Proiectarea unei noi arhitecturi a sistemului bancar în condițiile globalizării financiare Ioan I. Bari REi-ASE Globalizarea instituțiilor financiare… [627669]

Jurnalul Economic

Anul X, nr. 24 Iulie 2007
121

Proiectarea unei noi arhitecturi a
sistemului bancar în condițiile
globalizării financiare
Ioan I. Bari
REi-ASE

Globalizarea instituțiilor financiare s-a accelerat în ultimii zece ani, cu
importante implicații pentru stabilitatea financiar ă . De asemenea, globalizarea
face întregul sistem financiar mult mai rezistent î n fața evenimentelor extreme.
Dezvoltarea legăturilor internaționale în interioru l și dintre instituții poate face
eventualele crize mult mai ușor de surmontat. Siste mele financiare pot acum fi
mult mai eficiente în împărțirea riscului precum și în transmiterea șocurilor
(Gieve, 2006a) . Ca urmare, crizele pot fi mai puțin obișnuite ci mai severe.
Deși nici un indicator nu poate capta în întregime globalizarea instituțională
în toate aspectele și formele sale, unul care poate ilustra acest fenomen este
volumul fuziunilor și achizițiilor transnaționale î n sectorul financiar 1. Așa cum
rezultă din Tabelul 1, activitatea de fuziuni și achiziții în sistemul fin anciar a
crescut rapid din anul 2000, de la mai puțin de 1% până la aproape 40% din
valoarea totală a fuziunilor și achizițiilor dintre 1997 și 2006. În aceeași perioadă,
instituțiile financiare din țările în curs de dezvo ltare s-au dezvoltat devenind ținte
atractive în domeniul fuziunior și achizițiilor. Pâ nă în anul 2006, aproape un sfert
din fuziunile și achizițiile financiare transnațion ale (respectiv 10% din totalul
fuziunilor și achizițiilor) au implicat instituții din afara țărilor dezvoltate.
Consolidarea transnațională a fost în special activ ă în Europa, urmând deregularea
substanțială a activității economice atât în piața financiară cât și cea nefinanciară și
adoptarea monedei euro. Progresele înregistrate în procesarea informațiilor,
telecomunicații și tehnologiile financiare au jucat un rol important în urgentarea
globalizării instituțiilor financiare.
De exemplu, inovarea tehnologică în domeniul manage mentului riscului,
suportul back-office și procesarea tranzacțiilor a permis băncilor și altor instituții
un mai bun management al riscului și scăderea costu rilor, fără o proximitate
geografică a clienților. (Berger and others, 2003) . Piețele emergente au fost
văzute ca oferind oportunitatea unor afaceri mai ra pide și profit în creștere, în
special datorită subdezvoltării relative a piețelor lor financiare și a instituțiilor.
Pentru multe dintre țările europene emergente, opor tunitatea unei integrări

1 BIS Committee on the Global Financial System (2004 ) și Moshirian (2006).

Jurnalul Economic

Anul X, nr. 24 Iulie 2007
122
economice în UE – incluzând accederea la UE și even tuala apartenență la zone
euro – a fost o forță conducătoare semnificativă în această privință. În plus,
asemenea state au trenduri demografice sau socioeco nomice care este de așteptat
să încurajeze economiile pe termen lung, care este relevată, de exemplu, în
domeniul industriei asigurărilor.

Tabel 1. Industria financiară a fuziunilor și achiz ițiilor (M&A), 1996–2006
1996 1997 1998 1999 2000
2001
2002
2003 2004
2005
2006
(în miliarde de dolari SUA)
După regiuni
Țări dezvoltate 76,4 238,
9 477,5 362,0 459,5 306,
0 215,0 302,1 442,
1 513,0 778,
5
Transfrontalier
e 0,3 0,0 8,3 4,9 56,2 79,6 93,1 80,0 117,
9 174,9 273,
8
Restul lumii 2,7 4,8 23,7 16,2 42,5 70,2 44,1 28,8 57,3 85,3 124,
1
Cross-border 0,0 0,2 0,0 2,0 8,5 29,5 17,6 14,8 22,2 54,6 85,6
Total 79,1 243,
7 501,2 378,2 502,0 376,
1 259,1 330,9 499,
4 598,2 902,
5
Cross-border 0,3 0,2 8,3 6,9 64,8 109,
1 110,6 94,9 140,
1 229,4 359,
5
(în procent din total)
Achiziții și fuziuni transfrontaliere
Țări dezvoltate 1 0,3 0,0 1,7 1,3 11,2 21,2 35,9 24,2 23,6 29,2 30,3
Restul lumii 0,0 0,1 0,0 0,5 1,7 7,8 6,8 4, 5 4,5 9,1 9,5
Total 0,3 0,1 1,7 1,8 12,9 29,0 42,7 28,7 28,1 38,4 39,8
Sursa: Bloomberg L.P., 2007
Notă: Include doar tranzacțiile în care
atât ținta cât și achizitorul sunt
clasificate ca instituții financiare.
Australia, Canada, Japonia, Noua
Zeelandă, Statele Unite și Europa de
Vest.

Sectorul bancar încotro?

Dintre toate tipurile de
instituții financiare, băncile
Figura 1. Împrumuturi și depozite str ăine ale
băncilor care raporteaz ă c ătre BIS

Jurnalul Economic

Anul X, nr. 24 Iulie 2007
123
sunt cele mai active în captarea atenției internaționale. O măsură a
internaționalizării rapide a sistemului bancar în u ltimii ani o reprezintă numărul în
creștere a împrumuturilor și depozitelor făcute în exterior. Figura 1 arată acest
trend. Creșterea deținerilor din străinătate a fost mai rapidă în special în Europa
de Est, unde ponderea veniturilor bancare sub contr ol străin a crescut de la 25%
în 1995 la 58% în 2005 și în America Latină, unde a ceastă pondere s-a ridicat de la
18 la 38% din totalul veniturilor bancare. În contr ast, internaționalizarea
sistemului bancar a fost mai lentă în Africa, Asia și Orientul Mijlociu 1. Cele mai
multe dintre afacerile celor mai mari 90 de bănci din lume sunt încă în țara de
origine, deși există mari diferențe între băncile i ndividuale și între regiuni.
Instituțiile bancare cu cartierul general în Americ a de Nord și regiunea Asia
Pacific tind să fie mult mai mult orientate către p iața internă, în timp ce băncile
europene sunt de departe mult mai internaționalizat e pe medie, chiar în afara
marilor lor interese intra-europene.

Orientarea strategică a băncilor regionale de aseme nea variază considerabil.
În timp ce unele bănci au o prezență puternică în m are parte dintre piețele
dezvoltate dintr-o anumită zonă, altele își concent rează activitățile într-un grup
select de țări în interiorul unei regiuni. Al treil ea grup este cel al băncilor care își
orientează mare parte din afaceri în piețe emergent e.

Globalizarea instituțiilor bancare din piețele emer gente și în curs de
dezvoltare

Așa cum am arătat mai înainte, ponderea sectorului de achiziții și fuziuni
financiare în piețele emergente a crescut semnifica tiv . Ca urmare, băncile străine
au devenit jucători dominanți în cele 10 state memb re care au aderat la UE în
2004, de exemplu, și au realizat 77 % din totalul v eniturilor sectorului bancar la
finele anului 2005 2. În mod asemănător, în Mexic, băncile străine au r ealizat peste
75% din totalul veniturilor bancare. Totuși, acest trend nu este uniform, iar într-
un număr de alte țări – precum Indonezia, Israel, M alaiesia, Arabia Saudită și
Thailanda – pătrunderea băncilor străine a stagnat din 1999 3. În ultimii zece ani a
avut loc o transformare a rolului băncilor străine în piețele emergente. În primul
rând, în timp ce marile bănci internaționale și-au continuat expansiunea în piețele
selectate, un număr de bănci de mărime medie au înc eput de asemenea să devină
active peste granițe de la jumătatea anilor 90, în special în țările emergente

1 De remarcat c ă aceste date reflect ă doar institu țiile cuprinse în baza de date Fitch-ICBA/BankScope și este
posibil s ă fie nereprezentative pentru unele ță ri
2 European Central Bank, 2005
3 BIS, 2006

Jurnalul Economic

Anul X, nr. 24 Iulie 2007
124
europene. Acest fapt a reflectat oportunitățile lim itate de expansiune și competiția
în creștere pe piețele interne, precum și posibilit atea de a face profituri mari pe
piețele gazdă . Pe de altă parte, a existat o orientare semnifica tivă către activitățile
de pe piața internă a băncilor din țările emergente . În mod obișnuit, băncile
străine se concentrează în principal pe asigurarea de servicii financiare clienților
corporativi internaționali în țările gazdă, dar în prezent există un accent în creștere
pe împrumuturile pentru persoane fizice 1.
În America Latină și statele emergente din Europa, de exemplu, participația
în creștere a băncilor străine pe piețele locale de credit a fost atribuită majorării
cererii interne.
În al treilea rând, deși cele mai multe dintre bănc ile care intră în țările în
curs de dezvoltare sunt din țările industrializate, bănci din alte țări în curs de
dezvoltare au devenit, de asemenea, recent, activi ca investitori . În 2005, 27% din
toate băncile străine din țările în curs de dezvolt are erau deținute de o bancă din
altă țară în curs de dezvoltare în timp ce aceste b ănci dețineau 5% din veniturile
totale.

Tabel 2. Activitățile transfrontaliere ale 90 dintr e cele mai mari bănci, 2005
(ponderile activității geografice, în procente)
Ponderea activităților în:
Țara de
origine Restul
regiunii Restul lumii
Bănci din:
America de Nord (20 bănci) 77 8 15
Europa (50 bănci) 55 24 21
Asia și Pacific (20 bănci) 86 5 9
Sursa: Calcule FMI bazate pe datele de la BankScope și rapoartele anuale ale băncilor pentru
2005.
Notă: “Regiunea” este definită ca America de Nord, Europa, și Asia și Pacific, respectiv.
Ponderile geografice ale activităților bancare sunt calculate ca o medie a procentelor veniturilor
totale și salariați într-o regiune dată sau o țară. Această abordare urmărește metodologia
“indexului transnationalității,” dezvoltat de Sulli van (1994), și mai recent calculat de
Schoenmaker and van Laecke (2006) pentru 60 din băn cile de top ale lumii. Folosind aceeași
metodologie, ponderile activităților sunt calculate aici pentru 50 din cele mai mari bănci
europene, 20 bănci din Asia-Pacific și 20 bănci din America de Nord.

În special în țările în curs de dezvoltare cu venit uri reduse, importanța
băncilor străine din țările în curs de dezvoltare e ste foarte mare (47% din băncile

1 IMF, 2006a, Chapter II

Jurnalul Economic

Anul X, nr. 24 Iulie 2007
125
străine din punct de vedere al numărului și 27% din punct de vedere al
veniturilor). Mai mult, acest tip de instituții ban care străine este puternic
concentrat la nivel regional. La fel ca în cazul cu intrări străine de bănci din țările
industrializate, investițiile directe ale altor țăr i în curs de dezvoltare tind să fie
conduse de integrarea economică, limba comună, și v ecinătate. Totuși, băncile din
statele în curs de dezvoltare tind să investească î n țări mici cu instituții slabe, unde
băncile din țările industrializate nu sunt de dorit să ajungă, mai ales din cauză că
băncile din țările în curs de dezvoltare au un avan taj competitiv în statele cu un
cadru instituțional slăbit 1.

Cum este influențată stabilitatea sectorului financ iar de globalizarea
instituțională?

Există o diversitate de motive pentru ca, în mare p arte, creșterea globalizării
instituțiilor financiare să aducă beneficii sectoru lui financiar. Se poate pune
întrebarea dacă stabilitatea sistemelor financiare ar putea fi mult mai vulnerabilă la
șocuri în circumstanțe extreme, datorate interconec tării în creștere de la nivel
internațional.
Globalizarea instituțională aduce potențiale benefi cii asupra stabilității financiare,
printre care:
– Diversificarea câștigurilor provenite dintr-o vol atilitate mai redusă prin
reducerea expunerii la condițiile de piață internă
– O profitabilitate în creștere a operațiunilor din strănătate datorită aplicării
unor tehnici mult mai sofisticate
– Practici de management al riscului îmbunătățite t ransferate către
operațiunile din străinătate
– Un acces îmbunătățit la piețele internaționale pe ntru finanțare
– O lichiditate mai bună pentru investiții și opera țiuni de hedging
– Un acces mai mare către instrumentele de hedging și portofolii mult mai
diversificate.
În plus, țările emergente ar trebui să beneficieze la o scară mult mai largă de
cunoștințe și tehnologii prin intermediul instituți ilor financiare străine. Pe de altă
parte, există un număr de potențiale probleme. În p articular, instituțiile de origine
se pot extinde într-o manieră care irosește capital ul sau pierde “concentrarea” pe
piețele interne din punct de vedere al așteptărilor pe piața equity (de ex. În cazul în
care tehnicile bancare și produsele nu sunt de fapt transferate corespunzător către
piețele gazdă specifice sau dacă managementul nu es te suficient de bine adaptat
pentru condițiile de piață gazdă).

1 Claessens and van Horen, 2007.

Jurnalul Economic

Anul X, nr. 24 Iulie 2007
126

Consolidarea și diversificarea sectorului bancar di n zona euro

De la începutul anilor ’90 până în prezent s-a rema rcat un proces de
consolidare bancară continuă în zona euro. Numărul instituțiilor de credit din
zona euro a scăzut de la aproximativ 9.500 în 1995, la 6.400 în 2004. Acest proces
nu a fost însă uniform, țările cu un număr mai mare de instituții de credit
cunoscând o consolidare mai extinsă.
În pofida scăderii numărului de bănci, cel al sucur salelor a rămas destul de
stabil sau chiar a crescut în majoritatea țărilor d in zona euro. O restructurare a
sectorului bancar este evidentă sau posibilă doar î n cazul în care a avut loc o
consolidare a rețelei de sucursale. Modelul observa t până acum sprijină punctul de
vedere care susține că fuziunile și achizițiile au constituit principalul factor
determinant al consolidării și nu restructurarea (s ucursalelor). Cifrele privind
fuziunile și achizitiile sunt edificatoare. În 1991 această activitate a cunoscut o
creștere importantă, care a coincis cu semnarea Tra tatului UE și s-a mentinut la
un nivel înalt până în 2004. Majoritatea fuziunilor și achizițiilor au avut loc pe plan
local. Acesta este motivul pentru care, inițial, fu ziunile și achizițiile au implicat
instituții mai mici. Abia din perioada 1998-2000 au fost efectuate tranzacții
importante între bănci și societăți de asigurare. D upă 2000, evoluții relativ
defavorabile ale pieței bursiere și continua incert itudine de pe piață au dus la o
reducere a activităților de fuziuni și achiziții și a volumului acestor tranzacții (care
a rămas totuși superior celui de la începutul anilo r ’90).
Cu toate că au fost în număr mai mic, tranzacțiile transfrontaliere de fuziuni
și achiziții au cunoscut o majorare și au asigurat băncilor din zona euro o prezență
internațională mai mare, permițându-le o diversific are a riscurilor specifice țării și
regiunii și o sporire a veniturilor. În medie, sucu rsalele și filialele străine reprezintă
cam 15 % din piața bancară din zona euro.
Această pondere este foarte diferită pe diverse pie țe și a înregistrat o ușoară
tendință de creștere. Evoluția este sprijinită și d e creșterea activității bancare
transfrontaliere (credit și depozite), care oferă b ăncilor posibilitatea de a beneficia
de oportunitățile de diversificare fără costuri mar i legate de înființarea unei unități
operative pe plan local. Asigurarea de servicii ban care transfrontaliere în cadrul
zonei euro a fost încurajată în mod clar de introdu cerea euro în 1999, favorizând
în special activitățile bancare, cum ar fi: credite le interbancare, creditele
sindicalizate și alocările de active. Volumul credi telor transfrontaliere pentru
populatie și atragerea de depozite au continuat și ele să crească, cu toate că nivelul
lor este relativ scăzut.
Multe bănci din zona euro fac parte din grupuri fin anciare mai mari sau din
conglomerate. Un conglomerat financiar este format dintr-un grup de entități ale

Jurnalul Economic

Anul X, nr. 24 Iulie 2007
127
căror activități principale sunt cele financiare și ale căror entități supuse
reglementării desfășoară, într-o măsură semnificati vă, cel putin două activități
bancare, de asigurare și de emitere de titluri. Com binația dintre activitățile bancare
și cele de asigurare într-o instituție de servicii financiare s-a dovedit o reușită,
numărul unor astfel de instituții înregistrând o cr eștere însemnată pe plan
internațional. În perioada 1985- 2004 în zona euro s-au înființat mai multe grupuri
de bankassurance printr-o serie de fuziuni și achiziții, procesul fi ind de anvergură în
perioada 1999-2001. Majoritatea tranzacțiilor au fo st inițiate de societăți de
asigurare care căutau unități bancare pentru a-și v inde produsele și a-și diversifica
sursele de venituri. Fuziuni și achiziții intersect oriale (instituții financiare
naționale) implică de multe ori valori ale tranzacț iilor mai mari decât cele
transfrontaliere. Aceasta ar putea sugera că vânzar ea produselor este un motiv mai
puternic pentru fuziuni și achiziții decât diversif icarea geografică a surselor de
venituri.
Schimbările în mediul extern (inclusiv în domeniul reglementării, al
tehnologiei și în cel macroeconomic) au contribuit și ele la consolidarea sistemului
bancar. De la mijlocul anilor ’80, liberalizarea și descentralizarea sectorului
financiar din UE au fost însemnate, creându-se astf el un mediu mai competitiv,
care a facilitat consolidarea instituțiilor de cred it. Privind în perspectivă, noul
Statut European al Companiilor ar putea favoriza co ntinuarea consolidării, prin
faptul că oferă băncilor posibilitatea de a funcțio na în cadrul unui set de reguli
comun pentru UE, alături de diferite regimuri națio nale. Astfel, s-ar acorda
băncilor o modalitate concretă de restructurare tra nsfrontalieră, cum ar fi
schimbarea sediului sau raționalizarea structurilor unui grup financiar.
De la mijlocul anilor `80, majoritatea țărilor memb re UE și-au
descentralizat piețele financiare, încurajând bănci le din zona euro să-și extindă
domeniul de activitate la investiții bancare, gesti onarea activelor și asigurări,
stimulând prin aceasta consolidarea intersectorială .
Crearea Uniunii Economice și Monetare (UEM) a oblig at băncile să-și
reconsidere orientarea strategică, ceea ce a dus la o creștere a gradului de
internaționalizare și diversificare geografică. Pra cticile bancare au devenit astfel
mai uniforme și stabilirea prețurilor mai transpare ntă. Ca urmare, în zona euro,
costurile au scăzut, iar lichiditatea asigurării ti tlurilor a crescut, favorizând
dezintermedierea. Rezultatul acestei evoluții a fos t și stimularea consolidării
sectorului bancar în zona euro.
Progresul tehnologic a fost de asemenea un factor d eterminant al
schimbărilor din sectorul bancar, contribuind la ex tinderea ariei geografice a
activității băncilor prin canale electronice.

Jurnalul Economic

Anul X, nr. 24 Iulie 2007
128
Beneficiile sunt însă inegale, deoarece numai bănci le mari au justificarea
minimă pentru investiții de amploare în tehnologie. Din punct de vedere strategic,
aceasta vine să întărească tendința de creare a uno r instituții mari, consolidate.
Mediul macroeconomic a contribuit de asemenea la co nsolidare. În anii ’90
ratele favorabile ale dobânzii, valorile mari pe pi ețele bursiere și rata înaltă de
creștere economică au făcut ca băncile să înregistr eze profituri mari și să-și
constituie rezerve importante, folosite ulterior la finanțarea extinderii și
achizițiilor. Un efect contrar, de proporție simila ră, l-a avut încetinirea creșterii
economice din perioada 2001-2003, care a dus la red ucerea fuziunilor și
achizițiilor.
Sectorul bancar ca atare a fost un factor important în procesul consolidării
sale, generând necesitatea unei dezvoltări continue .
Cu toate că o evaluare clară este dificilă, unii in dicatori, cum ar fi numărul
de sucursale pe cap de locuitor, sugerează că bănci le din unele țări au dorit să
reducă capacitățile excedentare și să-și mărească c ota de piață. Acest fapt este
evidențiat de un sondaj efectuat în 2004 cu privire la strategiile băncilor mari.
Studiile 1 caracteristicilor firmelor implicate în activitate a de fuzionare și
achiziții susțin în general punctul de vedere că ur mărirea obținerii unor avantaje
prin eficiența a motivat consolidarea, cu condiția ca administrația firmei
achizitoare să fi fost mai eficientă în minimizarea costurilor decât cea a firmei țintă
(achiziționate).
Rezultatele analizelor empirice sugerează că econom iile de scală ar fi putut
să fie una din motivațiile consolidării pentru firm ele de servicii financiare mici și
mijlocii în anii `90. Aceasta, deoarece economiile de scală permit instituțiilor
financiare să realizeze o sinergie operațională și de cost și să-și sporească valoarea
de franciză.
Procesul de consolidare a dus la creșterea dimensiu nii unei instituții medii și
este deosebit de evident la instituțiile mari (de l a 45% din active în 1997 la aproape
60% în 2003).
Nivelul de concentrare a pieței oferă o măsură a co mpetiției în cadrul
acesteia prin faptul că indică gradul de capacitate a băncilor mari de a controla
piața. Concentrarea a crescut în toate țările din z ona euro începând cu mijlocul
anilor `90. În special în țările mai mici din zonă, cota de piață a celor mai mari
cinci instituții de credit depășește în general 60% . Definiția pieței se schimbă însă
treptat de la națională la zona euro, ca urmare a i ntegrării financiare crescânde. Cu
toată consolidarea crescută, nivelul de competitivi tate din sectorul bancar din zona
euro nu a fost afectat.

1 Consolidation and diversification in the euro area banking sector – European Central Bank,
Monthly Bulletin No. 5/2005

Jurnalul Economic

Anul X, nr. 24 Iulie 2007
129
O preocupare o constituie problemă dacă un grad îna lt de concentrare
poate avea drept consecință reducerea volumului cre ditului acordat
întreprinderilor mici, ținând seama de faptul că ec onomia zonei euro se bazează în
mare măsură pe sectorul întreprinderilor mici și mi jlocii.
Rezultatele empirice nu evidențiază efecte negative datorită surselor
alternative de finanțare, a intrării pe piață a un or noi operatori sau a îmbunătățirii
capacității băncilor (prin fuziuni sau achiziții) de a evalua potențialul risc
prezentat de debitori.
Probabil cel mai important este faptul că procesul de consolidare și
concentrare ar putea afecta mecanismul de transmisi e, dacă produce schimbări în
comportamentul băncilor sau în funcționarea piețelo r financiare. Consolidarea
transfrontalieră și piețele financiare mai integrat e, alături de alți factori, pot spori
viteza de transmisie și predictibilitatea politicii monetare, favorabile atât pentru
politica monetară, cât și pentru consumatori. Totuș i, consolidarea poate genera și
un risc de lichiditate agregat mai mare și poate de termină creșterea necesarului
agregat de lichiditate, dacă piața monetară își epu izează lichiditatea pentru
formarea rezervelor interne, caz care poate interve ni când refinanțarea este foarte
costisitoare. În plus, dacă băncile mai mari ar ave a capacitatea de a influența mai
puternic piața, ratele dobânzii ar putea deveni mai volatile.
În realitate însă, prin Uniunea Economică și Moneta ră și introducerea euro,
care au contribuit la crearea unor piețe monetare ș i de capital tot mai integrate,
efectele consolidării asupra competiției sunt redus e prin creșterea dimensiunii
pieței și a numărului de participanți. În decursul ultimilor zece ani, băncile din
zona euro au făcut față cu bine unor șocuri externe , chiar dacă bănci individuale s-
au aflat în situații dificile. În general, randamen tul capitalului a fost stabil, iar
rezervele pentru creditele neperformante au rămas î n limitele multianuale. Într-o
oarecare măsură, consolidarea a contribuit la rezis tența sectorului bancar din zona
euro, prin faptul că instituțiile mai slabe au fost achiziționate de către concurenți
mai mari și mai puternici.
În zona euro, băncile mai mari par a fi mai eficien te din punct de vedere al
costului și mai profitabile decât cele mici. De exe mplu, în 2003, raportul
cost/venit a fost de 66% pentru băncile mari și de 69,8% pentru băncile mici. De
asemenea, randamentul capitalului a fost de 7,93% p entru băncile mari și de
numai 5,83% pentru cele mici. În timp, aceste difer ențe pot constitui un indiciu al
contribuției consolidării la creșterea eficienței s istemului financiar.
Consolidarea în cadrul sectorului, în special a bankassurance , pare a
îmbunătăți rezultatele financiare (măsurate prin ra ndamentul capitalului) în
comparație cu totalitatea sectorului bancar din zon a euro.

Jurnalul Economic

Anul X, nr. 24 Iulie 2007
130
Studiile empirice sugerează că societățile de bankassurance favorizează
diversificarea riscurilor de venit. În plus, a avut loc și o diversificare a surselor de
venit în sectorul bancar.
În evaluarea posibilelor efecte ale procesului de c onsolidare și a evoluției
conglomeratelor financiare asupra stabilității gene rale a sistemului financiar
trebuie ținut seama de următoarele două aspecte pri ncipale:
– impactul asupra profilului de risc al instituțiilor individuale
– impactul asupra profilului de risc al sectorului fi nanciar ca întreg.
Profilul de risc al instituțiilor individuale este influențat fie în sens pozitiv,
fie negativ de consolidarea în cadrul sectorului. D in motive menționate mai sus,
referitoare la rezultatele obținute, entitățile mar i, cu activități diversificate, par a
avea o capacitate mai mare de absorbție a șocurilor nesistemice. Cu toate acestea,
asocierea în conglomerate poate constitui în sine o problemă: structurile complexe
ale grupului pot fi mai dificil de administrat, mai puțin transparente și supuse mai
ușor conflictului de interese și arbitrajului de re glementare. Efectele în totalitate
sunt dificil de calibrat, deoarece aceste riscuri n u sunt ușor de agregat, cu toate că,
în teorie, combinarea diferitelor activități financ iare într-o singură instituție poate
facilita gestionarea riscului.
Efectul consolidării asupra profilului de risc al s istemului financiar ca întreg
sau asupra riscului sistemic depinde, în esență, de faptul dacă diversificarea riscului
este mai eficientă prin băncile mari sau conglomera te, decât prin bănci mai mici.
Este evident că importanța sistemică a conglomerate lor este mai mare, iar
rezistența băncilor mari sau a conglomeratelor la ș ocurile specifice sectorului sau
activității (socuri idiosincratice) crește o dată c u dimensiunea și cu lărgirea
domeniului de activitate. Dacă, totuși, o instituți e financiară mare ar ajunge în
faliment, impactul ar putea fi mai puternic, mai ex tins din punct de vedere
geografic și ar putea să afecteze mai multe domenii de activitate. Ca urmare,
sectorul financiar ca întreg ar putea deveni mai pu țin diversificat pe măsura ce
conglomeratele financiare luate individual își dive rsifică mai mult domeniul de
activitate și au expuneri la risc similare.
Este, deci, neclar ce efecte importante pot exercit a grupurile financiare mari
asupra stabilității financiare. Un rol important în acest sens îl au gestionarea
corectă a riscului pe plan intern, existența unor s isteme de control și a unei
supravegheri publice eficiente.
Consolidarea și diversificarea în cadrul sectorului sunt factori importanți în
producerea schimbării climatului financiar din zona euro. Cu toate că acest proces
contribuie probabil la creșterea eficienței general e a sistemului financiar, posibilele
implicații asupra stabilității financiare trebuie m ai atent analizate.

Jurnalul Economic

Anul X, nr. 24 Iulie 2007
131
Perspectivele sistemului bancar și riscurile aferen te

Având în vedere performanțele în ceea ce privește p rofiturile sectorului
bancar în ulimii trei-patru ani, și luând în consid erare faptul că profitabilitatea este
de așteptat să se îmbunătățească în viitorul apropi at, vulnerabilitatea sectorului în
fața diverselor disturbări s-a diminuat considerabi l. Totuși, există încă riscuri chiar
și cu această prognoză optimistă. Importanța riscur ilor identificată în Raportul
privind stailitatea bancară din 2005 este posibil s ă se fi schimbat, iar noi riscuri ar
putea să fi apărut 1. Aceasta pentru că s-au petrecut schimbări semnifi cative ale
mediului macro-financiar în ultimul an, incluzând o revenire a dezvoltării la nivel
macroeconomic, precum și în ceea ce privește o creș tere a dobânzilor. Cu privire
la potențialul cristalizării riscurilor externe asu pra sectorului bancar din UE,
semnele că dezvoltarea globală macroeconomică ar pu tea, treptat, să se distribuie
în principalele zone economice este posibil să fi r edus probabilitatea ca în
următoarea perioadă să aibă loc o corecție abruptă a deficitelor de cont curent. Pe
de altă parte, expunerile băncilor din UE la riscur ile de creditare au crescut pe
măsură ce împrumuturile au continuat să se înmulțea scă în timp ce provizioanele
au scăzut, iar standardele de creditare nu au mai f ost întărite. Noi împrumuturi
către populație, pentru bunuri de consum și achiziț ii pentru locuințe demonstrează
că presiunile de concurență au fost principalul fac tor care a determinat ca aceste
condiții de creditare a populației să fie mai puțin restrictive atât pentru creditele
ipotecare, cât și pentru cele de consum. În plus, î n unele țări din UE zona non-
euro o proporție semnificativă a împrumuturilor tot ale de la bănci către populație,
dar și către sectorul privat, în general, este deno minată în monede străine, ceea ce
expune atât împrumutații cât și împrumutătorii la r iscuri ce țin de modificările
ratei de schimb, precum și de nivelul ratei de schi mb. Totuși întărirea competiției
pe piețele impotecare și posibila adoptare a reguli lor noului accord Basel II
sugerează că băncile au nevoie de o monitorizare ma i atentă a riscurilor pe care și
le asumă în sectorul împrumuturilor pe piața ipotec ară.

Condiții financiare ale marilor bănci din UE în pr ima jumătate din 2006

În prima parte a anului trecut, majoritatea băncilo r mari din UE au raportat
profituri în creștere. Principalii factori de întăr ire a profitabilității viitoare include
creșterea împrumuturilor pe piețele de retail, majo rarea comisioanelor, venituri
mai mari din activitatea comercială. Poziția financ iară a marilor bănci din UE a
continuat să se îmbunătățească în primele șase luni din 2006, construind astfel o
perspectivă pozitivă asupra performanței înregistra te în ultimii trei ani. Aceasta a

1 ECB, EU banking sector stability, November 2006

Jurnalul Economic

Anul X, nr. 24 Iulie 2007
132
fost facilitată în special de un mediu de operare f avorabil în contextul creșterii
economice din cele mai multe state membre ale Uniun ii Europene, dar beneficiind
și de condiții în piețele în creștere din Amerca La tină, Europa de Est și Asia.
Profitul mediu brut printre câteva bănci a crescut de la 18% în 2005 la 21% în
prima jumătate din 2006.

Figura 2.

Profitabilitatea băncilor

Există o vastă literatură de specialitate referitoa re la profitabilitatea băncilor
. Majoritatea studiilor, însă, se concentrează asup ra piețelor cu o prezență scăzută
a băncilor străine. În plus, aceste studii ignoră f aptul că băncile străine pot fi
afectate diferit de anumiți factori în comparație c u băncile autohtone, precum și
de factori suplimentari, cum ar fi condițiile din ț ara de origine și strategiile
instituțiilor-mamă. Unul dintre puținele studii car e se ocupă de această problemă
este cel a lui Williams (1998a, 1998b, 2003), care elaborează un model empiric al
factorilor determinanți ai profitului băncilor stră ine și testează o serie de ipoteze
legate de profitabilitatea băncilor străine în Aust ralia. Rezultatele arată că factorii
interni nu aduc un plus de forță descriptivă modelu lui, chiar dacă oferă informații
importante legate de deciziile de politică și strat egie ale băncilor străine (Williams,
2003) .
Din punct de vedere teoretic, profiturile băncilor străine pot fi influențate
de mediul de afaceri din țările de origine, precum și de soliditatea și strategia
instituțiilor-mamă. Acestea pot să implice atât cos turi, cât și câștiguri pentru
sectoarele bancare din țările Europei Centrale și d e Est (ECE). Cel mai important

Jurnalul Economic

Anul X, nr. 24 Iulie 2007
133
avantaj al proprietății străine este senzitivitatea mai scăzută a băncilor străine la
condițiile din țara-gazdă și accesul mult mai bun p e piețele internaționale.
Experiența pe plan internațional indică faptul că b ăncile-mamă devin creditor de
ultimă instanță pentru sucursalele aflate în dificu ltate. De exemplu, banca belgiană
KBC a recapitalizat sucursala sa poloneză Kredyt Ba nk și pe cea ungară K&H,
când acestea din urmă au avut probleme. În cazul Kr edyt Bank problemele au fost
generate de creșterea rapidă a volumului creditelor , care a avut drept consecință
sporirea volumului creditelor neperformante, în tim p ce problemele în cazul K&H
au fost cauzate de gestionarea frauduloasă.
În același timp, activitatea băncilor străine poate fi influențată negativ de
rezultatele slabe sau de modificarea strategiei băn cilor-mamă. Există două canale
principale care trebuie luate în considerare. Primu l, o bancă străină poate fi
lichidată dacă banca-mamă se confruntă cu dificultă ți și decide să închidă unele
dintre sucursalele sale. Un exemplu recent al impac tului problemelor băncii-mamă
asupra băncilor străine care funcționează în țările ECE este retragerea Dresdner
Bank din România și Cehia. Al doilea canal, conduce rea băncilor internaționale
aprobă alocarea de capital sucursalelor cu profitul cel mai înalt așteptat (de Haas
& Naaborg, 2005) . Ca urmare, chiar și sucursale străine profitabile pot fi închise
pentru a realoca capitalul unui proiect și mai prof itabil în altă țară. Impactul
condițiilor din țara de origine asupra băncilor str ăine este mai ambiguu și nu poate
fi ușor previzionat. De exemplu, dacă evoluția econ omică prezintă o tendință
ascendentă în țara de origine, băncile-mamă pot ave a numeroase oportunități
profitabile în țară și astfel pot decide să aloce m ai puțin capital sucursalelor.
Totodată, o creștere economică puternică în țara de origine poate face băncile-
mamă mai profitabile și mai capabile să-și dezvolte rețeaua de sucursale în
străinătate.
În afară de mediul economic din țara de origine și de cel din țara-gazdă, alți
factori pot avea un impact diferențiat asupra bănci lor străine sau autohtone.
Creșterea proprietății străine asupra băncilor în ț ările ECE a avut loc simultan cu
sporirea concentrării pe piața bancară. Băncile str ăine au contribuit la gradul înalt
de concentrare a pieței bancare prin două canale: (1) achiziționarea de către
băncile străine a unor instituții locale și fuziona rea lor într-o singură instituțieT (2)
consolidarea instituțiilor bancare locale (autohton e) ca urmare a presiunilor de
competiție din partea instituțiilor străine omoloag e. Este, astfel, interesant de
analizat dacă băncile locale și străine reacționeaz ă diferit la structura în schimbare
a pieței. În plus, piețele de capital s-au dezvolta t considerabil în țările ECE,
oferind firmelor surse alternative de finanțare. Ți nând seama de faptul că băncile
străine sunt adeseori acuzate că oferă servicii doa r firmelor mari, este de presupus
că profiturile băncilor străine scad odată cu dezvo ltarea piețelor de capital.

Jurnalul Economic

Anul X, nr. 24 Iulie 2007
134
O importanță deosebită o are modul de intrare pe pi ață a băncilor străine,
făcând diferența între băncile străine care au prel uat instituții existente și cele care
au înființat instituții noi. Distincția este foarte importantă, deoarece există
diferențe semnificative în ceea ce privește strateg iile aplicate de aceste bănci.
Sucursalele nou înființate ale băncilor străine, în general, oferă servicii unor
corporații internaționale mari și, prin urmare, pot fi influențate într-o mai mare
măsură de condițiile din țara de origine și de situ ația financiară a băncii-mamă
decât cele create prin preluare, orientate mai mult spre servicii acordate
persoanelor fizice.

Prezență semnificativă a investitorilor străini în sectorul bancar central și
est-european

Sectoarele bancare din țările ECE sunt caracterizat e printr-o prezență
importantă a investitorilor străini. În Ungaria, Ce hia și Estonia băncile străine
controlează mai mult de 80% din totalul capitalului bancar. Cele mai importante
cinci bănci străine sunt KBC Bank, Erste Bank, HVB Group, Société Générale și
Unicredito Italiano. Se poate observa o oarecare sp ecializare regională între
băncile străine. Băncile mari din Țările Scandinave practic monopolizează piețele
bancare din Țările Baltice, băncile grecești s-au i nstalat doar în țările Balcanice, iar
băncile austriece dețin o parte importantă a active lor bancare în toate țările ECE.
De asemenea, există câteva exemple de bănci din țăr ile ECE care au participații la
bănci din alte țări ECE (OTP din Ungaria a achiziți onat bănci în Bulgaria și
Slovacia și Parex din Letonia a preluat AB Industri jos Bankas din Lituania). Se
constată astfel, că băncile străine preferă să intr e pe piețele unor țări al căror
climat politic și social le sunt cel mai bine cunos cut, cu a căror cultură sunt
familiarizate.
Intrarea băncilor străine pe piețele bancare din ță rile ECE nu a fost
întotdeauna ușoară.
La începutul anilor 90, doar puține bănci străine a u intrat pe aceste piețe,
înființând instituții noi. Aceasta, din două motive : lipsa sprijinului acordat
proprietății băncilor străine în țările ECE și lips a de atractivitate pentru aceste țări
înainte de aplicarea reformelor structurale. Băncil e noi au fost create după
pătrunderea firmelor străine în țările ECE și au ef ectuat cu precădere operațiuni
pentru aceste firme, căutând în același timp noi po sibilități pe piețele locale.
Băncile nou create s-au dezvoltat rapid în țările E CE și au achiziționat bănci
autohtone mari pe măsură ce s-a derulat procesul de privatizare.
Bulgaria și România au manifestat reticență în priv atizarea băncilor lor către
investitori strategici străini și numai crizele ban care le-au determinat să-și

Jurnalul Economic

Anul X, nr. 24 Iulie 2007
135
regândească strategia. Crizele bancare au avut loc în Bulgaria în 1996-1997 și în
România în 1998-1999.
Crizele au fost generate de aceiași factori: restri cții bugetare
nesemnificative, legislație neadecvată și fluxuri p ractic nelimitate de lichidități din
partea băncilor centrale. Înainte de criză, băncile mari de stat acordau credite
întreprinderilor de stat ineficiente și care erau r efinanțate aproape automat de
banca centrală. Când banca centrală a decis să pună capăt acestei practici, multe
bănci mari s-au aflat în situații dificile. După re capitalizări costisitoare, autoritățile
au început procesul de privatizare, cu participarea activă a investitorilor străini. S-a
observat de mult că în țările dezvoltate băncile st răine înregistrează o
profitabilitate mai scăzută decât competitorii loca li, spre deosebire de economiile
în tranziție. Multe dintre studiile recente iau în considerare ponderea mare a
băncilor străine în deținerea de active în țările î n tranziție și includ caracteristica de
proprietate ca unul dintre factorii determinanți ai profitabilității (printre care,
Bonin și alții, 2005T Majnoni și alții, 2003). Totu și, majoritatea acestor studii
pornesc de la ipoteza că profitabilitatea băncilor autohtone și străine este
influențată de aceiași factori. Ca urmare, analizel e sunt efectuate pe date panel. În
realitate, în afară de competiția cu băncile locale din țărilegazdă, băncile străine pot
face parte din instituții multinaționale, fiind ast fel influențate de condițiile
economice (business conditions) din țara de origine și de strategiile băncilor-mamă .
Unicele studii care iau în considerare factorii int ernaționali ca determinând
profitul băncilor străine sunt cele ale lui William s (1998a, 1998b, 2003), care
analizează câteva ipoteze privind profitabilitatea băncilor străine în Australia.
Rezultatele arată că factorii locali amplifică nese mnificativ forța descriptivă a
modelului (limited descriptive power) , chiar dacă oferă date importante legate de
deciziile de strategie și politică a băncilor străi ne.
O serie de studii analizează relația între rata de creștere a activelor și
profitabilitate. Se poate presupune că o bancă efic ientă va scădea prețurile,
câștigând astfel un segment suplimentar de piață, s au poate să aleagă profitul
crescut, renunțând la posibilitatea de creștere (Go ddard și alții, 2004) . Aceasta
este o problemă deosebit de importată pentru băncil e străine care sunt interesate
să câștige un segment mai mare de piață. Câteva stu dii arată că băncile străine care
funcționează în țări în tranziție sau în curs de de zvoltare au o rată mai înaltă și mai
puțin volatilă de creștere a volumului creditelor, chiar și în perioade de criză (de
Haas și Lelyveld, 2005) .
DeYoung și Nolle (1996) analizează direct relația dintre creșterea
volumului activelor și profitabilitatea băncilor st răine în SUA și concluzionează că
băncile străine au considerat ca prioritară dezvolt area în locul profitabilității.
În analiza băncilor străine este important să se ia în considerare perioada de
tranziție, care facilitează înțelegerea faptului da că profitabilitatea mai înaltă/mai

Jurnalul Economic

Anul X, nr. 24 Iulie 2007
136
scăzută a băncilor străine este dobândită sau creat ă. Studiile în domeniu constată
că băncile vizate pentru preluare de către bănci st răine înregistrau o profitabilitate
mai scăzută înaintea achiziționării, în timpul peri oadei de tranziție și mult timp
după schimbarea proprietății.
Dimpotrivă, rezultatele studiului lui Majnoni și al ții (2003), care nu iau în
considerare anii dinainte de achiziție, arată că pr ofitabilitatea băncilor ungare a
crescut în primii patru ani după achiziționarea de către investitorii străini și
rămâne pozitivă pe termen lung.
De Haas și Naaborg (2005) fac o analiză a băncilor străine în economiile în
tranziție, bazată pe un sondaj realizat între condu cătorii băncilor străine-mamă, ai
celor afiliate și reprezentanții băncilor centrale din țările ECE. Ei prezintă o serie
de canale prin care condițiile din țara de origine pot influența profitabilitatea
sucursalelor din străinătate. De exemplu, banca cen trală a Poloniei subliniază că,
datorită situației economice dificile din Germania, unele bănci germane au
transferat profiturile realizate de sucursale la bă ncile-mamă prin dividende extrem
de mari. Banca centrală a Ungariei menționează scen ariul în care datorită
problemelor de pe piețele din țara de origine, bănc ile străine au evitat să sprijine
cu capital sucursalele din străinătate. Mai mult, m ajorarea primei de risc de către
banca-mamă a dus la creșterea costului de finanțare pentru sucursalele din
străinătate.
Literatura de specialitate referitoare la profitabi litatea băncilor este strâns
legată de cea privind factorii determinanți ai marj ei ratei dobânzii nete. Martinez
Peria și Mody (2004) 1 analizează impactul gradului înalt al proprietății străine și
creșterea simultană a concentrării în sectorul banc ar asupra marjei ratei dobânzii.
Rezultatul arată că în special instituțiile bancare nou-create percep dobânzi mai
scăzute. Una dintre constatările cele mai important e este reacția diferită la aceleași
evoluții ale pieței: o concentrare crescută a piețe i lărgește marja ratelor dobânzii
mai mult în cazul băncilor autohtone.
În ceea ce privește problema dacă băncile autohtone și cele străine sunt
influențate în același mod de condițiile macroecono mice din țara-gazdă, se poate
spune că unul dintre avantajele proprietății străin e este senzitivitatea mai scăzută.
Creșterea PIB, inflația și modificarea ratei cursul ui de schimb real efectiv din țara
gazdă reprezintă variabile ce pot ajuta la verifica rea ipotezei de mai sus. După cum
era de așteptat, băncile autohtone reacționează poz itiv la ciclurile economice, iar
efectul este semnificativ la nivelul de 1%. Se con stată că băncile străine nu sunt
influențate de ciclurile economice din țările-gazdă . Mai mult, rata creșterii PIB
influențează profitabilitatea băncilor nou-create î n mod contraciclic.

1 Martinez Peria, M. S. , Mody, A., 2004. How foreig n participation and market concentration
impact bank spreads : evidence from Latin America. Journal of Money, Credit and Banking, vol.
36, No. 3, 511-537.

Jurnalul Economic

Anul X, nr. 24 Iulie 2007
137
Băncile străine și autohtone reacționează diferit în ceea ce privește alte
variabile macroeconomice. Profiturile băncilor auto htone nu sunt influențate de
inflație, spre deosebire de relația pozitivă dintre randamentul activelor băncilor
nou-create și inflație.
Toate băncile, cu excepția celor nou-înființate, re acționează pozitiv la
modificările cursului de schimb real efectiv. Previ zionarea direcției acestei poziții
din bilanțurile băncilor este dificilă, deoarece ac tivele și pasivele în valută erau în
proporții egale, în majoritatea țărilor. Având în v edere că date privind scadențele
acestora nu au fost disponibile, precum și faptul c ă o mare parte a activelor și
pasivelor erau denominate în valută, efectul real a l variațiilor cursului de schimb a
fost imprevizibil. Motivul pentru care băncile nou create nu sunt influențate de
fluctuațiile cursului de schimb poate fi utilizarea unor instrumente de protejare
împotriva riscului valutar.
Pe de altă parte se constată că băncile străine din țările ECE nu sunt
influențate de condițiile economice din țările de o rigine. De asemenea, o marja
scăzută a ratei dobânzii nete indică existența unei competiții strânse și nu o
profitabilitate scăzută.
Creșterea nivelului proprietății străine în țările ECE s-a desfășurat în paralel
cu concentrarea pieței bancare. Un grad mai înalt d e concentrare a pieței duce la
un comportament de competiție scăzută ale băncilor și la o profitabilitate crescută.
Se observă diferențe în reacția băncilor străine și cele autohtone. Băncile
autohtone înregistrează profituri mai mari pe piețe cu un grad mai înalt de
concentrare.
În ceea ce privește influența evoluției pieței de c apital asupra profiturilor
băncilor străine și a celor autohtone, se poate spu ne că piețele de capital au o
funcție complementară sau de substituție pentru sec torul bancar. Pe de-o parte,
teorema Miller-Modigliani stabilește că finanțarea datoriei și a capitalului sunt doar
substituții în absența taxelor și a costurilor fali mentelor. Ca urmare, se poate
preconiza un impact negativ al piețelor de capital adânci asupra profiturilor
băncilor (efectul substituției). Pe de altă parte, pe măsură ce piețele de capital se
dezvoltă, băncile pot obține mai multe informații d espre clienți, ceea ce facilitează
selectarea și monitorizarea acestora din urmă. Prin urmare, piețele de capital
adânci pot reduce problemele generate de selecția g reșită și de hazardul moral,
mărind profiturile băncilor (efectul complementar).

Stabilitatea sistemului bancar

Sectorul bancar are o importanță deosebită pentru s tabilitatea sistemelor
financiare. În economiile importante, precum cele a le Statelor Unite și zonei euro,

Jurnalul Economic

Anul X, nr. 24 Iulie 2007
138
sectorul bancar a fost supus unor schimbări structu rale semnificative 1. De
exemplu, consolidarea sistemului bancar din Statele Unite și Europa s-a produs
încă din anii ’90, tot în aceeași perioadă fiind în ființate instituțiile complexe de
mari dimensiuni. Instituirea condițiilor pentru pia ța unică a serviciilor financiare
din Uniunea Europeană, concomitent cu Uniunea Monet ară Europeană, a marcat
progresul către integrarea bancară. Aceste schimbăr i structurale au avut ca efect
accentuarea complexității în ceea ce privește monit orizarea sistemului bancar. În
Europa, de exemplu, s-a pus problema referitoare la implementarea supravegherii
macroprudențiale în contextual supravegherii bancar e la nivel național.
În ciuda faptului că expunerile interbancare sunt m ai ridicate în zona euro,
sistemul bancar din Statele Unite pare mai expus ef ectelor de contagiune a
riscului. Pe de altă parte, riscul mai redus de pro pagare în rândul băncilor
europene se datorează în principal legăturilor tran sfrontaliere mai puțin solide.
Legăturile la nivel național din Franța, Germania ș i Italia sunt asemănătoare cu
cele din Statele Unite. Ceea ce inseamnă că integra rea bancară în Europa ar putea
conduce, în viitor, la un risc mai ridicat de propa gare la nivel transfrontalier,
sistemul bancar al Statelor Unite al cărui nivel de integrare este mai avansat
reprezentând un semn de referință în acest sens. To todată, probabilitățile de
propagare la nivel transfrontalier tind să fie mai reduse decât cele la nivel intern,
deși această diferență este relevantă din punct de vedere statistic doar în cazul
câtorva țări. De exemplu, în cazul băncilor din num eroase țări, precum Franța,
Germania, Olanda și Spania, legăturile transfrontal iere extreme nu se pot distinge
din punct de vedere statistic de cele la nivel inte rn. În schimb, efectele pe care
băncile din aceste țări le au asupra băncilor din ț ările mai mici (Finlanda, Grecia,
Irlanda sau Portugalia) au tendința să fie semnific ativ mai reduse decât efectele pe
care le produc asupra propriilor bănci. Prin urmare , țările mai mici care sunt
situate la o depărtare semnificativă de centrul Eur opei par să fie mai izolate de
efectele de propagare la nivel transfrontalier euro pean.
În schimb, efectele șocurilor macro asupra sistemel or bancare sunt
asemănătoare în zona euro și în Statele Unite și il ustrează relevanța riscurilor
agregate pentru stabilitatea sistemului bancar. În timp ce indicii pieței bursiere pot
fi și indicatori ai riscului agregat, ecarturile ob ligațiunilor cu randamente
superioare înglobează un risc sistemic extrem pentr u băncile care nu au suficiente
resurse, atât din Europa, cât și din Statele Unite. Pe de altă parte, testele de
stabilitate structurală pentru acești indicatori in dică faptul că riscul sistemic, atât în
forma propagărilor la nivel interbancar, cât și în forma riscului agregat, s-a
intensificat atât în Europa, cât și în Statele Unit e. Testele efectuate stabilesc
punctele de inflexiune din a doua jumătate a anilor ’90, dar ilustrările grafice ale

1 Banking System Stability – A Cross-Atlantic Perspe ctive, Working Paper Series, European
Central Bank, No. 527, septembrie 2005

Jurnalul Economic

Anul X, nr. 24 Iulie 2007
139
măsurilor de dependență extremă arată că acest proc es a fost rezultatul evoluțiilor
înregistrate de-a lungul timpului. În Europa, acest proces s-a produs treptat, în
conformitate cu așteptările din timpul procesului d e integrare financiară care
evoluează lent. Ceea ce este interesant este faptul că introducerea monedei euro în
1999 pare să nu fi avut nici un efect sau doar un e fect reducțional asupra riscului
referitor la sistemul bancar în zona euro. Acest fe nomen poate fi explicat prin
posibilitatea ca acele canale de transmitere a criz elor mai accentuate la nivel
transfrontalier prin intermediul unei piețe monetar e unice să fie contrabalansate
de repartizarea mai eficientă a riscului și de abil itatea mai pronunțată de absorbție
a șocurilor de către piețele dezvoltate.

Tranzacția secolului: fuziunea ABN Amro cu Barclays

Sistemul bancar european este în continuare fragmen tat, iar băncile trebuie
să urmărească fuziunile paneuropene pentru a impied ica o eventuală preluare de
către băncile concurente din SUA, Japonia și China. Fragmentarea curentă a
sectorului băncilor de retail va face din băncile d in Europa o pradă ușoară.
Consolidarile în străinătate sunt o condiție pentru a menține un sector bancar
european puternic. ABN Amro, cea mai mare bancă din Olanda, are o strategie de
extindere în străinătate, în special în Italia, în timp ce comisioanele de pe piața
locală sunt printre cele mai scăzute din zonă. De m enționat că ABN Amro a
câștigat controlul asupra băncii Antonveneta, fiind cea de-a cincea preluare ca
mărime din Europa după 1998. Pe de altă parte, în a prilie 2007, s-a anunțat
tranzacția secolului: ABN Amro și banca britanică Barclays au anunțat că
fuzionează, creând astfel a doua companie bancară e uropeană ca mărime și a
cincea în topul mondial, cu 220 000 de angajați și 47 de milioane de clienți.
Barclays ar urma să plătească 67 miliarde de euro, după luni de discutii cu ABN
Amro. Fuziunea va duce la concedierea a 12.800 de a ngajați. Amintim că mai
multe bănci s-au bătut să fuzioneze cu ABN Amro. No ua bancă, cu un capital de
peste 140 de miliarde de euro, va avea sediul centr al la Amsterdam. Propunerea
Barclays a fost facută după ce ABN Amro a fost impl icată într-o bătălie dură cu
fondul de hedging The Children's Investment Fund (T CI) privind o posibila
divizare a băncii. Printre obiectivele discutate de reprezentanții celor două bănci se
numără listarea noului grup financiar la London Sto ck Exchange și folosirea
băncii centrale olandeze ca principala instituție d e reglementare. Barclays, a treia
mare bancă britanică, are o prezență semnificativă pe piețele din Europa și Asia,
iar ABN, principala banca olandeză, deține rețele i mportante de retail în SUA,
Brazilia și Italia. Mai multe grupuri financiare im portante, precum ING, din
Olanda, care controlează 5,5% din drepturile de vot ale ABN Amro, BBVA, din

Jurnalul Economic

Anul X, nr. 24 Iulie 2007
140
Spania, și BNP Paribas, din Franta, își exprimaseră interesul pentru o fuziune sau
pentru preluarea unor active deținute de ABN în str ăinătate.
Însă imediat după anunțul făcut de ABN Amro și Barc lays, un consorțiu bancar
condus de Royal Bank of Scotland a făcut o contra-o fertă. Acesta a anunțat ca
oferă 76 de miliarde de euro pentru ABN Amro, cu pe ste 12 miliarde euro mai
mult decât oferta de preluare făcuta anterior de Ba rclays. Din consorțiu mai fac
parte Fortis și Santander. Prețul oferit pentru o a cțiune ABN este de 39 de euro,
iar oferta constă în 70% cash și 30% în acțiuni Roy al Bank of Scotland.

Bibliografie:

Berger, Allen N., Qinglei Dai, Steven Ongena, and D avid C. Smith, 2003, “To
What Extent Will the Banking Industry Be Globalized ? A Study of Bank Nation-
ality and Reach în 20 European Nations,” Journal of Banking & Finance, Vol. 27
(March), pp.383–415.
Berger, Allen N., Qinglei Dai, Steven Ongena, and D avid C. Smith, 2003, “To
What Extent Will the Banking Industry Be Globalized ? A Study of Bank Nation-
ality and Reach în 20 European Nations,” Journal of Banking & Finance, Vol. 27
(March), pp.383–415.
Berger, Allen N., Qinglei Dai, Steven Ongena, and D avid C. Smith, 2003, “To
What Extent Will the Banking Industry Be Globalized ? A Study of Bank Nation-
ality and Reach în 20 European Nations,” Journal of Banking & Finance, Vol. 27
(March), pp.383–415.
Bonin, J.P., Hasan, I., Wachtel, P., 2005. Bank perf ormance, efficiency and own-
ership în transition countries. Journal of Banking a nd Finance, 29, 31-53. T Ma-
jnoni, G., Shankar, R., Varhegyi, E., 2003. The dyn amics of foreign bank owner-
ship. Evidence from Hungary. World Bank Policy Res earch Working Paper No
3114.
De Haas, R and I. Naaborg, 2005. Internal capital m arkets în multinational banks:
implications for European transition countries. DNB Working Paper No. 51.
De Haas, R and I. van Lelyveld, 2005. Foreign banks and credit stability în Central
and Eastern Europe: friends or foes? Forthcoming în the Journal of Banking and
Finance.

Jurnalul Economic

Anul X, nr. 24 Iulie 2007
141
DeYoung, R., Nolle, D., 1996. Foreign-owned banks î n the United States: earning
market share or buying it? Journal of Money, Credit and Banking, Vol. 28, No. 4,
Part 1, 622-636.
Evidence from Hungary. World Bank Policy Research W orking Paper No 3114.
Gieve, Sir John, 2006a, “Financial System Risks în t he United Kingdom—Issues
and Challenges,” Bank of England Quarterly Bulletin (Third Quarter), pp.337–41.
Gilbert, R., 1984. Bank market structure and compet ition: a survey. Journal of
Money, Credit, and Banking 16, 617-660.
Goddard, J., Molyneux, P., Wilson, J.O.S., 2004, Dyna mics of Growth and
Profitability în banking, Journal of Money, Credit a nd Banking, vol. 36, No. 6,
1069-1090, NBER
Goldberg, L.S., 2001. When is U.S. bank lending to emerging markets volatile?"
Working Paper 8209
Majnoni, G., Shankar, R., Varhegyi, E., 2003. The d ynamics of foreign bank
ownership.
Martinez Peria, M. S. , Mody, A., 2004. How foreign participation and market
concentration impact bank spreads : evidence from L atin America. Journal of
Money, Credit and Banking, vol. 36, No. 3, 511-537.
Molyneux, P., Seth, R., 1998. Foreign banks, profit s and commercial credit
extension în
Olena Havrylchyk, Emilia Jurzyk . Profitability of f oreign banks în Central and
Eastern Europe: does the entry mode matter? . Bank of Finland, Discussion Paper
Nr. 5/2006
Williams, B., 1998a. Factors affecting the performa nce of foreign-owned banks în
Australia : a cross-sectional study. Journal of Bank ing and Finance 22, 197-219.
Williams, B., 1998b. A pooled study of the profits and size of foreign banks în
Australia. Journal of Multinational Financial Manage ment 8, 211-231.
Williams, B., 2003. Domestic and international dete rminants of bank profits:
foreign banks în Australia. Journal of Banking and Finance 27, 1185-1210.

Jurnalul Economic

Anul X, nr. 24 Iulie 2007
142
Williams, B., 2003. Domestic and international dete rminants of bank profits: for-
eign banks în Australia. Journal of Banking and Fina nce 27, 1185-1210.