Proiect Vin

Tema proiectului

Să se prelucreze 950 tone de struguri din soiul Cadarcă în centrul viticol Miniș.

[1]

2. Schema Tehnologică [2]

60% din doză

40% din doză

40% din doză

Descrierea operațiilor din schema tehnologică

3.1 Recoltatul strugurilor:

Culesul sau recoltatul strugurilor constituie un prilej de bucurie, dar și de mare răspundere deoarece eventualele greșeli săvârșite cu această ocazie “urmăresc viața vinului” afirmându–se chiar că producerea vinului începe la cules.

Culesul strugurilor se execută în momentul maturității tehnologice, când aceștia prezintă o compoziție (zahăr, aciditate, antociani la soiurile negre, compuși de aromă la soiurile aromate) care asigură posibilitatea obținerii unor vinuri robuste, sănătoase, pe măsura exigențelor consumatorilor avizați și nu numai.

Stabilirea corectă a momentului de cules reprezintă una dintre cele mai importante măsuri pentru realizarea tipurilor de vin specific podgoriilor și soiurilor și pentru evitarea pierderilor nejustificate de recoltă.

Pentru stabilirea datei culesului, care variază în funcție de arealul de cultură, soi, amplasarea plantației și condițiile ecoclimatice ale anului, este necesar să se urmărească evoluția procesului de maturare a strugurilor (mersul coacerii). În acest scop, începând cu aproximativ 2-3 săptămâni înainte datei la care se estimează că va avea loc coacerea deplină a strugurilor. Se realizează la maturitatea tehnologică a acestora, respectiv în momentul realizării unui conținut de zaharuri fermentescibile în must de :

– minim 145 g/l pentru vinurile de masă

– minim 179 g/l pentru vinurile cu indicație geografică

– minim 187 g/l pentru vinurile DOC.

3.2 Transportul strugurilor:

La crame se face cât mai rapid după recoltare, pe cât posibil întregi și nezdrobiți, cu mijloace de transport specifice precum :

– bene de transport

– remorci basculante

– lădițe din plastic/lemn sau coșuri

– minicontainere din material plastic (de 100 – 1000 litri).

3.3 Recepția cantitativă și calitativă:

Această secvență tehnologică include cântărirea strugurilor, prelevarea probelor de struguri și determinarea conținutului în zahăr și aciditate, aprecierea sa supra stări de sănătate a strugurilor și a procentului de impurități. Cântărirea strugurilor se efectuează cu ajutorul podului bascul amplasat la intrarea în centrul de vinificație, care asigură în mod rapid și comod cântărirea mijlocului de transport cu struguri indiferent de modul de transport. Unitățile vinicole moderne sunt dotate cu sisteme de recepție cantitativă și calitativă automate care înregistrează greutatea strugurilor determinând refractrometric zahărul, iar printr-un microordinator cu ecran și o imprimantă prelucrează și afișează rezultatele. În absența acestuia se prelevează porbe de struguri de către laboratoare apoi efectuează determinările de zaharuri și aciditate pentru fiecare mijloc de transport, datale urmând să fie folosite la stabilirea prețului pe unitatea de produs (kg struguri).

3.4 Aprecierea stării de sănătate a strugurilor:

Ne interesează forma și mărimea strugurelui, forma și mărimea boabelor, greutatea, părțile constructive ale strugurelui. Strugurii au formă cilindrică, conică, cilindro-conică. Mărimea strugurilor este variabilă, în general variază între 7-70 cm iar lățimea între 5-35 cm. Ciorchinele reprezintă scheletul strugurelui și servește la susținerea boabelor și la conducerea substanțelor elaborate de la frunze spre boabe. Ca alcătuire, ciorchinele este format dintr-un peducul care se continuă cu axul pricipal (rahis) pe care se află ramificații de ordinul I, iar pe acesta de ordinul II, în continuare ordinul III și mai rar ramificații de ordinul IV. Sucul extras din ciorchine are o valoare a pH-ului de 4 ori mai mare față de sucul boabelor. Boabele reprezintă fructul propriu zis al viței de vie care este o bacă și asigură 93-97 % din greutatea strugurelui. Semințele sunt rezultatul fecundării ovulelor. Numărul semințelor din bob este un caracter de soi și este în funcție de numărul ovulelor fecundate, ele fiind de regulă în număr de 2-3 semințe.

3.5 Introducerea strugurilor în fluxul tehnologic:

Reprezintă preluarea strugurilor din mijloacele de transport și introducerea lor în fluxul tehnologic, se poate face manual sau mecanizat. Descărcatul mecanizat, care este cel mai folosit, se poate realiza utilizând diferite procedee și instalații specifice:

-macarale pivotante cu basculator.

-transportor tip monorai.

-instalații pneumatice.

-platforme pentru bascularea mijloacelor de transport.

-bascularea autonomă a mijlocului de transport.

Din mijlocul de transport strugurii sunt deversați în buncăr. Acesta poate fi construit din beton sau tablă de oțel inoxidabil. Buncărul are capacitatea de 15-20 t și este prevăzut cu șnec care deplasează strugurii la zdrobitor. Pe unul din pereții laterali se poate monta o conductă prevăzută cu orificii prin care se administrează soluția de SO2 de la o stație centrală.

3.6 Zdrobitul și desciorchinatul strugurilor:

Zdrobirea constă în ruperea pieliței strugurelui și fărâmițarea boabelor pentru a pune în libertate miezul și mustul. Această operație este în funcție de sistemul de zdrobire folosit. Astfel, în unele cazuri, zdrobirea este numai parțială, pe când în altele miezul este fărâmițat și mustul eliberat aproape în întregime.

Desciorchinarea strugurilor, numită și dezbrobonire, constă în separarea boabelor de ciorchini și eliberarea separată a sucului și boabelor pe de o parte și a ciorchinilor și a resturilor vegetale pe de altă parte.

Schema zdrobitorului- desciorchinător

Elemente componente:

coș de alimentare

uniformizator

valțuri

carcasă

jgheab

cilindru perforat

gura de evacuare

ax cu palete

3.7 Transportul mustuielii la recipienții de macerare – fermentare:

În urma zdrobirii strugurilor rezultă mustuială și ciorchini. Acestea sunt supuse unei rapide vehiculări pentru prelucrare de către alte utilaje (mustuială), sau pentru eliminarea din fluxul tehnologic (ciorchinii). Vehicularea acestor produse se face cu ajutorul pompelor, conductelor, șnecurilor sau benzilor transportoare.

Pompele, folosite curent în vehicularea mustuielii sunt de diferite categorii, în funcție de caracteristicile constructive și se deosebesc de pompele folosite în alte ramuri industriale prin particularitățile materialului ce urmează a fi pompat, mustuiala având o densitate, vâscozitate și aciditate mai mare.

Pompele cu piston asigură deplasarea mustuielii de la zdrobitorul-desciorchinător la recipienții de macerare-fermentare prin intermediul unor conducte sau furtunuri de cauciuc cu inserție de pânză sau oțel care conferă o bună rezistență mecanică.

Pompele rotative asigură un debit mai uniform decât cele cu piston și funcționează mai bine când mustuiala este lipsită de ciorchini.

Conductele au ca element de construcție materiale rezistente la presiuni mecanice și în același timp trebuie să aibă suprafața interioară acido-rezistentă. Din acest punct de vedere ca materiale de construcție se utilizează de obicei oțel, inox și materiale PVC.

Conductele în funcție de rolul tehnologic pe care îl au sunt prevăzute cu vane, teuri și coturi, care nu trebuie să stânjească vehicularea mustuielii ci din contră, aceste accesorii trebuie să asigure o conducere rapidă și cu consumuri energetice reduse a mustuielii spre locurile impuse de procesul tehnologic.

Transportoarele

Evacuarea ciorchinilor și a boștinei de la utilajele de prelucrare către prese sau secțiunea de spălare se realizează cu încărcătoare-descărcătoare cu flux de lucru continuu numite transportoare, bandă transportoare cu racleți, cupe, etc.

Transportorul elicoidal cu melc este format dintr-o carcasă închisă sau deschisă cu secțiune transversală în formă de “U” în care un agrenaj elicoidal se rotește cu o turație mică. Transportorul cu melc poate transporta materialul în plan orizontal sau înclinat până la 20º pe distanțe relative mici de 30-40 m.

Transportorul cu bandă este format dintr-o bandă continuă înfășurată pe doi tamburi de capăt, unul fiind de acționare și altul de întindere.

Transportorul cu bandă poate acționa atât în plan orizontal cât și înclinat la 25º, înclinația fiind în funcție de coeficientul de frecare dintre materialul transportat și bandă.

Transportoarele cu bandă, în tehnologia de prelucrare a strugurilor, se folosesc de obicei la eliminarea ciorchinilor rezultați de la egrafulopompă și a tescovinei presate.

3.8 Umplerea recipienților de macerare-fermentare la 85% din capacitate

Cisternele metalice rotative au cunoscut o puternică extindere în procesul de macerare-fermentare pentru producerea vinurilor roșii datorită avantajelor pe care le au în față, de celelalte sisteme utilizate până în prezent.

Cisterna rotativă din oțel inoxidabil are capacitatea de 50-300 hl, montată orizontal și prevăzută în interior cu pereți dubli laterali perforați pentru separarea mustului ravac, și cană pentru amestecarea și evacuarea boștinei scurse și serpentină din țeavă prin care circulă vapori supraîncălziți sau apă caldă ori rece pentru reglarea temperaturii de fermentare. De asemenea, cisterna este prevăzută cu robinet de scurgere a vinului ravac, ventil de siguranță, diferite accesorii pentru măsurarea temperaturii, presiunii, etc:

3.9 Macerare-fermantare:

Pentru realizarea contactului mustului cu boștina se pot folosi diverse tipuri de recipienți : cisterne rotative metalice, cisterne verticale cu instalație pentru recircularea mustului și spălarea căciulii, căzi din lemn. Încărcarea recipienților de macerare se face cu asigurarea golului de fermentare de 15-20%.

După umplerea recipienților, mustuiala se însămânțează cu drojdii selecționate (doza 15-25 g/hl mustuială). Pentru obținerea unor vinuri cu o culoare intensă și arome fine de fruct se recomandă menținerea unei temperaturi de fermentație de maxim 28°C. Durata macerării se stabilește în funcție de soi, starea de sănătate a strugurilor și tipul de vin ce se dorește a se obține, de la câteva zile până la 3 săptămâni. Stimularea fermentării complete a zaharurilor se realizează prin aerisirea musturilor în fermentație și repunerea în suspensie a drojdiilor prin recirculare.[3]

3.10 Separare vin ravac:

Este operația de scurgere liberǎ, fǎrǎ presare a mustului din strugurii zdrobiți, rezultând ravacul, care constituie partea cea mai valoroasǎ a mustului. Rǎvǎcitul se face cu ajutorul scurgatoarelor (linurilor), care pot fi orizontale, rotative sau înǎlțate. Rǎvǎcitul se face imediat dupǎ zdrobirea strugurilor pentru a evita oxidarea mustului și îmbogațirea lui în tanin. Prin rǎvǎcit se separa circa 50-60% din mustul conținut în struguri și se ușureazǎ în acest fel operația de presare.

3.11 Presarea boștinei scurse:

Presarea boștinei se realizează după parcurgerea procesului de macerare-fermentare și tragerea vinului de pe bostină, produsul de presare fiind vinul de presă (mustul este în curs de desavârșire a fermentației alcoolice sau fermentația alcoolică este finalizata).

3.12 Asamblarea:

Se realizează în funcție de tipul de vin ce urmează a se obține astfel: pentru vinuri superioare VS, vin ravac + vin presa I și presa II; pentru vinuri superioare cu denumire de origine DOC și DOCC, vin ravac + vin presa I (presa discontinuă). Umplerea recipientelor de fermentare păstrând golul corespunzător pentru fermentare.

3.13 Desăvârșirea fermentației alcoolice:

Vinul tânăr rezultat de la scurgere-presare este trimis în recipienți pentru efectuarea fermentației alcoolice. În această etapă se urmărește și realizarea fermentației malolactice. Pentru aceasta se evită sulfitarea vinurilor și menținerea lor la temperaturi scăzute.

3.14 Fermentația malolactică:

Este definită și dezacidifierea biologică sau degradarea acidului malic, constă în transformarea acidului malic în acid lactic și de către bacteriile lactice. În producerea vinurilor roșii de calitate superioară, fermentația malolactică este obligatorie, ea intervenind favorabil asupra însușirilor de calitate și stabilitate. Ideal este, ca fermentația malolactică, să se desfășoare imediat după încheierea fermentației alcoolice.

3.15 Tragerea vinului de pe depozit:

Are o perioadă de formare până la tragerea de pe drojdie, apoi o perioadă de maturizare, după care urmează o perioadă de învechire, când vinul atinge nivelul maxim al calităților sale. După un anumit număr de ani, depinde de lucrările aplicate și modalitățile de păstrare, reacțiile chimice devin ireversibile și vinul, pierzând toate calitățile câștigate în viața lui, intră în faza de degradare și moare ca orice organism biologic.

3.16 Îngrijirea și stabilizarea vinului:

După terminarea fermentației alcoolice vinul este supus următoarelor operații:

– tragerea vinului de pe drojdie;

– umplerea completă a vaselor cu vin;

– sulfitarea vinului tânăr astfel încât să i se asigure o doză de 30-35 mg/l SO2 liber;

– pritocul în lunile ianuarie – februarie;

– cupajarea vinurilor (dacă este cazul).

3.17 Maturarea vinului în vase de lemn:

Pentru vinurile destinate maturării sau îmbutelierii, se recomandă condiționarea completă a vinurilor după pritoc și cupajare. Limpezirea vinului și eliminarea eventualelor defecte de culoare și miros se pot obține prin cleire cu gelatină și tanin sau prin utilizarea unor produse complexe de limpezire-stabilizare (Bentoclar, Protomix, Deco-Clar) urmate de filtrare cu filtre aluvionare sau filtre cu plăci.

3.18 Filtrare sterilă:

Se folosesc filtre cu plăci SKS, filtre cu membrană, microfiltrare tangențială. Vinul după îmbuteliere își poate continua învechirea la sticlă, de minim 6 luni pentru VS și minim 12 luni pentru vinurile roșii superioare DOC si DOCC.

3.19 Îmbutelierea:

Înainte de îmbuteliere trebuie verificat dacă vinul este sănătos, bine stabilizat, perfect limpede, corespunde tipului de vin ce trebuie îmbuteliat, are o culoare bine definită și nu are gusturi sau mirosuri străine. Verificările practice la care se supune vinul sunt următoarele:

– examenul oganoleptic – se examinează limpiditatea, culoarea, existența unor gusturi sau mirosuri străine;

– se testează stabilitatea oxidazică, proteică, tartrică, ferică/cuproasă ;

– se fac analizele fizico–chimice;

– se realizează controlul microbiologic.

3.20 Depozitarea:

Vinul îmbuteliat este stocat provizoriu până la livrarea lui în rețeaua comercială, în spații amenajate în acest scop. Aceste spații trebuie să fie curate, uscate și cu temperatura de 10 – 12°C.[4]

Caracterizarea materiei prime. Descrierea podgoriei/centrului viticol

Strugurii sunt fructele viței de vie (Vitis vinifera) și reprezintă materia primă pentru obținerea vinurilor.Strugurii sunt alcătuiți din ciorchini și boabe. Ciorchinele e format dintr-o axă centrală cu ramificații de care sunt prinse boabele. Boabele sunt alcătuite din pieliță, miez și semințe. Proporțiile în care se găsesc aceste componente influențează asupra randamentului la obținerea vinului.

Compoziția mecanică și chimicã a strugurilor

Compoziția mecanicã a strugurilor este raportul gravimetric între unitãțile uvologice constitutive, ciorchini, pieliță, semințe și miez. Compoziția chimicã arată că influența lor asupra procesului tehnologic, în special asupra caracteristicilor chimice și organoleptice ale vinului.Atât compoziția mecanicã cât și cea chimicã sunt influențate de:

natura solului;

gradul de coacere al strugurelui;

starea fitosanitarã;

condiþii pedoclimatice;

mijloacele agrotehnice aplicate etc.

Compoziția mecanicã a strugurilor la maturitate deplinã, se prezintã astfel:

ciorchini 3,5 % din strugure;

boabe, formate din:

pielițã 7,7 % din strugure;

semințe 3,4 % din strugure;

miez 84,5 % din strugure.

Ciorchinele.

Principalele componente care intrã în componența ciorchinelui oscileazã în limite foarte largi. Astfel, la ciorchinele în stare verde conținutul în apã ajunge pânã la 85-90%, iar dupã lignificare, apa reprezintã 35-34% din greutatea lui. Ciorchinii reprezintã suportul mecanic al boabelor și sunt totodatã cãile de vehiculare ale substanțelor nutritive din rãdãcinã cãtre frunze și boabe. Sunt alcãtuiți din pedunculi și axul (rahisul) cu ramificații de diferite ordine. Ciorchinii se compun în medie din 67% apã, 2% substanțe tanante, 2% substanțe minerale, 5% celulozã, 2% substanțe azotate și alți componenți mai puțin importanți, predominând polifenolii.

Bobul constituie partea utilă a strugurelui. În funcție de soi, fazã de coacere și de recoltare, boabele constituie 95-97% din masa strugurilor. Boabele se compun din 2-20% pielițã, 73-95% pulpã și 2-7% semințe. Existã struguri de masã cu mai mult miez și struguri de vin, unde proporția de pielițã și semințe este mai mare.

Pielița are o compoziție chimicã complexã. La pielițã se semnaleazã stratul ceros, numit pruinã, care imprimã boabei un aspect catifelat brumat și pe a cãrei suprafață sunt depuse, de vânt sau insecte, drojdii si alte microorganisme. Pruina reprezinta 1,5% din greutatea pieliței proaspete și reprezintã un amestec de substanțe, din care, locul principal îl ocupã ceridele, formați din esteri:

alcooli și acizi superiori;

hidrocarburi parafinice;

alcooli superiori secundari;

acizi grași;

hidroxiacizi sub formã de esteri liberi.

Pe suprafața pieliței, pruina diminueazã evaporarea, face pielița neumectabilã, favorizeazã alunecarea și prelingerea picãturilor de apã de pe boabe. Are o rezistențã mãritã fața de agenții fizici și chimici. Proporția de apã reprezintã 50-80% din greutatea pieliței proaspete, restul de 20-50% constituie substanța uscatã care la unele soiuri și în anii secetoși poate ajunge pânã la 60%. Dintre glucide, celuloza se gãsește în cantitãți mai mari, pâna la 4%, urmeazã apoi pentozele și pentozanii 1-1,2%, substanþe pectice, gumele și mucilagiile la un loc, pânã la 1%, glucoza si fructoza sunt în cantitãți foarte mici, iar în straturile cele mai exterioare de celule ale pieliței nu se gãsesc decât sub formã de urme sau deloc. Conținutul în substanțe cu azot oscileazã între 0,8-2%, cenușa reprezintã 0,5-1% din greutatea pieliței. Acizii, ca și în cazul ciorchinilor, se aflã mai mult în stare de sãruri dacât în stare liberã, ceea ce face ca pH-ul sã fie mai mare decât în sucul pulpei.

Principalele substanțe din compoziția pieliței sunt:

substanțele fenolice care aparțin urmãtoarelor grupe de substanþe chimice:

antociani, taninuri, flavone și acizi fenolici;

substanțele de aromã sunt localizate în pielițã și în miez, au o compoziție foarte eterogenã și aparține unor grupe de substanțe diverse: alcooli, acizi, esteri, aldehide, cetone, terpene etc.;

enzimele oxidazice, amintim cele de tipul tirozinazei (la struguri sãnãtoși) și lacazei (struguri atinși de mucegai), produc oxidarea antocianilor și a taninurilor;

enzimele pectolitice din miez și enzimele proteolitice au rol pozitiv în mãrirea randamentului în must și produc oxidarea antocianilor și a taninurilor.

Pulpa are cea mai mare importanța, fiind constituitã numai din sucul vacuolar al celulelor și din resturile solide ale pereților celulari. Pulpa este alcãtuitã din 25-30 straturi de celule mari cu membrane celulozice, bogate în suc vacuolar. În compoziþia acestuia intrã hidrați de carbon (glucozã și fructozã, în raport de 1/1), acizi organici (acidul malic, acidul tartric), substanțe azotoase, substanțe minerale, substanțe pectice și vitamine. Toate se regãsesc în compoziþia mustului rezultat prin procesul de vinificare primarã.

Sãmânța are o compoziþie chimicã mult diferitã de celelalte unitãți uvologice, proporția de apã din sãmânțã este mai scãzutã, reprezentând 28-40% din greutatea ei, iar celuloza, atinge 28% din greutatea ei. În afara de celulozã sãmânța mai conține substanțe azotate 0,8-1,2%, substanțe tanante 4-6%, substanþe grase 10-25%, substanțe minerale 2-4%, acizii grași și alte combinații mai puțin studiate.[6]

Originea soiului cadarcă este discutabilă, unii consideră că are originea in Albania, alții că ar fi de origine maghiară.

În podgoria Miniș acest soi are o istorie adevărată, datorit acestui soi, podgoria noastră a intrat în istorie, deoarece în anii 1750 era vinul roșu preferat în curtea Habsburgică. Are o culoare intensă rubinie, un soi care ne încantă cu mirosul ei de flori de câmp și cu baza condimentată. Un vin deosebit, ce nu poate fi comparat cu alte soiuri, prezintă o lume interesantă, fructuoasă, iar datorită conținutului foarte ridicat de zinc este un afrodiziac natural. [8]

Caracteristici ecologice

Soiul Cadarcă are o vigoare medie și o perioadă lungă de vegetație(181-195 de zile). Toleranța la ger este scăzută(-20°C ─ -18 °C), în timp ce toleranța la secetă și la putregaiul cenușiu al strugurilor este mijlociu. Este, de asemenea, sensibil la oidium și atacul acarienilor.

Caracteristici morfologice

Are dezmugurirea verde-pufoasă.

Frunza adultă este mare, întreagă, păroasă pe partea inferioară.

Floarea este hermafrodită normal, iar polenul este fertil. Strugurii sunt cilindro-conici, bătuți, cu bobul negru rotund.

Comportarea în diferite ecosisteme

Cadarca  este produs în vestul țării, atât în Crișana-Maramureș cât și în podgoriile Recaș din Banat. .

Cadarca este numită din timpuri vechi „sânge de taur”, renume pe care localnicii îl păstrează și în prezent, definindu-i prin acesta culoarea roșie-rubinie, personalitatea și puterea.

La Miniș, maturarea deplină a strugurilor are loc la începutul decadei a II-a a lunii septembrie. Producția medie de struguri este mică(6,3 kg/ha), valoarea maximă obținută fiind de 10,5t/ha.

Concentrația în zaharuri la cules este de 182g/l. Atrage atenția spectrul foarte larg de variație al conținutului mustului în zaharuri, cuprins între 146-240 g/l.

Caracteristicile de compoziție ale vinurilor obținute la soiul Cadarcă se situează la limta dintre vinurile roșii de calitate superioară si cele de consum current.[9]

Descrierea podgoriei

[7]

Podgoria este unitatea viticolă al cărui areal întrunește caracteristici comune privind climatul și ansamblul de microclimate, de regulă tipurile de sol, soiurile cultivate, tehnologiile de cultură și de vinificare. Podgoria dispune de îndelungată tradiție, iar vinurile obținute într-o anumită podgorie se bucură de reputație.

Centrul viticol cuprinde un areal mai restrans si de obicei mai concentrat. Unitatea clima-sol, tehnologia in cadrul centrului viticol este si mai bine pusa in evidenta. Ca regula, o podgorie are doua sau mai multe centre viticole, dar exista si centre viticole independente care sunt situate în afara podgoriilor. Pentru vinurile cu denumire de origine controlata, vinul poarta denumirea podgoriei sau a centrului viticol respectiv.

MINIȘ este o podgorie viticolă renumită din regiunea Aradului, uitată în negura vremii datorită promovării cantității în detrimentul calității vinurilor. Societatea vitivinicolă SC WINE PRINCESS SRL, se străduiește din 1999 ca această podgorie istorică să-și recâștige renumele pierdut.

Condițiile deosebite ale podgoriei precum și influența climei mediteraniene dau naștere vinurilor roșii ce aduc faimă podgoriei și societății. Soiurile Pinot Noir, Merlot, Cabernet Sauvignon și Cadarcă (din care s-a preparat vinul preferat al curții imperiale Habsburgice, renumitul vin roșu de tip "Aszu") sunt produse de către societatea noastră prin tehnologii clasice de vinificare. Vinurile albe din soiurile Riesling Italian, Traminer, Pinot Gris, Sauvignon Blanc, Feteasca Regală, se obțin prin tehnologii moderne, obținându-se vinuri albe reductive, fructuoase și de mare finețe. Vinurile obținute de pe cele 70 ha vie, proprietatea societății, se păstrează în pivnițele noastre cu o capacitate de depozitare de 5000 hl, în budane de stejar și barrique-uri vinurile roșii, iar vinurile albe în tancuri din oțel inoxidabil. Vinurile cu calități deosebite se valorifică după o învechire la butelie de câteva luni sau câțiva ani.

Oaspeții care ne vizitează, pot participa la o degustare profesională de vinuri în pivnița societății special amenajată pentru acest scop și au posibilitatea cumpărării vinurilor preferate, prezentate într-un ambalaj rustic, pentru a deveni un cadou plăcut celor dragi sau o amintire frumoasă din partea locului.

O lume interesantă și excitantă de arome vrăjesc oaspeții noștrii la degustarea acestor vinuri, pentru că vinul produs de noi "… aprinde scânteia dragostei, dă aripi gândurilor și emană focul prieteniei". [8]

Caracteristicile produsului finit

[8]

Vinul este băutura ce se obține, exclusiv prin fermentarea alcoolică, completă sau parțială, a strugurilor proaspeții, zdrobiți sau nezdrobiți, ori a mustului de struguri.

Vinul de Miniș este apreciat mai mult în străinătate decât în România. Podgoria de la Miniș a îmbătranit, iar cantitățile de struguri sunt mai mici de la un an la altul. Cu toate acestea, calitatea vinului este exceptionala. Cadarca de Miniș a fost apreciată și de către președintele României, Traian Basescu, atunci când a participat la Festivalul Vinului de la Arad. Geza Balla, un specialist în vinuri, l-a pus pe Traian Basescu sa aleaga între doua probe care s-au calificat în faza finală. Presedintele României a ales Cadarca de Miniș, un vin cu proprietăți afrodiziace. Este un vin sec, ușor, roșu. Este căutat, mai ales, în Ungaria, unde este cunoscut si sub denumirea de "sânge de taur". A luat numeroase premii atât ăn țară, cât și în strainătate.

Este un soi care răspunde pozitiv la limitarea producției pe hectar prin calități deosebite ale vinului obținut. În aceste condiții în podgoria Miniș se obțin vinuri cu o tărie alcoolică de peste 13 grade.

Se consumă la 16 -18ºC alături de preparate din carne de curcan, de vită sau de porc. Acesta este un vin bine colorat, având culoarea roșie ce poate varia de la roșie rubinie strălucitoare până la roșie intensă cu nuanțe rubinii, cu aromă plăcută, complexă și originală, datorită strugurilor aromați din care provin, gustul este echilibrat și consistent.[8]