Proiectarea Sistemului Informational Privind Contabilitatea Generala Si Evidenta Primara
=== cap 2. LISTARE ===
CAPITOLUL 2. PROIECTAREA GENERALĂ A SISTEMULUI INFORMATIC
2.1. DEFINIREA OBIECTIVELOR SISTEMULUI INFORMATIC PROPUS
Obiectivele sistemului informatic presupun abordarea și rezolvarea informatică a unor probleme cu caracter sintetic și analitic, într-o manieră sistemică, pentru asigurarea scopurilor propuse. Aceste obiective sunt diferențiate în funcție de nivele micro, mezo și macroeconomice, având caracteristici generale și specifice, subordonate cadrului legislativ normativ, dotării cu tehnică de calcul și cerințelor dezvoltării economice, imediate și de perspectivă, a unității beneficiare.
Obiectivele sistemului informatic trebuie să asigure utilizarea eficientă și extensivă a sistemelor electronice de calcul și a rețelei de calculatoare – teletransmisie, specifice întregului sistem informatic proiectat.
2.1.1. OBIECTIVE GENERALE
Obiectivele generale ale sistemului informatic vizează probleme cu caracter global ale conducerii unității comerciale și structurale specifice compartimentelor funcționale, în scopul realizării atributelor conducerii și ale funcțiilor unităților economice. În raport de aceste aspecte obiectivele generale pot fi:
de conducere
funcționale
Obiectivele de conducere urmăresc aspecte globale de conducere ale unității economice și au în vedere următoarele probleme:
rentabilizarea permanentă a activității economice;
realizarea globală și structurală a indicatorilor economico financiari (cifra de afaceri, valoarea adăugată, profitul brut și net, capitalul propriu, capacitatea de plată, rata rentabilității, eficiența utilizării fondurilor fixe etc.), calculul și planificarea rezultatelor, planificarea financiară a investițiilor, previziunea activelor circulante și a surselor de finanțare etc.;
perfecționarea activității de conducere în vederea asigurării unui optim global la nivelul întregii activități economice;
fundamentarea deciziilor de conducere tactică, strategică și operativă pe baza informațiilor obținute ca urmare a prelucrărilor sistemului informatic;
asigurarea unei coordonări a întregului sistem informațional decizional;
degrevarea conducerii de procesele decizionale de rutină, formalizarea prin noul sistem a informațiilor sintetice necesare derulării relațiilor informaționale cu organismele de stat și cu alte societăți comerciale;
furnizarea într-o formă adecvată, eficientă și facilă a informațiilor globale necesare conducerii unității economice, sub forma unor indicatori globali, situații cu caracter sintetic, grafice etc., care trebuie să conțină date relevante, prin intermediul afișării la videoterminale;
creșterea calității procesului decizional prin abordarea sistemică a activității unității economice și utilizarea modelării matematice, adoptate sistemelor electronice de calcul.
Obiectivele funcționale ale sistemului informatic au în vedere informatizarea activităților în conformitate cu anumite funcții ale unității economice (comercială, financiar-contabilă și de personal), desfășurată la nivelul compartimentelor funcționale.
În ceea ce privește activitatea comercială, principalele obiective sunt:
fundamentarea necesarului și a comenzilor de aprovizionat;
urmărirea derulării contractelor de aprovizionare;
livrarea către clienții externi și interni a producției contractate.
În ceea ce privește activitatea financiar – contabilă, principalele obiective sunt:
înregistrarea cronologică și sistematică a tuturor operațiilor economice;
prelucrarea datelor în concordanță cu principiile și metodele contabilității;
sintetizarea întregii activități financiar contabile prin intermediul instrumentelor de bază ale contabilității (balanța și bilanțul contabil).
2.1.2. OBIECTIVE SPECIFICE
Obiectivele specifice ale sistemului informatic urmăresc rezolvarea problemelor dependente de activitatea de bază ( producție, comerț etc.). Acestea au un caracter propriu și dependent de rolul unității economice în mecanismul economiei de piață.
Principalele obiective specifice sunt:
creșterea vitezei de circulație a informațiilor, reducerea ciclului informațional și a timpului de răspuns ca urmare a realizării noului sistem informatic;
folosirea în rețea a întregii game de echipamente de calcul într-o variantă arhitecturală, pentru a satisface integral cerințele sistemului informatic proiectat;
utilizarea eficientă a unității centrale a sistemului electronic de calcul printr-o alocare dinamică a spațiului de memorie în vederea satisfacerii permanente a tuturor utilizatorilor sistemului informatic;
culegerea, transportarea, prelucrarea și arhivarea datelor din sistem în condiții de perfectă exactitate, acuratețe, cu minimizarea situațiilor de eroare;
realizarea unor facilități de accesare a sistemului conform dorințelor utilizatorilor;
proiectarea structurilor de date care să acopere datele perioadei curente dar să permită și extinderea viitoare a acesteia;
folosirea alocării virtuale a suporturilor externe de memorare în vederea realizării unei confidențialități adecvate și a unei utilizări eficiente a acestora;
realizarea celei mai adecvate și operative metode de codificare și introducere a datelor, în scopul minimalizării timpului de încărcare a colecțiilor de date prin intermediul fișierelor sau bazei de date;
adoptarea unor soluții performante de realizare a procedurilor de exploatare a colecțiilor de date în vederea obținerii la videoterminale a tuturor ieșirilor în care se concretizează obiectivele noului sistem;
asigurarea unei securități și confidențialități maxime a colecțiilor de date și a utilizatorilor etc.
realizarea unor servicii utile și agreate de client;
informațiile produse ca ieșiri ale sistemului informațional să ajute la luarea deciziilor;
veniturile realizate prin implementarea sistemului să depășească cheltuielile inițiale cu analiza, proiectarea și construirea sistemului.
2.1.3. CRITERII MINIMALE PRIVIND PROGRAMELE INFORMATICE UTILIZATE ÎN DOMENIUL FINANCIAR CONTABIL
Sistemul de prelucrare automată a datelor la nivelul fiecărei unități patrimoniale trebuie să asigure condițiile necesare efectuării controlului legal.
La elaborarea și adaptarea programelor informatice vor fi avute în vedere următoarele:
În privința controlului intern:
– cuprinderea în procedurile de prelucrare a reglementărilor în vigoare și a posibilității de actualizare a acestora în funcție de modificările intervenite în legislație;
– cunoașterea adecvată a funcțiilor sistemului de prelucrare a datelor de către personalul implicat și respectarea acestora;
– gestionarea pachetelor de produse program, asigurarea protecției lor împotriva unor accese neautorizate, realizarea confidențialității datelor din sistemul informatic;
stabilirea tipului de suport pentru păstrarea datelor de intrare, intermediare sau de ieșire;
soluționarea eventualelor erori care pot să apară în funcționarea sistemului.
În privința controlului extern:
– verificarea completă sau prin sondaj a modului de funcționare a procedurilor de prelucrare prevăzute de sistemul informatic;
– verificarea completă sau prin sondaj a operațiunilor economico-financiare înregistrate în contabilitate;
– verificarea prin teste de control a programului informatic utilizat.
Sistemele de prelucrare automată a datelor în domeniul financiar-contabil trebuie să răspundă la următoarele criterii considerate minimale:
să asigure concordanța strictă a rezultatului prelucrărilor informatice cu prevederile actelor normative care le reglementează;
să precizeze tipul de suport care asigură prelucrarea datelor în condiții de siguranță;
să precizeze cu claritate sursa, conținutul și apartenența fiecărei date;
să asigure listele operațiunilor efectuate în evidența contabilă pe bază de documente justificative care să fie numerotate în ordine cronologică, interzicându-se inserări, intercalări, precum și orice eliminări sau adăugiri ulterioare;
să asigure reluarea automată în calcul a soldurilor conturilor obținute anterior;
să asigure conservarea datelor pe o perioadă de timp care să respecte prevederile art.25 din Legea contabilității nr. 82/1991;
să precizeze procedurile și suportul magnetic extern de arhivare a produselor program, a datelor introduse, a situațiilor financiare sau a altor documente, cu posibilitatea de reintegrare în sistem a datelor arhivate;
să nu permită inserări, modificări sau eliminări de date pentru o perioadă închisă;
să asigure următoarele elemente constitutive ale înregistrărilor contabile:
data efectuării înregistrărilor contabile a operațiunii;
jurnalul de origine în care se regăsesc înregistrările contabile;
numărul paginii sau numărul curent al înregistrării în jurnalul de origine;
numărul documentului justificativ sau contabil (atribuit de emitent).
Să asigure confidențialitatea și protecția informațiilor și a programelor prin parole, cod de identificare pentru accesul la informații, copii de siguranță pentru programe și informații;
Să asigure listări clare, inteligibile și complexe, care să conțină următoarele elemente de identificare, în antet sau pe fiecare pagină, după caz:
tipul documentului sau al situației;
denumirea unității patrimoniale;
perioada la care se referă informația;
datarea listărilor;
paginarea cronologică;
precizarea programului informatic și a versiunii utilizate.
Să asigure listarea ansamblului de situații financiare și documente de sinteză necesare conducerii operative a unității;
Să asigure respectarea conținutului de informații prevăzut în machetele formularelor aprobate de Ministerul Finanțelor, în cazul editării acestora cu ajutorul tehnicii de calcul;
Să permită în orice moment reconstituirea conținutului conturilor, listelor și informațiilor supuse verificării. Toate soldurile conturilor trebuie să fie rezultatul unei liste de înregistrări și al unui sold anterior al acestui cont. Fiecare înregistrare trebuie să aibă la bază elemente de identificare a datelor supuse prelucrării.
Să nu permită :
– deschiderea a două conturi cu același număr;
– modificarea numărului de cont în cazul în care au fost înregistrate date în acel cont;
– suprimarea unui cont în cursul exercițiului curent sau aferent exercițiului precedent, dacă acesta conține înregistrări sau sold;
– editarea a două sau mai multor documente de același tip, cu același număr și conținut diferit de informații;
Să permită suprimarea unui cont care nu are înregistrări pe parcursul a cel puțin doi ani (exerciții financiare), în mod automat sau manual;
Să prevadă în documentația produsului informatic modul de organizare și tipul sistemului de prelucrare:
– monopost sau multipost;
– monosocietate sau multisocietate;
– rețea de calculatoare;
– portabilitatea fișierelor de date;
(r) să precizeze tipul de organizare pentru culegerea datelor:
– preluări pe loturi cu control ulterior;
– preluări în timp real cu efectuarea controlului imediat;
– combinarea celor două tipuri;
să permită culegerea unui număr nelimitat de înregistrări pentru operațiunile contabile;
să posede documentația tehnică de utilizare a programelor informatice necesară exploatării optime a acestora;
să respecte reglementările în vigoare cu privire la securitatea datelor și fiabilitatea sistemului de prelucrare.
Elaboratorii de programe informatice au obligația de a prevedea, prin contracte de livrare a programelor informatice, clauze privind întreținerea și adaptarea produselor livrate, precum și clauze privind eliminarea posibilităților de modificare a procedurilor de prelucrare a datelor de către utilizatori.
2.2. PROIECTAREA SITUAȚIILOR DE IEȘIRE
Situațiile de ieșire proiectate reflectă cerințele informaționale ale conducerii unității economice sau compartimentelor funcționale în cadrul obiectivelor generale ale sistemului informatic.
Situațiile de ieșire reflectă, prin conținutul lor, starea și dinamica fenomenelor și proceselor economice care fac obiectul de prelucrare a datelor din sistemul proiectat. Natura prelucrării sistemului informatic are un caracter specific în funcție de natura activității unității economice și impune o anumită structurare a indicatorilor economico-financiari în cadrul situațiilor de ieșire.
Determinarea concretă a conținutului, formei și a circuitului informațional al situațiilor de ieșire sunt realizate în funcție de natura activității, cerințele informaționale ale conducerii unității economice, obiectivele propuse, cadrul legislativ-normativ (lege, decrete, hotărâri, norme metodologice, instrucțiuni, decizii interne) și cerințele specifice unității beneficiare. Aceste restricții impun un anumit conținut economic al situațiilor inclusiv elementele referitoare la destinație, utilizare, frecvență și forma concretă în care vor apare.
Situațiile de ieșire ce urmează a se obține în cadrul unui sistem informatic pot fi structurate și utilizate în concordanță cu:
specificul funcțiilor desfășurate concret în unitatea economică;
destinația situațiilor de ieșire;
gradul de sintetizare a indicatorilor economico-financiari incluși în situații;
momentul generării situațiilor de ieșire;
referința în timp a acestora;
modul de obținere a situațiilor de ieșire.
Situațiile de ieșire trebuie să reflecte, prin conținutul lor, starea și dinamica fenomenelor și proceselor economice desfășurate efectiv în cadrul unității economice beneficiare. Natura prelucrărilor sistemului informatic are un caracter specific determinat de natura activității unității economice, element care impune o anumită structurare a indicatorilor economico-financiari în cadrul situațiilor de ieșire.
Pentru fiecare situație de ieșire trebuie să se stabilească în detaliu indicatorii pe care îi va conține, modul de ordonare a acestora, criteriile de total, subtotal și algoritmii de calcul ai indicatorilor pe orizontală sau pe verticală. De asemenea, se precizează suportul tehnic de obținere, având în vedere restricțiile tehnice ale imprimantei sau videoterminalului, cu mențiunea că imprimanta admite rânduri cu lungimea între 132-264 caractere și 50-95 linii pe pagină, în timp ce pe ecranul videoterminalului se afișează 24 de linii cu 80 caractere pe linie.
Definitivarea fiecărei situații de ieșire presupune precizarea următoarelor elemente:
Titlul situației – care redă conținutul informațional și perioada de referință;
Indicatorii prezenți în fiecare coloană, natura și lungimea maximă a lor;
Numărul de exemplare, destinația fiecăruia, frecvența întocmirii și dispozitivul periferic de ieșire.
La definitivarea conținutului și formei situațiilor de ieșire se recomandă să se urmărească o valorificare cât mai deplină a posibilităților de prelucrare oferite de sistemul electronic de calcul. De asemenea, se vor avea în vedere și anumite cerințe cu caracter general, cum sunt rezolvarea unor funcții majore ale conducerii unității, existența unei game suficiente și reprezentative de informații, pentru a permite analiza exhaustivă a fenomenelor și proceselor economice reflectate. Aceste cerințe impun ca situațiile de ieșire să fie prezentate într-o formă simplă, inteligibilă, de natură să asigure și facilitatea în utilizare, ceea ce impune omiterea detaliilor nesemnificative, ceea ce nu corespund scopului propus.
S2: NOTA DE RECEPȚIE ȘI CONSTATARE DE DIFERENȚE
LOC OBȚINERE: MAGAZIE
DESTINAȚIA: CONTABILITATE
NR. EXEMPLARE: 3
FRECVENȚA ÎNTOCMIRII: ZILNIC
DISPOZITIV SAU PERIFERIC DE IEȘIRE:
S3: FIȘA DE MAGAZIE
LOC OBȚINERE: MAGAZIEI
DESTINAȚIA: FĂRĂ MIȘCARE
NR. EXEMPLARE: 1
FRECVENȚA ÎNTOCMIRII: ZILNIC
DISPOZITIV SAU PERIFERIC DE IEȘIRE:
S5: JURNAL PENTRU CUMPĂRĂRI
LOC OBȚINERE: CONTABILITATE
DESTINAȚIA: FĂRĂ MIȘCARE
NR. EXEMPLARE: 1
FRECVENȚA ÎNTOCMIRII: ZILNIC
DISPOZITIV SAU PERIFERIC DE IEȘIRE:
S4: AVIZ ÎNSOȚIRE A MĂRFII
LOC OBȚINERE: VÂNZĂRI
DESTINAȚIA: CONTABILITATE
NR. EXEMPLARE: 3
FRECVENȚA ÎNTOCMIRII: ZILNIC
DISPOZITIV SAU PERIFERIC DE IEȘIRE:
S1: FACTURA VÂNZARE
LOC OBȚINERE: VÂNZĂRI
DESTINAȚIA: CONTABILITATE
NR. EXEMPLARE: 3
FRECVENȚA ÎNTOCMIRII: ZILNIC
DISPOZITIV SAU PERIFERIC DE IEȘIRE:
S7: JURNAL PENTRU VÂNZĂRI
LOC OBȚINERE: VÂNZĂRI
DESTINAȚIA: CONTABILITATE
NR. EXEMPLARE: 3
FRECVENȚA ÎNTOCMIRII: ZILNIC
DISPOZITIV SAU PERIFERIC DE IEȘIRE:
S8: REGISTRU DE CASĂ
LOC OBȚINERE: CASIERIE
DESTINAȚIA: CONTABILITATE
NR. EXEMPLARE: 1
FRECVENȚA ÎNTOCMIRII: ZILNIC
DISPOZITIV SAU PERIFERIC DE IEȘIRE:
S6: BONUL DE CONSUM
LOC OBȚINERE: CASIERIE
DESTINAȚIA: CONTABILITATE
NR. EXEMPLARE: 1
FRECVENȚA ÎNTOCMIRII: ZILNIC
DISPOZITIV SAU PERIFERIC DE IEȘIRE:
S9: REGISTRU JURNAL
LOC OBȚINERE: CONTABILITATE
DESTINAȚIA: FĂRĂ MIȘCARE
NR. EXEMPLARE: 1
FRECVENȚA ÎNTOCMIRII: ZILNIC
DISPOZITIV SAU PERIFERIC DE IEȘIRE:
S10: FIȘA DE CONT PENTRU OPERAȚII DIVERSE
LOC OBȚINERE: CONTABILITATE
DESTINAȚIA: FĂRĂ MIȘCARE
NR. EXEMPLARE: 1
FRECVENȚA ÎNTOCMIRII: ZILNIC
DISPOZITIV SAU PERIFERIC DE IEȘIRE:
S11: BALANȚA DE VERIFICARE
LOC OBȚINERE: CONTABILITATE
DESTINAȚIA: FĂRĂ MIȘCARE
NR. EXEMPLARE: 1
FRECVENȚA ÎNTOCMIRII: LUNAR
DISPOZITIV SAU PERIFERIC DE IEȘIRE:
S12: BILANȚUL CONTABIL
LOC OBȚINERE: CONTABILITATE
DESTINAȚIA: FĂRĂ MIȘCARE
NR. EXEMPLARE: 1
FRECVENȚA ÎNTOCMIRII: ANUAL
DISPOZITIV SAU PERIFERIC DE IEȘIRE:
2.3. FORMALIZAREA DOCUMENTELOR DE INTRARE
I1. FACTURA
I4. DISPOZIȚIA DE LIVRARE
I6. BON DE MIȘCARE A MIJLOACELOR FIXE
I7. PROCES VERBAL DE SCOATERE DIN FUNCȚIUNE A MIJLOACELOR FIXE
III.ANSAMBLE, SUBANSAMBLE, PIESE, COMPONENTE ȘI MATERIALE REZULTATE
UNITATEA………. Obiectivul de investiții
………X(30)………… ……X(30)…………
Obiectivul supus recepției
. . ………X(30)………
ConcluziaX(30)………
I8. PROCES VEBAL DE RECEPȚIE
I.DATE GENERALE
Comisia de recepție convocată la data de ……………X(30)………………………………………
Și-a desfășurat activitatea în intervalul:……………X(30)……………………………………………..
II. CONSTATĂRI
În urma examinării documentației prezentate și a cercetării pe teren a lucrărilor executate s-au constatat:
1.Documentația tehnico-economică a fost prezentată comisiei de recepție cu următoarele excepții:
Comisia constată că lipsa documentației prevăzute mai sus nu împiedică /împiedică efectuarea recepției.
Recepția punerii în funcțiune a fost efectuată la data de …D…………., iar până la recepția obiectivului de la data punerii în funcțiune au trecut 9(3)…….luni.
Valoarea lucrărilor supuse recepției conform documentelor de decontare este de ………….lei.
La data recepției, nivelul atins da indicatorii tehnico-economici aprobați se prezintă astfel: ……………………………X(30)……………………………………………………………………
Următorii factori au influențat nefavorabil realizarea indicatorilor care n-au atins nivelul aprobat: …………………………………X(30)……………………………………………………………..
La data recepției se constată următoarele disponibilități de capacități ale utilajelor tehnologice și de spații construite care pot duce la îmbunătățirea indicatorilor tehnico-economici:X(30)…………
S-a constatat că sunt /nu sunt luate măsurile pentru menținerea nivelului aprobat al indicatorilor tehnico-economici în ceea ce privește:
Asigurarea cu materii prime, materiale, combustibil, energie, apă etc. (se vor arăta care nu sunt asigurate);
Lucrări conexe, utilități, deserviri etc.;
Forța de muncă;
……………………………………X(30)………………………………………..
III.CONCLUZII
Pe baza constatărilor și concluziilor consemnate mai sus, comisia de recepție hotărăște în unanimitate /cu majoritate de păreri:
SE ADMITE RECEPȚIA OBIECTIVULUI DE INVESTIȚII ȘI SE ACORDĂ CALIFICATIVUL ……………………………………………X(30)…………………………………………………….
2. Comisia de recepție stabilește că, pentru menținerea nivelului aprobat al indicatorilor tehnico-economici aprobați și pentru o cât mai bună exploatare a capacităților ce se recepționează, mai sunt necesare următoarele măsuri:………………X(30)…………………………………………………
Prezentul proces-verbal, care conține………9(5)…………file și………………..anexe numerotate cu un total de ………9(6)……………..file, care fac parte integrantă din cuprinsul acesteia , a fost încheiat astăzi ………D………………..în trei exemplare originale.
I9. CHITANȚA
I10, I11. DISPOZIȚIA CĂTRE CASIERIE
U
VERSO
I14. LISTA DE AVANS CHENZINAL
I12. CEC NUMERAR
I17. NOTA DE CONTABILITATE
I16. EXTRAS DE CONT
VERSO
2.4. PROIECTAREA BAZEI INFORMAȚIOALE
Faza de proiectare a bazei informaționale presupune determinarea completă și corectă a mulțimii atributelor de intrare, necesare și suficiente, pentru obținerea ieșirilor sistemului informatic, în urma prelucrărilor automate, care să satisfacă cerințele predefinite prin obiectivele sistemului informatic. În acest sens, baza informațională de intrare va conține totalitatea atributelor care reflectă fenomenele și procesele economice din unitatea beneficiară (conținutul bazei informaționale), inclusiv gruparea acestora într-un ansamblu omogen de entități (structura bazei informaționale), în scopul optimizării prelucrărilor sistemului informatic.
Conținutul bazei informaționale de intrare se determină în funcție de modul de obținere a atributelor existente în baza informațională de ieșire. Din punct de vedere al modului de obținere a atributelor bazei informaționale de ieșire, acestea se pot structura în două submulțimi:
Submulțimea atributelor de ieșire obținute prin preluarea sau reproducerea unor atribute sinonime din conținutul bazei informaționale de ieșire;
Submulțimea atributelor de ieșire obținute ca rezultat al utilizării unui algoritm de calcul sau grup de algoritmi. Această submulțime se descompune în continuare, prin intermediul algoritmilor de calcul, în operanzi primari. Prin operand primar se înțelege un atribut care nu mai poate fi descompus în alte atribute privit din punct de vedere al atributelor sale.
Consistența și relevanța conținutului bazei informaționale de intrare sunt dependente de acuratețea atributelor de calcul folosiți în corespondență cu cerințele cadrului legislativ-normativ și în funcție de specificul activității unității economice. Dificultatea în formalizarea algoritmilor este în raport de modul în care aceștia sunt descriși explicit în sistemul informațional existent. Dificultățile devin mai mari atunci când se au în vedere procedurile legale de luarea unor decizii, ceea ce impune definirea condițiilor de utilizare a algoritmilor. Aceste condiții pot fi simple sau compuse și sunt dependente de natura algoritmilor, elemente de care depind corectitudinea și exactitatea rezultatelor obținute
Formalizarea riguroasă a algoritmilor de calcul asigură redarea sub formă concisă, completă și precisă a procedeului de prelucrare a atributelor, inclusiv a a calculelor aritmetice și logice (intermediare și finale). În condițiile proiectării sistemelor informatice se pot folosi tipuri diferite de algoritmi: expresii aritmetice (algebrice), tabele de valori, tabele de decizii etc.
În privința structurii bazei informaționale, aceasta reprezintă gruparea conținutului bazei informaționale într-un ansamblu de entități. Structurarea bazei informaționale de intrare este efectuată prin intermediul unui model de reprezentare care asigură interdependența logică și fizică a prelucrărilor față de colecțiile de date în care va fi transpusă baza informațională. Această proprietate asigură implicit independența relativă a proiectării generale față de soluțiile tehnice adoptate în cadrul proiectării de detaliu. În mod concret, gruparea atributelor de intrare în entități informaționale și reflectarea corespondențelor dintre acestea se realizează gradat printr-un proces de modelare ce permite definirea riguroasă a structurii bazei informaționale. Acest proces de modelare are la bază modelul de reprezentare ENTITATE-ATRIBUT-CORESPONDENȚĂ. Acest model consideră baza informațională de intrare ca un ansamblu finit de entități informaționale, caracterizate în mod unic, printr-o mulțime specifică de atribute și un ansamblu de corespondențe (legături) stabilite între entități sau chiar în interiorul acestora. În acest context corespondențele pot fi definite ca asocieri între realizările aceleiași entități sau realizările entităților diferite și pot fi de tipul 1-1, 1-n, m-n.
2.4.2. DEFINIREA ENTITĂȚILOR BAZEI INFORMAȚIONALE
Tabel 2.2.
CONȚINUTUL ENTITĂȚILOR Tabel 2.3.
Reprezentarea relațiilor dintre entitățile bazei informaționale
Fig. 2.2 Relațiile dintre entități.
2.4.3 SIMBOLIZAREA ATRIBUTELOR BAZEI INFORMAȚIONALE
Tabel 2.4.
DESCRIEREA ATRIBUTELOR OBȚINUTE PRIN CALCUL
Tabel 2.5.
2.5. REPROIECTAREA ȘI ADAPTAREA DOCUMENTELOR DE INTRARE
Adaptarea documentelor de intrare la cerințele sistemului informatic este o fază importantă în cadrul proiectării generale deoarece în documente se consemnează starea și dinamica fenomenelor și proceselor economice desfășurate în unitatea economică și reflectate prin intermediul sistemului informatic. Datele consemnate în documentele de intrare sunt introduse în sistemul informatic prin intermediul tranzacțiilor externe efectuate asupra colecțiilor de date organizate în fișiere sau baze de date.
Obiectivul principal al acestei faze îl constituie formalizarea documentelor din punct de vedere al conținutului și al formei, în așa fel încât acestea să răspundă exigențelor specifice ale sistemului informatic în concordanță cu condițiile concrete economice beneficiare.
Scopul adaptării documentelor de intrare la cerințele unui sistem informatic se concretizează în:
Consemnarea fenomenelor și proceselor economice desfășurate în unitatea economică, în momentul și la locul producerii acestora;
Utilizarea codurilor proiectate pentru sistemul informatic în structura informațională a documentelor de intrare, în vederea transpunerii exacte și corecte a acestora în colecțiile de date ce vor surprinde dinamica valorii atributelor;
Caracterizarea dinamică a operațiilor economice desfășurate în unitatea beneficiară pentru crearea inițială și actualizarea periodică a colecțiilor de date;
Reflectarea în componentele sistemului informatic a naturii activității compartimentelor funcționale prin intermediul datelor consemnate în documentele de intrare;
Simplificarea și perfecționarea sistemului de evidență prin utilizarea unui număr minim de documente de intrare , în care să se surprindă într-o formă sintetizată starea și dinamica utilizării patrimoniului, în paralel cu gestiunea unor colecții de date, capabil să reflecte dinamic aceste fenomene.
Adaptarea documentelor de intrare la cerințele unui sistem informatic se realizează în următoarea succesiune:
Se analizează conținutul fiecărei entități informaționale sub aspectul semnificației atributelor componente, natura, lungimea și factorul de repetitivitate ale fiecărui atribut, inclusiv atributele formalizate prin intermediul codurilor;
Se compară conținutul informațional al documentelor folosite în sistemul existent cu structura entității pentru care urmează să se adapteze documentele de intrare;
Se verifică felul documentului folosit în sistemul existent, care poate fi individual sau colectiv. În raport de această proprietate se identifică toate documentele colective, care atribute sunt individuale (apar o singură dată în structura documentului), sau colective (apar de mai multe ori în structura documentului, sub formă de rânduri în codul unui tabel);
Se efectuează modificările de conținut și formă pentru a satisface conținutul entității corespondente în baza informațională, precum și posibilitățile de preluare interactivă prin intermediul videoterminalului.
În conformitate cu cerințele sistemului informațional, au fost reproiectate documente:
FACTURA CUMPĂRARE
FIȘA LIMITĂ DE CONSUM MATERIALE
BONUL DE CONSUM
2.6 STRUCTURAREA SISTEMULUI ȘI DETERMINAREA UNITĂȚILOR FUNCȚIONALE
Sistemul informațional proiectat este destinat să servească următoarelor funcțiuni:
Funcțiunea financiar-contabilă – toate operațiile economico financiare vor fi înregistrate în contabilitate pe baza documentelor justificative. Sistemul informațional proiectat va asigura înregistrarea cu terții, derularea relațiilor bănești cu bugetul statului, alți agenți economici din țară și din în conturi a tuturor elementelor patrimoniale. De asemenea vor fi efectuate și urmărite decontările străinătate. Datele vor fi mai întâi introduse în documente de intrare – nota de contabilitate – după care în situațiile de ieșire vor fi preluate toate informațiile necesare înregistrării în conturi. În final va putea să fie întocmită balanța de verificare și la sfârșitul anului bilanțul contabil.
Funcțiunea de producție – unitatea patrimonială va putea realiza această funcțiune pe baza aprovizionărilor cu materii prime, materiale consumabile, obiecte de inventar etc. În cadrul acestei funcțiuni se urmărește realizarea programului de aprovizionare dar și controlul acestuia, asigurarea integrității patrimoniale a stocurilor la locurile de depozitare și urmărirea permanentă a mișcării lor. Sunt înregistrate și supuse controlului stocurile de mărfuri dar și celelalte categorii de stocuri destinate a fi livrate terților. Stocurile trebuie să fie evaluate la valoarea lor reală și de asemenea trebuie determinate toate influențele asupra patrimoniului și asupra rezultatelor, prin aplicarea corectă a regulilor de evaluare. Documentul de intrare folosit este fișa limită pentru consum materiale. Consumul propriuzis se va face pe baza bonului de consum care este un document de ieșire. Datele vor fi preluate din documentul de intrare amintit anterior. Evidența operativă va fi ținută cu ajutorul fișei de magazie care este un document de ieșire. Cu ajutorul bonului de predare, transfer, restituire produsele obținute în urma prelucrării materialelor vor fi predate la magazie.
Funcțiunea comercială – presupune achiziționarea de bunuri economice fie în vederea producției, fie în vederea revânzării acestora. În cadrul acestei funcțiuni se fundamentează necesarul de aprovizionat și în urma acestei operațiuni sunt lansate comenzile de aprovizionat. De asemenea se contractează necesarul de aprovizionat și se urmărește derularea contractelor de aprovizionare. În ceea ce privește desfacerea rezultatelor activității, aceasta presupune primirea și centralizarea comenzilor de la clienți, livrarea către clienții interni și externi a producției contractate dar și urmărirea ritmicității livrărilor în scopul onorării contractelor încheiate. Se va urmări și cooperarea cu alte societăți comerciale din țară și din străinătate în vederea promovării produselor pe alte piețe. Bunurile economice intră în unitate pe baza facturii care este deci un document de intrare. Recepția se va face prin întocmirea notei de recepție și constatare de diferențe care este un document de ieșire. Urmează evidența operativă pe baza fișei de magazie iar apoi întocmirea jurnalului de cumpărări. Funcțiunea comercială presupune de asemenea și vânzarea bunurilor economice către clienți pe baza facturii. În jurnalul de vânzări vor fi consemnate toate datele aferente vânzărilor. Se va înregistra și ieșirea bunurilor din unitate. De asemenea, vor fi achitate toate obligațiile către furnizori pe baza ordinului de plată și vor fi încasate toate creanțele de la clienți.
Funcțiunea de personal – presupune achitarea tuturor obligațiilor pe care unitatea patrimonială le are față de salariați ca urmare a muncii prestate de aceștia. Principala formă de recompensare a muncii prestate de personal o reprezintă salariul care se stabilește în raport cu forma de organizare a unității, modul de autofinanțare și cu caracterul activității. Negocierea drepturilor salariale se face la nivelul fiecărei societăți comerciale, între patronat și sindicat, după caz. Totalitatea salariilor de bază și a celor suplimentare constituie fondul de salarizare. Fondul de salarii trebuie să fie corelat cu productivitatea muncii și stabilit în funcție de posibilitățile financiare ale fiecărei unități patrimoniale, astfel încât plata drepturilor salariale să poată fi asigurată numai din venituri proprii.
=== CaP1.LISTARE ===
Capitolul 1. ANALIZA SISTEMULUI INFORMAȚIONAL EXISTENT
1.1. PREZENTAREA GENERALĂ A UNITĂȚII ANALIZATE
. ISTORICUL EVOLUȚIEI UNITĂȚII ANALIZATE
S .C. METEXCOM S.A. a fost înființată în anul 1974 funcționând ca unitate economică de stat. În momentul înființării sale, prin magazinele de desfacere amplasate în toate punctele importante din municipiul Turnu-Severin, a fost destinată unei mai bune satisfaceri a nevoilor consumatorilor de toate vârstele și de toate gusturile.
Fiind o unitate economică de stat, sursa de proveniență a capitalului în momentul înființării a fost de natură publică, fiind în același timp o investiție de amploare în vederea comercializării de mărfuri.
S. C. METEXCOM S.A. a fost privatizată în anul 1992 prin metoda MEBO, acționari fiind atât organele de conducere (managerul general, managerul economic și cel comercial) , dar și salariații proprii.
Obiectul de activitate al S.C. METEXCOM S.A a rămas în esență același și anume comercializarea mărfurilor, structura lor dar și ponderea fiind îmbunătățită în primii ani ai tranziției economiei românești spre economia de piață.
În ultimii 4 ani, cifra de afaceri a înregistrat o ușoară creștere, dar în ultimul an s-a observat o tendință constantă a acesteia.
În ceea ce privește dinamica angajaților, nu s-au înregistrat modificări de mare amploare, structura lor rămânând în esență aceeași, astfel:
Personal conducere.
Personal administrativ.
Personal execuție.
În ceea ce privește dinamica angajaților, am prezentat următoarele date aferente perioadei 1989-2000:
Tabelul nr. 1
Dinamica angajaților
Fig. 1.1. Dinamica angajaților în perioada 1989 – 2000.
Evoluția cifrei de afaceri este redată în figura 1.2., astfel:
Fig. 1.2. Evoluția cifrei de afaceri în perioada 1991 – 2000.
1.1.2. MODUL DE CONSTITUIRE
S.C. METEXCOM S.A. a fost organizată și a funcționat o perioadă scurtă de timp în conformitate cu Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale.
În anul 1992, S.C. METEXCOM a fost privatizată prin metoda MEBO, funcționând în prezent ca o societate pe acțiuni.
Acțiunile de care dispun salariații sunt acțiuni comune, acționarii beneficiind astfel de dividende, conform legii.
În ceea ce privește structura acționarilor, ea este formată din managerul general, economic și comercial, funcționari și vânzători.
În ceea ce privește aportul la capitalul social, managerul general are o pondere de 60%, ceea ce-i conferă și un important drept decizional în bunul mers al societății. În figura 1.3. este prezentată structura capitalului social al societății:
Fig. 1.3 Structura capitalului social.
1.1.3. PROFILUL ACTIVITĂȚII ȘI OBIECTIVELE UNITĂȚII S.C. METEXCOM S.A.
Obiectul de activitate al S.C. METEXCOM SA. îl constituie comercializarea mărfurilor. Societatea derulează contracte cu zeci de furnizori din tară, printre aceștia numărându-se: S.C. PLASTOR Oradea, NEI București etc.
Societatea comercializează prin magazine proprii de desfacere mărfuri de o mare diversitate. Dintre acestea enunțăm câteva:
mobilă;
produse sticlărie;
cosmetice;
jucării și rechizite școlare;
articole îmbrăcăminte și încălțăminte;
articole uz caznic etc.
S.C. METEXCOM SA nu prestează servicii.
Pentru viitor, societatea și-a stabilit ca obiectiv principal creșterea cifrei de afaceri. Trebuie avută în vedere legătura dintre prețul de achiziție al mărfurilor achiziționate de la furnizori și prețul de vânzare al acestora. Se are în vedere o reducere a adaosului comercial de la 30 % la 20%.
De asemenea, se urmărește extinderea rețelei proprii de magazine în vederea creșterii cotei de piață deținute.
Reclama pentru produsele comercializate va fi îmbunătățită și diversificată.
Este posibilă creșterea capitalului social prin emiterea de acțiuni.
Fig. 1.4. Obiectivele strategice ale întreprinderii.
1.2. PREZENTAREA SISTEMULUI INFORMATIC EXISTENT
Înainte de anul 1990, societatea nu era dotată cu nici un tip de calculator, toate operațiunile ce se înregistrau efectuându-se manual.
Începând cu anul 1990, SC METEXCOM a achiziționat calculatoare de tipul 286, 486, 686, pentru ca în prezent în unitate să existe calculatoare performante de tipul PENTIUM 2.
Sistemele de operare utilizate sunt: MS-DOS, MS-Windows 95 si MS-Windows 98. Software-ul utilizat pentru aplicații este MS – Fox Pro. Ca utilitare de birou pot fi menționate: Norton (pentru Dos), utilitare de listări, Microsoft Office, Word (pentru editări).
Serviciul Marketing este conectat la rețeaua Internet. Imprimantele utilizate sunt Epson 1050, OKI 3410 și Epson 5000.
Programele economice sunt grupate pe aplicații de personal – salarizare, mărfuri, contabilitate generală, gestiunea mijloacelor fixe, desfacere, sisteme de prețuri etc.
Compartimentele dotate cu calculatoare sunt prezentate în figura 1.5.:
Fig. 1.5 Compartimentele dotate cu tehnică de calcul.
1.3. ANALIZA MEDIULUI EXTERN ȘI A RELAȚIILOR ACESTUIA CU S.C. METEXCOM S.A.
1.3.1. PREZENTAREA PRINCIPALELOR RELAȚII CU ALTE FIRME
Principalii furnizori sunt: S.C PLASTOR Oradea, S.C TRAFICOM Constanța, ECO ELECTRONICS București, NEI București. S.C. METEXCOM S.A. derulează contracte de aprovizionare de mărfuri cu mulți alți furnizori din țară sau din străinătate.
Obligațiile față de furnizori sunt achitate prin virament, societatea având cont deschis la Banca Romană de Dezvoltare. Pentru furnizorii care nu au cont la bancă, obligațiile se achită în numerar.
Nu au existat dificultăți în achitarea obligațiilor față de furnizori, trezoreria societății fiind pozitivă, de activ.
S.C. METEXCOM S.A. dispune de magazine proprii de desfacere prin care se realizează vânzarea mărfurilor.
Disponibilitățile bănești sunt păstrate la Banca Romană de Dezvoltare. În vederea achitării obligațiilor către furnizori, societatea emite un ordin de plată pe care îl depune la BRD, urmând ca banca să vireze banii din contul societății beneficiare în contul societății furnizoare.
1.3.2. PREZENTAREA PRINCIPALELOR RELAȚII CU INSTITUȚILE GUVERNAMENTALE
În calitate de agent economic S.C. METEXCOM S.A. are față de bugetul statului o serie de obligații legate de vărsarea periodică (lunar, trimestrial, semestrial sau anual) a unor sume reprezentând impozite și taxe datorate bugetului de stat. Societatea are obligația calculării sumelor datorate și a evidențierii acestora în contabilitatea proprie corespunzător reglementărilor emise de Ministerul Finanțelor, cu respectarea legislației în vigoare. Dintre impozitele și taxele datorate bugetului central, local, al asigurărilor sociale, al asigurărilor sociale de sănătate sau în contul unor fonduri cu destinație specială, poate fi menționat: impozitul pe profit, pe dividende, pe salarii, pe clădiri și terenuri, taxe de afișaj și reclamă, pentru mijloacele de transport, contribuția la asigurările sociale, la fondul special de sănătate, la fondul de șomaj etc. Societatea depune la organele de stat abilitate declarații periodice din care să rezulte modul de dimensionare a obligației ( decont de T.V.A., declarație privind impozitul pe profit, bilanțul exercițiului, dispoziție de plată tip C.A.S., ordin de plată etc.).
Sumelor virate în plus, și nedatorate statului le corespund drepturi ale unității față de stat, urmând a se parcurge procedurile legale de recuperare a sumelor respective.
Principalele obligații față de bugetul de stat se concretizează în următoarele:
Impozitul pe profit reprezintă una din formele de bază de alimentare a bugetului de stat, cu resurse pe seama veniturilor realizate. Se va întocmi Decontul privind impozitul pe profit, care cuprinde printre altele și suma datorată ca impozit pe profit.
Impozitul pe dividende este un impozit cuvenit de asemenea bugetului de stat, ca urmare a repartizării profitului în favoarea acționarilor.
Impozitul pe salarii este și el un venit cuvenit bugetului de stat și bugetului local.
Contribuția la asigurările sociale este datorată de către societate în procent de 35% aplicabil la fondul de salarii și se cuvine bugetului asigurărilor sociale de stat.
Contribuția la pensia suplimentară și la fondul de șomaj se reține salariaților și se datorează de asemenea bugetului asigurărilor sociale de stat.
Impozitul pe clădiri, pe teren, taxa asupra mijloacelor de transport se datorează bugetului local.
S.C. METEXCOM S.A. nu prezintă datorii restante către bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat și bugetul local. Nu este pusă în situația de a plăti majorări de întârziere.
În urma controalelor efectuate de garda financiară nu au fost constatate nereguli de ordin contabil și financiar.
1.4. STUDIUL STRUCTURII ORGANIZATORICE A UNITĂȚII
1.4.2. Prezentarea principalelor relații și a fluxurilor de informații dintre departamentele, compartimentele și serviciile din S.C. METEXCOM SA în funcție de organigrama prezentată – anexa nr. 1
Directorul general (DG) – este acționarul majoritar al S.C. METEXCOM S.A. având 60% din numărul acțiunilor existente . Are în subordine directorul comercial, directorul economic și oficiul juridic. Primește informații de la compartimentele subordonate privind absolut toate acțiunile desfășurate în cadrul întreprinderii.
Directorul comercial (DC) – este subordonat directorului general și are în subordine: serviciul aprovizionare, serviciul desfacere, serviciul transport-depozite, biroul de marketing și compartimentul administrativ-social. Solicită directorului general resursele financiare necesare funcțiunii comerciale, reactualizarea valorii mărfurilor din unitate etc.
Directorul economic (DE) – este subordonat directorului general și are în subordine serviciul financiar, serviciul contabilitate și serviciul de control financiar. Asigură gestionarea resurselor bănești, colaborează cu directorul comercial în vederea contractării unui preț al mărfurilor cât mai avantajos, dispune șefului biroului administrativ luarea de măsuri pentru organizarea evidenței casieriei, prezintă analize directorului general în problemele specificate etc.
Oficiul juridic – este subordonat directorului general și asigură toate informațiile legate de cadrul legislativ directorului general în vederea respectării legilor în vigoare.
Compartimentul aprovizionare – reunește ansamblul atribuțiilor prin care se asigură procurarea mărfurilor, dar și a altor bunuri necesare unei mai bune funcționări a societății. Dintre principalele atribuții amintim: participarea la elaborarea strategiei și a politicii comerciale a firmei împreună cu directorii superiori, luarea în considerare a inflației în dimensionarea resurselor financiare, elaborarea necesarului de aprovizionare, emiterea de comenzi la furnizori pe baza contractelor încheiate de directorii general și comercial, urmărirea și realizarea contractelor economice, depozitarea mărfurilor etc.
Compartimentul vânzare – activitatea de vânzare implică următoarele atribuții: participarea la elaborarea strategiei și politicii comerciale a firmei împreună cu directorul comercial și general, elaborarea planului de vânzări pe baza studiului pieței, încheierea de contracte economice cu clienții cu prealabila consultare a directorului comercial etc.
Compartimentul de marketing – prin acest compartiment se asigură studierea pieței interne și externe, cunoașterea necesităților și comportamentului consumatorilor în vederea stabilirii celor mai importante modalități de orientare a vânzării mărfurilor. Informațiile obținute trebuie comunicate directorului comercial, directorului general.
Compartimentul transport – depozite – asigură transportul mărfurilor de la furnizori în depozitele proprii.
Compartimentul administrativ – social – rezolvă problemele legate de salarizarea personalului propriu etc. Deciziile luate se bazează pe acordul directorului comercial.
Compartimentul financiar – cuprinde ansamblul activităților prin care se asigură resursele financiare necesare atingerii obiectivelor firmei, precum și evidența valorică a mișcării întregului patrimoniu. Dintre principalele atribuții pot fi amintite: fundamentarea politicii financiare a societății în strânsă colaborare cu directorul economic și general; elaborarea bugetului de venituri și cheltuieli colaborându-se evident cu compartimentul contabilitate; stabilirea prețurilor și a tarifelor pentru mărfurile vândute, adaosul comercial stabilindu-l directorul general împreună cu cel economic; repartizarea profitului cu respectarea prevederilor legale etc.
Compartimentul contabilitate – cuprinde ansamblul proceselor prin care se înregistrează și evidențiază valoric resursele materiale și financiare.
Serviciul control – ansamblul proceselor prin care se verifică respectarea normelor legale cu privire la existența, integritatea și utilizarea valorilor materiale și bănești cu care societatea este dotată. Din cadrul atribuțiilor amintim: organizarea controlului financiar preventiv, executarea controlului financiar de fond asupra gospodăririi mijloacelor materiale și bănești.
1.5 ANALIZA FUCȚIONALĂ A ACTIVITĂȚII DESFĂȘURATE
1.5.1. PREZENTAREA SUCCINTĂ A FUNCȚIUNILOR COMPARTIMENTULUI ÎN CARE SE DESFĂȘOARĂ ACTIVITATEA STUDIATĂ – COMPARTIMENTUL CONTABILITATE-
Contabilitatea – reunește ansamblul proceselor prin care se înregistrează și evidențiază valoric resursele materiale și financiare din cadrul societății.
Calitatea evidenței contabile care conține un important volum de informații, constituie unul din elementele cheie ce condiționează eficacitatea procesului managerial, și în primul rând, a celui decizional.
Atribuțiile contabile sunt:
Evidența analitică și sintetică a stocurilor de produse finite.
Decontările cu clienții și furnizorii.
Decontările cu bugetul statului și alte organisme.
Evidența veniturilor.
Evidența cheltuielilor.
Evidența activelor imobilizate.
Evidența salariilor.
Casieria și portofoliul de valori.
Conturi curente și credite.
Contabilitate operațiunilor de trezorerie.
Inventariere și evaluare.
În contabilitate operațiunile sunt înregistrate în mod cronologic și sistematic pe baza documentelor justificative.
Contabilitatea financiară, care are caracter obligatoriu, pentru toate unitățile patrimoniale, are ca obiectiv principal furnizarea de informații:
pentru necesitățile proprii;
privind relațiile societății cu asociații sau acționarii;
privind relațiile cu furnizorii de imobilizări, materii prime, materiale consumabile, combustibil etc.
în relațiile cu clienții, băncile, organele fiscale etc.
1.5.2. PREZENTAREA MODULUI DE CONECTARE ȘI A RELAȚIILOR DINTRE COMPARTIMENTUL CONTABILITATE ȘI CELELALTE COMPARTIMENTE DIN CADRUL UNITĂȚII
Fig. 1.7. Schema relațiilor dintre compartimentele unității.
Compartimentul contabilitate – consemnează operațiile economice și financiare în momentul efectuării lor, în documente justificative, pe baza cărora se fac înregistrări în jurnale, fișe și alte documente contabile, după caz.
Acest compartiment furnizează serviciului financiar informații legate de valoarea obligațiilor fată de stat, furnizori, alte persoane fizice sau juridice. Odată cu achitarea acestor obligații, pe baza informațiilor primite de la serviciul financiar, contabilitatea înregistrează în conturi, pe baza documentelor primite, operațiunile economico-financiare.
În ceea ce privește legătura cu serviciul aprovizionare, contabilitatea furnizează informații legate de prețul de achiziție la care se pot procura mărfuri în vederea vânzării lor, legate de valoarea totală a aprovizionărilor dintr-o perioadă de timp etc. Documentele pe baza cărora au fost achiziționate mărfuri sunt aduse la contabilitate în vederea înregistrării în conturi.
În ceea ce privește legătura cu serviciul vânzare, contabilitatea furnizează informații legate de valoarea totală a vânzărilor dintr-o perioadă de timp, prețul optim de vânzare etc. In urma operațiunilor de vânzare, documentele sunt aduse la contabilitate în vederea înregistrării în conturi.
1.5.3. LEGISLAȚIA ÎN VIGOARE CU PRIVIRE LA CONTABILITATEA GENERALĂ
Potrivit prevederilor Legii contabilității nr. 82/1991, regiile autonome, societățile comerciale, societățile bancare și celelalte persoane juridice, precum și persoanele fizice care au calitatea de comerciant denumite unități patrimoniale, consemnează operațiile economice și financiare, în momentul efectuării lor, în documente justificative, pe baza cărora se fac înregistrări în jurnale, fișe și alte documente contabile, după caz.
Documentele justificative trebuie să cuprindă următoarele elemente principale, prevăzute în structura formularelor aprobate:
Denumirea documentului.
Denumirea și sediul unității patrimoniale care întocmește documentul (când este cazul).
Numărul documentului și data întocmirii acestuia.
Menționarea părților care participă la efectuarea operației economice și financiare (dacă este cazul).
Conținutul operației economice și financiare, iar atunci când este necesar și temeiul legal al efectuării ei.
Datele cantitative și valorice aferente operației economice și financiare efectuate.
Numele și prenumele, precum și semnăturile persoanelor care răspund de efectuarea operației economice și financiare patrimoniale, ale persoanelor cu atribuții de control financiar preventiv și ale persoanelor în drept să aprobe operațiile respective, după caz.
Alte elemente menite să asigure consemnarea completă a operațiilor în documente justificative.
Înscrisurile care stau la baza înregistrărilor în contabilitate pot dobândi calitatea de document justificativ numai în cazurile în care furnizează toate informațiile prevăzute în normele legale în vigoare.
Înscrisurile provenite din relațiile de cumpărare ale unor bunuri de la persoane fizice pot fi înregistrate în contabilitate numai în cazurile în care se face dovada intrării în gestiune a bunurilor respective. În cazul în care documentele respective se referă la cheltuieli pentru prestări de servicii efectuate de persoane fizice, pentru a fi înregistrate în contabilitate acestea trebuie sa aibă la bază contracte sau convenții, întocmite în acest scop în conformitate cu reglementările legale în vigoare.
Documentele contabile – jurnale, fișe etc. – care servesc la prelucrarea, centralizarea și înregistrarea în contabilitate a operațiilor consemnate în documentele justificative, întocmite manual sau în condițiile utilizării tehnicii de calcul, trebuie să cuprindă elemente cu privire la:
felul, numărul și data documentului justificativ;
sumele corespunzătoare operațiilor efectuate;
conturile sintetice și analitice debitoare și creditoare;
semnăturile pentru întocmire și verificare.
În cazul în care prelucrarea documentelor justificative se face de către unitățile prestatoare de servicii de informatică, în relațiile dintre aceste unități și cele beneficiare este necesar ca, pentru asigurarea înregistrărilor în contabilitate, să se respecte următoarele reguli:
Documentele justificative să fie întocmite corect și la timp de către unitățile beneficiare, care răspund de realitatea datelor înscrise în acestea.
Documentele contabile, întocmite de unitățile de informatică pe baza documentelor justificative trebuie predate unităților beneficiare la termenele stabilite prin contractele sau convențiile încheiate, unitățile de informatică răspunzând de corectitudinea prelucrării datelor.
Unitățile beneficiare trebuie să efectueze verificarea documentelor contabile obținute de la unitățile de informatică în sensul cuprinderii tuturor documentelor justificative preluate pentru prelucrare, respectării corespondenței conturilor și exactității sumelor înregistrate.
În vederea înregistrării în jurnale, fișe și celelalte documente contabile a operațiilor economice și financiare consemnate în documentele justificative, potrivit formelor de înregistrare contabilă utilizate de unități, se poate face contarea documentelor justificative indicându-se simbolurile conturilor sintetice și analitice debitoare și creditoare, în conformitate cu planul de conturi general elaborat de Ministerul Finanțelor.
Înregistrările în contabilitatea sintetică și analitică se fac pe bază de documente justificative, document cu document sau a unui centralizator în care sunt înscrise mai multe documente justificative al căror conținut se referă la operații de aceeași natura și perioadă.
Înregistrările în contabilitate se pot face și pe bază de note de contabilitate, în cazul operațiilor pentru care nu se întocmesc documente justificative, ca de exemplu, stornările, repartizarea profitului realizat etc.
În cazul stornărilor, pe documentul inițial se memorează numărul și data notei de contabilitate prin care s-a efectuat stornarea operației, iar în nota de contabilitate de stornare se menționează documentele, data și numărul de ordine al operației care face obiectul stornării.
Înregistrările în contabilitate se fac cronologic, prin respectarea succesiunii documentelor după data de întocmire sau de intrare a acestora în unitate și sistematic, în conturi sintetice și analitice , în conformitate cu regulile stabilite pentru fiecare formă de înregistrare.
Înregistrările în contabilitate se pot face manual sau cu ajutorul tehnicii de calcul.
În cazul utilizării echipamentelor informatice pentru întocmirea documentelor justificative și pentru prelucrarea și înregistrarea datelor în contabilitate, registrele contabile și formularele comune pe economie privind activitatea financiară și contabilă pot fi adaptate în funcție de specificul și necesitățile persoanelor prevăzute la art. 1 din Legea contabilității nr. 82/1991, cu condiția respectării conținutului de informații și a normelor de întocmire și utilizare a acestora.
Registrele contabile, altele decât cele obligatorii prevăzute de art.21 din Legea contabilității nr. 82/1991, editate cu ajutorul tehnicii de calcul , vor fi numerotate, șnuruite, parafate și înregistrate în evidența unității.
Neîntocmirea, întocmirea eronată și /sau neutilizarea documentelor justificative și financiar contabile, conform prevederilor prezentelor norme metodologice, se sancționează potrivit dispozițiilor legale.
Lipsa documentelor care să ateste natura și proveniența bunurilor, atât pe timpul transportului, cât și la locul de depozitare și vânzare, în momentul controlului efectuat de organele abilitate se sancționează potrivit legislației în vigoare cu amendă și confiscarea bunurilor respective, acestea fiind considerate bunuri fără documente justificative de proveniență.
Operațiile privind evidența și gestionarea mijloacelor fixe, a valorilor materiale și bănești și a altor valori ale unităților patrimoniale se consideră valabile numai dacă sunt justificate cu documente originale, întocmite sau reconstituite potrivit prezentelor norme.
Unitățile patrimoniale au obligația păstrării în arhiva lor a registrelor de contabilitate, a documentelor contabile, precum și a documentelor justificative, care stau la baza înregistrărilor în contabilitate. Termenul de păstrare a documentelor justificative și contabile este de 10 ani cu începere de la data încheierii exercițiului în cursul căruia au fost întocmite, cu excepția ștatelor de salarii și a bilanțului contabil care se păstrează 50 de ani.
1.6. ANALIZA DOCUMENTELOR PRIVIND ACTIVITATEA STUDIATĂ
1.6.1. INVENTARUL DOCUMENTELOR
Tabelul nr. 1.1.
1.6.2. FIȘA DE ANALIZĂ A DOCUMENTELOR
Tabelul nr. 1.2.
1.6.4 DESCRIEREA FLUXULUI GENERAL PRIVIND
CONTABILITATEA GENERALĂ ȘI EVIDENȚA PRIMARĂ
Ansamblul operațiilor economico financiare trebuiesc reflectate în contabilitate. Contabilitatea generală, prin noul sistem ce se va proiecta, va trebui să reflecte existența tuturor elementelor patrimoniale în cadrul societăților comerciale.
Intrarea bunurilor economice în cadrul unității se face pe baza de factură. Aceasta este un document primar de intrare a elementelor de activ, fiind un document cu regim special, întocmindu-se într-un singur exemplar, având ca destinație compartimentul de contabilitate. Recepția bunurilor intrate se face pe baza notei de intrare recepție și constatare de diferențe, acest document primar întocmindu-se în 3 exemplare. Primul trebuie înmânat contabilității pentru evidenta contabilă, al doilea gestionarului pentru înregistrarea în mod operativ, iar al treilea departamentului aprovizionări. Acest document e întocmit de comisia de recepție la locul de depozitare sau în unitatea cu amănuntul, după caz, pe măsura efectuării recepției. În cazul în care bunurile materiale sosesc în tranșe, se întocmește un formular pentru fiecare tranșă, care se anexează apoi la factura sau la avizul de însoțire a mărfii.
Evidența operativă se face pe baza fișei de magazie, document de evidentă la locul de depozitare a intrărilor, ieșirilor și stocurilor de valori materiale, întocmit într-un singur exemplar. Așadar, toate valorile materiale intrate în unitate sunt evidențiate în acest document ce se întocmește separat pentru fiecare material și se completează de către compartimentul financiar contabil la deschiderea fișei (datele din antet) și la verificarea înregistrărilor (data și semnătura de control) – în primul rând – și de către gestionar sau persoana desemnată, care completează coloanele privitoare la intrări, ieșiri și stoc-în al doilea rând.
Mai departe, informațiile circulă pentru completarea jurnalului de cumpărări de către compartimentul financiar-contabil pe baza documentelor tipizate privind cumpărările de valori materiale sau prestări de servicii. Se întocmește un jurnal separat pentru cumpărări de bunuri și servicii pentru nevoile firmei și, separat, pentru cumpărări de bunuri care se vând ca atare. Documentul circulă la compartimentul financiar contabil pentru verificarea sumelor înscrise în conturi și a respectării dispozițiilor legale referitoare la taxa pe valoare adăugată. Se arhivează la compartimentul financiar contabil.
În cadrul unităților patrimoniale se dau în consum bunuri pentru producerea altora destinate vânzării. În acest sens se întocmește fișa limită pentru consum materiale, în 2 exemplare la începutul lunii sau lansării produsului (comenzii) sau lucrării, de compartimentul de planificare (tehnic), sau de lansare, pe baza programului de producție și a consumurilor normate. Unul este destinat secției, și altul magaziei. Acest document circulă la persoanele autorizate să semneze pentru acordarea vizei de necesitate (ambele exemplare), la persoanele autorizate să aprobe înlocuirea, suplimentarea, sau diminuarea cantităților de materiale, la magazia de materiale pentru înscrierea cantităților eliberate (exemplarul 1), la secție, atelier (exemplarul 2), la compartimentul financiar-contabil pentru înscrierea în contabilitatea sintetică și analitică (ambele exemplare). Este arhivat la compartimentul financiar-contabil. Datele din acest document sunt preluate în bonul de consum, care este un document de ieșire. Se întocmește în două exemplare, pe măsura lansării, respectiv eliberării materialelor din magazie pentru consum, de compartimentul care efectuează lansarea, pe baza programului de producție și a consumurilor normate, sau de alte compartimente ale unității care solicită materiale pentru a fi consumate. Documentul circulă la persoanele autorizate să semneze pentru acordarea vizei de necesitate (ambele exemplare), la magazia de materiale, pentru eliberarea cantităților prevăzute (ambele exemplare), la compartimentul financiar-contabil pentru efectuarea înregistrărilor în contabilitatea sintetică și analitică (ambele exemplare). Se arhivează la compartimentul financiar contabil. Urmează apoi înregistrarea în evidența operativă pe baza fișei de magazie realizându-se astfel ieșirea valorilor materiale din evidența societății.
În urma procesului de producție, pe baza bonului de predare, transfer, restituire, bunurile obținute vor fi predate la magazie. Acesta este întocmit în trei exemplare de către secția care predă produsele: unul este destinat contabilității, al doilea rămâne la magazie pentru evidența operativă, iar al treilea rămâne la secție pentru evidența necesară. Documentul circulă așadar la inginerul șef, directorul tehnic sau conducătorul societății pentru certificarea executării efective a produselor de natura mașinilor, utilajelor, instalațiilor sau a altor mijloace fixe de aceeași natură; la magazia de produse finite, semnându-se de predare de către secție și de primire în gestiune de către gestionar (toate exemplarele); la compartimentul CTC pentru efectuarea controlului tehnic de calitate (toate exemplarele); la compartimentul financiar-contabil pentru efectuarea înregistrărilor în contabilitatea sintetică și analitică; la compartimentul care urmărește realizarea producției. Documentul se arhivează la compartimentul financiar-contabil sau persoana care conduce evidența (exemplarul 1); la compartimentul care urmărește realizarea producției (exemplarul 2). Intervine apoi evidența operativă prin intermediul fișei de magazie evidențiind intrările de bunuri economice ca urmare a procesului de producție.
Produsele finite obținute în urma procesului de producție, sunt destinate vânzării. Serviciul desfacere întocmește dispoziția de livrare în două exemplare pe baza graficului de vânzări lunare. Documentul circulă la magazie, pentru eliberarea produselor, mărfurilor sau altor valori materiale și pentru înregistrarea în evidența magaziei, semnându-se de către gestionarul predător pentru cantitățile livrate (ambele exemplare); la compartimentul desfacere, pentru înregistrarea cantităților livrate în evidențele acestuia și pentru întocmirea avizului de însoțire a mărfii sau facturii, după caz (exemplarul 2). Documentul se arhivează la magazie (exemplarul 1) și la compartimentul desfacere (exemplarul 2). Pe baza acestei dispoziții de livrare, va fi întocmită factura de vânzare de către același compartiment. Factura va fi întocmită într-un singur exemplar și este destinată cumpărătorului. Mai departe, pe baza avizului de însoțire a mărfii, se însoțesc mărfurile pe timpul transportului. De asemenea, vor trebui să se înregistreze toate datele și în evidența operativă pe baza fișei de magazie, respectiv bunurile vândute vor fi scăzute din unitate. Compartimentul financiar contabil va întocmi zilnic jurnalul de vânzări pe baza facturilor întocmite privind vânzările de valori materiale sau prestările de servicii. Acesta este întocmit într-un singur exemplar, având paginile numerotate, în care se înregistrează zilnic sau lunar, după caz, fără ștersături și spații libere, elementele necesare pentru determinarea corectă a T.V.A. colectată datorată. Documentul circulă la compartimentul financiar-contabil pentru verificarea sumelor înscrise în conturi și a respectării dispozițiilor legale referitoare la taxa pe valoare adăugată, arhivându-se în cadrul aceluiași compartiment financiar contabil.
Periodic bunurile sunt inventariate pe baza listei de inventariere, document ce se întocmește în 3 exemplare la locurile de depozitare, în situațiile prevăzute de dispozițiile legale, din care un exemplar de către gestionar, iar două exemplare de către un membru al comisiei de inventariere, pe gestiuni și conturi de materiale, mărfuri și ambalaje și se semnează de către membrii comisiei de inventariere, de gestionar și contabilul care ține evidența gestiunii. Documentul circulă la gestionar pentru semnarea fiecărei file a listei, la membrii comisiei de inventariere, pentru semnarea fiecărei file a listei, calcularea listelor de inventariere, stabilirea minusurilor sau a plusurilor valorice etc.; la compartimentul contabilității unde se efectuează confruntarea între raportul de gestiune predat la contabilitate și valoarea totală a inventarului faptic; la conducătorul compartimentului financiar contabil și la oficiul juridic; la conducătorul unității pentru a decide asupra soluționării diferitelor propuneri făcute. Este arhivat la compartimentul financiar contabil (exemplarul 1); la compartimentul de verificări gestionare (exemplarul 2).
Bonul de mișcare a mijloacelor fixe este un document justificativ de predare primire a mijloacelor fixe între două locuri de folosință ale unității. Se întocmește în două exemplare de către persoana desemnată de compartimentul care dispune mișcarea mijloacelor fixe. Circulă la persoana care aprobă mișcarea mijlocului fix în cadrul unității (ambele exemplare); la secția predătoare, pentru semnare de predare către responsabilul cu mijloace fixe și pentru semnare de primire de către delegatul secției primitor (ambele exemplare); la secția primitoare pentru înregistrarea în evidență la locul de folosință (exemplarul 1); la compartimentul financiar-contabil pentru înregistrarea mișcării mijlocului fix (exemplarul 1). Se arhivează la compartimentul financiar-contabil (exemplarul 1); la secția predătoare (exemplarul 2).
Procesul verbal de scoatere din funcțiune a mijloacelor fixe /de declasare a unor bunuri materiale – se întocmește în două exemplare, separat pentru mijloace fixe, obiecte de inventar în folosință și bunuri materiale aflate în gestiunea unui singur gestionar, pe baza documentației prevăzute în normele legale. Documentul circulă la persoana autorizată să aprobe scoaterea din folosință a mijloacelor fixe (ambele exemplare); la secție pentru înregistrarea în evidență la locul de folosință a mijloacelor fixe scoase din folosință (ambele exemplare); la magazie, pentru descărcarea gestiunii, respectiv înregistrarea în evidență a bunurilor materiale declasate (ambele exemplare); la magazia primitoare, pentru semnare de către gestionar a primirii în gestiune (ambele exemplare); la compartimentul financiar-contabil pentru verificarea și înregistrarea operațiilor privind scoaterea din folosință a mijoacelor fixe (exemplarul 1); la compartimentul care a făcut propunerile de scoatere din funcțiune, din uz sau de declasare, pentru înregistrare în evidență (exemplarul 2). Documentul se arhivează la compartimentul financiar-contabil (exemplarul 1); la compartimentul care ține evidența mijloacelor fixe (exemplarul 2).
Procesul verbal de recepție – se întocmește în trei exemplare la data punerii în folosință a mijloacelor fixe. Circulă la persoanele care fac parte din comisie (exemplarele 1, 2,3); la compartimentul care efectuează operațiunea de control financiar preventiv (exemplarul 2); la compartimentul financiar-contabil pentru verificarea și înregistrarea procesului verbal de recepție (exemplarele 2 și 3). Este arhivat la furnizor în cadrul compartimentului financiar-contabil (exemplarele 2 și 3), iar la beneficiar în cadrul compartimentului financiar-contabil (exemplarul 1).
Achitarea obligațiilor către furnizori se face pe baza dispoziției de plată întocmită de către compartimentul financiar-contabil. Încasarea drepturilor de creanță de la clienți se va face pe baza dispoziției de încasare.
Achitarea obligațiilor către salariați se face pe baza statului de salarii. Acesta se întocmește în două exemplare, lunar pe secții, servicii, etc. de către compartimentul căruia îi revine această sarcină pe baza documentelor de evidență a muncii și a timpului lucrat efectiv, a documentelor de centralizare a salariilor individuale pentru muncitorii salarizați în acord etc. Documentul circulă la persoanele autorizate să exercite controlul financiar preventiv și să aprobe plata (exemplarul 1); la casieria unității pentru efectuarea plății sumelor cuvenite (exemplarul 1); la compartimentul financiar contabil, ca anexă la exemplarul 2 al registrului de casă, pentru înregistrarea în contabilitate (exemplarul 1); la compartimentul care a întocmit statele de salarii (exemplarul 2). Se arhivează la compartimentul financiar-contabil, separat de celelalte acte justificative de plăți (exemplarul 1); la compartimentul care a întocmit statele de salarii (exemplarul 2). De asemenea, achitarea drepturilor salariale se face și pe baza listei de avans chenzinal, întocmit lunar, de către compartimentul ce are această atribuție, pe baza documentelor de evidență a muncii, a timpului lucrat efectiv. Documentul circulă la persoanele autorizate să exercite controlul financiar preventiv și să aprobe plata (exemplarul 1); la casieria unității pentru efectuarea plății avansurilor cuvenite (exemplarul 1); la compartimentul financiar-contabil, ca anexă la exemplarul 2 al registrului de casă, pentru înregistrarea în contabilitate (exemplarul 1); la compartimentul care a întocmit lista de avans pentru a servi la întocmirea statelor de salarii la sfârșitul lunii (exemplarul 2). Se arhivează la compartimentul financiar – contabil, ca anexă la exemplarul 2 al registrului de casă (exemplarul 1); la compartimentul care a întocmit lista de avans (exemplarul 2).
Chitanța reprezintă un document justificativ pentru depunerea unei sume, în numerar, la casieria unității. Se întocmește în două exemplare de către casierul unității și se semnează de acesta pentru primirea sumei în numerar. Circulă la depunător (exemplarul 1, cu ștampila unității), exemplarul 2 rămâne în carnet, fiind folosit ca document de verificare a operațiilor înregistrate în registrul de casă. Se arhivează la compartimentul financiar –contabil, după utilizarea completă a carnetului (exemplarul 2).
Ca situație de ieșire, întâlnim în acest caz registrul de casă întocmit zilnic de către casierie. Acesta este întocmit în două exemplare de către casierul unității sau de altă persoană împuternicită, pe baza actelor justificative de încasări și plăți. Circulă la compartimentul financiar-contabil pentru verificarea exactității sumelor înscrise și respectarea dispozițiilor legale privitoare la efectuarea operațiilor de casă (exemplarul 2). Exemplarul 1 rămâne în carnet. Este arhivat la casierie (exemplarul 1); la compartimentul financiar-contabil (exemplarul 2)
Înregistrarea operațiilor economico – financiare în conturi se face numai de către serviciul contabilitate. Nota de contabilitate este un document justificativ de înregistrare în contabilitatea sintetică și analitică, de regulă pentru operațiile care nu au la bază documente justificative. Se întocmește întru-n singur exemplar, de compartimentul financiar-contabil. Circulă la persoana autorizată să verifice și să semneze documentul; la persoana care conduce Registrul-jurnal pentru înregistrare; la persoana care asigură contabilitatea sintetică și analitică în cadrul compartimentului financiar-contabil. Se arhivează la compartimentul financiar-contabil.
Registru-jurnal servește ca document obligatoriu de înregistrare cronologică și sistematică a modificării patrimoniului societății, dar și ca probă în litigii. Se întocmește zilnic sau lunar, după caz, prin înregistrare cronologică, fără ștersături și spații libere, a documentelor în care se reflectă mișcarea patrimoniului societății. Nu circulă, fiind document de înregistrare contabilă. Se arhivează la compartimentul financiar-contabil, împreună cu documentele justificative care au stat la baza întocmirii lui.
Fișa de cont pentru operațiuni diverse – servește la ținerea contabilității analitice a conturilor de clienți, debitori, furnizori, creditori etc., dar și la ținerea contabilității sintetice a operațiilor economice și financiare în unitățile care înregistrează forma de înregistrare contabilă “maestru-șah” simplificat. Se întocmește într-un singur exemplar pentru fiecare element patrimonial în parte. Nu circulă, fiind document de înregistrare contabilă. Se arhivează la compartimentul financiar contabil.
Balanța de verificare – întocmită pe baza fișelor de cont pentru operațiuni diverse, servește la verificarea exactității înregistrărilor, la controlul concordanței dintre contabilitatea sintetică și analitică, la întocmirea situației trimestriale a principalilor indicatori economico-financiari, a situației lunare a calculului impozitului pe profit și a bilanțului anual. Este întocmit într-un singur exemplar. Nu circulă, fiind document de sinteză. Se arhivează la compartimentul financiar-contabil.
Pe baza balanței de verificare, la finele anului financiar, se întocmește bilanțul contabil – document oficial de sinteză al tuturor unităților patrimoniale. După aprobarea de către adunarea generală, acesta împreună cu raportul cenzorilor este transmis până la data de 15 aprilie a anului următor la Direcțiile Generale ale Finanțelor Publice județene și a Municipiului București, în vederea verificării și centralizării. După verificare, un exemplar se depune la Registrul Comerțului iar o sinteză a bilanțului propriuzis este transmisă spre prelucrare în Monitorul Oficial. Este păstrat în unitate timp de 50 de ani.
=== CAP1.LISTARELAND ===
1.6.3. GRILA INFORMAȚIILOR
Tabelul nr. 1.3.
=== CAP2. LISTARELAND ===
2.4.1. DETERMINAREA CONȚINUTULUI BAZEI INFORMAȚIONALE
Tabel 2.1.
I5. LISTA DE INVENTARIERE
I2. BON DE PREDARE TRANSFER RESTITUIRE
=== cap3.LISTARE ===
Capitolul III. PROIECTAREA DE DETALIU A SISTEMULUI INFORMATIC
3.1. PROIECTAREA STRUCTURII BAZEI DE DATE
Bazele de date pot fi concepute în raport cu utilizarea unui model (ierarhic, rețea sau relațional) ales în funcție de corespondențele care se pot stabili între structurile bazei de date și asigură definirea unică a datelor, ceea ce determină structurarea acesteia pe trei niveluri.
Structura generală are la bază un model unic de date în care se preiau structurile specifice ale utilizatorilor în vederea integrării globale într-o concepție unitară. Această structură satisface independent și global cerințele specifice și comune ale tuturor utilizatorilor. Structura conceptuală se mai numește și schema bazei de date care va fi proiectată de administratorul bazei de date.
Transpunerea nivelelor externe/specifice în nivelul conceptual/general înseamnă transpunerea structurii specifice/subshemelor bazei de date în structura generală/schema bazei de date.
Transpunerea nivelului conceptual în nivelul intern, înseamnă transpunerea schemei bazei de date constituită pe baza unui model de tip ierarhic, rețea sau relațional în schema internă a bazei de date.
Indiferent de nivelul structurii bazei de date, unitatea elementară de referință o constituie entitatea care asigură structurarea conținutului bazei de date în subcolecții omogene de date.
Structura externă are la bază un submodel de date prin care se descrie o parte din structura conceptuală în raport de cerințele formulate de categorii omogene de utilizatori. În această viziune, structura externă a bazei de date conține părți specifice cerințelor informaționale ale unei categorii de utilizatori, motiv pentru care se numește subschemă a bazei de date.
Structura internă/fizică a bazei de date reprezintă modul concret de transpunere a structurii generale/conceptuale și specifice/externe pe suporturile tehnice direct adresabile, inclusiv asigurarea onor posibilități fizice de acces și prelucrare. Structura fizică este denumită și schema internă a bazei de date.
Recunoașterea și gestiunea tuturor structurilor bazei de date este asigurată de sistemul de gestiune a bazei de date, care utilizează trei nivele de organizare a bazei de date corespunzătoare celor trei structuri specifice: extern, general/conceptual și intern /fizic .
Nivelul conceptual/general asigură definirea structurii generale (conceptuale) a bazei de date privită ca o mulțime de entități rezultată din reunirea entităților prezente în subsisteme specifice utilizatorilor în vederea realizării unei viziuni globale asupra întregii baze de date. Descrierea schemei bazei de date folosește un model de tip ierarhic, rețea sau relațional prin intermediul limbajului de descriere a datelor specifice fiecărui SGBD.
Nivelul extern/specific asigură reflectarea cerințelor informaționale ale fiecărei categorii de utilizatori prin intermediul structurilor specifice ale bazei de date asociate acestora. Numărul structurilor specifice este egal cu numărul categoriilor omogene de utilizatori, sau cu numărul subsistemelor informatice sau numărul compartimentelor omogene din punct de vedere funcțional.
Nivelul fizic/intern este asigurat prin transpunerea structurii generale a bazei de date pe un suport fizic, prin intermediul limbajului de manipulare a datelor, specific fiecărui sistem de gestiune a bazelor de date (SGBD).
Structura generală a bazelor de date relaționale este formată din entități privite ca relații, atribute și corespondențe dintre acestea. Principala metodă de proiectare este metoda sintetică utilizabilă în cazul proiectării inițiale a unei baze de date relaționale.
Metoda sintetică are la bază termenul de entitate care este echivalent cu cel de relație sau tabel relațional. Entitatea este privită ca un element distinct, concret sau abstract, care constituie sursa alocării în baza de date. Pentru fiecare entitate vor exista mai multe înregistrări în baza de date, a cărei funcție unică este de a reprezenta un tip anumit de entitate. Rezultă că funcția esențială a tuturor înregistrărilor specifice unei entități constă în reprezentarea fizică a unui tip de entitate împreună cu reprezentarea proprietăților specifice acestuia. Entitățile se clasifică în trei tipuri:
Entități de tip nucleu – au o existență independentă în cadrul structurii generale a bazei de date și sunt definite în cadrul proiectării generale;
Entități de tip intermediar – sunt dependente de existența entităților de tip nucleu și pot rezulta fie din prelucrarea entităților de tip nucleu sau stare, fie chiar din prelucrările entităților intermediare. Aceste entități au rolul de a pregăti datele în vederea unor prelucrări ulterioare, ca urmare a unor operații de compunere, selecție, sortare, totalizare etc. motiv pentru care la sfârșitul ciclului de prelucrare, entitățile intermediare pot fi șterse, fără a afecta structura fizică a bazei de date;
Entități de tip stare – îndeplinesc funcția de a păstra date sintetice rezultate din prelucrarea datelor din entitățile de tip nucleu, intermediar sau chiar de stare la anumite intervale de timp.
Obiectivul existenței acestor tipuri de entități este de a descrie cât mai fidel structura generală a bazei de date în condiții de performanță și integritate maximă. Întregul proces de descriere a entităților bazelor de date relaționale este iterativ, în vederea unei structuri optime cu mențiunea că tipologia entităților nu intră în contradicție cu conceptele modelului relațional de bază, ci are menirea de a semnaliza și optimiza la maxim structura generală a bazei de date.
Descrierea structurii generale a bazei de date relaționale prin intermediul metodei sintetice se face prin intermediul următoarelor faze:
Atribuirea specificatorului entităților de tip nucleu, intermediar și de stare care se realizează concret prin: numele entității (denumirea a cesteia), specificatorul entității (dispozitivul și directorul unde va fi stocată entitatea).
Descrierea atributelor specifice entității – care se face prin elementele: numărul atributului, identificatorul atributului (FIELD NAME), tipul atributului (FIELD TYPE), lungimea atributului (WIDTH), numărul de zecimale (DEC), cheia de indexare (INDEX), condițiile de validare care vor fi identice cu cele specificate în dicționarul atributelor.
Descrierea corespondențelor dintre entități – implică reflectarea legăturilor dintre entitățile bazei informaționale prin intermediul unor restricții de integritate ce presupun determinarea entității de legătură, cheia externă și cardinalitatea.
Caracteristicile fizice și de acces care au în vedere definirea organizării entităților de tip index, cheile de indexare, numărul maxim de înregistrări și lungimea maximă a unei înregistrări.
3.2. PROIECTAREA PRELUCRĂRILOR SPECIFICE UNITĂȚILOR FUNCȚIONALE
3.2.1 STABILIREA ORDINII DE PRELUCRARE A FIȘIERELOR
Fig.3.1 Ordinea de prelucrare a fișierelor baze de date.
3.2.2 DETERMINAREA UNITĂȚILOR DE PRELUCRARE
Determinarea unităților de prelucrare presupune stabilirea tipologiei și succesiunii unităților de prelucrare.
Determinarea succesiunii unităților de prelucrare în cadrul unității funcționale ține seama de natura subsistemului informatic, specificul de prelucrare al unității funcționale, tipurile de corespondență dintre entități, frecvența prelucrărilor, tipul de SGBD și sistemul electronic de calcul utilizat. În această viziune, prelucrările bazei de date sunt asigurate de succesiunea logică a următoarelor tipuri de unități funcționale:
unitate funcțională pentru crearea și actualizarea bazei de date;
unitate funcțională pentru exploatarea și obținerea ieșirilor sistemului informatic.
Pentru unitățile funcționale de creare și actualizare a bazei de date, succesiunea unităților de prelucrare se determină pe baza ordinii de prelucrare a entităților bazei de date. Pentru unitățile funcționale de exploatare a bazei de date și obținerea ieșirilor solicitate, succesiunea unităților de prelucrare este determinată în raport de natura subsistemelor informatice proiectate, frecvența, termenul și conținutul informațional propriu situațiilor de ieșire preconizate.
În mod concret determinarea unităților de prelucrare presupune stabilirea funcției unității de prelucrare, intrările, ieșirile și logica internă de prelucrare și interfața între unitățile de prelucrare.
Unitatea de prelucrare (UP) reprezintă o secvență de operații automate, repetitive, executate fără întreruperi externe de la un terminal, care transformă un ansamblu de date de intrare pe baza unui program, într-un ansamblu de date de ieșire, prin intermediul unor opțiuni de prelucrare.
În vederea realizării acestor cerințe unitatea funcțională va fi structurată în unități de prelucrare specifice pentru care trebuie să se precizeze următoarele elemente constitutive:
funcția unității de prelucrare indică natura prelucrărilor sale asupra structurii fizice a bazei de date. Această funcție conduce la stabilirea următoarelor tipuri de unități de prelucrare:
unități de prelucrare pentru dirijarea tuturor prelucrărilor unității funcționale – folosește opțiuni pentru apelarea unităților de prelucrare subordonate, cu precizarea că numărul acestora este dependent de numărul unităților funcționale realizate;
unități de prelucrare pentru crearea și validarea bazei de date – îndeplinesc funcția de creare și control sintactic și semantic, static și dinamic, asupra datelor de intrare, în vederea asigurării acurateții structurii fizice a bazei de date. Numărul acestor unități de prelucrare depinde, în principiu, de numărul entităților bazei de date;
unități de prelucrare pentru actualizarea conținutului bazei de date – grupează operații de adăugare, inserare, modificare și ștergere de atribute în baza de date. Numărul lor este dependent, în principiu, de tipurile de entități ce urmează a fi actualizate;
unități de prelucrare pentru exploatarea bazei de date și obținerea situațiilor de ieșire – îndeplinesc funcțiile de apelare a entităților bazei de date necesare strict pentru obținerea unei situații, ordonarea atributelor în funcție de gradele de subtotal și total general și listarea efectivă a situațiilor solicitate. Numărul acestor unități de prelucrare este dependent în principiu, de numărul situațiilor de ieșire;
unități de prelucrare pentru reorganizarea bazei de date – grupează operațiile de modificare a entităților bazei de date în vederea respectării principiului concordanței dintre dinamica și structura acestora, cu dinamica și conținutul fenomenelor și proceselor economice din sistemul informatic realizat. Numărul acestor entități de prelucrare este dependent de numărul entităților a căror structură se modifică în timp;
unități de prelucrare pentru salvarea și protecția bazei de date – asigură obținerea unor copii de siguranță ale acesteia, inclusiv implementarea unor modele de acces, criptarea și decriptarea din baza de date.
intrările unității de prelucrare sunt constituite din opțiuni de prelucrare, date de intrare și structura fizică a bazei de date. Pentru fiecare tip de intrare este indicat să se specifice dispozitivul fizic, precum și denumirea logică asociată intrării sub formă standard (dispozitiv: /director/subdirector/…nume entitate, extensie)
ieșirile unității de prelucrare sunt constituite din entități create sau informații afișate la terminal, grafice sau la imprimantă (indicatori sintetici, situații de ieșire, grafice etc.). Pentru fiecare tip de ieșire este indicat a se specifica, dispozitivul fizic utilizat și numele asociat ieșirii respective sub forma standard;
logica internă de prelucrare indică modul concret de transformare a intrărilor în ieșiri (validare, conversie, actualizare, constituirea entităților intermediare, ordonarea și compunerea acestora, obținerea unor indicatori, a situațiilor de ieșire, etc.);
interfața dintre unitățile de prelucrare este formată din entitățile bazei de date la momentul t. care pot constitui intrări într-o altă unitate de prelucrare la momentul t+1.
În mod concret unitățile de prelucrare în cadrul unității funcționale se determină în funcție de anumite criterii dintre care se menționează:
tipologia și natura prelucrărilor unității funcționale (creare-actualizare, exploatare-listare )
frecvența și termenele de realizare a prelucrărilor bazei de date sau de obținere a ieșirilor solicitate;
natura și specificul intrărilor și ieșirilor unității funcționale;
succesiunea de prelucrare a bazei de date;
necesitatea asigurării unei entități de dirijare pentru întregul sistem informatic;
minimalizarea numărului unităților de prelucrare în cadrul unității funcționale, în condițiile asigurării maximalizării prelucrărilor unității de prelucrare;
asigurarea unor interfețe optime dintre unitățile de prelucrare.
Unitățile de prelucrare în cazul proiectării generale a contabilității sunt:
UP1-Intrări de bunuri economice.
UP2-Ieșiri de bunuri economice.
UP3- Achitarea obligațiilor către furnizori, salariați și alte persoane.
UP4-. Încasarea drepturilor de creanță de la furnizori și salariați.
UP5- Controlul bunurilor economice prin inventariere.
UP6-Existența elementelor patrimoniale în cadrul unității.
MENIU: Situația 1
BAR 1: Factura cumpărare
BAR 2 : Nota de intrare recepție și constatare de diferențe
BAR 3: Jurnal cumpărări
IUZZT RTR
BAR 4: Fișa de magazie
MENIU: Situația 2
BAR 1: Fișa limită de consum materiale
BAR 2 :Bonul de consum
MENIU: Situația 3
BAR 1: Bonul de predare transfer restituire
BAR 3: Bon de mișcare a mijloacelor fixe
BAR 4: Proces verbal de scoatere din funcțiune a mijloacelor fixe
BAR 5: Proces verbal de recepție
BAR 6: Lista de inventariere
MENIU: Situația 4
BAR 1: Dispoziția de livrare
BAR 2: Factura vânzare
BAR 3: Aviz însoțire a mărfii
BAR 4: Jurnal vânzări
MENIU: Situația 5
BAR 1: Dispoziția de plată către casierie
BAR 2: Dispoziția de încasare către casierie
BAR 3 : Ordin de plată
BAR 4: Extras de cont
MENIU: Situația 5
BAR 1: Lista de avans chenzinal
BAR 2: Stat de plată al salariilor
BAR 3: Chitanța
BAR 5: Registru de casă
BAR 1: Nota de contabilitate
BAR 2: Registru-jurnal
BAR 3: Fișa de cont pentru operații diverse
BAR 4: Balanța de verificare
3.4. PROIECTAREA PRELUCRĂRILOR SPECIFICE UNITĂȚILOR DE PRELUCRARE
3.4.1 DETERMINAREA MODULELOR DE PRELUCRARE
Proiectarea structurii specifice a bazei de date presupune determinarea inițială a intrărilor-ieșirilor aferente fiecărei unități de prelucrare și modulele componente, proiectarea videoformatelor de intrare-ieșire și descrierea conținutului concret a fiecărei structuri externe/specifice bazei de date.
Determinarea intrărilor-ieșirilor și a modulelor componente ale unităților de prelucrare are în vedere precizarea structurii datelor de intrare-ieșire și structurarea unității de prelucrare în module de prelucrare, în scopul definirii unor funcții elementare de prelucrare.
Structura datelor de intrare-ieșire este dependentă de tipul unității de prelucrare și se stabilește în concordanță cu organigrama unității funcționale, tipul și caracteristicile sistemului de operare și a SGBD, sistemul electronic de calcul sau eventual rețeaua de calculatoare electronice.
Intrările – ieșirile specifice unităților de prelucrare cuprind entitățile bazei de date, listele de erori, listele de tranzacții externe sau ieșirile generale ale sistemului informatic.
Modulele componente ale unităților de prelucrare urmăresc descompunerea funcției complexe a unității de prelucrare în funcții elementare, interconectate și intercondiționate logic, astfel încât acestea să asigure integral funcția generală a unității de prelucrare. Modulul este caracterizat prin următoarele elemente:
Numele modulului – este format dintr-un anumit număr de caractere. Din punct de vedere funcțional, modulul reprezintă o parte distinctă din algoritmul general de prelucrare specific unității de prelucrare, iar din punct de vedere sintactic modulele reprezintă o secvență de comenzi – instrucțiuni apelabile de către o unitate de prelucrare sau chiar de către un alt modul.
Funcția modulului are rolul de a preciza delimitarea și explicitarea funcției elementare de prelucrare dedusă din algoritmul general de prelucrare specific unității de prelucrare.
Variabilele de apelare și revenire definesc identificatorii zonelor de memorie prin care modulul este activat (variabilă de apelare) precum și prin care modulul este dezactivat (variabilă de revenire). Variabila de apelare face parte din setul de opțiuni stabilite pentru fiecare unitate de prelucrare, în timp ce variabila de revenire, îndeplinește rolul de a preciza dacă modulul și-a îndeplinit sau nu funcția de prelucrare
Intrările și ieșirile modulelor precizează dispozitivele, directoarele, subdirectoarele, denumirea și extensia fiecărei intrări-ieșiri.
Proiectarea videoformatelor de intrare-ieșire îndeplinesc rolul de a specifica într-o formă sintetică și prestabilită datele de intrare-ieșire aferente unităților de prelucrare (indicatori sintetici, liste/situații deieșire, grafice etc.) precum și listele de erori și de tranzacții externe)
Proiectarea videoformatelor specifice unității de prelucrare, presupune determinarea unor zone prestabilite pentru introducerea și extragerea informațiilor din baza de date, inclusiv precizarea unor informații suplimentare cu valoare semantică pentru utilizatori afișate pe ecranul videoterminal (opțiuni de prelucrare și videoformate de intrare-ieșire).
Modulele de prelucrare aferente unităților de prelucrare sunt:
UP1-Intrările de bunuri economice în cadrul unității
M1 – Achiziții de bunuri economice.
M2 – Recepția bunurilor economice.
M3 – Evidența bunurilor economice în fișele de magazie.
M4 – Situația achizițiilor de bunuri economice.
M5 – Recepția imobilizărilor.
UP2-Ieșirile de bunuri economice din cadrul unității
M6 – Ieșirile de bunuri prin consum.
M6.1 – Eliberarea materialelor din magazie.
M6.2 – Consumul efectiv de bunuri economice.
M6.3 – Evidența în fișele de magazie.
M7 – Predarea rezultatului final la magazie.
M8-Ieșirile de bunuri economice prin vânzare.
M8.1 – Eliberarea din magazie a produselor, mărfurilor.
M8.2 – Vânzarea efectiva a bunurilor economice.
M8.3 – Însoțirea mărfurilor în timpul transportului.
M8.4 – Evidenta operativă a bunurilor.
M8.5 – Situația vânzărilor de bunuri economice.
UP3-Achitarea obligațiilor către furnizori, salariați și alte terțe persoane
M9 – Achitarea obligațiilor către furnizori.
M10 – Achitarea obligațiilor către salariați.
M10.1- Calculul drepturilor bănești cuvenite salariaților.
M10.2 – Calculul drepturilor bănești ca avansuri chenzinale.
UP4-Încasarea drepturilor de creanță
M11 – Drepturile de creanță asupra clienților.
M12 – Drepturile de creanță asupra salariaților.
M13 – Comunicarea și solicitarea de la debitor a creanțelor.
UP5-Controlul bunurilor economice prin inventariere
M14 – Inventarierea bunurilor economice.
UP6-Existența elementelor patrimoniale în cadrul unității
M15 – Evidența imobilizărilor în cadrul unității .
M16 – Înregistrarea în contabilitate a tuturor operațiilor.
M17 – Înregistrarea cronologică și sistematică a modificării patrimoniului.
M18 – Contabilitatea sintetică și analitică a operațiilor economice.
M19 – Verificarea exactității înregistrărilor în conturi.
M20 – Bilanțul contabil.
3.4.2 ORGANIGRAMA DE SISTEM A UNITĂȚILOR DE PRELUCRARE
Fig. 3.2. Organigrama de sistem.
=== CAP3.LISTARELAND ===
3.1.1. PROIECTAREA FIȘIERELOR VARIABILE
Fișierul BDD2-Aferent facturii cumpărare
Tabel 3.1.
Fișierul BDD10.DBF-Aferent notei de intrare recepție și constatare de diferențe
Tabel 3.2.
Fișierul BDD4.DBF-Aferent dispoziției de livrare
Tabel 3.3.
Fișierul BDD7.DBF-Aferent avizului de însoțire a mărfii
Tabel 3.4.
Fișierul BDD1.DBF-Aferent fișei limită pentru consum materiale
Tabel 3.5.
BDD30.DBF-Aferent bonului de consum
Tabel 3.6.
Fișierul BDD12.DBF-Aferent bonului de predare transfer restituire
Tabel 3.7.
Fișierul BDD-Aferent extrasului de cont
Tabel 3.8.
Fișierul BDD-Aferent ordinului de plată
Tabel 3.9.
Fișierul BDD-Aferent bonului de mișcare a mijloacelor fixe
Tabel 3.10.
Fișierul BDD-Aferent procesului verbal de recepție
Tabel 3.11.
Fișierul BDD-Aferent procesului verbal de scoatere din funcțiune
Tabel 3.12.
Fișierul BDD3.DBF-Lista de avans chenzinal
Tabel 3.13.
Fișierul BDD19.DBF-Aferent notei de contabilitate
Tabel 3.14.
Fișierul BDD20.DBF-Aferent registrului jurnal
Tabel 3.15.
Fișierul BDD21.DBF-Aferent fișei de cont pentru operații diverse
Tabel 3.16.
Fișierul BDD13.DBF-Aferent chitanței
Tabel 3.17.
Fișierul BDD11.DBF-Aferent statului de salarii
Tabel 3.18.
Fișierul BDD15 –Aferent dispoziției de plată
Tabel 3.19.
Fișierul BDD16-Aferent dispoziției de încasare
Tabel 3.20.
3.1.2. PROIECTAREA FIȘIERELOR PERMANENTE
Fișierul BDD14.DBF-Aferent registrului de casă
Tabel 3.21.
Fișierul BDD8.DBF-Aferent jurnalului vânzări
Tabel 3.22.
Fișierul BDD9.DBF-Aferent jurnalului cumpărări
Tabel 3.23.
Fișierul BDD.DBF-Aferent fișei de magazie
Tabel 3.24.
3.1.3 PROIECTAREA FIȘIERELOR TEMPORARE
Fișierul BDD18.PRG-Aferent listei de inventariere
Tabel 3.25.
Fișierul BDD20.PRG-Aferent balanței de verificare
Tabel 3.26.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Proiectarea Sistemului Informational Privind Contabilitatea Generala Si Evidenta Primara (ID: 148895)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.
