Proiectarea Unei Baze de Date cu Utilitate In Educatie Catalog Virtual Clasa a Xii a

Proiectarea unei baze de date cu utilitate în educație

Cuprins

Argument

Cap. 1: Noțiuni introductive privind bazele de date

1.1 Noțiunea de dată. Data și informația

1.2 Conceptul de bază de date. Obiective

1.3 Administrarea bazei de date

Capitolul 2 : Structura unei baze de date

2.1 Reprezentarea Datelor

2.2 Rolul unei entități

2.3 Prelucrarea datelor

Capitolul 3: Studiu de caz: Proiectarea unei baze de date cu utilitate în educație CATALOG VIRTUAL Cls a XII-a

3.1 Identificarea și stabilirea modelului logic al datelor

3.2 Crearea unei baze de date utilizând programul Microsoft Access

3.3 Relații între entități și între tabele

3.4 Crearea tabelelor. Salvarea datelor

3.5 Proiectarea formularelor, subformularelor și a rapoartelor

3.6 Interogarea Bazei de date

Concluzii

Bibliografie

Argument

În activitatea noastră zilnică utilizarea, din ce în ce mai mult, a tehnicii de calcul și acumularea unui volum, din ce în ce mai mare, de informații reținute pe suporturi magnetice, determină necesitatea folosirii unor metode eficiente de reprezentare și prelucrare a acestor informații.

Pentru că, cele mai multe dintre aceste activități, necesită accesarea și actualizarea informației, cel mai bine putem realiza acest lucru, într-o bază de date.

Ca diriginte la clasa a-XII-a, am gasit oportună ideea realizării unei baze de date, intitulată ,,Catalog virtual”, la unitatea la care lucrez – Liceul Tehnologic Onești, jud. Bacău, din următoarele considerente:

Datele din lucrare se referă la informațiile privind: evidența elevilor din clasă, situația lor la învățătură, orarul clasei, profesorii care predau, dotarea școlii, personalul auxiliar etc;

Memorarea și actualizarea datelor, ștergerea, modificarea, căutarea și găsirea unor informații despre elevi, se poate face mult mai rapid;

Foarte important este și faptul că se evită redundanța (adică aceeași informație nu este înregistrată de mai multe ori);

Capitolul 1: Noțiuni introductive privind bazele de date

1.1 Noțiunea de dată. Data și informația.

Datele nu pot fi prelucrate la întamplare (haotic), ci numai în cadrul unui sistem organizat, conform unor tehnici și procedee bine stabilite. Datorită numărului mare de date existente, acestea trebuie sa fie foarte bine structurate și organizate în vederea prelucrării. Eficiența și viteza de prelucrare a acestora, depinde de modalitatea de organizare, stabilirea structurilor fizice și logice de date.

”Datele sunt fapte culese din lumea reală pe bază de observații și măsurători. Datele sunt fapte, evenimente, nume, simboluri și valori numerice, care se transformă în informații, atunci când sunt într-un context și sunt interpretate de oameni.”[1]

Din punct de vedere informatic ”noțiunea de dată, este un model de reprezentare a informației, accesibile unui anumit procesor (om, unitate centrală, aplicație de calculator, etc), model cu care se poate opera pentru a obține informații despre fenomenele, procesele și obiectele lumii reale.”[2]

Există însă o diferență clară între date și informații, bine sesizată de Robert Dollinger, astfel: ”datele sunt fapte culese din lumea reală pe bază de informații și măsuratori. Informația este rezultatul interpretării datelor de către un anumit subiect și conferă acestuia capacitatea de a lua decizii”[3] .

După gradul de detaliere, datele pot fi:

date elementare

date compuse

Datele elementare (numite și simple sau scalare) sunt entități invizibile, cuante informative, atât la nivel informațional cât și la nivel de prelucrare.

Datele compuse (numite și complexe) sunt mulțimi de date elementare, care ajută la caracterizarea amsamblelor informaționale și care pot fi descompuse în date elementare [3]

De exemplu, în cazul unui elev, vârsta, sexul, CNP-ul sunt date elementare, însă domiciliu format din: localitate, județ, cod poștal, este o dată compusă. Unei date i se atribuie un nume identificator cu care se distinge de alte date.

Tipul datei, este o caracteristică foarte importantă și determină modul în care aceasta va fi memorată și prelucrată. O colecție de date ”reunește date despre o anume clasă de obiecte, fiecare obiect are o existență proprie și este bine definit de aceleași caracteristici”: de exemplu datele referitoare la situația la invățătură a unor elevi in ciclul superior al liceului; datele referitoare la carțile dintr-o bibliotecă. O dată elementară (scalară) se definește prin trei elemente din punct de vedere logic și anume :

identificator

atribute

valori

Iar din punct de vedere fizic, corespunde unei anumite zone de memorie, de o anumită valoare. Identificatorul este un nume sau un simbol care se asociază unei date, pentru a o putea distinge de o altă dată. Atributele precizează caracteristici, proprietăți ale datei și determină modalitatea în care data va fi prelucrată, în procesul prelucrării. Valoarea datei poate fi definită printr-o valoare ce poate fi de tip intreg, real, text,etc.

Organizarea datelor se poate face informatic pe componente :

organizarea datelor în memoria internă

organizarea datelor pe un suport extern pe bază de fișiere și bază de date [2]

De menționat este faptul că structurile interne de date au un caracter temporar pe perioada procesării, pe când cele externe au un caracter permanent. Asupra unei structuri de date se pot efectua o multitudine de operații care se referă la valori / structură :

crearea: constă în memorarea datelor, în forma inițială pe memorie

consultarea: este accesul în vederea prelucrărilor

actualizarea: presupune adăugarea sau inserarea unor elemente noi sau ștergerea unor elemente și modificarea

sortarea : constă în aranjarea elementelor unei structuri după anumite criterii sau cerințe

interogarea : prin care se cere sortarea detaliilor .

ventilația : este operația de desfacere a structurii in două sau mai mule structuri

fuzionarea : este combinarea a două sau mai multe date ordonate într-o singură structură [2]

Structuri de date :

Pentru că în majoritatea aplicațiilor, datele sunt sub forma de mulțimi, folosirea lor în această formă este dificilă, de aceea datele au fost organizate sub formă de structuri între care să se poată stabili diferite relații. Structura de date este definită ca și o colecție de date între care s-au stabilit o serie de relații ce conduc la un anumit mecanism de selectie și identificare a componentelor.

1.3 Administrarea bazei de date

Baza de date trebuie să furnizeze instrumente adecvate pentru descrierea datelor. Operațiile de descriere și de modificare a descrierii datelor sunt cunoscute sub numele de administrarea datelor. Pentru a permite un control eficient asupra datelor și a rezolva diferite conflicte care pot apărea cu ocazia definirii acestora, aceasta operație cade în sarcina unui grup restrâns de persoane, numite administratori de date.

Administrarea centralizată a datelor, nu conduce totdeauna la realizarea unor BD performante, capabile să mulțumească categorii de utilizatori diferiți. Pentru a înlătura acest impediment, bazele de date actuale oferă instrumente adecvate care permit o descentralizare a descrierii datelor, asigurând în acelasi timp coerența necesară între diversele descrieri parțiale.

Capitolul 2 : Structura unei baze de date

2.1 Reprezentarea Datelor

Datele dintr-o bază de date pot fi grupate în câteva tipuri de structuri fundamantale:

liniară: este o listă liniară cu elemente nestructurate

arborescentă: se prezintă sub forma unui arbore și se bazează pe coexistența mai multor colecții de date și a unei relații ierarhice

în rețea: se bazează pe existența unei mulțimi de colecții de date, dar spre deosebire de rețeaua arborescentă în acest caz avem o mulțime de relații în rețea.

Structura de tip rețea se poate descompune în mai multe structuri arborescente.

În procesul de proiectare a unei baze de date se parcurg câteva nivele corespunzătoare pentru diverse activități distincte:

nivelul extern – corespunzător clientului care iși exprimă cerințele informaționale legate de baza de date.

nivelul conceptual – corespunzător administratorului de date.

nivelul logic – corespunzător stabilirii relațiilor între date din baza de date.

nivelul intern – corespunzător programatorului bazei de date, care realizează reprezentarea datelor pe suport fizic.

Organizarea datelor

Reprezintă procesul de identificare, definire, evaluare, structurare și memorare a informațiilor, în cadrul unui sistem informațional, în general, sau în activitatea de elaborare a unui program, în particular.

Organizarea datelor presupune:

definirea, structurarea, ordonarea și gruparea datelor în colecții de date omogene;

stabilirea relațiilor dintre date, dintre elementele colecțiilor și dintre colecții;

stocarea datelor pe suport informațional, prelucrabil prin intermediul unui sistem de calcul.

Scopul organizării datelor îl reprezintă regăsirea automată a datelor după diverse criterii.

Obiectivele urmărite în organizarea datelor:

minimizarea timpului de acces la date;

minimizarea spațiului de memorie (internă și externă) ocupat de date;

minimizarea redundanței datelor;

reflectarea tuturor legăturilor dintre obiectele, fenomenele și procesele economice pe care aceste date le reprezintă

să permită schimbarea structurii datelor și a relațiilor dintre acestea fără modificarea programelor care le prelucrează.

organizarea datelor din punct de vedere informatic are două componente:

organizarea datelor în memoria internă a calculatorului, care cuprinde structurile de tip: listă, coadă, stivă și decoadă;

organizarea datelor pe memoria externă, care cuprinde structurile de tip fișier și bază de date.

Organizarea datelor pe memoria externă a parcurs în timp mai multe stadii: fișiere, fișiere cu legături și a culminat cu bazele de date actuale. Majoritatea sistemelor informatice actuale lucrează cu baze de date.

aceluiași tip de entitate formează un subtip al entității respective cu proprietăți specifice. De exemplu, în baza de date a unei societăți care tranzacționează autovehicule, entitatea Autovehicul poate avea subtipurile „de închiriat” și „de vânzare”, fiecare cu date referitoare la felul tranzacției la care participă un autovehicul (preț de vânzare, respectiv tarif de închiriere etc.).

Reguli:

asocierea nu poate exista decât o singură dată între aceleași entităti;

numele entităților, corespondențelor, rolurilor, atributelor trebuie să fie unice în cadrul modelului conceptual, iar apoi, în baza de date definită.

2.3 Modelarea datelor

Prin modelarea datelor se urmărește organizarea acestora astfel încât să fie îndeplinite cerințele de reprezentare cât mai fidel a situației din lumea reală și ca datele să fie adaptate reprezentării și prelucrării pe calculator.

Aceste două cerințe sunt foarte adesea conflictuale. Modelarea datelor, în vederea organizării lor, pentru a fi utilizate în aplicații, presupune identificarea celor mai importante caracteristici ale datelor. Generalizarea și formalizarea acestor caracteristici a condus la definirea conceptului de model de date.

Un model de date este o colecție de concepte, necesare descrierii datelor, relațiilor dintre date și constrângerilor asupra datelor dintr-o organizație. El constituie o abstracție care se concentrează asupra aspectelor esențiale și inerente ale unei organizații și ignoră proprietățile accidentale. Un model de date reprezintă organizația insăși.

El trebuie să asigure conceptele de bază și notațiile, care vor permite proiectanților de baze de date și utilizatorilor finali să comunice fără ambiguități și corect cunoștințele lor privind datele organizației.

Un model de date este compus din trei componente:

o parte structurală, constând dintr-un set de reguli conform cărora sunt construite bazele de date;‬

o parte de manipulare, definind tipurile de operații care sunt permise asupra datelor (aici sunt incluse operațiile utilizate pentru reactualizarea sau regăsirea datelor din baza de dalor dintr-o organizație. El constituie o abstracție care se concentrează asupra aspectelor esențiale și inerente ale unei organizații și ignoră proprietățile accidentale. Un model de date reprezintă organizația insăși.

El trebuie să asigure conceptele de bază și notațiile, care vor permite proiectanților de baze de date și utilizatorilor finali să comunice fără ambiguități și corect cunoștințele lor privind datele organizației.

Un model de date este compus din trei componente:

o parte structurală, constând dintr-un set de reguli conform cărora sunt construite bazele de date;‬

o parte de manipulare, definind tipurile de operații care sunt permise asupra datelor (aici sunt incluse operațiile utilizate pentru reactualizarea sau regăsirea datelor din baza de date și pentru modificarea structurii bazei de date);‬‬

posibil, un set de reguli de integritate care să garanteze că datele sunt corecte.‬

Un model de date permite întelegerea mai ușoară a semnificației datelor; prin urmare, modelăm datele pentru a garanta faptul că înțelegem:

perspectiva fiecărui utilizator asupra datelor;‬

natura datelor, independent de natura lor fizică;‬

utilizarea datelor în cadrul domeniilor de aplicație.‬

Modelele de date pot fi utilizate pentru a comunica punctul de vedere al proiectantului asupra nevoilor informaționale ale intreprinderii. Modelul va sustine comunicarea dintre utilizatori și proiectanți, cu condiția ca ambele părți să fie familiarizate cu notațiile utilizate în cadrul acestuia.

Intreprinderile standardizează din ce în ce mai mult modul de modelare a datelor, prin selectarea unei anumite tratări a acesteia și utilizarea ei in proiectele de dezvoltare de baze de date.

Un model de date trebuie să satisfacă anumite criterii, cum ar fi:

validitate structurală – consecvența față de modul în care intreprinderea definește și organizează informațiile;‬

simplitate – ușurinta de înțelegere a profesioniștilor IT și a utilizatorilor tehnici;‬‬

expresivitate – abilitatea de a face distincție între diferite date, relații între date și constrângeri;‬

nonredundanță – excluderea informațiilor neesențiale; în particular, reprezenta-rea unei informații exacte o singură dată;‬‬

posibilitate de partajare – a nu fi specific unei anumite aplicații sau tehnologii, și prin urmare, a fi utilizabil de mai mulți;‬‬

extensibilitate – abilitatea de a evolua pentru a accepta noi cerințe, afectînd la minimum utilizatorii existenți;‬

integritate – consecvența față de modul în care intreprinderea utilizează și administrează informațiile;‬

reprezentare schematică – abilitatea de a reprezenta un model utilizând notații schematice, ușor de înțeles.‬

Modelul de date relațional

Modelul de date relațional se bazează pe conceptul de relații matematice. În modelul relațional, datele și relațiile sunt reprezentate sub formă de tabele, fiecare având un număr de coloane cu o denumire unică.

Modelul de date relațional necesită numai ca utilizatorul să perceapă baza de date ca fiind formată din tabele. Aceasta nu se aplică structurii fizice a bazei de date, care poate fi implementată utilizând o varietate de structuri de stocare.

Modelul de date în rețea

În modelul de date în rețea, datele sunt reprezentate printr-o colecție de înregistrări, iar relațiile sunt reprezentate prin direcții.

Spre deosebire de modelul relațional, aici relațiile sunt modelate explicit prin direcții, care devin pointeri în implementarea propriu-zisă. Înregistrările sunt organizate ca structuri generalizate de grafuri, înregistrările fiind reprezentate ca noduri iar direcțiile ca muchii.

Modelul de date ierarhic

Modelul ierarhic constituie un tip restrâns de model în rețea, aici datele fiind reprezentate printr-o colecție de înregistrări, iar relațiile prin direcții.

Totuși, modelul ierarhic permite ca un nod să posede doar un singur părinte. Un model ierarhic poate fi reprezentat cu ajutorul unui graf de tip arbore, cu înregistrările apărând ca noduri (denumite și segmente), iar direcțiile ca muchii.

Modelele de date bazate pe înregistrări (logice) sunt utilizate pentru a specifica structura generală a bazei de date și o descriere de nivel superior a implementării acesteia. Principalul lor dezavantaj constă în faptul că nu pun la dispoziție facilități adecvate pentru specificarea exp1icită a constrângerilor asupra datelor, în timp ce modelelor de date bazate pe obiecte le 1ipsesc mijloacele de specificare logică a structurii, dar prezintă calități semantice superioare, prin faptul ca permit utilizatorului să specifice constrângerile asupra datelor.

Majoritatea sistemelor comerciale moderne sunt bazate pe paradigma relațională, în timp ce sistemele de baze de date de început se bazau fie pe modelele de baze de date în rețea, fie pe cele ierarhice. Ultimele două modele impun însă utilizatorului să posede cunosșințe despre baza de date fizic accesată, în timp ce primul asigură un grad înalt de independență de date.

Prin urmare, în timp ce sistemele relaționale adoptă o abordare declarativă pentru procesarea bazei de date (adică specifică ce date vor fi regăsite), sistemele în rețea și ierarhice adoptă o abordare navigațională (specificând cum vor fi regăsite datele).

Comparația modelelor de date

Modelul de date ierarhic este, cronologic, primul model de date utilizat în construirea SGBD-urilor. Folosește două forme de structurare a datelor: tipurile de

înregistrări și legăturile explicite. Legăturile sunt restricționate astfel încât să se încadreze într-o structură de arbore ordonat. Astfel de structuri au proprietatea că sunt linearizabile, de exemplu ordonând inregistrările prin parcurgerea în preordine a arborelui de definiție ierarhic.

Aceasta permite folosirea unor structuri fizice de reprezentare foarte eficiente care pot fi înregistrate chiar și pe suporturi de memorare cu acces strict secvențial cum ar fi benzile magnetice. Interogările care presupun exploatarea legăturilor ierarhice pot fi tratate cu mare eficiență. Modelul de date ierarhic eșuează insă, atunci când se pune problema modelării unei realități care nu poate fi incadrată într-o ierarhie.

Totodată, nu există o soluție satisfăcătoare pentru reprezentarea legăturilor de tip m:n, iar rezolvarea unor interogări care nu se “potrivesc” structurii ierarhice predefinite, este, practic, imposibilă (sau în cel mai bun caz prohibită).

Capitolul 3: Studiu de caz

Proiectarea unei baze de date cu utilitate în educație

CATALOG VIRTUAL Cls. a XII-a

Proiectarea unei baze de date constă în proiectarea logică și fizică a acesteia, pentru a corespunde cerințelor utilizatorilor pentru un anumit set de aplicații.

În general, vom considera că proiectarea corectă a unei baze de date trebuie să parcurgă următoarele etape:

Analiza cererilor și strângerea de informații referitoare la aplicație;

Proiectarea conceptuală a bazei de date;

Alegerea unui sistem de gestiune al bazelor de date;

Proiectarea logică a bazei de date;

Proiectarea fizică a bazei de date;

Implementarea bazei de date și a aplicației.

Înainte de a se proiecta efectiv o bază de date, este necesar să se cunoască ce rezultate așteaptă potențialii utilizatori să obțină de la bază de date respectivă și documentarea asupra informațiilor ce sunt disponibile pentru aceasta.

De asemenea, este necesară și definirea cât mai exactă a aplicației (De ex: aplicație de gestiune a stocurilor, a cărților într-o bibliotecă, aplicație contabilă, aplicație folosită la salarizare, aplicație referitoare la gestiunea studenților, a profesorilor, a cursurilor, a notelor dintr-o instituție de învățământ etc.).

Având cerințele formulate precis și concis se poate trece la elaborarea schemei conceptuale utilizând un model de nivel înalt.

”Schema conceptuală reprezintă o descriere concisă a datelor utilizatorului, incluzând descrierea detaliată a tipurilor de date, a relațiilor și restricțiilor acestora. Deoarece până la acest moment nu se includ detalii de implementare, rezultatele pot fi comunicate utilizatorilor, chiar dacă sunt nespecializați în domeniu, și analizate de aceștia pentru eliminarea eventualelor conflicte care pot apărea.”[1]

Următoarea etapă este cea de construcție a bazei de date ținând cont de detaliile actuale, cu ajutorul unui sistem de gestiune a bazelor de date (SGBD). Această etapă înglobează etapele de alegere a unui SGBD, de proiectare logică a bazei de date și cea de proiectare fizică a bazei de date.

Alegerea SGBD se face în funcție de complexitatea aplicației, de capacitatea de stocare a datelor, de posibilitatea refacerii datelor, de numărul de utilizatori care vor folosi aplicația,

dar și de costurile de achiziție ale sistemului, de costurile de întreținere etc.

Următoarea fază, cea de proiectare logică poate fi realizată în două sub-faze: transpunerea schemei conceptuale în modelul de date al sistemului SGBD ales, dar independent de sistemul de gestiune propriu-zis, sau rafinarea schemei conceptuale și a schemelor externe obținute anterior, astfel încât să se utilizeze mai multe din facilitățile oferite de sistemul SGBD ales (modul de generare a cheilor primare, definirea constrângerilor, etc.).

Aceste două sub-faze se pot realiza împreună, folosind unul din instrumentele de proiectare oferite de sistemul SGBD ales. Rezultatul acestei faze de proiectare îl constituie, așadar, schema conceptuală și schemele externe ale bazei de date, dependente de sistemul SGBD ales și de modelul de date al acestuia. Proiectarea fizică a bazei de date reprezintă procesul de alegere a structurilor de memorare și de acces la fișierele bazei de date, pentru a obține performanțe cât mai bune pentru aplicația proiectată. Ca parametrii generali de alegere a opțiunilor proiectului fizic al unei baze de date relaționale aș putea enumera:

Pe parcursul lucrării voi proiecta și realiza o aplicație simplificată pentru gestiunea informațiilor referitoare la activitatea elevilor dintr-o școala la anumite materii. Baza de date se va numi “Catalog virtual”. Pe parcursul acestui capitol aceasta va fi rafinată la modelul entitate-relație, un model conceptual de nivel înalt.

Acest model asigură perceperea de către utilizatori fără să prezinte detaliile de stocare a datelor păstrate în calculator. În continuare voi prezenta pașii pentru proiectarea și gestionarea datelor dintr-un catalog cu ajutorul programului Microsoft Access.

3.1 Identificarea și stabilirea modelului logic al datelor

Având în vedere evoluția rapidă a tehnologiei și a cerințelor actuale la informații, am decis să-mi ușurez munca și să adun toate informațiile ce îmi vor fi necesare pentru raportările lunare catre inspectoratul școlar, într-o bază de date ce îmi va facilita accesul la informație.

Pentru a proiecta o aplicație bază de date trebuie stabilite nu doar rutinele-program, pentru o performanță cât mai bună, ci trebuie acordată de asemenea o foarte mare atenție organizării fizice și logice a modului de stocare a datelor.

O bună proiectare a bazelor de date ar trebui să asigure următoarele:

timp minim de căutare la localizarea unor înregistrări specifice;

memorarea datelor în modul cel mai eficient posibil pentru a împiedica baza de date să crească exagerat de mult;

actualizarea datelor într-un mod cât mai ușor cu putință;

o suficientă flexibilitate pentru a permite includerea unor noi funcții cerute de program.

La proiectarea unei baze de date trebuie avute în vedere mai multe obiective, pe care le voi enumera mai jos. Deși ar fi ideal să poată fi îndeplinite toate aceste obiective de proiectare, în unele cazuri ele se exclud reciproc și ar trebui căutată o soluție optimă.

Obiectivele cele mai importante pentru a realiza o bază de date sunt:

eliminarea datelor redundante;

capacitatea de a localiza foarte rapid anumite înregistrări individuale;

posibilitatea de a face îmbunătățiri ușor de implementat pentru baza de date;

păstrarea unei ușoare întrețineri a bazei de date.

Analizând toate documentele de specialitate concluzionez spunând că pentru a elabora o bază de date ușor de implementat sunt necesare șase etape:

Modelarea aplicației

Determinarea datelor necesare pentru aplicație;

Organizarea datelor în tabele și stabilirea relațiilor între acestea;

Stabilirea cerințelor de indexare și de validare pentru datele respective;

Crearea și memorarea interogărilor necesare pentru aplicație;

Revederea proiectării.

În cele ce urmează voi vorbi despre posibilitațile de modelare a datelor și despre despre modalitățile de determinare a datelor ce vor folosi pentru proiectarea “Catalogului Virtual”, urmând ca în subcapitolele următoare să dezbat maniera de organizare a datelor în tabele, elaborarea de formulare, subformulare, rapoarte și nu în ultimul rând să vă prezint interogările aferente bazei de date.

Modelarea datelor

Atunci când modelăm o aplicație, primul lucru pe care trebuie să-l facem este să determinăm sarcinile pe care aplicația trebuie să le rezolve. De exemplu atunci când ținem evidența elevilor și a rezultatelor acestora la învățătură, se știe că se dorește posibilitatea calculului mediei fiecăruia dintre aceștia, evidențierea traiectoriei școlare, identificarea profesorilor ce predau diferite discipline, identificarea rezultatelor elevilor la fiecare disciplină și eventual anumite statistici pe ani, grupe, sex sau alte criterii.

Determinând sarcinile ce trebuiesc rezolvate de către aplicație se creează așa-numita specificație funcțională. Atunci când aplicația pe care o creem este chiar pentru noi, înseamnă că ne sunt clare toate sarcinile pe care dorim ca aplicația să le efectueze. Totuși a scrie aceste sarcini într-un document de specificații este o idee bună. Acest document ne poate ajuta să nu pierdem din vedere nimic din ceea ce dorim ca programul să rezolve.

Dacă însă aplicația pe care o creem este pentru altcineva, o specificație funcțională poate deveni un acord, o înțelegere cu utilizatorul, asupra a ceea ce aplicația va trebui să rezolve. Aceste specificări pot constitui obiective de atins pe parcursul proiectării aplicației.

Determinarea datelor necesare pentru a crea baza de date

După determinarea specificațiilor funcționale pentru program se poate trece la determinarea datelor de care are nevoie aplicația. În cazul aplicației propuse, cu privire la situația la învățătură a unor elevi, va trebui să cunoaștem datele personale a fiecărui elev, dacă acesta este localnic sau navetist, inclusiv adresa sau telefonul la care acesta poate fi contactat în caz de situații excepționale.

Apoi trebuiesc cunoscute disciplinele, respectiv notele cu date obținute la aceste discipline, tezele și numele profesorilor care au dat notele. De asemenea, în cazul cerinței unor situații pe grupe de studiu este necesar un index sau o interogare care să afișeze elevii pe grupe, și în cadrul grupelor alfabetic. Se poate astfel observa că modelul aplicației nu dă doar indicii cu privire la datele necesare, ci definește de asemenea alte componente ale bazei de date. În etapa de stabilire a datelor necesare bazei de date, am plecat de la ideea că activitatea elevilor se regăsește în catalog.

Astfel am creat o bază de date pentru gestionarea informațiilor referitoare la activitatea educabililor. Pentru aceasta am identificat entitățile imediate: Profesori, Discipline, Note, Elevi. Cunoscând aceste elemente ce trebuie memorate pentru fiecare entitate în parte și constatând relațiile dintre entități am construit modelul conceptual al bazei de date care se prezintă astfel:

fig.1

Din graficul de mai sus putem observa că relația dintre Profesori și Discipline este de tipul 1-n ( unu la mai mulți) ceea ce înseamnă că un profesor poate preda mai multe discipline, dar o disciplină este realizată de un singur profesor, între entitățile Discipline și note se realizează același tip de relație 1-n ( unu la mai mulți), iar între entitățile Note și Elevi se evidențiază relația 1-1, ceea ce înseamnă că un elev poate lua o singură notă la o anumită dată.

Am gândit în acest mod structura bazei de date deoarece doresc să subliniez interacțiunea dintre elevi –discipline și elementele ei specifice. Astfel fiecare elev primește o notă la o anumită dată la o disciplină ce este predată de un profesor. Având în vedere cele relate, modelul relațional (logic) al datelor va fi reprezentat prin următoarea colecție de tabele:

profesori (cod profesor, nume prenume, cod disciplină, grad, statut, telefon)

discipline (cod disciplină, clasa, teză, nr. ore/ săptămână)

note (cod elev, cod disciplină, nota, dată)

elevi (cod elev, nume prenume, cnp, adresa, telefon, mama, ocupație mama, tata, ocupație tata)

Din reprezentarea de mai sus putem observa că atributele subliniate cu linie continuă vor caracteriza în mod unic realizările de entitate ( un cod este specific unui profesor și numai unuia, aceeași proprietate fiind valabilă și pentru elevi, o disciplină poate avea doar un singur cod pentru a nu se produce erori, iar un singur elev poate lua note la mai multe discipline).

Un astfel de atribut cu această proprietate are rolul de cheie primară în cadrul tabelului. Spre exemplificare, atributul cod disciplină realizează diferența dintre două discipline ( în baza mea de date sunt incluși și profesori care predau mai multe discipline).

În continuare voi încerca să vă prezint procedeul prin care putem transpune acest model logic într-o bază de date utilizând programul Microsoft Access și modalitatea prin care vom putea folosi această bază de date.

3.2 Crearea unei baze de date utilizând programul Microsoft Access

,,Microsoft Access are o interfață vizuală de proiectare foarte facilă, pentru a defini tabele, indecși, interogări și relații între tabele. Este evident instrumentul cel mai performant de lucru cu bazele de date, mult superior lui Visual Data Manager, care are încă unele lipsuri mari (de exemplu pentru operația simplă de modificare a tipului unui câmp dintr-o structură existentă a unui tabel trebuie recurs la artificii destul de complicate).”[2]

Foarte pe scurt voi prezenta în continuare crearea bazei de date Catalog Virtual.mdb .

Crearea unui fișier nou de tip bază de date se face selectând File | New | Blank Database și alegând apoi folderul și tastând numele (Catalog Virtual) pentru noul fișier.mdb care va fi creat.

La click pe butonul Create va apărea fereastra, în cazul de față Catalog Virtual : Database, fereastră ce va conține toate obiectele bazei de date care – după dorință – se vor adăuga pe parcurs, ca: tabele (Tables), interogări (Queries), formulare (Forms), rapoarte (Reports) etc.

Când pornim Access pentru prima dată sau dacă închidem o bază de date fără a închide Access, ne afișează pagina Introducere în Microsoft Office Access .

fig.2

Acesta este punctul de pornire din care se poate crea o bază de date nouă, se poate deschide o bază de date existentă sau se poate vizualiza conținutul din Microsoft Office Online.

Crearea unei baze de date prin utilizarea unui șablon

Access ne oferă o mare varietate de șabloane care pot fi utilizate pentru a grăbi procesul de creare a bazei de date. ,,Un șablon este o bază de date gata de a fi utilizată, care conține toate tabelele, interogările, formularele și rapoartele necesare efectuării activităților specifice”. De exemplu, există șabloane care pot fi utilizate să urmărească probleme, să gestioneze persoane de contact sau să țină o evidență a cheltuielilor.

Anumite șabloane conțin câteva înregistrări mostră care demonstrează utilitatea lor. Bazele de date șablon pot fi utilizate așa cum sunt sau pot fi particularizate pentru a se potrivi mai bine cu nevoile noastre. Dacă unul dintre aceste șabloane se potrivește nevoilor noastre, cel mai rapid mod de a începe utilizarea bazei de date este să utilzăm respectivul șablon. Cu toate acestea, dacă deținem date într-un alt program și dorim să le importăm în Access, avem posibilitatea să creem o bază de date fără a utiliza un șablon. ”Șabloanele au structuri de date predefinite și este posibil să fie necesar mult lucru pentru a adapta baza de date existentă la structura șablonului.”[1]

Dacă există o bază de date deschisă, facem click pe Butonul Microsoft Office, apoi pe Închidere bază de date pentru a afișa pagina Introducere în Microsoft Office Access.

Mai multe dintre șabloanele disponibile sunt afișate în mijlocul paginii Introducere în Microsoft Office Access, iar altele devin disponibile când facem click pe linkurile din panoul Categorii de șabloane. Avem posibilitatea să descărcam șabloane suplimentare de pe site-ul Web Office Online.

Facem click pe șablonul pe care dorim să îl utilizăm.

Access sugerează un nume de fișier pentru baza noastră de date în caseta Nume fișier — dacă dorim, avem posibilitatea să modificăm numele de fișier. Pentru a salva baza de date într-un alt folder decât cel afișat sub caseta de nume de fișier, facem click pe , navigăm la folderul în care se va salva fișierul, apoi facem click pe OK. Facem click pe Creare (sau Descărcare pentru un șablon Office Online). Access creează sau descarcă baza de date, apoi o deschide. Se afișează un formular în care începem să introducem datele. Dacă șablonul conține date mostră, avem posibilitatea să ștergem fiecare înregistrare dacă facem click pe selectorul de înregistrări (caseta umbrită sau bara aflată chiar la stânga înregistrării) și efectuăm apoi următoarele: În fila Pagină de pornire, în grupul Înregistrări, facem click pe Ștergere.

Pentru a introduce date, facem click pe prima celulă necompletată din formular și începem să tastăm. Utilizăm Panoul de navigare pentru a naviga la alte formulare și rapoarte pe care dorim să le utilizăm.

Crearea unei baze de date fără utilizarea unui șablon

Dacă nu ne interesează utilizarea unui șablon, avem posibilitatea să creem o bază de date prin generarea propriilor tabele, formulare, rapoarte și a altor obiecte de baze de date. De obicei, acest proces implică una sau ambele situații următoare: introducerea, lipirea sau importul de date dintr-un tabel care este creat când creem o bază de date nouă, apoi repetarea acestui proces cu tabelele noi, create prin utilizarea comenzii Tabel în fila Creare, importul datelor din alte surse și crearea de noi tabele în cursul procesului.

Crearea unei baze de date necompletate:

În pagina Introducere în Microsoft Office Access, sub Baza de date

necompletată nouă, facem click pe Baza de date necompletată.

fig.3

În panoul Baza de date necompletată, tastăm un nume de fișier în caseta

Nume fișier. Dacă nu furnizăm o extensie de nume de fișier, Acces o adaugă pentru noi. Pentru a modifica locația implicită a fișierului, facem click pe ”Răsfoiți la o locație unde să fie plasată baza de date (lângă caseta Nume fișier),”[5] navigăm la locația nouă, apoi facem click pe OK.

Facem click pe Creare. Access creează o bază de date cu un table

necompletat, denumit Tabel1, apoi deschide Tabel1 în vizualizarea Foaie de date. Indicatorul este plasat în prima celulă goală din coloana Adăugare câmp nou.

Începem să tastăm pentru a introduce date sau să lipim datele dintr-o altă

sursă, după ce se descrie în secțiunea Copierea datelor dintr-o altă sursă într-un tabel Access.

Introducerea informațiilor în vizualizarea Foaie de date este proiectată să fie foarte similară cu lucrul într-o foaie de lucru Microsoft Office Excel. Structura tabelului se creează în timp ce introducem informațiile — de fiecare dată când adăugăm o nouă coloană la tabel, se definește un câmp nou. Access setează automat tipul de date pentru fiecare câmp, bazat pe datele introduse.

Pentru a crea baza de date Catalog Virtual am parcurs urmatoarele etape:

fig.4

În pagina de start a programului Microsoft Access , facem click pe Blank Database, urmând ca în câmpul File Name să denumim baza de date, iar pentru finalizare facem click pe butonul Create.( Fig. 4). Finalitatea acestei operații o regasim în Fig. 1.2.

fig.5

3.3 Relații între entități și între tabele

După cum am prezentat în subcapitolul anterior pentru a se putea realiza structura logică a bazei de date, între entități sau tabele trebuie să fie anumite legături, acestea se stabilesc cu ajutorul cheilor primare pe care trebuie să le regăsim ca și atribute în tabelele care se leagă între ele. Structura relațională denumită în Access, Relationships, pentru bază de date ”Catalog Virtual” este prezentată în figura de mai jos (fig.6).

fig. 6

După cum putem observa în figura de mai sus, între tabele se stabilesc relații diferite.

În Access aceste relații pot fi de două feluri:

Relații permanente ce se stabilesc după ce am definit tabelele și vor fi cerute de modelul relațional gândit anterior, făcând parte din structura bazei de date. Astfel de relații sunt stabilite cu ajutorul cheilor primare ce se leagă cu cheile externe și vor fi memorate în cadrul bazei de date.

Relații temporare ce se vor stabili între tabele atunci când definim anumite cereri sau interogări, acestea nu vor fi înregistrate în structura bazei de date.

Menționez că o bază de date poate fi compusă din mai multe tabele între care să nu existe nici o relație.,, Astfel de baze de date cu multe câmpuri vor fi sparte de regulă în tabele cu un număr mai mic de câmpuri, atunci între tabelele respective se vor stabili diverse relații.

De reținut este faptul că atunci când lucrăm cu mai multe tabele de dimensiuni mai mici este mai avantajos decât folosirea unui singur tabel cu foarte multe câmpuri.

Când utilizâm tabele cu multe câmpuri riscăm ca și interogarea bazei de date să fie dificilă, iar răspunsurile la acestea să fie întărziate din cauza dimensiunii foarte mari a datelor ce trebuiesc parcurse.

În cazul împărțirii bazei de date în mai multe tabele, se vor face căutări numai în tabelel în care se găsește definit câmpul asupra căruia s-a cerut o anumită prelucrare.”[2]

Relațiile permanente ce se pot stabili între tabele pot fi de tipul:

unu la mai mulți ( one to many);

unu la unu ( one to one) ;

mai mulți la mai mulți ( many to many).

În baza mea de date se observă că sunt profesori care predau o disciplină, dar și profesori care predau mai multe discipline, de asemenea, se mai poate sesiza că un elev poate lua mai multe note la o singură disciplină, iar aceeași notă poate fi apreciată la mai multe discipline. Dacă aș crea o relație directă între profesori și note, aceasta ar fi de tipul mai mulți la mai mulți ( many to many).

Pentru a stabili relațiile între entități sau tabele vă voi prezenta în continuare pașii pe care ar trebui să îi urmărim:

Din meniul database tools se selectează Relationships și va apărea fereastra din figura de mai jos:

fig.7

Vor apărea mai multe ferestre descrise prin etichetele (Tables, Queries, Both), asta însemnând că se vor putea stabili legături între tabelele existente în fereastră sau între diverse interogări ( Queries ) sau între tabele și interogări ( Both ), așa cum este ilustrat în imaginea de mai jos (fig.8).

fig.8

Pentru a selecta tabelul dorit se va face click cu mouseul pe denumirea tabelului, se pot selecta de asemenea mai multe tabele prin ținerea apăsată a tastei CTRL și apoi click pe tabelul dorit.

fig.9

După ce am selectat tabelele sau interogările între care s-au stabilit diverse relații se va face click pe butonul Add. Va apărea în continuare o fereastră ca în figura 10 , în care vor fi afișate toate tabelele ce participă la stabilirea legăturilor.

Realizarea relației între două tabele se realizează prin operațiunea drag and drop ( apucă și trage) de la cheia primară la cheia externă a tabelei secundare. În urma acestei operații se va deschide fereastra Edit Relationships ( Editare relații).

Selectând proprietatea Enforce Referential Integrity ( Impune integritate referențială), datele nu vor putea fi introduse în tabele în orice ordine. În cazul aplicației Catalog Virtual, între tabelele Discipline și Elevi s-a selectat această opțiune.

fig.10

Aceasta obligă să aducem întâi disciplina și apoi date despre elevii ce studiază acea disciplină. Dacă nu avem definită o disciplină, sistemul nu ne va permite introducerea datelor referitoare la elevi.

În figura de mai jos prezint rezultatul final al operației de stabilire a relațiilor dintre tabele. Analog, se procedează în următoarele etape pentru a obține întregul sistem relațional dintre tabele.

fig.11

3.4 Crearea tabelelor. Salvarea datelor

Atunci când creăm o bază de date, stocăm datele în tabele — liste de rânduri și coloane bazate pe subiecte. Ca exemplu: creăm un tabel Elevi pentru a stoca o listă de nume, date personale, adrese și numere de telefon, sau un tabel Profesori în vederea stocării informațiilor despre datele presonale ale acestora și disciplinele pe care le predau.

Proiectarea unei baze de date trebuie începută întotdeauna prin crearea tabelelor sale mai întâi, chiar înainte de a crea orice obiecte ale bazei de date. În etapele următoare voi arată modul de creare a tabelelor.

Voi vorbi despre cum se creează un tabel, cum se adaugă câmpuri la tabel și cum se setează cheia primară a tabelului. De asemenea, voi scrie despre tipurile de date și cum se setează proprietățile pentru câmpuri și tabele.

Înainte de a crea tabele, trebuie să examinaăm cu atenție cerințele și să planificăm structura bazei de date, pentru a descoperi ce este necesar pentru tabelele noastre.

Un tabel conține date despre un anumit subiect, cum ar fi note sau discipline. Fiecare înregistrare dintr-un tabel conține informații despre un element, cum ar fi un anumit elev.

O înregistrare este compusă din câmpuri, cum ar fi numele, adresa și numărul de telefon. O înregistrare este denumită în mod obișnuit rând, iar un câmp este denumit coloană.

Tabelul 1.

Prin cifre identificăm cu 1 înregistrarea sau rândul, iar cu 2 câmpul sau coloana. Baza de date poate conține mai multe tabele, fiecare cu informații referitoare la un anumit subiect. Fiecare tabel poate conține mai multe câmpuri de diferite tipuri, inclusiv text, numere, date și imagini. Planificarea și proiectarea bazei de date, trebuie făcută cu grijă, pentru a nu exista erori și pentru a nu face prea multe modificări ulterior.

fig.12

Se inserează un tabel nou în baza de date și se deschide în vizualizarea Foaie de date.

fig.13

Se inserează un tabel nou, bazat pe șablonul de tabel selectat.

fig.14

Urmăm instrucțiunile din casetele de dialog. Access creează tabelele noi și le

Apoi, efectuăm una din următoarele:

fig.15

fig.16

Adăugarea unui câmp nou la un tabel nou

Facem click pe butonul Microsoft Office , apoi click pe Deschidere. În caseta de dialog Deschidere, selectăm și deschidem baza de date. În fila Creare, în grupul Tabele, facem click pe Tabel din fig. 15.

Tabel 2

mediu.

fig.18

Dacă dorim să modificăm denumirea câmpului, facem click cu butonul din dreapta pe antetul său, apoi click pe Redenumire coloană în meniul de comenzi rapide. Numele câmpurilor pot conține până la 64 de caractere (litere și numere), incluzând spațiile. Este recomandat să denumim câmpurile în mod descriptiv, pentru a le identifica cu ușurință când vizualizăm sau edităm înregistrările. De exemplu, se pot utiliza nume de câmpuri cum ar fi Nume, Adresă sau Telefon domiciliu.

Adăugarea câmpurilor prin utilizarea șabloanelor de câmpuri

Uneori este mai simplu să alegem dintr-o listă predefinită de câmpuri, mai ușor decât să creăm un câmp în mod manual. Avem posibilitatea să utilizăm panoul Șabloane câmpuri și alege dintr-o listă de câmpuri predefinite.

Office Access este îmbogățit cu o serie de șabloane de câmpuri încorporate, care pot economisi un volum considerabil de timp la crearea câmpurilor. Pentru a crea câmpuri noi utilizând un șablon de câmpuri, afișăm panoul Șabloane de câmp, apoi glisăm și fixăm unul sau mai multe șabloane în tabelul deschis în vizualizarea Foaie de date.

Un șablon de câmp este un set predefinit de caracteristici și proprietăți care descrie un câmp. Definirea șablonului de câmp include o definire a numelui, a tipului de date, o setare a proprietății de formatare a câmpului și un număr de alte proprietăți de câmp care, luate împreună, formează un model care servește ca bază pentru crearea unui câmp nou[2] .

Trebuie să ne asigurăm că tabelul nostru este în modul de vizualizare Foaie de date. În fila Foaie de date, în grupul Câmpuri și coloane, facem click pe Câmp nou.

fig.19

Se afișează panoul Șabloane de câmp.

Selectăm unul sau mai multe câmpuri în panoul Șabloane de câmp, apoi le glisăm în tabel. Când se afișează linia de inserare, fixăm câmpurile în poziția respectivă.Câmpurile se afișează în foaia de date. Șabloanele de câmp sunt modele.

Ele furnizează o bază pentru crearea unui câmp nou, însă un câmp nou poate fi creat și altfel decât plecând de la elementele de bază. În plus față de posibilitatea de a crea un câmp nou, plecând de la un șablon de câmp, avem posibilitatea să creăm un câmp nou dintr-un câmp care se află într-un alt tabel.

fig.20

Deschiderea Panoului Listă de câmpuri

fig.21

Se va afișa panoul Listă de câmpuri.

Adăugarea unui câmp din panoul Listă de câmpuri

Tabel 3

Tabel 4

Pentru numere de telefon, numere de componente și orice alte numere pe care nu le vom utiliza, pentru calcule matematice, este recomandat să selectăm tipul de date Text, nu tipul de date Număr. Pentru tipurile de date Text și Număr, avem posibilitatea să specificăm dimensiunea câmpului sau tipul de date mai specific, prin setarea unei valori în caseta proprietății Dimensiune câmp.

fig.24

Un indicator de cheie se adaugă la stânga câmpului sau a câmpurilor care sunt chei primare.

fig.26

Tabel 5

Tabel 6

fig.27

Tabel 7

Tabel Profesori

fig.28

Tabel Discipline

fig.29

Tabel Note

fig.30

Tabel Elevi

fig.31

3.5 Proiectarea formularelor, subformularelor și a rapoartelor

Crearea formularului ELEVI

Pentru a realiza acest formular am procedat la următoarele etape:

În meniul Create am accesat More forms și apoi Form Wizard ( formular cu ajutorul Expertului)

fig.32

generale.

fig.33

În următoarea etapă ”se selectează stilul formularului (stilul implică un fundal, un tip de font pentru date, culori, așezare etc. )”

fig.34

Ultima etapă pentru realizarea formularului este alegerea numelui acestuia, iar dialogul se va finaliza prin click pe Finish.

fig.35

Finalitatea acestor etape va fi reprezentată în imaginea de mai jos

fig.36

Crearea subformularelor

Un subformular este definit ca fiind un formular inclus într-un alt formular în vederea afișării datelor din mai multe tabele sau interogări. Între cele două se păstreză legăturile existente între tabele. Într-un format ce conține un subformular se pot face filtrări numai asupra câmpurilor din formularul principal.

Având în vedere forma unui formular, acesta poate fi:

Datasheet sau foaie de date, acest tip se crează foarte ușor și permite modificări ulterioare privind dimensiunea și ordinea coloanelor;

Form sau formular, oferă posibilități multiple de aranjare a datelor, utilizarea culorilor și adăugarea imaginilor;

Crearea subformularului și formularului concomitent;

Crearea subformularului și adăugarea acestuia la un formular existent;

Crearea separată a celor două și combinarea acestora.

În continuare vă voi prezenta pașii pentru a crea un subformular, astfel:

Se crează formularul principal

Se realizează apoi subformularul, exact în aceeași manieră ca și formularul principal

Se construiește legătura între formularul principal și subformular

Se verifică legătura și rezultatele.

În baza de date aferentă prezentei lucrări subformularele au fost create astfel:

fig.37

s-a deschis formularul în modul design; pentru a exemplifica se va deschide formularul elevi

se acționează fereastra database din care se selectează eticheta forms;

cu drag and drog se va trage denumirea subformularului în fereastra în care este formularul principal. în cazul nostru se va trage formularul note;

se va aranja și dimensiona subformularul;

se vor face verificările pentru a se stabili legăturile dintre formular și subformular prin accesarea proprietăților link child field și link master field din lista de proprietăți a subformularului;

se trece în meniul create- form( open) pentru a verifica rezultatul final;

rezultatul final al acțiunilor mele îl ilustrez în figura de mai jos.

fig.38

Crearea rapoartelor

După ce am creat formularele și subformularele, ca finalitate vom crea rapoartele aferente bazei de date. Voi prezenta modalitățile prin care se pot elabora rapoarte folosind Expertul.

Pentru aceasta în meniul Create se acesează Report Wizard ( Expertul )

fig.38

La pasul următor avem posibilitatea să alegem tabelele sau interogările, precum și câmpurile pe care le dorim în raport prin apăsarea butonului săgeată dreapta.

Pentru exemplificare voi prezenta cum se realizează un raport între tabele Discipline și profesori.

În următoarea etapă vom avea posibilitatea să selectam modalitatea de sortare și aranjare a datelor în raport, iar pentru a finaliza se apasă butonul Finsh.

fig.39

Rezultatul final al aplicației este prezentat în imaginea de mai jos.

fig.40

3.6 Interogarea Bazei de date

În acest subcapitol sunt prezentate etapele necesare pentru realizarea de interogări asupra bazei de date. Scopul principal al unei baze de date este de a furniza informațiile de care utilizatorii au nevoie. Interogările ne vor furniza date exacte asupra unor tabele, formulare sau subformulare.

Aplicația Microsoft Access ne furnizează două tipuri de interogări:

Simple- sunt formulate pentru o singură tabelă și se realizează prin vizualizarea datelor conținute de tabele

Complexe- sunt formulate pe baza mai multor tabele și cereri, ale căror date sunt extrase prin precizarea unor criterii.

Programul Access ne oferă posibilitatea de a realiza cereri (interogări) cu ajutorul meniului Create, în care avem posibilitatea de a stabili modalitatea de elaborare a interogării ( Query Wizard sau Query Design). Spre exemplificare am realizat o solicitare ( interogare) cu ajutorul Expertului ( Query Wizard), pentru care s-au parcurs următorii pași:

fig.41

Se accesează meniul Create și se selectează optiunea Query Wizard

În etapa următoare Expertul ne întreabă tipul interogării pe care dorim să o realizăm: simplă ( simple) sau încrucișată (crosstab). S-a selectat varianta Simple Query Wizard.

În continuare aplicația solicită să stabilim tabelele sau interogările pe care dorim să le utilizăm pentru a realiza solicitarea. Spre exemplificare s-a solicitat să se cunoască notele care au fost atribuite elevilor în diferite date. Pentru aceasta s-a folosit tabelul Elevi ( nume prenume, cnp) și Note ( nota, dată).

Următoarea etapă vizează tipul de solicitare pe care o dorim: sumară ( summary) sau detaliată ( detail). A fost selectată o interogare detaliată, după care se apasă butonul next (următorul).

fig.42

Concluzii

Prelucrarea informației necesită de cele mai multe ori un volum foarte mare de calcule si uneori aplicarea unor formule inaccesibile de calcul tabelar. Apar de asemenea probleme foarte greu de rezolvat atunci cînd se impune prelucarea și interpretarea datelor dintr-o grilă. În aceste cazuri se impune de la sine folosirea bazelor de date.

În prezent, dezvoltarea sistemului de baze de date reprezintă unul din cele mai importante aspecte în domeniul informației, datorită numeroaselor avantaje, care ne ușurează munca, cum ar fi:

viteza mare de regăsire și actualizare a informațiilor;

controlul centralizat al acestora;

asigurarea securității datelor;

importul și exportul datelor în diverse formate de baze de date ( ex:FoxPro);

redundanța scazută a datelor;

sunt flexibile, deoarece ne oferă posibilitatea modificărilor de structura, fără a fi necesară modicarea programelor de structura .

Exemplul utilizat de mine în lucrare, întelegerea și aprofundarea metodologiei de elaborare a unei baze de date, îmi va permite realizarea unei aplicații mai complexe, pentru centralizarea situației școlare a elevilor, la nivelul întregii unități școlare de la care provin.

Bibliografie

1. Carol Schnakovszki Baze de date – suport de curs

2. Cornel Ignat, Carmen Petre Inițiere in Acces, Editura Arves,

3. Dan Rotar Baze de date, Editura Performantica, 2005

4. Daniela Oprescu, Cristina Dămăcuși Tehnologia informației și a comunicațiilor, Manual pentru clasa a X-a, Ed. Niculescu,

5. Octavian Bâscă Baze de date, Editura All, 1997,

6. Otilia Lungu, Dumitru Todoroi, Baze de date pentru economiști, Suport de curs

7. * * * Documentația Microsoft Office,

Bibliografie

1. Carol Schnakovszki Baze de date – suport de curs

2. Cornel Ignat, Carmen Petre Inițiere in Acces, Editura Arves,

3. Dan Rotar Baze de date, Editura Performantica, 2005

4. Daniela Oprescu, Cristina Dămăcuși Tehnologia informației și a comunicațiilor, Manual pentru clasa a X-a, Ed. Niculescu,

5. Octavian Bâscă Baze de date, Editura All, 1997,

6. Otilia Lungu, Dumitru Todoroi, Baze de date pentru economiști, Suport de curs

7. * * * Documentația Microsoft Office,