Proiectarea Unei Aplicatii Pentru Evidenta Resurselor Umane

Cuprins

Cuprins 1

Introducere 3

1. Noțiuni generale 4

1.1. Economia digitală și impactul ei asupra societății 4

1.2. Societatea informațională, cerință a dezvoltării umane 5

2. Tehnologii software 8

2.1.Baze de date relaționale 8

2.2. Proiectarea bazelor de date relaționale 10

2.3. Sistemul de gestiune a bazelor de date (SGBD) Access 13

2.4. Componentele mediului SGBD 15

3. Descrierea aplicației 17

3.1. Proiectarea tabelelor și a relațiilor dintre ele 17

3.2. Interogări 20

3.2.1. Interogarea pentru calculul numărului de locuri libere la toate spectacolele 20

3.2.2. Interogarea pentru calculul numărului de locuri libere la un anume spectacol 21

3.3. Rapoarte 23

3.3.1. Raport pentru afișarea numărului de locuri libere la toate spectacolele 23

3.3.2. Raport pentru afișarea numărului de locuri libere la un anumit spectacol 26

3.4. Formulare (Forms) 28

3.4.1. Form Wizard 28

3.4.2. Form Design 29

3.4.3. Switchboard 33

Concluzii 35

Bibliografie 36

Introducere

Prin această lucrare am încercat să pun în evidență importanța informaticii și a aplicațiilor informatice în viața economică. Rolul acestora fiind de a asigura gestiunea, prelucrarea și distribuirea informațiilor în mod cât mai eficient.

Tehnologia Informației și Comunicării a contribuit la creșterea economică și la crearea de noi locuri de muncă, la dezvoltarea accelerată a comerțului electronic, producându-se totodată și trecerea la „noua economie”.

Elementele vitale în sectoarele: comerț, producție, sănătate sunt reprezentate de către informație și comunicare.

Buna funcționare a unei societăți depinde de calitatea informației cu care se lucrează la nivelul acesteia. Pentru a-si menține poziția pe piață trebuie să aibă o organizare structurală bună, condiționată de existența unui sistem informațional care să-i ofere managerului materie primă informațională cu ajutorul căreia să-și îndeplinească obiectivele manageriale.

Prezenta lucrare este alcătuită din patru capitole structurate după cum urmează:

În primul capitol am vorbit despre noțiuni generale de resurse umane

În al doilea capitol am realizat o scurtă prezentarea a bazelor de date și în mod deosebit am prezentat aplicația Microsoft Access,

În al treilea capitol am realizat o prezentare a aplicației pentru evidenta resurselor umane.

Aplicația realizată în Access are în spate o bază de date în care sunt stocați angajații unei firme.

Sunt stocate date personale ale angajaților (nume, cnp, data naștere, adresă, telefon, mail, nivelul studiilor), date care pot fi utile firmei (limbi străine cunoscute, calificări, cursuri de formare) precum și departamentele și funcțiile din cadrul firmei.

Pentru o mai bună evidențiere a angajaților au fost proiectate interogări și rapoarte pentru afișarea personalului în funcție de departamentul din care face parte un angajat și funcția ocupată în firmă.

1. Noțiuni generale

1.1. Economia digitală și impactul ei asupra societății

Utilizarea largă a tehnologiilor informației și comunicațiilor și progresul către Societatea Informațională asigură creșterea economică în condiții de protecție sporită a mediului, accelerând reducerea consumului fizic în favoarea valorificării informației și a cunoașterii, deplasarea centrului de greutate de la investiții în mijloacele fixe la investiții în capitalul uman. În acest mod, Societatea Informațională integrează și obiectivele dezvoltării durabile, bazată pe dreptate socială și egalitatea șanselor, libertate, diversitate culturală și dezvoltare inovativă, protecție ecologică, restructurarea industriei și a mediului de afaceri.

Schimbările majore din ultimii ani – creșterea exponențiala a comunicațiilor mobile și a numărului utilizatorilor de internet, contribuția sectorului TIC (tehnologiile informației și comunicațiilor) la creșterea economică și la crearea de locuri de muncă, restructurarea companiilor și a business-ului în general pentru a beneficia mai eficient de noile tehnologii, dezvoltarea accelerată a comerțului electronic – susțin tranziția de la era industrială la cea post – industrială.

Noile tehnologii digitale fac accesul, stocarea și transmiterea informației din ce în ce mai facile și mai accesibile. Dispunând de informația digitală, aceasta poate fi transformată în noi valori economice și sociale, creând imense oportunități pentru dezvoltarea de noi produse si servicii. Informația devine resursa-cheie pentru economia digitală.

Noțiunea de „noua economie” (economia digitală) se referă în special la transformările actuale ale activităților economice ca rezultat al utilizării tehnologiilor digitale, care asigură accesul, prelucrarea și stocarea informației într-o maniera mai ieftina și mai facila. Noua economie este caracterizată de intensificarea înglobării cunoașterii în noile produse și servicii, creșterea importanței învățării și a inovării, a globalizării și a dezvoltării durabile. Volumul enorm al informațiilor schimbă modul de funcționare a piețelor, făcând posibile restructurarea întreprinderilor și apariția de noi oportunități pentru crearea de valoare prin exploatarea informațiilor disponibile.

În prezent, există ample dezbateri în mass-media internațională și în mediile politice asupra întrebării dacă aceste modificări sunt suficient de radicale pentru a merita eticheta de „noua economie”. La rândul său, comunitatea de afaceri din domeniul tehnologiei informației și comunicațiilor trebuie să ofere produse și servicii de înalt nivel tehnologic și totodată cât mai accesibile ca prețuri și tarife.

Totodată, trebuie găsite căi pentru formarea unei noi culturi a competitivității agenților economici din toate sectoarele în noul tip de economie, economia digitală. Prin complexitatea fenomenelor pe care le implică dezvoltarea societății informaționale, fenomene care trebuie înțelese și gestionate, prin necesitatea formarii unei noi culturi a cunoașterii și a învățării în condițiile utilizării noilor tehnologii, cât și a cercetării-dezvoltării și inovării tehnologice, participarea activă a comunității academice (instituții de cercetare, de educație și de cultură) devine de asemenea esențială. [10]

Societatea civilă are de asemenea atât un rol pro activ prin formularea de cerințe și priorități privind modul de utilizare al noilor tehnologii în folosul întregii societăți, cât și reactiv față de politicile și reglementările guvernamentale. Aceste roluri pot fi exercitate atât la nivel de grup ( organizații non guvernamentale, asociații profesionale etc.) cât și la nivel individual.[10]

1.2. Societatea informațională, cerință a dezvoltării umane

Avansul către societatea informațională bazată pe cunoaștere (SI – SC) este considerat, pe plan mondial, ca o evoluție necesară pentru asigurarea dezvoltării durabile în contextul noii economii, fundamentată, în principal, pe produse și activități intelectual-intensive, precum și pentru realizarea unei civilizații socio-umane avansate.

Societatea informațională bazată pe cunoaștere înseamnă mai mult decât progresul tehnologiei și aplicațiilor informaticii și comunicațiilor, ea integrând și dimensiunile socială (cu impact asupra îngrijirii sănătății, solidarității și protecției sociale, muncii și pieței muncii, educației și formării continue etc.), ambientală (cu impact asupra utilizării resurselor și protecției mediului), culturală (cu impact asupra conservării și dezvoltării patrimoniului cultural național și internațional, promovării pluralismului cultural, necesității protecției minorilor, dezvoltării industriei multimedia și producției de conținut informațional) și economică (cu dezvoltarea unor noi paradigme ale economiei digitale și ale noii economii bazate pe cunoaștere, inovare, cultură antreprenorială și managerială, educație a cetățeanului și a consumatorului).

Societatea cunoașterii este acea etapă în evoluția societății capitaliste care face din cunoaștere: resursa de bază, sursa principală a puterii, prestigiului și bunăstării, spațiul principal al generării și existenței locurilor de muncă, mijlocul de acțiune a principalilor noi actori sociali, zona principală a noilor conflicte sociale, baza tipurilor de decizie (guvernarea și managementul inovativ), modul de ființare a competiției (cunoașterea înseamnă inovare), criteriu al avuției naționale. Pentru a putea delimita operațional societatea cunoașterii (postindustrială), D.Bell a propus o nouă sectorizare a economiei: sectorul I: exploatarea directă a naturii: agricultura, mineritul, silvicultura, pescuitul, vânătoarea; sectorul II: industria, împărțit în două subsectoare: subsectorul „a” al industriei noi (electronica, producerea de calculatoare, roboți, mijloace automatizate, IT), subsectorul „b”, al industriei tradiționale; sectorul III, al serviciilor economice (transport, comerț, depozitare etc.), sectorul IV, al serviciilor sociale (sănătate, bănci, asigurări, turism etc.) și sectorul V, al serviciilor informatice (cercetare-dezvoltare, corelarea și prelucrarea informației, etc) [2].

Societatea informațională este societatea în care producerea și consumul de informație este cel mai importantă activitate, informația este recunoscută drept resursă principală, tehnologiile informației și comunicațiilor sunt tehnologii de bază, iar mediul informațional, împreună cu cel social și cel ecologic – un mediu de existență a omului. Societatea informațională este o formă nouă a civilizației umane în care accesul egal și universal la informație, în corelație cu o infrastructură informațională și de comunicații dezvoltată, contribuie la o dezvoltare social-economică durabilă, la reducerea gradului de sărăcie, la îmbunătățirea calității vieții umane în general. Societatea informațională este tipul de societate a cărei civilizație materială și spirituală consacră rolul decisiv al informației și al cunoașterii ca surse de performanță economică, de raționalitate, coerență și sinergie a acțiunii sociale. [2]

Informația a devenit nu numai un factor major al procesului de producere, dar și una din resursele la fel de importante precum energia, petrolul, metalele, obținând, totodată, o calitate cu totul deosebită – ea nu se epuizează, ci dimpotrivă, valoarea ei crește cu atât mai mult, cu cât este mai intens și frecvent folosită, iar utilizarea ei conduce la crearea de noi valori.

În ultimele decenii ale sec. XX, creșterea gradului de informatizare a proceselor industriale precum și a creșterii gradului de folosire a informațiilor în rezolvarea problemelor umane a făcut ca informația să fie considerată ca o resursă economică, întrucâtva egală cu alte resurse cum ar fi munca, materia primă și capitalul. Această perspectivă scoate în evidență faptul că posesia, manipularea și folosirea informației poate îmbunătăți raportul cost-eficientă în multe procese fizice sau cognitive. Ca resursă individuală și socială, informația are câteva caracteristici ce o deosebesc de noțiunea tradițională de resursă economică. Spre deosebire de alte resurse economice, informația este practic nelimitată, având limite aparente impuse doar de timp și de capabilitatea cognitivă umană. Această caracteristică provine din faptul că informația, ca resursă economică difuzează natural (se poate propaga singură), rata de reproducere a informației este mai mare decât rata de consum și, informația nu suferă schimbări în cadrul tranzacțiilor (poate fi numai partajată, folosită în comun). în același timp, informația este compresibilă, atât sintactic cât și semantic. Calitatea ci de a se substitui altor resurse economice, transportabilitatea cu o viteză foarte mare, și abilitatea ei de a da un avantaj celui ce o deține, stau la baza remodelării unor industrii sociale (cum ar fi cercetarea, educația, activitatea editorială, comerțul) și chiar a politicii.

La originea evoluției omenirii către societatea informațională se situează creșterea complexității sistemelor economico-sociale, accentuarea necesităților de cunoaștere și intervenție inteligentă asupra acestora, reflectate în cerințe fără precedent- ca volum, diversitate și sofisticare – în materie de comunicare și prelucrare a informațiilor și cunoștințelor.

În ultimii ani, dezvoltarea si stemelor de baze de date reprezintă unul dintre cele mai importante aspecte în domeniul tehnologiei informației, având un impact decisiv asupra modului de organizare și funcționare a numeroaselor instituții și servicii.

Acestea sunt companiile de comunicație, întreprinderile de comerț, serviciile bancare, serviciile de transport, asigurările, universitățile etc. Acestea sunt dependente de funcționarea corectă și neîntreruptă a sistemelor de baze de date.

Sistemele de baze de date sunt o componentă importantă a vieții de zi cu zi în societatea modernă. Zilnic, majoritatea persoanelor desfășoară activități care implică interacțiunea cu o bază de date: depunerea sau extragerea unei sume de bani din bancă, rezervarea biletelor de tren sau de avion, căutarea unei cărți într-o bibliotecă computerizată, gestiunea angajaților dintr-o firmă, cumpărarea unor produse etc

2. Tehnologii software

2.1.Baze de date relaționale

Bazele de date constituie cadrul sistemelor informaționale și au modificat fundamental modul de operare al organizațiilor. Acestea fac parte din viața noastră de zi cu zi încât de multe ori nici nu suntem conștienți că le folosim.

Ele au apărut și s-au extins din necesitatea gestionării unui volum masiv de informații, problemă specifică organizațiilor complexe din domenii variate: militar, administrativ, economic.

Astăzi, „fenomenul” s-a generalizat, practic, orice firmă, instituție, agenție guvernamentală (și mai puțin guvernamentală) chiar și persoane fizice își organizează informațiile în baze de date.

Conceptul de bază de date poate fi definit ca fiind una sau mai multe colecții de date, aflate în interdependență, împreună cu descrierea structurii colecțiilor de date și a relațiilor dintre ele.

O bază de date trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

• să elimine redundanța datelor prin centralizarea acestora și folosirea lor în comun de diverse aplicații;

• să asigure independentă între date și aplicații;

• să asigure un acces rapid la informațiile stocate;

• să permită definirea și exploatarea de legături între colecțiile de date existente; , _

• să asigure un grad ridicat de protecție a datelor, aceasta constând în asigurarea integrității și securității datelor;

• să permită partajarea datelor între mai multe aplicații. [9]

Principiile modelului relațional au fost prezentate pentru prima dată în 1970 de către dr. E.F. Codd. In această lucrare, dr. Codd propune modelul relațional pentru sistemele de baze de date.

În acea perioadă cele mai utilizate modele erau modelul ierarhic și în rețea, dar sistemul de gestiune al bazelor de date relaționale a devenit repede foarte popular în special datorită utilizării fără nici o greutate și a structurii flexibile. Componentele modelului relațional sunt:

• o colecție de obiecte sau relații în care se stochează datele (structura relațională a datelor);

• operatori care pot acționa asupra relațiilor producând alte relații;

• reguli de integritate care se impun pentru menținerea corectitudinii datelor.

O bază de date relațională (BDR) este o colecție de relații sau de tabele bidimensionale în care se stochează informații.

O linie oarecare din tabelă reprezintă o relație între clase de valori, de aici și denumirea de baze de date relaționale.

Ordinea liniilor nu prezintă importanță în ceea ce privește conținutul informațional al tabelei.

Ansamblul valorilor de același tip corespunde unui câmp (atribut) al entităților, atribut ale cărui valori alcătuiesc o coloană a tabelei. Fiecare câmp (atribut) este definit prin numele său și domeniul valorilor pe care le poate lua.

Principalele caracteristici ale unei relații sunt:

în cadrul unei baze de date, o relație prezintă un nume distinct de al celorlalte relații;

valoarea unui atribut într-o înregistrare (tuplu) oarecare, conține o singură valoare;

fiecare câmp (atribut) are un nume distinct;

orice valoare a unui câmp (atribut) face parte din domeniul pe care a fost definit acesta;

ordinea dispunerii câmpurilor (atributelor) în relație nu prezintă importanță;

fiecare înregistrare (tuplu) este distinctă, adică nu pot exista două înregistrări identice;

ordinea înregistrărilor (tuplurilor) nu influențează conținutul informațional al relației.

Cheia primară a unei relații (tabele) este un atribut sau un grup de atribute care identifică fără ambiguitate fiecare înregistrare (tuplu) a tabelei (relației).

Există trei restricții pe care trebuie să le verifice cheia primară:

unicitate: o cheie identifică o singură înregistrare a relației;

compoziție minimală: când cheia primară este compusă și poate fi alcătuită din toate atributele relației;

valori non-nule: valorile atributului ce desemnează cheia primară sunt întotdeauna specificate, deci ne-nule. Niciun atribut din compoziția cheii primare nu poate avea valori nule.

Cel mai folosit model de stocare a datelor este baza de date relațională.

În concluzie pentru ca un sistem să fie considerat relațional este necesar:

toate datele bazei să fie organizate în relații;

să fie implementați operatorii relaționali prin selecție, proiecție și joncțiune (de preferat joncțiunea naturală);

să fie implementați operatorii algebrici relaționali;

să fie respectate restricțiile de unicitate a cheii primare dar și a celei referențiale (străine).

2.2. Proiectarea bazelor de date relaționale

Proiectarea unei BD este un proces în care se utilizează diferite modele, tehnici și instrumente pentru a transpune un domeniu din lumea reală înconjurătoare în termenii organizării datelor aferente pe calculator.

Pornind de la lumea reală se identifică și specifică cerințele aplicației (domeniul de interes) prin: documentare, interviu, terminologie, comunicare etc.

Rezultatul acestei activități este obținerea elementelor necesare pentru organizarea informației din domeniul respectiv. Acest lucru se realizează cu ajutorul unor concepte și instrumente adecvate:

schemele BD

schema conceptuală specifică structura organizatorică și conținutul informațional al sistemului și reprezintă un mod de comunicare între proiectanți și utilizatorii BD;

schema logică (externă) definește informația într-o manieră care poate fi folosită pentru crearea BD și organizează informația într-o ordine care permite accesul utilizatorilor la BD (construcția viziunilor);

schema fizică specifică reprezentarea informației în calculator în termeni fizici (cum este stocată informația în memoria externă, pe suportul tehnic de informație).

obiectele din lumea reală se reprezintă prin entități care au caracteristici (atribute);

obiectele din lumea reală au asocieri de diferite tipuri cu alte obiecte, fiecare având un anumit rol în aceste legături.

Normalizarea este o tehnică utilizată în activitatea de proiectarea a structurii unei BDR și constă în eliminarea unor anomalii de actualizare din structură.

Anomaliile de actualizare sunt situații nedorite care pot fi generate de anumite tabele în procesul proiectării lor:

anomalii de ștergere – apar atunci când datele care trebuie șterse din baza de date fac parte din tupluri care conțin și alte date astfel că ștergerea tuplurilor respective conduce la pierderea unor informații pe care poate nu dorim să le ștergem;

anomalii de adăugare – apar atunci când datele care trebuie adăugate în baza de date fac parte din tupluri incomplete (la care nu se cunosc valori pentru toate câmpurile), astfel că aceste date nu se pot adăuga;

anomalii de modificare – apar atunci când trebuie modificată valoarea unui atribut care apare în mai multe tupluri ale relației, iar operația de modificare nu ține cont de această caracteristică. De regulă, în acest caz nu se modifică toate aparițiile datelor respective astfel că baza de date capătă o stare inconsistentă.

Scopul normalizării este să reducă complexitatea imaginilor pe care le au utilizatorii la seturi de structuri mai mici și mai stabile.

Pașii normalizării sunt redați schematic în figura 3. [6]

Figura 3.

Deoarece specificația cerințelor înregistrează aceste relații sugerează că ele sunt importante pentru organizație și trebuie incluse în model. De fapt ne interesează numai relațiile cerute dintre entități. Trebuie căutate relațiile complexe, care implică mai multe entități, iar acestea trebuie să fie explicite.

O dată stabilite relațiile pe care dorim să le modelăm, urmează să se determine cardinalitatea fiecăruia care poate fi unu-la-unu (1:1), unu-la-mulți (1:∞) sau mulți-la-mulți (∞:∞).

Pe măsură ce identificăm tipurile de relații, le atribuim denumiri care au anumite semnificații și sunt evidente pentru utilizator.

De asemenea, se înregistrează în dicționarul de date relațiile și constrângerile de cardinalitate și de participare.

De o importanță majoră în cadrul metodologiei conceptuale a bazelor de date se află și identificarea și asocierea câmpurilor cu tipurile de entități sau relații. O entitate poate fi specificată în funcție de cerințele utilizatorului.

Este important de observat dacă un câmp este simplu sau compus.

Câmpurile ale căror valori pot fi deduse din valorile altor câmpuri se numesc derivate. Aceste câmpuri nu sunt prezente în modelul de date conceptual. Dacă totuși un câmp derivat este prezent în model, trebuie să se indice că este derivat. Reprezentarea câmpurilor derivate va fi luată în considerare în cursul proiectării fizice a bazei de date.

Pe măsură ce se identifică câmpurile, li se atribuie denumiri care sunt semnificații evidente pentru utilizator.

Pentru fiecare câmp se înregistrează următoarele informații:

denumirea și descrierea atributului;

orice sinonime cunoscute ale câmpului;

tipul de date și lungimea;

valorile prestabilite ale câmpului (dacă sunt specificate);

dacă câmpul trebuie întotdeauna specificat;

dacă câmpul este compus și, în acest caz, care sunt câmpurile simple;

dacă câmpul este derivat și, în acest caz, cum trebuie calculat;

dacă câmpul are valori multiple.

De o importanță majoră pentru această metodologie este determinarea cheii candidat și primare. O cheie candidat este un câmp sau un set minim de câmpuri ale unei entități, care se identifică în mod unic. Se poate identifica mai mult decât o singură cheie candidat.

Totuși, în această situație, trebuie să alegem una dintre ele drept cheie primară; celelalte chei candidat numindu-se chei alternative. Atunci când se va alege o cheie primară dintre cheile candidat, trebuie să ținem cont de următoarele:

se va alege cheia candidat cu setul minim de câmpuri;

se va alege cheia candidat căreia este mai puțin probabil să i se modifice valorile;

se va alege cheia candidat căreia este mai puțin probabil să-și piardă caracterul de unicitate;

se va alege cheia candidat care este mai puțin probabil să-și piardă caracterul de unicitate;

se va alege cheia candidat cu cele mai puține caractere (în cazul celor cu câmpuri textuale);

se va alege cheia candidat care este cel mai ușor de utilizat din punct de vedere al utilizatorilor.

În concluzie proiectarea conceptuală a bazelor de date reprezintă un proces de construire al unui model al informațiilor utilizate în cadrul organizațiilor prin crearea unui model de date conceptual al organizației, care este în întregime independent de detaliile de implementare, programare sau orice alte considerații de ordin fizic.

2.3. Sistemul de gestiune a bazelor de date (SGBD) Access

Sistemul de gestiune a bazelor de date (SGBD) este un ansamblu complex de programe care asigură interfață între o bază de date și utilizatorii acesteia, adică este mecanismul prin intermediul căruia aceștia au acces la date. SGBD-ul reprezintă ansamblul de programe care permite crearea bazei de date fi manevrarea informațiilor în interiorul acesteia.

Unui SGBD îi revin o serie de obiective de îndeplinit pentru ca să poată asigura minimizarea costului de prelucrarea a datelor, reducerea timpului de răspuns, realizarea unei mai mari flexibilități și deschideri pentru aplicații și, în același timp, protejarea ridicată a datelor.

Dintre SGBD-urile relaționale mai cunoscute se pot menționa: ORACLE, Access, FoxPro, dBase IV, Paradox, INGRES, DB2, FOCUS, SQL Server.

Microsoft Access face parte din pachetul de programe Microsoft Office. Este un sistem de gestiune a bazelor de date destinat rezolvării problemelor uzuale care apar într-o firmă medie, mică sau acasă, care oferă posibilitatea efectuării următoarelor operații:

crearea și întreținerea colecției de date, utilizatorul putând crea și manipula datele fără să cunoască modul în care sunt stocate pe mediul de memorare;

memorarea și actualizarea datelor din baza de date (adăugarea, ștergerea și modificarea lor);

căutarea și găsirea informațiilor necesare și asigurarea accesului rapid la datele din colecția de date prin folosirea interogărilor;

crearea formularelor pentru vizualizarea, introducerea și actualizarea datelor;

analizarea și tipărirea datelor folosind rapoartele;

importul și exportul datelor în diverse formate de baze de date (dBase, FoxPro, Paradox) sau în format de foaie de calcul Excel;

legarea datelor din tabelele create cu alte aplicații la tabelele bazei de date Access;

asigurarea securității datelor;

asigurarea integrității datelor (se pot introduce în baza de date numai date valide, iar operațiile de actualizare nu distrug legăturile dintre tabele);

crearea și folosirea macrocomenzilor pentru automatizarea unor operații folosite mai des în exploatarea bazei de date;

crearea și lansarea în execuție a modulelor (programelor) scrise în limbajul Visual Basic for Application (VBA) care pot fi folosite ca aplicații pentru manipularea datelor și extragerea informațiilor din baza de date.

O bază de date Access poate fi definită ca o colecție de obiecte: tabele (table), interogări (query), formulare (form), rapoarte (report), pagini Web (pages), comenzi macro (macro) și module (module).

Tabela este un obiect definit de utilizator în care sunt stocate datele primare.

Formularul este un obiect care permite introducerea datelor, afișarea acestora sau controlul întregii aplicații.

Interogarea este un obiect care permite vizualizarea informațiilor obținute prin prelucrarea datelor din una sau mai multe tabele și/sau alte cereri de interogare.

Raportul este un obiect care permite formatarea și tipărirea informațiilor obținute în urma consultării bazei de date sub formă de documente.

Pagina Web de accesare a datelor reprezintă un obiect care include un fișier HTML și alte fișiere suport în vederea furnizării accesului la date prin intermediul browser-elor Internet.

Comanda Macro reprezintă un obiect care conține o definiție structurată a uneia sau mai multor acțiuni pe care Access le realizează ca răspuns la un anumit eveniment.

Modulul reprezintă un obiect care conține proceduri definite de utilizator și scrise în limbajul de programare Visual Basic.

Bazele de date uzuale sunt concepute în scopul de a păstra structuri de date. Un element al structurii poartă numele de câmp (field). El se caracterizează prin nume, tip și lungime. Definiția structurii de date ca succesiune de câmpuri, poartă numele de șablon (template) de înregistrare (record). Datele propriu-zise grupate conform șablonului poartă numele de înregistrări. Acestea se pot reprezenta intuitiv sub forma unui tabel. [12]

2.4. Componentele mediului SGBD

Așa cum se ilustrează în figura 2.3, se pot identifica cinci componente principale ale mediului SGBD: hardware, software, date, proceduri și persoane.

Figura 4

Hardware – pentru a funcționa, sistemele SGBD și aplicațiile au nevoie de elemente de hardware. Acestea pot fi reprezentate de un singur calculator personal sau un singur calculator mainframe, până la o întreagă rețea de calculatoare. Elementele specifice de hardware depind de cerințele organizației și de sistemul SGBD utilizat. Unele sisteme SGBD necesită un anumit tip de elemente da hardware sau de sistem de operare, în timp ce altele funcționează pe o diversitate de elemente de hardware și platforme. Pentru a putea funcționa, un sistem SGBD necesită un minimum de memorie principală și de spațiu pe disc, dar această configurație minimă s-ar putea să nu producă performanțe acceptabile.

Software – componenta software cuprinde programele sistemului SGBD și programele aplicație, împreună cu sistemul de operare, inclusiv software de rețea, dacă sistemul SGBD este utilizat într-o rețea de calculatoare. Sistemul SGBD țintă poate avea propriile sale instrumente din generația a patra (limbajul SQL), care permit dezvoltarea rapidă de aplicații, prin furnizarea unui limbaj de interogare neprocedural și a unor generatoare de rapoarte, formulare, grafică și aplicații. Utilizarea instrumentelor din a patra generație poate îmbunătăți semnificativ productivitatea și permite și permite realizarea unor programe ușor de întreținut.

Datele – probabil că cea mai importantă componentă a unui mediu SGBD – cu siguranță, din punctul de vedere al utilizatorului final – o constituie datele. Baza de date conține atât datele operaționale, cât și meta-datele – „datele despre date”.

Procedurile – se referă la instrucțiunile și regulile care guvernează proiectarea și utilizarea bazei de date.

Utilizatorii sistemului și personalul care administrează baza de date au nevoie de proceduri documente despre modul de folosire și funcționare a sistemului. Acestea ar putea consta în instrucțiuni privind:

deschiderea unei sesiuni de lucru în sistemul SGBD;

utilizarea unei anumite facilități SGBD sau a unui program aplicație;

pornirea și oprirea sistemului SGBD;

efectuarea de copii de siguranță ale bazei de date;

tratarea defecțiunilor de hardware sau software; acestea ar putea include proceduri de identificare a componentelor defecte, de reparare a acestora (de exemplu, să telefoneze inginerului de hardware) și, după repararea deranjamentului, modul de refacere a bazei de date;

modificarea structurii unui tabel, reorganizarea bazei de date pe mai multe discuri, îmbunătățirea performanțelor sau arhivarea datelor în capacitatea de stocare secundară.

Persoanele – ultima componentă a mediului SGBD. Se pot identifica patru tipuri distincte de persoane implicate în mediul SGBD: administratorii de date și baze de date, proiectanții de baze de date, programatorii de aplicații și utilizatorii finali.

3. Descrierea aplicației

3.1. Proiectarea tabelelor și a relațiilor dintre ele

Datele ce fac obiectul prelucrării (datele de intrare) vor fi memorate într-o bază de date; elementele fundamentale ce creează o bază de date relațională sunt tabelele.

Cu ajutorul programului Microsoft Access am creat o bază de date ce cuprinde următoarele tabele: Clienti, Rezervari, Spectacol, Tipuri_Spectacol.

Tabelele pot fi create în modul design sau cu interogări în limbajul SQL. [3][4]

În modul Design:

Interogarea SQL:

CREATE TABLE Clienti

( ID_client AUTOINCREMENT PRIMARY KEY,

Nume text,

Telefon text,

Adresa text(255),

Judet text(255),

Localitate text(255)

)

După completarea înregistrărilor tabelul este:

Celelalte tabele sunt:

După cum putem observa și în figură câmpurile (cele cu cheie): ID_tip_spectacol, ID_spectacol, ID_Rezervare, ID_client sunt chei primare ale tabelelor, iar câmpurile (cele cu ∞): ID_tip_spectacol, ID_spectacol, ID_client sunt chei externe ale tabelei ce ajută la realizarea legăturilor între acestea.

3.2. Interogări

3.2.1. Interogarea pentru calculul numărului de locuri libere la toate spectacolele

SELECT Spectacol.ID_spectacol, First(Spectacol.Titlu_spectacol) AS Titlu_spectacol,

Tipuri_Spectacol.Tip_spectacol,

First(Spectacol.Nr_locuri) AS Total_Nr_Locuri,

Count(Rezervari.ID_spectacol) AS Nr_Locuri_Ocupate,

Total_Nr_Locuri-Nr_Locuri_Ocupate AS Locuri_Libere

FROM Tipuri_Spectacol

INNER JOIN (Spectacol LEFT JOIN Rezervari ON Spectacol.ID_spectacol = Rezervari.ID_spectacol) ON Tipuri_Spectacol.ID_tip_spectacol = Spectacol.ID_tip_spectacol

GROUP BY Spectacol.ID_spectacol, Tipuri_Spectacol.Tip_spectacol;

3.2.2. Interogarea pentru calculul numărului de locuri libere la un anume spectacol

În rândul Criteria al câmpului Titlu_Spectacol se trece [Introduceti titlul]:

SELECT Spectacol.ID_spectacol, First(Spectacol.Titlu_Spectacol) AS Titlu_spectacol,

Tipuri_Spectacol.Tip_spectacol,

First(Spectacol.Nr_locuri) AS Total_Nr_Locuri,

Count(Rezervari.ID_spectacol) AS Nr_Locuri_Ocupate,

Total_Nr_Locuri-Nr_Locuri_Ocupate AS Locuri_Libere

FROM Tipuri_Spectacol

INNER JOIN (Spectacol LEFT JOIN Rezervari ON Spectacol.ID_spectacol = Rezervari.ID_spectacol) ON Tipuri_Spectacol.ID_tip_spectacol = Spectacol.ID_tip_spectacol

GROUP BY Spectacol.ID_spectacol, Tipuri_Spectacol.Tip_spectacol

HAVING (((First(Spectacol.Titlu_Spectacol))=[Introduceti titlul]));

3.3. Rapoarte

Rapoarte se creează pe baza interogărilor create mai devreme urmând opțiunea Report Wizard ;i pașii de mai jos.

3.3.1. Raport pentru afișarea numărului de locuri libere la toate spectacolele

Se alege câmpul după care se face gruparea:

Se salvează raportul, se intră în Design View și se modifică titlurile din Report Header și Page Header astfel:

La final formularul arată astfel:

3.3.2. Raport pentru afișarea numărului de locuri libere la un anumit spectacol

Se alege câmpul după care se face gruparea:

Se salvează raportul, se intră în Design View și se modifică titlurile din Report Header și Page Header astfel:

La final formularul arată astfel:

3.4. Formulare (Forms)

O bază de date folosește multe procese, iar stocarea datelor este doar unul dintre ele. O dată ce tabelele există, este nevoie de o modalitate de a introduce și de le modifica. Cea mai eficientă modalitate de a lucra cu datele este prin formulare. Acestea oferă o interfață atractivă pentru vizualizarea sau introducerea datelor din tabele. Prin faptul că urmăresc introducerea sau modificarea datelor din tabele după anumite reguli stricte, impuse de programator, formularele permit eliminarea erorilor provocate de utilizatori la manipularea datelor. Un formular conceput în mod corespunzător ajută la introducerea datelor mai rapid și mai exact.

Cea mai simplă modalitate pentru crearea unui formular este folosind Form Wizard.

3.4.1. Form Wizard

Exemplific crearea formularului pentru introducerea de date în tabelul Clienți. Se selectează tabelul Clienți apoi Form Wizard.

Se selectează câmpurile:

Se dă clic pe Next până la final. Raportul va arăta astfel:

3.4.2. Form Design

Pentru realizarea unor formulare mai complicate (exemplu pentru efectuarea rezervărilor), se folosește Form Design.

Se creează un formular nou și se aduc pe formă două obiecte Combo Box apoi se alge Cancel.

Primul Combo Box se denumește ComboTipSpectacol iar al doilea ComboSpectacol.

Pentru primul Combo Box se selectează tab-ul Data apoi butonul … de la Row Sourse. Se creează interogarea de selecție:

Se dă click pe tab apoi Save.

Din tab-ul Format se setează Column count 2, Column width 0; 6 (0 pentru prima coloană a id-urilor – cea care nu se ascunde și 6 pentru a doua Tipurile spectacolelor)

Se salvează formularul cu numele Raport_Rezervari.

Pentru al doilea Combo Box se selectează tab-ul Data apoi butonul … de la Row Source. Se creează interogarea de selecție:

Se aduce pe grilă câmpul ID_Tip_Spectacol, ne poziționăm pe rândul Criteria apoi se alege din meniul de sus butonul Builder și se introduce linia: [Forms]![Raport_Rezervari]![ComboTipSpectacol].

Interogarea va arăta astfel:

Se dă click pe tab apoi Save.

Din tab-ul Format se setează Column count 2, Column width 0; 6 (0 pentru prima coloană a id-urilor – cea care nu se ascunde și 6 pentru a doua Tipurile spectacolelor)

3.4.3. Switchboard

Principalul formular este formularul Switchboard care a fost creat urmând pașii de mai jos:

Meniul Principal:

Meniul Vizualizare date firmă:

Celelalte meniuri au fost create într-un mod similar.

Concluzii

Așadar, prin prezenta lucrare s-a încercat atingerea a numeroase obiective, printre care se înscriu:

prezentarea importanței tehnologiei în societatea contemporană;

dezvăluirea multiplelor aspect pe care le oferă tehnologiile informatice în raport cu metodele clasice de comunicare;

accentuarea, în același timp, a introducerii artei și culturii în spațiul informatic, relevându-se și necesitatea primordial de filtrare a acestor informații, tocmai în scopul de a obține o îmbunătățire atât a serviciilor, cât, mai ales, a metodelor de divertisment;

conturarea, pentru generațiile actuale și viitoare a nevoii de însușire nu numai de abilități și competențe tehnice și tehnologice în raport cu evoluția continuă în acest domeniu, ci și de asimilare de informații strâns legate de activități artistice;

Rezultatele întregului concept expus s-au concretizat în aplicația de față, o mostră a simbiozei dintre spațiul tehnologic extrem de actual cu latura din ce în ce mai puțin promovată a artei în general, ca o formă de integrare activă și completă a tuturor domeniilor existente.

Bibliografie

Bogathy Zoltan, Manual de tehnici și metode în psihologia muncii și organizațională, Editura Polirom, 2007

Enăchescu Daniela, Oprea Cristina, Birotică, Editura UPG, 2007

Fehily Chris, SQL visual quickstart guide, Editura ALL, 2003

Lungu Ion, Bodea Constanța, Baze de date. Organizare, proiectare, implementare, Editura ALL, 1995

Lungu Ion, Sabău Gheorghe, Velicanu Manole, Muntean Minaela, Ionescu Simona, Posdarie Elena, Sandu Daniela, Sisteme Informatice. Analiză, proiectare, implementare, Editura Economică, 2003

Manolescu Aurel, Managementul resurselor umane, Editura Economică, 2001

Mihalca Rodica, Csaba Fabian, Uță Adina, Bazele dezvoltării produselor software, Editura ASE, 2003

Nicolescu Ovidu, Verboncu Ion, Fundamentele managementului organizațional, Editura ASE, 2006

Pătrașcu Aurelia, Tănăsescu Ana, Dușmănescu Dorel, Baze de date, Editura UPG, 2006

Roșca Ion, Ghilic-Micu Bogdan, Stoica Marian, Informatica, Societatea Informațională, eServiciile, Editura Economica, București 2006

Stanciu Stefan, Leovaridis Cristina, Ionescu Mihaela, Managementul resurselor umane, Editura Comunicare, 2003

Surcel Traian, Marsanu Radu, Pocatilu Paul, Tehnologii Web si Baze de Date, Editura ASE, 2005