Proiectarea circuitelor electrice principale ale unei CET echipată cu două grupuri turbogeneratoare de 30 MW [311383]

UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE INGINERIE ENERGETICĂ ȘI MANAGEMENT INDUSTRIAL

PROGRAMUL DE STUDIU:[anonimizat] 30 MW

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC

Conf.dr.ing. BENDEA GABRIEL

ABSOLVENT: [anonimizat]ŐLDESI IZABELLA

ORADEA

2016

CUPRINS

UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE INGINERIE ENERGETICA SI MANAGEMENT INDUSTRIAL

DEPARTAMENTUL DE INGINERIE ENERGETICA

Tema Proiectului

Proiectul de diploma al student: [anonimizat]: DEMETER FŐLDESI IZABELLA

1). Tema proiectului de diploma: Proiectarea circuitelor electrice principale ale unei CET echipată cu două grupuri turbogeneratoare de 30 MW

2). Termenul pentru predarea lucrării: 30 iunie 2016

3). Elemente inițiale pentru elaborarea proiectului de diploma:

Să se proiecteze instalațiile electrice ale unei centrale electrice de termoficare (CET) echipată cu două grupuri turbogeneratoare de 30 [anonimizat]:

Elementele din structura zonei de sistem reprezentate mai sus au următoarele caracteristici:

CET este echipată cu două turbogeneratoare de tip TVS-30-2;

[anonimizat], este: ;

Sistemul electroenergetic S are, [anonimizat] = 110 kV și puterea de scurtcircuit Sk = 1.500 MVA;

Liniile electrice LEA1 si LEA2 sunt dimensionate în varianta 2×100% si au tensiunea nominala Un = 110 kV, lungimile l1 = l2 = 40 km și reactanța unitară x0 = 0,4 Ω/km;

Liniile electrice LES1 și LES2 sunt dimensionate în varianta 2×100% și au tensiunea nominală Un = 6 kV, lungimile l1 = l2 = 2 km și reactanța unitară x0 = 0,3 Ω/km;

Linia electrică LES3 are tensiunea nominală Un = 6 kV, lungimea l3 = 5 km și reactanța unitară x0 = 0,25 Ω/km;

Consumatorul C1 are tensiunea nominală Un=6 kV și puterea maximă consumată SC = 20 MVA;

Consumatorul C2 are tensiunea nominală Un = 6 kV și puterea maximă consumată SC = 8 MVA.

4). Conținutul proiectului de diploma:

Cap. 1: Memoriu de prezentare

Cap. 2: Stabilirea schemei electrice de conexiuni a circuitelor primare și a schemei de alimentare a serviciilor proprii

Cap. 3: Alegerea transformatoarelor și bobinelor de reactanță din CET și stația de evacuare

Cap. 4: Calculul curenților de scurtcircuit necesari în vederea alegerii și verificării echipamentului electric

Cap. 5: Alegerea și verificarea aparatelor electrice din circuitele primare

Cap. 6: Stabilirea soluției constructive pentru stația electrică de evacuare

5). Material grafic:

Schițe explicative în cadrul proiectului;

Schema electrică monofilară completă a CET și a stației electrice de evacuare;

Vederea în plan a stației electrice de evacuare.

6). Locul de documentare pentru elaborarea lucrării: Universitatea din Oradea

7). Data emiterii temei: 29 februarie 2016

[anonimizat]. univ. dr. ing. Gabriel BENDEA

CAPITOLUL 1

[anonimizat]-o [anonimizat]-lea și anume „Partea electrică a centralelor și stațiilor”. Sunt conștientă că faza de proiectare a instalaților are o importanță deosebită întrucât tipurile de instalații alese în urma calculelor trebuie să corespundă cerințelor tehnice impuse dar să fie realizate optim și din punct de vedere economic.

În această lucrare am realizat proiectarea circuitelor electrice principale ale unei centrale electrice de termoficare(CET) echipată cu două grupuri turbogeneratoare conform datelor inițiale de proiectare.

Lucrarea mea conține șase capitole unde sunt tratate problemele legate de tipul de echipamente și aparate folosite, dimensionarea, alegerea și verificarea acestora în regim normal de funcționare și în regim de scurtcircuit.

În capitolul doi am analizat mai multe variante de scheme electrice dintre care am ales schema care îndeplinește principalele criterii privind siguranța în funcționare, elasticitatea schemei și criteriul economic. Având în vedere că generatoarele sunt de puteri mici sub

50 MW și avem consumatori inportanți în zonă, am alas varianta de distribuție a energiei electrice cu bare colectoare la nivelul de tensiune a generatoarelor. Aceste genaratoare nu pot fucționa izolat, este necesară legarea lor în SEE cea ce am realizat prin două transformatoare ridicătoare de tensiune care sunt racordate la barele colectoare de 110kV a stației de evacuare. Serviciile proprii ale centralei este asigurată din cele două secții de servicii interne alimentată de barele de 6kV prin bobine de reactanță realizând astfel și limitarea curențiilor de scurtcircuit. Cele două secții sunt legate între ele prin cupla longitudinală(CL) prevăzută cu automatizarea AAR.

În baza celor prezentate mai sus am realizat schema monofilară a centralei și stației de evacuare a energiei electrice în sistem.

Schema pentru care am optat pe partea de medie tensiune a centralei(6kV) este o stație cu dublu sistem de bare colectoare nesecționate prevăzută cu cuplă trasversală (CT2). Iar pe partea de 110kV am folosit aceeași variantă, două bare colectoare nesecționate și cu cuplă trasversală între ele. Această variantă de schemă asigură o siguranță în funcționare și elasticitate sporită comparativ cu schema cu un sisteme de bare colectoare prin posibilitatea racordării circuitelor la oricare din cele două sisteme de bare colectoare. Racordarea fiecărui circuit la sistemul de bare se face prin intermediul unui întreruptor și a două separatoare. În regim normal de funcționare toate circuitele sunt racordate la BC1 respectiv la BC3.

În capitolul trei, în funcție de nivelul tensiunilor și rezultatele calculelor de putere am ales transformatoarele de evacuare T1,T2, și bobinele de reactanță pentru alimentarea barelor de servicii interne .

În capitolul următor am calculat curenții de scurtcircuit supratranzitoriu și stabilizat în punctele de interes necesar pentru alegerea aparatelor de comutație, astfel am calculat curenții de scurtcircuit pe barele colectoare de 110 kV, pe barele colectoare de 6kV și pe barele de servicii proprii.

Alegerea și verificarea aparatelor electrice din circuitele primare am realizat în capitolul cinci. Toate aparatele pe care le-am ales fie întreruptor, separator, bobină de reactanță sau aparat de măsură îndeplinesc condițiile generale, adică condițiile ambientale în care va funcționa aparatul, condiții privind curenții de trecere, condiții de tensiune și frecvența nominală a sistemului în care se va intercala.

Pe lângă condițiile generale ambientale, frecvență și tensiune, la alegerea separatoarelor se ține cont de curentul nominal și de tipul sistemului de acționare. La alegerea întreruptoarelor se iau în considerare următoarele criterii:

Condiții ambientale de funcționare

Frecvență nominală

Tensiune nominală

Curentul nominal

Capacitea de rupere nominală

Iar bobinele de reactanță se aleg pe baza următoarelor caracteristici:

Condiții ambientale de funcționare;

Tensiunea nominală;

Curentul nominal;

Reactanța procentuală.

După ce am ales aparatele am verificat dacă acestea îndeplinesc condițile de stabilitate termică și dinamică în regim de scurtcircuit.

Conductoarele barelor colectoare de 110 kV și 6 kV, am verificat dacă îndeplinesc condiția de stabilitate termică și la efect corona.

Capitolul 6, prezintă schema constructivă a stației electrice de evacuare a energiei electrice în SEE realizată de tip exterior. Varianta constructivă aleasă este o soluție de tip semiînalt. În absența altor specificații cu privire la dimensiunea spațiului de amplasare a stației de evacuare, am optat pentru varianta compactă, cu una din barele colectoare în formă de “U” pentru a reduce suprafața stației.

De aceea am ales acest tip constructiv pentru ca presupune o serie de avantaje adică echipamentele sunt ușor accesibile, ca urmare se pot schimba, revizui și repara relativ ușor. Se aplică la o gamă largă de tensiune, din acest motiv, aceasta variantă constructivă este des întâlnită în stațiile electrice de înaltă tensiune.

CAPITOLUL 2

Stabilirea schemei electrice de conexiuni a circuitelor primare și a schemei de alimentare a serviciilor proprii

2.1 Introducere

Schemele de conexiuni ale centralelor la nivelul tensiunii generatoarelor depind în primul rând de puteriile unitare ale agregatelor generatoare instalate în centrală și de distanța dintre centrală și consumatorii importanți alimentați din această centrală.

Dacă puteriile unitare ale generatoarelor instalate în CET sunt mici de ordinul zecilor de MW, iar în jurul centralei se găsesc consumatori importanți atunci distribuirea energiei electrice se realizează la nivelul de tensiune ale generatoarelor, deobicei 6-10 kVși în acest caz centrala se prevede cu bare colectoare.

Aceste bare colectoare sunt legate de sistem prin transformatoare ridicătoare de MT/110 kV prin care se asigură evacuarea energiei suplimentare produsă de generatoare dar este și o rezervă pentru alimentarea consumatoriilor de pe barele de medie tensiune a centralei, cazul în care generatoarele sunt indisponibile.

Centralele electrice cu puteri unitare mai mari se construiesc în apropierea surselor de combustibil, care de regulă nu se află în apropirea consumatorilor foarte mari de energie electrică. În aceste centrale nu se realizează distribuirea energiei electrice la tensiunea generatoarelor, toate energia electrică produsă se transmite în sistemul de 110 kV, aceasta realizând-se cu scheme bloc-generator-transformator.[5]

2.2. Scheme cu un sistem de bare colectoare

Schemele cu un sistem de bare colectoare nesecționate sunt cele mai simple scheme care se realizează cu un număr relativ mici de aparate, deci cu investiții foarte mici dar în schimb prezintă o serie de dezavantaje.

Avariile la barale colectoare sau la separatoare de bare respectiv reviziile acestora duc la scoaterea din funcțiune a întregii centrale. Rezultă deci o siguranță redusă în funcționarea schemei. De asemenea această schemă nu permite funcționarea separată a celor două generatoare.

Din cauza dezavantajelor amintite această schemă se folosește la centrale mici, de interes local în special la centrale cu un singur generator.

În Fig.2.1. este prezentată schema cu un sistem de bare colectoare nesecționate.

Fig. 2.1. Schemă cu un sistem de BC nesecționate

Schemele cu un sistem de BC secționate

Eliminarea parțială a acestor dezavantaje se poate realiza prin secționarea barelor colectoare, secțiile de bare fiind conectate prin intermediul unui întrerupător de cuplă longitudinală, care permit atât funcționarea în paralel cât și funcționarea separată a celor două generatoare. Avariile la barele colectoare și la separatoarele de bare provoacă ieșirea din funcțiune numai a unei secții de bare și nu a întregii centrale.

Fig. 2.2. Schemă cu un sistem de BC secționate prevăzut cu CL

2.3 Scheme cu două sisteme de bare colectoare

Dezavantajele amintite ale schemelor cu un sistem de bare colectoare se pot elimina prin realizarea unor scheme cu două sisteme de bare colectoare.

Schemele cu două sisteme de bare colectoare sunt des întâlnite în instalațiile electroenergetice care alimentează consumatori mai importanți. Comparativ cu schemele analizate anterior, acestea prezintă o elasticitate mai ridicată având posibilitatea de a racorda circuitele la oricare din barele colectoare.

Aceste sisteme sunt prevăzute cu întrerupătoare de cuplă transversală, care în regim normal de funcționare sunt deschise. Rolul cuplelor transversale este trecerea circuitelor de pe un sistem de bare pe celălalt sistem.

În cazul schemelor cu două sisteme de bare colectoare secționate sunt două cuple transversale pentru fiecare secție, pentru ca barele de rezervă să formeze o rezervă independentă în raport cu fiecare secție în parte. La izolarea a unei secții de bare și înlocuirea acesteia cu barele de rezervă, funcționarea în paralel a generatoarelor se menține cu ajutorul cuplei transversale de pe secția rămasă în funcțiune.

Schemele cu două sisteme de bare colectoare pot funcționa în diferite variante. Una dintre acestea este cu toate cirucuitele racordate la una din bare, cealaltă bară fiind scoasă de sub tensiune, numită și bară de rezervă, varianta respectivă este prezentată în Fig. 2.3. Celula de cuplă transversală în acest caz fiind în rezervă caldă sau rece .

Fig. 2.3. Schemă cu două sisteme de BC nesecționate

O altă variantă de funcționare este cu ambele bare aflate sub tensiune cu ICT conectat, adică în regim de lucru pe ambele bare cu cuplă transversală deschisă. Pe de altă parte, se poate funcționa și în regim de lucru pe ambele bare cu cupla transversală închisă.

În toate variantele enumerate cuplarea sistemului de bare se face doar prin întreruptorul cuplei transversale, fiind strict interzisă cuplarea prin închiderea ambelor separatoare de bare ale aceluiași circuit. Funcționarea într-o astfel de schemă este strict interzisă deoarece poate duce la avarii grave ca de exemplu dacă se produce un scurtcircuit pe una din bare rezultând deconectarea ambelor sisteme de bare.

Pentru mărirea continuității în alimentarea consumatorilor, schemelor cu bare colectoare duble li se asociază secționarea longitudinală a unuia sau a ambelor sisteme de bare.

Schemele cu două sisteme de BC sunt fecvent secționate longitudinal la nivelul unuia

dintre cele două noduri de conexiuni. Aceste scheme se echipează cu o cuplă longo-transversală (Fig.2.4), cu ajutorul căreia nivelul elasticității crește, sau pentru un nivel de elasticitate mai mare schemele se pot echipa cu trei cuple: una longitudinală și două transversale (Fig.2.5)

Fig.2.4. Schemă cu două sisteme de BC, din care o bară secționată, echipată cu celulă de cuplă longo-transversală

Cupla longo-transversală cu funcții multiple se utilizează în locul celor trei cuple care este prezentată în figura de mai jos (Fig.2.5). Avantajul acestui tip este că au investiții mai mici, dar nivelul de elasticitate este mai scăzut decăt în cazul echipării schemei cu o cuplă longitudinală și două transversale.[2]

Fig.2.5. Schemă cu două sisteme de BC, din care una secționată, echipată cu trei cuple

Modalitatea și gradul de secționare dintr-o stație de conexiuni se stabilesc în funcție de condițiile concrete de funcționare. Principalele avantaje sunt creșterea continuității în alimentare și micșorarea curenților în caz de scurtcircuit. Pentru reducerea curenților de scurtcircuit, stația funcționează cu cuplele longitudinale sau transversale normal deschise.[12]

2.4.Folosirea bobinelor de reactanță în schemele centralelor electrice

Aparatajul schemelor se alege în funcție de curenții de scurtcircuit din locurile corespunzătoare. Micșorarea curenților de scurtcircuit duce la reducerea dimensiunilor aparatajului astfel la ieftinirea investiției. Rolul bobinelor de reactanță este limitarea curenților de scurtcircuit. În afară de aceasta bobinele de reactanță prezintă importanță și sub aspectul asigurării unei tensiuni remanente la barele centralei în timpul unui scurtcircuit.

2.5. Scheme de servicii proprii din centralele termoelectrice

Aceste centrale se construiesc cu grupuri generatoare cu puteri mici datorită faptului că valoarea curentului de scurtcircuit pe barele colectoare ale generatoarelor, trebuie menținută sub anumite valori maxime admisibile. Dacă valoarea curentului de scurtcircuit este ridicată atunci este necesar aparataj robust cu curenți de rupere mari, curenți limită dinamic și termic mari ceea ce conduce la investiții costisitoare.

Schema serviciilor proprii în aceste centrale este determinată de schema generală a centralei. În aceste centrale numărul secțiilor de bare de servicii proprii de 6 kV se aleg egal cu numărul cazanelor din centrală. La aceste secții de bare se racordează serviciile proprii SPG și SPB.

În situația în care tensiunea la bornele generatoarelor este mai mare de 6 kV atunci alimentarea barelor de servicii proprii se asigură prin transformatoare de servicii proprii (TSP) care coboară tensiunea la 6 kV. Dacă însă la bornele generatorului, nivelul de tensiune este de 6 kV, barele de servicii proprii se alimentează prin bobină de reactanță pentru a limita valoare curentului de scurtcircuit pe aceste bare.

Există o mare varietate de scheme pentru alimentarea serviciilor proprii cu barele colectoare de nivelul de tensiune a generatoarelor.

2.6. Schema electrică a stației de evacuare și de alimentare a serviciilor proprii din CET

CET este echipată cu două turbogeneratoare de 30 MW de tip TVS-30-2. Am proiectat o centrală cu dublu sistem de bare colectoare nesecționate la nivelul de tensiune a generatoarelor (6 kV) pentru că puterea celor două generatoare este 30 MW, mai mică decât 50 MW, iar în aproprierea centralei avem consumatori importanți care sunt alimentați prin cele trei LES-uri de 6 kV.

Evacuarea puterii din centrală câtre sistemul electroenergetic, se realizează prin stația de evacuare de 110 kV cu dublu sistem de bare colectoare la care sunt racordați cele două transformatoare ridicătoare 6/110 kV și cele două linii de evacuare LEA1 și LEA2 de 110 kV. Între cele două bare colectoare legătura este realizată prin cupla transversală CT1. Regimul normal de funcționare este cu toate circuitele racordate la BC1, iar BC2 fiind bară de rezervă.

În partea de 6 kV am folosit o schemă cu dublu sistem de bare colectoare pentru asigurarea siguranței de funcționare ale generatoarelor și pentru asigurarea continuității în alimentare a consumatoriilor din barele de 6 kV. Regimul normal de funcționare este cu toate circuitele racordate la BC3, iar BC4 fiind bară de rezervă.

Alimentarea serviciilor proprii se asigură prin cele două secții SP1 și SP2 între care este o cuplă longitudinală prevăzută cu automatizarea AAR.

Pentru limitarea curenților de scurtcircuit pe cele două secții de servicii proprii am realizat alimentarea lor prin bobine de reactanță (BR1 și BR2).

Pentru controlul nivelului de tensiune pe barele 6 kV și 110 kV pe fiecare bară am montat un grup de măsură protejat împotriva supratensiunilor cu DRV.

Fig.2.6. Schema electrică de conexiuni a centralei și stației de evacuare

CAPITOLUL 3

Alegerea transformatoarelor și bobinelor de reactanță din CET și stația de evacuare

3.1. Alegerea transformatoarelor de evacuare -T1, T2

Alegerea transformatoarelor se realizează în funcție de nivelul de tensiune superior (Us) care în cazul nostru este 110 kV, nivelul de tensiune inferior (corespunde tensiunii nominale a generatorului), și de puterea vehiculată prin tansformator.

Nivelul de tensiune al generatoarelor sincrone TVS-30-2 este: ca urmare

.

Puterea nominală a generatoarelor se calculează cu ajutorul formulei de mai jos:

Pentru generatoarele de 30 MW avem și

Puterea produsă în centrală este

Din puterea produsă o parte este transmisă consumatorilor alimentați la MT, serviciilor proprii iar restul este vehiculată prin TES-uri, spre nivelul de înaltă tensiune.

Determinarea puterii maxime vehiculată prin servicii proprii cunoscându-se consumurile procentule ale SP din CET proiectat:

Puterea totală vehiculată prin TES-uri are valoarea maximă în condițiile în care, dacă în centrală se produce puterea maximă, ceea ce înseamnă că serviciile proprii au consumul maxim iar spre consumatorii se vehiculează puterea minimă (, ) deci:

Caracteristicile transformatorului ales:

Tip TTUS-NS –fabricat în România

3.2. Alegerea bobinelor de reactanță -BR1, BR2

Alegerea boinelor de reactanță se face în funcție de nivelul de tensiune, curentul maxim de durată prin fiecare bobină de reactanță și reactanța procentuală a bobinei de reactanță.

Tensiunea nominală este

Reactanța procentuală a bobinei de reactanță se consideră în intervalul deoarece în cazul nostru bobinele de reactanță sunt conectate la alimentările serviciilor proprii.

Caracteristicile bobinelor de reactanță ales:

Tip BR-6-1000-4

Rezistența ohmică pe fază

Transformatoarele și bobinele de reactanță alese în acest capitolul, împreună cu datele lor caracteristice sunt din Anexele A.3.2, A.6.1. ale îndrumătorului de proiectare [1].

CAPITOLUL 4

Calculul curenților de scurtcircuit necesari în vederea alegerii și verificării echipamentelor electrice

4.1. Generalități

Determinarea curenților de scurtcircuit care apar în urma scurtcircuitelor din SEE, se efectuează în diferite scopuri. Fenomenele tranzitorii ce apar la scurtcircuite sunt deosebit de complexe, din această cauză determinarea exactă a curenților de scurtcircuit în cadrul procesului tranzitoriu pe cale de calcul să devină imposibilă. În acest fel, calculele se execută în anumite ipoteze simplificatoare care micșorează precizia rezultatelor.

Curenții de scurtcircuit au un caracter aleator, ei apar în rețelele electrice ca urmare a contactului între conductoarele diferitelor faze sau între conductoarele fazelor și pământ.

În cazul în care contactul între faze sau între faze și pământ este net, adică rezistența contactului este zero, scurtcircuitul se numește metalic.

În momentul producerii scurtcircuitului, impedanța circuitului se micșorează ca urmare a șuntării unei porțiuni de circuit, care are rezultatul, creșterea curenților.

În rețelele trifazate cu neutrul legat direct la pământ se pot produce: scurtcircuite monofazate care apar în cele mai multe cazuri, având frecvență de apariție 65%, scurtcircuite bifazate, bifazate cu punere la pământ sau scurtcircuite trifazate respectiv trifazate cu punere la pământ. Ultimele două sunt mai rar întâlnite deoarece sunt foarte periculoase având o frecvență de apariție 5%.

Valoarea curenților de scurtcircuit depinde de puterea surselor care alimentează scurtcircuitul, de distanța electrică dintre sursă și locul de scurtcircuit, adică impedanța echivalentă a circuitului electric cuprinsă între sursă și locul scurtcircuitului. Un factor important este intervalul de timp după apariția scurtcircuitului și tipul acestuia.[11]

În cazul unui scurtcircuit, sistemul electric trece din regimul normal de funcționare în regim de scurtcircuit. Curentul din circuit variază între valoarea normală și valoarea scurtcircuitului stabilizat.

Scurtcircuitul este un regim tranzitoriu care are două componente una, aperiodică Iap și una periodică Ip, urmat de un regim stabilizat de scurtcircuit. Până la stabilirea regimului permanent procesul tranzitoriu durează 2-5 s.

Valoarea efectivă a curentului total de scurtcircuit este:

Acest curent determină solicitarea termică a echipamentului instalațiilor.

După 0,01 s, suma dintre Ip si Iap este maximă și reprezintă curentul de șoc (ișoc). Acest curent determină solicitările dinamice ale echipamentelor din instalații.

4.2. Calculul curenților de scurtcircuit

În cazul CET de proiect, se vor calcula valorile maxime ale curenților de scurtciruit prin ramurile schemei:

Scurtcircuit pe barele colectoare de 110 kV

Scurtcircuit pe barele colectoare de 6 kV

Scurtcircuit pe barele de SP de 6kV

În etapa următoare am stabilit caracteristicile nominale ale elementelor din schemă, necesare calculului curenților de scurtcircuit:

pentru generatoarele sincrone (G1, G2)

pentru transformatoarele de evacuare (T1,T2)

pentru liniile electrice (LEA1,LEA2)

pentru liniile electrice (LES1,LES2)

pentru linia electrică (LES3)

pentru sistemul electroenergetic echivalent (S)

pentru consumatorii (C1, C2)

pentru bobinele de reactanță (BR1,BR2)

pentru receptoarele de servicii proprii ale unui bloc

Modul de împărțire a schemei în zone ce au același nivel de tensiune este reprezentată în schema de mai jos, Fig.4.1.

Se stabilesc mărimile de bază și se calculează valorile tensiunilor din baza II în funcție de :

Calculul curenților de bază și a impedanțelor de bază:

Fig.4.1. Împărțirea schemei în zone cu același nivel de tensiune

Parametrii elementelor din schemă se calculează pentru regimul de scurtciruit supratranzitoriu și stabilizat, astfel:

pentru generatoarele sincrone –G1, G2

regimul de scurtcircuit supratranzitoriu

regimul de scurtcircuit stabilizat

generatorul “aproape” de locul scurtcircuitului:

generatorul “departe” de locul scurtcircuitului:

Curentul de scurtcircuit stabilizat critic al generatorului:

pentru transformatoarele de evacuare T1, T2

Comportarea în cele două regimuri de scurtcircuit este identică deoarece este un element pasiv, intervine o rectanță.

pentru liniile electrice –LEA1, LEA2

pentru liniile electrice –LES1, LES2

pentru linia electrică –LES3

pentru sistemul electroenergetic echivalent – S1

pentru consumatorul – C1

regimul de scurtcircuit supratranzitoriu

regimul de scurtcircuit stabilizat

pentru consumatorul C2

regimul de scurtcircuit supratranzitoriu

regimul de scurtcircuit stabilizat

pentru bobinele de reactanță BR1, BR2

Intervine printr-o reactanță având aceeași valoare în cele două regimuri de scurtcircuit.

pentru receptoarele de servicii proprii SP1, SP2

regimul de scurtcircuit supratranzitoriu:

regimul de scurtcircuit stabilizat:

4.3. Scurtcircuit pe barele de 110 kV

4.3.1. Calculul curenților de scurtcircuit supratranzitoriu

Fig.4.2. Schema echivalentă de calcul a lui I’’ la scurtcircuit pe barele de 110 kV

Reactanțele X7 și X8 sunt în paralel:

Reactanțele X17 și X11 sunt în serie:

Reactanțele X12 și X9 sunt în serie:

Ramurile (U11, X18) și (U12, X19) sunt în paralel

Reactanțele X13 și X15 sunt în serie:

Ramurile (U1,X1), (U2,X2), (U15,X21), (U16,X21) și (U20,X20) sunt în paralel

Schema redusă de calcul a lui I’’ la scurtcircuit pe barele de 110kV este prezentată în Fig.4.3.

Fig.4.3. Schema redusă de calcul a lui I’’ la scurtcircuit pe barele de 110kV

Pentru determinarea valorilor maxime ale curenților de scurtcircuit supratranzitoriu prin celulele racordate la barele de 110 kV se stabilesc punctele de scurtcircuit (Fig.4.4.)

Fig.4.4. Stabilirea punctelor de scurtcircuit la nivelul de 110 kV

Calculul valorilor maxime ale curenților de scurtcircuit la nivelul de 110 kV prin:

celulele de linie LEA1, LEA2

scurtcircuit în K3

scurtcircuit în K4

valoarea maximă a curenților în unități absolute va fi:

celulele de transformator T1, T2

scurtcircuit în K1

scurtcircuit în K2

valoarea maximă în unități absolute

celula de cuplă transversală CT1

Cupla transversală e cea mai solicitată în regim de funcționare cu toate circuitele racordate la BC1, atunci cand cupla e închisă.

În această situație, valorile curentilor de scurtcircuit sunt:

scurtcircuit în K5

scurtcircuit în K6

valoarea maximă în unități absolute:

prin barele colectoare la nivelul de 110 kV

valoarea maximă corespunde sumei tuturor curenților:

Puterea de scurtcircuit la nivelul barelor de 110 kV:

4.3.2 Calculul curenților de scurtcircuit stabilizat

Fig.4.5. Schema echivalentă de calcul a lui I∞ la scurtcircuit pe barele de 110 Kv

Generatoarele sincrone G1, G2, le presupunem „aproape” de locul scurtcircuitului.

Cu ajutorul relațiilor de transfigurare vom reduce schema echivalentă de calcul din Fig.4.5.

Reactanțele X7 și X8 sunt în paralel:

Reactanțele X17 și X11 sunt în serie:

Reactanțele X12 și X9 sunt în serie:

Reactanțele X13 și X15 sunt în serie:

Reactanțele X14 și X16 sunt în serie:

Reactanțele X18, X19,X20 și X21 sunt în serie:

Ramurile (U1, X1) și (U2, X2) sunt în paralel:

Fig.4.6. Schema echivalentă de calcul a lui I∞ la scurtcircuit pe barele de 110 kV

În baza schemei echivalente de calcul a lui I∞ (Fig.4.6.) se scriu teoremele lui Kirchhoff, rezultând un sistem de ecuații care prin rezolvare ne oferă soluția problemei.

Din ecuația (2):

Din ecuația (3):

Înlocuind în prima ecuație:

Curentul debitat de fiecare generator sincron este:

Observăm că , deci generatoarele sunt “aproape” de locul scurtcircuitului, ceea ce înseamnă că le-am introdus corect în calcule.

Utilizând schema din Fig.4.4. se calculează valorile maxime ale curenților de scurtcircuit stabilizat prin celulele de 110 kV:

prin celulele de linie LEA1, LEA2:

Valorile curenților prin aceste ramuri sunt identice în cele două regimuri de scurtcircuit deoarece elementele din această zonă au comportare identică

prin celulele de transformator T1, T2:

prin celula de cuplă transversală CT:

pentru barele colectoare de 110 kV

4.3.3 Calculul curenților de șoc și a curenților echivalenți termici prin celulele de 110kV

Curentul de șoc (ișoc) reperezintă cea mai mare valoare momentană a curentului de scutcircuit, care apare după o semiperioadă de la producerea scurtcircuitului, ceea ce pentru o frecvență de 50Hz, înseamnă 10 ms.

Valoarea maximă a forțelor electrodinamice care se manifestă între conductoarele fazelor instalației sunt proporționle cu valoarea maximă a curentului de scurtcircuit.

Cunoașterea valorii lui ișoc este necesară pentru verificarea la stabilitate electrodinamică a aparatajului din centrala electrică și stația de evacuare.

Relația de calcul a curentului de șoc este următoarea: unde: kșoc – factor de șoc, Pentru rețelele de înaltă și medie tensiune pentru kșoc se admite

valoarea aproximativă de 1,8 iar pentru rețelele de joasă tensiune kșoc variează

în intervalul

I” – valoarea efectivă a curentului de scurtcircuit supratranzitoriu prin echipamentul pentru care se calculează ișoc

Curentul echivalent termic de o secundă (Iet) reprezintă valoarea efectivă a acelui curent, care parcurgând instalația timp de o secundă, produce același efect termic ca și curentul real de scurtcircuit în timpul de scurtcircuit (tsc).

Relația de calcul al curentului echivalent termic: [kA∙s1/2]

unde: I” – valoarea efectivă a curentului de scurtcircuit supratranzitoriu prin echipament

pentru care se calculeaza Iet

tsc – timpul de scurtcircuit, adică timpul scurs din momentul producerii scurtcircuitului până în momentul întreruperii curentului

m – coeficient dependent de componenta aperiodică, se determină în funcție de tsc și ksoc. În Fig4.7. este prezentată determinarea coeficientului m.

n – coeficient dependent de componenta periodică, se determină în funcție de tsc și I’’/I∞. În Fig4.8. este prezentată determinarea coeficientului n.

Fig.4.7. Determinarea coeficientului m

Fig.4.8. Determinarea coeficientului n

Durata scurtcircuitului tsc este determinată de protecția de bază. La defectele în zonele moarte ale protecției de bază acționează protecția de rezervă. În absența altor informații

referitoare la sistemele de protecție utilizate, se acceptă o valoarea a tsc =1,5 -care reprezintă o valoare acoperitoare.

Rezultatele calculelor sunt prezentate sub formă tabelară – Tabelul 4.1 (ksoc=1,8)

Tabelul 4.1. Valorile curenților de scurtcircuit prin celulele de 110 kV

4.4. Scurtcircuit pe barele de 6 kV

4.4.1. Calculul curenților de scurtcircuit supratranzitoriu

Considerăm că scurtcircuitul se produce în punctul K2 din Fig.4.1.

Curenții prin ramurile schemei sunt:

prin T1, T2

Reactanțele X5 și X6 sunt în paralel:

Reactanțele X17 și X10 sunt în serie:

Reactanțele X3 și X4 sunt în paralel:

Fig.4.9. Schema echivalentă de calcul a lui I’’pe barele de 6 kV

prin LES1, LES2

Cele două reactanțe X7 și X8 sunt în paralel:

prin LEA3

Cele două reactanțe X12 și X9 sunt în serie:

prin SP1, SP2

Reactanțele X13 și X15 sunt în serie:

prin G1 și G2

Fig.4.10. Schema redusă de calcul a lui I’’ la scurtcircuit pe barele de 6 kV

Pentru determinarea valorilor maxime ale curenților de scurtcircuit supratranzitoriu prin echipamentele de la nivelul de tensiune de 6 kV se stabilesc punctele de scurtcircuit (Fig.4.11.)

Fig.4.11. Stabilirea punctelor de scurtcircuit la nivelul de 6kV

Calculul valorilor maxime ale curenților de scurtcircuit la nivelul de 6 kV prin :

celulele de linie LES1, LES2

scurtcircuit în K5

scurtcircuit în K6

valoarea maximă a curenților în unități absolute va fi:

celula de linie LES3

scurtcircuit în K9

scurtcircuit în K10

valoarea maximă a curenților în unități absolute va fi:

celulele de transformator T1, T2

scurtcircuit în K1

scurtcircuit în K2

valoarea maximă în unități absolute

celulele de transformator SP1, SP2

scurtcircuit în K3

scurtcircuit în K4

valoarea maximă în unități absolute:

celulele de generator G1, G2

scurtcircuit în K12

scurtcircuit în K11

valoarea maximă în unități absolute:

celula de cuplă transversală CT2

Cupla transversală e cea mai solicitată în regim de funcționare cu toate circuitele racordate la BC3, atunci cand cupla e închisă. În acest caz, valorile curentilor de scurtcircuit sunt:

scurtcircuit în K7

scurtcircuit în K8

valoarea maximă în unități absolute:

prin barele colectoare la nivelul de 6 kV

valoarea maximă corespunde sumei tuturor curenților:

Puterea de scurtcircuit la nivelul barelor de 6 kV:

4.4.2 Calculul curenților de scurtcircuit stabilizat

Fig.4.12. Schema echivalentă de calcul a lui I∞ la scurtcircuit pe barele de 6kV

Curenții prin ramurile schemei sunt:

prin celulele de transformator T1, T2

Elementele din această zonă a schemei se comportă identici în cele două regimuri de scurtcirtcuit, deci valoarea curentului de scurtcircuit rămâne neschimbată:

prin celula de linie LES1 , LES2

Zona respectivă din schemă conține doar elemente pasive racordate între două noduri de potențial nul.Ca urmare:

prin celulele de SP1, SP2

Zona conține doar elemente pasive racordate între două noduri de potențial nul. Deci:

prin celula de LES3

Zona conține doar elemente pasive racordate între două noduri de potențial nul.Deci:

Curentul debitat pe fiecare generator sincron este:

Curentul critic al generatoarelor este:

Observăm că , deci generatoarele sunt „aproape” de locul defectului, ceea ce înseamnă că le-am introdus corect în calcule.

Utilizând schema din Fig.4.11. se determină valorile maxime ale curentului de scrutcircuit stabilizat prin celulele de 6 kV:

celulele de linie LES1, LES2

celula de linie LEA3

celulele de transformator T1, T2

celulele de transformator SP1, SP2

celula de cuplă transversală CT2

celula de generator G1,G2

barele colectoare la nivelul de 6 kV

4.4.3. Calculul curenților de șoc și a curenților echivalenți termici prin celulele racordate la barele de 6 kV

Tabelul 4.2. Valorile curenților de scurtcircuit prin circuitele racordate la barele de 6 kV

4.5. Scurtcircuit pe barele de SP de 6 kV

4.5.1. Calculul curenților de scurtcircuit supratranzitoriu

Considerăm că scurtcircuitul se produce în punctul K3 din Fig.4.1.

Cu ajutorul relațiilor de transfigurare vom reduce schema echivalentă de calcul din Fig.4.13.

Fig.4.13. Schema echivalentă de calcul a lui I’’pe barele de SP-6 kV

Reactanțele X5 și X6 sunt în paralel:

Reactanțele X17 și X10 sunt în serie:

Reactanțele X3 și X4 sunt în paralel:

Reactanțele X19 și X18 sunt în serie:

Reactanțele X7 și X8 sunt în paralel:

Reactanțele X21 și X11 sunt în serie:

Reactanțele X9 și X12 sunt în serie:

Reactanțele X14 și X16 sunt în serie:

Schema echivalentă de calcul într-o primă etapă de reducere este prezentată în Fig.4.14.

Fig.4.14. Schema echivalentă de calcul a lui I” la scurtcircuit pe barele de SP -6kV, într-o primă etapă de reducere

Se observă că ramurile (U1,X1), (U2,X2), (U10,X20), (U11,X22), (U12,X23), (U16,X24), sunt în paralel.

Reactanțele X25 și X13 sunt în serie:

Schema redusă de calcul a lui I’’ la scurtcircuit pe barele de SP -6kV este prezentată în Fig.4.15.

Fig.4.15. Schema echivalentă de calcul a lui I” la scurtcircuit pe barele de SP -6kV

Curenții prin ramurile schemei sunt:

Pentru a determina valorile maxime ale curenților de scurtcircuit supratranzitoriu prin celulele racordate la barele de SP de 6 kV se stabilesc punctele de scurtcircuit conform Fig.4.16.

Fig.4.16. Stabilirea punctelor de scurtcircuit pentru celulele racordate la barele de SPG -6 kV

Calculul valorilor maxime ale curenților de scurcircuit supratranzitoriu pe barele de SP:

prin celulele de bobine de reactanță BR1, BR2

scurtcircuit în K1:

scurtcircuit în K2:

valoarea maximă:

prin celula de cuplă longitudinală CL:

scurtcircuit în K3:

scurtcircuit în K4:

valoarea maximă:

prin barele de SP de 6 kV:

Puterea de scurtcircuit la nivelul barelor de SPG de 6 kV este:

4.5.2. Calculul curenților de scurtcircuit stabilizat

Schema echivalentă de calcul a lui I∞ este prezentată în fig.4.17.

Generatoarele sincrone G1, G2, le presupunem „aproape” de locul scurtcircuitului.

Fig.4.17. Schema echivalentă de calcul a lui I∞ la scurtcircuit pe barele de SP- 6 kV

Cu ajutorul relațiilor de transfigurare vom reduce schema echivalentă de calcul din Fig.4.17.

Reactanțele X5 și X6 sunt în paralel:

Reactanțele X17 și X10 sunt în serie:

Reactanțele X3 și X4 sunt în paralel:

Reactanțele X19 și X18 sunt în serie:

Reactanțele X7 și X8 sunt în paralel:

Reactanțele X21 și X11 sunt în serie:

Reactanțele X12 și X9 sunt în serie:

Reactanțele X22 și X23 sunt în paralel:

Reactanțele X16 și X14 sunt în serie:

Reactanțele X24 și X25 sunt în paralel:

Ramurile (U1, X1) și (U2, X2) sunt în paralel:

Schema redusă de calcul a lui I∞ la scurtcircuit pe barele de SP -6kV este prezentată în Fig.4.18.

Fig.4.18. Schema echivalentă de calcul a lui I∞ la scurtcircuit pe barele de SP -6kV

În baza schemei echivalente de calcul a lui I∞ (Fig.4.18.) se scriu teoremele lui Kirchhoff,rezultând un sistem de ecuații care prin rezolvare ne oferă soluția problemei.

– ramură pasivă racordată între două noduri de potențial nul

Din ecuația (2):

Din ecuația (3):

Înlocuind în ecuația 4:

Înlocuind în prima ecuație:

Curentul debitat de fiecare generator sincron este:

Observăm că , deci generatoarele sunt “aproape” de locul scurtcircuitului, ceea ce înseamnă că le-am introdus corect în calcule.

Utilizând schema din Fig.4.16. se calculează valorile maxime ale curenților de scurtcircuit stabilizat prin celulele racordate la barele SP de 6 kV:

celulele de bobine de reactanță linie BR1 ,BR2:

celula de cuplă longitudinală CL:

barele colectoare de 110 kV

4.5.3. Calculul curenților de șoc și a curenților echivalenți termici prin celulele racordate la barele de SP de 6 kV

Rezultatele calculului sunt prezentate în tabelul de mai jos

Tabelul 4.3. Valorile curenților de scurtcircuit prin circuitele racordate

la barele de SP de 6 kV

Tabelul 4.4. Centralizator

CAPITOLUL 5

Alegerea și verificarea aparatelor electrice din circuitele primare

5.1. Introducere

Alegerea unui aparat electric se face pe baza unor verificări cu privire la corespondențele dintre performanțele garantate de constructor și solicitările pe care aparatul se așteaptă să fie supus în exploatare.

Pentru alegerea unui aparat electric trebuie să ținem cont de o serie de condiții

specifice fiecărui tip de aparat, dar și un set de condiții generale valabile parțial sau total pentru întreaga instalație.

5.1.1.Condiții ambientale de funcționare

5.1.1.1.Tipul constructiv al instalației

Instalațiile electrice din centrale și stații se construiesc de tip interior sau exterior.

În cazul instalațiilor interioare care sunt în general cele de medie și joasă tensiune, se

realizează într-un spațiu închis, fiind protejate împotriva intemperiilor. În stațiile interioare, datorită riscului de explozie se recomandă a fi instalate echipamente cu volum mic de ulei pentru a preîntâmpina producerea de incedii și explozii de proporții datorate defectării acestor echipamente.

La nivelul de înaltă și foarte înaltă tensiune, unde instalațiile electrice se realizează, în special de tip exterior, aparatele electrice având tensiuni nominale mai mari de 110 kV, se fabrică numai în varianta pentru exterior.

5.1.1.2.Altitudinea la care funcționează instalația

Constructorii garantează caracteristicile nominale ale aparatelor în cazul folosirii

acestora la altitudini de pana la 1000 m, la altitudini mai mari, datorită micșorării denstității aerului apar influențele nefavorabile.

Altitudinea la care funcționează instalația are influențe negative asupra comportării

izolației externe, a eficienței răcirii elementelor care se încălzesc în funcționare, mărimii câmpului electric de apariției a descărcării corona. Totodată se pot înrăutăți stingere ale arcului electric la întrerupătoarele cu stingere în aer liber dar și pentru separatoarele care sunt folosite pentru separarea vizibilă și pentru întreruperea curenților mici al unui transformator sau a unei linii.

5.1.1.3.Condițiile climatice

Valoare temperaturii influențează condițiile de răcire, deci încărcările admisibile

ale căilor de curent precum și starea unor materiale electroizolante. Datorită temperaturi ridicate ce duc la accelerarea procesului de îmbătrânire, sau în cazul temperaturilor mai scăzute materialele devin casante datorită frigului.

Pentru condițiile existente la noi în țară se iau în considerare următoarele temperaturi: valoarea medie a temperaturilor în 24 de ore +35șC; valoarea maximă absolută +40 șC; valorile minime absolute în instalațiile interioare -5 ș iar în instalațiile exterioare

-30 șC.

Umiditatea relativă a aerului influențează comportarea izolației și stingerea

arcului electric. În România, valoarea maximă a umidității relative se consideră 70% în instalațiile interioare și 100% în cele exterioare.

Precipitațiile influențează comportarea izolației și a anumitor materiale. Zăpada

și gheața pot înrăutăți deschiderea și închiderea contactelor la separatoarele din instalațiile exterioare.

Viteza vântului poate exercita presiune asupra aparatelor din instalațiile exterioare. În

România se consideră că viteza vântului este între 13-40 m/s.

Protecțiile climatice –în mod oboșnuit aparatele se construiesc pentru condițiile

temperate, dar suplimentar pot fi prevăzute cu protecții climatice speciale adică pentru clima tropicală umedă, uscată dar și pentru clima rece.

5.1.1.4.Gradul de poluare al atmosferei

Existența prafului, fumului, a vaporilor unor substanțe chimice, a sărurilor din atmosfera marină sau alte condiții ambientale neobișnuite poate determina poluarea atmosferei. Efectele unei atmosfere poluante poate conduce la acțiuni nocive aupra unor materile din construcția aparatelor și la înrăutățirea comportării izolației externe. În cazul unor astfel de atmosfere pentru a evita aceste efecte negative proiectantul trebuie să consulte cu fabrica constructoare când se alege aparatul. [4]

Pentru aparatele care am ales în acest capitol, condițiile ambientale (altitudine, temperatură, umiditate, precipitații, viteza vântului, grad de poluare) le considerăm în limitele normale.

5.1.2.Caracteristicile constructive ale aparatului

5.1.2.1.Tipul constructiv al aparatului

Când alegem aparatul trebuie să ținem cont de condițiile ambientale și electrice în care va fi exploatat aparatul.

La alegerea tipului constructiv se iau în considerare următoarele aspecte specifice:

principiul de funcționare a aparatului împreună cu implicațiile pe care acesta le poate avea supra construcției și funcționării instalației

modul de încadrare a aparatului în concepția constructivă preconizată pentru instalație adică prin construcția sa, aparatul să contribuie la compactarea instalației și la operativitatea efectuării lucrărilor de întreținere sau reparații în exploatare

5.1.2.2.Destinația sau clasa aparatului

Acest criteriu se aplică mai rar, adică la puține categorii de aparate, atunci când acesta se produce în mai multe variante distincte cu destinații diferite.

5.1.2.3.Numărul de poli sau de unități constructive

În cazul aparatajului de comutație, numărul de poli se alege în concordanță cu numărul de faze al circuitului și cu specificul legăturii respective. În cazul transormatoarele de curent sau de tensiune, numărul de unități constructive se alege în funcție de aparatele de măsură și protecție pe care trebuie să le alimenteze trasformatoarele respective.

5.1.3.Frecvența nominală

Aparatele trebuie folosite în domeniul de frecvențe indicat de constructor, iar acest

domeniu trebuie să corespundă frecvenței rețelei. În țara noastră frecvența nominală în cadrul sistemului electroenergetic este de 50 de Hz.

5.1.4.Condiții de tensiune

Aceste condiții se referă la: tensiunea nominală (Un) a aparatului care trebuie să corespundă tensiunii nominale a rețelei (STAS 930/75), tensiunea maximă de funcționare (Ums) a aparatului care trebuie să fie cel puțin egală cu tensiunea de serviciu a rețelei și nivelul de izolație a aparatului care se definește prin valorile tensiunilor de încercare la impuls și la frecvență industrială precum și prin linie de fugă a izolatoarelor.

Valorile tensiunii nominale (Un) și ale tensiunilor maxime de serviciu (Ums) ale

rețelelor în care se vor intercala aparatele electrice sunt indicate în Tabelul 5.1.

Condițiile referitoare la nivelul de izolație ale aparatelor pe care le vom alege le considerăm satisfăcute.

5.1.5.Condiții privind curenții de trecere

Curentul nominal al circuitului (Inc) în care se intercalează aparatul ce urmează a fi ales. Valorile calculate sunt prezentate în Tabelul 5.1.

Curentul maxim de durată (Imd) al circuitului și valorile calculate sunt prezentate în Tabelul 5.1.

Curenții de scurtcircuit supratranzitoiu și stabilizat (I’’,I∞) prin circuitele pe care se montează aparatele alese au valorile indicate în Tabelul 5.1.

5.2. Stabiirea condițiilor de funcționare ale aparatelor electrice

Curenții nominali ai circuitelor (Inc) se calculează astfel :

pentru celulele de linie LEA1, LEA2:

Cele două linii sunt dimensionate 2×100% (fiecare linie poate transporta întreaga energie electrică evacuată).

Puterea maximă vehiculată printr-o linie este:

pentru celulele de transformator T1, T2 (la 110 kV):

pentru cupla transversală CT1 (la 110 kV):

Regimul normal de funcționare al schemei este cu toate circuitele racordate la BC1, BC2 în rezervă caldă, ca urmare curentul nominal al CT va fi egal cu valoarea celui mai mare curent nominal al circuitelor racordate la barele de 110 kV:

pentru barele colectoare de 110 kV:

Plasare optimă a circuitelor de-a lungul barelor este cea care conduce la o încărcare cât mai uniformă a tronsoanelor barelor. Soluția optimă este prezentată în Fig.5.1.

Regimul cel mai solicitant pentru bare,ilustrat în figura de mai jos este când întreaga putere este evacuată din sistem prin LEA1

Fig.5.1. Plasarea optimă a a circuitelor de-a lungul barelor de 110 kV și stabiliarea regimului cel mai solicitant

Puterile vehiculate prin tronsoanele barelor sunt:

SAB = 67,5MVA

SBC = 67,5-0 = 67,5MVA

SCD = 67,5+ 0= 67,5MVA

SDE = 67,5-67,5 = 0MVA

Tronsonul cel mai încărcat este SAB, ca urmare:

pentru celulele de linie LES1, LES2:

Cele două linii sunt dimensionate 2×100% (o linie asigură vehicularea întregii puteri solicitate de consmatorul C).

Puterea maximă vehiculată printr-o linie este:

pentru celula de linie LES3:

Puterea maximă vehiculată printr-o linie este

pentru celula de SP1, SP2 :

pentru celulele de transformator T1, T2 (de 6 kV):

pentru celulele de generator G1, G2:

pentru cupla transversală CT2 (la 6 kV):

Regimul normal de funcționare al schemei este cu toate circuitele racordate la BC3, BC4 în rezervă caldă, ca urmare curentul nominal al CT va fi egal cu valoarea celui mai mare curent nominal al circuitelor racordate la barele de 6 kV:

pentru barele colectoare de 6 kV:

Plasare optimă a circuitelor de-a lungul barelor este cea care conduce la o încărcare cât mai uniformă a tronsoanelor barelor. Soluția optimă este prezentată în Fig.5.2.

Fig.5.2. Plasarea optimă a a circuitelor de-a lungul barelor de 6 kV și stabiliarea regimului cel mai solicitant

Puterile vehiculate prin tronsoanele barelor sunt:

SAB = 0MVA

SBC = 0 – 37,5 = -37,5MVA

SCD = -37,5 + 20= -17,5MVA

SDE = -17,5 + 7,5 = -10MVA

SEF = -10 + 39,5 = 29,5MVA

SFG=29,5 + 0 =29,5MVA

SGH=29,5 + 0 =29,5MVA

SHI=29,5 – 37,5 =-8MVA

SIJ=-8 + 8 =0MVA

Tronsonul cel mai încărcat este SEF, ca urmare:

pentru celulele de bobină de reactanță BR1, BR2 :

pentru celula de cuplă longitudinală CL (la 6 kV):

pentru barele colectoare de SP de 6 kV:

Plasarea optimă a circuitelor de-a lungul barelor de SPB este prezentată în Fig.5.3.

Fig. 5.3. Plasarea optimă a circuitelor de-a lungul barelor de SP și stabilirea regimului cel mai solicitant pentru bare

Puterile vehiculate prin tronsoanele barei SP sunt:

SAB = 3,75 MVA

SAC = 3,75 MVA

Tabelul 5.1. Condițiile de funcționare ale aparatelor electrice

5.3. Alegerea și verificarea întreruptoarelor

5.3.1. Alegerea întreruptoarelor

Întreruptoarele se aleg pe baza urmăroarelor caracteristici:

condiții ambientale de funcționare

frecvența nominală

tensiunea nominală

curentul nominal

capacitatea de rupere nominală

Aceste mărimi se indică în cataloagele întreruptoarelor. De asemenea se ține cont, dacă întreruptoarele sunt destinate instalaților interioare sau exterioare.

Frecvența nominală a întreruptorului trebuie să corespundă frecvenței nominale a rețelei adică 50 Hz. Tensiunea nominală a întreruptorului trebuie să corespundă tensiunii nominale a circuitului în care se intercalează, respectiv trensiunea maximă de funcționare a întreruptorului trebuie să fie cel puțin egală cu tensiunea maximă de serviciu a rețelei.Curentul nominal al întreruptorului trebuie să fie mai mare sau egal cu (Imd) curentul maxim de durată al circuitului în care se intercalează întreruptorul.

Curentul de rupere este cel mai mare curent, care poate fi întrerupt de întrerupător în condiții bune la o tensiune dată.[7]

Pe baza condițiilor de funcționare, sintetizate în Tabelul 5.1. și a metodologiei de alegere a întreruptoarelor [1], se aleg întreruptoarele având caracteristicile indicate de producător [9] prezentate în Tabelul 5.2.

Tabelul 5.2. Caracteristicile întreruptoarelor alese

5.3.1. Verificarea întreruptoarelor

Valorile curenților de șoc și ale curenților echivalenți termici de o secundă au fost calculate în capitolul anterior. Verificarea întreruptoarelor alese la stabilitate termică și electrodinamică se face în Tabelul 5.3.

Toate întreruptoarele alese satisfac condițiile de mai jos, deci prezintă stabilitate termică și dinamică.

Tabelul 5.3. Verificarea întreruptoarelor

5.4. Alegerea și verificarea separatoarelor

5.4.1. Alegerea separatoarelor

Separatoarele se aleg pe baza următoarelor caracteristici:

condiții ambientale de funcționare;

frecvența nominală;

tensiunea nominală;

curentul nominal;

sistemul de acționare.

În Tabelul 5.4. sunt puse în evidență caracteristicile tehnice ale separatoarelor alese.

De asemenea, la alegerea separatoarelor se ține cont de factul că se utilizează în cadrul instalaților interioare sau exterioare.

Tensiunea nominală a separatorului trebuie să corespundă tensiunii nominale a rețelei, curentul nominal al separatorului trebuie să fie cel puțin egal cu curentul maxim de durată al circuitului (Imd) în care se intercalează.

Sistemul de acționare al separatorului este de două tipuri. Prima metodă este cu acționarea manuală la care se utilizează cuțitele de legare la pământ separatoarele care au exclusiv funcția de separare electrică a unei părți din instalație.

A doua metodă este cea mecanică unde se utilizează separatoarele care au funcția de comutare și care se poate manevra rapid de la distanță.

Tabelul 5.4. Caracteristicile tehnice ale separatoarelor alese

5.4.2. Verificarea separatoarelor

Valorile curenților de șoc și ale curenților echivalenți termici de o secundă calculate în capitolul anterior, precum și curenții limită dinamici și termici, sunt indicate în Tabelul 5.5.

Conform valorilor din Tabelul 5.5. se constată că pentru toate separatoarele alese sunt satisfăcute condițiile : și , deci ele prezintă stablitate termică și electrodinamică.

Tabelul 5.5. Verificarea la stabilitate termică și electrodinamică a

separatoarelor alese

5.5. Alegerea și verificarea bobinelor de reactanță

5.5.1. Alegerea bobinelor de reactanță

Bobinele de reactanță se pot monta între secțiile de bare colectoare, pe liniile electrice de plecare sau pe circuitele de alimentare a serviciilor proprii.

Bobinele de reactanță se aleg pe baza următoarelor caracteristici:

condiții ambientale de funcționare;

tensiunea nominală;

curentul nominal;

reactanța procentuală.

Tensiunea nominală a bobinei de reactanță trebuie să corespundă tensiunii nominale a rețelei, curentul nominal al bobinei de reactanță trebuie să fie cel puțin egal cu curentul maxim de durată al circuitului (Imd) în care se intercalează.

În cazul nostru bobinele de reactanță se află pe circuitele serviciilor proprii din acest motiv reactanța procentuală se încadrează între limitele (3-5)%.

Cu cât reactanța bobinei este mai mare, cu atâr puterea de rupere a întreruptorului de linie poate fi mai mică. Soluția optimă rezultă în urma unui calcul tehnico-economic.

În Tabelul 5.6. sunt puse în evidență caracteristicile tehnice ale bobinelor de reactanță alese.

Tabelul 5.6. Caracteristicile tehnice ale bobinei de reactanță alese

5.5.2. Verificarea bobinelor de reactanță

Valorile curenților de șoc și ale curenților echivalenți termic de o secundă au fost calculate în capitolul anterior. Verificarea bobinei de reactanță alese la stabilitate termică și electrodinamică se face în Tabelul 5.7.

Toate bobinele de reactanță alese satisfac condițiile de mai jos, deci prezintă stabilitate termica și dinamică.

Tabelul 5.7. Verificarea la stabilitate termică și electrodinamică a bobinei de reactanță alese

5.6. Alegerea și verificarea barelor colectoare

5.6.1. Alegerea barelor colectoare

5.6.1.1.Alegerea barelor colectoare de 110 kV

Curentul maxim de durata Imd este 389A conform Tabelului 5.1.

Considerând că temperatura maximă a aerului +30șC, temperatura barelor realizate din conductoare multifilare de OL-AL este de 70 șC.

Alegem acel conductor pentru care .

5.6.1.2.Alegerea barelor colectoare de 6 kV

Barele colectoare de 6 kV vor fi realizate din bare dreptunghiulare de aluminiu vopsite, așezate pe muchie. Considerăm temperatura aerului +25oC și temperatura barelor 70oC, alegem o bară cu următoarele caracteristici:

h x b=160×15 [mm]

S=2400 mm2

Ida=3160 A

5.6.1.3.Alegerea barelor colectoare de SP -6 kV

Barele colectoare de SP vor fi realizate din bare dreptunghiulare de aluminiu vopsite, așezate pe muchie. Considerăm temperatura aerului +25oC și temperatura barelor 70oC, alegem o bară cu următoarele caracteristici :

h x b=40×10 [mm]

S=400 mm2

Ida=770 A

5.6.2. Verificarea barelor colectoare

Verificarea la stabilitate termică a barelor alese în subcapitolul 5.6.1. este prezentată în Tabelul 5.8. Densitatea de curent admisibilă la scurtcircuit (jt) se determină din Fig.5.4.

Fig.5.4.Densitatea de curent admisibilă la scurtcircuit (jt): a) pentru conductoare din cupru; b) pentru conductoare din aluminiu sau oțel-aluminiu

Tabelul 5.8. Verificarea la stabilitate termică a barelor colectoare alese

Pe baza valorilor din Tabelul 5.8. se constată că pentru toate barele alese este verificată condiția , deci barele alese prezintă stabilitate termică.

Verificarea la efect corona se face doar pentru barele de 110 kV, realizate din

conductoare multifilare din oțel-aluminiu (m=0,82) și având raza conductorului: r = 6,56 mm.

Valoarea critică a intensității câmpului electric de la care apar descărcări corona este:

Media geometrică a distanțelor dintre axele conductoarelor la tensiunea de 110 kV este :

Intensitatea câmpului electric la suprafața conductorului fascicular este :

Se observă că E<Ecor, deci barele astfel alese prezintă stabilitate la efect corona.

5.7. Proiectarea circuitelor de măsură

Circuitele de măsură fac parte din categoria circuitelor de control care servesc la stabilirea valorilor parametrilor principali ai energiei electrice: curent, tensiune, frecvență, energie activă și reactivă, putere activ și reactivă.

Aceste aparate de măsură se împart în două categorii: circuite de curent, alimentate din înfășurările secundare ale transformatoarelor de curent și circuite de tensiune alimentate din înfăsurările secundare ale transformatoarelor de tensiune.

Proiectarea circuitelor de măsură constă în:

stabilirea aparatelor de măsură care se instalează pe fiecare circuit

amplasarea în schema centralei și a stației de evacuare a transformatoarelor de măsură

alegerea și verificarea transformatoarelor de măsură

întocmirea schemelor circuitelor de măsură

5.7.1. Stabilirea aparatelor de măsură și amplasarea în schemă a transformatoarelor de măsură

Aparatele de măsură care sunt montate pe fiecare circuit și amplasarea lor în schemă se realizează conform recomandărilor din literatura de specialitate.[1]

Modul de amplasare în schemă a transformatoarelor de măsură și a aparatelor de măsură instalate pe fiecare circuit, este prezentat în Fig.5.5.

5.7.2. Alegerea transformatoarelor de curent

Transformatoarele de curent se montează în imediata vecinătate a fiecărui întrerupător, permițând alimentarea protecției prin relee a acestuia, respectiv oriunde este necesară măsurarea curentului, a puterii sau a energiei.

Transformatorul de curent se caracteriează prin următoarele mărimi:[6]

Un – tensiunea nominală

I1n – curentul nominal primar

I2n – curentul nominal secundar

S2n – sarcina secundară nominală

ks(n) – coeficientul de saturație

clasa de pricizie

În general, transformatoarele de curent sunt realizate cu două sau mai multe miezuri

magnetice, pe fiecare miez câte o înfășurare distinctă. Numărul și performanțele miezurilor magnetice se selectează în funcție de aparatele pe care urmează să le alimenteze.

Un transformator de curent poate să funcționeze ca un aparat de măsură dar în unele cazuri ca și un aparat de protecție prin relee.

În consecință, numărul fazelor pe care se instalează transformatoarele de curent depinde atât de aparatele de măsură, cât și de cele de protecție și automatizare pe care trebuie să le alimenteze. În cazul instalării pe o singură fază, se alege faza S, iar în cazul instalării pe două faze, se aleg fazele R și T.

În literatura de specialitate [1] se recomandă că pe circuitele de generator să se monteze transformatoare de curent pe toate cele trei faze iar pentru alimentarea aparatelor de măsură din sala mașinilor se face prin transformatoare de curent distincte.

În cazul circuitelor de transformator/ autotransformator se montează transformatoare de curent pe cele trei faze. Dacă sunt prevăzute transformatoare de curent distincte pentru sistemul de măsură, ele se pot monta numai pe două faze.

Pe circuitele liniilor electrice cu tensiuni sub 20 kV se montează transformatoare de curent pe două faze, iar pe circuitele liniilor electrice cu tensiuni ce depășește 20 kV se montează transformatoare de curent pe cele trei faze, această condiție fiind impusă de sistemul de protecție.

Pe circuitele de cuplă longitudinală și transversală se montează transformatoare de curent pe două faze, exceptând cazul în care se impune montarea câte un transformator de curent pe fiecare fază (trei transformatoare), care sunt folosite și pentru alimentarea circuitelor de măsură.

Valorile orientative ale puterii absorbite pe fază de aparatele de măsură sunt indicat

în Tabelul 5.9.

Tabelul 5.9.- Consumurile orientative, pe fază, ale aparatelor de măsură

Pentru alegerea transformatoarelor de curent pe lângă condițiile de funcționare

prezentată în Tabelul 5.1. se impune stabilirea condițiilor specifice de funcționare prezentate în Tabelul 5.10.

Fig.5.5.Amplasarea în schemă a transformatoarelor de măsură și a aparatelor de măsură

Tabelul 5.10. Condițiile specifice de funcționare ale transformatoarelor de curent

Calculul încărcărilor secundare (ZS, respectiv SS) la transformatoarelor de curent:

pentru TC1, TC2

Schema de conectare a aparatelor de măsură (bobinele de curent) în secundarul transformatoarelor de curent TC1, TC2 este prezentată în Fig 5.6.

Fig.5.6. Schema de conectare a aparatelor de măsură în secundarul TC1, TC2

,

Reactanțele electrice ale bobinelor de curent ale aparatelor de măsură sunt :

Pentru calculul rezistenței conductoarelor de legătură, considerăm că acestea au o lungime aproximativ 90 m și secțiunea 2,5 mm2, fiind realizate din cupru :

Rezistența de contact este aproximativ :

Rcont=0,100 Ω

Sarcinile secundare pe faze vor fi :

Cele mai încărcate sunt faza S deci :

Puterea secundară va fi :

Similar, se determină Zs și Ss și pentru celelalte transformatoare de curent, valorile obținute fiind indicate în Tabelul 5.10.

Pe baza condițiilor de funcționare a transformatoarelor de curent și a recomandărilor din literatura de specialitate , se aleg transformatoarele de curent având caracteristicile prezentate în Tabelul 5.11.

Tabelul 5.11. Caracteristicile tehnice ale transformatoarelor de curent alese

5.7.3. Verificarea transformatoarelor de curent

Tabelul. 5.12. Verificarea la stabilitate electrodinamică și termică a

transformatoarelor de curent alese

Conform valorilor din tabelul 5.12. se constată că pentru toate transformatoarelor de curent alese sunt satisfăcute condițiile : și , deci ele prezintă stablitate termică și electrodinamică.

5.7.4. Alegerea transformatoarelor de tensiune

Transformatoarele de tensiune se racordează la bornele generatoarelor, pe fiecare secție de bare sau sistem de bare colectoare care pot funcționa independent, sau pe toate circuitele schemei. Spre deosebire de transformatorul de curent, cel de tensiune nu se plasează pe fiecare circuit în care se impune măsurarea tensiunii,frecvenței și a puterii.

Transformtoarele de tensiune au tensiunea secundară în condiții normale de funcționare proporțională cu tensiunea primară și defazată în raport cu acestea cu un unghi apropiat de zero.

Racordarea transformatoarele de tensiune de medie tensiune se face prin siguranțe și separatoare , iar la înaltă tensiune siguranțele lipsesc. Siguranțele fuzibile au rolul ca în cazul defectelor din transformatorul de tensiune să nu afecteze rețeaua primară. Pentru protecția personalului secundarul transformatorului se leagă la pământ.[3]

Există două tipuri de transformatoare de tensiune: transformatoare de tensiune inductive, la care înfășurarea primară se alimentează direct cu tensiunea primară, și transformatoare capacitive, la care înfășurarea primară se alimentează de la un divizor de tensiune capacitiv, căruia i se aplică tensiunea primară.

Alegerea transformatoarelor de tensiune se face pe baza următoarelor criterii [1]:

condiții ambientale de funcționare

numărul fazelor și conexiunea înfășurărilor

frecvența nominală

tensiunea primară nominală

tensiunea secundară nominală

clasa de precizie

puterea secundară nominală

Transformatoarele de tensiune de înaltă tensiune sunt realizate de tip exterior, iar cele de medie medie tensiune de tip interior.

Valorile tensiunilor primare ale transformatoarelor de tensiune se stabilesc în funcție de modul de conectare, și sunt indicate în Tabelul 5.13.

Transformatoarele de tensiune destinate alimentării aparatelor de măsură au clasă de precizie de 0,5.

Puterea secundară nominală a transformatorului de tensiune trebuie astfel aleasă încât să verifice condiția următoare: unde Ss este puterea aparentă consumată

Condiția de mai sus trebuie sa fie obligatoriu satisfacută pentru ca transformatorul de

tensiune să lucreze în limitele de eroare date de clasa de precizie.

Pentru alegerea transformatoarelor de tensiune se impune stabilirea unor condiții specifice de funcționare prezentate în Tabelul 5.13.

5.7.4.1. Metodologia de calcul a puterii secundare (Ss)

pentru transformatoarele de tensiune TT1 și TT2.

Schema de conectare a bobinelor de tensiune ale aparatelor de măsură din secundarul transformatorului de tensiune este prezentată în Fig. 5.7.

Fig. 5.7. Schema de conectare a aparatelor de măsură în secundarul transformatoarelor de tensiune T1, T2

Între faze și nul nu este conectat nici un aparat :

Între fazele R și S avem: (cosφ=0,8, tgφ=0,75)

Între fazele R și T avem :

Între fazele S și T avem :

Încărcările fazelor transformatorului de tensiune sunt următoarele :

Se observă că faza S este cea mai încărcată, deci :

Procedând în mod asemănător se determină puterea secundară (Ss) și pentru celelalte transformatoare de tensiune, valorile obținute fiind prezentate în Tabelul 5.13.

Conform recomandărilor din literatura de specialitate, e obligatorie satisfacerea condiției:

Pentru transformatoarele de tensiune racordate la nivelul de 110 kV (TT1-TT4) avem

SSn = 100 VA, pentru cele racordate la 6 kV (TT5- TT10) avem SSn = 30 VA.

Observăm că la transformatoarele de tensiune TT3, TT4 condiția de mai sus nu a fost

îndeplinită, ca urmare în secundarele acestor transformatoare se vor introduce niște rezistențe suplimentare, pe care le vom dimensiona mai jos.

pentru transformatoarele de tensiune TT3 și TT4

Încărcarea minimă este:

Puterea secundară devine:

Condițiile specifice de funcționare ale transformatoarelor de tensiune sunt prezentate în tabelul de mai jos, iar caracteristicile tehnice ale transformatoarelor de tensiune alese sunt prezentate în Tabelul 5.14.

Tabelul 5.13. Condițiile specifice de funcționare a transformatoarelor de tensiune

Tabelul 5.14. Caracteristicile tehnice ale transformatoarelor de tensiune alese

5.7.5. Alegerea descărcătoarelor cu rezistență variabilă

Descărcătoarele cu rezistență variabilă sunt aparate care protejează instalația electrică înpotriva supratensiunilor și au caracteristică tensiune-curent neliniară. Materialul de bază a rezistenței neliniare este carborundul. La acest material rezistența ohmică scade la creșterea tensiuni aplicată.[8]

În general descărcătoarele cu rezistență variabilă se montează alăturat transformatorului de tensiune în celulele de măsură și descărcător și în grupurile de măsură și descărcător.

La alegerea descărcătoarelor cu rezistența variabilă trebuie îndeplinite următoarele conditții:

tensiunea nominală a descărcătorului să corespundă tensiunii nominale a rețelei în care

se instalează

tensiunea maximă admisibilă aplicată descărcătorului în regim normal, să nu

depășească valoarea admisă (Uadmmax). Tensiunea maximă aplicată descărcătorului, având în vedere faptul că acesta se conectează între fază și pământ.

Se calculează cu relația: unde : Ums este tensiunea maximă de serviciu a rețelei

în care se montează descărcătorul.

Se impune verificarea condiției:

Pe baza condițiilor de funcționare, prezentate în Tabelul 5.15. am ales descarcatoarele având caracteristicile indicate de producător [10] prezentate în Tabelul 5.16.

Tabelul 5.15. Condițiile de funcționare ale descărcătoarelor cu rezistență variabilă

Tabelul. 5.16. Caracteristicile tehnice ale descărcătoarelor cu rezistență variabilă alese

Schema monofilară completă a centralei și stației de evacuare este prezentată în Planșa A1.

CAPITOLUL 6

Stabilirea soluției constructive pentru stația electrică de evacuare

Stația electrică de evacuare poate fi realizată în două variante constructive adică de tip exterior și de tip interior. În general stația electrică de evacuare se realizează de tip exterior datorită a mai multor avantaje precum cosum redus de materiale de construcție, timp de execuție mai redus, acces ușor la echipamente pentru exploatare și risc redus de extindere a avariilor etc.

Din punct de vedere al soluției constructive după înălțimea față de pământ putem deosebi trei variante de stații de evacuare. Prima soluție este de tip înalt, aceasta presupune costuri mari pentru cadrele de susținere și o serie de dificultăți în exploatare,a doua soluție este de tip semiînalt și ultima soluție de tip secund unde echipamentele se montează la pământ din acest motiv cadrele de susținere sunt mai simple și ieftine.

În acest proiect eu am optat pentru o soluție de tip semiînalt. Pentru a reduce suprafața ocupată de stație, una din barele colectoare o vom realiza în „U”, astfel încât din fiecare pas de celulă să avem plecări în ambele direcții. Varianta constructivă aleasă este cu separatoarele de bare așezate în linie longitudinal – Planșa A2.

Căile de curent și întreaga aparatură de pe teritoriul stației trebuie dispuse astfel încât să se asigure nivelul de izolare necesar între diferitele elementele aflate sub tensiune. Distanța minimă între faze la nivelul de 110 kV este de 1000mm iar între fază și pământ 900 mm. În schimb la nivelul de 6 kV distanța minimă între faze este de 220 mm, iar între fază și pământ 200 mm.

În cazul conductoarelor flexibile distanțele minime se suplimentează cu distanțele de

deplasare a conductoarelor, datorate sarcinilor la care sunt supuse acestea (vânt, chiciură, zăpadă etc.).

Soluția constructivă adoptată pentru stația electrică de evacuare a energiei electrice este de tip semiînalt, la care separatoarele de bare se montează pe suporți înalți de până la 2,5m, iar întreruptoarelor și transformatoarelor de curent se amplasează pe fundamente joase pentru a ușura transportul, manipularea și exploatarea lor.

De aceea am ales acest tip constructiv pentru ca presupune o serie de avantaje adică echipamentele sunt ușor accesibile, ca urmare se pot schimba, revizui și repara relativ ușor. Se aplică la o gamă largă de tensiune, din acest motiv, aceasta variantă constructivă este des întâlnită în stațiile electrice de înaltă tensiune.

BIBLIOGRAFIE

[1] Bendea, G. – Partea electrică a centralelor electrice. Îndrumător de proiectare, Litografia Universității din Oradea, 2000

[2] Bendea, G. – Partea electrică a centralelor , Editura Universității din Oradea, 2007

[3] Coroiu Nicolae– Stații și posturi de transformare, Editura Universității din Oradea, 1999

[4] Buhuș, P. – Partea electrică a centralelor electrice, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1983

[5] Heinrich, I. – Partea electrică a centralelor și stațiilor electrice, Editura Institutul Politehnic “Traian Vuia” Timisoara Facultatea Electrotehnică, 1977

[6] Pietrăreanu, E. ș. a.- Agenda electricianului, ediția a IV-a revăzută și completată, Editura Tehnică, București 1986

[7] Comanescu, G. – Partea electrică a centralelor și stațiilor, Editura Proxima, București 2005

[8] Buhuș, P. ș. a. – Partea electrică a centralelor, stațiile electrice și posturile de transformare. Îndreptar pentru lucrări de exploatare a instalațiilor electrice din SEN, Litografia I. P. București, 1990

[9] Catalog de produse AREVA

[10] Catalog de produse ABB -consultat la 10.06.2016

https://library.e.abb.com/public/df853abe561cdd13c1257cd6002aa74b/PEXLIM%20R-Y%20-%20Section%20of%20Surge%20Arrester%20Buyers%20Guide%20-%20Edition%2011%202014-05%20-%20English%20-%201HSM%209543%2012-00en.pdf

[11] http://www.rasfoiesc.com/inginerie/electronica/CALCULUL-CURENTILOR-DE-SCURTCI98.php -consultat la 15.05.2016

[12] http://www.scritub.com/tehnica-mecanica/Curenti-de-scurtcircuit94678.php consultat la 03.06.2016