele sărace în spații verzi, microclimatul este caracterizat de un regim termic nefavorabil și reducerea curenților de aer. Datorită capacității vegetației de a umezii atmosfera, aceata are rolul de a compensa reducerea aportului de apă din precipitații fiind cunoscut faptul că un arbore plantat pe stradă poate evapora 3l de apă pe an. Spațiile verzi influențează favorabil microclimatul și prin stimularea schimburilor de aer. Această briză cu sensul dinspre zonele plantate către zona construită în timpul zilei și invers în timpul nopții contribuie la schimbul caloric și la dispersarea poluării. Un alt element al microclimatului care este influențat favorabil de spațiile verzi este ionizarea atmosferei cunoscut fiind faptul că raportul dintre ionii pozitivi și cei negative condiționează sănătatea organismului.

2.2.1.2 Funcția de reducere a poluării.

Este foarte bine cunoscut faptul că vegetația de orice fel are un rol important în curățarea aerului pe care îl respirăm. Asanarea atmosferei se face foarte ușor cu ajutorul spațiilor verzi prin acțiuni de epurare fizică, chimică și bacteriologică. Epurarea fizică se face prin reținerea prafului și a pulberilor care se depun mai ales pe care acumulează prin aderență și funinginea, gudroanele și uleiurile din aerosolii poluanți. Epurarea chimică este deosebit de importantă prin consumarea și menținerea echilibrului oxigenului în atmosferă. Epurarea bacteriologică a aerului de către zonele verzi este de asemenea rezultatul acțiunii maselor de frunze prin aceleași mecanisme de captare a prafului, frunzele rețin microorganismele care mai apoi sunt supuse acțiunii sterilizatoare a radiațiilor ultraviolete și a ozonului degajat de plante.

2.2.1.3 Funcția de reducere a poluării fonice.

Poluare fonică este realizată prin activitățile cotidiene care generează un fond de zgomote continue, întretăiate datorate transportului, lucrului în întreprinderile industriale care asaltează permanent sensibilitatea oamenilor declanșând astfel o anumită stare de stress. Plantarea de arbori pe marginea șoselelor din apropierea locuințelor au rolul de a bloca zgomotele din trafic să ajungă în casele oamenilor.

2.2.1.4 Funcția de protejare și ameliorare a solului.

Plantațiile masive de arbori și arbuști, prin intemediul sistemelor radiculare favorizează autocurățirea solului preluând prin absorbție unele substanțe străine diminuând și excesul unor elemente și contribuie astfel la fertilitatea plantelor. Prin resturile vegetale de la suprafața solului, vegetația este și un factor pedogenetic deoarece solul se regenerează și devine mai fertile mulțumită restului vegetal și al microorganismelor de la nivelul lui.

În amenajările peisagistice cu terenuri în pantă, vegetația ajută la fixarea solului prevenind oroziunea acestuia și evitarea alunecărilor de teren.

2.2.1.5 Funcția de menținere a bidiversității.

  Componentele vegetale care alcătuiesc o amenajare peisagistică sunt foarte variate de la cele lemnoase la cele erbacee mai ales în parcuri și grădini. Diversitatea biologică conduce atât la competiție, cât și la favorizare reciprocă în funcție de specii și de însușirile mediului fizic. Crearea peisajelor în interiorul localităților asigură adăpost și condiții pentru o gamă largă de păsări și alte reprezentante ale biosferei care formează o lume vie și care conviețuiește și se intercondiționează.

2.2.1.6 Funcțiile sociale ale amenajărilor peisagistice.

Amenajările peisagistice sunt benefice pentru sănătatea oamenilor nu numai prin crearea unui microclimat mai favorabil și a unui mediu mai calm cu aer mai curat ci prin influența stenică asupra stării neuropsihice mai ales în acele parcuri sau grădini în care vizitatorul pătrunde doar pentru a se relaxa. Parcurile au un efect benefic, calmant și trezesc senzația de pace. Forma de recreere în aer liber poate fi solitară sau colectivă, oamenii se pot plimba sau din potrivă se pot relaxa pe o bancă contemplând sau ascultând ciripitul gingaș al pasărilor. Terenurile de sport și spațiile de joacă pentru cei mici sunt de asemenea foarte importante pentru amenajările dintr-o localitate.

În concluzie, din aceste numeroase considerente, amenajarea spațiilor libere plantate este indispensabilă locuitorilor orașelor ca mijloace de ocrotire a sănătății fizice și psihice, de creare a ambianței naturale menită să contracareze mediul artificial, tehnicizat, cu multiplele și variatele lui aspecte nefavorabile ființei umane. Prin efectele sale, antrenamentul fizic, printre care și mersul pe jos și joggingul este indicat la majoritatea bolnavilor cardiovasculari, bolilor reumatice degenerative, a bolilor pulmonare, neurotice și a depresiilor dar și persoanelor sănătoase ca o profilaxie a acestor boli, asigurând de asemenea creșterea capacității de effort, senzația de comfort psihic și îmbunătățirea calității vieții.

Capitolul al III – lea

3.1 Memoriu justificativ.

Calitatea aerului din , la fel ca aerul din alte mari centre urbane influențează negativ buna funcționare a organismului uman; tehnologia tot mai avansată și industria influențează la rândul lor negativ omul, având efecte nefaste asupra sănătății acestuia. Unul din factorii asupra cărora se poate intervenii pentru a ajuta la reducerea stress-ului și imbunătățirii stilului de viață este poluarea , cu toate că lupta impotriva acesteia este continuă. Cu scopul de a continua lupta cu poluarea și ca o metodă de imbunătățire a stilului de viață a populației, în municipiul Oradea, încă de la începutul secolului trecut s-a încercat construirea și amenajarea spațiilor verzi datorită rolului important pe care îl au în relaxarea și recreerea populației.

În aceste condiții a fost contractată o persoană specializată în amenajarea spațiilor verzi pentru a construi o grădină publică având ca scop imbunătățirea stilului de viață și sănătății populației orădene.

Denumirea obiectivului: Amenajarea unei grădini publice în

Autoritatea contractantă: Primaria municipiului ,

Piața Unirii, nr.1, jud. Bihor;

Proiectant: P.F.A ONACA SEBASTIAN – .

3.1.1 Tema de proiectare.

Amenajarea de noi parcuri într-un număr cât mai mare atât în localitate cât și la periferia acesteia cu scopul de a atrage populația către o sursă de sănătate, va fi mereu o preocupare pentru municipalitate. Tema studiului de fezabilitate o constituie amenajarea unui spațiu de agreement și destindere pentru toți cei care locuiesc în zona riverană a străzii Gradinarilor, terenul propus pentru amenajare aparținând de această stradă.

Oportunitatea investiției este strâns legată de nevoia de a pune în valoare a acestui spațiu amenajat și de a creea în această zonă un loc de promenadă, relaxare pentru adulți și un loc de joacă liniștit pentru copii. Terenul pe care se va amenaja grădina publică aparține Primăriei Municipiului Oradea și ocupă o suprafață de 30.000mp. Parcela este în mare parte plană, iar pe alocuri prezintă mici denivelări și este înconjurată de carosabil pe toate laturile.

Prin lucrările de terasament și modelare a terenului se vor evidenția atât zone în care se pot juca tinerii cât și zone de agreement și promenadă. Între spațiile verzi și carosabil s-a format o barieră naturală compusă din arbori mature din specii autohtone. Zona pe care urmează a fi amenajat parcul este neîngrijită, chiar dacă pe suprafața înierbată se găsesc plante ornamentale perene iar arborii foioși sunt dispuși haotic.

Planul de amenajare a parcului presupune satisfacerea nevoii de liniște și relaxare pentru adulți dar și zone distincte pentru copii, zone în care se vor amplasa aparate și jocuri. Parcul va fi structurat pe mai multe zone mari, fiecare zonă adresându-se altui tip de vizitator a căror stare de sănătate se va imbunătății o dată cu creearea acestui loc special care va asigura atât tinerilor cât și copiilor condiții pentru mișcare în aer liber iar pensionarilor le va creea adevărate oaze de liniște și verdeață.

3.1.2 Structurarea spațiului.

Amenajarea grădinii publice presupune realizarea mai multor zone diferite dar care să satisfacă toate categoriile de vârstă cu diferitele lor preocupări. Se vor amenaja sectoare de odihnă pasivă, un sector pentru mișcare, un sector pentru copii și un alt sector naturalistic. Pentru a ajunge la zona în care vrem să ajungem într-un timp cât mai scurt, se vor trasa aleile în așa fel încât să nu se încrucișeze.

Aleea se va realiza din pavele de piatră naturală iar vegetația va fi formată din pâlcuri de arbori foioși, arbuști, rășinoase de talie mare și mică ce se vor dezvolta în terase decorative de alungul întregului an. Această soluție va prezenta avantajul utilizării materialelor ecologice, naturale iar mediul înconjurător nu va avea de suferit. Vegetația va fi aleasă astfel încât să separe diferite zone astfel încât zona de joacă pentru copii să fie la distanță considerabilă de zona pentru odihnă pasivă care se adresează celor cărora le face plăcere să se plimbe în aer liber, care vor să-și găsească calmul și să se bucure de armonia de culori care le va fi oferită de arborii și arbuștii plantați. Cea mai mare zonă va fi reprezentată de zona cu verdeață, de-alungul aleilor vor fi dispuși arbori și arbuști.

Vor avea loc mai multe lucrări cum ar fi:

toaletarea arborilor existenți,

amenajarea unui loc de joacă pentru copii; acest loc va fi împrejmuit cu un gard din lemn,

realizarea pricipalei alei care va lega toate zonele din parc,

amenajarea unei fântâni arteziene,

platforme delimitate de borduri,

amplasarea de bănci,

amplasarea unor cișmele cu apă potabilă

amplasarea unui pavilion cu mese și bănci

amplasarea unor coșuri de gunoi,

amplasarea unei toalete publice manuale,

amenajare zonă cu vegetație formată din arbori, arbuști, flori și iarbă de gazon,

realizare sistem de irigație.

Prin lucrările propuse vor rezulta următoarele suprafețe amenajate:

Tabelul 1 – Structurarea spațiilor amenajate

3.1.3 Proiectarea elementelor.

Aleile vor fi amenajate astfel încât să poată face legătura între zonele diferite ale parcului. Se vor amenaja platforme de mici dimensiuni în zone înconjurate de verdeață unde se vor amplasa bănci. Bordurile care vor delimita aleile principale vor fi formate din piese din beton vibropresat care vor fi montate în beton.

Terasamente. Lucrările de terasamente se vor realize prin îndepărtarea pământului vegetal, nivelarea și așternerea de balast compact.

Bordurile vor fi montate între spațiile verzi și aleile pietonale, locurile pentru bănci se vor marca tot cu ajutorul bordurilor.

Fântâna arteziană. Fântânile arteziene au constituit mereu locuri cu mare atracție la publicul de toate vârstele. Imaginea jeturilor de apă și jocul acestora precum și zgomotul făcut de apa în cădere atrag atenția asupra fântânii.

Fig. 45 – fântână arteziană

Grădina va fi dotată cu mobilier urban care va fi format din:

100 de bănci de lemn cu schelet metalic,

30 de coșuri de gunoi din metal și lemn.

Băncile se vor monta la limita dintre alei și spațiul verde sau pe platformele special amenajate. Sr vor amenaja 100 de bănci cu spătar, grupate câte 4, câte 2 sau isolate în lungul aleilor.

Fig. 46 – Băncuțe din lemn

Pavilionul cu masă și bănci are în componență o masă pătrată, mare, patru băncuțe și un acoperiș din pânză impermeabilă.

Coșurile de gunoi vor fi din oțel presat și vor avea un orificiu de scurgere al apei.

Cișmelele stradale cu apă potabilă vor fi dotate cu robinet temporizator și cu grătar din oțel. Înălțimea cișmelei va fi de 1200mm și se vor achiziționa și monta 7 cișmele.

Fig. 47 – Cișmea stradală.

Toaleta publică manuală este o construcție modulară vopsită în camp electrostatic. Accesul se va realize prin apăsarea unui buton iar dozatorul pentru apă și a uscătorului pentru mâini se va face prin atingere. Curățirea și dezinfecția se fac automat, după fiecare utilizare, este concepută spre a fi folosită o perioadă mai lungă și este comandată de senzori. În interiorul toaletei va fi montat un buton de panică, ușa deschinzându-se automat la atingerea acestuia. Toaleta va putea fi folosită și de persoanele cu dizabilități sau de persoanele în scaun cu rotile.

Spațiul de joacă pentru copii va fi proiectat astfel încât un copil să se simtă cât mai bine și cât mai în siguranță atunci când se joacă. Vegetația va fi prezentă și ea prin specii de arbuști de mărimi mai mici sau cățărătoare pentru înverzirea verticală a zidurilor. Se va avea în vedere evitarea plantării forilor sau plantelor cu ghimpi, cu fori sau fructe care să păteze hainele sau mâinile sau cele care pot irita sau chiar otrăvii copiii. Numărul intrărilor va fi unul mai mic iar în acest spațiu se va interzice accesul vehiculelor de orice fel. Deoarece vor fi prezenți copii din mai multe categorii de vârstă, sectoarele care corespund fiecărui grup de vârstă vor fi separate prin vegetație. Se va instala un mic atelier de creeație în interiorul acestei zone, astfel încât copiii să-și poată lărgi orizontul cultural, să-și dezvolte curiozitatea încercând astfel insuflarea dragostei pentru citit, cunoașterea naturii fără însă a neglija mișcarea și sportul care ajută la întărirea sistemului lor muscular, osos și nervos.

Locul de joacă destinat copiilor va fi dotat cu mai multe aparate ocupând o suprafață de 1500mp. Astfel se vor monta:

Turn cu topogan – cu acoperiș și scări de urcare-coborâre. Montajul se va face pe o dună de pământ sub care se va monta o conductă.

Complex de joacă pentru copii de 4 – 10 ani format din topogancu două căsuțe, cu scări de urcare mărginite de bare.

Căsuța cu topogan pentru copii de 2 – 6 ani.

6 aparate cu resort pentru copiii mai mici, având ca înfățișare animale atractive pentru copii. Vor avea înălțimea de 1m. și se va respecta o distanță de cel puțin 10m între ele.

Un leagăn cuib pentru copii de 3 – 12 ani confecționat dintr-un coș împletit, elementele de susținere vor fi din lemn.

Un leagăn dublu confecționat din lemn, oțel și plastic, montajul realizându-se prin respectarea unei distanțe de siguranță de până la 10m de jur – împrejur.

O groapă de nisip de 50mp care să conțină nisip fin cu un conținut mare de argilă, marginile gropii vor fi din piatră calcaroasă pentru a servi copiilor drept scaun sau masă pentru joacă.

Terenurile de fotbal respectiv baschet amenajate în aer liber vor fi împrejmuite cu un gard de metal înalt de 2.5m pentru a evita accidentele cauzate de mingi.

Sala de sport acoperită va fi o adevărată atracție pentru toți iubitorii sporturilor de masă pentru că aici se vor amenaja mese speciale pentru tenis de masă, biliard, etc. precum și un chioșc unde se va putea comercializa atât gustări sănătoase cât și băuturi răcoritoare.

Fig. 48 Topogan cu căsuță

Fig. 49 Topogan pentru copii mici

Fig. 50 Groapa de nisip.

3.1.4 Amenajarea spațiilor verzi.

Pentru amenajarea spațiilor verzi se va opta pentru o dispunere în grupări armonioase de diferite specii care să asigure un decor variat prin , flori și fructe pe toată perioada anului. Vor predomina astfel plantele perene autohtone, specifice florei județului Bihor care se pot întreține usor și economic. Plantele lemnoase care se vor alege vor reprezenta principalul material de construire a peisajului vegetal.

Pentru amenajare se vor folosi plante lemnoase de diferite talii:

arbori de primă talie (Acer pseudoplatanus,Quercus rubra);

arbori de talie secundă (Magnolia stelata);

arbori de talie terțiară (Albizzia julibrissin);

arbuști mijlocii (Syringa vulgaris);

arbuști mici care acoperă solul (Juniperus horizontalis).

La alegerea speciilor s-a ținut cont și de ritmul de creștere a arborilor și arbuștilor, alegându-se astfel specii care cresc repede cum ar fi Albizzia julibrissin și specii cu o creștere mai înceată.

Asocierea si dispunerea plantelor lemnoase.

Exemplarele solitare aparțin speciilor arborescente și arbustive mai intresante prin aspectul lor specific caracterelor lor biologice care vor face o impresie puternică (Quercus robur, Albizzia julibrissin, Taxodium distichum). Arborii vor fi aranjați pe peluze. Pe marginea parcului vom avea un aranjament de Spiraea Van-houtei reprezentând un singur rând realizat pentru gard viu.

Alea principală va fi aranjată cu un mic aliniament din Magnolia stelată și încă un rând din Acer palmatum. Se vor proiecta grupuri omogene formate dintr-o singură specie (Albizzia julibrissin, Salix babilonica,Ulmus pumila) și grupuri heterogene (grupuri rezultate din asocierea speciilor de Juniperus horizontalis, Juniperus virginiana și Thuja occidentalis).
În apropierea clădirii se află un grup de arbori și arbuști care creează o formă piramidală dând impresie de stabilitate și exprimă tendința spre înalțare. Grupurile realizate din arbori cu coroana sferică, tabulară va inspira solemnitate și va da senzația de calm, de protecție. Grupurile de arbori și arbuști vor fi bine proporționate având ca principiu asimetria, dând senzația de satisfacție. Grupurile care vor fi compuse din speciile de mărimea secundă cum este cazul speciilor: Salix babilonica, vor crea impresia de melancolie și căldură. Gardurile vii care vor delimita parterele de flori vor fi realizate din Buxus sempervirens iar celălalt gard viu care va delimita  parcul va fi realizat din arbuști foioși denși așezați pe două rânduri 3,5buc/m, o singură specie – Spirea vanhouttei.
Decorațiunile  florale,  se vor găsi sub  formă de rabate pe  suprafețe mai restrânse în centrul compoziției. Plantele utilizate sunt perene și anuale. Gazonul va fi realizat din plante rustice rezistente la călcat și care nu sunt pretentioase la expoziție. Plantele care vor alcatui peluza sunt:

Festuca – plantă perenă care are o durată relativ mare de viață, rezistență
medie la călcat și dă un covor vegetal fin.

Poa – planta perenă care dă un covor vegetal rezistent la călcare și are un
aspect mai grosier.

Lolium –având specia perenne, are o instalare și creștere rapidă, rezistență relative bună la calcare, dă un covor destul de fin.

Se vor amenaja 17000mp de spații verzi. Pe lângă arborii deja existenți se vor mai planta:

Tabelul 2 Plante folosite la amenajarea grădinii.

SISTEM AUTOMAT DE STROPIT:

Tabelul 3 – Sistemul de stropit

Arborii bolnavi vor fi scoși sau se va încerca tratarea lor, pământul vegetal va fi înnoit cu un strat de 25cm. Plantele, arboriiși arbuștii propuși se dezvoltă atât pe

orizontală (arbustii plantati în zonele periferice), arbuști care se dezvoltă pe înalțime medie iar in zona centrală vor fi plantați brazi argintii.

Intreținerea, plantarea și îngrijirea lor se va face după specificațiile din caietele de sarcini.

Un spatiu verde excelent este parte vitală a unui parc datorită diversității întrebuințărilor sale. Din punct de vedere exterior, grădina are rolul de a crea plăcere ochilor și o legătură strânsă cu arhitectura construcției iar din punct de vedere interior grădina este concepută pentru a oferi pace de minte, timp petrecut alături de familie și prieteni, relaxare și multă liniște. Toate aceste consecințe ale amenajării vin în urma unei execuții profesioniste, de către specialiști cu o vastă experiență în domeniu.

Fig.51 Rosa L.

Fig. 53 Magnolia Stellata

Fig.52 Acer Palmatum

Fig. 55 Tuia sferică

Fig. 54 Ulmus pumila

Fig. 56 Crizanteme

Fig.57 Syringa Vulgaris

Fig. 58 Festuca

Fig. 59 Poa

Fig. 60 Lolium Perene

Etapele amenajării:

Erbicidarea totală împotriva buruienilor

Decopertarea – prin care se îndepartează stratul de pământ care va fi completat de un sol nutritiv.

Completarea cu pământ – este o etapă în care solul va fi transportat și nivelat cu utilaje mecanice. Doar partea de finisare a solului va fi facută de personal cu ajutorul greblelor. Se va ține cont dacă la amenajare se foloseste gazon rulou, de grosimea acestuia 3-5cm, iar în rondouri, scuaruri care vor fi amenajate cu plante având scoarță sau piatră la baza lor, nivelul solului va fi dat de grosimea materialelor folosite, 3cm scoarța și 5cm piatra ornamentală.

Plantările. Trebuie gandit modul de dezvoltare al plantei în timp, e necesar să ne asigurăm că sistemul radicular are suficient spațiu pentru dezvoltare și că poziția față de soare sau umbră este corespunzatoare fiecărei plante.

Montarea sau însămânțarea gazonului. După nivelarea și pregătirea solului, gazonul poate fi însămânțat. Operatiunile de realizare a gazonului sunt:

 așternerea stratului vegetal în grosime de 15 cm

 așternerea stratului de nisip într-o proportie de 20 % din grosimea stratului vegetal după care se amestecă cu freza mecanică;

 erbicidarea terenului – se va efectua folosind erbicidul după care se va lasa o perioadă de cel puțin 7 zile pentru a avea efectul dorit, adică o răsărire uniformă cu cât mai puține buruieni;

 folosirea frezei mecanice pentru a se repeat mobilizarea solului;

 nivelarea solului;

 îngrășarea;

 semănat cu o cantitate de 3 kg/100 mp;

 încorporat sămânță la o adâncime de 1 – 1,5 cm – tăvălugit după semanat;

 udat;

 Lucrări de îngrijire a gazonului după răsărire:

 În toate spațiile amenajate se va folosi sămânță de gazon englezesc în cantitate de 3 kg/100mp.

Lucrările de îngrijire după răsărire sunt:

o udatul constant, se va face în perioadele din zi când insolația nu este puternică (dimineața sau seara târziu);

o îngrașatul (îngrășăminte chimice azot + alte microelemente);

o de 2 ori pe lună se va efectua tunderea gazonului, în funcție de condițiile meteo;

o aerisirea plantelor la radăcină se va executa cu un scarificator mic, special.

Instalațiile aferente investitiei:

Parcul are trei componente care vor fi branșate la rețelele utilitare: – fântâna arteziană, cișmelele și toaleta publică automată.

– alimentare cu curent electric (toaleta publică automată, fântâna arteziană);

– bransamentul la rețeaua de alimentare cu apă, (toaleta publică automată, fântâna arteziană, cișmelele)

– branșament la rețeaua de canalizare (toaleta publică automată, fântâna arteziană, cișmelele).

Necesarul de utilități este următoarea:

curent electric: 1,00kw – se va realiza un branșament la rețeaua stradală;

apa potabilă – 0,3l/sec. Fântâna arteziană va fi racordată la rețelele de utilități iar cișmelele la rețeaua de alimentare cu apă a orașului;

toaleta publică va fi racordată la rețelele de utilitățidin apropiere;

Întreaga zonă va fi amenajată folosindu-se și pământul rezultat din decopertare. Arbuștii, dispuși în grupuri sau plantați sub formă de garduri vii tunse ori lăsate să crească natural, vor avea un rol deosebit în peisajul parcului. Apărând pietonii împotriva prafului, fumului, gazelor, arbuștii atribuie căilor de circulație intimitatea și formează nișe liniștite. În vederea obtinerii unor efecte imediate, la plantare se folosesc puieți de talie mare, în varstă de 4-5 ani la speciile arbustive și 7-12 ani la cele arborescente.

Durata de realizare a invetiției este de aproximativ 30 de zile.

Consturile estimative ale investitiei:

Valoarea totală a investitiei este de aproximativ 1275.388 mii lei (valoare fara TVA),

reprezentând 296.567 mii Euro, din care constructii-montaj: C+M: 614.363 mii lei (valoare fara TVA), reprezentând 142.858 mii Euro

Valoarea totală este de 1578.963 mii lei (valoare cu TVA),

reprezentând 367.160 mii Euro, din care construcții-montaj: C+M: 761.809 mii lei (valoare cu TVA) , reprezentând 177.144 mii Euro.

An de an iau naștere sute de hectare de parcuri și grădini care oferă peisaje minunate și ajută la îmbunătățirea stilului de viață a populației și la îmbunătățirea frumuseții mediului înconjurător.

4. Bibliografie selectivă:

1. Enciclopedia liberă – Wikipedia

2. Ghiduri de călătorie,

3. Ziarul Cuget Liber,

4. POZZANA, Marichiara: Materia e cultura dei giardini storici (, 1989)

5. MILEA, Andreea: Grădini istorice în Europa Centrală. În Logia (revista Facultății de

Arhitectură și Urbanism a UTCN) nr. 11/2008 (U.T.Press, , 2008),

6. KLUCKERT, Ehrenfried: Design from classical antiquity to the present day (Könemann – Tandem Verlag GmbH, 2005),

7.BERINDEI, Ignatie, DUMITRAȘCU, Sever, FAUR, Viorel: Bihor: ghid turistic al județului (Editura Sport-Turism, București, 1979),

8. Carta Grădinii Istorice (Florența, 1981-82),

9. Ghid de cultura generală Ed. Orizonturi(1991) – F. Braunstein, J.F. Pepin,

10. Manual de istoria artei Ed. Universul(1994) – G. Oprescu,

11. Istoria literaturii universale Ed. Did. si Ped.(1971) – N.I. Barbu, Romul Munteanu, Edgard Papu,

12. Mic Dictionar Enciclopedic Ed. Stiintifica si Enciclopedica (1978),

13. Site-ul oficial al Vilei D-este, Trivoli,

14. Site-ul oficial al Vilei Lante,

15. Coffin, David The Villa in the Life of Renaissance , Press, 1979,

16. Jessie Sheeler, Le Jardin de Bomarzo – Une énigme de la Renaissance, Actes Sud, Arles 2007,

17. Paola Hoffmann, Le ville di Roma e dei dintorni, Roma, Newton Compton, 2001.
Giorgio Vasari, Le Vite, Roma, Compton, 1991. Wikicommons (it.),

18. Site-uri specializate în horticultură,

19. Site-ul oficial al Primăriei din

=== bibligrafie ===

4. Bibliografie selectivă:

1. Enciclopedia liberă – Wikipedia

2. Ghiduri de călătorie,

3. Ziarul Cuget Liber,

4. POZZANA, Marichiara: Materia e cultura dei giardini storici (, 1989)

5. MILEA, Andreea: Grădini istorice în Europa Centrală. În Logia (revista Facultății de

Arhitectură și Urbanism a UTCN) nr. 11/2008 (U.T.Press, , 2008),

6. KLUCKERT, Ehrenfried: Design from classical antiquity to the present day (Könemann – Tandem Verlag GmbH, 2005),

7.BERINDEI, Ignatie, DUMITRAȘCU, Sever, FAUR, Viorel: Bihor: ghid turistic al județului (Editura Sport-Turism, București, 1979),

8. Carta Grădinii Istorice (Florența, 1981-82),

9. Ghid de cultura generală Ed. Orizonturi(1991) – F. Braunstein, J.F. Pepin,

10. Manual de istoria artei Ed. Universul(1994) – G. Oprescu,

11. Istoria literaturii universale Ed. Did. si Ped.(1971) – N.I. Barbu, Romul Munteanu, Edgard Papu,

12. Mic Dictionar Enciclopedic Ed. Stiintifica si Enciclopedica (1978),

13. Site-ul oficial al Vilei D-este, Trivoli,

14. Site-ul oficial al Vilei Lante,

15. Coffin, David The Villa in the Life of Renaissance , Press, 1979,

16. Jessie Sheeler, Le Jardin de Bomarzo – Une énigme de la Renaissance, Actes Sud, Arles 2007,

17. Paola Hoffmann, Le ville di Roma e dei dintorni, Roma, Newton Compton, 2001.
Giorgio Vasari, Le Vite, Roma, Compton, 1991. Wikicommons (it.),

18. Site-uri specializate în horticultură,

19. Site-ul oficial al Primăriei din