Proiectarea Unei Societati Comerciale Destinata Intretinerii Si Repararii Autoturismelor

Proiectarea unei societăți comerciale destinată întreținerii și reparării autoturismelor

Cuprins:

Capitolul 1. Metodologia de înființare a unei societăți comerciale având ca obiect de activitate comercializarea, întreținerea și repararea autovehiculelor

1.1 Autorizarea societății

Capitolul 2.Studiu de nivel privind mecanismele de ghidare a roților

2.1 Rolul suspensiei autovehiculelor

2.2.Funcțiunile mecanismului de ghidare

2.3. Geometria direcției și posibilități de reglare

2.4. Unghiurile pivotului

2.5. Deportul pneumatic, longitudinal și transversal

2.6. Tipuri de mecanisme de ghidare studiate

Comportamentul la săltare

Comportamentul la ruliu

Poziția centrului instantaneu de ruliu (sau tangaj) al punții

2.7. Posibilități de reglare a geometriei direcției (Unghiurile roții și pivotului)

2.8.Studiu de nivel privind suspensia

2.9. Construcția suspensiei independente cu brațe inegale.

2.10. Materiale si tehnologii utilizate la construcția suspensiei

Tipuri de materiale utilizabile

Rezistențe admisibile

Moduri de prelucrare posibile

Capitolul 1. Metodologia de înființare a unei societăți comerciale având ca obiect de activitate comercializarea, întreținerea și repararea autovehiculelor

1.1 Autorizarea societății

Reparațiile vehiculelor rutiere care au ca scop înlocuirea și/sau recondiționarea de componente la ansamblurile și sistemele constructive și funcționale, serviciile de reglare a acerstor sisteme ce pot afecta siguranța participanților la trafic și poluarea mediului se pot realiza numai de operatorii economici care au capabilitatea tehnică adecvată și care în urma unei evaluări sunt autorizați de Registrul Auto Român (RAR) după anumite reguli de procedură pentru evaluarea capabilității tehnice, elaborate pe baza Legii nr. 105 din 27 iunie 2000, Legii nr. 222 din 22 mai 2003, Ordonanței Munistrului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului nr. 2131 din 8 decembrie 2005 referitoare la Reglementările privind autorizarea operatorilor economici care desfășoară activități de reparații, de întreținere, de reglare, de modificări constructive, de reconstrucție a vehiculelor rutiere, precum și de dezmembrare a vehiculelor scoase din uz – RNTR 9, pentru asigurarea protecției consumatorilor și a respectării prevederilor legale ce se referă la siguranța circulației și protecția mediului înconjurător.

Autorizarea se acordă în urma solicitării, nominalizat pentru componente / ansambluri / sisteme constructive/echipamente/vehicule și activități care constau în:

a.Repararea, întreținerea, recondiționarea și/sau reglarea ansamblurilor mecanice:

– Motor și instalațiile anexe;

– Transmisie și componentele acesteia;

– Sistemul de rulare și componentele acesteia;

– Sistemul de direcție și componentele acestuia;

– Sistemul de frânare și componentele acestuia;

– Înlocuirea de materiale de exploatare.

b.Repararea, întreținerea și/sau reglarea echipamentului electric și/sau electronic:

– Instalația electrică de pornire a motorului, încărcare a bateriilor de acumulatori și componentele acestora;

– Instalația electrică de iluminare și semnalizare și componentele acesteia;

– Sistemul de gestiune electronică a motorului și/sau ale sistemelor autovehicului.

c.Repararea și/sau redresarea structurii caroseriei:

– Repararea caroseriei fără structura de rezistență, care necesită demontarea de componente mecanice și/sau electrice;

– Repararea structurii de rezistență ale caroseriei, inclusiv ansamblul față;

– Redresarea structurii caroseriei.

d.Înlocuire de șasiuri și/sau caroserii.

e.Repararea anvelopelor și camerelor de aer:

– La rece;

– La cald, prin vulcanizare.

f.Montare, reparare, verificare și/sau etalonare a produselor utilizate la vehicule.

g.Dezmembrare a vehiculelor scoase din uz și componentele acestora.

h.Modificări constructive și/sau reconstructive a vehiculelor rutiere.

1.1.1Acte necesare pentru înfiițarea societății comerciale cu obiect principal de activitate reparații și întreținere auto

Acte doveditoare pentru sediu

Dovada deținerii cu titlu legal a spațiului se poate face cu unul dintre documentele următoare: (copii)

– Contract de vânzare – cumpărare;

– Contact de închiriere sau subînchiriere înregistrat la organele fiscale locale, în maximum 15 zile de la data semnării (conform legii 181/1997);

– Contract de asociere în participațiune;

– Contract de leasing imobiliar;

– Contract de comodat, de uz, uzufruct;

– Certificat de moștenitor;

– Extras din cartea funciară.

Acordul coproprietarilor (dacă aceștia există)

Dacă sediul este situat într-un imobil cu destinația locuință, ce intră sub incidența Legii locuințelor nr. 114/1996, se realizează schimbarea destinației din locuință în sediu social și potrivit legii este obligatoriu să se prezinte și avizul favorabil al asociației proprietarilor, sau avizul favorabil al titularilor contractelor de închiriere sau al proprietarilor din locuințele cu care se învecinează spațiul, pe plan orizontal și vertical.

Declarație pe propria răspundere pentru înregistrare

Declarația pe propria răspundere (model) este documentul din care reiese că fiecare declarant îndeplinește condțiile legale pentru deținerea și exercitarea calității pe care o are societatea comercială și se dă de către:

– Persoanele fizice care desfășoară activități independente;

– Fondatori;

– Administratori;

– Reprezentantul permanent – persoană fizică – desemnat prin contractul de administrare a unei societăți comerciale;

– Cenzori;

Declarația pe proprie răspundere poate avea una din următoarele forme:

– Formă autentificată de notarul public;

– Declarație tip, semnată în fața judecătorului delegat sau în fața directorului oficiului registrului comerțului al municipiului București;

– Atestată de avocat, în condițiile Legii nr. 51/1995;

– Inclusă în actul constitutiv sau modificator autentic.

Actul contitutiv

Actul constitutiv este de mai multe tipuri:

– Contract de societate și statut încheiate sub forma unui înscris unic, denumit act constitutiv (anexat);

– Contract de societate pentru societate în nume colectiv, în comandită simplă;

– Contract de societate și statut pentru societatea pe acțiuni, în comandită pe acțiuni și cu răspundere limitată;

– Statut pentru societatea cu răspundere limitată cu asociat unic.

Pentru redactarea obiectului de activitate se utilizează „Clasificarea activităților din economia națională CAEN”, aprobată prin H.G. nr. 656/1997. Obiectul de activitate se va exprima prin grupe de trei cifre pentru domeniu și prin clase de patru cifre pentru activități. Indicarea domeniului și activității principale se va face printr-o grupă de trei cifre și o clasă de patru cifre aparținând grupei respective.

Cuantumul taxei de înregistrare este corelat cu numărul de coduri care compun obiectul de activitate.

Taxa de bază acoperă cinci coduri, iar pentru fiecare grup de 5 coduri se plătește o taxă suplimentară de 10% din taxa de bază.

Redactarea actului constitutiv se realizează de:

– Biroul unic (Oficiul de asistență pentru societățile comerciale);

– Avocat;

– Notar;

– Întreprinzătorul însuși.

Dovada depunerii capitalului social

Aportul în numerar la capitalul social poate fi vărsat la:

– Ghișeul CEC;

– Orice bancă, fie direct de către întreprinzător, fie la cererea solicitantului e către Biroul unic.

Dovada plății în numerar se poate face cu:

– Foaie de vărsământ;

– Ordin de plată;

– Chitanță CEC.

Dovada depunerii aportului în numerar trebuie să menționeze numele asociatului și sintagma „aport la capitalul social al societății comerciale, indicându-se denumirea acesteia”.

Actele privind activitatea comercială anterioară

Comerciantul persoană fizică sau membrii unei asociații familiale trebuie să depună la dosarul de înregistre acte din care să reiasă activitatea comercială anterioară sau în lipsa acestora, actul privind nivelul studiilor absolvite, fiind depuse în copii certificate de comerciant sau referentul Biroului unic.

Specimenul de semnătură

Potrivit legii, comerciantul persoană fizică, reprezentanții unei societăți comerciale, administratorii, lichidatorii, conducătorii sucursalei sunt obligați să depună semnăturile lor la oficiul registrului comerțului.

Pentru depunerea specimenului de semnătură se completează un formular tip.

Pentru dovedirea specimenului de semnătură, persoana respectivă va semna în prezența judecătorului delegat sau a conducătorului oficiului ori a înlocuitorului acestuia, care va certifica semnătura. În absența semnatarului se poate prezenta un specimen legalizat de notarul public.

Copii de pe actele de identitate

Actele de identitate se depun în copii de:

– Comercianți persoane fizice (incusiv de membrii unei asociații familiale);

– Fondatorii unei societăți comerciale pe acțiuni și în comandită pe acțiuni;

– Asociații unei societăți în nume colectiv, în comandită simplă și cu răspundere limitată.

Copia actului de identitatate trebuie să conțină, obligatoriu, Codul Numeric Personal (CNP).

Declarații pe propria răspundere pentru avize

Pentru fiecare dintre cele cinci avize obligatorii se completează dosare pentru obținerea acestora în funcție de activitate, iar în cazul unei firme de consultanță, pentru simplificarea procedurilor se pot completa „Declarații pe propria răspundere”.

Pentru fiecare aviz se completează o astfel de declarație pe propria răspundere:

– Declarație pe propria răspundere privind respectarea legislației de protecția mediului;

– Declarație pe propria răspundere privind respectarea legislației de protecția muncii;

– Declarație pe propria răspundere privind prevenirea și stingerea incendiilor;

– Declarație pe propria răspundere referitoare la condițiile igienico-sanitare;

– Declarație pe propria răspundere d.p.d.v. sanitar-veterinar.

1.1.2. Documente necesare obținerii unui credit pentru personae juridice

Pentru obținerea unui credit sunt necesare:

– Cererea de creditare;

– Documentele legale privind înregistrarea și funcționarea societății;

– Acordul scris pentru consultarea fișierelor CRB;

– Bilanțul contabil pe ultimii doi ani încheiați și ultima balanță de verificare;

– Fluxul de numerar (cu excepția creditelor de tip overdraft sau a celor cu garanții lichide);

– Proiecția bugetului de investiții (pentru creditele de investiții);

– Documentele de proprietate pentru bunurile aduse în garanție, situația taxelor aferente acestora și extrasul de carte funciară.

În vederea obținerii creditelor bancare sunt necesare o serie de garanții asiguratorii:

– Garanții reale imobiliare (ipoteci corespunzătoare valorii evaluate de experții autorizați FBR);

– Garanții reale mobiliare (gaj cu sau fără deposedare pe produse, mărfuri, echipamente, utilaje dar și cash, creanțe, titluri de creanță, metale și pietre prețioase, tablouri, bijuterii sau acțiuni și certificate de acționar;

– Cesiune de creanță;

– Scrisori de garanție;

– Documente aflate în circuitul bancar/instrumente de plată.

1.1.3. Acte necesare pentru achizitionare unui teren

Proprietarul trebuie să aibă terenul intabulat pentru a putea vinde.

La notariat se realizează contractul de vânzare cumpărare. Vânzătorul se prezinte cu titlul de proprietate, extras CF, carte de identitate și certificatul de neurmărire fiscală iar cumpărătorul cu cartea de identitate.

După realizarea contractului de vânzare – cumpărare se intabulează la ANCPI (Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară) cu următoarele documente:

– Carte de identitate;

– Extras CF;

– Contract de vânzare – cumpărare.

Pentru constructie sunt necesare următoarele acte:

– Certificat de urbanism;

– Autorizația de construcție;

– Proiect de construcție.

1.1.4 Obținerea autorizațiilor : Mediu, Construcții , Protecția și stingerea incendiilor ( PSI),RAR

Autorizația de mediu se emite de APM pentru obținerea autorizației de funcționare.

Pentru societățile comerciale, dosarele și solicitările de obținere a autorizației de mediu se depun la Biroul Unic.

Acte necesarProprietarul trebuie să aibă terenul intabulat pentru a putea vinde.

La notariat se realizează contractul de vânzare cumpărare. Vânzătorul se prezinte cu titlul de proprietate, extras CF, carte de identitate și certificatul de neurmărire fiscală iar cumpărătorul cu cartea de identitate.

După realizarea contractului de vânzare – cumpărare se intabulează la ANCPI (Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară) cu următoarele documente:

– Carte de identitate;

– Extras CF;

– Contract de vânzare – cumpărare.

Pentru constructie sunt necesare următoarele acte:

– Certificat de urbanism;

– Autorizația de construcție;

– Proiect de construcție.

1.1.4 Obținerea autorizațiilor : Mediu, Construcții , Protecția și stingerea incendiilor ( PSI),RAR

Autorizația de mediu se emite de APM pentru obținerea autorizației de funcționare.

Pentru societățile comerciale, dosarele și solicitările de obținere a autorizației de mediu se depun la Biroul Unic.

Acte necesare:

– Cerere semnată de titular;

– Fișă de prezentare și declarație, conform anexei 8 din Ordinul 125/96;

– Planul de ansamblu, releveu clădire, plan de situație;

– Dovada mediatizării publice;

– Certificat de înmatriculare firmă și cod fiscal;

– Aviz de schimbare a destinației spațiului;

– Autorizație PSI;

– Autorizație sanitară;

– Autorizație sanitar – veterinară;

– Contract apă, canal și aviz de gospodărire a apelor conform NTPA 001 și NTPA 002/97;

– Autorizație de gospodărire a apelor;

– Contract de deșeuri menajere;

– Acte de proprietate (extras CF) sau contract de închiriere, autorizația de construire;

– Avizele altor factori interesați;

– Dovada plății tarifului (la caseria APM sau trezorerie);

– Pentru activitățile prevăzute în Anexa II a Legii Protecției Mediului nr. 137/1995 republicată se va prezenta Bilanțul de mediu elaborat de către persoane fizice sau juridice abilitate.

Autorizație P.S.I.

Întocmirea dosarului cu documentele cerute de Legea legată de prevenirea și stingerea incendiilor (P.S.I.) 307/2006 și normele generale din 2007 cuprind:

– Regulamentul de Ordine Interioară (inclusiv obligațiile de a cunoaște și respecta decizile de prevenirea și stingerea incendiilor (P.S.I.));

– Fișa postului (inclusiv modul de însușire și respectare a măsurilor pentru prevenirea și stingerea incendiilor (P.S.I.));

– Instrucțiuni specifice de prevenirea și stingerea incendiilor (P.S.I.) pentru fiecare loc de muncă;

– Evidența zonelor cu risc de incendiu ridicat (unde este cazul);

– Întocmirea planului de acțiune în cazul unei situații de urgență (unde este cazul);

– Planul de intervenție pe unitate;

– Planul de evacuare pe fiecare etaj;

– Tematica pentru toate fazele de instruire;

– Fișele individuale de instructaj pentru prevenirea și stingerea incendiilor (P.S.I.).

Obtinerea certificatului de urbanism

Certificatul de urbanism oferă informații despre cum se poate construi și conține referințe despre:

– Regimul de înălțime a construcție;

– Poziția viitoarei construcții (aliniere față de stradă, vecini, etc.) cota de înălțime la cornișă;

– Valoarea maximă pentru Procentul de ocupare (POT) calculat ca raport între aria construită ți aria lotului de teren (40% pentru zonele de locuit).

Acte necesare:

– Cerere tip pentru emiterea Certificatului de urbanism, completată cu elementele de identificare ale solicitantului și imobilului, cu precizarea scopului solicitării actului;

– Plan de situație, elaborat pe suport tipografic – vizat de Oficiul județean de cadastru, geodezie și cartografie la scările 1:5000 până la 1:500;

– Titlu imobil sau alt act care să ateste dreptul de proprietate (copie);

– Documentul de plată a taxei de eliberare a certificatului de urbanism.

Obținerea autorizației de construcție

Pentru obținerea autorizației de costrucție sunt necesare:

– Cerere tip pentru emiterea Autorizației de construcție – completată integral;

– Certificatul de urbanism însoțit de avize și studii solicitate prin acestea;

– Copie după Extras CF (valabilitate 30 zile) sau alt act doveditor al titlului asupra imobilului care să îi confere solicitantului dreptul de execuție a lucrărilor de construcții (în copie legalizată);

– Proiectul pentru autorizarea executării lucrărilor de construcție – PAC sau desfințare – AD, ce cuprinde:

1. Plan de încadrare în zonă;

2.Plan de situație – pe suport topografic, vizat de O.J.C.G.C., la scară 1:5000 + 1:500, ce cuprind intențiile investitorului (întocmit de proiectant autorizat);

3.Memoriu cu date generale;

4.Memoriu pe specialități (arhitectură, structură, instaații, etc.);

5.Devizul general al lucrărilor întocmit în conformitate cu prevederile legale în vigoare;

6.Anexe la memoriu (studiu geotehnic, referate de verificare a proiectului, fișe tehnice necesare obținerii avizelor solicitate prin CU, avize specifice cerute prin CU – M.L.P.A.T., M.A.N., Ministerul Culturii și Cultelor, M.A.I., acordul vecinilor conform prevederilor legale în vigoare, exprimat în formă autentică;

7.Piese desenate (4.1 + 4.2 +4.8);

8.Planșe pe specialități (arhitectură, structură, instalații).

– Dovada achitării taxei pentru emiterea Autorizației de construire.

Obținrea autorizației R.A.R.

Regulile de procedură pentru evaluarea capabilității tehnice și autorizarea operatorilor economici care prestează servicii de reparație, reglare și/sau desfățoară activitate de reconstrucție a vehiculelor rutiere au fost elaborate în cadrul RAR pe baza Legii nr.105 din 27 iunie 2000, Legii nr. 222 din 22 mai 2003 referitor la Reglementările privind autorizarea operatorilor economici care desfășoară activități de întreținere, de reglare, de modificări constructive, de reconstrucție a vehiculelor rutiere, precum și de dezmembrare a vehiculelor scoare din uz.

Autorizarea unității de tinichigerie – vopsitorie se solicită și se acordă nominalizat pentru componente / ansambluri / sisteme constructive / echipamente / vehicule și activități care constau în:

– Repararea, întreținerea, recondiționarea și/sau reglarea ansamblurilor mecanice;

– Repararea și/sau redresarea structurii caroseriei;

– Înlocuirea de șasiuri și/sau caroserii;

– Dezmembrarea vehiculelor scoase din uz și componentele acestora;

– Modificări constructive și/sau reconstrucție a vehiculelor rutiere.

Operatorul economic (solicitantul), se prezintă la reprezentența RAR din județul în care își desfășoară activitatea exprimându-și intenția de a solicita autorizarea.

Personalul RAR desemnat pentru activitatea de autorizări operatori economici va pune la dispoziția solicitantului „Lista documentelor necesare pentru autorizare unități service auto” oferind toate informațiile necesare pentru completarea Dosarului de autorizare. Se lămurește conținutul reglementărilor RNTR 9, costul estimativ al autorizării (în funcție de numărul de persoane implicate), modul de obținere a Certificatului de atestare profesională a conducătorului atelierului etc.

Documentele ce vor fi depuse în dosar sunt:

– Cerere-tip de autorizare pentru prestarea de servicii de reparație, reglare și/sau activități de reconstrucție a vehiculelor rutiere;

– Chestionar de autoevaluare – formular tipizat;

– Copie a statutului societății cu domeniul de activitate service auto;

– Copie a certificatului de înmatriculare a societății;

– Copie a Anexei la Certificatul de înregistrare/Certificat constatator având declarată activitatea cod CAEN 5020/5157/5040 în punctul de lucru.

Bibliografie

1 – Țurea N., ÎNFIINȚAREA ȘI PROIECTAREA UNITĂȚILOR AUTOSERVICE Editura Universității Transilvania din Brașov, 2012.

3.Calculul tehnico-economic al statiei autoservice

3. 1. Dimensionarea unei unități service auto

Proiectarea unei stații auto-service are întotdeauna ca element de plecare parcul de autovehicule ce urmează a fi deservit.Pe baza acestui element se determină capacitatea unității autoservice ce urmează a fi realizată. De aceea, aprecierea parcului sau altfel spus a clientelei potențiale trebuie făcută cu atenție pentru a avea o eficiența economică cât mai bună, în sensul evitării supradimensionării unității sau realizării unei unități cu capacități reduse în raport cu cererea de servicii pe piață la ora inaugurării autoservice-ului.La estimarea parcului disponibil se ține cont de următoarele aspecte: numărul autovehiculelor înmatriculate în zonă; creșterea în medie pe an a numărului de autovehicule în zona construirii unității; specificul zonei (turistică, intens tranzitată e.t.c. ); oferta de sevicii auto existentă în zonă atât din punct de vedere cantitativ cât și calitativ, având în vedere că prin realizarea unei unități moderne, la standarde calitative ridicate se poate atrage în mod eficient clientela.

Capacitatea unității se determină pe baza necesarului de ore / an – autovehicul, necesar exprimat pe baza unor date statistice privitoare la frecvența lucrărilor (ocazii / an ) și la durata medie a lucrărilor.

Pe baza capacității în ore/ an determintă se determină numărul de posturi, numărul de angajați, de aici rezultând în continuare necesarul de spațiu și utilaj.

Concluzionând, la realizarea proiectului pentru o unitate auto-service trebuiesc parcurse următoarele faze:

1. estimarea parcului disponibil pe baza datelor de la poliția locală și Registrul Auto Român și a intesității traficului de tranzit.

2. determinarea necesarului de ore/ an pe baza datelor statistice de tipul celor din tabelul: 3.1 ; se alege, funcție de capacitatea determinată tipul de stație service (tip foarte mic, mic, mijlocie, mare) .

3. determinarea numărului de posturi de lucru specifice diverselor operații (pe baza acelorași date din tabelul: 3.1 funcție de numărul de schimburi .

4. determinarea suprafețelor necesare și organizarea (amplasarea ) posturilor și halelor ( atelierelor).

5. determinarea necesarului de personal (funcție de necesarul de ore/an, timpul disponibil al unui muncitor pe an și numărul de schimburi ) și repartizarea pe posturi.

Tipuri de unități service

Stațiile service diferă între ele sub aspectul lucrărilor prestate (a gamei de lucrări pe care le pot presta) și sub aspectul capacității de producție (în ore/an). În funcție de mărimea și destinația lor, s-au dezvoltat diferite tipuri de auto-service structurate astfel: auto-service-uri foarte mici, mici, mijlocii și mari, fiecare cu caracteristicile lor.

Atelierul auto-service de tip mic este destinat efectuării lucrării de întreținere cu frecvența cea mai mare și pentru înlăturarea defecțiunilor minore.Se construiește cu un număr pănă la 5 posturi de lucru.

Lucrările ce se pot efectua în aceste stații sunt: spălarea autovehiculului, schimburile de ulei, gresări, efectuarea unor verificări simple, reparații minore.

Capacitatea de lucru a acestor unități este de 6.000-30.000 ore/an, în funcție de numărul posturilor și numărul schimburilor adoptate. Așezarea atelierului (se recomandă) se face lângă arterele principale ce străbat localitățile, autostrăzi sau în jurul stațiunilor balneo- climaterice.

Auto-serviceul de tip mic poate efectua: spălarea autovehicului, schimbarea uleiului, ungere, diagnosticare, reglaje, reparații, vânzări de piese de schimb și articole de întreținere a autovehicolelor. Aceste unități se construiesc cu 6-10 posturi de lucru din care cel puțin 3 posturi sunt destinate lucrărilor de întreținere, iar la celelalte se execută lucrări de reparații, verificări, reglaje.

Capacitatea de lucru a acestor service-uri se situiază la 3.000-60.000 ore/an. Sunt destinate localităților mici sau nodurilor de trafic rutier. Autoservice-urile mari au mai mult de 25 de posturi și sunt construite în raza orașelor mari cu grad ridicat de motorizare. În aceste unități sunt prestate toate lucrările menționate anterior.

3.1.1DETERMINAREA SUPRAFEȚEI POSTULUI DE LUCRU GENERAL

Dimensiunile postului de lucru general trebuie să îndeplinească cerințele lucrărilor de întreținere și de reparații pornind de la idea de „spațiu aerisit” caracteristic unui service modern. Plecând de la clasificarea autovehiculelor în funcție de gabarit se admit ca dimensiuni de gabarit maxime 5 X 2 [m](lungime x lățime).

Distanța dintre automobil și perete sau o instalație tehnologică fixă este prevăzută la a = 1 m considerată suficientă.

În partea din spate a postului de lucru se prevede un spațiu de b = 3m pentru acces spre toate unitățile serviceului

Distanța dintre două automobile este de 2m.

În fața spațiului de lucru este prevăzută o distanță de d’ = 0.30m pentru a beneficia de spațiu suficient în cazul existenței unei uși.

Lățimea postului este: lp = l + c = 2 + 2 = 4; lp = 4

Lungimea postului este Lp = L + 2a = 5 + 2 x 1 + 0,3 = 7.3m

Suprafața postului de lucru:

Sp = Lp x lp = 7.3 x 4 = 29,2m².

Acest post de lucru este specific oricărui tip de lucrări de întreținere și reparații. Prin dotarea cu o macara mobilă se poate demonta motorul. Testările mobile computerizate permit utilizarea ca post de diagnosticare a motorului. O parte din posturi, respectiv toate posturile din atelierul de mecanică, vor fi dotate cu elevatoare pentru lucrările la partea inferioară a automobilului, aceste lucrări fiind mai dificile și mai numeroase, volumul lor fiind aproape jumătate din volumul lucrărilor.

La proiectarea service-ului, funcție de parcul de automobile ce urmează a fi deservit și frecvența diferitelor tipuri de lucrări și durata acestora se calculează numărul de posturi necesare pentru diverse tipuri de lucrări.

Cu numărul de posturi determinat pentru lucrări de întreținere și reparații, dignosticare și revizii, se trece la organizarea halei atelierului de mecanică conform planului de sectorizare în cadrul căreia se exemplifică și sectorizarea showroom – ului .

În felul acesta, se poate determina preliminar spațiul necesar pentru atelierul de mecanică și utilitățile necesare acestuia (magazie piese, spațiu pentru departamentul tehnic,vestiare etc.).

l0 = Np · LP + 2 · gp + b ;

L0 = Np · lP + U + 2 · gp ;

Unde:

NP = 26-numărul de posturi

lP = 4m – lățimea postului

LP =7,3 m -lungimea postului

gP = 0,25m -grosimea pereților

b=3 m – pentru acces spre toate utilitățile serviceului

U =3m – distanța dintre posturile marginale și pereți

Latimea preliminara a halei

l0 = 26· 7,3+ 2 · 0,25+ 3= 193.3 m

Lungimea preliminara a halei

L0 = 26· 4+ 3 + 2 · 0,25= 107.5 m

Suprafața necesară:

S0 = L0 · l0 ;

S0 = 193.3·107.5=20779.75 m2

Suprafața alocată postului de spălare

Pentru stația de spălare se alocă o incintă separată, identică cu cea pentru standul de direcție, spațiu considerat suficient pentru stația de spălare.

Amplasarea incintelor de spălare se face ca în schița din figura de jos, urmărindu-se obținerea unei amplasări (organizări generale) judicioase.

Lungimea atelierului de spălare și a standului de direcție,

Las = Nps · Lps +U

Las = 2· 7,30 +3= 17.6 m

Lățimea atelierului de spălare și a standului de direcție, las

las=Nps ·lps +b + ldir.

las=2·4 +3 + 4= 17 m

Lps =7,3m – lungimea postului de spălare

lps =5m – lățimea postului de spălare (necesită un spațiu mai mare);

Nps =2- numărul posturilor de spălare.

U =3m – distanța dintre post și pereții laterali

Suprafața postului pentru tinichigerie-vopsitorie

Ca și în paragraful destinat determinării suprafeței unui post de lucru general, pentru determinarea suprafeței necesare a postului pentru lucrări de tinichigerie-vopsitorie se pleacă de la dimensiunile de gabarit ale automobilului. Se admit aceleași dimensiuni de gabarit: (5,0 X 1,9) m.

Postul pentru acest gen de lucrări necesită deasemenea o suprafață largă din următoarele motive: necesitatea unei bune ventilații (aerisiri), deoarece se lucrează cu materiale nocive (grunduri, chituri, vapori de diluant, praful rezultat la șlefuirea suprafețelor chituite; necesitatea unui spațiu lateral suficient datorită lucrărilor frecvente la părțile laterale ale autovehiculului (schimbarea sau repararea aripilor sau ușilor).

În cazul de față, prin conceperea service-ului auto cu hale individuale pentru fiecare atelier în parte adoptăm un spațiu cât mai aerisit cu următoarele valori pentru cotele: a și c : a = ; c = .

Rezultă astfel:

-lungimea postului pentru lucrări de tinichigerie-vopsitorie Ltv = ;

-lățimea postului pentru lucrări de tinichigerie-vopsitorie ltv = .

Suprafața postului:

Sptv = Ltv · ltv = 8 · 4,5 = ;

Această suprafață se atribuie în proiect și pentru incinta de uscare (cuptor pentru uscare), cu care, opțional poate fi dotat atelierul (funcție de mărimea acestuia).

Lungimea totală a atelierului de tinichigerie- vopsitorie:

Latv = Nptv · Ltv + gp +U

Latv = 4· 8+ 0,25 +3= 35.25m

Nptv =1 – numărul posturilor pentru lucrări de tinichigerie-vopsitorie.

gp =0,25 – grosimea pereților

U =3m – distanța dintre posturile marginale și pereți

Lățimea totală a atelierului de tinichigerie- vopsitorie:

latv = Nptv · ltv+ b + Lm.p.

latv = 4· 4.5+ 3 + 3= 24 m

Lm.p. =3m – lungimea magaziei de piese .

Tabelul 3.1

3.1.2.Calculul principalilor parametri ai unei stații service

Se vor prezenta etapele de calcul și relațiile generalizate pentru determinarea rapidă (orientativă) a principalelor caracteristici ale unei stații service (suprafața necesară, numărul de posturi, numărul de muncitori) care să fie capabilă să deservească un anumit parc de autovehicule.

Pe baza rezultatelor obținute se poate întocmi un calcul economic preliminar.

-Estimarea necesarului de întreținere și reparații (T)

-Determinarea necesarului de întreținere și reparații

-Estimarea parcului disponibil

-Estimarea necesarului de întreținere și reparații are la bază numărul autovehiculelor ce urmează a fi deservite (parcul disponibil).

Estimarea parcului disponibil (P1) se face pe baza unui studiu ce va analiza urmatoarele aspecte:

• numărul de autovehicule înmatriculate în zona;

• posibilitățile de creștere a numărului de autovehicule în zonă;

• valorile de trafic ( tranzit) și specificul turistic al zonei;

• oferta de întreținere și reparații deja existente în zonă, sub două aspecte: cantitativ (ore/an) și calitativ.

Se face funcție de frecvența medie a diferitelor lucrări la un autovehicul, și de durată medie a lucrării respective. Frecvența medie a unei lucrări și durata medie de execuție se determină static. Cu aceste date se întocmește un tabel de tipul celui următor (tabelul3.1)

=(0,1 ·18+0,5 ·0,5+0,2 ·2+0,5 ·1,4+6 ·1+0,6 ·0,33+4,5 ·2,5+8 ·0,15+4 ·0,1+ 2·0,l+14 ·0,13)=28 ·P

=28·7800=218400 ore/an

Alegerea tipului de unitate service

Funcție de capacitatea în ore/an se disting următoarele tipuri de stație service:

30.000-60.000 ore/an; (6-10 posturi de lucru) – service de tip mic;

60.000-100.000 ore/an; (11-25 posturi de lucru) – service de tip mijlociu;

peste 100.000 ore/an; (peste 25 posturi de lucru) – service de tip mare.

3.2 Determinarea numărului de posturi necesare

Numărul de posturi de lucru pentru o lucrare sau un grup de lucrări specifice se determină astfel:

=0,07 Se adopta:

Unde:

z – numărul zilelor lucrătoare pe an

z = zc – zn – zR = 365 – 104 – 4 = 257

zc =365 – zile calendaristice

zn -104 – zile nelucrătoare

zR =4 – zile pentru reparații

p – procent pentru întreruperi planificate 10%

ns =2 numărul schimburilor

T =8 ore – durata schimbului

α -=0,9 -coeficient de îndeplinire a normelor

m =1 numărul de muncitori pe post

ti – durata medie a lucrării (tabelul3.1)

fi – frecvența medie a lucrării (tabelul 3. 1)

Numărul posturilor pentru spălarea autovehiculului

În acest „algoritm” de proiectare se adoptă Nps = 1, indiferent de tipul service-ului. Pentru service-urile de tip mare, în funcție de necesități se pot adopta două posturi de spălare.

Posturi pentru standul de diagnosticare a sistemului de direcție

Pentru toate tipurile de unități, exceptând cele de tip foarte mic, numărul posturilor pentru standul de diagnosticare a sistemului de direcție se adoptă Npd = 2.

Posturi pentru diagnosticare și verificări periodice

Numărul posturilor pentru diagnosticare și verificări periodice se determină astfel:

Se adopta Npd =2

fd; td; tvp; fvp – vezi tabelul 3.1

Tabelul 3.2

Numărul posturilor pentru întreținere, reparații curente și capitale

NpiR=16 – se determină direct din tabelul 3.3

Tabelul 3.3

Numărul posturilor pentru inspecție tehnică

Se adopta

Numărul posturilor pentru tinichigerie vopsitorie

Pentru determinarea NPTV=11 se utilizează tabelul 3.4

Tabelul 3.4

Din aceste posturi, opțional unul se poate aloca pentru incinta de uscare rapidă, sau se adoptă un post în plus.

Alte posturi,Npx =1

Numărul total de posturi de lucru care se vor determina pe baza relatiilor stabilite în paragrafele anterioare, dimensiunile halelor unității service, va ține seama și de dotările suplimentare opționale: mașina de rectificat, strung, mașina de găurit, polizor, prese, stand pentru pompe de injecție, incinta pentru spălarea preselor.

Având în vedere că este puțin probabil să se lucreze la toate aceste posturi simultan, se consideră că se poate face una din următoarele grupări (repartiții) pe postul „bloc” ale cărui dimensiuni au fost stabilite anterior si anume: 4 x 7,30 m2:

-polizor, mașina de găurit, strung, presa

-mașina de rectificat, incinta pentru spălare, stand pompe injecție.

3.3. Dimensiunile halelor

L0 =Np · lp + 2 · gp = 30 ·4 + 2 ·0,25=120.5 m ;

Las = Nps · lps + U = 1 · 5 +3=8m;

Latv = Nptv · ltv + gp +U = 10 ·4,5 + 0,25 +3=48.25 m

l0 = Np · Lp + 2 · gp + b = 30 · 7,3 + 2 · 0,25 + 3 = 225.5 m

las = Nps · Lps + b + Ldir. = 1· 7,3 + 3 +7.3 =17.6 m

latv = Nptv · Ltv + b + Lm.p = 10 · 8 + 3 + 3=86 m

Lungimea totala (vezi notațiile de la pagina 7 ):

Lt = L0 + Las + Latv + Ls =120.5+8+48.25+5= 181.75 m

Latimea totala:

lt = l0 + las + latv + ls =225.5+17,6+86+5 = 334,1 m

unde:

Ls =15m– lungimea showroom- ului .

ls=15m – lățimea showroom- ului

In concluzie :

1. Parcul de autovehicule P, disponibil; P=7800

2. Necesarul de ore de muncă: Tm = 28 · P (ore/an) =28 · 7800 (ore/an) =218400 (ore/an)

funcție de Tm se alege tipul service mic si schema de organizare a halelor principale

4. Se determină numărul de posturi necesare:

Np = Npd + NpiR + NiT + Npx = 2+16+9+2=29 posturi

5. Se adoptă câte un post pentru spalare Nps = 1, respectiv stand de diagnosticare a direcției Npd = 1.

6. Se determină dimensiunile halelor, pe baza cărora se poate face un calcul economic preliminar (al construcției).

Lungimea totala: Lt = 181.75 m

Latimea totala: lt = 334.1 m

3.4. Dimensionarea magaziilor

Calculul suprafeței totale Sm pentru magazii se face aproximativ pe baza indicilor de suprafață specifică pentru un autoturism, în metri pătrați cu urmatoarea relație:

Sm = N · sm ; [m2]

unde:

– N =100 – numărul de autovehicule pentru care trebuie asigurată rezerva de piese și / sau lubrifianți;

-sm – suprafața specifică materialului de depozitat pentru un autovehicul;

sm=1,3+0,3+0,6=2,2 m2

Date orientative în tabelul 3.5.

Sm = 100 · 2,2 = 220 [m2]

Tabelul 3.4

3.5. Calculul încălzirii atelierului

Încălzirea se face cu instalații de încălzire centrală cu apă fierbinte. Ca agent termic se utilizează apa supraîncălzită la . Parametrii aerului sunt dați în tabelul 3.5.

Tabelul 3.5

La calculul încălzirii halelor trebuie să se țina cont în afară de pierderile de caldură prin pereți și de pierderile de căldura pentru încălzirea autovehiculelor reci ce intră în atelier, și de încălzirea aerului rece ce pătrunde odată cu intrarea autoturismului.

Cantitatea maximă de căldură necesară încălzirii autovehiculului rece:

unde:

m, m1 – masele părților de autovehicul cu temperatura cea mai mică sau respectiv, cea mai mare, decât temperatura halei in Kg;

c – căldura specifică:

c = 0,1 pentru părți metalice; c = 0,5 pentru alte materiale;

Δt, Δt1 – diferențele de temperatură dintre parțile reci, respectiv calde și temperatura din hală.

Temperatura medie a:

• motorului încălzit și a apei din radiator se adoptă: tm = ;

• parților reci se adoptă cu peste temperatura de calcul a aerului exterior

Durata încălzirii se adoptă 1 ora pentru autoturisme. Răcirea încăperii ca urmare a deschiderii ușilor, atinge valoarea maximă la ieșirea și intrarea autovehiculului.

Cantitatea de căldură necesară încălzirii aerului rece pătruns:

unde:

ma =30 Kg/h – masa aerului rece pătruns în hală, [Kg/h];

ti=18; te =-15 – temperatura interioară, exterioară [oC];

τ =10 min – durata menținerii uși deschise în minute într-o ora.

Cantitatea de aer rece pătrunsă depinde de direcția și viteza vântului și dimensiunile ușii;

Cantitatea de căldură ce se pierde prin conducție și convecție prin pereți se poate calcula cu expresia:

[Kcal/h];

unde:

[Kcal/h];

λt – (1,3 … 1,7) [Kcal/m2·h·grad] -coeficient total de transfer al căldurii prin pereți;

Sh =8 mp- suprafața totală de schimb de căldură;

Cantitatea de caldură totală necesară:

Qt = Qat + Qu + Qp

Qt = 6300+ 39,6+ 343,2=6682,8 Kcal/h

Consumul orar de combustibil pentru încălzire:

[Kg/h];

unde:

ηinst – randamentul instalatiei; ( ηinst = 0,96); Qi =3811,5 Kg/h – puterea calorica inferioară;

1,8 Kg/h

3.6. Calculul ventilației aerului

Destinatia principală a instalației de ventilație este de a evacua gazele rezultate în urma manevrării autovehiculelor in hale. Compozitia gazelor de evacuare depinde de sortimentul de combustibil utilizat de starea tehnica a motorului si de regimul de funcționare. Din componentele gazelor de evacuare cele mai periculoase pentru sanatatea oamenilor sunt: monoxidul de carbon (CO), hidrocarburile nearse pentru m.a.s.- uri, iar pentru m.a.c.-uri monoxidul de carbon, oxizii de azot, aldehidele și particulele.

Limitele admisibile pentru concentratia gazelor nocive in incaperi, sunt:

– monoxid de carbon: 0,03 g/m3

– oxizii de azot: 5 g/m3

– aldehide: 30 g/m3

La o activitate intr-o atmosfera poluata, mai putin de 1-2 ore, concentratia admisa a monoxidului de carbon poate atinge 0,05 mg/h, iar durata activității mai putin de 1/2 h, pana la 0,1 mg/h.

In statia proiectata se vor prevedea exhaustoare la fiecare post de lucru, emisiile poluante fiind doar rezultatul manevrarii autovehiculelor pe posturi.

Consumul de combustibili C al unui motor cu carburator, la o viteza de deplasare a automobilului in atelier cu o viteza de 5-, se calculeaza cu expresia:

C = (0,6 … 0,8) · Vt [Kg/h];

unde:

Vt =200- cilindreea totala a motorului [dm3]

C = 0,6 ·200=120 [Kg/h];

Cantitatea de monoxid de carbon evacuata din motorul cu aprindere prin scânteie este:

[Kg/h];

unde:

Ga=12%- continutul gravimetric de noxe in gazele de evacuare, %;

τ =8 min- timpul de funcționare a motorului, [min];

Timpul τ se determina considerand aproximativ:

-1 min pentru intrare si asezare pe post;

-1 min pentru iesire;

-0.5 min pentru fiecare parcursi;

-2 min pentru incalzirea motorului.

[Kg/h];

Cantitatea de CO, NOx evacuata de motorul cu aprindere prin comprimare in 4 timpi pentru fiecare componenta in parte se stabileste cu relatia:

45,67[Kg/h];

pentru intrarea autovehiculului in hala si asezarea pe post

Cantitatea de aer necesara pentru diluarea gazelor nocive se calculeaza cu relatia:

pentru m.a.s.

[m3/h];

pentru m.a.c.

unde:

GaCO, GaNOx, GaCH – concentratii admisibile;

GasCO, GasNOx, GasCH – concentratii in zona de aspiratie;

Debitul aerului la canalele de ventilație trebuie să fie de 200… 250 m3/h (la o distanță de 1m de locul de muncă), viteza de 2… 2,5 m/s, unghiul de 45o față de planul orizontal, temperatura aerului între 16 și 25 oC.

3.7 Oraganizarea posturilor…………………………………………..

3.8. Calculul parcarilor

Suprafata necesara pentru parcarea unui singur automobil:

[m2] ;

unde:

L=5m,l=2m – dimensiunile de gabarit ale automobilului;

x=0,3m ,y =1m- distantele de siguranta [m] ;

D =6m – latimea culoarului de trecere.

Distanta de siguranta între automobile stationate alaturat (y) pentru automobile pana la lungime, la intrarea cu fata este y = .

Distanta de siguranta intre automobilele stationate pe posturi infundate si cele ce se deplaseaza este x =

Valoarea minima a latimii culoarului de trecere este D = .

In cazul parcarii laterale cu autovehiculele stationate unul dupa altul, distanta intre autovehicule z = 0,5 [m]

=23,4 [m2] ;

Suprafața totală de parcare se determină prin înmulțirea Sa cu numărul de autovehicule care pot fi parcate zilnic.

Capitolul 5.Studiu de nivel privind mecanismele de ghidare a roților

5.1 Rolul suspensiei autovehiculelor

Suspensia automobilului este destinată să atenueze sarcinile dinamice ce se transmit de la drum să imprime oscilațiilor caracterul dorit și să transmită forțele care acționează asupra roților și cadrului.

Fig. 5.1 Suspensia autovehiculelor

Oscilațiile ce apar la trecerea automobilului peste neregularitățile drumului influențează calitățile tehnice de exploatare ale acestuia, în primul rând caracterul de mers lin al acestuia, calitățile de tracțiune, stabilitatea ,maniabilitatea și durabilitatea.

Suspensia automobilelor este compusă din elementele elastice, dispozitivele de ghidare, și elementele de amortizare.

Elementele elastice contribuie la micșorarea sarcinilor, dinamice verticale, provocând oscilațiile caroseriei de amplitudine și frecvențe cât mai suportabile pentru pasageri și care să nu dăuneze încărcăturii care se transportă.

Dispozitivele de ghidare transmit componentele orizontale ale forțelor dintre roți și drum, și momentele acestor forțe la caroserie ,determinând și caracterul deplasării roților în raport cu caroseria automobilului și în raport cu drumul.

Condițiile principale pe care trebuie să le îndeplinească suspensia unui automobil sunt următoarele :

Să aibă o caracteristică care asigură un confort corespunzător , cu înclinări transversale reduse fără lovituri în tampoanele limitatoare și cu o stabilitate bună .

Caracteristica amortizorului să corespundă cu cea cerută de confortabilitate.

Să asigure transmiterea forțelor orizontale și a momentelor reactive de la roată la caroserie

Să aibă o durabilitate indelungată elementele elastice , care fac parte din elementele cele mai solicitate ale automobilului.

Să aibă o greutate minimă .

Pentru asigurarea unui comfort corespunzător, parametrii suspensiei trebuie să fie aleși ținăndu-se seama de anumite condiții și anume:

Frecvența oscilațiilor proprii pentru autoturisme să fie de 50-70 oscilații pe minut.Frecvența oscilașiilor proprii depinde de săgeata statică a suspensiilor și a pneurilor și poate fi determinată cu relația :

ν =300/√f [oscilații/minut]

în care f=fs+fp [cm] este săgeata statică datorită suspensiei fs și pneurilor fp.

Rigiditatea elementelor elastice a suspensiei să fie pe cât posibil mai reduse pentru a rezulta frecvențe proprii mici.

Amortizarea oscilațiilor trebuie să fie suficientă astfel încât după o perioadă amplitudinile să se micșoreze de 3 până la 8 ori.

Indicele de bază al mersului lin al unui automobil este valoarea medie pătratică a accelerațiilor verticale măsurate în locuri caracteristice.(STAS 6926/13-74).

Suspensiile automobilelor se clasifică după tipul dispozitivului de ghidare , după tipul elementului elastic și după tipul caracteristicii suspensiei .

După tipul dispozitivului de ghidare suspensiile pot fi dependente și independente

Fig. 5.2 Tipuri de suspensie

a) Suspensie dependentă b) Suspensie independentă

Suspensia dependentă este caracterizată printr-o legătură rigidă între roțile din dreapta și din stânga , iar ridicarea sau coborârea unei roți , produsă de denivelările căii , provoacă schimbarea poziției și pentru cealaltă roată.

La suspensia independentă lipsește legătura directă dintre roțile automobilului iar schimbarea poziției unei roți nu influențează și cealaltă roată.

Suspensia independentă prezintă față de suspensia dependentă avantajele : îmbunătățirea confortului prin reducerea masei nesuspendate ; ținuta de drum mai bună deoarece deplasările roților nu se influențează reciproc; micșorarea oscilațiilor de ruliu ale caroseriei și mărirea stabilității automobilului.

După tipul elementului elastic, suspensiile se clasifică în suspensii cu elemente : metalice, pneumatice, hidropneumatice și mixte.

După tipul caracteristicii elastice suspensiile pot fi : suspensii cu caracteristică liniară (a.) și suspensii cu caracteristică în trepte (b.) sau progresivă (c.)

Fig.5.3 Caracteristica elastică a suspensiilor

În funcție de cum se comportă suspensia avem:

Suspensie Pasivă

Sub aceasta denumire putem include toate sistemele de suspensie convenționale/tradiționale. Principala caracteristică a acestora este aceea că odată instalate pe masină, parametrii suspensiei (duritate, gardă la sol) nu pot fi controlați din exterior. Toate arcurile si amortizoarele tradiționale sunt considerate elemente de suspensie pasivă.

Suspensii Reactive

Toate sistemele de suspensie tradiționale sunt de asemenea reactive. Când o roată trece peste o denivelare, schimbarea de poziție a acesteia determină suspensia să se comprime sau să se extindă, ca raspuns. Într-un mod asemăntor, virarea, frânarea sau accelerația determină mișcări ale suspensiei, permitând caroseriei să se încline lateral sau față/spate. În acest grup putem include sisteme de suspensie ce sunt capabile sa controleze garda la sol în funcție de schimbările în greutate sau în forțele aerodinamice. Acest sistem este de asemenea capabil să reacționeze la încărcari interne, precum balansul lateral, și să contracareze efectele. Un exemplu de sistem pasiv-reactiv este Kinetic RSF de la Tenneco. Acesta are o interconexiune pasivă ce facilitează împărtirea egală a incarcaturii intre roți și simplifică astfel mulți parametri de design si solutii constructive, cum ar fi modificarea tăriei suspensiei pe o sigură roată pentru a controla balansul lateral.

Suspensia semi-activa

Principală caracteristică a sistemului semiactiv o reprezintă capcitatea suspensiei de a-și schimbă continuu coeficientul de amortizare, făcând amortizorul mai dur sau mai moale, în funcție de starea drumului. Acest lucru se realizează prin conectarea la o unitate electronică de control a 4 amortizoare cu coeficient de amortizare reglabil. Uneori, în afară de soluția tandemului cu un arc tradițional, aceste amortizoare pot fi combinate/împerecheate cu diferite soluții de reglare automată a gărzii la sol, precum și cu sisteme tip Hydropneumatic, Hydrolastic, sau Hydragas.

Principalele avantaje ale suspensiei semiactive sunt:

Garda la sol reglabilă, optimizată pentru comfort si manevrabilitate

Posibilitatea de a regla tăria suspensiei

Suspensia se va regla automat in funcție de condițiile de drum

Dimensiuni similare cu sistemele de suspensie tradiționale

Suspensia activa

Sistemul de suspensie activă are capacitatea de a-și ajusta parametrii de funcționare în mod continuu în funcție de condițiile de drum. Sistemul monitorizeaza constant diferiți parametri și îi reglează singur. Sistemul de suspensie activ are un computer care comandă către fiecare roată cînd, în ce direcție, ce distanță și cît de repede să se miște. Computerul ia aceste decizii prin intermediul unei rețele de senzori care măsoară spre exemplu, viteză mașinii, accelerările laterale și longitudinale și forțele de accelerare pe fiecare roată. După această computerul trimite comandă la roată pentru a obține direcția ideală în situația existența.Soluțiile de amplasare ale amortizorului depind de construcția sistemului de suspensie.

Suspensia traditională

În această configurație amortizorul nu este o parte structurală a sistemului de suspensie. Această înseamnă că dacă ar fi stricat sau chiar ar lipsi, este totuși posibil că mașina să poată fi condusă pînă la primul service pentru a fi reparată. În această situație poziția roții (dată de brațul inferior și superior) precum și înălțimea sașiu și șosea (dată de arcul) va rămîne la fel. La sistemul tradițional de suspensie amortizorul și arcul sunt întotdeauna montate separat. Amortizorul folosite în acest sistem de suspensie se numește Amortizor tradițional. Cele mai des întilnite soluții de fixare a amortizorului sunt:

Tip bucsă / bucsă

Tip bucsă / tijă filetată

Tip tijă filetată / tijă filetată

Tip tijă filetată / Tip suport U

Suspensia MacPherson

Amortizoarele pot fi folosite la ambele punți ale automobilului sau numai la puntea din față, soluția întâlnită mai ales la autocamioane. Principiul de funcționare a amortizorului hidraulic se bazează pe transformarea energiei mecanice a oscilației în energie termică. Majoritatea amortizoarelor sunt cu dublă acțiune, lucrând în ambele sensuri, și anume la apropierea roților caroserie opun rezistentă mică, la depărtarea roților de caroserie opun rezistentă mai mare.

Principalele avantaje ale suspensiei McPherson sunt simplitatea ei si dimensiunile compacte . Cu roți independente, ea permite un control mai precis al mișcărilor roții , absoarbe șocurile și vibrațiile și crește confortul.
Când întâlneste un obstacol (capace de canalizare, linii de tramvai, suprafete denivelate etc.) roata absoarbe șocul si în acelasi timp menține stabilitatea maximă pe directie, în liniile dreaptă sau în curbă. Ea îmbunatateste redresarea masinii dupa manevre bruste de directie si sporeste echilibrul general.

Fig. 5.4 Punte față cu suspensie MacPherson

5.2.Funcțiunile mecanismului de ghidare

Să asigure o cursă a suspensiei suficient de mare, să ghideze roata la miscarea relativă fătă de caroserie, sa nu permită ruliul (in jurul axei longitudinale), sa permită cât mai puțin mișcarea de tangaj, să asigure o cinematică corectă a direcției la oscilațiile automobilului datorită deformațiilor elastice ale suspensiei. Fiecare mecanism de ghidare are un limitator de cursă, un tampon de cauciuc.

Să mentină unghiul de cădere cât mai aproape de valorile optime

Să diminueze variațiile ecartamentului

Să permită diminuarea mișcărilor de tangaj

Are rolul de a realiza o legatură corectă a roților cu caroseria

Trebuie să permită anumite miscări sau sa îngrădească altele

Trebuie să asigure o poziție ridicată a centrului instantaneu de ruliu al caroseriei pentru ca efectul acestuia să fie diminuat

Să fie suficient de rezistent pentru a prelua forțele maxime ce apar în timpul deplasării

Împreună cu mecanismul de corelare a direcției trebuie să asigure geometria corectă roții.

5.3. Geometria direcției și posibilități de reglare

Unghiurile roții

Unghiurile de pozitie ale roții directoare si ale pivotului

Unghiul de cadere: exprimă înclinarea transversală a roții in raport cu verticală;unghiurile de cădere a roților de pe aceeasi punte trebuie să fie egale, admițându-se abateri de maxim 30’.

Unghiul de convergență: arată abaterile unghiulare ale planului longitudinal de simetrie ale roților față de axa mașinii.Valorile obținute la masurarea convergenței nu trebuie sa difere in funcție de incărcătura vehiculelor;diferențele mari sunt semnele unor jocuri in timoneria sitemului de directie.Se acceptă 25’ ca diferență maximă între convergențele măsurate cu masina încărcată si cu ea goala.

Unghiul de înclinare transversală a pivotului fuzetei: se formeaza intr-un plan perpendicular pe direcția de deplasare a mașinii intre verticala si axa pivotului.

Unghiul de înclinare longitudinală a pivotului fuzetei: reprezintă înclinarea spre față mașinii a axei pivotului. El trebuie să aibă valori egale la cele două roți admițându-se diferențe foarte mici.

Unghiurile maxime cu care se rotesc roțile directoare pornind de la poziția neutră se numește unghi de bracaj. După cum se știe, ele nu sunt identice pentru ambele roți; roata din interiorul virajului parcurge un unghi mai mare decât cealaltă.

Fig. 5.5 Unghiurile rotilor

a) unghi de cadere b) unghi de înclinare transversală a pivotului c) unghi de fugă

fff

Fig.5.6 Axele rotii si pivotului suspensiei MacPherson

5.4. Unghiurile pivotului

Pivoții prezintă două înclinări si anume o înclinare longitudinala cu unghiul β și o înclinare transversală cu unghiul δ. De asemenea roțiile de direcție prezintă două înclinări : o înclinare cu unghiul de cădere sau stabilitate α și o înclinare cu unghiul de convergență.

Unghiul de înclinare transversală a pivotului β este unghiul format de axul pivotului și un plan vertical perpendicular pe suprafața drumului (figura 5.7).

Existența acestui unghi:

asigură revenirea roților la deplasarea în linie dreaptă după ce acestea au fost bracate pentru a efectua un viraj, prin generarea unui moment stabilizator;

îmbunătățește stabilitatea roților de direcție prin asigurarea revenirii acestora la poziția de rulare în linie dreaptă;

mărește efortul la volan în momentul virării, prin aceasta micșorând manevrabilitatea autovehiculului.

În funcție de tipul autovehiculului unghiul de înclinare transversală a pivotului are valori de: 3÷10°, valorile mai mici fiind pentru autovehiculele grele.

Unghiul de înclinare longitudinală a pivotului γ (unghiul de fugă) este unghiul format de axul pivotului și un plan vertical ce trece prin axul roții (figura 4.7).

Acest unghi:

asigură stabilitatea roților de direcție prin dezvoltarea unui moment stabilizator;

asigură revenirea roților la deplasarea în linie dreaptă după ce acestea au fost bracate pentru a efectua un viraj;

micșorează manevrabilitatea autovehiculului prin mărirea efortului la volan în momentul virării.

Pentru majoritatea construcțiilor valorile acestui unghi sunt cuprinse între: 0÷5°.

Fig. 5.7 Unghiurile de înclinare ale pivotului roții

4.5. Deportul pneumatic, longitudinal și transversal

Deportul – este distanta dintre punctul de intersectie al axei pivotului cu solul si punctul de 0° sau verticala realã. Deportul este prevãzut la proiectarea vehiculului. Astfel, el nu se mãsoarã si nu se regleazã.

Față de axa pivotului axa față de care se rotește roata în timpul bracării forțele care apar în partea de contact a roții pot să dea un moment stabilizator care va tinde să rotească roțile directoare aducandu-le într-o poziție de echilibru.

Forțele laterale care apar atunci când roțile sunt bracate tind să rotească roțile directoare astfel încât să le aducă în direcție corespunzătoare mersului în linie dreaptă. Brațul forței este egal cu proiecția lungimii însumate a deportului pneumatic pozitiv longitudinal față de axa pivotului.

La autocamioane, constructorii americani păstrează un unghi de fugă zero dar mută axa pivotului mai în față, realizând astfel un deport longitudinal

Deportul transversal este pozitiv dacă axa pivotului înțeapă solul între cele două roți ale aceleași punți Orice bracare a roții va avea ca efect tendința pneului de a intra în calea de rulare, aceasta va duce la ridicarea caroseriei

Un deport pozitiv dă o informare corectă conducătorului auto despre roata care e mai solicitată longitudinal. Deportul pneumatic aduce complicații mari constructive deoarece punctul de prindere a port fuzetei de brațele mecanismului de ghidare trebuie inpins mult în roată.

4.6. Tipuri de mecanisme de ghidare studiate

Exemple de mecanisme de ghidare studiate

Clasificarea mecanismelor de ghidare, se face dupa tipul punții si după caracteristica elementelor elastice:

-după tipul punții se clasifică in suspensii;

-cu roți dependente

-cu roți independente (fiecare roata este in legatură cu cadrul sau caroseria)

-în funcție de tipul caracteristicii elastice suspensiile se clasifică in suspensii;

-cu caracteristică elastică liniară

-cu caracteristică elastică neliniară.

-Caracteristica lineară a unei suspensii reprezintă variația deformației a elementului elastic in funcție de sarcina care produce această săgeată.

Fig.5.8. Mecanism de ghidare de tip MacPherson

La deplasarea automobilului, neregularitățile drumului,produc oscilații ale roților care se transmit punților. Suspensia automobilului realizează legătura elastică cu amortizoare între punțile automobilului și cadru sau caroserie, micșorând sarcinile dinamice și amortizând vibrațiile rezultate în urma acțiunii componentelor verticale ale forțelor de interacțiune dintre roți și drum.

Viteza de deplasare a automobilului pe drumuri cu suprafața neregulată este limitată în primul rând de calitățile suspensiei și în al doilea rând de puterea motorului.

Confortabilitatea automobilului este determinată, în principal, de suspensie.

Prin confortabilitate se înțelege proprietetea automobilului de a circula timp îndelungat cu vitezele permise de caracteristicile dinamice fără ca pasagerii să aibă senzații neplăcute sau să obosească repede și fără ca automobilul sau marfa transportată să fie supusă distrugerii.

Prin imprimarea caracterului dorit al oscilațiilor, suspensia, alături de mecanismul de ghidare al punții, influențează maniabilitatea, manevrabilitatea, și stabilitatea automobilului, elemente care împreună definesc ținuta de drum a automobilului.

Cinematica roților la trecerea peste denivelările căii, și a masei suspendate față de cea nesuspendată, la variația sarcinilor din plan vertical, sunt determinate de tipul de ghidare al mecanismului punții.

Caracterul acestor mișcări este determinat de suspensia automobilului, prin elementele sale elastice și de amortizoare.Pentru asigurarea unui confort corespunzător, parametrii suspensiei trebuie să fie aleși ținându-se cont de anumite condiții stabilite la teoria suspensiei,și anume:

-amplitudinea masei suspendate se reduce cu atât mai mult cu cât raportul dintre masa suspendată și cea nesuspendată este mai mare. Acesta explică avantajul punților articulate față de cele rigide și generalizarea primelor tipuri la automobilele cu confort sporit.

-pulsația oscilațiilor proprii ale sistemului este cu atât mai mică cu cât rigiditatea elementului elastic este mai mică, adică arcul este mai elastic.

-rigiditatea punții din față să fie mai mică decât cea a punții din spate.

În timpul mersului, automobilul abordează obstacolele prin roțile din față, iar după o întârziere, dată de timpul de parcurgere al ampatamentului, de puntea din spate. În acest caz,cu toată întârzierea atacului punții din spate, roțile din spate ajung din urmă în mișcarea verticală roțile din față, deoarece perioadă lor de oscilație este mai scurtă și se anulează oscilațiile de galop (oscilațiile în plan longitudinal).

Comportamentul la săltare

Rotile unei punti pot fi conectate la caroseri in doua moduri de baza:

-ca roți independente – folosesc punți articulate

-ca roți dependente – folosesc punți rigide

Un corp in spațiu are șase grade de libertate: trei de translatii si trei de rotatii Mișcările unui autovehicul sunt considerate față de un sistem de referință standardizat I.S.O.

-axa x paralelă cu drumul și pe direcția inainte

-axa z perpendiculară pe drum și in sus

-axa y paralelă cu drumul spre stanga

Miscarea pe axa lui z se numește mișcare de saltare. În cazul unei roți independente mecanismul de ghidare trebuie să asigure doar miscarea de săltare, aceasta miscare sus jos va fi folosită pentru comprimarea arcului, celelalte grade vor fi anulate. Anulăm două translații, trei rotații ,permitem translație pe axa x. Anularea gradelor de libertate nedorite se face prin utilizarea unor mecanisme cu bare cat mai rigide.

În cazul in care folosim o punte rigidă trebuie să se asigure un grad de libertate toate pentru fiecare roată pentru punte aceasta înseamnă ca trebuie sa-i permită saltarea pe axa z si rotație după axa x Comportamentul la săltare practic este influențat de nivelul de uzură al telescopului.

La obstacole arcul amortizează la apăsare iar amortizorul la săltare.

Rigiditatea punții din față să fie mai mică decât cea a punții din spate.

Oscilațiile sunt mai mici cu cât rigiditatea elementului elastic este mai mică, adică arcul este mai elastic.

La o încărcătură mai mare a autovehiculului oscilațiile se reduc.

Reducerea șocurilor și oscilațiilor automobilului, în scopul îmbunătățirii confortabilității, este o problemă complexă și necesită o analiză a cauzelor care le-a produs. Pentru aceasta este necesară clasificarea vibrațiilor care apar în regimul de mers al automobilului:

vibrații de translație:

• de svâcnire

• de derapare

• de săltare

vibrații de rotație:

• de leganare (ruliu)

• de tangaj

• de răsucire (girație).

Comportamentul la ruliu

Miscarea de ruliu este înclinarea caroseriei spre stanga sau dreapta, duce automat la deplasari ale centrului de greutate către exteriorul virajului aceasta fiind echivalenta cu o încarcare defectuoasă și implicit la distribuirea pe roți,asfel se modifică unghiul de cădere si se ajunge asfel la pierderea aderenței.

Poziția centrului instantaneu de ruliu (sau tangaj) al punții

Poziția centrelor instantaneede rotație depinde de tipul mecanismului de ghidare al punții.

Poziția axei de rotație a părții suspendate depinde de poziția centrelor de ruliu ale punții din față, respectiv spate.

În afara modificării înclinării roților, momentul de rotire al părții suspendate are ca efect și o modificare a reacțiunilornormale în plan transversal, la roțile din stânga și dreapta automobilului, diminuând stabilitatea transversală a acestuia, deoarece se modifică poziția relativă a centrului de greutate atât vertical cât și orizontal, față de centrul instantaneu de rotație.

Miscarea de ruliu a caroseriei în jurul unei axe aproximativ longitudinale este o componentă importantă a dinamicii și confortului automobilului. Aceasta miscare este definită în mare parte de caracteristicile geometrice si elastice ale suspensiei.

5.7. Posibilități de reglare a geometriei direcției (Unghiurile roții și pivotului)

Sistemele de măsurare optice au apărut pentru a compensa neajunsurile sistemelor mecanice și de aceea de multe ori șunf folosite împreună cu acestea.

Aparatele optice de măsurare se împart în mai multe categorii, în funcție de principiul de funcționare: aparate cu fascicul luminos, cu sisteme de măsurare pe roată și cu reflexie (cu oglindă pe roată).

Aparatele cu fascicul luminos funcționează pe principiul măsurării unghiurilor folosind spotul luminos produs de un proiector montat pe roată.

Poziția de bază pentru măsurarea în ansamblu a punții este reglarea roților pentru mers rectiliniu. Aceasta se poate realiza dacă fasciculul luminos, provenit de la proiectorul celor două roți din față este orientat către rigla gradată plasată la roțile din spate, iar roțile din față sunt bracate cu volanul astfel încât la rigla gradată să fie indicată imediat aceeași valoare (Fig. 5.9).

Cu această comparație a pozițiilor punților autovehiculului și cu reglarea corespunzătoare a roților la mers rectiliniu, ambele proiectoare, respectiv suporții lor, sunt așezate uniform la axa de simetrie.

Fig. 5.9. Reglarea directiei cu aparate cu fascul luminos

Măsurarea convergenței totale ca și a celei individuale cu dispozitivul cu fascicul luminos se face astfel:

se montează proiectoarele la rotile anterioare și posterioare care urmează a fi măsurate;

se plasează riglele gradate 2 în fața și în spatele punților de măsurat, în unghi drept la axa de simetrie.

Pentru măsurarea convergenței totale fasciculul de lumină al proiectorului unei roți se orientează pe panoul gradat, poziționat pentru el și se citește valoarea. Se poziționează proiectorul cu fasciculul de lumină îndreaptat pe rigla gradată aflată în fața lui. Rigla gradată din spate se deplasează oblic la axa de simetrie, astfel că pe riglă se indică aceeași valoare ca pe cea din față. Fasciculul proiectorului de pe partea cealaltă a punții de măsurat se orientează către rigla gradată poziționată în fața ei și se citesc valorile. Se poziționează proiectorul, se orientează spotul de lumină pe rigla gradată poziționată în spatele ei și se citesc valorile, se calculează diferența între valorile indicate în față și în spate.

Dispozitivele moderne de măsurare cu fascicul luminos sunt prevăzute cu ecrane gradate atașate la proiector. La aceste dispozitive se plasează în fața vehiculului un reflector cu oglindă în locul riglei gradate.

5.8.Studiu de nivel privind suspensia

Suspensia automobilului este destinată să atenueze sarcinile dinamice ce se transmit de la drum să imprime oscilațiilor caracterul dorit și să transmită forțele care acționează asupra roților și cadrului.

Oscilațiile ce apar la trecerea automobilului peste neregularitățile drumului influențează calitățile tehnice de exploatare ale acestuia, în primul rând caracterul de mers lin al acestuia, calitățile de tracțiune, stabilitatea ,maniabilitatea și durabilitatea.

Suspensia automobilelor este compusă din elementele elastice, dispozitivele de ghidare, și elementele de amortizare.

Elementele elastice contribuie la micșorarea sarcinilor, dinamice verticale, provocând oscilațiile caroseriei de amplitudine și frecvențe cât mai suportabile pentru pasageri și care să nu dăuneze încărcăturii care se transportă.

Principalele piese ale subansamblului proiectat sunt:

amortizorul;

arcul elicoidal;

pivotul;

elementele de ghidare (brațe transversale);

portfuzeta.

Principalele caracteristici ale suspensiei autovehicului sunt:

-Atenuarea sarcinile dinamice ce se transmit de la drum.

-Să imprime oscilațiilor caracterul dorit (asigurând prin aceasta comfortabilitatea necesară).

– Să transmită forțele care acționează asupra roților și asupra cadrului (caroseriei).

Suspensia automobilelor este compusă din elemente elastice, dispozitivele de ghidare și elementele de amortizare.

Elementele elastice ale suspensiei întâlnite la automobile sunt:

-arcurile în foi

-arcurile elicoidale

– barele de torsiune

-elementele elastice pneumatice și hidropneumatice

Elementele elastice contribuie la micșorarea sarcinilor dinamice verticale. Ca soluție constructivă s-a adoptat cea cu arcuri elicoidale ,acesta prezentând unele avantaje față de cea cu arcuri lamelare (simplitatea construcției, elasticitate mai mare etc.).

Elementele de amortizare au rolul de amortiza oscilațiile care iau naștere , evitând apariția fenomenului de rezonanță. Din punct de vedere constructiv, amortizoarele hidraulice telescopice pot fi monotubulare sau bitubulare.

După modul de lucru, amortizoarele pot fi reglabile și nereglabile. Amortizoarele reglabile pot fi cu reglare mecanică sau autoreglare.

Pentru a corespunde un amortizor trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

Să asigure o amortizare corespunzătoare oscilațiilor caroseriei și roților automobilului în diferite condiții de exploatare.

Să aibă o durata mare de funcționare

Greutatea și dimensiunile de gabarit sa fie cât mai mici

Construcția să fie simplă

Să se monteze ușor în suspensia autovehiculului

S-a ales amortizor hidraulic monotubular cu pernă de gaz pentru că are o răcire mai bună și sunt mai ușoare decât cele bitubulare dar sunt mult mai sensibile la șocuri.

Perna de gaz este separată de lichid prin intermediul unui piston flotant. Conpensarea necesară a volumumlui se obține prin comprimarea volumului de gaz și deplasarea pistonului flotant. La cursa de destindere, volumul care se eliberează este ocupat de gaz.

Sistemul de ghidare fiind multilink suspensia este independentă deci prezintă față de suspensia dependentă o serie de avantaje:

Îmbunătățirea confortului prin reducerea masei nesuspendate.

Ținută de drum mai bună.

Micșorarea oscilațiilor de ruliu.

Mărirea stabilității automobilului.

Amortizoarele hidraulice monotubulare cu pernă de gaz au o mare utilizare deoarece mai au și rol de element elastic suplimentar al suspensiei.

Fig. 5.10. Amortizor si arc elicoidal Fig 5.11. Arcuri lamelare

Fig. 5.12 Portfuzeta

2. Metodica și aparatura de diagnosticare a sistemului de directie

2.1. Aspecte generale

Starea tehnică a sistemului de direcție este de o deosebită importanță pentru securitatea circulației rutiere. Ea contribuie decisiv la asigurarea performanțelor de maniabilitate și stabilitate ale automobilului și influențează intensitatea uzării anvelopelor.

Circa 17…18% din accidentele de circulație, din cauze tehnice, revin sistemului de direcție, ca urmare a blocării direcției, a jocurilor excesive ale volanului, desprinderii articulațiilor pîrghiilor de direcție etc.

În exploatarea normală a automobilului, modificarea stării tehnice a sistemului de direcție constă din:

a) procese de uzare: în mecanismul casetei de direcție, înarticulațiile pîrghiilor, în lagărele de ghidare ale axului volanului și în cuplajele dintre acesta și caseta de direcție;

b) gripări în caseta de direcție și în articulațiile pîrghiilor;

c) slăbirea sau deteriorarea prinderii casetei de direcție pe sașiu;

d) deformarea pîrghiilor mecanismului de direcție;

e) deformări ale componentelor punților ce determină geometria roților de direcție.

Efectul schimbării stării tehnice a sistemului de direcție, se concretizează prin creșterea jocului unghiular al volanului peste 15…18 grade, prin apariția jocului axial al axului volanului, prin înrăutățirea stabilității direcției de deplasare a autovehiculului și uneori prin creșterea efortului de acționare a volanului.

Parametrii de diagnosticare sunt: jocul liber al volanului (jocul unghiular), forța de acționare a volanului, existența jocurilor în articulațiile mecanismului de direcție și ale brațelor punților.

O mare parte din defectele caracteristice sistemului de direcție pot fi depistate pe baza modului lor de manifestare, așa cum se arată în tab. 2.1.

Manual OPTO-PLUS

Acest manual furnizează instrucțiuni operaționale și informațiile necesare pentru a folosi aparatul de geometrie a roților OPTOPLUS echipat cu software+ul grafic geometric 3.1.

Măsuri de siguranță

Citește si urmează toate avertismentele si precauțiile printate in acest manual și pe echipament.Utilizarea greșită a echipamentului poate cauya vătămarea personala și poate scurta perioada de utilizare a echipamentului.

▪Această unitate trebuie împământată.Împamantarea echipamentului este esențială pentru propiria siguranță si operarea corecta.

▪Oprirea energiei înainte de mișcarea dulapului cu aparatură.Când sursa de energie este oprită unitatea poate fi mutată in siguranță.

▪Echipamentul trebuie depozitat in locuri ferite de umezeală.

▪Echipamentul nu este rezistent la apa, nu trebuie folosit in condiții de ploaia sau zăpadă.

Întreruperea energiei

Echipamentul stochează in mod constant starea măsuratorii și valorile înregistrate. Dacă energia AC pentru sistem este întreruptă sau unitatea este îchisă toate informațiile vor fi salvate. Când se realimentează cu energie și programul este reinstalat, operațiunea reincepe din punctul in care a cazut energia.

BAZELE

Acest capitol vă va familiariza cu componentele centrale ale ecranului OPTOPLUS și vă va prezenta câteva date ce le puteți folosi de fiecare data cand lucrați cu programul. Veți învăța cum să:

▪Porniți programul de geometrie a roților .

▪Înțelegeți conținuturile schemei standard a ecranului.

▪Folosiți tastatura și apăsați butoanele pentru a selecta un punct.

▪Inițiați un tur de ghid prin procedura de geometrie.

▪Folosiți ajutorul online.

Pornirea programului

Porniți aparatul.După cateva secunde apare pe ecran mesajul de inițializare a sistemului. Când inițializarea sistemului de operații este completă apasați de doua ori opțiunea OPTOWIN de pe Desktop.

Explorarea ecranului

Secțiunea următoare descrie componentele principare ale ecranului.

Antetul ecranului

Acesta arată imagini relaționate cu textul din partea de sus și numele modelului vehiculului selectat in bazele de date la monentul respectiv.

Zona de afișaj

În această secțiune este afișată informația corelată paginii respective și operarea butoanelor.

Subsolul ecranului

Acesta conține butoanele relaționate cu ecranul selectat la momentul respectiv.Câmpul informațional din dreapta afișează evenimentul inițiat prin apăsarea butonului de către cursor.

Butoanele ecranului

Acestea pot fi selectate prin utilizarea mouse-ului.Butoanele din subsolul ecranului pot deasemenea fi activate prin apăsarea funcțiilor de pe tastatură.F1, F2, F3, corespund primelor trei taste;F5, F6, F7, urmatoarelor trei și F9, F10 penultimelor două.Butoanele numărul 2 și 3 pot deasemenea fi activate prin apăsarea butoanelor programelor anterioare si ulterioare din partea stânga fată a unitații de măsură.

Pe toată suprafata ecranului de geometrie ( cu excepția meniului principal) aceasta vă va conduce către ecranul anterior sau următor în ordinea normala a procedurii de geometrie a roților.

Butoanele ecranului

Începerea unei noi măsurători

▪Alegeți butonul “Începeți o noua măsurătoare “ utilizând mouse-ul.

Acesta va iniția o măsurătoare ghidată a unghiului de fugă.

Informații ajutătoare

În mod normal instrucțiunile de pe ecran ghidează operatorul prin măsurătoare.Totuși informații detaliate există pe tot ecranul accesând funcția ajutătoare F10.

TUR RAPID

Capitolul următor prezinta procedura standard de geometrie a roții. Diagrama arată cum are loc o măsurătoare și o ajustare completă.

▪Apăsați opțiunea “Începeți o nouă măsurătoare” în meniul principal pentru a începe un tur ghidat de-a lungul procedurii de măsurătoare.

Ecranul se va schimba în “Date despre clienți”.

Date despre clienți

Acest ecran este folosit pentru înregistrarea datelor despre clienți care vor fi printate ca antet pe toate printurile.

▪Mișcați cursorul

Apăsați și scrieți informațiile cerute folosind tastatura.

Dacă un client a fost înregistrat anterior, datele înregistrate pot fi accesate selectând “client no” sau “reg no “ de pe listă.

Apăsați “următorul” când clientul a fost înregistrat.

Încarcarea vehiculului

Acest afișaj este folosit pentru îcărcarea specificațiilor de reglaj pentru un anumit vehicul.

▪Alege producatorul, modelul și anul reprezentate in cele trei coloane.

NOTĂ: Vehiculele stocate de către utilizatori au specificația “user” în timp ce datele de producator nu sunt marcate.

▪Apăsați “următorul” când vehiculul a fost încărcat.

Ecranul se va schimba in “informații despre vehicul”

Informații despre vehicul

Acest ecran este folosit pentru încărcarea specificațiilor de geometrie a roților pentru un anumit vehicul.

▪Poziționați vehiculul pe platforma cu roțile din față orientate pe masa rotativă.

▪Ridicați vehiculul la înălțimea direcției reglării.

▪Verificați ca presiunea și mărimea roților să fie corecte.

▪Verificați poziția vehiculului (acesta nu trebuie să fie înclinat intr-o parte)

▪ Verificați eventualele avarii.

▪Vizual inspectați roțile pentru semnele de uzură sau folosire excesivă, în cazul din urmă acestea necesitând înlocurire.

▪Apăsați “Următorul” când vehiculul a fost așezat corect

▪Ecranul se va schimba în “Lucrări pregătitoare “

Lucrări pregătitoare

Acest afișaj oferă informații valabile din baza de date a producaătorului. Datele vor fi correlate cu vehiculul respectiv încărcat din baza de date.

NOTĂ: Afișajul apare numai dacă informația din baza de date a producătorului este valabilă.Datele pot conține câteva afișaje decriind procesele pregătitoare echilibrării.

▪Efectuați pregătirile descrise in textul apărut pe ecran.

▪Miscați cursorul spre masa ce conține înălțimea măsurată.

▪Marcați înălțimea.

▪Repetați pentru toate înălțimile indicate.

Apăsați “următorul” când acțiunea de pregatire a fost efectuată.Afișajul se va schimba către următorul ecran “Lista de inspecție”.

Compensarea bătăii jantei

Acest ecran începe măsuratoarea actuală a vehiculului. Înainte de efectuarea acesteia, măsuratoarea trebuie pregatită in acord cu următoarele preceduri:

▪Atașați clemele pe marrginile roților și verificați daca sunt sigure.Acestea pot fi fixate din interior spre exterior sau invers.

▪Îndepărtați unitățile în conformitate cu nivelurile.Verificați daca barele infraroșii nu sunt întrerupte si daca intrările în unitățile de măsură sunt păstrate curate.

▪Conectați masa rotativă electronică.Când procedura a fost inițiată lămpile de pe toate patru unitățile trebuie sa fie roșu constant.În cayul in care acestea nu se aprind trebuie inițiată o noua măsurătoare pentru a reseta valorile de compensare curente.

▪Ridicați vehiculul.Compensarea poate fi începută cu orice roată.Dacă nici una din cele patru roți nu poate fi ridicata pe durata compensării ar fi de preferat a se începe cu roțile blocate cu frâna de mana.În acest caz asigurând că vehiculul nu se va răsuci în timp ce este coborât.Ridicați vehiculul 3 cm de la pământ. În timpul compensării poate fi necesara frânarea roții pentru a prevenii eventuala mișcare.Daca o unitate de măsură este mutată de la una din roți aceasta poate fi compensată din nou in timpul remontării.

▪Roata trebuie mișcată pana când clema este în poziție verticală.

▪Fixați unitatea în poziție orizontală.

▪Apăsați butonul de compensare. Lampa la poziția de 90 de grade începe sa licăre culoarea roșie.

▪Mișcați roata la 90 de grade în sensul acelor de ceasornic până când clema este în poziție orizontală cu strângerea pe partea dreaptă.Când roata este in poziție corectă lampa va licări în culoarea verde.

▪Îndepărtați unitatea și fixați roata până când toate valorile vor fi stabilizate.Când valorile sunt stabilizate lampa se aprinde verde continuu și unitatea sună indicând faptul că valoarea compusă a fost stabilită.La poziția de 180 de grade lampa începe să licăre în roșu.Mișcați roata la 90 de grade în sensul acelor de ceasornic până când clema este în poziție verticală.

▪Îndepărtați unitatea și țineți roata și unitatea în poziție fixate stabil.Când valorile au fost stabilite lampa se aprinde verde continuu si unitatea sună.La poziția de 270 de grade lampa licăre în roșu.

▪Întoarceți roata la 90 de grade în sensul acelor de ceasornic până când clema este la orizontală cu strângerea spre stânga.

▪Îndreptați unitatea și tineți roata și unitatea în poziție fixă.Când valorile sunt stabilite lampa luminează verde continuu și unitatea sună.La poziția de 0 grade lampa începe să licăre în roșu.

▪Îndepărtați unitatea și țineți roata și unitatea în poziție fixă.Când valorile sunt stabilite , lampa luminează în verde continuu și unitatea piuie.Ecranul indică un cerc verde pentru a indica faptul că procesul de compensare este complet pe această roată.Dacă ecranul indică o valoare în interiorul cercului verde, indică faptul că roata a fost excesiv folosită.

▪Repetați procesul pentru celelalte roți.Procesul de compensare poate fi repatat pentru fiecare din roți apăsând butonul de compensare pe unitatea corespunzătoare.Lămpile de pe unitate se schimbă în roșu și procedura poate fi repetată pentru aceasta roată.Pentru a reîncepe procedura de compensare pentru toate roțile apăsând butonul ZERO pe o unitate de măsură sau pe ecran.

▪Blocați frâna cu pedala de frână.

NOTĂ: Dacă frâna de mână a fost trasă pe durata procesului, aceasta trebuie eliberată pe durata măsurătorii pentru a asigura o bună funcționare.

▪Apăsați butonul de blocare de pe masa rotativă și împingeți masa în spate

▪Coborâți și ridicați vehiculul

▪Îndreptați și blocați unitățile

▪Apăsați “URMĂTORUL” când procedura este completă.

▪Ecranul se va schimba în “DREPT ÎNAINTE”.

Acest ecran este folosit pentru inițierea unei măsurători a unghiului de fugă, a pivotului de direcție convergența negativă la întoarcere.

Bara graficului indică direcția de conducere a vehiculului.Când conduceți drept înainte întotdeauna verificați dacă unitațile de măsură sunt la nivel.

Reglarea unghiului de fugă

Pe durata acestui proces câteva unghiuri vor fi măsurate depinzând de configurația actuală a mașinii.Pentru a măsura unghiul de fugă urmăriți directivele de pe prompter si graficele de pe desen.După ce reglarea unghiului de fugă a fost completă, toate unghurile de măsură sunt stocate la valorile dinaintea ajustării.Aceste valori nu pot fi schimbate până nu este selectat “NOI MĂSURĂTORI”.Când roțile sunt fixate pe poziția “DREPT ÎNAINTE” ecranul se schimbă în mod automat din ecranul “MĂSURĂTORI”.Ecranul arată reuzultatul geometriei roții înainte ca vehiculul să fie potrivit sau ajustat.Coloana din stânga indică măsurătorile stocate pentru axul din față și din spate în timp ce coloana din dreapta indică informații despre producatorul mașinii încărcate din bazele de date.

Reglarea spatelui

Toate valorile stocate ce pot fi tolerate sunt indicate cu verde, valorile ce nu pot fi tolerate sunt indicate în roșu , în timp ce valorile fără informații de la producator sunt prezentate în gri.

Valorile ce nu sunt măsurate sunt indicate prin “…”. Valorile înregistrate pot fi printate în acest timp dar în mod normal trebuie să aștepți până când vehiculul a fost ajustat să aibă printate valorile dinainte și după ajustare.

▪Apăsați “URMĂTORUL” când măsurătorile inițiale au fost examinate.

Ecranul se va schimba în “AJUSTAREA SPATELUI”

Reglare pe fata

Ecranul “AJUSTAREA PE FAȚĂ” indică toate unghiurile corelate axului din față.Pentru ajustarea unghiului de fugă este necesara inițierea unor condiții de măsurătoare corecte așa cum sunt descrise pe ecran.

▪Îndreptați și blocați capetele de măsură.Apăsați butonul ZERO.Valorile unghiului de fugă curent sunt arătate pentru amândouă roțile.

▪Ajustarea sau reglarea unghiului de fugă observând bara de grafic.Când unghiul de fugă a fost reglat, valoarea sa corectă trebuie remăsurată pentru a verifica valoarea ajustată.

▪Apăsați butonul “REMĂSURAȚI UNGHIUL DE FUGĂ”. Aceasta va efectua o măsurătoare de balans a unghiului de fugă și se întoarce la ecranul de ajustare.

▪Blocați roata în poziția drept înainte

▪Ajustează unghiul de convergența și între timp observați bara de grafic

▪Apăsați “MĂSURĂTORI” când toate unghiurile au fost ajustate.Ecranul se va schimba în “MĂSURĂTORI”.

Opțional: Dacă roțile de pe față trebuie ridicate pentru efectuarea de ajustări se face referire la “AJUSTAREA ROȚII PE FAȚĂ CU VEHICULUL RIDICAT”

Măsurători

Acest ecran arată rezultatul geometriei roților înainte și după ce vehiculul a fost ajustat.

Toate valorile stocate cu toleranță acceptată sunt colorate în verde, cele în afara toleranței în roșu pe când cele fără date despre producător sunt indicate în gri.Valorile fără măsură sunt indicate prin “…”.

▪Apăsați “PRINTAȚI MĂSURĂTORILE” pentru a obține un sumar printat al valorilor dinainte și după ajustare.

NOTĂ: Când valorile au fost printate măsurătorile din coloana din dreapta “DUPĂ AJUSTARE” vor fi blocate , cele marcate cu “BLOCAREA MĂSURATORILOR” pe lângă textul din coloana din centru.Această asigură faptul că valorile și timpul de printare stocate în baya de date sunt aceleași.Pentru a obține valori reale introduceți unul din ecranele de ajustare și reintoarceți-vă la acest ecran.

▪Apăsați “MĂSURĂTOARE NOUĂ” pentru a termina măsurătoarea curentă și pentru a iniția una nouă.Ecranul se va schimba în “MĂSURATOARE NOUĂ”.

MĂSURATOARE NOUĂ

Acest ecran este folosit pentru printarea, stocarea si terminarea măsurătorii curente și pentru inițierea uneia noi.

Dacă măsurătorile nu au fost încă printate aceastea pot fi printate activând “PRINTEAZĂ MĂSURĂTOAREA” de pe ecran.

▪Accesați “MĂSURĂTOARE NOUĂ” pentru a șterge toate datele curente pentru clienți, valorile măsurătorii și informațiile despre vehicul. “MĂSURĂTOARE NOUĂ” apare pe ecran pentru pregătirea reglării.Dacă butonul “ANULAȚI” este apăsat, ecranul se va întoarce la ecranul anterior fără a schimba datele curente.

▪Mutați capetele de măsură din vehicul.

▪Coborâți mașina de pe rampă.

Stabilirea geometriei

Pentru a schimba setarile de utilizare ale echipamentului alege “SETARE”- butonul din meniul principal din programul OPTO-WIN.Această secțiune a programului are câteva pagini pentru a schimba setările de utilizator a programului – folosiți butonul F3 pentru a parcurge paginile.Prima pagină de intrare este arătată ân figura SU1. Pentru a accesa pagina dorită este necesară o parolă.

Setarea sistemului de convergență

Prima pagină prezentată în Fig.SU1 permite stabilirea sistemului. Valoarea lipsă este 8 senzori.Programul OPTO-WIN poate fi utilizat cu programul OPTO-PLUS 616 cu numai 6 senzori 4 wheels este un sistem standard cu 8 senzori.

Fig SU1

Printarea valorilor

Dacă vreți subliniați valorile măsurate ce trebuie să fie ajustate marcați punctul “MARCHEAZĂ PRINTAREA “. Pentru a obține un mesaj de avertizare marchează rândul următor.Alege ultimul rând dacă printarea nu necesită marcare.

Compensarea bătăii jantei

Această procedură poate fi evitată dacă alegeți opțiunea “poate fi sărită”.În cay contrar procedura trebuie efectuată și programul OPTO-WIN nu poate fi continuat.OPTO-WIN recomandă întotdeauna efectuarea procedurii de compensare a bătăii roții în scopul unei acurateți și a unei calități superioare a muncii.

Metoda de compensare a bătăii roții

Sistemul I4wheels standard necesită setarea la “două puncte” sau “patru puncte”, OPTO-PLUS recomandă întodeauna “patru puncte” pentru acuratețe și înaltă calitate a muncii.

Setarea limbajului

Precum se vede și în figura SU2, poți seta limbajul utilizând o listă desfășurată.

Fig. SU2

Parole

Din motive de securitate poți seta o parolă pentru a introduce setarea geometriei roților iwheels.Poți seta o parolă pentru a șterge o înregistrare a unui client.Baza de date OPTO-PLUS nu poate fi ștearsă.

Setarea portului

Aceasta permite setarea portului COM, în cazul unei erori, încercați să găsiți conexiunea portului COM în mod corect.

Setarea unghiului de fugă

Aceasta poate fi efectuată la trei unghiuri diferite: fie la 10 grade , fie la 14 sau 20 de grade.Unghiul selectat este subliniat și are un punct în stânga.

Setarea canalului radio

Canalul radio necesită o setare la valori diferite în funcție de mașină.

Setarea masei rotative

Pagina a treia așa cum este arătat și în SU3 oferă desemnarea spre setare, tipurile plăcilor rotative aplicate pentru roțile față.Sunt folosite în aceeași măsură atât cele electronice cât și cele mecanice.În lipsa opțiunii este setată masa rotativă mecanică deoarece sistemul i4wheels este capabil să măsoare unghiuri mai mari de 25 de grade.

Fig. SU3

Comunicarea radio

Pentru reîncărcarea unităților, acestea trebuie să fie montate pe cleme de prindere și atârnate pe partea robineților RFT.Curentul pentru încărcarea bateriilor este transferat către unitatea de măsură.Păstrați suprafețele de contact ale unităților de măsură curate ți fară urme de grăsime.Pe durata încărcării bateriilor, ledul va licări în sensul acelor de ceasornic.Acesta indică deasemenea faptul că unitatea este montată cprect.Licăritul se oprește când bateriile sunt încărcate complet.

Oprirea energiei

Este folosită pentru a salva energie în baterie când motorul nu a fost folosit pentru o perioada mare de timp.După 20 de secunde de inactivitate software-ul se va închide automat și când echipamentul este activat unitatea de măsură va fi activă din nou.În timpul opririi energiei nu există transmisie radio.Unitațile de măsură comunică pe o frecvență de 433 Mhz , aceasta fiind frecvență folosită pentru comunicarea radio.Din moment ce aceasta este o frecvență împărțită poate fi folosită deasemenea de alte echipamente sau telecomenzi.Când procesul de geometrie a roții nu este folosit este indicat să se oprească energia.

Probleme de comunicare sau baterie slabă

Dacă apare vreo eroare la vreuna din unitațile de măsură în timpul procesului de geometrie a roților, programul i4wheels RFT va arăta o imagine ca cea din imaginea RD1.

Pentru a descoperi problema:

Cazul 1. Dacă lampa mică verde la nivel de indicator licăre, unitatea de măsură este în condițiile de slabă energie.Bateria este în stare funcțională dar comunicarea nu funcționează.Atașați cablurile la toate unitațile pentru a continua lucrul cu kmooturl.Ecranul va fi luminat în galben ca în figura RD1.

Cazul 2. Dacă bateria este intr-o condiție slabă ve-ți auyi de la motorul electric.Bateria nu mai este capabilă să alimenteze motorul electric și trebuie să atașați un cablu acestei unități pentru a reîncepe încarcarea și pentru a continua lucrul cu motorul. Ecranul va fi în culoarea galbenă ca în figura RD1.

Când este indicată folosirea cablurilor

1.Când bateria este slabă.

2.Dacă este o problemă de comunicație.

3.Cablurile trebuie întotdeauna folosite de către specialiști

În timpul acesta unitățile de măsură trebuie toate conectate la cabluri.Unele din funcțiile programului cere ca acestea să fie conectate.

Notificare importantă despre baterii

Toate tipurile de baterii sunt subiectul unei reacții chimice.Pentru a prelungi durata de viață a bateriei este foarte importantă încărcarea acesteia cel puțin 24 ore înainte de folosire.

Echipamentul folosește senzori , care sunt sensibili la soare și lumină . Prin urmare, nu este posibil să se utilizeze echipamentul în aer liber cu soare puternic.