Proiectarea Si Executia Mobilierului de Tapiterie

PROIECT DE DIPLOMĂ

PROIECTAREA ȘI EXECUȚIA

MOBILIERULUI DE TAPIȚERIE

CUPRINS

CAPITOLUL I

INTRODUCERE

1.1 MOTIVATIA ALEGERII TEMEI

1.2 SCURT ISTORIC AL MOBILIERULUI DE TAPIȚERIE

1.3 TENDINȚE ACTUALE ALE MOBILIERULUI TAPIȚAT

1.4 ESTETICA MOBILIERULUI TAPIȚAT

CAPITOLUL II

PROIECTAREA MOBILIERULUI DE TAPIȚERIE

2.1 PROIECT TEHNOLOGIC CANAPEA LAMARTINE

2.2 PROIECT TEHNOLOGIC FOTOLIU LAMARTINE

CAPITOLUL III

PRODUCȚIA MOBILIERULUI DE TAPIȚERIE

3.1 MATERIILE PRIME UTILIZATE ÎN PROCESUL DE PRODUCȚIE

3.2 ELEMENTE DE SUSTINERE SI ARCUIRE

3.3 SPUME POLIURETANICE

3.4 ELEMENTELE DE ACOPERIRE ȘI DECORARE

3.5 CALCULUL COSTULUI DE PRODUCȚIE

3.6 FLUXUL TEHNOLOGIC

CAPITOLUL IV

PROPUNERI TEHNOLOGICE PENTRU MOBILIERUL DE TAPIȚERIE

4.1 PROPUNERI DE IMBUNĂTĂȚIRE A OPERAȚIEI DE CROIRE

4.2 PROPUNERI DE IMBUNĂTĂȚIRE A OPERAȚIEI DE COASERE

4.3 PROPUNERE PRIVIND VALORIFICARE DEȘEURILOR DIN POLIURETAN

4.4 PROPUNERE DE ÎMBUNĂTĂȚIRE A OPERAȚIEI DE SPANUIRE

CAPITOLUL V

EFICIENȚA ECONOMICĂ A INVESTIȚIILOR PROPUSE

5.1 CONCEPTUL DE EFICIENȚĂ ECONOMICĂ A INVESTIȚIILOR

5.2 CALCULUL EFICEINȚEI ECONOMICE PENTRU CANAPEAUA ȘI FOTOLIUL LAMARTINE

CAPITOLUL VI

CONCLUZII ȘI CONTRIBUȚII PERSONALE

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

capitolul I

INTRODUCERE

Motivatia alegerii temei

Tapițeriile reprezintă un capitol important în industria mobilei. Formele, modelele și în mod deosebit materialele sunt cele care ne atrag interesul. Materialele sunt foarte diferite ca aspect și textură Acestea pot fi naturale: mătase, postav, iută, bumbac, lână, catifea, pluș, piele naturală și sintetice care imită aspectul materialelor naturale. Alegerea materialului este legată de stilul piesei, de model, de destinația piesei. Aceste lucruri le au în vedere proiectanții, arhitecții, designerii de mobilă când se creează mobilă, dar și atunci când se înlocuiește materialul uzat.

Casa în care lipsește textilul capăta un aspect incomplet. Puțini sunt care conștientizează faptul că țesăturile pot fi un element important al spațiului unei locuințe și al confortului pe care îl crează. Însă, cu ajutorul acestor elemente alese cu grijă putem întruchipa orice atmosferă – de la o ambianță simplă, relaxanta până la stilul Provence bogat decorat.

Neglijența alegerii de țesături cu siguranță va provoca o incoerență în design – lipsa unității stilistice dar și al importantului sentiment de confort.

În pofida aspectului său de ușurință și poate chiar aparenței nesemnificative, textilul va rămâne cel mai puternic instrument în modificarea amenajării de interior. Deoarece țesăturile sunt mult mai multe într-o încăpere decât pare la prima vedere.

Cele mai evidente sunt, desigur, draperiile și cuverturile, dar nu putem să nu trecem în listă și tapițeria cu care se capitonează mobilierul; pernele, lenjeria de pat. Chiar și fețele de masă și șervețelele croșetate (cele lucrare de bunicile noastre) fac parte din țesături decorative.

Concepând designul, este important nu doar să găsim textile frumoase, dar să ne asigurăm că acestea se combină cu celelalte elemente ale interiorului. În plus, textilul trebuie să îndeplinească și anumite funcții estetice: de a ascunde defectele și de a evidenția beneficiile. Principalul său avantaj este capacitatea de pune un accent de culoare. Interiorul imediat prinde viață și lumina. Țesăturile pot reda mai multă textură – moale sau mai aspră, astfel se va sublinia caracterul amenajării. Dar, în orice decor, avem, nu doar o combinație de culori, dar și de modele. Astăzi, sunt foarte populare motivele florale, utilizate pe scară largă în designul de interior, care înfățișează individualitatea și sensibilitatea.

În concluzie, pot spune că textilul decorativ oferă oportunități deosebite. Este un element bogat, divers și frumos în orice interior! Și va rămâne mereu o parte integrantă a designului de interior.

Scurt istoric mobilierului de tapițerie

Începuturile mobilierului tapițat sunt strâns legate de civilizația marilor fluvii (Nil, Tigru, Eufrat, Indus mileniul Iv mileniul I înaintea erei noastre). Mobilierul din antichitate era simplist și strict delimitat la nevoile timpurilor respective. Se știe că egiptenii confecționau mobilierul din piatră, grecii și românii din marmură și bronz, în timp ce începând din Evul Mediu s-a trecut la confecționarea lui din lemn. În antichitate vechii romani acordau o atenție deosebită decorării locurilor publice și caselor. Ei au dezvoltat un stil arhitectural și decorativ sofisticat. Folosirea mozaicurilor și a frescelor era obligatoriu în casele celor bogați. În Evul Mediu mobilierul simplu era compus dintr-o masă și scaune. În Egiptul antic, mobilierul de ședere și odihnă cuprindea aproape toate piesele care satisfac și astăzi aceleași funcții: scaune, taburete (simple sau pliante), paturi, fotolii. În perioada de apogeu a civilizației Greciei antice (sec. V- III i.e. n) mobilierul tapițat a cunoscut o perioadă de dezvoltare remarcabilă. Formele libere și îndrăznețe se modelau tot mai mult după forma corpului omenesc, sporind confortul. Materialele de acoperire erau din blănuri naturale (pentru Tronos și taburete)

Stilul gotic s-a impus începând din secolul al XIII-lea și până în secolul al XV-lea, ca urmare a dezvoltării feudalismului în Europa apusenă. Elementele de tapițerie cele mai întâlnite erau draperiile și covoarele, care îmbrăcau pardoselile și pereții, paturile și scaunele. În Spania se utilizeza pielea ca material de acoperire. Ca elemente noi, apar cuiele decorative din aramă cu ajutorul cărora se fixă pielea pe schelet

Materialele de umplere erau constituite din fulgi sau lana iar suporturile tapițeriilor se executau din chingi împletite din pânză sau piele sau chingi late din piele.

În Roma antică, o mare parte din realizări sunt ridicate pe noi culmi valorice, se urmărea realizarea unui mobilier multifuncțional, astfel patul servea pentru citit, luat masa, ședere și odihnă. Capătul patului era adesea mobil în jurul unui ax pentru a permite diverse poziții ale capului.

Odată cu căderea Imperiului roman s-au produs mari pirederi în cadrul valorilor materiale și spirituale. Popoarele ce s-au dezvoltat după aceea, n-au mai cunoscut înflorirea. Mobilierul tapițat s-a executatat după modelele romane sau grecești, fără însă a mai atinge parametrii estetici și funcționali ai predecesorilor indiferent cât aur sau fildeș au folosit bizantinii pentru decorare. O parte din tehnicile cunoscute la greci și romani s-au pierdut, astfel încât și execuția a fost mai rudimentară. Singurele scaune cu spătar erau destinate stăpânului casei și doamnei lui. Pereții erau decorați cu tapițerii cu scene din legendele timpului, scopul acestora fiind nu numai de decorare dar și de a izola termic și a opri frigul și vântul. Încălzirea casei presupunea un loc de foc/șemineu, iar iluminatul era asigurat prin torțe și lămpi primitive prinse de pereți.

Camera de dormit avea un pat simplu și locul de dormit al copilului, o bancă sau un taburet. Valorile se tineu în în cufere, atotprezente în camerele de dormit. Spre sfârșitul Evului Mediu obiectele de mobilier au început să fie decorate, iar o dată cu apariția stilului gotic, atât stilul de arhitectură și mobilierul au suferit schimbări esențiale. Stilul gotic a rezistat timp de 5 secole (sec. XI-XV) timp în care a evoluat spre un stil greoi și complicat. Liniile mobilierului masiv decorat în stil gotic au devenit din ce în ce mai dure și greoaie, animale și capete grotești erau folosite împreună cu detaliile gotice. Construcția mobilierului nu a suferit în acea periaoda o schimbare majoră. Spre sfârșitul secolului XV are loc o schimbare majoră în manufacturarea mobilierului. În Italia se naște noul curent, ce se extinde rapid în Europa înlocuind stilul gotic. Renascentismul se naște din dezvoltarea spontană a energiei intelectuale în artă, pe baza descoperirilor, cunoștințelor și cărților ce au fost neglijate în evul mediu. Renascentismul născut în Italia a fost o deschidere a omului spre frumos în dorința sa de a produce în orice formă și culoare. Curentul a cuprins rapid Franța, Spania, Germania, Olanda și spre final Anglia (conservatoare). Stilul nou aducea simplitate și bun gust lăsând obiectele de mobilier să apară mai ușor de întrebuințat. Mobilierul casnic a început pentru prima dată să fie confecționat cu mai multă grijă luându-se în considerare necesitățile consumatorilor. Locuințele au început să aibă un aer armonios, atenția pentru detalii și combinații echilibrate fiind primul pas spre un nou stil de viață și trăi. Pentru perfectă armonie a căminului au fost introduse în decorarea locuințelor oglinzile, ceasurile (ca semn al statutului social ridicat), tapițeriile exclusiviste și tablouri înrămate.

Garnitura stil Baroc

Puternicile frământări sociale din a doua jumătate a sec. al XVI-lea au influientat în mod deosebit artele aplicate. Liniile curbe, jocurile de umbră și lumini, contrastele de culori definesc profound starea de mișcare, răsturnând ordinea statică a Renașterii. Noul current s-a numit stil Baroc.

Mobiler constituit dintr-o canapea cu trei locuri, două fotolii și o măsuță. Scheletul aparent este realizat din lemn sculptat.Ca material de acoperire este folosită stofa cu imprimeuri de tip medalion.

Tot în acea perioadă tavanele "au coborât" la forma orizontală pe care o păstrează și astăzi. Decorarea caselor presupunea pictarea pereților, inserții de mozaic, folosirea marmurii și a textilelor, porțelanului și sticlei.

Renașterea

În secolul al XIV-lea, datorită condițiilor social-istorice, o nouă eră își făcea apariția. Tapițeriile păstrau numeroase elemente de la stilul gotic, dar erau mai mult diversificate. Șezutul scaunelor putea fi prevăzut cu perne moi sau putea fi tapițat. În Spania se simțeau influențele orientale. Stofele viu colorate (în special catifeaua) precum și pielea alcătuiau un fundal pentru fierul forjat și aurit.

S-au dezvoltat școli se parate ce au contribuit prin inițiativa și imaginație la îmbogățirea și dezvoltarea stilului. Artiștii au putut pentru prima oară să își arate calitățile în dezvoltarea formelor și decorarea elementelor de mobilier. Se observă forma brațelor și liniile curbe care sugerează flexibilitate și suplețe, apar elemente decorative cum ar fi ciucurii și pernele decorative. Că materiale de acoperire sunt folosite țesăturile bogat ornamentate.

În secolul al XVI-lea apar în mobilier și elemente de decorațiuni din fier forjat, bronz, sidef, intarsiile cu alte esențe și email și incrustațiile cu pietre prețioase. Esențele cele mai des folosite erau stejarul și nucul. Tot în acesta perioada apar primele obiecte de mobilier din mahon.

Un nume sonor al manufacturii mobilierului apare în secolul XVIII în Anglia – Chippendale – lucrează în mahon, stejar și nuc și dezvolta un stil nou de mobilier, tapițat cu picioare drepte și cotiere. Inventează sofaua necesară în acele vremuri datorită rochiilor imense purtate de femei.

Secolul al XIX-lea este cel care încă de la început face posibilă dezvoltarea industriei mobilierului. Este perioada în care oamenii încep să acorde un interes mai mare decorării și înfrumusețării locuinței. Se remarcă unele preocupări pentru îmbunătățirea confortului și pentru sporirea esteticii, mai ales la scheletul din lemn foarte frumos sculptat și care se coboră pe mijlocul spătarului până aproape de perna de șezut. Ca material de acoperire se utilizează stofe din păr de cămilă.

Indiferent cât de simplă este locuința, cu un pic de imaginație și stil se poate face din ea un colțișor de paradis. Bunul gust în decorarea locuințelor nu mai este legat de un model stereotip stilistic. Fără prejudecăți și limitări de stil se poate ajunge la casa din vis.

Magnificul salon stil Louis XVI format dintr-o canapea și două fotolii cu schelet aparent sculptat și apoi acoperirea sculpturilor cu foita subțire din aur și tapițeria are ca material de acoperire, goblenul,

Un nou curent cuprinde Europa înîn mahon, stejar și nuc și dezvolta un stil nou de mobilier, tapițat cu picioare drepte și cotiere. Inventează sofaua necesară în acele vremuri datorită rochiilor imense purtate de femei.

Secolul al XIX-lea este cel care încă de la început face posibilă dezvoltarea industriei mobilierului. Este perioada în care oamenii încep să acorde un interes mai mare decorării și înfrumusețării locuinței. Se remarcă unele preocupări pentru îmbunătățirea confortului și pentru sporirea esteticii, mai ales la scheletul din lemn foarte frumos sculptat și care se coboră pe mijlocul spătarului până aproape de perna de șezut. Ca material de acoperire se utilizează stofe din păr de cămilă.

Indiferent cât de simplă este locuința, cu un pic de imaginație și stil se poate face din ea un colțișor de paradis. Bunul gust în decorarea locuințelor nu mai este legat de un model stereotip stilistic. Fără prejudecăți și limitări de stil se poate ajunge la casa din vis.

Magnificul salon stil Louis XVI format dintr-o canapea și două fotolii cu schelet aparent sculptat și apoi acoperirea sculpturilor cu foita subțire din aur și tapițeria are ca material de acoperire, goblenul,

Un nou curent cuprinde Europa în anii 1900 – Arta Deco – care își lasă amprenta asupra mobilierului confecționat în acea vreme, a textilelor folosite și a altor obiecte decorative. După cel de al II-lea război mondial o dată cu liniștirea situației economice și sociale se observa interesul crescut al populației din Europa pentru dotarea locuințelor cu mobilier și decorarea acestora. Arhitectura interioarelor secolului al XX-lea întruchipează năzuințele milenare ale omului spre confort, spre liniște, spre destindere.

Mobilier tapițat, Renaștere Spaniolă,. Face parte din categoria mobilierului tapițat cu schelet aparent destinat pentru odihna active și pasivă. Scheletul este executat din specii valoroase prin combinarea armonioasă a elementelor strunjite cu elementele sculptate. Ca material de acoperire este utilizată pielea naturală.

TENDINȚE ACTUALE ALE MOBILIERULUI TAPIȚAT

Mobilierul care echipează și astăzi interioarele nu reprezintă altceva decât consecințele dezvoltării istorice a unor necesități materiale și spirituale. În zilele noastre design-ul și decorarea locuințelor și caselor permite reflectarea individualității, gustului și stilului propriu al proprietarului. O varietate mare de produse, autohtone sau importate, pentru toate bugetele, permit ca această dorință să nu mai fie doar prerogativul celor bogați. Noile generații își pot desfășura intraga creativitate și personalitate în decorarea și personalizarea locuinței proprii.

Produsele de mobilier au devenit astăzi unele din bunurile de larg consum care se fabrică pe scară industrială. Pe lângă calitățile de natură materială (utilitatea, economicitatea, tehnologizarea), mobilierul contemporan trebuie să mai indfeplinesca și funcții estetice. Noua disciplină, estetică industrială, sau mai simplu design-ul are drept scop asigurarea fondului estetic pentru produsele fabricate pe scară industrială. Design-ul urmărește realizarea unei armonii între funcțional și frumos prin eforturi economice minime. Noile materiale oferite de progresele științei și tehnicii vin în întâmpinarea concepțiilor contemporane privind mobilierul tapițat. Astfel scheletele pot fi realizate din materiale plastice, lemn mulat sau metal în cele mai deosebite forme și devin subansambluri portante pentru spume poliuretanice cu diferite grade de elasticitate. Astfel se fabrică diverse piese de mobilier cum ar fi:

scaun cu schelet metalic destinat pentru birouri, tapițerie fixă cu material de acoperire din piele natural sau din piele ecologică;

mobilier tapițat cu schelet acoperit și picioare din din oțel inoxidabil;

mobilier destinat pentru odihnă activă;

Materialul de acoperire este din piele ecologică de cusut sub formă de husa. Pe huse sunt executate cusături cu scopul de a fragmenta suprafață și a da o notă de eleganță.

Scheletul poate fi executat și din lemn de bambus, iar ca material de acoperire se utilizează piele naturală.

Bambusul este o iarbă care crește în China și în Burma. Poate ajunge la maturitate în 4 – 5 ani. Lemnul de bambus este la fel de tare ca arțarul și cu 50% mai stabil decât stejarul roșu. Este rezistent la apă, motiv pentru care reprezintă o variantă foarte bună pentru baie. Plantele din genul numit Bambusa sunt variate ca dimensiuni, de la cele pitice până la unele uriașe care pot atinge înălțimi de 40 de metri. Bambusul este, de fapt, o plantă ierboasa neobișnuită, cea mai înaltă de pe planetă.

Tulpina sa prezintă din loc în loc noduri și, deși este goală în interior, rezistența ei este incredibilă, comparabilă cu cea a oțelului. Datorită acestei proprietăți lemnul de bambus este din ce în ce mai utilizat în construcții pentru confecționarea de parchet, dușumele sau mic mobilier.

Fig. 10 Cap.1 Plantație de bambus

Bambusul crește uimitor de repede, unele din cele peste 1500 de specii putând crește chiar 30 de cm pe zi! În timp ce o pădure de stejar are nevoie de 50-100 de ani pentru a se reface, o pădure de bambus crește la loc în numai 5 ani.

Nu mai puțin de 10 tone de lemn de bambus se pot obține de pe un singur hectar, specialiștii considerându-l o resursă importantă și mai ales ecologica pentru industria mobilei.

Cea mai modernă alternativă pentru decorațiuni interioare din ultimii ani, bambusul, afirmat ca unul dintre cele mai cunoscute materiale importate din Orient, este în trend datorită durabilității sale, eleganței, rafinamentului și din considerente ecologice și sociale. Deși este ușor, bambusul are fibra extrem de puternică și flexibilă. Cenușiul cotidian poate fi alungat prin ospitalitatea, originalitatea și confortul pe care doar locuința noastră ni le poate oferi, acesta fiind practic singurul spațiu în care deținem total controlul. Tendința în designul interior este de a introduce natura în locuințe, de a deschide spațiile și de a armoniza orizonturile.

Piesele de mobilier care se execută în prezent sunt realizate special pentru a nu mai fi lipite de pereți, ci pentru a lăsa spații libere, aerisite.

În acest sens, mobilierul și accesoriile interioare din lemn de bambus se remarcă prin faptul că nu ne induc o stare apăsătoare, asemeni pieselor confecționate din lemn masiv, dar și prin faptul că ne aduc natura aproape, într-un mod unic, original și confortabil. Toate piesele de design interior sunt realizate exclusiv manual, datorită faptului că tulpinile bambusului nu sunt identice, nici ca mărime, nici ca formă. Mobilierul din esență exotică este irezistibil prin calitățile duale pe care i le conferă materialul din care este confecționat.

Deși este un lemn ușor, bambusul este foarte rezistent și este durabil în timp, denotă complexitate deoarece este executat manual și, în același timp, simplitate prin culorile calde și prin mesajul pe care ni-l transmite subtil: reîntoarcerea către natură, este practic, deoarece nu necesită o îngrijire deosebită.

Nu se recomandă vopsirea lemnului, chiar dacă piesa respectivă de mobilier este veche și doriți să o recondiționați, deoarece vopsirea acesteia îi poate scădea valoarea.

Mobila de ratan. Ratanul este una dintre cele mai vechi materii prime disponibile pentru industria mobilei de astăzi. Crește în jungla Indoneziei, Malaeziei și Filipinelor și este preferat datorită aspectului sau plăcut combinat cu posibilitatea interschimbării. Ratanul este un palmier care atinge înălțimi impresionante. Se cunosc peste 600 de specii, toate fiind folosite la fabricarea mobilei.

Deseori este confundat cu bambusul, dar cei care îi cunosc seva nu pot fi păcăliți.
Se ține cont de mărimea și culoarea ratanului atunci când este ales pentru fabricarea mobilei. El diferă de bambus prin faptul că este mai solid. Tăierea ratanului pentru folosirea în industria mobilei nu se aseamănă cu tăierea copacilor obișnuiți, pentru ca el crește repede după ce a fost tăiat. Mobilă de ratan este netedă. Piesele sunt îmbinate cu măestrie. De multe ori, ele sunt realizate de mână. Termenul de “împletitura de ratan” este eronat, de vreme ce împletitura și ratanul sunt materiale diferite. Împletiturile au uneori în componenta și ratan. Ambele feluri de piese au început să fie cunoscute și să devină populare încă de pe vremea când britanicii abia pășeau în Asia de sud est și în India de vest. Ratanul oferă multe posibilități. Îl poți îndoi pentru a obține stiluri și forme elegante. Este perfect pentru a crea o stare de relaxare. Mobilă de ratan poate fi finisata în multe feluri – se poate folosi lac, oase de pește sau carapace de broască țestoasă.

Formele mobilei de râtan și bambus sunt elemente esențiale ale decorului asiatic.

Mobila din împletituri (împletita). Împletitura este obținută din planta de ratan. Reprezintă învelișul extern, care este tăiat în fâșii. Acestea sunt folosite pentru crearea unor scaune sau a unor accente decorative. Uneori, fâșiile ajută la înfășurarea articulațiilor mobilei de ratan. Împletiturile sunt potrivite camerelor pline de soare, intrărilor în case și verandelor. Căldura și eleganta împletiturii se potrivește aproape peste tot.

Mobila din bambus și împletitura din ratan. Întâlnit cel mai mult în Asia de sud est, bambusul se bucura de o popularitate foarte mare, fiind considerat o resursă minunată care se reînnoiește datorită naturii. Iarba înaltă, lemnoasă, care are nevoie de aproximativ un an pentru a ajunge la înălțimea matură, bambusul este preferat datorită durabilității și greutății sale mici. Aproximativ 1100 – 1500 de specii de bambus sunt verzi tot anul și sunt întâlnite în Africa, Asia, Caraibe și America Latină. Bambusul este gol pe dinăuntru, însă are articulații puternice și în asta consta secretul durabilității sale.

ESTETICA MOBILIERULUI TAPIȚAT

Frumusețea unui produs este determinată de formă, proporție, culoare și elementele decorative. Dozarea rațională a acestor factori determină valoarea estetică a produsului. Prin eliminarea cu discernământ a excesului se realizează o punere în valoare a esențialului și o subliniere a calităților estetice. Linia dreaptă reprezintă contururile aparente ale formei geometrice sau intersecția unor suprafețe.

Linia dreaptă exprimă ordine, fermitate, vigoare, rezistență interioară a materialului. Prin însușiri ritmice poate exprima grandoare, monumentalitate. Linia curbă sugerează flexibilitate și suplețe. Utilizată împreună cu lia dreaptă creaz atmosfera de intimitate specifică locuințelor.

Abuzul de linii curbe exprima frământări interne ale spațiului. Descompunerea liniei drepte în segmente frânte poate acorda formelor eleganță și de asemenea poate sugera mișcarea. Utilizarea liniei frânte în mod excesiv determina oboseală ochilor.

Mediul înconjurător în care a evoluat omul și s-a afirmat omul ca ființă rațională a fost dintotdeauna colorat. Pe diversele trepte de evoluție, omul s-a străduit cu mijloace specifice să-și adapteze natura propriilor necesități materiale și spirituale. Fiecare culoare are potențe emoționale proprii. Alăturarea a două sau mai multe culori crează întotdeauna un contrast, care este cu atât mai evident cu cât culorile sunt mai îndepărtate între ele în cercul cromatic. Ținând cont de acesta proprietate se pot realiza armonii cromatice, alături de cantitatea de culoare (fond). Două tonuri cu aceiași intensitate cromatică și care ocupă întinderi alăturate relativ egale devin supărătoare prin violența contrastului. Poziționate pe suprafețe diferite (stofa schelet cu stofa pentru perne și brațe) într-un anumit raport una față de alta, contrastele se atenuează și culorile se armonizează.

Modul cum a fost înțeles frumosul diferă de la o epocă la altă epocă, în conformitate cu nivelul dezvoltării societății. Ornamentele mobilierului tapițat pot viza scheletul (atunci când este aparent, prin finisaj, sculptura, înnobilare etc.) sau pot urmări forme deosebite realizate din elemente tapițate.

Motivele, ca forme constituite, pot fi: geometrice (cerc, pătrat, dreptunghi etc.); inspirate de natură (frunze flori); inspirate de diverse creații ale omului (benzi, franjuri, nasturi, ciucuri, buzunare, fustițe decorative etc)

CAPITOLUL II

PROIECTAREA MOBILIERULUI DE TAPIȚERIE

AutoCAD – computer aided design (proiectare asistata de calculator)- este cel mai răspândit mediu de grafică și proiectare asistată de calculator, folosit cu succes în domenii precum arhitectură, geografie, medicină, astronomie, tehnică etc.

Prima versiune, denumită MicroCAD, a apărut în anul 1982, ajungând până la versiunea AutoCAD 2014. Compania Autodesk a mai dezvoltat și o multitudine de programe soft AutoCAD particularizate pe anumite domenii: AutoCAD Architecture, AutoCAD Electrical, AutoCAD Mechanical, AutoCAD Overlay, AutoCAD Land Desktop, AutoCAD Map, AutoCAD Civil 3D.

2.1 PROIECT TEHNOLOGIC CANAPEA LAMARTINE

Canapea 3 locuri LAMARTINE

250/87 ht 80 Alama

2.2 PROIECT TEHNOLOGIC fotoliu LAMARTINE

Fotoliu LAMARTINE 860 x 910 ht 800 Alama

Capitolul III

PRODUCȚIA MOBILIERULUI DE TAPIȚERIE

3.1 materiile prime utilizate în procesul de producție

Materia primă ce stă la baza fabricării scheletelor este lemnul de diverse specii sau lemnul în combinație cu semifabricatele superioare:

cherestea de foioase, rășinoase, paltin stejar frasin fag brad;

PAL, PFL, MDF, panel, placaj, furnire.

Materiale plastice folosite în producție sunt următoarele:

materialele termoplastice: PVC, poliuretan, poroplast (material plastic oros) etc.

materiale termorigide: rășini epoxidice, polistirenul, sticla etc.

materiale termoreactive

Materiale din metal utilizate sunt:

oțelurile carbon (pentru schelete metalice oarbe sau protejate cu un strat de vopsea email, crom, nichel);

oțeluri inoxidabile (pentru schelete aparente sau ascunse) din această categorie fac parte: oțeluri inoxidabile cu crom, oțeluri inoxidabile cu crom și nichel, oțeluri inoxidabile crom, nichel molibden.

Operațiile de prelucrare sunt: secționare, spintecare, decupare, îndreptare, rindeluire, frezare, cepuire, șlefuire, curbare, ștanțare, burghiere, filetare, sudare.

Realizarea scheletelor din masă lemnoasă pentru mobilierul tapițat presupune trei grupe mari de operații: prelucrări mecanice, asamblarea și finisarea.

Pentru fabricarea scheletelor oarbe se fac operații de prelucrări mecanice și asamblări.

Pentru fabricarea mobilierului tapițat cu schelet aparent se fac operații de prelucrări mecanice și asamblări și finisarea.

Tehnologia de fabricare a scheletului depinde de tipul scheletului aparent sau orb. Cele mai utilizate soluții constructive de asamblare a reperelor pentru schelete oarbe sunt cu ajutorul holșuruburilor și al capselor de tapițerie.

Pentru execuția scheletului se pot utilizează materii prime sub formă de panouri (PAL și PFL) mai ales pentru spătar și brațe. Elementele cu rol de rezistență (cele care formează rama șezutului) sunt executate din cherestea de foioase tari.

ELEMENTE DE SUSTINERE SI ARCUIRE

Materiale de susținere și arcuire pentru tapițerii:

Chingile

Arcurile și miezurile de arcuri

Plase elastice

Elemente elastice din lemn stratificat

Aceste materiale pentru susținere și arcuire au un rol determinant în structura produselor. Ele determină forma și mărimea produsului, formează scheletul de rezistență al structurii tapițeriilor, ajută la realizarea unui produs cu un grad sporit de confort și estetică, determină fiabilitatea produsului etc.

Materiale utilizate: diverse tipuri de chingi, arcuri individuale sau miezuri din arcuri, diverse tipuri de materiale de legătură în funcție de produs.

Mod de lucru:

Fabricarea elementelor de susținere și arcuire costituie una din principalele probleme ce stau în fața producătorilor de mobilier tapițat.

Dificultățile care apar în rezolvarea acestei probleme sunt genereate de numărul mare de materiele pentru susținere și arcuire, de variații mari ale parametrilor tehnico-economici ai acestora și de dotarea tehnică necorespunzătoare a intreprinderilor.

Chingile elastice

Există două metode posibile de fixare a acestor tipuri de chingi:

confecționarea elementelor de susținere și arcuire în timpul tapițării produselor (rețele de chingi elastice, rigide, semirigide, rețele din sârmă), semirigide, plase din arcuri sinuoase și in zig-zag, prin fixarea acestor materiale direct pe scheletul de rezistență,

fabricarea elementelor de susținere și arcuire, în sectoare, secții sau fabrici specializate (rame cu chingi semielastice- din lemn lamelat, din mase plastice etc.- rame cu plase din sârmă ondulată, din arcuri sinuoase, din arcuri cilindrice turtite, din sârmă de oțel împletită etc.) acestea constituind subansambluri distincte în componența produselor.

Prima metodă este indicată pentru produsele cu schelet acoperit, acolo unde utilizarea unor rame suplimentare pentru fixarea materialelor de susținere și arcuire, ar conduce la apariția unor cheltuieli materiale nejustificate.

Dimensionarea materialelor necesare se face, de obicei, în timpul operației de tapițare, cu ajutorul unor unelte și scule specifice tapițeriei.

Metoda se impune de asemenea pentru produse unicate, serie zero sau produse de serie mică,deoarece dotarea cu mașini și dispozitive moderne pentru confecționat elemente de susținere și arcuire ar fi nerațională.

Metoda a doua oferă numerose avantaje dintre care amintim:

posibilitatea de organizare modernă a procesului de producție.

posibilitatea de mecanizare sau automatizare a unor operații

posibilitatea de cooperare cu alte intreprinderi, eliminând astfel transportul deșeurilor și rebuturilor, crescând totodată spațiile de producție și productivitatea muncii.

Chingile elastice sunt cele mai utilizate elemente de susținere și arcuire la ora actuală. Se pot dimensiona înainte de fixarea lor pe scheletul de rezistență sau după fixarea unui capat pe schlet.

Dimensionarea chingilor înainte de fixarea lor pe ramă oferă avantajul unei tensionări uniforme dar și dezavantajul ca fixarea se face mai greu necesitând dispozitive de tensionare.

Dimensionarea chingilor după fixarea pe ramă este mai simplă, se poate face manual sau cu ajutorul unor unelte dar nu asigură totdeuna aceeași tensionare a chingilor.

Fixarea chingilor pe ramă se poate face în mai multe moduri:

fixarea cu cuie de tapițerie

fixarea cu capse

fixarea în uluc sau găuri de prindere

Fiecare mod de fixare are avantajele și dezavantajele sale.

Fixarea chingilor cu cuie asigură rezistență, dar oferă o productivitate redusă, atunci când sunt bătute cu ciocanul, sau necesită echipament penumatic, atunci când sunt bătute cu pistolul. Utilizarea capselor însemnă o creștere de productivitate importantă (se reduce timpul de încărcare cu pistolului, numărul de capse cu care se încarca este mai mare etc.) dar este necesară o sursă de aer comprimat și echipamente pneumatice.

Fixarea în uluc sau găuri de prindere oferă cea mai mare creștere de productivitate, crează premisa cooperări cu chingi prefabricate, nu necesită echipament pneumatic și elimina consumul de cuie sau capse; are dezavantajul unui preț mai ridicat. Tipul clemelor depinde de materialul din care este executat scheletul.

Distanța dintre chingi depinde de tipul chingilor, de elasticitatea urmărită pentru produs (în funcție de stil, destinație etc.) și de modul de amplasare a chingilor (în linie, în cruce întrețesute). Se recomanda ca distanța dintre chingi să fie de 120mm.

Pentru a se asigura rezistența fixării chingilor, se va corela dimensiunea cuielor sau a capselor cu esența lemnului din care este confecționată rama sau scheletul conform tabelului de mai jos:

Chingile semirigide

Chingile semirigide din sârmă de oțel se fixează pe rame prin introducerea capetelor, îndoite la 800, în găuri de execuție în schelet și consolidarea cu ajutorul cuielor scoabă sau capselor ca în figură 3,13 pag. 161.

Distanța dintre chingi variază în funcție de grosimea și elasticitatea sârmei și poate fi cuprinsă între 70și 100 mm.

Chingile semirigide din bandă de oțel laminată la rece se fixează pe rame cu ajutorul unor arcuri cilindrice scurte. Fixarea acestora pe schelet depinde de materialul din care este executat (metal, lemn, material plastic etc.) soluțiile cele mai utilizate fiind prinderea cu ajutorul clemelor (urechi de fixare) sau direct cu vârful spirei arcului, îndoit corespunzător în prealabil.

Chingile semirigide din textile nețesute se fixează pe schelet sau ramă prin capsare sau cu ajutorul cuielor; înainte de fixare capetele se îndoiesc.

Tensionarea se face cu mâna, obținându-se un suport rigid uniform. Tendința actuală este de înlocuire a acestor chingi, datorită elasticității reduse și creșterea prețului fibrelor textile utilizate la fabricarea acestor schingi.

Fabricarea elementelor de arcuire constituie una dintre principalele probleme ce stau în fata producătorilor de mobilier tapițat.

Dificultățile care apar în rezolvarea acestei probleme sunt generate de numărul mare de materiale pentru susținere și arcuire, de variații mari ale parametrilor tehnico-economici ai acestora și de dotarea tehnică necorespunzătoare a întreprinderilor. Cele mai utilizate materiale de susținere și arcuire sunt arcurile sinusoidale care sunt utilizate pentru șezuturi, chingile de cauciuc cu inserții textile pentru șezuturi, chingile din fire de cauciuc cu inserții textile mai ales pentru spătar. Fixarea materialelor de susținere și arcuire pe schelet se face cu ajutorul capselor și respective al clemelor în cazul arcurilor sinusoidale.

SPUME POLIURETANICE

Poliuretanul este cel mai utilizat material folosit la execuția mobilierului tapițat. Alegerea tipului de poliuretan se face în funcție de domeniul de utilizare al reperului și de destinația produsului. Poliuretanul poate fi fabricat fie sub formă de plăci, blocuri sau rulouri de poliuretan

Proprietățile poliuretanului influențează calitatea și fiabilitate produsului finit

Proprietățile fizice ale poliuretanului

1.Densitatea
Densitatea unei substanțe reprezintă o mărime valorică echivalentă cu masa acestei substanțe într-un volum de 1 metru cub.

Exemplu:
Densitatea poliuretanului de 25 kg/m3 semnifică faptul că 1 metru cub al acestei substanțe cântărește 25 kg.

Densitatea se calculează că rezultatul raportului dintre masa substanței și volumul ei:

P (densitatea) = m (masa) /V (volumul)

Densitatea nu trebuie confundată rigiditatea.

2. Rigiditatea poliuretanului reprezintă o mărime fizică egală cu forța de rezistență la comprimare.

Exemplu:
Să luăm două mostre de poliuretan având densitatea 25: super elastic și super rigid. Pentru a presa ambele mostre la același nivel va fi nevoie de un efort diferit. În cazul poliuretanului super elastic se va cere un efort mult mai mic decât în cazul celui super rigid.

3. Revenirea (deformarea rămasă)

Deformarea rămasă a poliuretanului reprezintă o mărime procentuală egală cu denaturarea lui la acțiunea multiplă asupra sa și caracterizează proprietatea materialului de a-și păstra dimensiunile și forma în procesul exploatării.

Cu cât e mai mare densitatea cu atât va fi mai mică deformarea lui.

Exemplu:
Să presăm o cutie de vată. Vată a devenit mai mică în volum. După ce vom elibera vata, ea va tinde să revină la volumul inițial. Dacă vom lua volumul inițial ca 100% și să presupunem că după presare vata a revenit la 95% din volumul inițial, atunci deformarea va constitui 100%-95%=5%. Cu cât e mai mic procentul de deformare, cu atât sunt mai înalte proprietățile de restabilire și corespunzător termenul de exploatare al poliuretanului.

Utilizarea poliuretanului

La fel cum îmbrăcămintea de vară este destinată anotimpului fierbinte iar cea de iarnă celui rece, așa și fiecare tip de poliuretan își are aplicabilitatea să. Tipologia poliuretanului pate fi divizată în două grupe principale: rezistent la presiune (23-35 kg/m3) și nerezistent la presiune (12-23 kg/m3). Poliuretanul rezistent la presiune se utilizează atunci când produsele confecționate din el se vor afla tot timpul sub presiune (pentru reperele destinate șezutului și spătarului, la saltele etc.).

Poliuretanul nerezistent la presiune se folosește când produselor confecționate din el nu le este necesară rezistență la presiune (părțile laterale ale scheletului).

Durata de exploatare a poliuretanului

În cazul utilizării corecte a poliuretanului, reieșind din densități, se mărește substanțial termenul de exploatare a produselor fabricate din el.

Exemplu:
Cu cât e mai mare densitatea, cu atât e mai mare termenul de exploatare.

Poliuretanul se poate cumpăra fie sub formă de plăci fie sub formă de blocuri.

Cea mai mare problemă cu care se confruntă fabricile de tapițerie constă în găsirea unor soluții tehnice pentru valorificarea deșeurilor de poliuretan,

precum și a unor produse care permit valorificarea deșeurilor din poliuretan. Unele firme încearcă să rezolve această problemă prin tocarea deșeurilor sub forma unor fulgi. Această mașină lucrează utilizând un principiu asemănător cu al mașinii de măcinat boabe de cafea.

Principalul dezavantaj al acestui procedeu este acela că, fulgii de poliuretan se încarcă de electricitate și se aglomerează sub forma unor, noduli,

,

În figura 9 se poate observa formarea acestor „noduli” în interiorul casetei din material textil umplută cu fulgi de poliuretan.

Unele firme au găsit ca soluție provizorie amestecul deșeurilor de poliuretan cu deșeuri de vată și tocare acestora în mașina de tocat resturi de poliuretan dar acest lucru este limitat deoarece deșeurile de vata rezultate sunt mai reduse proporțional ca cele de poliuretan.

ELEMENTELe DE ACOPERIRE șI DECORARE

Estetica produselor de tapițerie și a mobilierului tapițat este asigurată, pe lângă alte elemente, de elementele de acoperire și decorare. Natura materialelor utilizate, aspectul fizic al acestora dar mai ales calitatea prelucrărilor determină „fața” comercială a produselor.

Confecționarea elementelor de acoperire și decorare se poate face în fabrici specializate (prin cooperare cu prefabricate) sau în fabricile de mobilier tapițat și produse de tapițerie.

Primul sistem oferă avantaje importante, legate de creșterea productivității, creșterea calității confecțiilor (se crează premiza dotării cu mașini de mare productivitate), reducerea cheltuielilor de transport, utilizarea mai rațională a materiilor prime etc.

Natura materialelor utilizate la confecționarea elementelor de acoperire (țesături din fibre naturale sau sintetice, piele naturală sau ecologică etc.) indică tehnologii specifice de prelucrare. În general se parcurg două etape: croire, asamblare.

Croirea materialelor de acoperire

În procesul de croire a materialelor de acoperire se parcurg următoarele operații:

șablonarea

spănuirea

secționarea șpanului

croirea propriu-zisă

corectarea detaliilor (rihtuirea)

numerotarea detaliilor

Corespondența dimensională a detaliilor croite cu șabloanele determină calitatea elementului confecționat.

Executarea manual a operațiilor de croit necesită personal bine instruit și numeros. Operația de spănuire ocupă foarte mult timp, muncitorii fiind puși în situația de a face câțiva kilometri zilnic.

Pentru execuția operației de spănuire se pierd aproximativ 3 ore zilnic. Într-o echipă lucrează 4-6 muncitori fiecare având roluri bine stabilite (transportul baloților cu stofă, derularea pe masă, secționarea șpanului, fixarea șpanului).

Dacă într-o garnitură de de mobilă tapițata intră 22 m liniari de stofă, muncitorii vor trebui să parcurgă acesta lungime de două ori pentru fiecare start de stofă.

Considerând că trebuie să croiască simultan 30 de metri liniari fiecare din cei care lucrează la operația de spănuire trebuie să parcurgă în medie 1.320 km pentru a croi 30 de garnituri.

Operația de spănuire este forțe obositoare și necesită mult timp pentru execuția ei. Muncitorii care execută acesta operație trebuie să fie foarte atenți la fiecare start de material pentru a fi tensionat corect, să se suprapună corect toate canturile, trebuie să secționeze capătul șpanului pentru fiecare strat.

Operația de șablonare

Operația de șablonare este deosebit de importantă deoarece influențează direct calitatea produselor. La acesta operație se disting două operații:

execuția șabloanelor

șablonarea propriu-zisă

Execuția șabloanelor presupune personal forțe bine instruit. Dacă la executai șabloanelor nu se ține cont de dimensiunile ramei și materialele de susținere și arcuire precum și de supradimensiunile de coasere și de fixarea pe rama se poate ajunge la imposibilitatea utilizării materialului croit.

Execuția șabloanelor presupune o bună colaborare între cine execută șabloanele și cine proiectează produsul tapițat.

La execuția șabloanelor se va ține seama mai ales de detaliile tehnice necesare pentru croire și coasere (rihtuirea detaliilor)

Croirea propriu zisă

Operațiile de croire se pot executa manul cu mașini de croit portabile cu lamă vibratoare sau cu disc în funcție de natura materialului care urmează să fie croit.

Mașinile cu disc sunt de două tipuri: de tip ușor pentru croire simplă sau de tip greu pentru croirea multiplă.

Înainte de operația de croire se execută operația de șablonare care presupune transpunerea conturului șabloanelor pe suprafața șpanului. Operație care necesită de asemenea mult timp și atenție, pentru a nu omite detalii și mai ales în ceea ce pricește așezarea corectă a șabloanelor ținând cont de direcția fibrelor la plusuri, de pasul modulului la mobilierul de artă și de încadrarea în consumuri pentru a nu avea pierderile material. La croirea materialului de acoperire din piele naturală se va acorda atenție zonelor degroșate, a zgârieturilor, a rupturilor, și se va face bucată cu bucată prin croirea în prima etapă a reperelor cu dimensiuni mari și ulterior a reperelor cu dimensiuni mai reduse.

Croirea reperelor din piele naturală, se face cu cutterul printr-o atentă analizare a pielii pentru a evita defectele neadmise.

Cusăturile elastice oferă productivitate, calitate și o fiabilitate ridicată. Mașinile pentru executarea lor sunt însă ceva mai complicate. Aceste tipuri de mașini de cusut sunt greu de reglat și calitatea cusături este mai slabă.

Ca noutăți la coaserea materialelor de acoperire există mașini de coasere de la firma ADLER care permit vizualizarea cusăturii iar pentru reglare mașina este prevăzută cu un ecran digital.

Pentru execuția cusăturilor linii curbe accentuate se utilizează mașini de cusut cu picior care permit coaserea cu ușurință evitându-se coaserea manuală. Aceste mașini sunt utilizate în special la coaserea brațelor.

În tapițerie o mare pondere la coaserea materialelor de acoperire o au cusăturile cu mai multe ace. Avantajul acestor cusături este acela de a contribui esențial la creșterea valorii estetice a produsului.

calculul costului de producție

Costul de producție a mobilierului este format de costul materiilor prime și materialelor ce intră în componența produsului, precum și de costul manoperei. În continuare sunt prezentate costurile de producție pentru cele două produse prezentate în Capitolul II.

3.6 Fluxul tehnologic

Descrierea activităților

3.6.1. Planificarea activității

În fiecare săptămână, șeful secției tapițerie primește o planificare orientativă a produselor ce urmează a fi executate în săptămâna următoare de la DP, pentru a putea verifica stocurile de materie primă, semifabricate, disponibilitatea echipamentelor, consumabile, SDV-uri, situația informațiilor/documentației referitoare la produs.

Pe baza acestei planificări săptămânale valabile, șeful secției tapițerie eliberează ordine de lucru în cadrul atelierului.

În cazul în care din lista de priorități primite de la DP, nu se pot lansa în execuție din diverse cauze sau lista de priorități a fost terminată, șeful secției consulta raportul de producție din cadrul aplicației și propune DP produsele care pot fi lansate în producție. DP-ul se consultă cu departamentul comercial cu privire la oportunitatea lansării în lucru a acestor produse.

Șeful secției nu ia decizii de unul singur cu privire la tipul și cantitatea produselor ce urmează a fi introduse în lucru. Deciziile se iau doar în urma analizei și consultării împreună cu DP.

3.6.1.1. Analiza comenzii

Se realizează pe baza raportului de producție. Atât în cazul în care comandă se încadrează în colecție cât și în cazul în care comanda nu se încadrează în modelele din colecție din punct de vedere dimensional sau al design-ului șeful secției tapițerie verifica existența tuturor informațiilor necesare pentru realizarea comenzii. Informațiile care se regăsesc în rapoartele de producție vor fi baza luării deciziei cu privire la modul cum trebuie efectuat produsul respectiv. Orice nelămurire cu privire la orice informație considerată neclară sau insuficienta se va lămuri cu directorul de producție. Acesta la rândul său atunci când este cazul va contacta clientul, departamentul comercial sau inginerul de producție/tehnicianul, pentru clarificări.

3.6.2. Verificarea stocului de materii prime

Stocul de materii prime se efectuează sub forma verificării vizuale permanente de către muncitorii secției; pentru poliuretan și semifabricatele din poliuretan se ține în același timp și în format electronic. În momentul în care stocul se apropie de 0, muncitorii anunța responsabilul CTC sau după caz șeful secției, aducându-i la cunoștință numărul de bucăți rămase, pentru a putea transmite necesarul de aprovizionare către RĂ sau DP.

3.6.3. Preluare subansamble din secția tâmplărie

Preluarea subansamblelor din tâmplărie se face întotdeauna doar pe baza sistemului de predare primire. Se desemnează o persoană din tapițerie care va face preluarea și care împreună cu persoana stabilită ca șef de echipa din atelierul montaj-tâmplărie vor efectua transferul semifabricatului. Niciodată persoana desemnată să preia nu se va aproviziona de una singură cu subansamble de nici un fel din tâmplărie. Predarea-primirea se face întotdeauna pe baza registrului de transfer.

3.6.4. Operațiuni de pregătire (chinga, pânză, burete)

Toate sortimentele de burete, chinga, pânza ș.a.m.d. precum și dimensiunile se găsesc în documentația tehnică existenta în cadrul secției. Persoanele care efectuează operațiile de pregătire ale semifabricatelor au obligația ca la orice modificare de sortimentație să efectueze modificări scrise în documentația existența și să anunțe superiorul direct. Procesul de pregătire al subansamblelor se realizează conform instrucțiunii de lucru

Muncitorii din cadrul sectorului pregătire au obligația de a gestiona și utiliza, cu pierderi minime, materiile prime din poliuretan, păstrându-le într-un mod adecvat (pe cât posibil în funcție de densități și grosimi), stivuite și aranjate ordonat, facilitând astfel accesul și identificarea acestora pe parcursul procesului de producție.

Depozitarea materiilor prime sau a semifabricatelor se va face în zonele atribuite și etichetate. Destinația acestora poate fi consultată la avizierul din zona de lucru.

3.6.5. Recepția stofelor de la furnizor-client

Este efectuată de către planificatorul de producție căruia i s-a atribuit această sarcină conform instrucțiunii de lucru.

3.6.6. Croire (garnisaj, vată, pânză, TNT, Jerseu)

Se realizează pe baza șabloanelor existente sau pe baza informațiilor existente în caietul de lucru respectând întocmai instrucțiunile de lucru din.

Persoanele din acest sector primesc de la șeful secției fisa cu numărul de comandă în dublu exemplar. Aceasta conține toate informațiile necesare începerii procesului de producție în zona de croi. La sfârșitul operației de croire, elementele se vor grupă și vor fi legate împreună, atașând de acestea aceeași fisă în dublu exemplar primită de la șeful secției. Depozitarea temporară se face pe masa dintre croi și cusut în partea către cusut.

Fiecare dintre persoanele care desfășoară activitatea de croire material are obligația de a efectua o verificare finală a rezultatului muncii lor pe baza fisei de control croit-cusut, pe care o vor completă întocmai în zona special destinată controlului de la croi. Nici un garnisaj nu va fi predat că și gata pentru cusut înainte de verificare și completarea fisei de control.

3.6.9. Coasere

Se realizează pe baza informațiilor existente în caietul de lucru respectând întocmai instrucțiunile de lucru din. După încheierea operațiilor părțile cusute se vor grupă și legă împreună, legătura având atașată fisa cu numărul de comandă în dublu exemplar primită de la croi. Depozitarea temporară se face pe masa dintre croi și cusut în partea către croi, garnisajul fiind astfel pregătit pentru tapițare.

Persoana desemnată să efectueze controlul de calitate are obligația de a efectua acest lucru pe baza fisei de control croit-cusut, pe care o va completa întocmai în zona special destinată controlului de la cusut. Nici un garnisaj nu va fi predat că și gata pentru tapițat înainte de verificare și completarea fisei de control.

Depozitarea materiilor prime sau a semifabricatelor se va face în zonele atribuite și etichetate. Destinația acestora poate fi consultată la avizierul din zona de lucru.

3.6.10. Preluarea produselor pentru tapițat de la atelierul finisaj

Preluarea carcaselor din finisaj se face întotdeauna doar pe baza sistemului de predare-primire. Se desemnează o persoană din tapițerie care va face preluarea și care împreună cu persoana desemnată din secția finisaj vor efectua transferul semifabricatului. Niciodată persoana desemnată să preia nu se va aproviziona de una singură cu subansamble de nici un fel din finisaj. Predarea-primirea se face întotdeauna pe baza registrului de transfer. Se vor prelua din finisaj întotdeauna doar carcasele pentru care există garnisaj complet disponibil pentru tapițare. Depozitarea acestora se va face în locul special destinat și marcat. Totodată preluarea carcaselor din finisaj se va efectua cu cel puțin o zi înainte de faza de tapițare, acest lucru având ca scop deținerea unei marje de timp necesare reparației semifabricatului, în cazul în care la predare–primire s-au descoperit defecte care țin de secția finisaj.

3.6.11. Preluarea semifabricatelor din secția prelucrări metalice

Preluarea carcaselor din finisaj se face întotdeauna doar pe baza sistemului de predare-primire. Se desemnează o persoană din tapițerie care va face preluarea și care împreună cu persoana desemnată din secția prelucrări metalice vor efectua transferul semifabricatului. Niciodată persoana desemnată să preia nu se va aproviziona de una singură cu subansamble de nici un fel. Predarea-primirea se face întotdeauna pe baza registrului de transfer.

3.6.12. Operația de tapițare

Se realizează pe baza informațiilor existente în caietul de lucru respectând întocmai instrucțiunile de lucru din. Preluarea garnisajului din zona croi-cusut se va face de către tapițer, garnisajul fiind însoțit în mod obligatoriu de către fisa cu număr de comandă în dublu exemplar, indiferent dacă se preia doar o parte a garnisajului sau întregul set. Înainte de tapițare, muncitorul are obligația să efectueze montajul de probă al produsului, și să verifice toate detaliile astfel încât să se asigure că după tapițare produsul poate fi montat fără probleme și corespunde nivelului de calitate cerut. Se va remedia în cadrul atelierului orice problemă ivită în urma acestor verificări pretapițare, și care se referă la adaosuri, sau luări de material lemnos din zonele cu probleme pentru aducere la nivel corespunzător (acolo unde acest lucru este posibil în cadrul atelierului).

Regula generală este ca produsele să vină din tâmplărie cu distanțe acoperitoare în ceea ce privește grosimea garnisajului. Acest lucru va fi stabilit de comun acord, cunoscut și respectat de către șefii celor două secții, astfel urmărind evitarea luării de material lemnos în tapițerie din zonele predispuse, și mergând pe ideea de a adăuga acolo unde este nevoie pentru a aduce suprafețele la nivel.

La sfârșitul operației de tapițare produsul trebuie predat spre control persoanei desemnată să efectueze acest lucru pe baza fisei de control. Astfel, fisa cu număr de comandă în dublu exemplar va fi separată, un exemplar mergând cu produsul la control iar celălalt la șeful secției pentru listarea etichetei pentru ambalaj.

3.6.13 Control final CTC

Controlul final al produselor tapițate se va efectua de către o persoană desemnată în acest sens și care va verifică cu atenție toate aspectele privitoare la calitatea finală a produsului și va completa fisa de control. Verificarea finisajului produsului se va efectua pe baza setului de eșantioane existent în cadrul atelierului.

Trecerea datelor de “fini” în programul informatic va avea loc doar după ce s-a efectuat verificarea CTC a produsului respectiv și avem certitudinea că acesta este conform pentru predare.

3.6.14 Predare la atelierul montaj-ambalare

Înainte de a trimite produsul către ambalaj acesta va trebui să aibe atașat, atât fisa cu numărul de comandă cât și etichetă care urmează a fi lipită pe cutia de ambalaj, pentru a evita etichetările greșite de către secția ambalaj.

Acoperirea produselor tapițate și care așteaptă ambalarea intra în sarcina atelierului tapițerie.

În cazul în care șeful secției tapițerie nu este prezent, sau din motive independente de el nu poate lista eticheta produsului atunci acesta va fi scos în zona de ambalare doare cu fisă cu numărul de comandă atașat, șefului de secție revenindu-i întreaga responsabilitate în ceea ce privește listarea și atașarea ulterioară a etichetei produsului în zona de ambalare.

3.6.15 Modul de tratare a neconformităților externe

În momentul în care se descoperă neconformități care pot fi socotite ca externe (adică defecte care vin și țin de alte secții), SST se obliga întotdeauna să înștiințeze RMC împreună cu care analizează problema ivită și care acționează conform procedurii Controlul neconformităților.

3.6.16 Modul de tratare a neconformităților interne

Neconformitățile interne apărute (adică defecte care intervin datorită activității prestate în cadrul atelierului), și descoperite în urma controlului interfazic se vor nota de către SEM în fișa de control în zona special destinată. RMC va centraliza neconformitățile din fișele de control, acționând conform procedurii Controlul neconformităților.

SST SST

SST

SST

NU

SST RA

DA

SST Muncitor

Muncitor

Muncitor IL

Muncitor

Muncitor

Muncitor

Muncitor

Muncitor

Muncitor

NU

DA

Muncitor Sectia Montaj/Ambalaj

capitolul iv

PROPUNERI TEHNOLOGICE PENTRU MOBILIERUL DE TAPIȚERIE

4.1 Propuneri de imbunătățire a operației de croire

.

Cele mai noi tehnologii permit utilizarea cutterului cu comanda program care permit adaptarea unor software de proiectare și încadrare a șabloanelor cu pierderi minime de material. Mai jos este prezentat un astfel de soft pentru generarea automată a optimizării bucăților de stofa pe suprafața de material textil, soft realizat de firma GERE

AccuNest face parte din seria de programe pentru generarea automată a încadrărilor, folosind procesoare multiple pentru așezare și compactare pentru a obține cele mai bune utilizări ale materialului.

Pe baza comenzilor, AccuNest EE creează încadrări eficiente complet automat. Poate scurtă încadrări făcute manual sau automat prin compactarea pieselor pentru a elimina excesul de material dintre tipare. Utilizatorii realizează economii de material pentru încadrări existente sau noi care pot aduce beneficii financiare substanțiale.

Propunere pentru croirea mecanizată a stofelor

Detalii tehnice despre cutterul DCS1500

Cutter de mostre DCS1500 – sistem de tăiere cu masa statică, de mare viteză, pentru o singură foaie sau strat subțire. DCS 1500 este proiectat pentru a tăia o mare diversitate de materiale (materiale pentru industria de confecții, textile, materiale compozite, piele s.a.) cu o mare eficiență și acuratețe pentru uz industrial, comercial și bunuri de consum.

DES 1500 este controlat de un computer personal cu o cartelă de comandă a mișcării care realizează interfață cu servomotoarele și schimbă prin cutia de comandă. Cut works software care rulează în calculator asigura controlul mașinii, precum și editarea și prelucrarea fișierelor de tăiere. Fișierele de tăiere pot fi încărcate și stocate pe dischete sau hard disc sau într-o rețea locală. Mașină poate opera în sistem metric sau în sistem englez de măsură.

Caracteristicile sistemului de tăiere DES 1500:

se bazează și este compatibil cu Windows;

calibrarea și configurarea mașinii este realizată folosind o interfață prietenoasă bazată pe ferestre de dialog care include posibilități de reglare și instrucțiuni;

Cut works poate lucra cu formate diferite de fișiere: DXV (Auto cad ™, etc.), NC-Cut (Gerber ™, Micro ™, Lectra ™, Assyst ™, etc.), HPGL, PLT, LOG, Generic PLT, MicroMark, Iges, DDES2, CMD;

se pot executa automat fișiere de tăiere folosind funcțiuni într-o ordine preselectată;

viteză maximă de tăiere/plotare 1,1m/s;

accelerația maximă de 51 m/s²;

acuratețe de +/-0.076cm;

suporți multi unealta pentru 3 cuțite orientabile, plus un suport pentru stilou;

o mare varietate de unelte incluzând: lame disc, cuțite tangențiale, unelte pentru perforat și unelte pentru crestături. Este inclus și un stilou pentru notații și fișiere de plotare.

operația de împărțire a mesei permite utilizatorului să taie pe o jumătate de masă în timp ce îndepărtează părțile croite și resturile de pe cealaltă jumătate de masă. Vacuumul nu poate fi împărțit și trebuie să fie pornit sau oprit pe amândouă jumătățile.

Masa de tăiat cu vacuum are următoarele caracteristici:

suprafața de lucru din plastic poros;

selecție a două dimensiuni ale mesei de tăiat (lxL): x sau x ;

sistem vacuum;

Masa este dependentă de un sistem vacuum care include o suprafață poroasă, supape pneumatice și instalație de conducte, precum și o suflantă încastrată sau separată, cu următoarele caracteristici:

motor electric eficient;

generator centrifugal de vacuum de mare putere;

nivel redus de zgomot;

capacitate maximă de menținere a materialului apăsat pe suprafața de tăiere.

Dezavantajul acestui sistem de croire constă în faptul că nu poate fi utilizat la croirea pieilor deoarece nu recunoaște toate defectele neadmise (mai ales zgârieturile, zone subțiate etc) ceea ce conduce la pierderi importante de material. Avantajele constau în faptul că se pot croi stofe, piele ecologică etc. Și folosind o astfel de mașină de croit se elimină operația de transpunere a șabloanelor pe suprafața șpanului, și avantaje nete în ceea ce privește productivitatea.

Copierea șabloanelor cu ajutorul plotterului GERBER

  Unitatea de digitizare pentru preluarea conturului șabloanelor, inclusiv linii și semne interioare, date despre gradare, 5 tipuri diferite de crestături (PENTRU RIHTUIRE)

<! –[if! SupportLists]–>- <! –[endif]–>planșeta digitizoare 1115 x ; prin software se permite introducerea reperelor de până la 2200 x .

4.2 Propuneri de imbunătățire a operației de coasere

Coaserea este o noțiune complexă care înglobează mai multe operații: asamblarea mai multor detalii, acoperirea marginii materialului cusut într-o poziție anumită, încheierea și surfilarea.

Cea mai importantă problemă care se ivește la coasere este acea că în timpul tapițării produselor cât și la utilizarea mobilierului tapițat cusăturile se pot rupe datorită solicitărilor la întindere, compresiune, încovoiere, solicitarea cea mai importantă fiind cea de întindere pe lungimea cusăturii, perpendicular pe lungimea cusăturii sau pe o direcție intermediară.

Pentru a preîntâmpina acest neajuns s-a introdus metoda cusăturilor elastice care prezintă o rezistență superioară la tracțiune datorită alungirii specifice (elastice). Cusăturile elastice se pot efectua cu unul până la nouă fire de ață.,

Elasticitatea, este dată de faptul că ața nu presează direct asupra materialului ci formează niște bucle suplimentare. Cu cât sunt mai mari aceste bucle cu atât cusătura este mai elastică. Rezistența cusăturii este determinată de calitatea aței de cusut, ață care trebuie corelată cu dimensiunile acului și grosimea materialului, conform cu numărul de fire, de uniformitatea cusăturilor și de mărimea buclelor.

Unele cusături elastice pe lângă rolul funcțional (de închidere-asamblare) au și rolul de surfilare.

Avantajul cusăturilor elastice este pus în evidență mai ales la asamblarea materialelor elastice (stofe, folii PVC pe suport de tricot etc.):

nu se produc încrețituri ale materialului (ca la cusăturile rigide);

coaserea este mai ușoară și cu viteză mai mare;

se păstrează paralelismul cusăturilor.

4.3 PROPUNERE PRIVIND VALORIFICARE DEȘEURILOR DIN POLIURETAN

Deșeurile de poliuretan pot fi tăiate sub forma unor, spaghete, evitându-se astfel aglomerarea acestora sub forma unor noduli. Aceasta mașină de tocat poliuretan utilizează principiul cuțitelor circulare. În urma tocării deșeurilor la ceste tipuri de mașini caracteristicile poliuretanului (rezistența la solicitări statice și dinamice) permițând un câștig de volum de 40% în raport cu metoda dărăcirii în fulgi, spaghetele nu se mișca în interiorul pernelor și nici nu se încarcă de electricitate, dând naștere la, noduli,

SSA este o mașină care se conectează printr-un sistem rapid, fiind compusă din banda de alimentare și un tăietor longitudinal. Prin folosirea acestui tăietor longitudinal, părțile din spumă de forme neregulate (resturile) sunt tăiate pe trei părți și astfel se obțin cele trei dimensiuni ale ‘‘spaghetelor’’.

SSP este mașina de bază pentru tăierea părților pretaiate (plăci sau rulouri de 4- lățime și de până la înălțime) în “spaghete de spumă” de calitate superioară. Mașina dispune de o bandă de alimentare, un tăietor longitudinal, dispozitiv cu benzi transportoare dublu, tăietor transversal și suflantă pentru transport tip FGP-160.

După procesul de tăiere, materialul va fi vacumat de suflanta de transport Tip FGP-160 și trimis într-un siloz existent, un mixer sau o instalație de umplut.

Caracteristici tehnice ale mașinii SSA +SSP

4.4 Propunere de îmbunătățire a operației de spanuire

Pentru operația de șpănuire se recomandă achiziționarea următorului utilaj.

Datele tehnice ale acestuia sunt:

Greutate balot , lățime utilă 1,8; 2;

Diametru maxim balot 40cm

Operare pe partea stângă pe mese Gerber standard

Două moduri de spănuire: cu fața în sus într-un sens și fața la față-perechi (cu sau fără prinzător de capăt)

Dispozitiv automat de tăiere a capului de șpan

Valț special pentru țesături delicate, sensibile

Valț de înfășurare înapoi a țesăturii

Valț special spiralat de netezire a țesăturilor rulate pe balot

Posibilitate de alimentare cu material rulat sau pliat

Role reglabile pentru diferite lățimi de material

Netezirea țesăturilor încrețite sau îndoite

CAPITOLUL V

EFICIENȚA ECONOMICĂ A INVESTIȚIILOR PROPUSE

5.1 CONCEPTUL DE EFICIENȚĂ ECONOMICĂ A INVESTIȚIILOR

Analiza gradului de dezvoltare a unui sistem economic presupune definirea și măsurarea exactă a eficienței economice.

Un rol important, în acest sens revine conceptului de eficienta economică, aceasta realizând legătura dintre resursele alocate pentru desfășurarea unei acțiuni și rezultatele obținute de pe urmă acesteia.

Determinarea eficiența economice servește la fundamentarea deciziilor, astfel încât resursele disponibile să fie consumate în modul cel mai favorabil pentru societate.

Eficiența este sinonimă cu eficacitatea.Termenii de eficiență și eficacitate sunt folosiți încă din antichitate. Ambele cuvinte provin din latină: eficiența derivă din efficere =a efectua, iar eficacitatea din efficas-efficacis=care are efecte dorite. Referiri la eficiența pot fi întâlnite la mari gânditori ai secolului trecut, cum sunt Adam Smith sau Karl Marx. Eficiența economică se conturează deci în urma comparării efectelor unei acțiuni, cu eforturile necesare producerii ei.

O altă definiție, formulată de V.V.Novojilov este următoarea: „eficienta economică, în general, este diferența dintre efectele utile și celelalte cheltuieli făcute pentru obținerea lor”.

În DEX eficienta economică este definită drept „calitatea de o obține efecte economice utile”, iar în dicționarul de economie politică eficiența este definită ca „o expresie a raportului dintre efectele sau rezultatele obținute și efortul sau cheltuiala făcută pentru obținerea lui”.

Cea mai cuprinzătoare definiție a eficienței este dată de economistul Petre Jica. Acesta atribuie noțiunii de eficiență patru sensuri, și anume:

1. Un sens foarte larg în care eficiența este definită ca și calitatea unei activități, acțiuni sau a unei resurse de a produce efecte economice pozitive care se exprimă prin compararea efectelor cu eforturile;

2. Un sens larg în cadrul căruia se include efectele directe și cele conexe, respectiv efortul direct și conex. Avem de a face deci cu eficiența absolută, care nu presupune comparația cu alte alternative ale acțiunii respective;

3. Un sens restrâns care presupune că raportul efect/efort sau efort/efect să fie acceptabil în comparație cu alte raporturi ale activității sau cu alte variante sau cu un regim normat de eficientă

4. Un sens forțe restrâns care reprezintă abordarea cea mai sintetică și mai completă a noțiunii de eficientă, abordare ce presupune o corelare a eforturilor echivalate ca natură și timp cu efectele obișnuite, de asemenea echivalate că natura și timp.

Prin prisma definițiilor de mai sus se poate concluziona că eficiența economică este strâns legată de procesul de folosire a resurselor în economie, iar trăsătura sa esențială este raportul de cauzalitate efort-efecte.

Compararea efectelor cu eforturile, pentru determinarea eficienței economice, reprezintă însă numai o formulă de principiu. Conceptul de eficienta economică asociază și alte elemente de judecată, fără de care eficiența ar fi definită incomplet:

– Structura resurselor consumate și structura rezultatelor obținute pot da indicii de o importanță esențială în adoptarea deciziilor cu caracter economic.

– Timpul este un factor care influențează eficiența economică a unei investiții. Este normal ca un procedeu tehnologic să fie preferat altuia dacă procesul de producție se petrece într-un interval mai scurt, ceea ce înseamnă că societatea va beneficia mai devreme de efectele sale utile.

– Cea mai importantă fațetă a eficienței economice o constituie calitatea efectelor.

Privită prin prisma laturii sale concret aplicative, eficiența se poate determina ca un raport obiectiv, cantitativ, între efectele și eforturile depuse în vederea obținerii lor.

e=E/R max; maximizarea efectelor obținute pe unitatea de resursa alocată, consumată;

E=R/E min; minimizarea consumului de resurse pe unitatea de efect obținut;

Natura și caracterul eforturilor și efectelor se reflectă asupra caracterului eficienței.

Calculul eficeinței economice pentru canapeaua și fotoliul LAmartine

În capitolul III s-a prezentat costul de producție al canapelei Lamartine. Acest cost poate fi redus prin efectuarea investițiilor propuse în capitolul precedent. Prin aceste investiții se urmărește creșterea eficienței economice prin minimizarea consumului de resurse folosite: umane, materiale, tehnice și materiale.

În cazul canapelei Lamartine situația se prezintă astfel:

Prin folosirea utilajelor propuse a fi investite în activitatea de croire, coasere, șpănuire costurile cu manopera în sectorul tâmplărie se vor reduce cu 22%, iar costurile materiale se reduc și ele în proporție de 10%, datorită optimizării consumului acestora.

Structura costului direct de producție va avea următoarea evoluție:

Grafic, situația se prezintă astfel:

Dacă în prezent în cadrul costului cu manopera, cea mai mare parte o reprezenta costul cu manopera la secția tapițerie (52%) acesta se poate reduce până la 46% prin efectuarea investițiilor propuse.

În cazul fotoliului Lamartine situația se prezintă astfel:

Prin folosirea utilajelor propuse a fi investite în activitatea de croire, coasere, șpănuire costurile cu manopera în sectorul tâmplărie se vor reduce cu 25%, iar costurile materiale se reduc și ele în proporție de 8%, datorită optimizării consumului acestora.

Structura costului direct de producție va avea următoarea evoluție:

Grafic, situația se prezintă astefel:

Dacă în prezent în cadrul costului cu manopera, cea mai mare parte o reprezenta costul cu manopera la secția tapițerie (49%) acesta se poate reduce până la 42% prin efectuarea investițiilor propuse.

Prețul de vânzare al celor două produse includ atât costurile directe de producție, cât și costurile indirecte, iar pe baza acestor date se poate calcula eficiența economică a investițiilor propuse.

Grafic evoluția rentabilității pe produs se prezintă astfel:

În situația prezentată se observă că la ambele produse crește rentabilitatea cu 19%, în cazul canapelei și cu 16% în cazul fotoliului ceea ce înseamnă că investirea în utilajele propuse crește eficiența economică a producției.

capitolul vi

concluzii și contribuții personale

În urma prezentării fluxului tehnologic și descrierea activităților desfășurate pentru proiectarea și execuția mobilierului de tapițerie se dsprind următoarele concluzii:

Activitatea de proiectare are un rol important pentru realizarea produselor prezentate economisindu-se timp și resurse umane. Totodată proiectarea mobilierului pe calculator oferă precizie și posibilitatea de a analiza produsul din diverse unghiuri de către persoanele care execută produsul.

Resursele umane exercită un rol bine stabilit în cadrul procesului de producție, iar profesionalismul acestora în fiecare secție de producție conferă calitate superioară produselor realizate.

Penru creșterea eficienței utilizării resurselor de care dispune o întreprindere este necesar ca să existe o politică de investiții adaptată la cerințele pieței actuale și este absolut necesară achiziționarea de softuri ca cele prezentate în această lucrare, achiziționarea de utilaje care să reducă timpul efectiv de lucru și cantitatea de materiale necesare producției astfel încât pierderile tehnologice să fie minime.

Pentru produsele prezentate în lucrarea de față evoluția costului de producție este determinată de investițiile făcute pentru eficientizarea activității din atelierul de tapițerie. Grafic evoluția acestor costuri se prezintă astfel:

bibliografie

Anexe

bibliografie

Anexe