PROIECTAREA ȘI ORGAN IZAREA ÎNTREPRINDERILO R [624276]

PROIECTAREA ȘI ORGAN IZAREA ÎNTREPRINDERILO R
87

Unitatea de învățare 9
Comunicarea în cadrul întreprinderii (I) – 3 ore

9.1. Comunicarea și procesul de comunicare
9.2. Comunicarea formală
9.3. Comunicarea informală
9.4. Comunicarea non -verbală

OBIECTIVE

Cunoștiințe și deprinderi
Obiectivele a cestei unități de învățare sunt reprezentate de
înțelegerea și asimilarea următoarelor noțiuni:
a. comunicarea și procesul comunicării;
b. comunicarea formală;
c. comunicarea informală;
d. comunicarea non -verbală.
Comunicarea este calea spre înțelegere, armonie și dre ptate, dar și
sursă a conflictelor, a urii și răului.
Analizând activitățile zilnice pe care le desfășoară managerii, s -a
constatat că cei din Marea Britanie, de exemplu, consacră comunicării
orale 66% din timp, iar cei din S.U.A. 78%. Tocmai de aceea , înțelegerea
corectă a comunicării are o mare valoare pentru dumneavoastră, cei care
vă propune ți să nu fiți simpli executanți .
Pentru parcurgerea acestei unități de învățare sunt necesare în
medie trei ore de studiu individual. Activitatea de studiu este def initivată
prin utilizarea facilităților oferite prin intermediul platformei de e -learning
și anume – forumul de știri și forumul disciplinei și realizarea temelor de
control postate.

PROIECTAREA ȘI ORGAN IZAREA ÎNTREPRINDERILO R
88
9.1. Comunicarea și procesul de comunicare

Există trei semnificații date de Dicționarul Explicativ al Limbii Române
pentru termenul de comunicare :
1. acțiunea de a comunica și rezultatul ei;
2. înștiințare , aducere la cunoștiință , știre, veste, raport, relație,
legătură ;
3. prezentare , într -un cerc de specialiști, a unei contribuții personale
într-o problemă științifică.
Dicționarul enciclopedic oferă termenului comunicare o definiție
deosebit de complexă, acoperind aproape toate domeniile în care acest termen
este folosit:
“Comunicare =1. Înștiințare, știre, veste. (drept ) Aducere la cunoștiința
părților dintr -un proces a unor acte de procedură (acțiune, întâmpinare,
hotărâre) în vederea exercitării drepturilor și executării obligațiilor ce decurg
pentru ele din aceste acte, în limita unor termene care curg obisnuit de la data
comunicării. 2. Prezentare într -un cerc de specialiști, a unei lucrări științifice.
3-(sociologie) Mod fundamental de interacțiune psiho -socială a persoanelor,
realizată în limbaj articulat sau prin alte coduri, în vederea transmiterii unei
informații , a obținerii stabilității sau a unor modificări de comportament
individual sau de grup. ”

Cea mai simplă schemă a structurii procesului de comunicare a fost
propusă încă din anul 1934 de Karl Buhler, în lucrarea "Die Sprachtheorie"
(fig. 9.1).

Fig. 9 .1 Cea mai simplă schemă a procesului de comunicare.

PROIECTAREA ȘI ORGAN IZAREA ÎNTREPRINDERILO R
89
Exercițiul 1

Ce reprezintă comunicarea ?

Relația de comunicare se realizează astfel: emițătorul transmite un
mesaj într-un anumit cod ( limbaj ) către receptor, care va iniția o acțiune de
decodare ( descifrare , “traducere” ) a mesajului ce i -a fost transmis. Acest
mesaj este construit într -un anume cod (limbaj, semnificație , termeni etc.) care
trebuie să fie comun celor doi parteneri aflați în contact, în comunicare. Între
emițător și receptor are loc un transfer care realizează elementul comun al
informației. Informația pleacă de la emițător și devine informație pentru
receptor . Atât emițătorul , cât și receptorul sunt orientați către un scop.
Emițătorul are scopul de a oferi, receptorul are scopul de a primi
informațiile transmise prin intermediul mesajului. Comunicarea este întregită
de feedback -ul receptorului. Într -o comunicare, rolurile de emițător -receptor
sunt interschimbabile.

Exercițiul 2

Descrieți relația de comunicare, conform modelului Karl Buhler ?

Important:
!!! Deci, transmiterea mesajului se realizează într -un anume cod.
Astfel, în vreme ce mesajul se caracterizează prin coerență,
cursivitate, claritate, fiind determinat de loc, de timp, de starea psihică a
emițătorului, codul e fix, invariabil, abstract, redus l a un număr
destul de mic de sem ne (lingvistice, specifice unei limbi).

Între mesaj și cod există o anumită discrepanță, apărând perturbațiile .

În procesul de comunicare pot apare bariere sau obstacole de
comunicare ce pot constitui probleme reale, perturbatoare.

În procesul de comunicare pot apare următoarele bariere de limbaj :
 aceleași cuvinte au sensuri diferite pentru diferite persoane;

PROIECTAREA ȘI ORGAN IZAREA ÎNTREPRINDERILO R
90
 partenerii comunicării se pot deosebi ca pregătire și experiență
profesională;
 starea emoțională a receptorului poate deforma ceea ce acesta
aude;
 ideile preconce pute și rutina emitățorului și receptorului pot
influența nivelul de receptivitate al mesajului comunicat;
 dificultăți de exprimare;
 utilizarea unor cuvinte sau expresii confuze etc.

Pot fi identificate și bariere de mediu ambiant și anume:
 climat de munc ă necorespunzător (poluare fonică ridicată);
 folosirea de suporți informaționali necorespunzători (de exemplu,
prezentări power point necorespun zătoare, cu lizibilitate scăzută);
 climatul locului de muncă tensionat poate determina angajații să -și
ascundă g ândurile adevărate pentru că le este frică să spună ceea ce
gândesc.

Exercițiul 3

Care sunt barierile de comunicare ….
de limbaj? de mediu ambiant?

Poziția emițătorului și receptorului în comunicare pot, de asemenea,
constitui bariere datorită:
 imaginii pe care o are emițătorul sau receptorul despre sine și /sau
despre interlocutorul său;
 partenerii comunicării se pot deosebi ca statut social sau
profesion al;
 caracterizării diferite de către emițător și receptor a situației în care
are loc comunicarea;
 sentimentelor și intențiilor cu care interlocutorii participă la
comunicare.

PROIECTAREA ȘI ORGAN IZAREA ÎNTREPRINDERILO R
91

O ultimă categorie prezentat ă aici o constituie barierele de concepție ,
acestea fiind reprezentate de:
 existența presupunerilor atât din partea emițătorului cât și a
receptorului (care pot diferi);
 exprimarea cu stângăcie (conceperea) a mesajului de către
emițător;
 lipsa de atenție și/sau de interes a receptorului față de receptarea
mesajului;
 concluzii grăbite și greșite asupra mesajului.

Exercițiul 4

Care sunt barierile de comunicare determinate de ….
poziția emițătorului și
receptorului? concepție?

Important:
!!!Barierel e de comunicare pot fi minimizate dacă emițătorul face o
pregătire prealabilă a comunicării.

În acest sens se vor:
 planifica mesajul de comunicat și codul în care se comunică;
 determina precis scopul fiecărei c omunicări;
 alege momentul potrivit pentru efectuarea comunicării;
 clarifica ideile înaintea comunicării;
 folosi unui limbaj adecvat, corespunzător decodificării mesajului
transmis etc.

PROIECTAREA ȘI ORGAN IZAREA ÎNTREPRINDERILO R
92
9.2. Comunicarea formală

Canalele formale de comunicare sunt creat e în mod deliberat în cadrul
unei întreprindere prin stabilirea unui sistem formal de responsabilități care
respectă structura ierarhică a întreprinderii.
Aceste canale de comunicare sunt proiectate și gestionate pentru a
permite transferul de informații/ mesaje între nivelurile (pe verticală) și
departamente/compartimente (pe orizontală) întreprinderii .

Direcțiile formale de comunicare respectă cu fidelitate relațiile stabilite
în întreprindere prin organigramă. Aceasta este situația ideală de comunicare .
Comunicarea formală se desfășoară pe trei direcții principale:
 de sus în jos,
 de jos în sus și
 pe orizontală .

Comunicarea de sus în jos este inițiată de manageri (care de cele mai
multe ori sunt cu pregătire tehnică și nu se preocupă de aspectele le gate de
comunicare și de modul în care circulă informațiile) și este îndreptată către
departamentele subordonate. Comunicarea de sus în jos este folosită pentru
transmiterea de dispoziții, ordine și directive, pentru explicarea
regulamentelor și practicilo r specifice întreprinderii, dar și pentru
delimitarea atribuțiilor și responsabilităților salariaților .
În întreprinderile eficiente comunicarea formală de sus în jos are ca
scop și motivarea angajaților ca și informarea lor periodică cu privire la
politi ca, scopurile și strategia adoptate de întreprindere. Periodicitatea
informării este foarte importantă pentru că asigură continuitate și fluiditate
actului comunicării în întreprindere.
În cadrul întreprinderilor aflate în tranziție , chiar și comunicarea de sus
în jos suferă de sincope, ea îndreptându -se preferențial spre anumiți salariați
(care au responsabilități considerate prioritare sau care , dimpotrivă , au un
anumit nivel de incompetență). Mai mult decât atât, comunicarea nu are loc
decât atunci când managerul consideră că are de transmis ordine
subordonaților, fără a se preocupa de informarea (înțelegerea) acestora . Aceste
informații îi pot influența pe toții angajații din întreprindere, ca urmare
comunicarea informațiilor trebuie și este bine să fie realizată pe linie formală.
În mod normal, mai ales dacă avem de -a face cu o întreprindere în
schimbare (lucru inevitabil pentru întreprinderile funcționale dintr -o economie

PROIECTAREA ȘI ORGAN IZAREA ÎNTREPRINDERILO R
93
de piață), comunicarea formală de sus în jos ar trebui folosită în principal
pentru a influența opiniile, pentru a schimba atitudinile, în conformitate cu
noile politici, strategii ale întreprinderii, pentru a diminua teama și reticența
generate de dezinformare sau de insuficiența informației, pentru a pregăti
salariații pentru schimb ările care pot interveni în întreprindere .

Exercițiul 5

Care este rolul comunicării formale de sus în jos?

Important:
!!! Comunicarea de sus în jos trebuie folo sită cu prudență pentru că
prezintă pericolul desprinderii managerilor de realitățile din
întreprindere, mai ales în cazul lipsei de feed -back.

Comunicarea de sus în jos trebuie să fie completată de comunicarea de
jos în sus , care are ca emițători salar iații și ca destinatari pe manageri.
Angajații își comunică în acest mod părerile și măsura în care au înțeles
comunicarea de sus în jos, fapt ce are rolul de a dezamorsa tensiunile și de a
crea sentimentul de implicare și contribuție personal ă. În acest s ens, receptorul
(managerul) trebuie să cântărească foarte atent informațiile primite pe această
cale, pentru că tendința firească a subordonaților este de a filtra foarte puternic
conținutul mesajului pentru a apărea într -o lumină cât mai favorabilă în faț a
șefilor. În plus, în cazurile cele mai rele, poate apărea fenomenul dezinformării
intenționate . Pentru a contracara toate aceste posibile efecte , managerii
trebuie să promoveze un flux comunicațional constant care să favorizeze
crearea unei culturi organ izaționale flexibile, centrată pe sentimentul valorii
personale a salariaților și pe cel al apartenenței acestora la valorile și normele
întreprinderii .

Exercițiul 6

Care este rolul comunicării formale de jos în sus?

Un alt palier al comunicării formale îl constituie comunicarea pe
orizontală , ce se realizează fie între managerii aflați pe poziții similare în

PROIECTAREA ȘI ORGAN IZAREA ÎNTREPRINDERILO R
94
cadrul întreprinderii, fie între alte persoane din cadr ul diverselor departamente.
În general, acest tip de comunicare are rolul de a realiza coordonarea
activităților dintre departamente, mai ales dacă acestea sunt interdependente.
În ceea ce privește comunicarea orizontală (în cazul în care aceasta
există și nu este numai simulată), este constant trecută cu vederea ideea
transmiterii concluziilor la care s -a ajuns în urma discuțiilor purtate de șefii de
departamente. În plus, de obicei , comunicarea între departamente este mediată
formal aproape în exclusivita te de manageri. De cele mai multe ori, în cazul
întreprinderilor aflate în plin proces de schimbare, comunicarea pe orizontală
(între membrii aceluiași departament) lipsește sau este foarte lentă și
ineficientă. De cele mai multe ori, comunicarea pe orizon tală respectă numai
canalele informale , ceea ce duce la scăderea exactității informațiilor oficiale.
Această situație se datorează în mare parte faptului că, pe de o parte, nu se
conștientizează necesitatea circulației neîntrerupte a i nformațiilor între
departamente (ca fiind vitală pentru supraviețuirea întreprinderii în condițiile
economiei de piaț ă) și, pe de altă parte , faptului că în organigramele acestui tip
de întreprindere nu există posturi pentru specialiști în comunicare care să se
ocupe cu gestio narea, proiectarea și promovarea unor structuri de comunicare
eficiente.

Important:
!!! Insuficiența comunicării formale nu are ca efect numai slaba
coordonare a activităților din întreprindere și lipsa de eficiență, ci și
crearea unei imagini negative a întreprinderii. Acest lucru se
datorează faptului că, fiind greșit sau insuficient informați asupra
scopurilor, politicii și acțiunilor, ideilor pe care întreprinderea
dorește să le promoveze în exterior, salariații nu se pot constitui în
purtători (trans mițători) de imagine favorabilă.

9.3. Comunicarea informală

Comunicarea informală este schimbul de informații care are loc în
afara canalelor de comunicare oficiale, formale. Comunicarea informală se
desfășoară prin canale create spontan. Acestea apar ș i există în mod
necontrolat, se modifică permanent și se găsesc la toate nivelurile din
întreprindere. Canalele de comunicare informal ă merg în paralel cu canalele
de comunicare formale, mai ales dacă acestea din urmă sunt ineficiente sau

PROIECTAREA ȘI ORGAN IZAREA ÎNTREPRINDERILO R
95
dacă informația c are ajunge pe această cale este săracă. Informația circulă
oricum, așa că ar fi de preferat ca direcțiile formale de comunicare să
funcționeze și să se consti tuie în transmițătoare de mesaje. Dacă comunicarea
este mediată de canalele informale de comunicar e, există pericolul ca ea să se
transforme în zvon sau în bârfă ceea ce nu este de dorit pentru funcționarea de
ansamblu a întreprinderii. Ceea ce trebuie avut în vedere este că aceste canale
informale nu pot fi nici interzise, nici desființate.
Pentru bu na funcționare a întreprinderii mesajele transmise prin canale
informale trebuie pe de o parte contracarate de informațiile transmise prin
intermediul canalelor oficiale, iar pe de altă parte ele trebuie și înc urajate
pentru că oferă un feed back real și totodată optim. Este evident că și canalele
de comunicare formală de jos în sus sunt purtătoare de feed -back. Aceasta însă
are o altă natură, oferind date despre activitatea întreprinderii, despre eficiența
sau lipsa de eficiență a acesteia, d espre rezultatele obținute în urma adoptării
unei noi decizii etc. Salariatul oferă un feed back profesional, omul cu
satisfacțiile sau frustrările sale nu este inclus. Dimpotrivă, canalele informale
au un rol activ, mai ales în situații de reproiectare și/ sau reorganizare a
întreprinderii. Managerii trebuie să le folosească pentru a cunoaște și a putea
contracara zvonurile nereale și dăunătoare pentru activitatea întreprinderii.

Comunicarea informală oferă un dublu avantaj : pe de o parte ea are
un rol utilitar pentru întreprindere, contribuind la fluidizarea contactelor între
salariați, iar pe de altă parte are un rol terapeutic .

Contactele de tip informal sunt cele care asigură în modul cel mai
eficient legătura dintre salariații aceluiași departament sa u între departamente
diferite. Comunicarea informală în acest caz merge în paralel cu canalele
transversale de comunicare, îndepărtându -se însă de circuitele complexe și
lente ale comunicării formale. Salariatul va căuta informația de care are nevoie
acolo unde știe că o poate găsi, fără a apela la rețelele formale pentru a ajunge
la interlocutorul potrivit, care nu este întotdeauna același cu cel stabilit de
organigramă.

Exercițiul 7

Care este rolul comunicării informale?

PROIECTAREA ȘI ORGAN IZAREA ÎNTREPRINDERILO R
96
Comunicarea informală permite exploatarea ocaziilor de comunicare
eficientă care se pot ivi și evitarea unor anumite riscuri legate de
incompatibilitatea dintre organigramă și situația de fapt d in întreprindere.
Acest tip de comunicare se asociază cel mai bine cu o politică managerială
care încurajează inițiativa și autonomia, lărgind spațiul de joc al fiecărui
angajat al întreprinderii.

Promovarea comunicării informale reduce riscurile legate de
conflictele de muncă, de greve, de fenomene de tipul contraputerii generate de
obicei de excesul de formalism.

Important:
!!! Pentru a funcționa e ficient, comunicarea în cadrul unei întreprindere
trebuie să acopere atât registrul formal, cât și pe cel informal.
1. Dacă informalul este încurajat, el poate deveni sursă de
inovație pentru formal, lucru foarte profitabil mai ales în momente de
restructurare a întreprinderii.
2. Promovarea exclusivă a comunicării formale va avea ca efect
dezordinea, dezorg anizarea, imposibilitatea formulării de obiective pe
termen lung.
3. În aceste condiții, trebuie proiectate , create și gestionate
structuri formale de comunicare cât mai flexibile ce permit mesajului
să fie transmis de către emițător către receptor și să fie și purtător de
feedback, dar și a unor canale informale de comunicare.

9.4. Comunicarea non -verbală

Prin realizarea unor studi i de comunicare s -a constatat că :
 7% reprezintă comunicarea prin cuvinte,
 38% este paralimbaj (prin intonați a folosită și inflexiunile vocii) și
 55% reprezintă limbajul non -verbal

James Borg, consider ă că ponderea comunicării non -verbale poate
merge până la 93 %, sau Engle berg considera că 60%, chiar 70% din
comunicare repre zintă comportamentul non -verbal .

PROIECTAREA ȘI ORGAN IZAREA ÎNTREPRINDERILO R
97
Comunicarea no n-verbală contribuie la realizarea (întregirea)
COMUNICĂRII prin :
 limbajul corpului,
 prezența personală,
 limbajul spațiului,
 limbajul culorilor și
 limbajul timpului .

a. Limbajul corpului
Acesta contribuie la comunicare prin expresia feței, mișcarea corpu lui
(gesturi), forma și poziția corpului, aspectul general și prin comunicare
tactilă .

Expresia feței sau partea feței care comunică este “transmițătoare de
mesaje” :
 prin mimică (încruntare, ridicarea sprâncenelor, încrețirea nasului,
țuguierea buzelor),
 prin zâmbet (prin caracteristica și momentul folosirii acestuia ),
 prin privire (prin exprimarea privirii, expresia privirii și direcția
privirii).

De exemplu , realizarea unui contact vizual scurt , intermitent poate
indica lipsa de prietenie, nervozitat e; evitarea privirii interlocutorului poate
semnifica dispreț, de zinteresare sau intimidare etc.

Exercițiul 8

Care sunt aspectele comportamentului non -verbal într -o comunicare ?

Prin mișcarea corpului se po t transmite mesaje: prin gesturi, poziția sau
postura corpului și prin modul de mișcare efectiv al corpului, participanții în
actul comunicării pot transmite mesaje.
Astfel, prin gesturi de tipul strângerea pumni lor se poate transmite
ostilitate, mânie, stres sau determinare, hotărâre, solidaritate – trebuie
interpretat în funcție de context. Deasemenea, brațele deschise semnifică
sinceritate, acceptare; mâna la gură este semn de surprindere, iar acoperirea
gurii cu mâna este semn de nervozitate sau că se ascunde ceva; capul sprijinit

PROIECTAREA ȘI ORGAN IZAREA ÎNTREPRINDERILO R
98
în palma în timpul discuției poate semnifica plictiseală sau oboseală,
sprijinirea capului cu degetele poate fi semn de mare interes, iar mâinile la
spate sau în buzunar poate fi înce rcare de autocontrol sau semn de
superioritate.
Aceste gesturi trebuie identificate și interpretate în funcție de contextul
discuției și al diferențelor culturale ale interlocutorilor.

Exercițiul 9

Cum contribuie limbajul corpului la comunicare ?

Poziția sau postura corpului arată statutul pe care indivizii îl au, cred
că-l au sau vor să -l aibă. Urmările posturii corpului ne dau informații și despre
atitudine , emo ții, grad de curtoazie etc .
De exemplu , capul ridicat (înclinat spre sus), poate semnifica că avem
de-a face cu o persoană dominantă, iar capul înclinat în jos ( aplecat ), persoană
supusă. Capul aplecat în față – în timpul comunicării – poate semnifica int eres
față de interlocutor, dar, uneori și neliniște și preocupare. Corpul aflat într -o
poziție relaxată, înclinat pe scaun spre spate poate semnifica detașare,
plictiseală sau autoîncredere excesivă sau că au un statut superior
interlocutorului.

Posturil e corelate cu relația dintre interlocutori pot fi:
 posturi de includere/neincludere – postura prin care se definește spațiul
disponibil activității de comunicare și prin care se limitează accesul în
cadrul grupului;
 posturi de orientare corporală : față în față, semnifică predispoziție la
conve rsație, iar alături unul de celălalt semnifică neutralitate;
 posturi de congruență /necongruență și anume, intensitatea cu care o
persoană este implicată în ceea ce spune sau face interlocutorul:
participarea intensă este caracteristică posturii congruente sau similare
cu cea a interlocutorului. În cazul în care, între interlocutori există
divergențe de statut, de puncte de vedere sau de opinii apar posturile
necongruente , în care interlocutorii nu se privesc și nu inter acționează.

Modul de mișcare al corpului sau cum se desfășoară o persoană într -o
comunicare. O persoană implicată într -o comunicare poate fi caracterizată prin
mișcări lente (caracteristică unor buni comunicatori), mișcări față -spate

PROIECTAREA ȘI ORGAN IZAREA ÎNTREPRINDERILO R
99
(caracteristică oamen ilor de acțiune), mișcări verticale (caracteristică
oamenilor cu putere de convingere mare).

Comunicarea tactilă se manifestă prin frecvența atingerii, prin modul
de a da mâna, modul de îmbrățișare, de lua re de braț, bătutul pe umăr etc .
Tipul de atingere și forța depind de vârstă, cultură etc. (de exemplu , la asiatici
nu se dă mâna , se apleacă în semn de salut).

b. Prezența personală
Comunică prin intermediul formei corpului, a îmbrăcămintei, a
mirosului, a bijuteriilor și a altor accesorii vestimentare. Îm brăcămintea și
accesoriile pot marca statutul social real sau pretins. Mirosurile , de
asemnenea, telegrafiază, transmit mesaje.

c. Limbajul spațiului
Limbajul spațiului trebuie interpretat prin prisma următoarelor aspecte:
 mărime,
 grad de intimit ate,
 înălțime,
 apropiere -depărtare,
 înăuntru -în afară.

Spațiul intim este distanța față de cei cu care comunicăm: mai mic de
0,50 m este comunicarea cu cei drag i, în familie, mai mare de 0,50 m în rest.
Dacă, într -un cadru formal, spațiul intim este invadat (se scade sub jumătate
de metru) se crează o stare de disconfort și este greu să te concentrezi, iar
această apropiere exagerată poate comunica sfidare, intimidare, amenințare.
Comunicarea se desfășoară în condiții confortabile dacă distanța între
interlocutor i este de (1,5… 2,0 ) m. Depărtarea exagerată poate semnifică
aroganță, importanță sau cu statul social (pretins) superior. Cu cât o persoană
este mai importantă sau se consider ă mai importantă cu atât va tinde să aleagă
un birou mai mare, care impune o dis tanță fizică mai mare față de interlocutor.
Modul în care oamenii tind să -și aleagă locul într -o încăpere și cum își
marchează spațiul personal prin împrăștierea foilor, întinderea picioarelor,
devine evident ce vor aceștia să comunice. Managerul ce stă n umai în spatele
biroului, în timpul ședințelor, departe de interlocutori, poate semnifica un
personaj lipsit de acțiune, probabil că ia decizii singur și are un stil de
conducere mai degrabă autocratic decât democratic.

PROIECTAREA ȘI ORGAN IZAREA ÎNTREPRINDERILO R
100

Exercițiul 10

Cum contribuie limbajul spațiului la comunicare?

d. Limbajul culorilor
Culoarea este oglinda personalității noastre, ea poate influența
comunicarea, dar trebuie interpretată în funcție de cultură; culori strălucitoare
(aprinse) semnifică oameni de acțiune, extrovertiți, iar culorile pale – timizii,
introvertiții. Culorile calde stimulează comunicarea, iar cele reci inhibă.
Monotonia, dar și varietatea excesiv ă de culoare inhibă și -i distrag pe
comunicatori.

Important:
!!! Exemple :
 Albul , în Japonia și China semnifică tristețe, doliu, în Africa
semnifică răul, iar în Europa și SUA puritatea.
 Negrul semnifică binele în Africa, în Europa tristețe, doliu,
iar în China protecție (mai ales, la copii).
 Roșul , în China semnifică bucurie, festivitate, în Europa
dragoste, în Statele Unite ale Americii comunism, in Japonia
luptă, mânie, iar în cultura indienilor americani
masculinitate.
 Pentru asiatici, galbenul semnifică puritate, pentru europeni
gelozie sau lașitate, iar americanilor intelectualitate.
 Verdele semnifică invidie europenilor, bucurie asiaticiilor.

e. Limbajul timpului
Modul în care putem comunica prin limbajul timpului este corelat cu:
 precizia timpului : timpul este considerat pre țios și personal – când
cineva ni -l structurează, aceasta comunică diferență de statut. Nu se
întârzie !; cu cât aștepți mai mult , ești mai desconsiderat, mai umilit și
mai inferior ca statut social. Se poate folosi în mod voit sau nu, pentru a
manipula, su pune și controla sau pentru a comunica respect și interes;

PROIECTAREA ȘI ORGAN IZAREA ÎNTREPRINDERILO R
101
 lipsa timpului : timpul e o resursă personală limitată, modul în care alegi
să-l folosești comunică atitudinea față de cel care solicită din această
resursă;
 timpul ca simbol : acest aspect ține de r itmul fiecăruia, de o anumită
obisnuință.

!!! Observații:
1. modul de folosire și de interpretare a limbajelor non -verbale diferă
sub multe aspecte: de la individ la individ, de la profesie la profesie,
de la colectivitate la colectivitate, de la cultură la cultură;
2. caracteristicile de personalitate, de educație, experiența de viață
sunt elemente care trebuie luate în considerare în interpretarea
corectă a limbajelor non -verbale;
3. pentru a evita interpretarea greșită a unui element de limbaj non –
verbal este b ine să fie interpretat în contextul celorlalte elemente de
limbaj verbale și non -verbale.

Rezumat

Prin studiul acestei unități de învățare ați învățat :
a. comunicarea și procesul comunicării – transmiterea mesajului se
realizează într -un anume cod. Mesajul (ceea ce se dorește a se
transmite ) se caracterizează prin coerență, cursivitate, claritate,
codul (vocabularul ) e fix, invariabil, abstract, redus l a un
număr destul d e mic de sem ne (lingvistice, specifice unei limbi).
b. comunicarea formală;
c. comunicarea informală;
Pentru a funcționa e ficient, comunicarea în cadrul unei
întreprindere trebuie să acopere atât registrul formal, cât și pe cel
informal.
d. comunicarea non -verbală – contribuie la realizarea comunicării
prin: limbajul corpului, prezența personală, limbajul spațiului,
limbajul culorilor și limbajul timpului

PROIECTAREA ȘI ORGAN IZAREA ÎNTREPRINDERILO R
102

Bibliografie 9

1. Comunicarea și teoria comunicării, Vasile Tran, Școala Națională de
Științe Politice și Administrative din cadrul Facultății de Comunicare
și Relații Publice David Ogilvy, București, 2001.
2. Oprea Gabriela, Instrumente manageriale de succe s: Comunicarea și
negocierea, Editura PRO Universitaria, București 2015.
3. Borg, James. Body Language: 7 Eas y Lessons to Master the Silent
Language. FT Press, 2010, ISBN 978 -0-13-700260 -3
4. Engleberg,Isa N. Working in Groups: Communication Principles and
Strategies. My Communication Kit Series, 2006.
5. Niculae G. C., Proiectarea și organizarea întreprinderilor, Editura
Universității Petrol -Gaze din Ploiești, 2012.
6. Organization Theory and Design by Richard L. Daft (May 27, 2009)
7. Management Methodology: For Enterprise Systems Implementations
by Lambertus Verhage (Oct 1, 2009)