Proiectarea Structurilor Si Activitatilor Inovative In Cadrul Pensiunii Hanu Bratcutei

CUPRINS

Capitolul I: INOVAREA – CONSIDERAȚII ȘI ACCEPȚIUNI GENERALE……………4

I.1.Inovarea – definiții………………………………………………………………………………………4

I.2.Strategii de inovare……………………………………………………………………………………..6

I.3.Sursele inovării…………………………………………………………………………………………..8

I.4.Tipuri de inovare……………………………………………………………………………………….9

I.5.Principiile inovației……………………………………………………………………………………10

I.6.Managementul inovării………………………………………………………………………………11

I.7.Managementul inovării în turism………………………………………………………………..13

I.8.Practica inovării în turism………………………………………………………………………….18

I.9.Inovarea în turismul românesc……………………………………………………………………20

I.10.Noile forme ale turismului……………………………………………………………………….23

Capitolul II: STUDIU DE CAZ: ”PENSIUNEA HANU BRĂTCUȚEI – PROIECTAREA

STRUCTURILOR ȘI ACTIVITĂȚILOR INOVATIVE ” ………………………….26

II.1.Pensiunea Hanu Brătcuței – inovare în valorificarea resurselor turismului

rural…………………………………………………………………………………………………………26

II.2.Potențialul turismului rural în zona Valea Brătcuței……………………………………..28

II.3.Resurse naturale și antropice în zona Valea Crișului Repede………………………..30

II.4.Prezentarea pensiunii Hanu Brătcuței…………………………………………………………31

II.5.Analiza situației strategice a pensiunii Hanu Brătcuței………………………………….34

II.6.Proiectarea activităților inovative în cadrul pensiunii Hanu Brătcuței…………….35

Capitolul III: CONCLUZII ȘI PROPUNERI…………………………………………………………….42

Bibliografie……………………………………………………………………………………………………………….46

Anexe…………………………………………………………………………………………………………………………47

Inovarea – considerații și accepțiuni generale

”Inovația este procesul de transformare a ideilor

în forme fabricabile și comercializabile.”

Watts S. Humphrey

I.1. Inovarea – definiții

”Inovarea este instrumentul specific al antreprenorilor, mijlocul cu care ei exploatează schimbarea ca pe o ocazie pentru diferite afaceri sau diferite servicii. Poate fi și reprezentată ca o disciplină, poate fi învățată, poate fi practicată. Antreprenorii trebuie să caute, cu un scop precis, sursele inovației, schimbările și simptomele ei, care indică ocazii favorabile pentru inovații încununate de succes. Ei au nevoie să cunoască și să aplice principiile inovației reușite.”

Economistul austriac Joseph Schumpeter definea pentru prima oară în 1942 mecanismele și factorii procesului de inovare, susținând că spiritul antreprenorial și posibilitatea de a obține profitul ar putea stimula introducerea unor produse noi pe piață sau reducerea substanțială a costurilor de producție. De asemenea, Schumpeter a definit acest fenomen ca reprezentând „exploatarea comercială a unei invenții”, precizând caracterul său de ”distrugere creatoare” (înlocuirea a ceea ce este depășit prin crearea a ceva nou și mai bun).

Inovarea este un fenomen relativ nou introdus în studiul științelor economice, dar cu toate aceste sunt cunoscute o serie de definiții pe care voi încerca să le prezint în rândurile următoare:

conform DEX a inova presupune ”o schimbare, o noutate într-un domeniu, într-un sistem”;

Manualul Oslo (OECD și EUROSTAT, 2005) clasifică inovația drept un produs îmbunătățit semnificativ (bun sau serviciu), sau un proces, o metodă nouă de marketing sau o metodă nouă organizațională de afaceri sau de organizare la locul de muncă sau de stabilire și gestionare a relațiilor externe.

în Cartea Verde a Inovării elaborată de Comisia Europeană întâlnim definiția oficială: “Inovarea are o varietate de roluri. Ca o forță motrice, ea îndreaptă firmele spre obiective ambițioase pe termen lung. De asemenea, duce la reînnoirea structurilor industriale și se află în spatele apariției unor noi sectoare de activitate economică.”

Există multe definiții despre ce reprezintă inovarea, dar înțelegerea unui cadru conceptual referitor la ce reprezintă inovarea este foarte importantă pentru gândirea strategică și operațională de afaceri, dar are și unele implicații benefice cum ar fi obținerea de fonduri (de exemplu, fonduri europene), care în perspectivă pot fi orientate spre proiecte cu caracter inovativ. Astfel, inovarea, în genere, poate fi definită ca fiind procesul de difuzare, asimilare și folosire a invenției în diferitele domenii ale societății.

Inovarea reprezintă procesul global de creativitate tehnologică și comercială, transferat unei noi idei sau al unui nou concept până la stadiul final al noului produs, proces sau activitate de service acceptată de piață.

Astfel, firma prin intermediul inovării, își poate modela mediul în care acționează și poate să își definească limitele pieții cãreia i se adresează, elementele încetează a fi constrângeri externe. Inovarea devine astfel un instrument strategic esențial în activitatea acestei firme.

În economie, afaceri și politici guvermanentale – ceva nou – trebuie să fie substanțial diferit, nu o schimbare nesemnificativă. În economie schimbarea trebuie să ducă la creșterea valorii, a valorii clientului sau a valorii produsului. Inovațiile sunt orientate înspre a face ceva mult mai bine după aplicarea lor, iar o succesiune de inovații duc la realizarea creșterii economice.

În context operațional, inovarea trebuie să fie legată de performanța și de creșterea prin îmbunătățire a eficienței, a productivității, a calității, a poziționării competitive, a cotei de piață. Toate organizațiile pot să inoveze, incluzând spitalele, universitățile, autoritățile locale și altele.
     În cazurile uzuale inovarea produce valoare adăugată, inovarea poate să aibă și efecte negative sau distructive, luând in considerare noile dezvoltări care modifică sau schimbă complet vechi forme de organizare.

Inovația este considerată ca motorul principal al creșterii economice în economia globală de astăzi. Punând în practică inovațiiile se pot obține produse cu caracteristici de calitate îmbunătățite, servicii de o calitate net superioară, noi procese de producție, mai eficiente și mai curate (ecologice), modele îmbunătățite ale sistemului de management al afacerilor, noi metode moderne de management al forței de muncă etc.

Ceea ce este de reținut este faptul că inovația diferă de invenție prin necesitatea introducerii pe piață și a furnizării de plus valoare față de produsul existent deja. De exemplu laptopul este o inovație a inventării calculatorului, smartphone-ul este o inovare a invenției telefonului, oferirea unor extra servicii (culturale: prezentarea unui program artistic cu diferite ocazii, animație, etnografice: participarea la ateliere tematice de olărit, sculptură, pictură, țesătorie, etc.) turiștilor care optează pentru un sejur la o pensiune poate constitui o inovare în turismul rural.

Unul dintre cei mai importanți factori legat de introducerea inovării în organizațiile ce doresc supremație este o conștientizare activă a nevoii de inovare și înțelegerea posibilelor beneficii pe care le poate aduce inovarea, dar totodată și a riscurilor ce trebuiesc depășite. Acestea au fost sistematizate în tabelul următor după cum urmează:

O caracteristică importantă a inovării referitoare la capacitatea de inovare a individului este indisolubil legată de creativitatea acestuia fiind determinată pe de o parte de mediul în care trăiește și muncește și pe de altă parte de ceea ce este și devine el prin educație.

Cei mai renumiți teoreticieni au avansat concepția modernă privind dezvoltarea economică care susține că diversitatea și schimbul ideatic, componente fundamentale ale unei societăți deschise, sunt cele mai importante surse ale inovării și joacă un rol esențial în crearea unor zone puternice și dinamice. Se știe că schimburile culturale între oameni ce aparțin unor gupuri diferite sunt favorabile răspândirii de informații, iar învățarea prin practică stimulează apariția unor idei și soluții novatoare.

I.2. Strategii de inovare

Pentru orice antreprinzător din orice domeniu una dintre preocupările principale ar trebui să fie implementarea de procese de inovare, în abordarea modernă a firmei/organizației de afaceri.

Performanța în domeniul afacerilor și-a avut și-și va avea sursa în activitatea de inovare tehnică și socială (de pe piața proprie, în relația cu clientul etc.).

Procesul de inovare este cheia dezvoltării continue și a prosperității unei companii în economia cunoașterii care este dominată de apariția de noi tehnologii avansate, dar și de demodarea rapidă a acestora precum și de schimbările majore ale mediului de afaceri. Pentru ca un proces de inovare să se desfășoare cu succes este nevoie de existența unor condiții favorizante: experiența anterioară, o capacitate bună de percepere a noului, necesitatea de a crea ceva nou și un cadru social favorabil.

În cadrul unei companii procesul de inovare poate reuși dacă noile cunoștințe sunt asimilate în condițiile existente în companie, creând plus valoare prin:

generare de flexibilitate și eficiență operațională;

atragerea unor noi consumatori sau intrarea pe o nouă piață;

creșterea nivelului de satisfacere a cerințelor clienților;

oferirea unor produse și/sau servicii noi care generează plus valoare;

redefinirea procesului de fabricație sau a modelului afacerii.

Procesul de inovare este un proces sistemic, care parcurge următoarele faze:

conceperea ideei, fundamentată științific (care este generată de un spirit creativ, inspirație, copiere, cercetare-dezvoltare),

transpunerea industrială prin parteneriat calificat cercetare-industrie ( de preferat privată) implicând finanțare și un proces tehnologic, o formă nouă de prezentare, o structură nouă funcțională, o formă nouă organizatorică, metode noi de gestiune și organizare a muncii etc.,

impactul pe piață cu succes a rezultatului procesului inovării (un produs nou, serviciu nou, o formă nouă de prezentare, o structură nouă funcțională, o formă nouă organizatorică, metode noi de gestiune și organizare a muncii etc.) prin intermediul unei rețele de valorificare națională și/sau internațională,

protecție eficientă, puternică și extinsă a acelor elemente de proprietate intelectuală.

Este necesar ca procesul inovării să constituie o oportunitate pentru a crea noi beneficii prin implementarea rezultatului procesului care asigură unei acțiuni o creștere netă a valorii intelectuale adăugate.

Inovarea reală a unei afaceri se poate defini prin crearea unei noi valori substanțiale pentru consumator, firma putând schimba una sau mai multe dimensiuni ale sistemului său de dezvoltare.

O strategie de inovare are următoarele elemente componente:

Viziunea reprezintă prospecția în timp a companiei, a rezultatelor ei satisfăcând nevoia umană de a avea un țel, o țintă pentru acțiuni și prefigurând viitorul. Ea oferă o largă perspectivă care poate depinde de mediul economic unde evoluează, de ritmul de evoluție, dar și de misiunea companiei.

Obiectivele redau scopurile care sprijină misiunea și asigură atingerea viziunii, cuantificate în cel puțin unul din elementele: timp, investiții, calitate. De obicei o companie are un obiectiv general, care este o perspectivă a misiunii într-un interval de 3-5 ani, o concretizare a viziunii prin care se au în vedere orizonturi privind ansamblul activităților companiei sau componentele majore ale acesteia. Obiectivul general poate fi îndeplinit prin realizarea unor obiective secundare care formează un sistem fiind relaționate între ele ținând cont de cerințele tehnologice și de resursele restrictive: financiare, de timp și umane. Pentru realizarea concretă a obiectivelor este necesar ca ele să fie corect înțelese de către toți executanții și să se creeze motivații intrinseci, întrucât se știe că dacă acționează numai motivațiile extrinseci persistă interesul pentru succes doar pentru perioade scurte.

Modalitățile de realizare a obiectivelor fac referire la abordările majore, cu implicații asupra conținutului ansamblului activităților companiei sau la componentele majore din cadrul acesteia, pe baza cărora se stabilește posibilitatea îndeplinirii raționale a obiectivelor fixate. Modalități strategice de inovare: diversificarea, specializarea sau combinarea producției, proiectarea și asimilarea unor noi produse/servicii, procedee, pătrunderea pe piețe noi de desfacere, reorganizarea lanțului de distribuție, reprofilarea activităților firmei.

Resursele se înregistrează în cadrul strategiilor globale elaborate sub forma fondurilor de investiții cu precizarea ponderilor resurselor umane și materiale. De asemenea în strategie trebuie indicată și proveniența surselor – proprii, împrumutate sau alocate de stat.

Termenele se referă la data declanșării strategiei, termenele intermediare ce marchează încheierea unor evoluții semnificative în vederea realizării obiectivelor stabilite, desemnând termenul final al implementării strategiei.

Procesul de inovare se naște la joncțiunea dintre pasiune și necesitate fiind acțiunea prioritară

pentru a produce plus valoare într-o afacere prin introducerea pe piață, cu succes, a rezultatului obținut. Se știe că potențialul unui proces de inovare este la fel de evident pe cât este de nesigur succesul.

Peter F. Drucker consideră că ”inovarea este mai degrabă un termen social decât unul tehnic; inovația nu trebuie să fie neapărat tehnică și nu trebuie să fie neapărat un lucru!”

I.3. Sursele inovării

Inovația fie ea tehnică și/sau socială a constituit un remarcabil factor de progres în evoluția umanității. Potrivit lui Peter Drucker, există o clasificare a celor șapte surse ale inovării: primele patru sunt surse interne – vizibile angajaților dintr-o firmă sau dintr-un sector economic, iar celelate trei sunt surse externe și provin din afara firmei/sectorului de activitate.

neprevăzutul – succesul neașteptat, eșecul neprevăzut sau evenimentul neașteptat din exterior;

În cazul succesului neașteptat acesta este rezultatul unei șanse favorabile valorificată ca urmare a unei conduite și acțiuni ce s-a dovedit să fie inspirată și apreciată de consumatori, pe când eșecul neprevăzut este o ocazie ratată și care afectează mai puternic, dar care poate constitui punctul de plecare spre un succes viitor. ”Eșecul trebuie considerat un simptom al ocaziei de inovație și trebuie tratat cu seriozitate” spune Drucker.

Evenimentul neașteptat din exterior poate fi o ocazie de a aplica experiența existentă într-un nou context, care nu schimbă, însă, natura afacerilor. Este posibil ca neprevăzutul din exterior să reprezinte inovația care oferă cea mai bună oportunitate și cel mai mic risc.

incongruența – dintre realitate așa cum este de fapt și realitatea așa cum se pretinde că este, sau așa cum ar trebui să fie;

Ca și neprevăzutul, fie că este succes sau eșec, incongruența este un simptom al schimbării care s-a produs deja sau care se poate produce. Ca și schimbările care stau la baza neprevăzutului, cele care stau la baza incongruenței sunt schimbări în cadrul unei industrii, unei piețe, unui proces. Astfel că, incongruența este vizibilă tuturor celor din interior sau din apropierea industriei, pieței sau procesului pentru că se desfășoară sub ochii lor.

inovația bazată pe necesitatea procesului (care poate fi depășit, demodat, ineficient);

Necesitatea ca sursă de inovație și ca ocazie inovatoare majoră nu pornește de la un eveniment intern sau extern, ci de la munca ce trebuie efectuată concentrându-se mai mult asupra sarcinii, decât asupra situației, perfecționează o metodă, înlocuiește o legătură slăbită, reproiectează un proces ținând cont de ultimele informații științifice. Uneori necesitatea face posibil un proces prin furnizarea ”legăturii care lipsește”.

schimbările din structura industriei sau din structura pieței – sunt surprinzătoare și pot creea dezechilibre pentru că iau pe toată lumea pe nepregătite;

Structura industriei și a pieței poate dura uneori ani de zile și părând complet stabilă, iar alteori este fragilă putându-se dezintegra chiar foarte repede.

demografice (schimbări în structura populației);

Dintre toate schimbările externe, demografia are următoarele atribute: mărime, structură, vârstă, ocupație, statut educațional și venit fiind cea mai clară și având consecințele cel mai ușor previzibile.

schimbări în receptivitate, dispoziție și înțelegere;

Această sursă creează ocazii de inovație în afaceri, educație, sănătate, sport, etc.

cunoștințe noi, atât științifice cât și neștiințifice.

Inovația bazată pe cunoștințe noi diferă de celelalte inovații prin: timpul necesar dezvoltării, rata eșecurilor, previzibilitate și provocările pe care le lansează antreprenorului. Ea este temperamentală, capricioasă și greu de condus.

I.4. Tipuri de inovare

După cum afirma Peter Drucker (în Inovația și sistemul antreprenorial – practică și principii, 1993, pag. 27-31), unele îmbunătățiri sau soluțiile noi conduc în urma implementării la apariția unor inovații care pot fi clasificate în funcție de:

gradul de noutate: inovații radicale și inovații de rutină;

conținut: inovații de produs, de proces și sociale.

Inovațiile de produs se referă la produse noi sau semnificativ îmbunătățite prin care se doreș-

te cucerirea unor piețe-țintă.

Inovațiile de proces reprezintă activitățile de cercetare, proiectare, producție și distribuție prin tehnici și metode inedite de îmbunătățire a diverselor servicii (de producție, comerciale). În cazul inovațiilor de proces au fost identificate următoarele efecte principale:

productivitatea factorilor de producție și producția în sine au crescut considerabil și costurile au scăzut ceea ce a condus la creșterea calității produselor și la flexibilitatea prețurilor;

dotările și echipamentele au fost modernizate, precum și îmbunătățirea metodelor de lucru ale firmei;

au avut loc schimbări radicale, care atunci când s-au produs determină transformarea tehnologiilor de fabricare și realizare a unor produse noi.

Atât inovațiile de produs cât și cele de proces presupun trei forme distincte:

Inovația prin acumulare sau sporire face referire la crearea unui produs cu performanțe îmbunătățite pentru a răspunde mai eficient nevoilor consumatorului, care nu trebuie să deprindă un nou comportament de consum, ci doar să se adapteze.

Inovația sintetică se realizează prin combinarea creativă a ideilor sau tehnologiilor moderne existente. Această inovație este continuă și dinamică având ca rezultat produse care pot modifica comportamentul obișnuit de consum și întrerupe rutina consumatorului.

Inovația discontinuă presupune realizarea unui produs absolut nou, produs ce reprezintă un salt calitativ față de restul produselor existente pe piață. Această inovație pretinde obiceiuri noi de consum din partea consumatorilor, ceea ce presupune parcurgerea unui proces de învățare.

Inovațiile sociale sunt asociate schimbărilor privind interacțiunea și comunicarea între oamenii care aparțin aceleiași organizații.

Inovațiile de rutină sunt îmbunătățiri incrementale ori extensii ale produselor existente, proceselor sau structurilor sociale.

I.5. Principiile inovației

Inovația care rezultă din analiză, sistem și muncă perseverentă este ceea ce reprezintă practica inovației și trebuie prezentată, pentru că ea acoperă cam 90% din inovațiile eficiente. Cel care acționează în domeniul inovației este eficient numai dacă se integrează disciplinei și o domină. În cartea sa (Inovația și sistemul antreprenorial, 1993, pag. 93-94), Peter Drucker recomandă adoptarea următoarelor principii ce pot fi linii directoare de acțiune și pot conferi firmei un avantaj strategic:

Pentru început este necesară analiza și studierea sistematică a ocaziilor, a surselor ocaziilor inovatoare;

În etapa următoare se analizează oportunitățile pentru a vedea dacă oamenii prezintă interes în utilizarea informației;

Inovația trebuie să fie simplă și concentrată asupra unei probleme, toate inovațiile eficace sunt foarte simple;

Inovațiile eficiente pornesc mai încet deoarece se adresează unei piețe limitate, apoi urmează să se facă ajustările fine pe măsură ce piața crește pentru păstrarea în competiție;

Inovațiile țintesc spre supremație, iar în cazul în care nu va reuși să se impună ar putea crea o ocazie pentru concurenți.

Orice afacere de succes își datorează dezvoltarea și succesul faptului că cei care inovează au înțeles și au păstrat în mintea lor următoarele elemente:

Segmentul de piață pe care îl servește firma (răspunsul la întrebarea: ”Cine sunt clienții noștrii?”)

Serviciile pe care le oferă sub forma caracteristicilor, avantajelor, beneficiilor (răspunsul la întrebarea ”De ce ar cumpăra cineva produsele noastre?”)

Tipul de consumatori pe care îi deservește (”Cum sunt, ce fac și ce vor clienții noștri?”)

Mecanismul prin care se reușește obținerea de profit (”Cum putem fi mai buni, mai compleți, mai rapizi, mai ieftini, mai prompți, să oferim noutate în tot ceea ce facem?”)

Managementul inovației poate constitui una dintre strategiile de succes ale unei organizații și este văzut ca proces de creare a unei culturi organizaționale în care comportamentul inovativ să fie încurajat și răsplătit.

”Cultura organizațională reprezintă un sistem de sensuri împărtășite, de modele, de valori, simboluri, mituri și practici care au evoluat de-a lungul timpului.” Dacă ne referim la firmele mici, toate acestea sunt preponderent transmise pe cale orală, prin implicarea directă a celor care au creat firma, a fondatorilor-întreprinzători. Gândirea, atitudinea și modul lor de a acționa se face vizibilă prin prezența, exemplul și implicarea în munca de zi cu zi.

Cele mai importante elemente ce contribuie la crearea unei culturi antreprenoriale creative sunt: alimentarea pasiunii, recunoașterea contribuției, premierea ideilor, răsplătirea curajului, trecerea rapidă peste eșecuri, discuțiile în grupuri mici, promovarea diversității.

Unele studii au arătat că companiile performante s-ar distinge de cele mai puțin performante prin mai multe caracteristici dar una este esențială prin dominarea, coerența, distinctivitatea culturii ce o relevă, cultura ce ia forma miturilor, legendelor, povestirilor, stereotipurilor de comportare, raportare, apreciere, trăire, muncă sau relaționare, toate generate de un set coerent și consistent de valori.

Cultura organizației centrată pe inovare poate fi modelată prin conducere – lidership mai degrabă decât prin intermediul managementului ce se apropie de administrare.

I.6.Managementul inovării

Inovatorii de succes, independent de motivația care-i animă – venituri, curiozitate, dorință de faimă și recunoaștere etc. – sunt preocupați de ideea de a avea o contribuție care să genereze o nouă valoare.

Pornind de la premisa că numai schimbarea oferă ceva nou și deosebit, încă din ultimele două decenii ale secolului al XX-lea, ei au început să caute în mod organizat inovarea și să analizeze sistematic oportunitățile pe care schimbările din mediul de afaceri le-ar putea oferi inovării tehnice, comerciale sau sociale.

Peter Drucker, autor recunoscut în domeniul inovării, cere „o dedicare practică, sistematică a inovării”. El consideră că inovarea „este posibilă numai dacă sunt urmărite oportunitățile favorabile”. Sursele inovării le vede nu atât în „o sclipire de geniu”, care nu ar trebui însă neglijată, ci mai mult într-o „căutare conștientă, cu țintă a oportunităților de inovare”, care pot fi găsite în puține situații.

Inovarea pare a fi un factor de succes în aproape toate sectoarele unei organizații și în etapele ciclului de viață al produsului/procesului (cercetare, dezvoltare, fabricare, distribuire și marketing, mentenanță, retragerea produsului și eliminarea sau reciclarea acestuia), cât și în domeniul organizațional. Derularea oricărui proces de inovare optim și sistematic necesită ca la nivelul acestei organizații să se definească precum și să se implementeze un management eficient al inovării.

Managementul inovării este o componentă a managementului general al organizației care prin politica și strategia sa determină gestionarea unui proces de inovare. Organizația trebuie să evalueze periodic mediul extern și intern, atât cel actual cât și cel în perspectivă. În analizarea mediului extern se recomandă ca organizația să ia în considerare:

aspectele referitoare la piață,

legislația,

reglementările specifice domeniului inovării, inclusiv cele din domeniul dreptului proprietății intelectuale,

aspectele economico-sociale și aspectele tehnice precum și anumite standarde,

stadiul tehnicii actuale și de dezvoltare a științei etc.

Organizația trebuie să analizeze periodic capabilitățile prezente și viitoare referitoare la inovare, având în vedere următoarele aspecte:

practicile existente în domeniul managementului inovării,

competențele și cunoașterea în cultura inovării și cultura organizațională,

performanțele în funcționare ale echipamentelor și posibilitatea de investiții din surse interne și/sau externe referitoare la inovare,

colaborări externe,

modele de afaceri,

îmbunătățiri de produse din considerente ecologice, economice și etice.

Ca orice altă activitate managerială, procesul de inovare trebuie să fie planificat, implementat, monitorizat și controlat. Procesul de inovare este specific fiecărei organizații și poate fi diferit în funcție de tipul, dimensiunea și gradul de dezvoltare a acesteia. Activitățile atribuite procesului de inovare trebuie să fie determinate, adaptate la dimensiunea, structura și caracteristicile specifice organizației.

Fiecare etapă și fază a procesului de inovare, la orice nivel de desfășurare, trebuie gestionată ca un sistem. În concordanță cu politica, strategia, viziunea și obiectivele inovării, procesul de inovare presupune următoarele etape:

managementul ideilor, presupune generarea, identificarea și colectarea, evaluarea și selectarea ideilor;

dezvoltarea proiectului de inovare, presupune existența unui plan detaliat cu obiective, acțiuni, măsuri și rezultate clare care sunt urmărite pe parcursul desfășurării proiectului de inovare;

protecția și exploatarea rezultatelor, presupune utilizarea celor mai bune modalități de protecție a proprietății intelectuale;

lansarea pe piață, presupune evaluarea situației proprietății intelectuale, un plan de dezvoltare și de vânzare, un plan de producție, clienți, feedbackul de la utilizatori, etc.

Performanța afacerii dezvoltată prin inovare se concretizează prin crearea de valoare care se reflectă în următoarele rezultate: rata de creștere a veniturilor, rata de creștere a profitului operațional, rata rentabilității economice, rata de rotație a stocurilor, rata de creștere a numărului de angajați, consolidarea poziției pe piața concurențială.

I.7. Managementul inovării în turism

În prezent turismul reprezintă un domeniu distinct de activitate, o componentă de maximă importanță a vieții economico – sociale și care evoluează în mod constant sub influența modificărilor survenite în civilizația contemporană.

Creșterea performanțelor individuale și colective necesare unor răspunsuri adecvate la provocările viitorului, sunt strâns legate și de calitatea mediului în care omul, firmele de turism își desfășoară activitatea. Toți dorim un mediu curat, prietenos, ospitalier care să ne aducă un plus la calitatea vieții, atribute pe care natura ni le oferă gratuit, însă oamenii, au acordat până în prezent prea puțină considerație acestor valori și progresiv au ajuns într-o stare de „conflict” cu natura.

Turismul contemporan reprezintă în prezent o “industrie” care se extinde rapid sub influența: creșterii bunăstării populației, schimbărilor demografice, timpului suplimentar alocat călătoriilor, mobilității crescânde a populației, dezvoltării mijloacelor de transport etc. Instruirea și pregătirea întreprinzătorilor din turism trebuie să se axeze pe modalitățile de dezvoltare a turismului în general: forme de cazare urbană și rurală, publicitate și promovare, programe și tehnici de elaborare a programelor turistice, reguli de comportament, alimentație și igienă alimentară, valorificarea artei populare și a tradițiilor locale, legislația în turism și în domeniul seviciilor.

În economia de piață, menținerea competitivității cere o continuă creativitate și inovativitate pentru dezvoltarea unor noi produse și servicii, mai sofisticate, mai rafinate, mai individualizat nuanțate. Activitățile inovative nu se desfășoară sub forma unor campanii și nici un manager nu dispune de un suport consistent pentru a putea planifica termene certe de concepere a unei inovații, după cum nu poate prevedea sau aștepta nici recuperarea imediată a eforturilor investiționale de energie, de bani și timp pentru experimentarea și lansarea în circuitul turistic a noilor produse și servicii.

În general, pentru instituțiile din domeniul serviciilor este mai greu să inoveze. Una din cauzele acestei rigidități la schimbare și inovare este datorită faptului că turistul are o mai mare încredere și apelează consecvent la produsele ale căror succes este încredințat de rezultatele obținute pe parcursul anilor.

O altă problemă este cea a clienților noștri. O companie de servicii turistice ar trebui să satisfacă pe toată lumea, astfel încât să poată elimina pe oricine. Acesta este motivul pentru a lăsa loc pentru inovare, iar firmele de turism ar trebui să-și definească clar prioritățile, de a urmări mai mult obiectivele și mai puțin programele temporare. Deci, fiecare organizație ar trebui să-și dezvolte propriul sistem pentru căutarea inovării în turism și să accepte schimbarea ca pe o oportunitate, nu ca pe o amenințare. Fără îndoială în ultimii ani s-a schimbat mult mentalitatea managerului în general și a celui din turism, în special. O schimbare pozitivă, rezistență la o concurență acerbă, flexibilitate și inovare sunt stări de fapt ce reprezintă modul de existență al unui manager inovativ din orice domeniu, dar cu precădere din turism.

Managerii moderni au nevoie de abilități de a analiza piața ca întreg, pentru a identifica relațiile interne existente în cadrul companiei, să integreze propria organizație în sectorul de activitate, în societate și în lume. Aceste competențe se bazează pe inteligența socială și capacitatea analitică. Inteligența socială nu trebuie neapărat asociată cu orientarea. Înțelegerea inteligenței sociale stă în principiul: darul de a simți și înțelege sentimentele altor oameni corect; capacitatea de a te pune în locul altora; capacitatea de a intui ce este în măsură să facă o altă persoană; de a vedea cum reacționează în funcție de o situație specifică; talentul de a crea atmosfera care să conducă la situația dată, prin mijloace de comunicare.

Inovarea va duce la depășirea mai ușoară a momentelor de criză, la o punere în aplicare mai rapidă a modificărilor de orice fel și, astfel, va face posibilă reducerea la minim a riscului. Managerii inovativi nu trebuie să inventeze numai măsuri inovative bune, soluții, produse sau servicii, aceștia ar trebui să ofere siguranță grupului pe care îl conduc, compania in sine, pentru a ajuta la tolerarea stării de incertitudine din cauza schimbării, oferind exonerarea de la vechile soluții considerate sigure. Este necesar pentru a facilita învățarea, acceptarea și testarea de noi soluții de securitate. Această atitudine, împreună cu o campanie bună de marketing este crucială pentru procesul de schimbare.

Managementul strategic în turism trebuie să fie unul sustenabil, să prevadă creșterea produselor ecologice în mod rațional, fără a exercita presiuni asupra resurselor naturale care sunt și ale generațiilor viitoare. Ținta trebuie să fie transformarea firmelor de turism în firme ecologice de turism, unde turistul să se simtă reîntors la natura pură, primitoare, frumoasă și darnică.

Și resursa umană din firma de turism trebuie să aibă o educație ecologică și să ocrotească

mediul. Protecția mediului din aria turistică trebuie făcută în parteneriat cu turiștii, cu mediul, cu comunitatea locală beneficiind de avantaje toate părțile implicate. Turistul nu trebuie să fie un poluator, cum se mai întâmplă astăzi, el trebuie să fie un turist ecologic convins, educat, cu un spirit deosebit pentru natura, care-i oferă o nouă calitate vieții sale.

O companie este un sistem deschis către mediu, iar adaptarea la oportunitățile și/sau constrângerile acestuia constituie o condiție esențială pentru supraviețuirea sau competitivitatea sa. Acțiunile companiei centrate pe inovare trebuie fundamentate pe o analiză temeinică bazată pe caracteristicile cheie pentru încadrarea în categoria ”organizațiilor inovative” și anume unicitatea, dinamismul și sensibilitatea la influențele mediului. Aceste caracteristici trebuie avute în vedere pentru a obține inovarea.

Prin unicitate credem că orice organizație centrată pe inovare reprezintă o manifestare unică: a cunoaște întreaga lume pare mai puțin important în comparație cu faptul de a cunoaște misterul interior al acestei organizații, deoarece ideea de superioritate pălește în fața ideii de unicitate. Dar pentru a obține asta trebuie mai întâi să înțelegi ce se cere de la tine ca organizație. Un exemplu în acest sens poate fi considerat turismul balnear care în ultima vreme suferă de creșterea concurenței din țările emergente datorită vechii imagini a multor destinații. Un număr din ce în ce mai mare de stațiuni balneare sunt pe cale să se repoziționeze pe piață, printr-o strategie de diferențiere a produselor, care le permite astfel să vizeze un segment-țintă mai larg.

În România, turismul balnear este unul dintre tipurile de turism cu potențial, în special deoarece mai mult de 30% dintre izvoarele balneare ale Europei se află pe teritoriul țării noastre. De asemenea aici sunt ”peste 160 de localități și stațiuni balneare care dețin resurse de factori minerali și oferă servicii balneare. De interes național sunt 24 de stațiuni, celelalte având un rol mai redus pe piața turistică internă și europeană.” Datorită faptului că România nu a putut ține pasul cu inovările permanente ale pieței europene, încet s-a îndepărtat de standardele calitative și de diversitate asociate cerințelor distracției, deși deține acest potențial deosebit de valoros.

Turistul de azi își dorește mobilitate, relaxare și locuri pentru distracție. Se presupune că orice destinație de-a lungul existenței sale cunoaște următoarele etape: explorarea, implicarea, dezvoltarea, consolidarea, stagnarea și declinul. De obicei când faza declinului este atinsă, alternativele ar fi reîntinerirea și conversia destinației. În ultimii ani turismul s-a confruntat cu multe schimbări ale cererii, cu modificări ale fluxurilor turistice, cu schimbări ale motivațiilor și așteptărilor turiștilor și cu schimbări în organizarea ofertei. Performanța de piață este condiționată de o mai mare diversificare a ofertei, de personalizarea produselor turistice în ansamblu, dar și pe fiecare din multele sale componente, fiecare aducându-și aportul la o experiență turistică unică. Consumatorii devin mai conștienți de starea lor de sănătate și mult mai sensibili la prețuri, ceea ce va determina schimbări semnificative. De asemenea se află în desfășurare un nou trend al consumatorilor de a se duce într-o destinație turistică în grupuri și de a petrece mai mult timp acolo utilizând toate facilitățile oferite pentru a ridica nivelul calitativ al experienței.

Dinamismul este redat prin schimbările ce survin cu rapiditate în orice domeniu. Din această perspectivă inovarea poate fi o nouă provocare ce vizează nu simpla supraviețuire, ci efectiv prosperitatea în condițiile unei noi realități. Drept urmare pentru fiecare organizație, se impune o reacție nouă, o deprindere nouă de a acționa, dinamism.

Acest dinamism poate fi determinat de: dinamicile preexistente, deprinderea de a căuta opțiuni, încercările repetate de a exersa opțiunile, replicarea acțiunilor inovative
(obținerea unor avantaje competitive depinde în mod esențial de capacitatea organizațiilor implicate de a coopta alți actori care să colaboreze pentru realizarea planurilor lor). Gândirea inovativă, ca rezultat al armonizării gândirii inteligente cu gândirea creatoare, operează în timp, fiind un proces de raționare care poate genera soluții noi și construi mecanisme de implementare a acestora.

Sensibilitatea la influențele mediului se referă la faptul că noua concurență nu este numai între ceea ce firmele oferă prin intermediul produselor lor, ci între ceea ce ele adaugă produselor lor la ieșirea din organizație sub forma relațiilor publice, a reclamei, consilierii clientului și altor lucruri pe care consumatorii le apreciază. Ca urmare a faptului că am intrat într-o nouă lume – ”o eră a relației” organizația fiind centrată pe inovare observăm extinderea orientării spre client specifică acestei ere, ceea ce reprezintă un pas mai departe prin concentrarea pe stabilirea și menținerea relațiilor atât cu clienții, cât și cu furnizorii. Conceptul de schimb între cumpărător și vânzător a fost înlocuit cu cel de relație, care adaugă valoare în economia creativă. Clientul a devenit complex, pretențios, dar și foarte ușor influențabil de comentariile on-line.

Pentru turismul rural prezintă importanță site-urile care oferă cele mai bune informații celor care navighează pe internet, cele care corespund cel mai bine cerințelor posibililor turiști. Înțelegerea vizibilității online a turismului rural este foarte importantă pentru companiile care vând produse turistice posibililor turiști. Această înțelegere poate îmbunătăți oferta acestora clienților existenți, precum și îmbunătățirea vânzărilor pentru noi clienți. Pentru diferitele localități din zonele rurale este important să se știe care este adevărata lor vizibilitate online pentru a putea face comparație cu alte localități. Prin acest fapt ele putând să afle locul unde se află și cum ar putea îmbunătăți prezența lor online pentru a ajunge la cât mai mulți clienți.

Internetul se constituie ca variantă viabilă de promovare a turismului în condițiile actuale când toată lumea se grăbește, când totul se află într-o continuă schimbare. O bună vizibilitate online poate fi punctul de plecare pentru practicarea unui turism eficient din punct de vedere economic, dar și social și cultural. Cu cât găsim mai multe informații despre o anumită zonă cu atât este mai probabil ca turistul să aleagă locația respectivă pentru că el are acces la toate datele de care are nevoie pentru a-și planifica călătoria în cele mai bune condiții. Efect contrar îl are lipsa de informații, când turiștii reflectă mai mult în alegerea acestor destinații pentru vacanțele lor. De asemenea este important ca datele puse la dispoziția publicului să fie reale, astfel existând riscul ca la întoarcerea din vacanță a turistului să ne trezim cu o multitudine de recomandări nefavorabile destinației respective.

Conform ultimelor date, România dispune de una dintre cele mai bune infrastructuri de internet din lume fapt ce ne poate facilita o mai bună vizibilitate atât pentru țară cât și pentru atracțiile turistice ale țării printre care și turismul rural. Există un program guvernamental care să facă  posibil accesul la internet a localităților izolate, fapt de asemenea încurajator pentru dezvoltarea turismului rural.

Prin creșterea concurenței pe piață, companiile de turism și organizațiile au constatat că îmbunătățirea calității serviciilor și satisfacția vizitatorilor sunt factori cheie în creșterea cotei de piață. Cu toate acestea, nu este clar la aceste întreprinderi și organizații care dintre cei doi factori este mijloc pentru atingerea unui scop, sau, mai mult decât atât dacă aceștia sunt separați sau nu.

Potrivit lui Peter Drucker, inovarea ar trebui văzută și implementată ca o oportunitate care se materializează sub forma unui produs sau serviciu nou ori diferit. Mai mult decât atât, inovarea poate fi o idee, o practică, un proces sau un produs care transformă o idee propusă drept soluție într-o aplicație ce este percepută ca nouă de către un individ.

Cu toate că la prima vedere avem tendința să spunem că inovarea are loc doar în sectorul producției de bunuri, dacă le privim în profunzime, constatăm că ele sunt universal valabile, putând fi aplicate în toate sectoarele economiei și, deopotrivă, în sectorul terțiar, în care găsim și serviciile turistice. Totuși, trebuie să conștientizăm că ceea ce diferențiază inovarea în turism de cea din sfera producției este reprezentat de diferențele care există în produsele finite.

Dacă în urma procesului de producție al unui produs avem de-a face cu un bun material, palpabil și stocabil, în urma procesului de producție a unui serviciu, lucrurile stau diferit întrucât serviciul este imaterial, intangibil și perisabil sau nestocabil. Pe lângă aceste aspecte care diferențiază produsele de servicii, există o caracteristică aparte a serviciilor, și anume inseparabilitatea sau simultaneitatea producției și consumului. Această caracteristică face ca în procesul de inovare a serviciilor să poată fi implicat și clientul, ceea ce duce la îndeplinirea cât mai rapidă și mai aproape de realitate a dorințelor acestuia, și totodată la îmbunătățirea produselor sau serviciilor oferite de unitatea prestatoare.

Inovarea de proces în domeniul turismului este mult mai frecvent întâlnită și a început să apară odată cu dezvoltarea programelor informatice utilizate în domeniu. Utilizarea în marea majoritate a hotelurilor a programelor informatice pentru activitatea de recepție, sistemele de rezervări online – folosite de hoteluri, companii de transport aerian și rutier – reprezintă doar câteva dintre exemplele de inovare de proces.

Inovarea în management, în viziunea lui Gary Hamel, este reprezentată ”de orice practică de natură să modifice substanțial modul în care se desfășoară activitatea de management sau care schimbă într-un grad semnificativ practicile standard ale companiei”, astfel încât aceste schimbări să ducă la atingerea obiectivelor acesteia.

O altă ipoteză demnă de luat în considerare privind inovarea în management constă în elaborarea unor noi profiluri ale posturilor, stabilirea unor noi sisteme ierarhice, care deseori vin să sprijine noile produse sau servicii. Acest tip de inovare poate apărea prin empowerment, prin implicarea angajaților în luarea deciziilor, consultarea acestora sau oferirea unor posibilități de a participa la training-uri.

Inovarea logistică include o reasamblare a legăturilor comerciale externe, care poate afecta poziția întreprinderii în lanțul valorilor. În turism, astfel de inovații vizează apariția unor schimbări în lanțul de distribuție, în canalele de distribuție sau apariția marketingul prin intermediul internetului.

Inovarea instituțională nu ține de întreprinderea turistică în sine, ci se referă la o nouă structură organizațională sau un nou cadrul legislativ care reorientează și îmbunătățește în mod eficient afacerea. Inovațiile din industria ospitalității sunt, în mare parte, intangibile prin natura lor. În consecință sunt dificil de monitorizat și evaluat ca frecvență, timp de execuție (eficiență) și contribuție în satisfacerea consumatorului și obținerea profitului (eficacitate). Avem motive să credem că această industrie are nevoie de o mai bună înțelegere a factorilor care duc la performanța inovațiilor.

Măsurarea succesului inovațiilor în ospitalitate se realizează prin evaluarea a noi servicii și produse, evaluare care este în mod frecvent bazată pe măsurarea financiară a performanței, ca de exemplu indicatori legați de venit și profit, precum volumul vânzărilor sau cota de piață.

Managerii susțin că unul dintre aspectele cele mai sensibile în dezvoltarea noilor servicii în sectorul ospitalității este cel referitor la angajați. Adevărate barometre în evaluarea gradului de satisfacere a consumatorului, ei nu reprezintă elemente exclusiv pasive. Venind în contact direct cu clienții, ei pot deveni la rându-le surse de idei în inovare și chiar propune inovații de întâmpinare a unor potențiale noi dorințe din partea consumatorilor de servicii.

Studiile efectuate până în prezent au evidențiat alte beneficii indirecte ale inovațiilor, cum ar fi îmbunătățirea imaginii, o mai bună fidelizare a clienților, dar și abilitatea de a atrage clienți noi. În ultimul timp, în turism, s-a pus din ce în ce mai mult accent pe comportamentul inovativ al organizațiilor.

Sub presiunea cerințelor pieței și provocărilor concurenței, de-a lungul timpului s-au dezvoltat mai multe modele de inovare, unul dintre acestea, cel mai cunoscut și mai des folosit în turism, fiind modelul Abernathy-Clark. Bazat pe ideea schumpeteriană de „distrugere creativă”, modelul Abernathy-Clark clasifică inovațiile în două dimensiuni: intensitatea obsolescenței cunoștințelor subsecvente unei inovații și intensitatea schimbărilor angajamentelor industriale stimulate de inovații. Aplicarea modelului în industria turistică îi este atribuită lui Anne-Mette Hjalager.

În modelul elaborat de către Abernathy și Clark și adaptat pentru domeniul turismului de către Anne-Mette Hjalager, sunt ilustrate patru tipuri de inovații: obișnuite, de nișă, revoluționare și arhitecturale. Uneori vechile calificări și idei trebuie să fie înlocuite, alteori dezvoltarea structurilor deja existente este suficientă. Din modelul Abernathy-Clark reiese că inovațiile cel mai puțin radicale sunt cele obișnuite. Impactul acestora pe o perioadă mai mare de timp poate fi totuși considerabil. „Inovațiile obișnuite sau incrementale sunt realizate prin competențele și relațiile existente, în unele exemple crește productivitatea, este îmbunătățită calitatea sau sunt oferite traininguri angajaților unui hotel.” În timp ce inovațiile de nișă, spre exemplu cooperarea cu un tour-operator, susțin noi forme de cooperare și nu pun accent pe competențe, inovațiile arhitecturale introduc noi structuri și redefinesc relațiile cu consumatorii și cu piețele existente. Pornind de la acest model de inovare, fiecare firmă din domeniul turismului își poate adapta serviciile oferite, alegând sau combinând tipurile de inovare din model.

În aceste condiții, se impun noi metode și modele de management eficient bazat pe inovație. Inovația necesită concentrarea asupra cererii de pe piață pentru cuantificare, eficiență, controlul produselor și serviciilor furnizate. Astfel, inovarea se bazează atât pe creier cât și pe posibilitățile virtuale de reprezentare a produselor viitoare. În aceste coordonate se vorbește din ce în ce mai des despre înlocuirea "organizației" mecanice cu organizația "vizionară". Multe modele economice și procese mecanice sunt înlocuite de formele materializării gândirii moderne de management.

I.8.Practica inovării în turism

Inovarea în servicii necesită o ierarhizare a activităților și o abordare sectorială pentru că nu toate domeniile necesită cercetare, dar cu siguranță o majoritate covârșitoare necesită investiții în inovare. Inovarea în domeniul turismului aduce idei noi pentru îmbunătățirea, completarea sau înlocuirea serviciilor și produselor pe piață. Deși cuprinde întregul lanț valoric al turismului, inovarea nu înseamnă numai adaptarea industriei turismului pentru modificarea modelelor de turism cu noi strategii de marketing, dar și promovarea de servicii, produse și procese noi și inovatoare. Inovarea în turism trebuie să fie văzută ca un proces permanent, la nivel mondial și dinamic.

Cu toate că realizarea unei inovații în turism necesită un interval mai lung de timp și implică riscuri mai mari întrucât este foarte expusă la imitare, există întreprinderi turistice care sunt dispuse să își asume aceste riscuri și să depășească limitele inventivității. Dezvoltarea infrastructurii a jucat un rol important în turism. Construirea rețelelor de căi ferate și a rețelelor de drumuri, precum și includerea automobilului și a avionului printre mijloacele de deplasare au revoluționat turismul.

Apariția, în anul 1841, a primului birou de voiaj înființat de Thomas Cook, având drept scop organizarea călătoriilor, poate fi considerată o inovare radicală în domeniul turismului. Aceasta a dus la dezvoltarea turismului, având un impact major pe plan internațional în mai puțin de 15 ani de la lansarea ideii. Inovația lui Cook a avut, ceea ce Peter Drucker numește, succes neașteptat. Exploatarea succesului neașteptat a dus la apariția și dezvoltarea călătoriilor organizate, care în zilele noastre par ceva firesc. Această descoperire a dus la diversificarea formelor de turism și la apariția unor noi unități de cazare, a căror diversitate a determinat necesitatea clasificării lor.

În zilele noastre, dinamica crescută din domeniul informațional a dus la implementarea, în sectorul turistic, a unor sisteme informatice care pot fi considerate, pentru turism, inovații radicale și totodată inovații de proces.

Marile lanțuri hoteliere vin cu idei și concepte menite să le aducă avantajul competitiv. Spre exemplu, lanțul hotelier Ritz-Carlton, proprietate a Four Seasons, a identificat o nevoie de asistență tehnologică a consumatorului, iar pentru a întâmpina această nevoie, a fost creat postul de „compçierge”, pentru a oferi soluții clienților care se loveau de probleme informatice. Succesul acestei practici a dus la implementarea ei și în alte hoteluri ale Four Seasons, costurile reduse dovedindu-se în scurt timp invers proporționale nivelului de satisfacere a consumatorului cu atât mai mult cu cât angajații „compçierge” fac acum parte din staff-ul hotelului.

Un alt exemplu în domeniul inovării în turism îl reprezintă Marriott International. A fost drept unul dintre campionii celei mai de succes implementări deoarece a reușit să creeze o inițiativă la nivel internațional de dezvoltare a conducerii. Programul a inclus un set de tehnici și măsuri de competență menite să asiste managerii din vârful organizației în identificarea potențialilor lideri și în certificarea aptitudinilor necesare acestora pentru a dezvolta compania în viitor. Această practică a avut inițial menirea să atragă și să dezvolte talente de elită la nivelul organizației. Totodată, Marriott mai oferă și servicii de tipul Select Services, care se adresează în special femeilor de afaceri.

Dacă în cazul lanțului hotelier Ritz-Carlton avem de-a face cu inovarea de produs, în cazul lanțului Marriott International, inovarea cu care ne confruntăm este inovare în management întrucât presupune schimbarea viziunii și a modului de abordare a angajaților – denumiți de compania hotelieră „asociați” – de către conducere. Unele hoteluri preferă să își educe și să își implice clienții în programe de protecție a mediului înconjurător care vizează reciclarea, folosirea în cadrul hotelurilor a surselor de energie alternative sau utilizarea unor materiale reciclate în construcție sau renovare.

Apariția unui hotel de zero stele, în anul 2009 în Teufen, Elveția, este un alt exemplu de inovare în domeniul turismului. Hotelul, a cărui denumire este Null Stern Hotel (Hotel Zero Stele) este construit într-un fost buncăr nuclear, sub pământ, neavând ferestre sau priveliști fascinante. La recepția hotelului există ecrane care surprind ce se întâmplă în afara hotelului, paturile sunt second-hand, iar clienții, primesc la cazare o pereche de dopuri de urechi pentru a mai atenua disconfortul generat de zgomotul puternic al sistemului de ventilație. Cu toate că în prezent hotelul este închis, întrucât proprietarii doresc relocarea acestuia mai aproape de mediul urban, inventarea acestui concept și dezvoltarea lui într-o idee de afacere reprezintă pentru industria turismului o inovație de produs radicală.

Alte produse turistice noi, precum hotelurile de gheață– primul a apărut în anul 1992, în Jukkasjärvi, Suedia – sau camerele de hotel amenajate în vârful copacilor sunt alte exemple de inovare a produselor turistice.

I.9. Inovarea în turismul românesc

Managerii din domeniul turistic trebuie să găsească primii, prin inovare, o haină nouă pentru activitatea lor, în realitatea românească a anilor 2015, deoarece vechile metode și practici de a face turism, nu mai pot răspunde provocărilor la care sunt nevoite astăzi să facă față, capacitățile din turism nu sunt folosite în totalitate din lipsa turiștilor, prețurile sunt prea mari în comparație cu ce se oferă, tehnologii învechite, servire defectoasă, idei puține, inovația aproape lipsește.

În turismul românesc, exploatarea unicității pe plan european a anumitor obiective turistice, precum Delta Dunării sau mănăstirile din nordul Moldovei, și totodată, includerea acestora în circuitele turistice, poate duce la apariția inovațiilor de produs.

Vizitarea unor locuri renumite pentru frumusețea și mai ales bogăția naturii lor, a celor de care se leagă însemnate evenimente istorice, culturale sau sociale, a celor vestite prin operele de artă, cunoașterea oamenilor și a obiceiurilor lor, sunt preocupări umane, care conferă turismului modern tot mai puternice valențe culturale. Mediul rural va oferi în plus și o calitate deosebită a alimentației de tip natural. Turismul rural reprezintă un fenomen caracteristic civilizației actuale, una din componentele majore ale vieții economice și sociale. Prin natura lor, activitățile de turism se prezintă ca fiind situate la interferența altor ramuri.

Până la sfârșitul secolului XX România a fost o destinație turistică importantă pentru zona pieței locale, promovarea produselor turistice cum ar fi: stațiunile de pe litoral, stațiuni de schi, programe culturale și mănăstirile din Moldova și Bucovina. De-a lungul timpului oferta turistică românească s-a schimbat puțin, devenind treptat necompetitivă în raport cu cererea turistică și produsele turistice similare de pe piața internațională. Mai multe structuri turistice sunt învechite, necompetitive, de aceea ultimii 20 de ani au fost caracterizați de un declin continuu a cererii turistice externe pentru România și o cerere constantă a emisiilor de turiști către destinații apropiate cum ar fi Austria, Grecia Turcia, Bulgaria.

Pentru a reintra în competiția internațională din turism este necesară modernizarea, relansarea și dezvoltarea turismului românesc creând produse turistice moderne și competitive pe piața națională, europeană și mondială. Pentru asta este necesar pe lângă modernizarea structurilor turistice existente, crearea unor produse turistice noi, stațiuni, programe atractive și originale care printr-o acțiune susținută de promovare pe piața internațională ar putea direcționa fluxuri importante de turiși spre România. În același timp, este necesar să se dezvolte oferta de petrecere a timpului liber și de animație, parcuri tematice și parcuri acvatice – oferte prezente în țările cu tradiție în turism din lume.

Resursele naturale gratuite pe care ni le oferă natura există în cantități suficiente în România, dar ele trebuiesc valorificate la un nivel superior, care să facă turismul românesc performant, în favoarea firmei de turism, al turistului, al comunității locale și al mediului.Vor supraviețui în perioada următoare doar firmele de turism care își vor baza activitatea pe inovație – o străfulgerare de geniu.

O importanță din ce în ce mai mare se acordă turismului activ practicat în pensiunile turistice, tradiționale considerate a fi pasive, în sensul de liniște, unde lumea vine cu intenția de a sta, de a se odihni. Animația, ce o presupune turismul activ, conduce la: valorificarea bogatului potențial rural; economisirea de investiții pentru crearea de capacități de cazare, alimentație publică și agrement; reducerea la minimum a personalului de servire; descongestionarea zonelor turistice supraaglomerate; îmbunătățirea nivelului de trai în zonele utilizate ca bază materială a turismului; surse suplimentare de venituri pentru populația rurală; înviorarea tradițiilor populare, dorința de perpetuare a unor meșteșuguri tradiționale.

Unii turiști adesea se implică (cu măsură) în aceste activități, mai ales din curiozitate sau pentru a trăi o experiență inedită. Alții preferă divertismentul, distracția, participând la diferite manifestări culturale locale, la sărbători tradiționale, evenimente emoționante și implicit reconfortante pentru turiștii străini sau cei din mediul urban. În oricare zonă se poate realiza un turism activ prin participarea de plăcere la muncile câmpului, la pregătirea meniurilor cu specific local.

Concluzionând, animația reprezintă un proces de creație, nu există o limită la multiplele posibilități de organizare a acesteia în pensiunile turistice. Educarea, pe de o parte, a orientării turiștilor spre nevoia de relaxare activă, prin a-și alege activități ce li se potrivesc, și ofertele, pe de altă parte, de produse complexe de turism activ, create la cererea lor, sunt șansa revigorării turismului rural românesc.

Într-un studiu realizat recent în sfera inovării în turismul românesc pe piața hotelieră timișoreană care a vizat analizarea climatului pentru inovare ca indicator al capacității hotelurilor de a deveni inovative , rezultatele obținute arată o tendință scăzută a hotelierilor de a se orienta către inovare. Studiul a constat în aplicarea unor chestionare angajaților din hoteluri; au fost incluse în studiu 15 hoteluri, fiind chestionați 168 de angajați. Au fost vizate două mari direcții de cercetare în ceea ce privește inovarea: orientarea muncii angajaților spre inovare și consultarea angajaților în vederea identificării problemelor.

În urma analizării răspunsurilor angajaților, s-a ajuns la concluzia că munca angajaților este bazată pe sarcini de rutină și mai puțin pe creativitate și inovare, iar munca în echipă nu este încurajată, angajații având sarcini bine individualizate. Referitor la consultarea angajaților, managerii nu obișnuiesc să îi consulte în luarea deciziilor care vizează îmbunătățirea produselor și nici nu organizează întâlniri periodice cu privire la acest lucru.

Inovarea în cadrul firmelor care activează în sectorul serviciilor turistice nu este un proces organizat și prestabilit, nu are etape precise, deseori mizând pe spontaneitatea cu care ideile dezvoltate în firmă întâlnesc nevoile reale ale clienților. Din definițiile inovării reiese un element comun: anume schimbarea. Schimbarea sau mai exact nevoia de schimbare sunt cele care conduc la apariția inovațiilor și la lansarea pe piață de produse sau servicii noi. Totodată, un factor la fel de important care contribuie la apariția inovațiilor în domeniul turismului este reprezentat de nevoile clienților. Dorința companiilor turistice de se ridica la nivelul exigențelor clienților duce, pe de o parte la dezvoltarea produselor și serviciilor oferite, precum și la posibilitatea de a câștiga avantajul competitiv. Obținerea avantajului competitiv contribuie la creșterea profitului companiei și implicit la dezvoltarea acesteia.

Deși, în opinia unor specialiști, inovarea în turism este mai dificil de realizat și de cuantificat, practicile de inovare utilizate în hotelurile prezentate au ajutat companiile să se dezvolte și au contribuit la creșterea competitivității acestora. Dacă ei conduc la același rezultat, atunci managerii de turism trebuie să se concentreze ori pe îmbunătățirea satisfacției vizitatorilor, sau pe calitatea serviciilor. Dacă acestea sunt două tipuri diferite, atunci afacerile cu turism și organizațiile trebuie să înțeleagă relațiile dintre acestea, deoarece, având în vedere resursele limitate, unele organizații de turism ar putea fi incapabile să investească în îmbunătățirea ambilor factori.

Cu o înțelegere clară a relației dintre cele două, afacerile turistice și organizațiile vor ști care dintre acești factori influențează cele mai bune intenții comportamentale ale vizitatorilor. Importanța inovării a fost mult timp subestimată în sectorul serviciilor .

În contrast cu inovațiile radicale, vitale pentru creșterea economică din sectoarele de producție, inovația în domeniul turismului a fost pe plan secundar cu resurse reduse, și pentru acest motiv a fost exclusă din sfera de interes și de acțiune a Guvernului. Este important de reținut că importanța acestuia s-a schimbat odată cu apariția de noi informații și tehnologii de comunicare, care au fost influente în domeniul turismului.

Firmele de turism, operează într-un mediu de afaceri unde inovația este importantă pentru supraviețuirea lor. Globalizarea activităților de turism, aplicarea tehnologiilor informaționale în firme de turism, precum și de evoluția cererii și atitudinii în turism, toate creează un sector dinamic în care inovația a devenit de importanță majoră.

În cercetarea turismului, rețelele au devenit o zonă de studiu relativ neglijată și atenția a fost acordată alianței de marketing și rolului de rețele pentru dezvoltare durabilă. Cu toate acestea, această abordare a fost destul de superficială, datorită faptului că firmele de turism sunt interconectate printr-o varietate de relații. În plus, caracteristicile speciale ale turismului sunt reflectate în rețelele sale, care sunt locale și îndepărtate, în același timp.

Provocarea pentru companii este cum să absoarbă tehnologie și produse inovatoare și să optimizeze utilizarea acestora. Cu alte cuvinte, se dovedește a fi într-adevăr o problemă de pregătire internă și capacitatea de absorbție a firmei. Vestea bună este că industria este intensiv informată și, prin urmare, proprietarii de informații și manageri sunt deschiși la soluții posibile cu investițiile IT și, în special atunci când acestea sunt cumulate ca soluții integrate.

Într-un studiu relevant, a fost demonstrat că acele companii turistice care aveau propriile web site-uri într-adevăr și-au crescut veniturile considerabil față de cele care nu aveau. Dar cum companiile de astăzi definesc "succesul" atunci când vine vorba de o implementare sau de o îmbunătățire, noi presupunem că este în mare parte datorită faptului, cât de bine au planificat situațiile neprevăzute, au setat perspective rezonabile și au creat linii de comunicare între utilizatorii de prima linie și oricine altcineva.

Inovație nu înseamnă doar mici îmbunătățiri sau adaptări la cerințele pieței. Inovația face mai ușoară depășirea momentelor de criză, conduce la o punere în aplicare mai rapidă a schimbărilor de orice fel și, astfel, face posibilă reducerea riscului la un nivel minim, orchestrată cu menținerea sistemului.

Este important pentru orice antreprenor să învețe să fie dinamic, receptiv la nou, să știe la ce să acorde atenție, pentru a face observații relevante și cel mai important … să inoveze.

I.10. Noile forme ale turismului

Odată cu boomul mișcării turistice internaționale de după cel de-al doilea război mondial, cercetările moderne de marketing și-au adus un aport sporit la creșterea calității serviciilor turistice, deoarece acestea trebuiau să se raporteze la cerințele clientelei. În momentul în care problematica este privită din punctul de vedere al „activității turistice”, se constată o amplificare progresivă a preocupărilor cercetărilor științifice, cu scopul declarat ca oferta să fie de calitate, la locul, timpul și forma agreată de turiști.

O provocare pentru industria turistică este, deci, să ofere noi produse și servicii care sporesc profitabilitatea de ansamblu și dezvoltarea atractivității și competitivității destinației finale pentru a răspunde cererii turistice în schimbare. Un portofoliu diversificat de produse poate fi o strategie de gestionare a riscurilor pentru destinații sau întreprinderi mari. ”Turismul bazat pe experiență”, turismul durabil și cultural/de patrimoniu sunt câteva dintre strategiile care stau la baza a numeroase produse turistice inovatoare de astăzi.

Turismul bazat pe experiență rezultă din interacțiunea dintre turiști și destinații. Experiența bazată pe turist este compusă din numeroase întâlniri mici, cu o varietate de oameni care lucrează în industria turismului. Creația și producția de experiențe turistice noi poate fi privită ca o inovație importantă. Creșterea gradului de conștientizare a consumatorilor pentru problemele de mediu stimulează întreprinderile de turism să inoveze și să îmbunătățească  performanțele de mediu, atât în interacțiunea turiștilor cu mediul, cât și în performanțele lor proprii de mediu. În acest domeniu, principalele produse în care inovația poate fi găsită pe piață sunt în domenii de nișă, cum ar fi eco-turismul și turismul de aventură.

Turismul cultural este, de asemenea, un sector important și în creștere, atrage vizitatori relativ bogați și educați. Mai multe țări au întreprins o repoziționare a serviciilor lor culturale și sunt în curs de dezvoltare cu scopul de a inova valorizarea culturii, diversificarea turismului la țară și creșterea duratei de ședere, printr-o mai bună promovare de experiențe disponibile și evenimente culturale.

Turismul cultural reprezintă vizitarea muzeelor, obiectivelor religioase, obiectivelor istorice și a tuturor celor care au formă fizică, la care se adaugă artele, meșteșugurile, festivalurile și toate evenimentele culturale, arhitecturale, creative și celor care iau formă intangibilă.

Cultura este un element esențial al potențialului turistic, iar turismul cultural este unul din cele mai vaste și mai dinamice componente ale domeniului turistic. Turismul și cultura au un rol foarte important în procesul creativ putând fi surse de inspirație și motivare ce vin în preîntâmpinarea dorințele consumatorilor. Actualmente în mediul rural românesc se constată creșterea consumului turistic de tip cultural: tradiții, artă populară, gastronomie, istorie etc. Imaginea oricărui punct turistic poate fi asociată cu biserici, mănăstiri, muzee, clădiri, situri arheologice etc.,dar și cu povestea acestuia sau cu atmosfera ce îi este asociată.

În mediul rural cultura include: istorie și tradiții, activități agricole, evenimente culturale (târguri, hore, șezători etc.), gastronomie și produse agricole, activități creative, arhitectură locală, meșteșuguri artizanale.

Din activitățile obișnuite ale vieții rurale locale ce pot constitui o atracție în cadrul turismului rural:

participare la ritualurile vieții satului (munca din gospodării sau lucrările agricole) care atrag foarte mult orășenii sau turiștii străini care nu cunosc ,,adevărata viață la țară”;

participarea la viața spirituală a satului (slujbe religioase, spectacole de muzică populară, nunți, botezuri), cunoscut fiind faptul că tradiția este respectată în continuare cu mare sfințenie;

participarea la sărbătorile de orice natură, incluzându-se aici sărbătorile pastorale;

plimbarea cu sania trasă de cai pe drumurile forestiere existente;

la strângere de fructe de pădure, bureți, plante;

participarea la prepararea și degustarea de produse gastronomice specifice zonei, băuturi și sucuri de fructe, conserve de legume și fructe, etc.

Elementele de cultură sunt mărturii ale evoluției culturii și civilizației unui popor cu o importanță deosebită pentru turism. Fondul cultural-istoric se impune în cadrul patrimoniului turistic al zonelor studiate prin originalitate, diversitate și unicitate pe plan național și mondial.

Turismul creativ este o formă de turism inovativ care poate oferi vizitatorilor oportunitatea de a-și dezvolta propriul potențial creativ printr-o implicare activă, prin frecventarea unor cursuri sau practicarea de activități prin intermediul cărora să poată învăța specificul comunității sau locului. (Richards G., Raymond C., 2000, p. 18).

Relația dintre experiențele creative și destinațiile specifice din mediul rural rezonează mult cu noțiunea de turism educațional prin care turiștii sunt motivați de nevoia de a învăța lucruri noi sau a trăi ceva inedit cum ar fi, obiceiurile specifice locului.

Turismul creativ poate să creeze condițiile implicării turiștilor în activitățile derulate și manifestării cunoștințelor dobândite pentru dezvoltarea propriilor activități ulterioare. Mediul în care turismul creativ se poate manifesta cel mai bine este cel rural și cel periferic unde oportunitățile pentru manifestarea turismului cultural tradițional sunt limitate. Turismul creativ nu semnifică doar turism de relaxare într-un mediu pitoresc pentru o perioadă de timp ci și participarea la activități ce generează noi experiențe.

Turiștii creativi optează să se implice activ în procesul de autodezvoltare care este o etapă importantă în evoluția personală și în transformarea realității prezente. Turismul creativ presupune contactul direct al turiștilor cu populația și activitățile locale.

Turismul creativ în mediul rural românesc apare din următoarele considerente:

procesul de tranziție dinspre societatea post-industrială spre societatea cunoașterii;

politici prioritare coerente de dezvoltare regională precum și a spațiului rural;

regionalizarea ca element al procesului de globalizare.

Turismul cultural și cel creativ s-au dezvoltat pe o piață în plină ascensiune și sunt forme de turism calitativ superioare, iar oferta culturală și creativă este în creștere datorită procesului de dezvoltare națională, regională și globală precum și a creșterii nivelului de acces la informații culturale și turistice mulțumită dezvoltării comunicaționale și tehnologice. Spațiul turistic rural românesc le oferă vizitatorilor panorama satului agricol tradițional, dar și acele elemente tradiționale originale. Originalitatea lor le este conferită de simbolistică (imagine sau simbol caracteristic unei anumite zone/comunități), tematică (figuri istorice sau culturale sau evenimente istorice sau geografice), tradiții autentice îmbrăcate în haina moștenirii culturale.

În turismul rural un investitor poate crea și inova în următoarele moduri:

crearea unor produse sau servicii noi oferite (cazare, alimentație publică, agrement);

utilizarea unor noi metode de management a unităților;

crearea unei pieții noi pentru produsele si serviciile oferite;

În procesul creației, managerul trebuie să gândească retro-activ, mai precis să se pună în pielea clientului să încerce să-și imagineze starea de spirit ce i-a determinat decizia lui să cumpere sau să aleagă, care a fost mobilul acțiunii, etc.

Imaginația și inovarea în asociere cu creativitatea, devin verigi în sistemul de activități tu- ristice pe care le susțin, iar ulterior le asigură continuitatea și câștigurile.

II.1. Pensiunea „Hanu Brătcuței” – inovare în valorificarea resurselor turismului rural

„Averea națiunii este aerul sau apa, solul, pădurile, mineralele, râurile,

lacurile, oceanele, frumusețea peisajelor, habitaturile sălbatice și biodiversita- tea…toate acestea la un loc. Aceasta este întreaga economie. De aici vin activi-tatea economică și slujbele. Aceste sisteme biologice susțin averea lumii.”

Gaylord Nelson

Se știe peste tot în lume faptul că România este o țară cu cele mai frumoase și spectaculoase peisaje, dar preocuparea principală a fiecăruia dintre noi ar trebui să fie valorificarea și conservarea acestor resurse: în special dezvoltarea turismului rural și agroturismului oferind turiștilor o alternativă inedită. Turismul practicat în zone rurale ancorat puternic în tradițiile ancestrale ale poporului român este un fenomen nou redescoperit recent și poate reprezenta una dintre cele mai inovatoare soluții la revigorarea turismului românesc. Dorința pentru drumeții în natură s-a manifestat de mult timp ca un refugiu din stresul urbanizării și al industrializării tot mai mari.

Una dintre cele mai acerbe concurențe care implică toate țările lumii este cea din domeniul turismului în materie de promovare, deoarece atragerea de turiști constituie cea mai oportună afacere la începutul acestui mileniu.

Prin turism în zonele rurale românești se înțelege nu doar turismul la ferme sau agroturismul, ci și un interes special pentru vacanțele petrecute în natură, excursii în zonele rurale precum și turismul rezidențial în care sunt incluse pe lângă serviciile de cazare, evenimente sociale, festivități, recreere în aer liber, producerea și vânzarea de poduse manufacturate și a produselor agricole ecologice.

În acest sens prin prezenta lucrare mi-am propus identificarea celor mai inovative și eficiente strategii de promovare a turismului prin valorificarea resurselor locale cu specific tradițional. Consider că este momentul să ne reîntoarcem la „lada cu zestre a bunicii” pentu a scoate la lumină comori demult uitate: frumosul costum popular, ștergarele și covoarele minuțios lucrate, obiecte sculptate din lemn, oalele din lut lucrate de meșteri populari, șezătorile și horele duminicale, rapsozii populari.

Vedere panoramică-Pensiunea Hanu Brătcuței Intrarea principală – Pensiunea Hanu Brătcuței

Având la dispoziție aceste resurse vom reuși pe deplin ca fiecare turist să se simtă bine venit la pensiunea noastră pe perioada sejurului și bineînțeles să revină aici ori de câte ori are oportunitatea.

Amplasarea pensiunii într-un cadru feeric, precum și peisajele deosebite din împrejurimi care au făcut recunoscută zona Valea Brătcuței întregesc acest tablou care te face să simți că aparții dintotdeuna acestor locuri. Stilul rustic în care a fost construită această pensiune îi conferă o valoare autentică, care ne ajută să facem o călătorie în timp: ne întoarcem în vremurile copilăriei în casele țărănești ale bunicilor. Mesele și scaunele din lemn în stil rustic, trandafirii albi ce împodobesc fiecare masă întregesc decorul. Un pat mare, mobilierul, covorul, toate în armonia desăvârșită a stilului rustic, floarea ce îți zâmbește, toate acestea pot fi oaza ta de relaxare pentru o săptămână și par să-ți amintească de vacanțele petrecute la țară la bunici…

Cameră amenajată în stil rustic Sala de mese – Pensiunea Hanu Brătcuței

Pentru a avea un sejur perfect aici, enumerăm câteva opțiuni pe care poți să le încerci:

Pescuiești pe marginea râului;

Te relaxezi la piscină sau în jacuzzi;

Faci o drumeție în aerul proaspăt al Văii Brătcuței;

Te plimbi cu un ATV;

Excursii auto în împrejurimi;

Drumeții cu căruța/ sania trasă de cai (în funcție de sezon).

Valorificarea turistică a resurselor naturale, culturale și sociale ale spațiului rural, făcută cu respectul mijloacelor de primire a vizitatorilor, cu participarea populației locale, în cadrul

Pensiunea Hanu Brătcuței – Vara Pensiunea Hanu Brătcuței – Iarna

unor programe bine întocmite și desfășurate pe bază de activități integrate și durabile, cu folosirea de produse autohtone și servicii de calitate, contribuie la vitalizarea vieții satelor românești, la protejarea și continuitatea tradițiilor, la perenitatea patrimoniului natural și la o mai mare solidaritate între oameni.

Referitor la frumusețea și bogăția peisajelor din țara noastră, putem afirma că resursele turistice ale României o situează printre țările cele mai dotate din lume din acest punct de vedere, care pot fi valorificate datorită acumulărilor din ultima perioadă în procesul de reformă, ce vizează descentralizarea și privatizarea acestui sector important al economiei.

În ceea ce privește sectorul privat hotelier din județul Bihor în special pensiuni/agropensiuni, acesta a înregistrat o dezvoltare și modernizare fulminantă, astfel, reunind tradiția de mai multe secole a ospitalității cu rigorile unei gestiuni performante, activitatea din Pensiunea ”Hanu Brătcuței” se desfășoară astfel încât să mențină o poziție bună pe piață cât și în fața concurenților prin: prestarea serviciilor către clienții săi la o calitate superioară, obținerea unui raport bun calitate/preț printr-o ofertă cât mai mare și vastă pentru a satisface cele mai rafinate cereri, îmbunătățirea echipamentelor și a confortului.

II.2. Potențialul turismului rural în zona Valea Brătcuței

Cele mai multe studii au arătat că turismul combinat cu resursele rurale ar reprezenta o importantă „unealtă” pentru revitalizarea economiei rurale, și că acestea ar trebui să fie componente esențiale în strategia de dezvoltare a economiei rurale.

Turismul rural presupune o activitate turistică asociată mediului rural, care gestionată într-un mod adecvat asigură perenitatea spațiului rural, dar și convergența intereselor economice și spirituale ale ofertanților și respectiv clientelei. Prin elementele sale specifice ( apropierea de natură, absența aglomerației, existența liniștii, contact personal între gazdă și turist, spiritul de continuitate și stabilitate într-o istorie îndepărtată) turismul rural reprezintă vacanța petrecută în sat precum și petrecerea timpului liber în spațiul rural.

Turismul rural poate fi promovat prin:

frumusețea peisajului și a locurilor;

activități recreative care pot fi desfășurate în cadrul atelierelor tematice;

tradițiile populare locale;

cultura și istoria locală.

Avantajele turismului rural: valorificarea unor spații agricole, precum și a resurselor naturale, patrimoniului cultural, tradițiilor sătești, produselor agricole, se pot realiza schimburi între veniturile din mediul urban și cel rural, se creează direct și indirect locuri de muncă, se îmbunătățește infrastructura. Pot interfera o serie de motive economice, sociale și culturale care susțin dezvoltarea inițiativelor turistice în zonele rurale ca și stimulator al economiei rurale. Acestea reprezintă principale tendințe motivaționale ale cunoașterii activității din turismul rural, în condițiile în care în România există posibilități remarcabile de derulare a acestui tip de turism, argumentate prin prezența resurselor naturale și antropice într-un spațiu rural autentic românesc cu numeroase tradiții etnofolclorice, monumente cultural-istorice, muzee etc.

Agroturismul este o componentă importantă a turismului rural care se referă la activitatea de găzduire și petrecere a timpului în gospodăria țărănească, împreună cu gazdele; oferirea serviciilor de cazare, masă și agreement în cadrul gospodăriei și în strânsă legătură cu aceștia.

Implicațiile agroturismului asupra dezvoltării rurale sunt următoarele:

păstrarea viabilității și stabilității localităților rurale;

alternativă la problemele agriculturii și ale zonei rurale;

îmbunătățirea calității vieții;

dotări de infrastructură.

Devreme ce ruralul românesc și-a dovedit pe deplin potențialul turistic, activitatea a fost asociată cu agroturismul. Pe parcurs, turismul rural a devenit din ce în ce mai complex, a început să se alinieze cerințelor vizitatorilor autohtoni și străini, iar oferta a devenit din ce în ce mai cuprinzătoare. Turiștii care preferă mediul rural sunt motivați de:

evadarea din agitația marilor orașe, chiar și pentru o perioadă scurtă de timp (un week-end);

noi experiențe ce sunt asociate cu activitățile specifice zonelor rurale (călărie, vânătoare, pescuit, agricultură, etc.);

apropierea de natură în forma ei primară;

explorarea/redescoperirea tradițiilor specifice zonei vizitate;

prețuri mai accesibile;

dorința de comunicare și interacțiune cu populația locală;

experimentarea unui stil de viață ancestral;

odihnă și relaxare într-un mediu neerodat de sindromul modernismului și de efectele globalizării.

Comunitățile din mediul rural trebuie să dea o atenție specială din ce în ce mai intensă modului în care se implică în activitățile turistice dacă se dorește conservarea tradițiilor autentice și culturii locale. În țara noastră, multe din regiunile rurale văd în turism oportunitatea singulară pentru o activitate aptă de stimulare a dezvoltării economice, prin oferirea de locuri de muncă și de venituri populației. Zonele rurale se caracterizează printr-o pseudomodernitate ceea ce le conferă posibilitatea de conservare a tradițiilor și a culturii precum și de păstrare a identității locale și naționale. Una dintre provocările cu care se confruntă comunitățile rurale este asigurarea echilibrului dintre modernism și tradiționalism.

Regiunile din mediul rural și așezările mici, resimt de multe ori lipsa unui sistem de management sofisticat, așa cum există la firmele din mediul urban, sau la nivel guvernamental, care include resurse mai puține și probabil altfel de cunoștințe tehnice în cercetare, planificare, marketing si management operațional.

Peisaj hibernal pe Valea Brătcuței

II.3. Resurse naturale și antropice în zona Valea Crișului Repede

Un adevărat remediu contra vieții aglomerate din marile orașe, a zgomotului și factorilor de stres, este satul românesc, cel mai autentic purtător de valori spirituale, care oferă numeroase oportunități de recreere și de cunoaștere a tradițiilor poporului român.

Prin prezentarea spațiului rural din zona Valea Crișului Repede, ne propunem să scoatem în evidență bogăția elementelor naturale și antropice care pot fi atrase în circuitul turistic prin promovarea locurilor, oamenilor, obiceiurilor și tradițiilor locale. Județul Bihor este unul din categoria județelor care au un potențial turistic ridicat, deținând aproximativ 16,8 % din suprafața totală a Munților Apuseni.

Resursele turistice antropice semnifică totalitatea elementelor cu funcție recreativă, create de om. La început, o parte dintre aceste elemente nu aveau valențe turistice, dar pe parcurs datorită vechimii, originalității, dimensiunii și-au câștigat renumele. Resursele turistice antropice care există în zonele montane și premontane din județul Bihor sunt foarte variate și pot fi clasificate astfel:

elemente de etnografie și manifestări tradițional-locale: ocupații și tehnici tradiționale, precum și manifestări folclorice;

monumente istorice și arhitecturale: cetăți, castele, vestigii arheologice, fortificații, biserici;

construcții hidrotehnice cu potențial turistic: baraje și lacuri de acumulare.

Din bogăția elementelor naturale locale amintim Munții Pădurea Craiului, care se constituie printr-o prelungire a Munților Apuseni spre partea de nord-vest, o zonă care este formată din dealuri domoale ( înălțimea maximă 1024m), de platouri carstice ciuruite de doline despărțite de văi adânci, o zonă renumită prin numărul mare de peșteri, izbucuri și ponoare ce constituie atracția principală a acestor meleaguri. Munții Pădurea Craiului sunt delimitați spre nord de Crișul Repede, spre sud-vest de Crișul Negru, iar la est de Valea Iadului ce-i separă de Munții Vlădeasa.

Gradul de atractivitate al Munților Pădurea Craiului este dat de câteva elemente singulare pe teritoriul țării noastre, cele mai semnificative prezente în Valea Crișului Repede (de ex. Peștera Vântului, cea mai lungă din România, Peștera Vad), Peștera Meziad precum și de pitoreștile chei fierăstruite de cursurile de apă (Crișul Repede, Roșia, Meziad, Vida).

Atât elementele cadrului natural cât și cele antropice se reunesc în potențialul turistic al unei zone ce poate fi definit ca totalitatea posibilităților pe care mediul natural și cel social le poate pune la dispoziția activităților turistice care generează fluxuri turistice.

Zonele turistice variază considerabil prin serviciile care pot fi oferite în funcție de localizarea geografică, resursele naturale, profilul economic al zonei, dimensiunea culturală, etc.

Vara, în Ponoară Barajul de la Munteni Panoramă-Secătură

Comuna Bratca este renumită pentru cele mai frumoase peisaje și oameni primitori fiind situată in Nord-Vestul Transilvaniei, pe drumul dintre orașele istorice Cluj și Oradea. Tradițiile și obiceiurile strămoșești bine conservate până în ziua de azi,  împreună cu binecunoscuta ospitalitate ardelenească și  peisajele de o frumusețe rară, oferă vizitatorului privilegiul de a-și  petrece timpul liber într-o călătorie sălbatică și provocatoare. Drumeții și plimbări se pot face pe Valea Brătcuței (14km), spre satul Damiș (drum județean) și spre Lorău. Pe Valea Brătcuței se pot face plimbări până la Izbucul Damișenilor și Cheile Tivadarului, la cătunele situate pe plaiurile domoale ce străjuiesc valea și se poate continua până la coada Lacului Leșu pe la Peștera " La Acre" sau pe la Cabana Leșu.

Plimbări se pot face și la cascadele de pe Valea Boiului precum și în zona izvoarelor Boiului. Pentru a ajunge pe Valea Boiului se urmează drumul recent asfaltat ce se desprinde din centrul comunei Bratca, pe lângă calea ferată până în satul Lorău; din Lorău, imediat după podul peste Criș se desprinde un drum spre dreapta ce intră pe valea Boiului.

Cascada Valea Boiului Vara, la Damiș Vedere autumnală din Daica

Drumul asfaltat ce urcă șerpuind spre satul Damiș (platou carstic) se continuă prin Damiș Poiana și iese prin Valea Sohodolului, de unde se poate ajunge fie la Beiuș, fie la Aleșd pe drumuri asfaltate.

Satul de vacanță „Valea Brătcuței” dispune de un cadru natural atrăgător, fără surse de poluare, accesibilitate, existența unor resurse turistice bogate imposibil a fi valorificate prin desfășurarea unor activități de vacanță cât mai variate: odihnă, plimbări în aer liber, aer nepoluat, înot și sporturi nautice, ciclism, excursii ușoare, ascensiuni, activități culturale sau participarea la acțiuni culturale ce se desfășoară în sat, etc.

II.4. Prezentarea Pensiunii ”Hanu Brătcuței”

Datorită așezării sale în depresiunea formată de confluența Crișului Repede cu afluenții săi, localitatea Bratca este o zonă cu un potențial turistic deosebit, dar insuficient valorificat. Pădurile de foioase și rășinoase din împrejurimi asigură un aer curat, fără praf, puternic ozonat, specific depresiunilor intramontane și neatins de flagelul poluării. Aici verile sunt răcoroase, specifice climatului subalpin, iar iernile sunt geroase și aspre, ideale însă pentru săniuș. Pe dealurile din apropiere se găsesc o mulțime de izvoare, majoritatea fiind potabile. Drumurile sunt ideale pentru practicarea unor sporturi specifice cum ar fi montain-biking-ul, multe din traseele turistice sau porțiuni ale acestora se pretează pentru pasionații acestui sport.

Existența unui curs de apă în imediata apropiere favorizează numeroase posibilități de recreere și petrecere a timpului în aer liber cum ar fi: pescuit, plimbare cu barca.

De asemenea un mare număr de peșteri abundă pe teritoriul Munților Crișurilor însă doar câteva sunt amenajate corespunzător și vizitabile: Peștera Șuncuiuș. Defileele și cheile de pe Crișul Repede, i.e. Bratca – Șuncuiuș – Vadu Crișului reprezintă sectoare importante pentru practicarea sporturilor extreme precum canotaj, rafting și alpinism pe versanții abrupți ai acestora și parapantă.

Vedere panoramică, vara din Bratca Parcarea pensiunii Hanu Brătcuței

Amplasată în  partea de sud-vest a localității Bratca, pe versantul de sud-est al platoului carstic Damiș, Pensiunea Hanu Brătcuței oferă turistului confort într-un veritabil stil rustic. Aici este locul ideal pentru a petrece vacanțele, pentru a organiza întâlniri de afaceri, petreceri și teambuilding-uri, picnicuri sau diferite reuniuni într-o atmosferă autentic românească.

Totul în acest loc a fost creat astfel încât consumatorul să se bucure de cele mai bune facilități de cazare, agreement și masă într-un mod original, savurând mâncăruri tradiționale românești la marginea pădurii de foioase. Indiferent dacă clientul dorește doar clipe de liniște sau relaxare, o partidă de pescuit sau o plimbare cu căruța, toate aceste sunt cuprinse în oferta turistică a Pensiunii Hanu Brătcuței. Turistul se poate bucura de toate acestea în timp ce admiră panorama Văii Brătcuței, ce se îndreaptă cu repeziciune spre vărsarea în Crișul Repede.  

Masa este servită turiștilor din produse 100% ecologice, pregătite și servite în cel mai original stil rustic de către personalul specializat al pensiunii. Pensiunea cuprinde un bar de zi cu terasă și o păstrăvărie în curte. Pensiunea a fost finalizată in luna iulie 2007 și a fost construită cu respectarea normelor europene in vigoare. Fiecare cameră este dotată cu mobilier rustic din lemn rotund, televizor color, baie proprie cu duș, minibar, terasă. 

Interior în stil rustic – caracteristic pensiunii Hanu Brătcuței

Dotări ale pensiunii Hanu Brătcuței:

Masă tenis, Living de 100 mp , TV plasmă, receptor satelit, DVD, computer cu acces internet nelimitat și gratuit,

Salon multifuncțional pentru servirea mesei (50 de locuri) dotat cu aparatură muzicală și lumini, karaoke, proiector cu ecran, 

Bucătărie și bar,

Încălzire centrală, 

O terasă și o grădină amenajată precum și de loc de joacă pentru copii,

Bazine de păstrăvi pentru consum intern, foișor pentru servit masa și grătar, 

Pensiunea dispune de parcare proprie cu o capacitate de 14 autoturisme.

Pe leagăn Cursul de apă Valea Brătcuței

Animația și agrementul au un rol foarte important în petrecerea timpului liber într-un sejur turistic. Variația resurselor turistice ale unui sat de vacanță pot genera nenumărate modalități de petrecere a timpului, prin organizarea sau amenajarea de diverse dotări și acțiuni turistice specifice unora dintre cele mai diferite motivații și segmente de clientelă. În acest sens s-a propus amenajarea unui mini teren de sport multifuncțional (tenis, volei), practicarea agrementului nautic, pescuit, plajă și înot. Totodată ar fi necesară amplasarea de foișoare de-a lungul malului pentru bird watching și pescuit sportiv.

Pe malul râului, într-un punct mai înalt se va construi o terasă rustică din lemn nefinisat pentru picnic, jocuri de societate (table, șah, etc.) și pentru admirarea peisajului. Din cabana principală turiștii își vor putea închiria undițe, binocluri și alte articole pentru agrement. Totodată se va amenaja un mic parc pentru biciclete, în stânga cabanei, de unde turiștii să și le poată închiria pentru a vizita zona, deoarece infrastructura permite acest lucru.

Panoramă Hanu Brătcuței, vara Panoramă Hanu Brătcuței, iarna

II.5. Analiza situației strategice a pensiunii Hanu Bătcuței

Analiza S.W.O.T. poate fi adaptată și utilizată în cadrul intreprinderilor care activează în domeniul turismului în vederea identificării oportunităților și amenințărilor cu care se confruntă pentru a putea lua cele mai eficiente decizii:

II.6. Proiectarea activităților inovative în cadrul pensiunii Hanu Brătcuței

Atenția a fost îndreptată atât spre resursele naturale (așezare geografică, relief, climă, ape, peisaj, faună și floră), cât și spre resursele sociale (mentalitate, obiceiuri și datini, etnografie și folclor, obiective cultural-istorice, monumente, muzee, ospitalitate, limbă, artă, cultură, etc), știut fiind faptul că toate aceste resurse turistice sunt cele care generează diverse forme de turism.

Agroturismul este cea mai cunoscută formă de turism  practicată în mediul rural, dar

pot interfera și alte forme de turism cum ar fi: ecoturismul, turismul cultural, turismul creativ, ecvestru și de vânătoare.

Ecoturismul:

Ecoturismul este o nouă formă de turism și potrivit Societății Internaționale de Turism reprezintă călătoriile efectuate în mod responsabil în arii naturale, care protejează mediul și contribuie la bunăstarea populației locale. În același timp ecoturismul reprezintă un continu-um de paradigme referitoare la gradul de responsabilizare al fiecărui turist.

Resursele naturale sunt cele care se pot valorifica direct, sub formă de factori constitutivi ai produsului turistic. Spre exemplu, cursurile de apă și în general, orice oglindire de apă este utilizată pentru promovarea turismului de odihnă, pentru diversificarea gamei de servicii de agrement (sporturi nautice); de asemnea, fondul cinegetic și piscicol generează vânătoarea și pescuitul sportiv; pădurile din zonele montane și submontane, frumusețea peisajului, rezervațiile naturale, etc, favorizează drumeția, turismul itinerant sau turismul de sejur într-un cadru natural nepoluat.

De asemenea, resursele turistice create de mâna omului, care prin existența lor răspund chiar unor motivații ale călătoriilor turistice, pot să devină factori de stimulare ai promovării activității turistice (ex: elemente arheologice, monumente istorice, elemente de etnografie și folclor, etc, afirmate ca valori spirituale moștenite de generații și generații).

Cadrul natural și poziția geografică îndepărtată de marile artere de circulație și de centrele aglomerate oferă posibilități nenumărate de relaxare și recreere.

Iarna pe Valea Brătcuței Vara la Hanu Brătcuței

Satele de deal și de munte, cu pajiști cu fânețe sau livezi, cu casele răspândite pe văi și coline, la o anumită distanță unele față de altele, satisfac motivația fundamentală de "reîntoarcere la natură" a unui număr mare de turiști.

Activarea meșteșugurilor:

Din punct de vedere economic, îmbinarea meșteșugurilor cu turismul este o activitate cu un potențial deosebit care prezintă avantajul că acționează în sensul deschiderii de noi perspective investiționale. Date fiind particularitățile istorice și etnice ale regiunilor receptoare, turismul înlesnește o punere în contact a oamenilor proveniți din țări și medii diverse, care alimentează idei și acțiuni dirijate spre valorificarea superioară a diverselor resurse locale. Importanța deosebită a acestui sector rezultă din următoarele:

activitatea desfășurată în domeniul acesta favorizează crearea unei imagini concrete și complexe asupra vieții satului românesc, asupra creației artistice populare în ansamblu;

meșteșugurile, prin frumusețea produselor finite obținute, asigură conservarea unor obiecte de valoare inestimabilă pentru o anumită zonă sau regiune.

comoara moștenirii noastre culturale s-a transmis de-a lungul veacurilor prin intermediul meșteșugurilor populare.

Dezvoltarea meșteșugurilor în anumite zone ale țării a avut ca punct de lansare, pe de o parte lipsa unor condiții naturale prielnice pentru desfășurarea ocupațiilor de bază – respectiv cele de natură agricolă, iar pe de altă parte predominanța unei baze de materii prime și a unor condiții favorabile practicării diferitelor tipuri de meșteșuguri.

Dar această formă de activitate apare pe lângă considerentele economice, și dintr-o motivație de ordin cultural, artistic: întotdeauna oamenii au încercat să-și înfrumusețeze viața, să-și ușureze condițiile de viață și de muncă.

Cercetările și studiile etnografice pot constitui surse de informații despre practicarea unor meșteșuguri specifice în majoritatea localităților țării. Aceste meșteșuguri au fost practicate, s-au transmis de-a lungul timpului suportând influențele dezvoltării economico-sociale a zonelor respective.

Unele meșteșuguri transmise de-a lungul vremii își păstrează și astăzi "tainele" (tehnologia inițială, cu alte cuvinte), într-o proporție însemnată.

Ateliere populare tematice: cioplitul lemnului, respectiv țesutul la gherghef / război

Am putea include aici modelarea lemnului, cioplitul pietrei și lemnului, uscarea și

conservarea fructelor, potcovitul și călirea sculelor de cioplit, etc. Chiar dacă astăzi multe dintre produsele uzuale sunt obținute industrial, prelucrarea manuală, artizanală le poate conferi o valoare imensă și se presupune că vor fi preferate de o anumită categorie de cumpărători (în special turiști).

Prin activarea meșteșugurilor în zona rurală se creează locuri de muncă și se favorizează apariția unei noi surse de venituri pentru locuitorii satelor.

Sate turistice cu specific etnofolcloric:

Preconizând viitorul unor localități rurale românești și în mod particular a celor de pe Valea Crișului Repede din perspectiva turistică și adaptându-le acestui scop, este necesar ca specificul lor etnografic și cultural să fie conservat și perpetuat.

În aceste sate avem încă oportunitate practicării unui turism de sejur, în cadrul căruia sunt atelierele special amenajate și sub îndrumarea unor meșteri și artiști populari renumiți, turiștii interesați și iubitori de frumos s-ar putea iniția în artă și tehnici populare ancestrale: sculptură în lemn și piatră, pictură naivă, icoane pe sticlă, ceramică, țesătorie populară, confecții și cusături populare, muzică și dansuri populare, etc.

Femeie torcând lână Războiul de țesut Atelier de olărit

Se are în vedere identificarea oportunităților de practicare a unora dintre aceste îndeletniciri chiar în cadrul gospodăriilor gazdă. În prezent există multe sate în care preocuparea principală a gospodinelor este țesutul la războaie tărănești, broderiile sau cusăturile populare, activități în care ar putea fi inițiați turiștii amatori.

Expoziție de costume populare Interior țărănesc – Casa Proverbelor

Tot aici includem și atracțiile create de mâna omului care, la rândul lor, pot ajuta la intensificarea dorinței pentru alegerea unui sat ca destinație a călătoriilor.

În satele românești pot fi oferite turiștilor autohtoni și străini servicii complete de cazare și masă în condiții autentice (décor și lenjerie în stil popular; mobilier; meniuri tradiționale, servite în veselă și cu tacâmuri specifice – strachini și farfurii din ceramică, tradiționalele linguri de lemn, etc; ceea ce nu exclude, posibilitatea utilizării la cerere și a tacâmurilor moderne).

Amenajarea unor locuințe-muzeu

Tot aici se pot organiza expoziții artizanale permanente de obiecte populare tradiționale de vânzare, iar pentru turiștii încântați de farmecul vieții în mediul rural se pot recondiționa și amenaja una sau mai multe gospodării, un adevărat muzeu etnografic în aer liber (spre exemplu Casa Proverbelor). Tot aici pot fi identificați și ascultați cu mare încântare de turiștii trecători, rapsozii populari (vocali și instrumentali), horele duminicale permanente și de sărbători, târgurile, alte sărbători și tradiții locale, unde să se implice activ și turiștii doritori. De asemenea în satele românești este foarte bine conservat folclorul și etnografia (arhitectura, tehnicile de lucru, portul, mobilarea și decorarea interioarelor, etc.) în formele lor originale și tradiționale.

Interiorul țărănesc bihorean a fost astfel organizat încât să răspundă cât mai bine nevoilor vieții omenești. El este însă și chintesența a ceea ce a creat mai frumos mâna femeii căci din foarte multe puncte de vedere el poartă amprenta gândirii sale. Locuința țărănească trebuia să îmbie la voie bună și destindere, să fie locul de manifestare demnă a unei sănătoase ospitalități, subliniată încă din uliță, căci pe fereastra dinspre stradă stătea adeseori ulciorul cu apă pentru trecătorul însetat.

Interior țărănesc – Casa Proverbelor, Beznea

Participarea la evenimente și obiceiuri tradiționale specifice locale

Valorile culturii orale și îndeosebi datinile populare ca și întreaga bogăție a folclorului constituie pentru poporul român mijlocul său inconfundabil de expresie și de trăire, nelipsite în întreaga ambianță rurală. În România, folclorul reprezintă o moștenire culturală cu specificitate unică. Prin el sunt exprimate sentimentele cele mai diverse care se referă la virtuțile vieții și ale naturii înconjurătoare – dragoste, bucurie, durere, nostalgie, încântare, cutezanță,etc.

Folclorul zonelor rurale, respectiv al satului, este de regulă, cel mai bine conservat, coerent și echilibrat. El oferă și asigură identitatea fiecărei zone geografice a țării. Din punct de vedere al animației și divertismentului, agroturismul este o formă de turism cu multă varietate și unicitate în realizarea serviciilor turistice ce se pot oferi iubitorilor de natură, cultură și artă tărănească; el oferă turiștilor posibilitatea de a-și petrece timpul liber și vacanțele într-un mod diversificat în gospodăriile familiale, precum și posibilitatea de a consuma alimente proaspete obținute în condiții naturale și cu valoare biologică ridicată.

Resursele existente în gospodăria rurală sunt puse la dispoziția vizitatorilor cu ajutorul ofertelor de programe agroturistice. Acestea pot îmbrăca forme foarte diversificate și de altfel pot crea nenumărate facilități :

servirea mesei, inclusiv meniuri specific tradiționale;

spațiu, dotare și alimente obținute în condiții naturale și având valoare biologică ridicată pentru ca turiștii să-și poată pregăti singuri masa;

oportunitatea oferită turiștilor de a asista sau de a participa la anumite obiceiuri tradiționale din gospodărie, localitate sau zonă, cum sunt: sezători, hore sătești, hramuri bisericești, târguri sătești, târguri tradiționale, nunți, spectacole folclorice.

Grup de copii cu Steaua La colindat Grup folcloric de copii

La șezătoare

dotări și amenajări proprii gospodăriei pentru recreere și agrement, pentru activități sportive și de întreținere, etc.

Pridvorul unei case din lemn Biserica-monument din Beznea

Încadrarea gospodăriilor în ambientul natural, cultural și folcloric se face cu obiectivul de a pune la dispoziția turiștilor cât mai multe elemente pentru a definitiva oferta, în funcție de preț și de preferințe.

Activitatea din zona agroturistică poate fi încadrată într-un sistem integrat de activități ce se desfășoară în mediul rural, activități ce se află în relații de interdependență și care au ca obiectiv fundamental dezvoltarea armonioasă și generală a zonelor rurale, fără a aduce prejudicii autenticității și conservării acestor zone.

Panoramă Valea Crișului, vara Primăvara în Damiș la arat

Cunoașterea, creativitatea și înțelegerea sunt motivații care, la fel, se pot realiza pe deplin în ambianța satului turistic românesc. Contactul direct și nemijlocit cu opere ale tezaurului istoriei naționale, ale folclorului, ocupațiilor tradiționale și obiceiurilor populare, transformă vacanțele rustice într-un proces veritabil de asimilare a unor noi și numeroase cunoștințe de dobândire a unor deprinderi ce dau turiștilor satisfacții personale și sentimentul utilității.

În același timp, prin inițierea în meșteșuguri și ocupații tradiționale locale turiștii își pot manifesta din plin aptitudinile creative personale, ieșind din rutina și monotonia activităților cotidiene.

Motivațiile estetice ce izvorăsc din nevoia de frumos, puritate, ordine, armonie, naturalețe, îi îndeamnă pe cei mai mulți turiști care intră în contact cu satele respective și vecinătățile lor să se considere privilegiați pentru oportunitatea de a vizita locuri mirifice și atractive prin pitorescul și farmecul lor.

De asemenea curiozitatea ce reiese din informații asupra ospitalității populare, obiceiurilor gastronomice, artizanatului și ritualurilor sătești, determină largi categorii de turiști să cunoască la fața locului toate acestea și să păstreze amintiri durabile din vacanțele inedite petrecute în mediul rural.

Odihna, consumul de alimente proaspete, cura de aer și de fructe, de care doresc să beneficieze cei ce își îngrijesc sănătatea în vacanță, se îmbină armonios în raza așezărilor rurale, concurând de multe ori prin particularitățile lor cu regimul de cură oferit de stațiunile balneare.

Peisaj – Valea Brătcuței, iarna Expoziție de obiecte populare

III.Concluzii și propuneri

Resursele naturale gratuite pe care ni le oferă natura există în cantități suficiente în România, dar ele trebuiesc valorificate la un nivel superior, care să facă turismul românesc performant, în favoarea firmei de turism, a turistului, a comunității locale și a mediului.

Vizitarea unor locuri renumite pentru frumusețea și mai ales bogăția naturii lor, a celor de care se leagă însemnate evenimente istorice, culturale sau sociale, a celor vestite prin operele de artă, cunoașterea oamenilor și a obiceiurilor lor, sunt preocupări umane, care conferă turismului modern tot mai puternice valențe culturale.

Peisajul natural atractiv, caracteristic pretutindeni în România oferă ocazii excelente de practicare a turismului rural și de desfășurare a unor activități recreative în ambianța spațiului rural. Oamenii acestor locuri au creat de-a lungul istoriei valori deosebite de civilizație materială și spirituală, unele păstrate intacte, altele doar parțial, autentice mărturii ale unei permanente locuiri și continuități de-a lungul timpului până în zilele noastre.

Peisajul, mereu altul, de la aurul holdelor de grâu ale câmpiei la verdele crud al pădurilor de fag și până la albastrul cerului – boltă de deasupra munților, este și el un factor care face ca zi de zi să crească tot mai mult interesul turiștilor din țară și străinătate pentru acest românesc picior de plai.

Mediul rural va oferi în plus și o calitate deosebită a alimentației de tip natural. Turismul rural reprezintă un fenomen specific civilizației contemporane, unul din atributele majore ale vieții economice și sociale. Asistăm la un proces alert de globalizare, iar premisele dezvoltării turismului rural au rolul de a susține eforturile de păstrare a culturii și tradițiilor locale, dar și creativitatea prin mijloacele ei specifice. În zonele rurale formele de turism cultural și creativ sunt importante și benefice mai ales datorită faptului că aici există mai puține alternative pentru obținerea unor venituri. Aceste forme ale turismului susțin cultura locală din zonele rurale amintite prin faptul că impulsionează recondiționarea și restaurarea siturilor istorice și culturale locale și regionale și stimulează creativitatea.

Gândirea creativă și imaginația sunt elemente importante ale activităților turistice, iar absența creativității va provoca, fără îndoială, nu numai o stagnare în dezvoltare, dar cu timpul poate pricinui chiar un dezastru economic pentru o întreprindere turistică.

Procesul creației, propriu numai omului, face din acesta o ființă perfectibilă, prin elaborarea de noi valori în tehnică, stiință, artă. O veche zicală a poporului nostru spune că „omul sfințește locul”. Trebuie avut în vedere însă faptul că înțelepciunea populară nu se referă la om în general ci numai la OM-ul care prin profilul său moral, prin pregătirea sa profesională, prin puterea lui de muncă, prin spiritul său creativ, prin voința lui de înnoire, de progres influențează și determină transformări în mediul în care trăiește.

Unele studii efectuate au evidențiat noi beneficii indirecte ale inovațiilor, precum îmbunătățirea imaginii, o fidelizare mai bună a clienților, dar și abilitatea de a atrage potențiali clienți. În ultimul timp, în turism, s-a pus din ce în ce mai mult accent pe comportamentul inovativ al organizațiilor.

În cazul firmelor care își desfășoară activitatea în sectorul serviciilor turistice inovarea nu are etape precise, nu este un proces prestabilit și organizat, de multe ori având ca sursă spontaneitatea unor idei novatoare dezvoltate în cadrul firmei ce vin în preîntâmpinarea nevoilor reale ale consumatorilor. Schimbarea sau necesitatea de schimbare sunt cele care conduc la apariția inovațiilor și la lansarea pe piață de produse sau servicii noi.

În același timp, un alt factor important care facilitează apariția inovațiilor din sfera turismului este redat de nevoile consumatorilor. Scopul companiilor turistice de a satisface exigențele clienților predispune, pe lângă dezvoltarea și îmbunătățirea produselor și serviciilor oferite, la oportunitatea de a câștiga avantajul competitiv. Șansa deținerii avantajului competitiv contribuie în primul rând la creșterea semnificativă a profitului firmei și totodată la dezvoltarea acesteia.

Într-un proces de inovare trebuie să se analizeze în permanență care sunt efectele strategiei de inovare asupra competitorilor. Concluziile trase în urma unei asemenea analize pot conduce la identificarea de noi oportunități și priorități asupra cărora firma trebuie să se concentreze.

Procesul de inovare se naște la jonctiunea dintre necesitate și pasiune acționând pentru a produce valoare într-o afacere prin introducerea pe piață, cu succes, a rezultatului obținut printr-o inovare. Procesul de inovare este un catalizator care poate să stimuleze crearea și susținerea bunăstării, să asigure creșterea economică și să genereze capacitate competitivă. Inovatorii de succes, independent de motivația care-i animă – venituri, curiozitate, dorința de faimă și recunoaștere etc. – sunt preocupați de ideea de a avea o contribuție care să genereze o nouă valoare.

Peter Drucker, autor recunoscut în domeniul inovării, cere „o dedicare practică, sistematică a inovării”. El consideră că inovarea „este posibilă numai dacă sunt urmărite oportunitățile favorabile”. Sursele inovării le vede nu atât în „o sclipire de geniu”, care nu ar trebui însă neglijată, ci mai mult într-o „căutare conștientă, cu țintă a oportunităților de inovare”, care pot fi găsite în puține situații.

Strategii inovatoare eficiente apar atunci când liderii concep un obiectiv semnificativ și lasă membrii organizației să înceapă prin a improviza căi de realizare a acestuia.

În special turismul rural, față de alte tipuri de turism, este orientat spre auto-conservare așa încât implementarea și dezvoltarea acestuia să nu aibă efecte negative asupra mediului. Turismul rural este o formă specifică orientată spre utilizarea resurselor locale, în special a resurselor naturale, familiarizarea cu obiceiurile și tradițiile locale etc.

Cultura este un element esențial al potențialului turistic, iar turismul cultural prezintă unul din cele mai dinamice și mai vaste componente ale domeniului turistic. Un rol foarte important în procesul creativ îl au turismul și cultura putând fi surse de inspirație și motivare ce vin în preîntâmpinarea dorințele consumatorilor. În prezent în mediul rural românesc este evidentă creșterea semnificativă a consumului turistic de tip cultural: istorie, tradiții, artă populară, gastronomie, etc. De asemenea imaginea fiecărui punct turistic este asociată cu mănăstiri, biserici, muzee, clădiri, situri arheologice etc., dar și cu  istoria acestuia sau cu atmosfera plină de farmec ce îi este asociată.

O importanță din ce în ce mai mare se acordă turismului activ practicat în pensiunile turistice, tradiționale considerate a fi pasive, în sensul de liniște, unde lumea vine cu intenția de a sta, de a se odihni. Animația, ce o presupune turismul activ, conduce la: promovarea potențialului rural al zonelor studiate; implementarea unor proiecte pentru crearea de capacități noi de cazare, reducerea la minimum a personalului de servire; descongestionarea zonelor turistice supraaglomerate; îmbunătățirea nivelului de trai în zonele studiate din mediul rural ca bază materială a turismului; posibilitatea obținerii unor venituri suplimentare pentru populația rurală; revigorarea tradițiilor populare, dorința de perpetuare a unor meșteșuguri tradiționale.

Unii turiști adesea se implică (cu măsură) în aceste activități, mai ales din curiozitate sau pentru a trăi o experiență inedită. Alții preferă divertismentul, distracția, participând la diferite manifestări culturale locale, la sărbători tradiționale, evenimente emoționante și implicit reconfortante pentru turiștii străini sau cei din mediul urban. În oricare zonă se poate realiza un turism activ prin participarea de plăcere la muncile câmpului, la pregătirea meniurilor cu specific local.

Concluzionând, animația reprezintă un proces de creație, nu există o limită la multiplele posibilități de organizare a acesteia în pensiunile turistice. Educarea, pe de o parte, a orientării turiștilor spre nevoia de relaxare activă, prin a-și alege activități ce li se potrivesc, și ofertele, pe de altă parte, de produse complexe de turism activ, create la cererea lor, sunt șansa revigorării turismului rural românesc.

Turismul rural prezintă unele avantaje: valorificarea unor spații agricole, precum și a unor resurse naturale din zona studiată, conservarea patrimoniului cultural, revigorarea și continuitatea tradițiilor sătești, valorificarea produselor agricole obținute în gospodăriile localnicilor, se pot realiza schimburi între veniturile din mediul urban și cel rural, se pot crea noi locuri de muncă pentru tineri, se îmbunătățește infrastructura. Pot interfera mai mulți factori de natură economică, social, dar nu în ultimul rând factorii sociali care susțin dezvoltarea inițiativelor turistice în zonele rurale ca și stimulator al economiei rurale. Acestea reprezintă principale tendințe motivaționale ale cunoașterii activității din turismul rural, în condițiile în care în România există posibilități remarcabile de derulare a acestui tip de turism, argumentate prin prezența resurselor naturale și antropice într-un spațiu rural autentic românesc cu numeroase tradiții etnofolclorice, monumente cultural-istorice, muzee etc.

Totodată activitățile turistice din mediul rural și în special din zona studiată trebuie să păstreze un echilibru între tradiționalism și modernism fără să devină exagerat de comerciale. În ceea ce privește domeniul creativității este bine ca aceasta să se manifeste cu predominanță în plan cultural pentru ca beneficiarii serviciilor turistice să se bucure de o ofertă diversificată și bogată. În acest mod ei pot să devină cocreatori ai unor experiențe de neuitat pe care doresc să le trăiască în acest mediu rural deoarece implicarea lor directă adaugă un plus de valoare ofertei turistice, valoare ce variază mult în funcție de tipologia socială și culturală a fiecărui individ în parte.

Valorificarea turistică a resurselor naturale, culturale și sociale ale spațiului rural, făcută cu respectul mijloacelor de primire a vizitatorilor, cu participarea populației locale, în cadrul unor programe bine întocmite și desfășurate pe bază de activități integrate și durabile, cu folosirea de produse autohtone și servicii de calitate, contribuie la vitalizarea vieții satelor, la protejarea și continuitatea tradițiilor, la perenitatea patrimoniului natural și la o mai mare solidaritate între oameni.

Cadrul natural și poziția geografică retrasă de marile artere de circulație și de centrele aglomerate oferă nenumărate posibilități de recreere și relaxare. Satele din zonele de deal și de munte, cu peisaje pitorești, cu case împrăștiate pe văi și coline, la distanță unele față de altele, cu fânețe, cu pajiști sau livezi, satisfac motivația fundamentală de "reîntoarcere la natură" a unui număr mare de turiști.

Din punct de vedere economic, îmbinarea meșteșugurilor cu turismul este o activitate cu un potențial deosebit datorită faptului că favorizează oportunitatea deschiderii de noi perspective investiționale. Date fiind particularitățile istorice și etnice ale regiunilor receptoare, turismul facilitează contactul direct al oamenilor ce provin din țări și medii diverse, care alimentează opinii și acțiuni dirijate spre valorificarea rațională și superioară a diferilor resurse locale din mediul rural. De asemenea, prin inițierea în meșteșuguri străvechi și ocupații tradiționale locale iubitorii de frumos își pot manifesta din plin aptitudinile creative personale, ieșind din rutina și monotonia activităților cotidiene. De asemenea prin activarea meșteșugurilor în zona rurală se creează locuri de muncă și se favorizează apariția unei noi surse de venituri pentru locuitorii satelor.

Preconizând viitorul unor localități rurale și în special al celor de pe Valea Crișului Repede din perspectiva turistică și adaptându-le acestui scop, putem considera că specificul lor etnografic și cultural trebuie să fie conservat și perpetuat pentru generațiile viitoare. Aceste sate mai oferă încă posibilitatea practicării unui turism de sejur, unde se găsesc atelierele special amenajate, iar sub îndrumarea unor meșteri și artiști populari renumiți, turiștii străini și autohtoni iubitori de frumos s-ar putea deprinde în artă și tehnici populare ancestrale: icoane pe sticlă, sculptură în lemn și piatră, pictură naivă, ceramică, țesătorie populară, confecții și cusături populare, muzică și dansuri populare, etc.

Tot aici se pot organiza expoziții artizanale permanente de obiecte populare tradiționale de vânzare, iar pentru turiștii interesați de vechiul stil de viață al străbunilor noștri se pot recondiționa și amenaja una sau mai multe gospodării, un adevărat muzeu etnografic în aer liber. Folclorul zonelor rurale, respectiv al satului, este de regulă, cel mai bine conservat, coerent și echilibrat. El oferă și asigură identitatea fiecărei zone geografice a țării.

Turiștii sunt în căutare permanentă de experiențe inedite, diferite de cele cotidiene, iar o astfel de experiență unde creativitatea se manifestă vizibil, este cea culinară care, în mediul rural românesc devine o experiență unică și memorabilă, mai ales pentru turiștii străini. Este indicat ca gastronomia să fie specifică zonei, iar produsele să fie naturale și autentice obținute prin rezultatul muncii locuitorilor, eventual cu coparticipare, activă sau pasivă a turiștilor.

Agrementul în zonele rurale se poate realiza prin plimbări în aer liber, odihnă, desfășurarea unor activități sportive care se pretează zonei în funcție de sezon, vizionarea unor spectacole cu caracter tradițional precum și participarea activă la sărbătorile locale bazându-se pe folosirea rațională a resurselor din zonele rurale și contribuind la adoptarea unui mod de viață activ si sănătos.

Motivațiile estetice ce izvorăsc din nevoia de frumos, puritate, ordine, armonie, naturalețe, îi îndeamnă pe cei mai mulți turiști care intră în contact cu satele respective și vecinătățile lor să se considere privilegiați pentru oportunitatea de a vizita locuri mirifice și atractive prin pitorescul și farmecul lor.

De asemenea curiozitatea ce reiese din informații asupra ospitalității populare, obiceiurilor gastronomice, artizanatului și ritualurilor sătești, determină largi categorii de turiști să cunoască la fața locului toate acestea și să păstreze amintiri durabile din vacanțele inedite petrecute în mediul rural.

Trebuie însă subliniat faptul că competitivitatea întreprinderilor turistice depinde de spiritul inovator care domnește în ele. Fără angajați creativi și motivați intrinsec, o întreprindere turistică nu poate fi competitivă, și mai presus de toate, nu va putea face față noilor tendințe ale pieței, nu va putea satisface dorințele din ce în mai sofisticate ale clienților.

În concluzie, inovațiile pot duce la diferențierea serviciilor și aduce totodată profit. Dar, este important ca managerii să implementeze inovații care nu sunt doar dorite de consumatori sau angajați, dar care sunt totodată benefice economic firmei.

Bibliografie

Avădănei V., Bujor O. C., Avădănei L.,Crețescu I., Inovarea în afaceri, Editura Ecozone, 2010;

Băcanu, Bogdan, ”Management strategic în turism – concepte și studii de caz”, Ed. Polirom, 2009;

Botezat, Elena Aurelia, ”Suport pentru studiu individual la disciplina Managementul inovării”, Ed. Universitatea din Oradea, 2013;

Bugnar, Nicoleta, ”Turism rural – note de curs”, Oradea, 2006;

Cândea, M., Erdeli, G., și Simon, T., ”Potențialul turistic al României și amenajarea turistică a spațiului”, Editura Universitară, București, 2003;

Cornescu, V., Marinescu, P.,” Management, de la teorie la practică”, Ed. Universității București, 2004;

Curta, Nora Codruța, ”Promovarea managementului strategic în conducerea firmelor românești de turism”, Ed. Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2005;

Doncean, Marilena, "Gândirea creativă – o necesitate pentru existența unui turism competititiv”, în Turismul rural românesc. Actualitate și perspectivă, Editura Tehnopress, Iași;

Drucker, F. Peter, ”Inovația și sistemul antreprenorial”, Ed. Enciclopedică, București,1993;

Drucker, F. Peter, ”Management strategic”, Ed. Teora, București, 1993;

Godea, Ioan, ”Caracteristici ale culturii populare din Bihor”, Ed. Sport-Turism, București, 1977;

Groze, Ioan, ”Bratca – arheologia unei civilizații rurale, eseu monografic”, Ed. Imprimeriei de Vest, Oradea, 2009;

Haller, A.P., ”Atragerea turiștilor străini în mediul rural românesc ca urmare a liberalizării economice”, în volumul Turismul rural românesc în contextul dezvoltării durabile. Actualitate și perspective, vol. XX, Editura Tehnopress, Iași, 2010;

Haller, A.P., ”Turismul rural românesc în contextul dezvoltării durabile” , vol.I, Iași, 2012;

Iancu, Ștefan, ”Stimularea activității creative, Procesul inovării și integrarea europeană”, partea a II-a;

Neagu, Victor, Stanciu, Gheorghe, ”România, Charta europeană a spațiului rural”, Ed. Ceres, București, 1996;

Tătar, Corina-Florina, ”Posibilități de valorificare a resurselor turistice din bazinul hidrografic Crișul Negru”, Ed. Universității din Oradea, 2009;

Site-uri accesate:

http://www.fabricadebani.ro***-Despre un turism durabil  și competitiv în UE , 2007 , ultima accesare august 2015;

www.europa.eu, ultima accesare în august 2015;

www.readperiodicals.com***-O abordare teoretică a termenului de inovare, ultima accesare august 2015;

www.oecd.org/publishing/corrigenda* * *- The Impact of Culture on Tourism, 2009 , ultima accesare august 2015;

www.pensiuneahanubratcutei.ro , ultima accesare martie 2015;

www.casaproberbelor.ro, ultima accesare martie 2015;

www.bibliotecabratca.ro, ultima accesare septembrie 2015;

www.bibliotecibihorene.ro, ultima accesare septembrie 2015.

Anexe

Imagini pensiunea Hanu Brătcuței

Imagini Casa Proverbelor – Beznea

Imagini program artistic: șezătoare, hora sătească din Ponoară

Imagini – Ansamblul de dans popular Junii Ponorii