Proiectarea Unei Baze de Date cu Utilitate In Educatie

Cuprins

Argument 4

Cap. 1: Noțiuni introductive privind bazele de date 5

1.1 Noțiunea de dată. Data și informația 5

1.2 Conceptul de bază de date. Obiective 7

1.3 Administrarea bazei de date 7

Capitolul 2 : Structura unei baze de date 9

2.1 Reprezentarea Datelor 9

2.2 Rolul unei entități 10

2.3 Prelucrarea datelor 11

Capitolul 3: Studiu de caz: Proiectarea unei baze de date cu utilitate în educație CATALOG VIRTUAL Cls a XII-a 15

3.1 Identificarea și stabilirea modelului logic al datelor 17

3.2 Crearea unei baze de date utilizând programul Microsoft Access 20

3.3 Relații între entități și între tabele 24

3.4 Crearea tabelelor. Salvarea datelor 28

3.5 Proiectarea formularelor, subformularelor și a rapoartelor 54

3.6 Interogarea Bazei de date 58

Concluzii 62

Bibliografie 63

Argument

În activitatea noastră zilnică utilizarea, din ce în ce mai mult, a tehnicii de calcul și acumularea unui volum, din ce în ce mai mare, de informații reținute pe suporturi magnetice, determină necesitatea folosirii unor metode eficiente de reprezentare și prelucrare a acestor informații.

Pentru că, cele mai multe dintre aceste activități, necesită accesarea și actualizarea informației, cel mai bine putem realiza acest lucru, într-o bază de date.

Ca diriginte la clasa a-XII-a, am gasit oportună ideea realizării unei baze de date, intitulată ,,Catalog virtual”, la unitatea la care lucrez – Liceul Tehnologic Onești, jud. Bacău, din următoarele considerente:

Datele din lucrare se referă la informațiile privind: evidența elevilor din clasă, situația lor la învățătură, orarul clasei, profesorii care predau, dotarea școlii, personalul auxiliar etc;

Memorarea și actualizarea datelor, ștergerea, modificarea, căutarea și găsirea unor informații despre elevi, se poate face mult mai rapid;

Foarte important este și faptul că se evită redundanța (adică aceeași informație nu este înregistrată de mai multe ori);

Capitolul 1: Noțiuni introductive privind bazele de date

1.1 Noțiunea de dată. Data și informația.

Datele nu pot fi prelucrate la întamplare (haotic), ci numai în cadrul unui sistem organizat, conform unor tehnici și procedee bine stabilite. Datorită numărului mare de date existente, acestea trebuie sa fie foarte bine structurate și organizate în vederea prelucrării. Eficiența și viteza de prelucrare a acestora, depinde de modalitatea de organizare, stabilirea structurilor fizice și logice de date.

”Datele sunt fapte culese din lumea reală pe bază de observații și măsurători. Datele sunt fapte, evenimente, nume, simboluri și valori numerice, care se transformă în informații, atunci când sunt într-un context și sunt interpretate de oameni.”[1]

Din punct de vedere informatic ”noțiunea de dată, este un model de reprezentare a informației, accesibile unui anumit procesor (om, unitate centrală, aplicație de calculator, etc), model cu care se poate opera pentru a obține informații despre fenomenele, procesele și obiectele lumii reale.”[2]

Există însă o diferență clară între date și informații, bine sesizată de Robert Dollinger, astfel: ”datele sunt fapte culese din lumea reală pe bază de informații și măsuratori. Informația este rezultatul interpretării datelor de către un anumit subiect și conferă acestuia capacitatea de a lua decizii”[3] .

După gradul de detaliere, datele pot fi:

date elementare

date compuse

Datele elementare (numite și simple sau scalare) sunt entități invizibile, cuante informative, atât la nivel informațional cât și la nivel de prelucrare.

Datele compuse (numite și complexe) sunt mulțimi de date elementare, care ajută la caracterizarea amsamblelor informaționale și care pot fi descompuse în date elementare [3]

De exemplu, în cazul unui elev, vârsta, sexul, CNP-ul sunt date elementare, însă domiciliu format din: localitate, județ, cod poștal, este o dată compusă. Unei date i se atribuie un nume identificator cu care se distinge de alte date.

Tipul datei, este o caracteristică foarte importantă și determină modul în care aceasta va fi memorată și prelucrată. O colecție de date ”reunește date despre o anume clasă de obiecte, fiecare obiect are o existență proprie și este bine definit de aceleași caracteristici”: de exemplu datele referitoare la situația la invățătură a unor elevi in ciclul superior al liceului; datele referitoare la carțile dintr-o bibliotecă. O dată elementară (scalară) se definește prin trei elemente din punct de vedere logic și anume :

identificator

atribute

valori

Iar din punct de vedere fizic, corespunde unei anumite zone de memorie, de o anumită valoare. Identificatorul este un nume sau un simbol care se asociază unei date, pentru a o putea distinge de o altă dată. Atributele precizează caracteristici, proprietăți ale datei și determină modalitatea în care data va fi prelucrată, în procesul prelucrării. Valoarea datei poate fi definită printr-o valoare ce poate fi de tip intreg, real, text,etc.

Organizarea datelor se poate face informatic pe componente :

organizarea datelor în memoria internă

organizarea datelor pe un suport extern pe bază de fișiere și bază de date [2]

De menționat este faptul că structurile interne de date au un caracter temporar pe perioada procesării, pe când cele externe au un caracter permanent. Asupra unei structuri de date se pot efectua o multitudine de operații care se referă la valori / structură :

crearea: constă în memorarea datelor, în forma inițială pe memorie

consultarea: este accesul în vederea prelucrărilor

actualizarea: presupune adăugarea sau inserarea unor elemente noi sau ștergerea unor elemente și modificarea

sortarea : constă în aranjarea elementelor unei structuri după anumite criterii sau cerințe

interogarea : prin care se cere sortarea detaliilor .

ventilația : este operația de desfacere a structurii in două sau mai mule structuri

fuzionarea : este combinarea a două sau mai multe date ordonate într-o singură structură [2]

Structuri de date :

Pentru că în majoritatea aplicațiilor, datele sunt sub forma de mulțimi, folosirea lor în această formă este dificilă, de aceea datele au fost organizate sub formă de structuri între care să se poată stabili diferite relații. Structura de date este definită ca și o colecție de date între care s-au stabilit o serie de relații ce conduc la un anumit mecanism de selectie și identificare a componentelor.

1.2 Conceptul de bază de date. Obiective

Distincția între date, informații și cunoștințe :

”Datele sunt definite de trei elemente: un identificator, atribute și valoare ; informația este un mesaj care are caracter de noutate, altfel spus, care înlătură o nedeterminare (necunoaștere); cunoștințele reprezintă informații simple sau agregate, pe care le dobândim de-a lungul timpului, relativ la: obiecte, fenomene sau procese din lumea reală”. Organizarea datelor din punct de vedere informatic are 2 componente:

organizarea datelor în memoria internă a calculatorului, care cuprinde structurile de tip: listă, coadă, stivă și decoadă;

organizarea datelor pe memoria externă, care cuprinde structurile de tip fișier și bază de date.

”O bază de date poate fi definită ca un ansamblu de date elementare sau structurate, accesibile unei comunități de utilizatori. Mai concret, o bază de date, este un ansamblu de fișiere intercorelate, care conține nucleul de date necesare unui sistem informatic (aplicație informatică)”. [2]

Obiective

Baza de date, ca imagine a unei anumite realități, trebuie actualizată permanent. Acest lucru nu trebuie să afecteze programele de prelucrare. Pentru aceasta trebuie ca fiecare program sa aibă o viziune proprie asupra bazei de date. ”Memorarea datelor pe suportul extern prin sistemul de gestiune a fișierelor; gestiunea datelor și a legăturilor dintre ele trebuie realizată în vederea unei regăsiri rapide prin intermediul sistemului de acces (SGBD intern), iar introducerea și extragerea datelor dinspre exterior în forma cerută de utilizator prin intermediul SGBD-ului extern”. [2]

1.3 Administrarea bazei de date

Baza de date trebuie să furnizeze instrumente adecvate pentru descrierea datelor. Operațiile de descriere și de modificare a descrierii datelor sunt cunoscute sub numele de administrarea datelor. Pentru a permite un control eficient asupra datelor și a rezolva diferite conflicte care pot apărea cu ocazia definirii acestora, aceasta operație cade în sarcina unui grup restrâns de persoane, numite administratori de date.

Administrarea centralizată a datelor, nu conduce totdeauna la realizarea unor BD performante, capabile să mulțumească categorii de utilizatori diferiți. Pentru a înlătura acest impediment, bazele de date actuale oferă instrumente adecvate care permit o descentralizare a descrierii datelor, asigurând în acelasi timp coerența necesară între diversele descrieri parțiale.