Proiectarea Instalatiiei Electrice DE Joasa Tensiune A Unei Sectii DE Reparatii Navale

“PROIECTAREA INSTALAȚIIEI ELECTRICE DE JOASĂ TENSIUNE A UNEI SECȚII DE REPARAȚII NAVALE”

CUPRINS

Introducere

Capitolul I Generalități

I.1. Noțiuni generale privind instalațiile electrice industriale de joasă tensiune

I.2.Probleme de proiectare a rețelelor electice de joasă tensiune

I.3. Solicitări în rețele electrice de joasă tensiune

I.4. Condiții și date de proiectare

I.4.1. Influențe climatice

I.4.2. Datele temei de proiectare

I.4.3. Prezentarea generală

I.4.4. Instalația electrică de alimentare

Capitolul II Etape ale proiectării

II.1. Stabilirea puterilor de calcul

II.2. Determinarea curentului de vârf și curentului de calcul

II.3. Calculul curenților de scurtcircuit. Solicitări în regim de avarie

II.4. Factorul de putere. Generalități. Efecte și modalități de compensare

II.5. Pierderi de tensiune

Capitolul III Dimensionarea și alegerea echipamentelor instalației electrice de alimentare cu energie electrică de joasă tensiune

III.1. Calculul fotometric al instalației de iluminat din secția de reparații

III.2. Breviar de calculul al instalației de forță și iluminat

III.2.1 Calcul de echilibrare al sistemului trifazat

III.2.2 Calculul curenților de scurtcircuit

III.2.3 Alegerea declanșatoarelor, întreruptoarelor electromagnetice

Capitolul IV Protecția muncii în instalațiile electrice

Anexe

Concluziile lucrării

Bibliografie

Introducere

Încă din antichitate a fost remarcat fenomenul de electrizare a corpurilor. Au trecut secole până la elaborarea unei teorii electromagnetice riguroase, prin contribuțiile unor mari fizicieni ca: Ampère, Faraday, Maxwell. Einstein realizează unificarea dintre teoriile mecanicii clasice și ale electromagnetismului.

Civilizația zilelor noastre nu poate fi concepută fără utilizarea energiei electrice în aproape toate sectoarele de activitate ale societății omenești.

Satisfacerea necesităților de energie electrică, constituie o problemă majoră a lumii datorită micșorării rezervelor de resurse clasice (cărbunele, petrolul, gaze) și a tendinței monopolizării impuse de marile puteri.

Am ales și tratat această temă , utilă și pasionantă deoarece îmi oferă posibilitatea de a îmi perfecționa și pune în practică cunoștintele dobândite la cursurile de specialitate.

Tema este incitantă prin actualitatea, extinderea și importanța ei, necesitând o laborioasă

muncă de cercetare și documentare, de coroborare și asamblare a informațiilor și cunoștințelor

necesare dezvoltării ei.

Această lucrare este structurată pe 5 capitole.

În primul capitol, denumit „Noțiuni generale”, sunt prezentate datele temei de proiectare dar și noțiuni privind instalațiile electrice de joasă tensiune împreună cu dificultățile întâmpinate în proiectarea acestora.

În cel de-al doilea capitol intitulat ”Etape ale proiectării” am pus în evidență două metode de stabilire a puterilor de calcul, modul de determinare al curenților de calcul, de vârf și de scurtcircuit cât și noțiuni referitoare la factorul de putere și modul de compensare.

Cel de-al treilea capitol "Dimensionarea și alegerea echipamentelor instalației electrice de alimentare cu energie electrică de joasă tensiune ",este structurat la rândul său în două subcapitole. S-au realizat calcule fotometrice ale instalației de iluminat pentru a crea o iluminare optimă condițiilor de lucru cât și calculul de alegere al echipamentelor de protecție.

În ultimul capitol "Protecția muncii în instalațiile electrice" au fost enumerate principalele măsuri care trebuie urmate pentru evitarea accidentelor ce pot apare în timpul lucrului cu un curent electric mai mare decât cel suportat de corpul omenesc, cât și măsurile necesare pentru a nu polua mediul înconjurător.

CAPITOLUL I

GENERALITĂȚI

I.1. Noțiuni generale privind instalațiile electrice industriale de joasă tensiune

Instalațiile electrice industriale de joasă tensiune realizează distribuția energiei electrice la receptoare indeplinind scopul final al intregului proces de producere, transport si distribuție a energiei electrice.

Receptoarele electrice alimentate in joasă tensiune au o mare diversitate, ocupând în general o pondere însemnată în valoarea puterii instalate la consumator. Având în vedere rolul instalațiilor de joasă tensiune, rezultă că proiectarea acestora este în strânsă legatură cu caracteristicile tehnico-funcționale ale receptoarelor electrice.

Un mare număr de receptoare electrice se află, în mod obișnuit, montate în cadrul utilajelor tehnologice, acesta cuprinzând unul sau mai multe receptoare. Prin fabricație, aceste utilaje au o instalație electrică proprie care, cuprinde o parte de forță cât si parte de comandă, automatizare, masură si control.

Rețelele electrice de joasă tensiune sunt constituite din totalitatea coloanelor si circuitelor de utilaj sau receptor. Prin coloană se denumește ansamblul elementelor conductoare de curent care alimentează un tablou de distribuție, iar prin circuit ansamblul elementelor conductoare de curent care alimentează unul sau mai multe receptoare.

Rețelele electrice de joasă tensiune se pot grupa astfel :

– rețele de alimentare, care leaga barele de joasă tensiune ale posturilor de transformare la punctele de distribuție, cuprinzând totalitatea coloanelor electrice.

– rețele de distribuție, care fac legătura între punctele de distribuție și receptoare sau utilaje, incluzând totalitatea circuitelor de receptor , respectiv utilaj.

In România se utilizează următoarele tensiuni standardizate pentru rețelele electrice de distribuție :

● Rețele electrice de joasă tensiune (sub 1 kV) ;

● Rețele electrice de medie tensiune (între 1 kV și 35/60 kV) ;

● Rețele electrice de înaltă tensiune (110 kV) ;

● Rețele electrice de foarte înaltă tensiune (220, 400 și 750 kV ).

Tensiunile nominale standardizate în rețelele electrice trifazate din țara noastră sunt conform tabelelor de mai jos :

Tabelul nr. 1.1

Tabelul nr. 1.2

Notații folosite :

Uf = a unui circuit al LEA este tensiunea dintre oricare conductor de fază și neutrul sistemului trifazat ;

Ul = este tensiunea dintre doua conductoare de faza ;

UMe = reprezintă tensiunea cea mai mare pentru care echipamentul este specificat ;

UMr = reprezintă valoarea cea mai mare a tensiunii care poate apare la un moment dat într-un punct oarecare al rețelei în condiții de funcționare normale.

Schemele rețelelor de distribuție

Racordarea receptoarelor și utilajelor la tablourile de distribuție se poate face :

– radial;

– cu linie principală.

În figura 1.1 este prezentată o rețea de distribuție radială cu trei circuite, unul de receptor pentru motorul m1 și doua de utilaj pentru utilajele u1 și u2. Configurația radială este cea mai des utilizată pentru rețelele de joasă tensiune.

Pentru alimentarea receptoarelor și utiljelor electrice de o mai mica importanță, aflate la o distanță îndepartată de punctele de distribuție însă amplasate apropiat între ele, se poate utiliza distribuția cu linie principală, numită conexiune în lanț ( figura 1.2 ).

Schema de alimentare radială aferentă TD Schema unui tablou cu linie principală

Gruparea receptoarelor pe tablouri de distribuție secundare trebuie sa se realizeze în baza următoarelor considerente :

– existența unor corelații funcționale în cadrul procesului tehnologic deservit ;

– amplasarea învecinată în cadrul secției ;

– lipsa perturbațiilor reciproce supărătoare între diferite tipuri de receptoare ;

– receptoarele de categorii diferite se grupează pe diferite tablouri.

În concluzie, problema gruparii utilajelor și receptoarelor dintr-o secție pe tablouri de distribuție, poate fi soluționată dacă se cunosc amplasamentele utilajelor și receptoarelor ( schema tehnologică), caracteristicile tehnico-funcționale ale acestora și procesul tehnologic din secție.

Schemele rețelelor de alimentare

Rețelele de alimentare de joasă tensiune se pot organiza conform schemelor de alimentare:

– radiale;

– cu linii principale;

– buclate ;

– combinate.

a) Schemele radiale sunt utilizate pentru alimentarea unor tablouri de distribuție suficient de încarcate, montate relativ apropiat unele de altele, cât și în cazul tablourilor de distributie cu puteri cerute mari, distanțate, față de care tabloul general ocupă o poziție aproximativ centrală. Acestea asigură și limitarea valorilor curenților de scurtcircuit.

Rețelele de alimentare radiale, se pot realiza cu o singură treaptă (fig. 1.3), cu doua sau în cascadă (fig 1.4).

Schema rețelelor de alimentare radială Schema rețelelor de alimentare radială cu o singura treaptă în cascadă

b) Schemele cu linii principale (fig.1.5) se folosesc pentru alimentarea unor tablouri de distribuție amplasate pe o aceeași direcție față de tabloul general, la distanțe relativ mici, iar mărimea încărcării acestor tablouri nu justifică folosirea schemei radiale.

Rețele de alimentare cu linii principale:

a – nesecționată, cu sarcini distribuite

b – nesecționată, cu sarcini concentrate

c – secționată

c) Schemele buclate se obțin prin reintroducerea capătului liniei principale secționate la punctul de alimentare de plecare. Aceste rețele asigură în punctele de distribuție pe care le alimentează o rezervă în linii, putând fi utilizate în cazul unor grupe de receptoare de categoria a doua.

În figura 1.6 este reprezentată o rețea de alimentare în inel ( simplu buclată ), obținută prin buclarea unei linii principale secționate.

Rețea de alimentare în schemă combinată, cu linii principale și buclate

d) Schemele combinate, cuprinzând liniile radiale, principale și buclate se utilizează în mod curent, dată fiind diversitatea condițiilor practice, în care trebuie realizată distribuția în joasă tensiune. În figura 1.6 este prezentată o exemplificare de rețea combinată.

Dacă se folosesc puncte de distribuție intermediare, atunci alimentarea tablourilor principale se poate realiza după o schemă, iar a celor secundare dupa o altă schemă. Având în vedere aceste lucruri, se pot obține scheme combinate între trepte de distribuție.

Variantele tehnice ale schemelor rețelelor de joasă tensiune se analizează din punct de vedere al siguranței în funcționare, se compară între ele pe baza calculelor economice și în funcție de acestea se alege varianta finală.

I.2. Probleme de proiectare a rețelelor electrice de joasă tensiune

Instalațiile electrice de joasă tensiune constituie ultimul element prin care sunt alimentați consumatorii de putere mică sau medie. Acești consumatori pot fi impărțiți în doua categotii :

– consumatori casnici ;

– consumatori industriali.

Problema creșterii siguranței în alimentarea consumatorilor constitue o preocupare continuă pentru companiile producatoare de echipamente, centrele de proiectare cât și pentru întreprinderile de exploatare.

Căile principale pentru atingerea acestor deziderate sunt următoarele :

– ameliorarea performanțelor și a calității aparatajului de protecție, comutație și a materialelor izolante;

– stabilirea unor configurații optime ale rețelelor și dimensionarea corectă a elementelor instalațiilor;

– execuția și respectarea principiilor ce stau la baza mentenabilității.

În paragrafele următoare se vor prezenta câteva tipuri de solicitări ce apar in rețelele electrice de joasă tensiune.

I.3. Solicitări în rețele electrice de joasă tensiune

Cunoașterea solicitărilor produse în rețele în timpul funcționării acestora este necesară pentru alegerea corespunzătoare a elementelor rețelelor (material conductor, aparate electrice).

Solicitările rețelelor se pot împărți în două grupe:

solicitări în regim normal de funcționare, care trebuie să fie suportate timp îndelungat de elementele rețelei;

solicitări în regimul de avarie produs de funcționarea de element prin care sunt alimentați consumatorii de putere mică sau medie. Acești consumatori pot fi impărțiți în doua categotii :

– consumatori casnici ;

– consumatori industriali.

Problema creșterii siguranței în alimentarea consumatorilor constitue o preocupare continuă pentru companiile producatoare de echipamente, centrele de proiectare cât și pentru întreprinderile de exploatare.

Căile principale pentru atingerea acestor deziderate sunt următoarele :

– ameliorarea performanțelor și a calității aparatajului de protecție, comutație și a materialelor izolante;

– stabilirea unor configurații optime ale rețelelor și dimensionarea corectă a elementelor instalațiilor;

– execuția și respectarea principiilor ce stau la baza mentenabilității.

În paragrafele următoare se vor prezenta câteva tipuri de solicitări ce apar in rețelele electrice de joasă tensiune.

I.3. Solicitări în rețele electrice de joasă tensiune

Cunoașterea solicitărilor produse în rețele în timpul funcționării acestora este necesară pentru alegerea corespunzătoare a elementelor rețelelor (material conductor, aparate electrice).

Solicitările rețelelor se pot împărți în două grupe:

solicitări în regim normal de funcționare, care trebuie să fie suportate timp îndelungat de elementele rețelei;

solicitări în regimul de avarie produs de funcționarea defectuoasă a utilajelor sau de defecte ale rețelei, care trebuie eliminate în cel mai scurt timp, prin acțiunea aparatelor de protecție prevăzute în scheme, înainte ca elementele rețelei să depășească parametrii admisibili care condiționează funcționarea lor corectă în continuare.

Solicitări în regim normal de funcționare

Solicitările normale ale instalației sunt produse de sarcinile electrice normale, determinate de funcționarea receptoarelor conform proceselor tehnologice, în condițiile menținerii în stare corectă a rețelelor (continuitate, izolație).

Prin sarcină electrică se înțelege în primul rând, intensitatea curentului electric care parcurge rețeaua. La o anumită valoare a tensiunii rețelei, sarcină electrică se poate exprima prin puterea electrică absorbită de receptoare, îndeosebi puterea activă P dar și puterea reactivă Q și aparentă S care se determină în funcție de puterea activă și de factorul de putere ( Q= P · tg ϕ , S= P/cos ϕ ). În regim normal de funcționare, se deosebesc:

curenți de durată, care nu depășesc valori nominale caracteristice receptoarelor;

supracurenți funcționali de scurtă durată (vârfuri de curent), care rezultă din principiul de funcționare al receptoarelor și care depășesc de câteva ori curentul nominal; în această categorie intră curenții de pornire ale motoarelor electrice, șocurile de curent la cuptoarele electrice cu arc și la transformatoarele de sudură, curenții de conectare la lămpile electrice.

Curenții de durată produc încălzirea conductoarelor și a tuturor elementelor rețelei, în conformitate cu serviciul în care funcționează receptoarele, determinând, în același timp, pierderi de tensiune în rețea.

Valorile lor se au în vedere, în primul rând, la dimensionarea rețelei, astfel încât solicitările produse să nu depășească limitele admisibile.

Supracurenții funcționali provoacă încălzirea suplimentară a elementelor rețelei, creșterea momentană a pierderilor de tensiune și solicitarea suplimentară a aparatelor de protecție. Consecințele lor se înlătură prin supradimensionarea corespunzătoare a elementelor rețelei (conductoare și aparate de protecție), astfel încât solicitările să rămână în limitele admisibile, iar aparatele de protecție să nu interpreteze valorile respective drept un regim de avarie și, ca atare, să nu funcționeze.

I.4. Condiții și date de proiectare

Amplasarea instalațiilor electrice trebuie să se realizeze ținând seama de condițiile climatice ale mediului ambiant, altitudine, pericolul de pătrundere a apei și prafului, pericolul de coroziune, pericolul de incendiu și pericolul de deteriorări mecanice.

Secția de reparații navale este situată în S-E României, la țărmul Mării Negre, în partea de sud a orașului Mangalia, la 45 km distanță de portul Constanța.

I.4.1. Influențe climatice :

a) Influențe pontice – pe litoral:

– ierni blânde ( temperatura medie fiind de 0.2°C)

– veri calde (temperatura medie vara de 22.8°C)

– temperatura medie anuală având 11.4°C

b) Influențe de ariditate:

– veri fierbinți

– secete frecvente

– ierni foarte reci

c) Precipitații : 378.8 mm

d) Mediile anuale ale umezelii relative a aerului oscilează de-a lungul litoralului, intre cca 81% – 82% la Gura Portiței, Constanța și Mangalia

La amplasarea instalațiilor electrice se va ține seama de posibilitatea de extindere a acestora. În mod obișnuit, intervalul de timp pentru care se va asigura această posibilitate de extindere va fi de circa 10 – 15 ani.

Secția de reparații navale este situată în Dobrogea, jud. Constanța încadrându-se conform STAS 10101/20-90 în categoria B a zonelor climatice din România.

Tabelul nr 1.3

Coordonatele geografice ale orașului Mangalia :

longitudine E – 28°34’58’’

latitudine N – 43°49’02’’

Valori medii absolute multianuale ale temperaturii în Mangalia se regăsesc în tabelului nr. 1.4  :

Tabelul nr 1.4

I.4.2. Datele temei de proiectare

1) Dimensiunile construcției:

– sectia de reparații, AxBxH = 12x9x10 [m]

– anexa socială AxBxH = 8,5x9x3 [m]

2) Iluminare medie:

– sectia de reparații, Emed = 400 [lx]

– anexa socială:

biroul de gestiune, Emed = 300 [lx]

vestiarul de bărbați, Emed = 200 [lx]

grup sanitar + dușuri, Emed = 50 [lx]

culoar de acces, Emed = 130[lx]

3) Coeficienți de reflexie:

– secția de reparații, pt = 0,3; pp = 0,3

– anexa socială, pt = 0,3; pp = 0,3

4) Coeficienți de depreciere:

– sectia de reparații, Kdepr = 1,3

– anexă socială:

biroul de gestiune, Kdepr = 1,25

vestiarul de bărbați, Kdepr = 1,25

grup sanitar + dușuri, Kdepr = 1,3

culoar de acces, Kdepr = 1,25

Varianta transformatorului: anvelopă.

I.4.3. Prezentarea generală

Secția de reparații navale este o construcție cu structură de rezistență din grinzi și stâlpi din beton armat, acoperită, prevăzută cu geamuri ce permit, în timpul zilei, pătrunderea luminii naturale.

Pardoseala secției este realizată din planșeu de beton, cu canal de cable pe partea de nord, vest și sud a halei. Înălțimea halei este de 9 m.

În cadrul secției navale au loc activitați de reparații și prelucrări mecanice, în două schimburi, nu prezintă pericol de explozie sau de incendiu.

În secție sunt amplasate 5 mașini-unelte, acestea fiind dispuse în așa fel încât distanța dintre mașini să fie de minim 1 m iar față de tablourile electrice de minim 1,5 m.

Anexa socială cuprinde un birou de gestiune, un vestiar, grup sanitar, duș și un culoar de acces având uși de acces spre zona de lucru.

Podeau în această zonă a secției este realizată din lemn în biroul de gestiune și vestiar iar în zona grupului sanitar și a holului de acces din mozaic.

I.4.4. Instalația electrică de alimentare

Alimentarea instalațiilor interioare de 400/230 V de iluminat și forță pentru secția de reparații industriale și pentru anexa socială se prevede o alimentare dintr-un post de transformare 20/0,4 kV în varianta constructivă de tip anvelopă.

Din postul trafo se va alimenta tabloul electric general de distribuție ( TGD ) aflat în secția de reparații, la care se vor conecta:

un tablou electric de forță ( TF ), situat în interiorul secției de reparații, pentru alimentarea circuitelor de forță a mașinilor-unelte din atelier.

un tablou electric de serviciu, amplasat tot în interiorul secției de reparații, pentru alimentarea circuitelor electrice de iluminat din anexa socială.

Instalația electrică de iluminat normal ( 230 V )

Sistemul de iluminat normal asigură executarea în condiții propice a unor activități umane într-o incintă, conform destinației acesteia în condițiile în care iluminatul natural nu este satisfăcător.

Ansamblul corpurilor de iluminat echipate cu surse de lumină corespunzătoare, amplasate după o dispunere logică într-o incintă (încăpere) dependentă de considerente funcționale și/sau estetice, în scopul realizării mediului luminos confortabil capabil să asigure desfășurarea unei activități umane (impuse) sau realizării unei anumite funcțiuni, definește noțiunea de SISTEM DE ILUMINAT.

Conform temei de proiectare, în secția de reparație s-a proiectat o instalație de iluminat normal cu corpuri de iluminat echipate cu tuburi fluorescente cu vapori de mercur de joasă presiune.

În grupurile sanitare se vor prevedea corpuri de lampă fluorescente cu un grad de protecție IP corespunzător mediului umed și coroziv tipic încăperii.

Iluminarea medie pentru fiecare încăpere este precizată în lista datelor temei de proiectare.

Datele nivelelor normate pentru iluminarea medie precum și ale coeficienților de depreciere, caracteristice activitățiilor din încăperi care s-au luat în considerare la proiectare, sunt precizate în lista datelor temei de proiectare.

Instalația electrică de forță

Având în vedere cunoașterea amplasării mașinilor unelte cât și a caracteristicilor electrice, alimentarea se va realiza cu circuite trifazate, conductoarele fiind amplasate în canalul de cable.

Rețeaua de alimentare cu energie electrică este de tip radial deoarece acestea asigură limitarea valorilor curenților de scurtcircuit.

După stabilirea modului în care se vor conecta receptorii trifazați care vor fi alimentati de la tabloul de forță, se va realiza schema monofilară a tabloului respectiv, pe care se vor nota:

aparatele de protecție și separație

materialele din care se realizează circuitul (conductoare, tuburi de protecție și dimensiunile acestora).

numele receptoarelor

puterea instalată a acestora și curentul cerut al receptoarelor.

CAPITOLUL II

ETAPE ALE PROIECTĂRII

II.1. Stabilirea puterilor de calcul

Puterea activă de calcul “Pi” a unui consumator reprezintă suma puterilor nominale ale tuturor receptoarelor, fixe sau mobile, ale consumatorului respectiv.

În cazul în care nu se cunosc date certe Pi se va aprecia după valori constante ale consumatorilor similari. Clasificarea consumatorilor industriali se face în raport cu :

variante de dotare cu receptoare industriale;

variante posibile de puteri instalate;

puteri de calcul diferențiate funcție de dezvoltarea zonei geografice (minime și maxime).

Pentru restul consumatorilor, în cazul în care nu se cunosc date certe, la dimensionarea rețelelor de alimentare se vor lua în considerație consumurile de putere și energie electrică constatate la consumatori similari existenți . În situația concretă a unui consumator se vor lua datele precizate de acesta prin chestionarul energetic.

Puterea activă absorbită de un consumator individual într-un interval de timp (de regulă 1 an) variază de la o valoare minimă “Pmin” la o valoare maximă “Pmax”.

Pentru dimensionarea rețelelor de alimentare a consumatorului, se va lua în considerare valoarea maximă a puterii absorbite, ”Pmax”, care, pentru consumatorii noi, este valoarea precizată de aceștia în cererea de racordare și furnizare a energieie electrice, iar la consumatorii existenți, acolo unde nu există măsurători, se va deduce din energia anuală totală furnizată, prin formula:

Pmax = [kW] ( 2.1)

unde :

Wa (Kwh) – reprezintă energia electrică activă consumată într-un an, cunoscută din facturile pe acest interval de timp;

TUmax – reprezintă o valoare de calcul pentru durata de utilizare a puterii maxime într-un an, respectiv intervalul de timp în care, dacă un consumator ar solicita o putere constantă și egală cu o putere maximă, el ar consuma aceeași cantitate de energie ca și în cazul real.

Pentru determinarea puterii active absorbite de un consummator se definesc următoarele mărimi:

energia electrică activă consumată într-un interval de timp, de regulă un an Wa (Kwh), cunoscută din facturările pe acest interval de timp;

durata de utilizare a puterii maxime (h); această durată este în funcție de tipul consumatorilor și este cuprinsă, de regulă, între 2000 ÷ 5000 h anual.

Atunci când nu se cunosc datele specifice categoriei consumatorului respectiv, aceasta se precizează după consumatori similari în intervalul sus – menționat.

Pentru consumul casnic, de regulă, din experiență și măsurătorile anterioare, valoarea duratei de utilizare a puterii maxime se situează în prezent în jurul a 2500 h, cu tendința de creștere spre 3000 h.

Factorul de utilizare a puterii instalate “Kui” pentru un consumator se definește ca raportul între puterea activă medie absorbită și puterea activă instalată .

Kui = (2.2)

Kui = (2.3)

in care:

Pmed – este puterea medie consumată în intervalul de timp dat;

Pmed = (2.4)

Wa – este energia electrica activa consumata in intervalul de timp dat;

Pi – puterea activă instalată;

Ti – este o valoare fictivă și reprezintă durata de utilizare a puterii instalate într-un anume interval de timp;

Ti = [h] (2.5)

T0 = durata intervalului dat;

Puterea activă de calcul, “Pc” (sau puterea cerută) este puterea activă pentru care se dimensionează un element de rețea la care se va racorda un grup de “n” consumatori.

Puterea activă de calcul pentru un element de rețea (linie de J.T., P.T-M.T./J.T., linie de medie tensiune , stație de transformare) reprezintă suma puterilor active absorbite simultan de consumatorii alimentați prin același element de rețea.

n

Pc = Ksi ∙ ∑ Pj [ kW] (2.6)

j=1

unde: Pc – este puterea activă de calcul pentru un element de rețea;

Ksi – este factorul de simultaneitate care arată contribuția unui consumator, la încărcarea elementului de rețea care se dimensionează;

Pj – puterea maxima absorbita de consumatorii de tip “j” , racordati la acelasi element de retea si care urmeaza a fi dimensionat;

Puterea reactivă de calcul, “Q”, este suma puterilor reactive maxim absorbite la un moment dat de un grup de receptoare sau consumatori.

Factorul de puterea mediu la care este consumată energia de către un consumatori sau la care se tranzitează energia electrică printr-un element de rețea într-un anumit interval de timp se determină astfel :

cosφ= (2.7)

unde :

Wai – energia electrică activă consumată în intervalul de timp “i”;

Wri – energia electrică reactivă consumată în intervalul de timp “i”;

Densitatea de sarcină este o valoare de dimensionare a unui ansamblu de rețele electrice ce alimentează un grup de consumatori, de regulă, de același tip și caracterizează o zonă de consum (casnic, terțiar, mici consumatori industriali).

Densitatea de sarcină reprezintă raportul între puterea maximă simultan absorbită de consumatori și unitatea de suprafață.

Prin unitatea de suprafață se înțelege suprafața construită.

II.2. Determinarea curentului de vârf și a curentului de calcul

Curentul de vârf

Unele receptoare electrice absorb, în anumite regimuri din funcționarea lor cu durate relaiv reduse, curenți mai mari decât cei nominali, numiți curenți de vârf. Din această categorie fac parte motoarele electrice, al caror curent de pornire poate fi de câteva ori mai mare decât curentul nominal.

Pornirea directă a motoarelor electrice este admisă în următoarele condiții:

– puterea acestora sa nu depașească 20% din puterea transformatoarelor funcționând în paralel;

– la consumatorii racordați direct la rețeaua de joasă tensiune a furnizorului, motoare cu puteri pană la 4 kW inclusiv, sau 5.5 kW inclusiv, după cum tensiunea de linie a rețelei este de 220 V, respectiv 380 V.

Curentul de pornire Ip al motoarelor cuplate direct la rețea se determină cu ajutorul curentului relativ de pornire λ, conform relatiei:

Ip = λIn (2.8)

In – este curentul nominal al motorului

λ- curentul relativ de pornire.

Curentul nominal al motorului este dat în datele de catalog a motoarelor, valorile uzuale fiind:

– 6.5 …..8 – pentru motoare asincrone cu rotor în colivie;

– 2………2.5 – pentru motoare asincrone cu rotor bobinat;

– 3……..7 – la pornirea în asincron a motoarelor sincron;

– 1.7 ….2 – pentru motoare de curent continuu.

În situația în care pornirea nu se realizează prin cuplare directă, calculul curentului de pornire se poate realiza cu relația:

Ip = λ’In (2.9)

λ’ – curentul relative de pornire corespunzător situației reale

Pentru motoarele asincrone se cunosc relațiile:

– λ’ = λ/3 la pornirea stea-triunghi;

– λ’= λ/K la pornirea prin autotransformator, K fiind raportul de transformare;

– λ’= λ/1,2…2 la pornirea cu rheostat de pornire.

Curentul de vârf pe coloana de alimentare a unui grup de receptoare care conține motoare asincrone sau sincrone se determină în ipoteza că pornește motorul cu curentul de pornire cel mai mare, restul receptoarelor fiind în funcțiune și rezultă prin însumarea algebrică a curentului cu sarcina maximă (în curent) a receptoarelor din grupă, dată de relația (2.10), mai puțin curentul motorului care pornește (- coeficientul de utilizare, iar – curentul nominal raportat la durata de acționare, pentru motorul considerat):

Curentul de calcul rezultă pe baza puterii de calcul:

– pentru rețelele trifazate: (2.10)

– pentru rețelele monofazate: (2.11)

Factorul de putere mediu cerut se obține calculându-se în prealabil:

(2.12)

Pentru coloanele care alimentează tablourile secundare, se pot utiliza relații empirice care dau direct valoarea curentului în funcție de puterile receptoarelor, pentru fiecare grupă de receptoare racordate la tablou, curentul de calcul al coloanei determinându-se ca suma valorilor rezultate. În realtiile respective, reprezintă putera totală a celor n receptoare din grupă, în ordinea descrescătoare a puterilor, iar , puterea receptoarelor rămase din grupă.

II.3. Calculul curenților de scurtcircuit. Solicitări în regim de avarie

Curentul de scurtcircuit

Efectele curenților de scurtcircuit în instalațiile electrice sunt urmatoarele:

– termice, când produc încălzirea puternică a conductoarelor și a altor componente ale aparatelor

– dinamice, produse de efectul electrodimanic al curenților.

Calcularea acestor curenți de scurcircuit este importantă să se efectueze pentru:

– calcularea solicitarilor dinamice si termice în vederea dimensionării instalațiilor electrice;

– stabilirea protecțiilor prin relee din instalațiile electrice și a automatizărilor de sistem.

Intensitatea curentului de scurtcircuit reiese din tensiunea sursei de alimentare U și impedanța rețelei de alimentare între sursa de alimentare și zona defectului. Cel mai important curent de scurtcircuit din rețea îl reprezintă valoarea efectivă a curentului de scurtcircuit trifazat de durată. Acesta servește pentru verificarea stabilității termice a elementelor rețelei.

I = = (2.13) Valoarea curentului de scurtcircuit este dată de rezistența totală și de reactanța inductivă totală care cuprind valorile corespunzătoare sistemului extern, cât și sistemului intern de alimentare a consumatorilor.

În imaginile de mai jos sunt prezentate diferite tipuri de scurtcircuite:

Fig.2.1 Tipuri de scurtcircuite

Pentru a își îndeplini funcțiile, aparatele din instalațiile electrice sunt alese pe baza unor curenți de scurtcircuit calculați acoperitor, in ideea că impedanța sistemului până la barele primare ale postului de transformare este nulă.

În această situație, tensiunea de calcul reprezintă tensiunea secundară (400V) și rămân de luat în seamă doar impedanța transformatorului și ale liniilor electrice până la zona defectului. Acestea se determină prin intermediul nomogramelor specifice pentru transformatoare (Fig.2.4):

Fig.2.2 Nomograma impendanțelor cablurilor și conductelor

Fig2.3 Nomograma impendanțelor barelor de distribuție

Fig.2.4 Nomograma impendanțelor transformatorului

Calculul curentului de scurtcircuit de șoc este necesar pentru verificarea elementelor rețelei la stabilitatea dinamică, utilizând relația (2.14). Acesta s-a obținut prin multiplicarea curentului de scurtcircuit de durată cu factorul de șoc .

(2.14)

Factorul de șoc se obține in funcție de factorul de putere al rețelei scurtcircuitate, relația (2.15), din curba reprezentată in nomograma factorului de putere din figura (2.5).

(2.15)

Fig.2.5 Nomograma factorului de putere al rețelei scurtcircuitate

O rețea electrică reală, imprdanța sursei electrice este compusă din combinarea tuturor impedanțelor elementelor rețelei.

Fig.2.6 Schema simplificată a rețelei

În figura 2.6 este reprezentată schema simplificată a unei rețele de alimentare în care dacă contactul K este închis, curentul care apare are valoarea celui proiectat, în regim normal.

În situația în care apare un scurtcircuit intre punctele A si B, impedanța neglijabilă dintre aceste două puncte dă naștere unui curent de defect de valoare mare limitat doar de impedanța . Acest curent de defect se dezvoltă în condiții de regim tranzitoriu, depinzând de reactanța și de rezistența care determină impedanța .

(2.16)

Fig,2.7 Schema simplificată a circuitului trifazat scurtcircuitat

Solicitări în regim de avarie

Suprasarcinile și scurtcircuitele sunt solicitări, în regim de avarie, prezente în instalațiile electrice.

Scurtcircuitele sunt defecte datorate funcționării necorespunzătoare ale unor receptoare sau rețelei. Acestea se manifestă prin deteriorarea izolației și stabilirea unui contact direct între conductoarele de fază sau între fază și pământ. Curenții apăruți depășesc valoarea curenților de calcul și al celor de vârf.

Curenții de scurtcircuit ce parcurg rețeaua electrica dau naștere unor efecte termice și electrodinamice importante care produc deteriorarea liniilor electrice. Pentru a se evita aceste aspecte se impune deconectarea imediată a tronsonului defect prin acțiunea aparatelor de protecție la scurtcircit corelată cu limitarea curenților de scurtcircuit.

Suprasarcinile sunt curenți de ordinul sau mai mari.

Apariția acestora se regăsește în circuitele motoarelor electrice având următoarele cauze:

creșterea cuplului rezistent peste valoarea cuplului electromagnetic nominal prin supraîncărcarea mecanismului antrenat de motor sau prin frecări în lagăr;

scăderea tensiunii de alimentare, datorită pierderilor de tensiune în rețea, având ca efect scăderea cuplului electromagnetic;

întreruperea unei faze în timpul funcționării, ceea ce echivalează cu o suprasarcină până la

dispariția tensiunii fără deconectarea motorului de la rețea, urmată de revenirea la tensiune; dacă în acest caz ,în circuit se menține timp îndelungat un curentm

Suprasarcinile au ca efect supraîncălzirea receptorului și a rețelei și trebuie eliminate prin acțiunea protecției la suprasarcină realizată uzual cu elemente bimetalice conținute în relee sau declanșatoare termice. Timpul de eliminare a suprasarcinii depinde de valoarea curentului de suprasarcină și de caracteristica timp-curent a aparatului de protecție.

II.4. Factorul de putere. Generalități. Efecte și modalități de compensare

Generalități

Instalațiile de compensare a factorului de putere sunt destinate compensarii energiei electrice reactive consumate de receptoarele inductive, pentru obținerea unui cosφ > 0,92.

Aceste instalații de compensare se compun din:

– stelaje cu condensatoare;

– legături ale circuitelor primare și secundare;

– tabloul electric impreuna cu aparatele de protecție, conectare, masură, semnalizare și descărcare.

Factorul de putere se definește ca fiind raportul dintre puterea activă și puterea aparentă transferată pe la bornele unui circuit, conform relației (2.17). Această relație este valabilă circuitelor monofazate într-un regim sinusoidal.

(2.17)

În cazul circuitelor monofazate în regim nesinusoidal, factorul de putere devine:

(2.18)

φ – reprezintă defazajul dintre U si I;

P – puterea activa;

S – putrea aparentă.

În situația circuitelor trifazate în regim sinusoidal simetric, când defazajele dintre U si I, aferente celor trei faze sunt aceleași, factorul de putere devine:

(2.18)

Efecte și modalități de compensare

Apariția consumului de putere reactivă determină apariția unor efecte negative asupra procesului de producere, transport, distribuție și utilizare a energiei electrice, printre acestea se enumeră:

– creșterea pierderilor de tensiune la transport;

– creșterea pierderilor de putere și energie activă, la producerea și transportul energiei electrice;

– nevoia de supradimensionare a instalațiilor electrice;

– valoarea ridicată a facturilor de energie electrică anuale;

– creșterea curentului permanent de scurtcircuit.

Principalele receptoare care consumă putere reactivă sunt: motoarele sincrone, mașinile sincrone subexcitate, transformatoarele, cuptoarele cu inducție electromagnetică, bobine, lămpile cu descărcări în gaze și vapori metalici.

Elementele care produc putere reactivă sunt mașinile sincrone supraexcitate, condensatoarele statice, liniile electrice aeriene de înaltă tensiune sau liniile electrice în cablu etc.

Motoarele asincrone reprezintă cel mai important consumator de putere reactivă. Curentul de magnetizare și puterea reactivă consumată de acestea, sunt, procentual, mai mari decât la transformatoare, aceasta deoarece la puteri egale, volumul circuitului feromagnetic este mai mare în cazul motoarelor. În plus, în cazul motoarelor asincrone, o deosebită importanță o are existența întrefierului dintre stator și rotor.

La proiectarea instalațiilor electrice, tehnologice se va urmării compensarea consumului de putere reactivă ținând cont de următoarele aspecte:

– stabilirea unor procese tehnologice caracterizate prin factor de putere ridicat;

– stabilirea tipului de motoare și transformatoare astfel încât supradimensionarea sa nu fie necesară;

– limitarea mersului în gol al motoarelor asincrone și al transformatoarelor de sudură;

– utilizarea motoarelor sincrone la limita maximă a capacității de producere a puterii reactive.

Pentru a îmbunătăți factorul de putere se folosesc compensatoare sincrone sau baterii de condensatoare. Compensatoarele sincrone sunt mașini sincrone care funcționează în gol, în regim supraexcitat, producând numai energie reactivă. Unul din principalele dezavantaje ale utilizării compensatoarelor sincrone se referă la costul ridicat al mașinilor, cât și mentenanța acestora.

În funcție de posibilități, compensatoarele sincrone sunt înlocuite cu compensatoare statice. Compensatoarele statice prezintă o fiabilitate mai bună și o exploatare mai economică.

Bateriile de condensatoare pot fi instalate în rețeaua de MT sau în cea de JT și sunt fixe sau reglabile. Cele reglabile pot fi prevăzute cu comutare manuală sau autonomă a treptelor. Alegerea tipului bateriei de condensatoare este în funție de variațiile curbei de sarcină ale nodului în care se montează bateria și de rezultatele calculului economic.

II.5. Pierderi de tensiune

Circulația curenților prin ramurile rețelelor electrice duc la apariția pierderilor de tensiune electrică pe lungimea acestora, deoarece conductoarele și receproarele prezintă anumite impedanțe electrice.

Pierderea de tensiune pe o linie este caracterizată de relația:

ΔU% = U1 – U2/Un % ( 2.19)

În care : U1 reprezintă tensiunea la începutul liniei;

U2 – tensiunea la capătul liniei;

Un – tensiunea nominală a liniei.

Pierderile de tensiune se mai pot exprima în funcție de puterile activă și reactivă:

= (2.20)

si, deci: (2.21)

Cu relația de mai sus se calculează pierderile de tensiune în circuite (sarcină concentrată fiind reprezentată de puterea receptorului) sau pe coloane (sarcina concentrată fiind constituită de puterea cerută la nivelul tabloului de distribuție).

Având în vedere cele prezentate , se observă necesitatea evaluării pierderilor de tensiune în rețele și analizarea lor în legătură cu abaterile de tensiune admisibile.

Pierderea de tensiune se evaluează pe traseul cuprins între barele de joasă tensiune ale postului de transformare și bornele receptorului, traseu pe care secțiunea nu este constantă. Ținând seama de cele prezentate , pierderea de tensiune totală se determină, în acest caz, separat pe fiecare porțiune cu secțiunea constantă și se însumează apoi valorile obținute:

(2.22)

CAPITOLUL III

DIMENSIONAREA ȘI ALEGEREA ECHIPAMENTELOR INSTALAȚIEI ELECTRICE DE ALIMENTARE CU ENERGIE ELECTRICĂ DE JOASĂ TENSIUNE

III.1. Calculul fotometric al instalației de iluminat din secția de reparații

Secția de reparații

Conform datelor temei de proiectare, pentru secția de reparații îi revin următoarele date:

dimensiunile construcției: AxBxH= 9x12x10 [m];

iluminarea medie: Emed= 400 [lx];

coeficienții de reflexie: ρt = 0,3; ρp = 0,3.

Pentru realizarea iluminării Emed=400 lx, s-au ales corpuri de iluminat fluorescente, tipul FIRA-258.

Înălțimea planului de lucru este hpl=1,2 m ( specific activităților în picioare) iar garda de la tavan la corpul de iluminat este de 1 m., de unde reiese:

hu=H-hpl-1 = 10-1,2-1 = 7,8 m.

Valoarea indicelui încăperii rezultă:

Factorul de utilizare corespunzător acestui indice s-a dedus prin interpolarea prezentată mai jos, pe baza valorilor u1 și u2 citite din fișa de catalog a corpurilor de iluminat FIRA-258, fabricație ELBA, funcție de indicele i al încăperii calculat și de coeficienții de reflexie ρt al tavanului și ρp al pereților dați prin temă:

i1=0,8 …………………..u1=0,32

i2=1,0 …………………..u2=0,37

Δi=i2-i1=0,2 ………….Δu=u2-u1=0,05

i-i1=0,13 …………………x

Rezultă:

Numărul de corpuri de lampă reies din relația:

[buc]

Pentru realizarea simetriei de pozare a corpurilor de iluminat deasupra planului de lucru, numărul acestora se aproximează la 18 bucăți. Iluminarea reală obținută în urma acestei aproximări devine Emed real = 398 [lx] conform relației:

[lx]

Birou gestiune

Conform datelor de proiectare, pentru biroul de proiectare revin următoarele date:

dimensiunile construcției: AxBxH= 5,5x4x3 [m];

iluminarea medie: Emed= 300 [lx];

coeficienții de reflexie: ρt = 0,3; ρp = 0,3.

Pentru realizarea iluminării Emed=300 lx, s-au ales corpuri de iluminat fluorescent, tipul FIA-236.

Înălțimea planului de lucru este hpl=0,85 m (ptr. activitate în poziția șezând) iar garda de la tavan la CIL este de 0 m., de unde rezultă:

hu=H-hpl = 3-0,85 = 2,15 m.

Valoarea indicelui încăperii rezultă:

Factorul de utilizare corespunzător acestui indice s-a dedus prin interpolarea prezentată mai jos, pe baza valorilor u1 și u2 citite din fișa de catalog a corpurilor de iluminat FIA-236, fabr. ELBA, funcție de indicele i al încăperii calculat și de coeficienții de reflexie ρt al tavanului și ρp al pereților dați prin temă:

i1=0.8 …………………..u1=0,26

i2=1,10 …………………..u2=0,31

Δi=i2-i1=0,3… ………….Δu=u2-u1=0,05

i-i1=0,2 …………………x

Rezultă:

Numărul de corpuri de lampă se deduce din relația:

[buc]

Pentru asigurarea simetriei de amplasare a corpurilor de iluminat deasupra planului de lucru, numărul acestora se rotunjește la N=6 de bucăți. Iluminarea reală obținută în urma acestei rotunjiri devine Emed real = 327 [lx] conform relației:

[lx]

Vestiar

Conform datelor din tema de proiectare, pentru vestiar revin următoarele date:

dimensiunile construcției: AxBxH= 5,5x3x3 [m];

iluminarea medie: Emed= 200 [lx];

coeficienții de reflexie: ρt = 0,3; ρp = 0,3.

Pentru realizarea iluminării Emed=200 lx, s-au ales corpuri de iluminat (CIL) fluorescent, tipul FIDA-136.

Înălțimea planului de lucru este hpl=0,85 m (ptr. activitate în poziția șezând) iar garda de la tavan la CIL este de 0 m., de unde rezultă:

hu=H-hpl = 3-0,85 = 2,15 m.

Valoarea indicelui încăperii rezultă:

Factorul de utilizare corespunzător acestui indice s-a dedus prin interpolarea prezentată mai jos, pe baza valorilor u1 și u2 citite din fișa de catalog a corpurilor de iluminat FIDA-136, funcție de indicele i al încăperii calculat și de coeficienții de reflexie ρt al tavanului și ρp al pereților dați prin temă:

i1=0,8 …………………..u1=0,19

i2=0,10 …………………..u2=0,24

Δi=i2-i1=0,2 ………….Δu=u2-u1=0,05

i-i1=0,10 …………………x

Rezultă:

Numărul de corpuri de lampă se deduce din relația:

[buc]

Pentru asigurarea simetriei de amplasare a corpurilor de iluminat deasupra planului de lucru (pe desenul planului de situație), numărul acestora se rotunjește două corpuri de iluminat. Iluminarea reală obținută în urma acestei rotunjiri devine Emed real = 230,4 [lx] conform relației:

[lx]

Dușuri și grup sanitar

Conform datelor de proiectare, pentru dușuri revin următoarele date:

dimensiunile construcției: AxBxH= 5,5x2x3 [m];

iluminarea medie: Emed= 50 [lx];

coeficienții de reflexie: ρt = 0,3; ρp = 0,3.

Pentru realizarea iluminării Emed=50 lx, s-au ales corpuri de iluminat (CIL) fluorescent, tipul FIDA-136.

Înălțimea planului de lucru este hpl=1,2 m (ptr. activitate în picioare) iar garda de la tavan la CIL este de 0 m., de unde rezultă:

hu=H-hpl = 3-1,2 = 1,8 m.

Valoarea indicelui încăperii rezultă:

Pentru idicele 0,80 corespunde un factor de utilizare o valoare u = 0,521

Numărul de corpuri de lampă se obține astfel:

[buc]

Se adoptă numărul de corpuri de iluminat N=3 bucăți.

Iluminarea reală obținută în urma acestei rotunjiri devine Emed real = 59,02 [lx] conform relației:

[lx]

Hol acces anexă socială

Conform datelor de proiectare, pentru coridor revin următoarele date:

dimensiunile construcției: AxBxH= 5x3x3 [m];

iluminarea medie: Emed= 130 [lx];

coeficienții de reflexie: ρt = 0,3; ρp = 0,3.

Pentru realizarea iluminării Emed=130 lx, s-au ales corpuri de iluminat (CIL) fluorescent, tipul FIDA-236.

Înălțimea planului de lucru este hpl=1,2 m (ptr. activitate în picioare) iar garda de la tavan la CIL este de 0 m., de unde rezultă:

hu=H-hpl = 3-1,2 = 1,8 m.

Valoarea indicelui încăperii rezultă:

Factorul de utilizare corespunzător acestui indice s-a dedus prin interpolarea prezentată mai jos, pe baza valorilor u1 și u2 citite din fișa de catalog a corpurilor de iluminat FIDA-236, fabr. ELBA, funcție de indicele i al încăperii calculat și de coeficienții de reflexie ρt al tavanului și ρp al pereților dați prin temă:

i1=1,00 …………………..u1=0,25

i2=1,25 …………………..u2=0,29

Δi=i2-i1=0,25 ………….Δu=u2-u1=0,04

i-i1=0,04 …………………x

Rezultă:

Numărul de corpuri de lampă se deduce din relația:

[buc]

Pentru asigurarea simetriei de amplasare a corpurilor de iluminat deasupra planului de lucru (pe desenul planului de situație), numărul acestora se rotunjește la N=2 . Iluminarea reală obținută în urma acestei rotunjiri devine Emed real = 147,6 [lx] conform relației:

[lx]

III.2 Breviar de calcul al instalației de forță și iluminat

Determinarea puterii de calcul prin metoda coeficientului de maxim al puterii active (Kmc)

Tabel 3.1 Categorii de receptoare

Gruparea receptoarelor după același mod de funcționare și aceleași caracteristici electrice.

Tabel 3.2

Calculul : Pit, tgφ, Pmed, Qmed

a) Pentru grupa receptoarelor de funcționare discontinuă:

= 1·5 + 1·9 + 1·2 + 1·1.85 = 17.85 KW

= Ku · Pit

= 0.35· 17.85 = 6.24 KW

tgφ = = 0.6/0.8 = 0.75

= · tgφ = 6.24 · 0.75 = 4.68 KVAr

b) Pentru grupa sistemelor de iluminat interior:

= 31·0.036 = 1.116 KW

= Ku · Pit

= 1·116 = 1.116 KW

tgφ = = 0

= 8·0 = 0 KVAr

Calculul factorului de utilizare mediu (Kumed)

= = 7,35/18.96 = 0.38

= = 4,68/7,35 = 0.63

= = 7.35/9.9 = 0.86

= = = 8,7 KVA

Calculul numarului echivalent de receptoare

= = = 3.87 ≈ 4

Determinarea lui : (, ) → = 1.7 conform nomogramei din Fig.3.1

FIG.3.1 Nomograma coeficientului de maxim al puterii active.

= ()

= 1.7 · 7,35 = 12.5 KW

= ·

Determinarea puterii de calcul prin metoda coeficientului de cerere (Kc)

Tabel 3.3

Deoarece n ≤ 50 rezultă K’c = Kc + ( 1 – Kc ) / c

Pentru aflarea coeficientului de cerere ‘c’ , se va utiliza diagram din Fig.3.2

Fig3.2 Nomograma coeficientului de cerere

Pentru grupa 1: n = 4 ; c = 1.8

K’c = 0.64

Pentru grupa 2: n = 31 ; c = 7.7

K’c = 1

Pentru a determina ,, și se va calcula și corespunzătoare fiecărei grupe de consumatori.

Pentru Gr.1:

Pentru Gr.2:

Caracteristicile consumatorilor Tabel 3.4

Calculul curenților de vârf și de calcul ()

Tablou general de forța (TF)

Strung : = 90/348.35 ≈ 27A

= 2.5 · 27 = 67.5 A

Mașină de găurit : = 50/3.3 =15 A

= 2.5 · 15 = 37.5 A

Mașină ascuțit scule : = 20/4.42 ≈ 5 A

= 7 · 5 = 35 A

Mașină frezat universală : = 185/38.75 ≈ 5A

= 7 · 5 = 35 A

Tablou lumină

Corp iluminat total:

Circuit iluminat 1:

Circuit iluminat 2:

Valorile obținute pentru circuitul 2 se aplică și în cayul circuitului de iluminat 3

Calculul curenților de vârf și de calcul pentru coloanele de alimentare a tablourilor ()

Tablou general de forța (TF)

Tablou lumină (TL)

= A

=

Alegerea conductarelor

Tablou general de forța (TF)

A. Strung : ;

– cablu 4 conductoare;

– montat în canal de cable, fără tub de protecție;

– temperatura mediului ambiant t = 35˚C, tip izolație PVC.

1. Determinarea curentului maxim admisibil () :

Conform “ Normativ pentru proiectarea, execuția și exploatarea instalațiilor electrice aferente clădirilor”, indicative I7 – 2011 ; Anexa 5.10 → ().

2. Determinarea curentului maxim admisibil corectat ():

Factori de corecție:

– funcție de temperatura mediului ambiant (I7 – 2011, Anexa 5.18)

– funcție de modul de pozare (I7 – 2011, Anexa 5.19)

3. Determinarea ; I = 48 A (I7 – 2011, Anexa 5.10)

4. Determinara secțiunii cablului :

s = f(I) , conform (I7 – 2011, Anexa 5.10) → s = 6

5. Verificare la stabilitate termică : j ≤ ;

j – densitate de curent – densitate admisibilă

Tip cablu: CYY 4×6

B. Mașină de găurit : 15 A ; 37.5 A

– cablu 4 conductoare;

– montat în canal de cable, fără tub de protecție;

– temperatura mediului ambiant t = 35˚C, tip izolație PVC.

1. Determinarea curentului maxim admisibil () :

()

2. Determinarea curentului maxim admisibil corectat ():

3. Determinarea ; I = 42 A

4. Determinara secțiunii cablului : s = f(I) → s = 4

5. Verificare la stabilitate termică :

/

Tip cablu: CYAbY 4×4

C. Mașină ascuțit scule / Mașină frezat universală : ≈ 5 A ; 35 A

– cablu 4 conductoare;

– montat în canal de cable, fără tub de protecție;

– temperatura mediului ambiant t = 35˚C, tip izolație PVC.

1. Determinarea curentului maxim admisibil () :

()

2. Determinarea curentului maxim admisibil corectat ():

3. Determinarea ; = 28 A

4. Determinara secțiunii cablului : s = f(I) → = 2.5

5. Verificare la stabilitate termică :

Tip cablu: CYAbY 4×2.5

D. Alegerea cablului de alimentare a TF : = 52 A ; 175 A

– cablu 4 conductoare în tub în perete;

– temperatura mediului ambiant t = 35˚C, tip izolație PVC.

1. Determinarea curentului maxim admisibil () :

()

2. Determinarea curentului maxim admisibil corectat ():

3. Determinarea ; = 110 A

4. Determinara secțiunii cablului : s = f(I) → s = 35

5. Verificare la stabilitate termică :

Tip cablu: CYY4x35

Tablou lumină (TL)

Circuit iluminat 1: ;

– cablu multiconductor (3 conductoare) montat pe suport tip scară

– temperatura mediului ambiant t = 35˚C, tip izolație PVC.

1. Determinarea curentului maxim admisibil () :

()

2. Determinarea curentului maxim admisibil corectat ():

3. Determinarea ; = 24 A

4. Determinara secțiunii cablului : s = f(I) → s = 2,5

5. Verificare la stabilitate termică :

Tip cablu: CYY 3×2,5

NOTĂ: Valorile obținute pentru circuitul de iluminat 1 vor fi adoptate și pentru circuitele 2 și 3

C. Alegerea cablului de alimentare a TL : = 5 A ; 5 A

– cablu 4 conductoare în tub în perete;

– temperatura mediului ambiant t = 35˚C, tip izolație PVC.

1. Determinarea curentului maxim admisibil () :

()

2. Determinarea curentului maxim admisibil corectat ():

3. Determinarea ; = 28 A

4. Determinara secțiunii cablului : s = f(I) → s = 4

5. Verificare la stabilitate termică :

Tip cablu: CYY4x4

D. Calcul dimensionare cablu de alimentare a TGD: + = 57 A

175 + 5 = 180 A

– cablu 4 conductoare în tub în perete;

– temperatura mediului ambiant t = 35˚C, tip izolație PVC.

1. Determinarea curentului maxim admisibil () :

()

2. Determinarea curentului maxim admisibil corectat ():

3. Determinarea ; I = 110 A

4. Determinara secțiunii cablului : s = f(I) → s = 35

5. Verificare la stabilitate termică :

Tip cablu: CYY4x35

III.2.1 Calcul de echilibru al sistemului trifazat

Linia electrică trifazată alimentează instalația de iluminat cu lămpi fluorescente de 0,036 W. Amplasarea corpurilor de iluminat ( distanțele în metri) și faza la care se conectează sunt indicate în figura 3.3. Secțiunea conductoarelor de fază cât și a celui de nul (cupru) este 4 .

Suma momentelor fazelor este:

Δ= 2.77/28·4 = 0.024%

Δ = 2.82/112 = 0.025 %

Δ = 3.64/112 = 0.032%

Δ% = Δ + Δ – ½ (Δ)

= 0.024% + 0.024% – ½(0.025% + 0.032) = 0.0195 %

Δ% = Δ + Δ – ½ (Δ)

Δ% = 0.025 + 0.025 – ½(0.032 +0.024) = 0.022 %

Δ% = Δ + Δ – ½ (Δ)

= 0.032 + 0.032 – ½ (0.024 + 0.025) = 0.0395 %

Δ% = 0.0195 %

Δ% = 0.022 %

Δ% = 0.0395 %

Δ = 0.024%

Δ = Δ

Δ = Δ

Pierderile de tensiune pe cele trei faze sunt diferite, cea mai mare fiind pe faza 3. Schimbarea succesiunii conectării la diferite faze (figura 3.4) poate duce la o apropiere mai mare a pierderilor de tensiune pe faze.

Δ

Δ

Δ

Δ% = 0.0285 %

Δ% = 0.0279 %

Δ% = 0.0259 %

III.2.2 Calculul curenților de scurtcircuit

Secția de reparații este alimentată de la un transformator (20 kV – 0.4 kV) de tip anvelopă cu o putere aparentă de 100kVA.

Din nomograma reprezentată in figura 3.5 reies următorii parametri:

Curentul de scurtcircuit ():

= 400/67.5 = 5.92 A

= 25/39 = 0.64

În funcție de se obține λ din fugura 3.6.

λ = 1.12

= λ· · = 1.12 ·1.41·5.92 = 9.34 A

Tronson 1-2

= 0.7 ; =0.06 ; obținute din figura 3.6 ; λ = 1.08

= λ· · = 1.08 ·1.41·5.23 =5.64A

Tronson 2-3

În cazul barelor de cupru se va alege din figura 3.7, pentru o distanta dintre bări de 20 cm iar din figura 3.8

= 0.15 ; ; λ = 1.08

= λ· · = 1.08 ·1.41·5.2 = 7.91 A

Tronson 3-4

= 0.06 ; ; λ = 1.06

= λ· · = 1.06 ·1.41·5 = 7.47 A

Tronson 4-5

= 0.20 ; ; λ = 1.2

= λ· · = 1.2 ·1.41·5.7 = 9.64 A

Tronson 5-6

= 0.20 ; ; λ = 1.05

= λ· · = 1.05 ·1.41·5.08 = 7.52 A

Tronson 6-7

= 0.20 ; ; λ = 1.06

= λ· · = 1.06 ·1.41· 4.91 = 7.33 A

Tronson 7-8

= 0.20 ; ; λ = 1.06

= λ· · = 1.06 ·1.41· 4.8 = 7.17 A

Tronson 8-9

= 0.08; ; λ = 1.01

= λ· · = 1.01 ·1.41· 3.30 = 4.69 A

Tronson 7-10

= 0.09; ; λ = 1

= λ· · = 1 ·1.41· 2.70 = 3.80 A

Tronson 6-11

= 0.095; ; λ = 1

= λ· · = 1 ·1.41·1.93 = 1.93 A

Tronson 5-12

= 0.09; ; λ = 1

= λ· · = 1 ·1.41·1.61 = 2.27 A

Tronson 2-3’

= 0.15 ; ; λ = 1.08

= λ· · = 1.08 ·1.41·5.2 = 7.91 A

Tronson 3’-4’

= 0.09 ; ; λ = 1.03

= λ· · = 1.08 ·1.41· 4.19 = 6.08 A

Tronson 4’-5’

= 0.20 ; ; λ = 1.02

= λ· · = 1.02 ·1.41·4.17 = 5.99 A

Tronson 5’-6’

= 0.20 ; ; λ = 1.02

= λ· · = 1.02 ·1.41· 4.16,= 5.98 A

Tronson 6’-7’

= 0.20 ; ; λ = 1.02

= λ· · = 1.02 ·1.41· 4.11 = 5.91 A

Tronson 5’-8’

= 0.09 ; ; λ = 1.03

= λ· · = 1.03 ·1.41· 3.77 = 5.47 A

Tronson 6’-9’

= 0.09 ; ; λ = 1.01

= λ· · = 1.01 ·1.41· 3.15 = 4.48 A

Tronson 6’-9’

= 0.09 ; ; λ = 1.01

= λ· · = 1.01 ·1.41· 3.15 = 4.48 A

Tronson 7’-10’

= 0.09 ; ; λ = 1

= λ· · = 1·1.41· 2.7 = 3.8 A

III.2.3 Alegerea declanșatoarelor, întreruptoarelor electromagnetice

În cazul folosirii întreruptoarelor automate, se verifică valoarea fixă a curentului de declanșare () a declanșatorului electromagnetic, care rezultă din două condiții:

a) nefuncționarea la curent de vârf:

b) protecția conductorului rețelei la scurtcircuit:

Pentru următoarele receptoare curentul de declanșare este:

STRUNG DE PRECIZIE : = 1.2 · 67.5 = 81 A

= 4.5 · 46 = 207 A

MAȘINĂ DE GĂURIT ÎN COORDONATE: = 1.2 · 37.5 = 45 A

= 4.5 · 34 = 153 A

MAȘINĂ DE FREZAT UNIVERSALĂ / MAȘINĂ DE ASCUȚIT SCULE :

= 1.2 · 35 = 42 A

= 4.5 ·25 = 112.5 A

CIRCUIT ILUMINAT 1: = 1.2 · 2,06 = 2,4 A

= 4.5 · 22,7 = 102 A

PENTRU TABLOU FORȚĂ : = 1.2 · 175 = 210 A

= 4.5 · 103 = 463,5 A

PENTRU TABLOU LUMINĂ: = 1.2 · 5 = 6 A

= 4.5 · 20 = 90 A

PENTRU TABLOU GENERAL DISTRIBUȚIE: = 1.2 · 180 = 216 A

= 4.5 · 103 = 463,5 A

NOTĂ: Valorile curenților de declanșare obținuți la circuitul de iluminat 1 se aplică și circuitelor 2 și 3

Caracteristicile întreruptoarelor automate selectate sunt prezentate in Tabelul 3.4

CAP IV

PROTECȚIA MUNCII ÎN INSTALAȚIILE ELECTRICE

IV.1. Măsuri pentru prevenirea accidentelor în exploatarea, întreținerea si repararea instalațiilor electrice.

1) Utilizarea mijloacelor pentru protecția personalului împotriva electrocutării și efectelor acțiunii arcului electric.

Mijloace de protecție:

– electroizolante ( prăjini, clești, plăci, pălării, folii, degetare, mânuși, cizme, covoare și platforme electroizolante; indicatoare de corespondența fazelor; scule cu manere electroizolante);

– scurtcircuitoare și dispozitive de atenuarea tensiunilor induse;

– pentru delimitarea zonelor de lucru ( bariere rigide și extensibile, benzi reflectorizante, paravane mobile, indicatoare securitate);

– contra efectelor acțiunii arcului electric și traumatismelor mecanice,( ochelari și cască de protecție, centuri de siguranță).

2) Măsuri tehnice de protecție pentru executarea lucrărilor la instalații scoase de sub tensiune.

– Întreruperea tensiunii și separarea vizibilă a instalației;

– blocarea în poziția deschis a aparatelor de comutație prin care s-a facut separarea;

– verificarea lipsei tensiuii;

– legarea instalației la pământ și în scurt-circuit;

– delimitarea materială a zonei de lucru;

– asigurarea zonei de lucru împotriva accidentelor neelectrice;

Protecția prin legare la pământ este folosită pentru asigurarea personalului contra electrocutării prin atingerea echipamentelor și instalațiilor care nu fac parte din circuite de lucru, dar care pot intra accidental sub tensiune, din cauza unui defect de izolație. Elementele care se leagă la pământ sunt următoarele: carcasele și postamentele utilajelor, mașinilor și ale aparatelor electrice, schelele metalice pe care o susțin instalațiile electrice de distribuție, carcasele tablourilor de distribuție și ale tablourilor de comandă, corpurile manșoanelor de cabluri și mantalei electrice ale cablurilor, conductoarele de protecție ale liniilor electrice și transport, etc. Instalația de legare la pământ constă din conductoarele de legare la pământ și priza de pământ formată din electrozi. Prizele de pământ verticale sau orizontale se realizează astfel încât diferența de potențial la care ar putea fi expus muncitorul prin atingere directă sa nu fie mai mare de 40 V.

În general, pentru a se realiza o priză bună cu rezistență mică, elementele ei metalice se vor îngropa la o adâncime de peste un metru, în pământul bun conducător de electricitate, bine umezit și bătut.

Sistemul de priză ( legare la pământ ) separată pentru fiecare utilaj prezintă următoarele dezavantaje:

– este costisitor ( cantități mari de materiale și manoperă );

– unele utilaje ( transformatoare de sudură, benzi, transportoare, etc) se mută frecvent dintr-un loc în altul;

– legătura este de multe ori incorectă executată datorită caracterului de provizorat al instalației.

Rețeaua de protecție are rolul unui conductor principal de legare la pământ, legat la priza de pământ cu rezistență suficient de mică. Sistemul Protecția prin legare la pământ este folosită pentru asigurarea personalului contra electrocutării prin atingerea echipamentelor și instalațiilor care nu fac parte din circuite de lucru, dar care pot intra accidental sub tensiune, din cauza unui defect de izolație. Elementele care se leagă la pământ sunt următoarele: carcasele și postamentele utilajelor, mașinilor și ale aparatelor electrice, schelele metalice pe care o susțin instalațiile electrice de distribuție, carcasele tablourilor de distribuție și ale tablourilor de comandă, corpurile manșoanelor de cabluri și mantalei electrice ale cablurilor, conductoarele de protecție ale liniilor electrice și transport, etc. Instalația de legare la pământ constă din conductoarele de legare la pământ și priza de pământ formată din electrozi. Prizele de pământ verticale sau orizontale se realizează astfel încât diferența de potențial la care ar putea fi expus muncitorul prin atingere directă sa nu fie mai mare de 40 V.

În general, pentru a se realiza o priză bună cu rezistență mică, elementele ei metalice se vor îngropa la o adâncime de peste un metru, în pământul bun conducător de electricitate, bine umezit și bătut.

Sistemul de priză ( legare la pământ ) separată pentru fiecare utilaj prezintă următoarele dezavantaje:

– este costisitor ( cantități mari de materiale și manoperă );

– unele utilaje ( transformatoare de sudură, benzi, transportoare, etc) se mută frecvent dintr-un loc în altul;

– legătura este de multe ori incorectă executată datorită caracterului de provizorat al instalației.

Protecția prin legare la nul se realizează prin construirea unei rețele generale de protecție care însoțește în permanență rețeaua de alimentare cu energie electrică a utilajelor.

Rețeaua de protecție are rolul unui conductor principal de legare la pământ, legat la priza de pământ cu rezistență suficient de mică. Sistemul prezintă o serie de avantaje:

– utilajele electrice pot fi legate la o instalație de legare la pământ cu o rezistență suficient de mică;

– este economic deoarece la instalațiile provizorii pentru șantiere, materialele folosite pot fi recuperate în cea mai mare parte.

– este ușor de realizat, putând fi folosite prizele de pământ naturale, constituite chiar din construcțiile de beton armat;

– permite să se execute legături sigure de exploatare, deoarece are prize stabilite cu durată mare de funcționare;

– toate utilajele electrice pot fi racordate cu ușurință la rețeaua de protecție;

– se poate executa în mod facil un control al instalației de legare la pământ, deoarece legăturile sunt simple și vizibile, iar prizele de pământ pot fi separate pe rând pentru măsurare, utilajele rămânând protejate sigur de celelalte prize. Pentru cazul unei întreruperi accidentale a legăturii la nul se prevede, ca o măsură suplimentară, un număr de prize de pământ.

În aceeași instalație nu este permisă protejarea unor utilaje electrice prin legare la pământ, iar a altora prin legare la nul. Instalația de protecție nu poate fi modificată în timpul exploatării, fără un proiect, și fără dispoziția șefului unității respective.

Conductoarele de legare la pământ și la nul nu se vor folosi pentru alte scopuri ( alimentarea corpurilor de iluminat, a prizelor monofazate, etc). Conductoarele circuitelor electrice prin care circulă curentul de lucru ( conductoarele de nul, de lucru ) nu pot fi folosite drept conductoare de protecție. Pentru a nu se crea confuzii, conductoarele de nul, de protecție se vopsesc în culoare roșie, iar cele de lucru în culoare albastră – cenușie.

Folosirea tensiunilor reduse (12, 24 și 36 V) pentru lămpile și sculele electrice portative. Sculele și lămpile portative care funcționează la tensiuni reduse se alimentează la un transformator coborâtor. Deoarece există pericolul inversării bornelor este bine ca atât distanța piciorușelor fișelor de 12, 24 și 36 V, cât și grosimea acestor piciorușe să fie mai mari decât cele ale fișelor obișnuite de 120, 220 și 380 V, pentru a se evita posibilitatea inversării lor.

La utilizarea uneltelor și lămpilor portative alimentate electric sunt obligatorii :

– verificarea atentă a uneltei, a izolației și a fixării sculei înainte de începerea lucrului;

– evitarea răsucirii sau a încolăcirii cablului de alimentare în timpul lucrului și a deplasării muncitoului, pentru menținerea bunei stări a izolației;

– menajarea cablului de legătură în timpul mutării uneltei dintr-un loc de muncă în altul pentru a nu fi solicitat prin întindere sau răsucire;

– evitarea trecerii cablului de alimentare peste drumuri de acces și locurile de depozitare a materialelor; dacă acest lucru nu poate fi evitat, cablul va fi protejat prin îngropare, acoperire cu scânduri sau prin suspendare;

– interzicerea reparării sau remedierii defectelor în timpul funționării motorului sau lăsare fără supraveghere a uneltei conectate la rețeaua electrică.

IV.2. Protecția mediului

În toate fazele de concepție, proiectare și execuție, se va urmări identificarea aspectelor semnificative de mediu, respectiv identificarea, evaluarea, limitarea sau eliminarea impactului negativ al instalațiilor asupra mediului, prin :

a) Alegerea amplasamentelor instalațiilor și organizărilor de șantier care să reducă/elimine impactul negativ asupra așezărilor umane și ale ariilor protejate, cu integrare cât mai bună în mediu, astfel încât să se limiteze sub normele admisibile stabilite prin standardele de mediu, influența electromagnetică asupra organismelor vii, căilor de comunicații în curenți slabi, rețelelor de utilități, clădirilor, cu considerare a măsurilor necesare protejării florei și faunei din imediata apropiere a instalațiilor energetice.

b) Alegerea unor soluții constructive compacte, cu un design exterior plăcut, utilizarea de tehnologii de execuție curate , de echipamente energetice performante care să asigure condiții de funcționare superioare cu diminuarea riscurilor de poluare ( riscul izbucnirii unor incendii, al poluării cu diferite substanțe a solului, subsolului, apelor de suprafață și subterane, riscul poluării sonore sau al poluării vizuale ).

La alegerea traseelor și amplasamentelor instalațiilor se respectă distanța față de obiective și așezări umane, lucrările executându-se in conformitate cu prevederile NTE 007/08/00, PE 106/200 PE 101, 101A / 1985 cu privire la distanțe, apropieri și coexistența cu alte instalații.

Beneficiarul va comunica politica în domeniul calității și mediului executantului sau reguli, proceduri, care pot exista ca forme alternative față de declarația de politică și pot include doar capitole pertinente ale politicii.

Executantul va prezenta achizitorului documente: proceduri, instrucțiuni de lucru, înregistrări ale instruirii personalului, inclusiv privind răspunsul la situații de urgență, care să asigure că aceștia au cunoștințele și competențele necesare desfășurării activității „într-o manieră responsabilă față de mediu”.

Executantul va transmite achizitorului Planul Calității pe categorii de instalații și de lucrări (control, verificări și inspecții), care să trateze la fiecare etapă verificată și aspectele de mediu asociate (prezentarea și tratarea detaliată a aspectelor de mediu asociate fiecărei etape). Dacă nu sunt prevăzute detaliat aspectele de mediu și tratarea acestora (controlul operațional) pe toate fazele de execuție, aceste planuri ale calității se resping, returnându-se pentru revizuire.

Executantul va prezenta în documentație date care să specifice ciclul de viața al produsului/ instalației/ echipamentului, durata normată de viață a produsului/ echipamentului/ instalației, precum

și modalitățile / mecanismele corespunzătoare de manipulare, de reciclare, eliminare sau valorificare după depășirea ciclului de viață, la sfârșitul existenței lor utile, când produsul/echipamentul devine

deșeu.

Pe parcursul prestării serviciilor/executării lucrării, executantul are obligația:

să respecte prevederile cerințelor legale și de reglementare aplicabile privind protecția mediului și să ia toate măsurile necesare și suficiente pentru prevenirea producerii unei poluări a

să nu stânjenească inutil sau în mod abuziv confortul riveranilor sau căile de acces, prin folosirea și ocuparea drumurilor și căilor publice sau private care deservesc așezările umane sau proprietățile aflate în posesia achizitorului.

Pentru Protecția apelor și a ecosistemelor acvatice:

să nu evacueze ape uzate direct în apele naturale și să nu arunce în acestea nici un fel de deșeuri;

să nu deverseze în apele de suprafață, subterane și maritime ape uzate, menajere, substanțe prioritare/ prioritar periculoase;

să nu arunce și să nu depoziteze pe maluri, în albiile râurilor și în zonele umede și de coastă deșeuri de orice fel și să nu introducă în ape substanțe explozive, tensiune electrică, narcotice, substanțe prioritare/prioritar periculoase.

Pentru protecția atmosferei, schimbările climaterice, gestionarea zgomotului ambiental:

să asigure măsuri și dotări pentru izolarea și protecția fonică a surselor generatoare de zgomot și vibrații, astfel încât să nu conducă, prin funcționarea acestora, la depășirea nivelurilor limită a zgomotului ambiental;

Pentru protecția aerului –instalațiile proiectate nu produc agenți poluanți pentru aer, în timpul exploatării neexistând nici o formă de emisie.

Pentru protecția împotriva radiațiilor – Instalațiile proiectate nu produc radiații poluante pentru mediul înconjurător, oameni sau animale. Radiațiile electromagnetice produse de instalație nu au nivel semnificativ de impact asupra mediului.

Pentru protecția solului, subsolului și a ecosistemelor terestre:

– să prevină, pe baza reglementărilor în domeniu, deteriorarea calității mediului geologic;

să respecte regimul silvic în conformitate cu prevederile legislației în domeniul silviculturii și protecției mediului;

să sesizeze autoritățile competențe despre accidente sau activități care afectează ecosistemele forestiere sau alte asemenea ecosisteme terestre și în caz de eliminări accidentale de poluanți în mediu sau de accident major;

în cazul producerii unei poluării accidentale (scurgeri accidentale de ulei de la echipamente, etc.) va efectua toate lucrările necesare pentru înlăturarea cauzei producerii poluării și pentru refacerea zonelor afectate de poluarea produsă, lucrări efectuate pe cheltuiala executantului;

Pentru protecția așezărilor umane:

să respecte prevederile din planurile de urbanism și amenajarea teritoriului privind amplasarea obiectivelor industriale, organizărilor de șantier, a căilor și mijloacelor de transport, a rețelelor de canalizare, a stațiilor de epurare, a depozitelor de deșeuri menajere, stradale și industriale și a altor obiective și activități, fără a prejudicia ambientul, spațiile de odihnă, tratament și recreare, starea de sănătate și de confort a populației;

să informeze publicul asupra riscurilor generate de funcționarea sau existența obiectivelor cu risc pentru sănătatea populației și mediu;

lucrările se vor executa respectarea prevederilor NTE 007 /08 /00, PE 106 /2003, PE 101, PE 101A /1985 și NTE 003 /04 /00 cu privire la distanțe, apropieri, coexistență cu alte instalații;

Managementul deșeurilor:

să gestioneze deșeurile rezultate în urma lucrărilor în conformitate cu cerințele legale privind regimul deșeurilor și în conformitate cu prevederile din caietul de sarcini;

să nu genereze fenomene de poluare prin descărcări necontrolate de deșeuri în mediu;

să gestioneze deșeurile și materialele rezultate (cantități fizice, bucăți, l ) până la predarea acestora la achizitor ( pe bază de proces-verbal de predare –primire) sau, la solicitarea acestuia, deșeurile industriale reciclabile ( metalice feroase, metalice neferoase, hârtii, cartoane, mase plastice, cauciuc, textile) se predau la firme autorizate în eliminarea/valorificarea deșeurilor (nominalizate de achizitor, în contul achizitorului);

deșeurile inerte: din fibră de sticlă, ambalaje de sticlă, beton, cărămizi, țigle și materiale ceramică, izolatori, sticlă, pământ și pietre fără conținut de substanțe periculoase și alte deșeuri din demolări și construcții se transportă la groapa de deșeuri inerte, amplasament stabilit de Primăria locală care indică modalitatea de eliminare și ruta de transport până la aceasta;

să asigure condițiile necesare pentru depozitarea separată a diferitelor categorii de deșeuri periculoase, în funcție de proprietățile fizico-chimice, de compatibilități și de natură substanțelor de stingere care pot fi utilizate pentru fiecare categorie de deșeuri în caz de incendiu.

Se interzice amestecul diferitelor categorii de deșeuri periculoase, precum și al deșeurilor periculoase cu deșeuri nepericuloase;

uleiul electroizolant uzat, precum și toate celelalte deșeuri cu conținut de substanțe periculoase vor fi colectate în recipiente speciali și/sau depozitați în spații special amenajate marcate și predate firmelor autorizate indicate de achizitor (în contul achizitorului);

operatorul de transport de deșeuri are următoarele obligații:

să fie autorizat de autoritățile de protecție a mediului, după notificarea activității de transport, de către autoritățile administrației publice locale. În cazul în care se efectuează transporturi interurbane sau

internaționale de deșeuri, operatorul de transport rutier trebuie să dețină și licența de transport pentru mărfuri periculoase, emisă de Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței ;

să dețină toate documentele necesare de însoțire a deșeurilor transportate, din care să rezulte deținătorul, destinatarul, tipurile de deșeuri, locul de încărcare, locul de destinație și, după caz, cantitatea de deșeuri transportate și codificarea acestora conform legii.

ANEXE

ANEXA 1 Schema rețelei de alimentare și semnificația simbolurilor folosite

TF – Tablou forță

TDG – Tablou distribuție general

TL – Talou iluminat

A – Strung de precizie (SN-285)

B – Mașină de gaurit în coordonate (BK-01)

C – Mașină de ascuțit scule (BN-102A)

D – Mașină de frezat universal (678M)

E – Circuit iluminat Nr.1

F – Circuit iluminat Nr.2

G – Circuit iluminat Nr.3

ANEXA 2 Tabel centralizator al curenților de scurtcircuit

Concluzii

Proiectul cuprinde proiectarea instalației electrice de joasă tensiune a unei secții de reparații navale. Schema electrică s-a ales în urma cerințelor impuse de volumul reparațiilor, de cerințele consumatorilor cât și din perspectiva unei extinderi a instalației electrice.

Instalația din prezentul proiect trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

posibilitatea repunerii rapide în funcție în caz de avarie, având în vedere că o întrerupere ar produce oprirea producției implicit pagube financiare

simplitate din punct de vedere al exploatării;

posibilitatea de extindere în viitor ;

cheltuieli minime de investiții;

costuri scăzute de exploatare-intreținere;

fiabilitate, obținută prin utilizarea unor echipamente performante

limitarea curenților de scurtcircuit la valori admisibile, nepericuloase pentru instalație din punct de vedere al echipamentului de comutație disponibil;

S-a adoptat o schemă de alimentare de tip radial, cu o singură treaptă, deoarece tablourile sunt montate relativ apropiat unele de altele.

În urma calculelor s-a constatat faptul că schema de tip radial asigură și limitarea valorilor

curenților de scurcircuit, lucru observat și în Anexa 2.

Având în vedere cele menționate instalația electrică poate fi extinsă fară a se aduce modificări majore, putând integra elementele principale ale rețelei existente.

Bibliografie

1. Ing. Emil Pietrăreanu – Agenda electricianului – Editura Tehnică – București 1986;

2. Prof. Dr. Ing. Dan Comșa, Conf. Dr. Ing.Silviu Darie, Șef lucr. Ing. Virgil Maier, Șef lucr. Ing. Mircea Chindriș – Proiectarea instalațiilor electrice industriale – Editura Didactică și Pedagogică, București 1983;

3. http://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_electricit%C4%83%C8%9Bii la data de 1.06.2016;

4, Dan Coșma, Paul Dinculescu, Ioan Șora – Utilizări ale energiei electrice și instalații electrice -Editura Didactică și Pedagogică București, 1983;

5. N. Mirea, C. Neguș – Instalații și echipamente electrice – Editura didactică și pedagogică RA- București-1994;

6. Iordănescu I. ș.a. – Rețele electrice pentru alimentarea întreprinderilor industriale, Editura Tehnică – București – 1985;

7. Conecini, I. – Cartea electricianului din stații electrice și posturi de transformare – Editura Tehnicã

București, 1986 ;

8. OUG 195/2005 (aprobată de Legea 265/2006 , modificată de OUG 57/2007, OUG 114/2007, OUG 164/2008) privind protecția mediului;

9. Legea 211 din 15.11.2011 privind regimul deșeurilor;

Bibliografie

1. Ing. Emil Pietrăreanu – Agenda electricianului – Editura Tehnică – București 1986;

2. Prof. Dr. Ing. Dan Comșa, Conf. Dr. Ing.Silviu Darie, Șef lucr. Ing. Virgil Maier, Șef lucr. Ing. Mircea Chindriș – Proiectarea instalațiilor electrice industriale – Editura Didactică și Pedagogică, București 1983;

3. http://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_electricit%C4%83%C8%9Bii la data de 1.06.2016;

4, Dan Coșma, Paul Dinculescu, Ioan Șora – Utilizări ale energiei electrice și instalații electrice -Editura Didactică și Pedagogică București, 1983;

5. N. Mirea, C. Neguș – Instalații și echipamente electrice – Editura didactică și pedagogică RA- București-1994;

6. Iordănescu I. ș.a. – Rețele electrice pentru alimentarea întreprinderilor industriale, Editura Tehnică – București – 1985;

7. Conecini, I. – Cartea electricianului din stații electrice și posturi de transformare – Editura Tehnicã

București, 1986 ;

8. OUG 195/2005 (aprobată de Legea 265/2006 , modificată de OUG 57/2007, OUG 114/2007, OUG 164/2008) privind protecția mediului;

9. Legea 211 din 15.11.2011 privind regimul deșeurilor;

ANEXE

ANEXA 1 Schema rețelei de alimentare și semnificația simbolurilor folosite

TF – Tablou forță

TDG – Tablou distribuție general

TL – Talou iluminat

A – Strung de precizie (SN-285)

B – Mașină de gaurit în coordonate (BK-01)

C – Mașină de ascuțit scule (BN-102A)

D – Mașină de frezat universal (678M)

E – Circuit iluminat Nr.1

F – Circuit iluminat Nr.2

G – Circuit iluminat Nr.3

ANEXA 2 Tabel centralizator al curenților de scurtcircuit